materiale-dentare (1)

7/27/2019 materiale-dentare (1)

http://slidepdf.com/reader/full/materiale-dentare-1 1/17

MATERIALE-DENTARE

BIOMATERIALE Clasa I: BIOTOLERAT-Co-Cr-(implantele);

Clasa II:BIOINERT-Ta,Ti,-(~ideale); Clasa III:BIOACTIV- hidroxilapatita; ceramica-Al, Zr; biovitroceramica. Materiale dentare : sunt utilizate în etapele de laborator pentru obţinerea

protezelor dentare .

Ex : gipsuri, ceruri, mase de ambalat, paste pentru lustruit, materiale pentru linguri,

şabloane. Biomaterial - este materialul ce vine în relaţie directă cu ţesuturile parodontale,

realizează legături stabile cu acestea, restaurând funcţiile pierdute.

Ex: masele ceramice, implanturile, lineri (pentru tratamentul plagii dentinare).

Biomaterial = material inert fizico-chimic, local nu generează reacţii de respingere,

ci osteoinducţie.

Ex: Materialele Clasa III- produc reacţie chimică locală – osteogeneză prin legaturachimică.

Clasificarea materialelor dentare :

I - după relaţia de contact cu ţesuturile parodontale;

II - după origine ;

III - după destinaţie ;

IV - după domeniul de aplicare



I) după relaţia de contact cu ţesuturile parodontale1) materiale provizorii-vin în contact cu ţesuturile parodontale o perioadă

mai scurtă sau mai lungă de durată (24ore-2săptămâni)

a) materiale temporare – cu aplicare pentru 24-48 ore ; pansamentele

ocluzale (cimenturile) : CAVITEC, CAVIDUR, FERMIN ; b) materiale cu termen mai lung (provizorii) – tip pastele iodoformate - pasta

Walkoff (10 zile) ; paste antibiotice, paste antiseptice.

Materiale provizorii de fixare - 24ore - 7zile ; cimenturi pe baza de ZOE,

TEMP BOND -cimentări coroane, punţi.

2) materiale definitive : utilizate în fixările de durată definitivă ; relaţia cu

ţesutul parodontal este de luni până la ani de zile ; cimenturi pentru fixare :

FOZ (fosfat de zinc), PCZ (policarboxilat de zinc), CIS (cimenturi ionomere

de sticlă), CD (cimenturi diacrilice/răşinile cu dublă/triplă polimerizare)

3) materiale speciale : utilizare instantanee (pasageră), materiale de

amprentare, materiale pentru prelucrat, lustruit proteze.

Ex : materiale pentru amprentare (3-5 minute).

II) după origine

a) minerală -amalgamele dentare, gipsul dentar, cimenturile silico-fosfatice;

b) organică – răşinile acrilice simple (R.A.S.), răşinile diacrilice (R.D.C.) ;

c) mixtă - cimenturi ZOE armate ; RDC (rasinile diacrilice compozite).



III) după destinaţiea) materiale pentru restaurări coronare directe (obturaţii); b) materiale pentru amprentare;c) materiale pentru confecţionarea protezei (polimeri + metale);d) materiale pentru prelucrat şi lustruit ;

e) materiale pentru fixarea protezelor dentare (cimenturi).IV) după domeniul de aplicare

a) materiale utilizate în cabinet (materiale folosite în odontologie, parodontologie,protetică, OMF) ;b) materiale utilizate în laborator (materiale pentru : modele, machete, tipar, bazaprotezei, prelucrat şi lustruit). Materialele :-sunt introduse în cavitatea bucală ;-sunt percepute ca şi corpuri străine declanşând o reacţie de respingere; -din punct de vedere biologic nici un material dentar nu este inert şi stabil fizico -chimic;

-piesa protetică este supusă unui proces de degradare continuu : atacurile fizico-chimice datorită microorganismelor (placa bacteriană) şi presiunile ocluzalemecanice.În timp materialul se degradeaza în mediul oral.Apar modificări coloristice la R.A.S. + perforaţii/fracturi datorită rezistenţeimecanice reduse.

La aliaje apar modificări coloristice ce duc la mătuire (tarnish) şi apoi corodarea cuperforarea în timp.



Concluzie :În mediul oral materialele trebuie să fie :

Neiritante ;Nealergice ;

Necancerigene.Evaluarea materialelor dentare (testele de biocompatibilitate) Oricărui material dentar elaborat înainte de a fi lansat i se fac teste biologice.

Biotestele se realizează în 3 etape obligatorii.

Teste biologice de laborator : se realizează in vitro şi in vivo strict în

laborator ;Teste de laborator pe animale mari;

Teste clinice pe cazuri clinice care se oferă voluntar.

Atunci când se constată că într -o etapă testul este pozitiv se opreşte evaluarea

şi se comunică observaţia.

I) Teste de toxicitate şi eliminare (teste primare) ; orientative dar nu foarte fine.- toxicitatea acută sistemică (T.A.S.);

- potenţialul citotoxic şi iritaţional;

- potenţialul alergic;

- potenţialul carcinogenetic (mutagen).

Se fac preponderent in vitro.



Toxicitatea acută sistemică:-se obţine din materialul pentru testat o suspensie care va fi administratăanimalelor de laborator /pe medii de cultură; -suspensia se administrează timp de 2 săptămâni unui tip de şoricei de laborator

(albi)- în acest interval grupul populaţional este zilnic evaluat, observat pentru a se notaefectul toxic-parţial/letal ;-dacă supravietuiesc mai mult de 50% - testul este negativ şi se trece la testulurmător ;-daca efectul suspensiei este iritant se opreşte fabricarea materialului Testul citotoxic- iritaţional: in vitro: se aplică pe culturi celulare: fibroblaşti – animale de laborator sau l imfocite

umane T după o prealabilă cultivare a lor pe medii specifice de geloză (24-48 or e). Seaplică agar - agar şi apoi soluţia de material testat. Se introduce în incubator, seexaminează efectul suspensiei asupra culturilor celulare la 24, 48, 72 ore.

Dacă la examenul obiectiv se observă o structura densă, omogenă, nemodificată aculturilor celulare = efectul netoxic, neiritaţional. Se va trece la etapa următoare. Dacă se observă apariţia unui halou în structura celulară = efectul citotoxic asupraculturilor celulare datorat suspensiei = materialul este remis producătorului. in vivo - suspensia este injectată animalelor de laborator, subcutan, intramuscular. Se observă după 30- 40 zile Se sacrifică animalele, se realizează frotiuri din zona

puncţionată, se observă microscopic. Se examinează comparativ cu zona devecinătate nepuncţionată (macroscopic).



Testul alergic-animale de laborator - injectarea suspensiei, subcutan sau aplicaţii locale (epicutan), se va

observa aparitia semnelor clasice (eritem şi edem local), la 24 ore.

Dacă ele sunt prezente materialul se va respinge fabricantului. Dacă nu apar se va trece mai

departe la alt test.Testul de evaluare a potenţialului carcinogenetic -In vitro – (TESTUL AMES, STILES) Testul AMES este un test cu acţiune indirectă.

Suspensia de material se aplică pe mediu de cultură ce conţine salmonella (incubare 24-48

ore) .

Pe acest mediu se va mai aplica un fragment de ficat şi histidină inactivă (incubare 24-72 ore)

Se aplică agar -agar şi suspensia de material dentar ;Se incubează mixtura şi se evaluează la 24, 48 ore.

Dacă suspensia are o acţiune mutagenă, ficatul ce secretă histidina va activa histidina

inactivă, favorizând dezvoltarea salmonelelor.

Efectul mutagen va fi pozitiv.

-In vivo- durează 2 ani şi va fi asemănător cu cel de la testul citotoxic – iritaţional.

Suspensia subcutan pentru 6 luni, 1-2ani, se sacrifica animalul şi se efectuează, frotiurianalizându-se microscopic.

Este cel mai concludent examen de evaluare a potenţialului cancerigen.

-Testarea prin implantare :Pentru testarea unui material cel mai elocvent test = testul implant preparat intraosos la

animale medii, mari (tibie-iepuri, câini). Se examinează la 3 luni, 6 luni dacă ţesutul este

biointegrat sau respins.



I I . Etapa de laborator.

Biomaterialele se aplică în cavităţile coronare pe dinţii animalelor mari de

laborator (câini, iepuri, maimuţe) .

Se practică cavităţi reale în care sunt introduse materiale tip cimenturi, lineri.

La 30-40 zile dinţii sunt extraşi împreună cu omologii, sunt secţionaţi, se obţin

lame şi se examinează microscopic efectul regenerator al pulpei sau efectul

pulpotoxic (nociv). Testarea este evaluată faţă de scara standard a biocompatibilităţii.

La limita superioară se află cimenturile pe bază de zinc oxid eugenol, deşi

şcoala daneză afirmă că eugenolul este un derivat fenolic cu potenţial chimico-toxic asupra odontoblastelor. La limita inferioară se situează cimenturile silicat ce prezintă cel mai intens

efect pulpotoxic. NECESITA OBTURAŢIE DE BAZĂ ! III .Testarea clinică

Pe subiecţi voluntari.Se testează : biotoleranţa materialului, reacţia de vitalitate (răspunsul

organului pulpar) ; fenomenele subiective (gust, miros, culoare).

Dacă suspensia trece de toate testele, materialul dentar va fi recomandat pentru

a fi produs şi livrat reţelei.



Caracter isticile standard ale unui biomater ial dentar :

- să fie neagresiv (netoxic) pentru organul pulpar ;

- să nu conţină substanţe difuzabile în circulaţia generală;

- să nu conţină substanţe ce pot decalanşa reacţii alergice ;- sa nu conţină substanţe cu efect carcinogenetic. Materiale pentru restaurări coronare

Proprietăţile generale ale materialelor de obturaţie coronară

Plasticitatea - starea în care materialul pentru obturaţie coronară poate fi

introdus în cavitate. Materialul trebuie să prezinte o fază plastică deadaptare (iniţială) şi o fază plastică de lucru (sculptare). Stabil i tatea chimico- volumetrică să nu se dilate sau sa se contracte

să nu se dizolve în mediul bucal Aderenţa: să adere în regiunile marginale ale cavităţii; ideal ar fi aderenţachimică (răşinile armate sunt menţinute mecanic, ormocerii nu prezintăaderenţă chimică pură) Conductivitatea termică: să prezinte valori scazute, apropiate ţesuturilordure dentare pentru a opri transferul de caldură către organul pulpar. Culoarea : identică sau apropiata de cea a dinţilor naturali . Rezistenţa mecanică : asemănătoare cu a ţesuturilor dure (smalţ)-

ceramică, rezistenţă la abraziune.



Proprietăţi secundare ale materialelor de obturaţie coronară

Timpul de priză : să se inscrie în normele ISO ( 3-5 minute). Ablaţia :să se realizeze cât mai uşor. Prepararea, aplicarea, finisarea : să se realizeze cât mai uşor.

Materiale pentru obturaţii coronare (restaurări coronare) Totalitatea materialelor utilizate pentru restaurarea leziunilor odontale

constituie materialele pentru obturaţii coronare.

Se urmăreşte suprimarea durerii, tratamentul plăgii dentinare şi restaurarea

coronară.

Clasificarea materialelor de obturaţie – criterii: 1) starea de plasticitate: plastice ; neplastice (incrustaţii). Cele plastice pot fi:

fizionomice:-cimenturi silicat au origine

-cimenturi silico-fosfat; minerală

-rasini acrilice simple au origine

-rasini epoxidice; organică

-materiale organominerale (mixte) : răşini cu armătură (semiinterpenetrate)

-răşini compozite ;

-compomeri



nefizionomice(metalice) – amalgame. 2) după perioada de timp de utilizare în stomatologie: Clasice :

- cimenturi silicat

- cimenturi silico-fosfatice- amalgame

- aurul precipitat.

Moderne:

- răşini acrilice armate ;

- răşini compozite ;- cimenturi ionomere de sticlă (C.I.S.) ;

- compomeri ;

- ormoceri

Proprietăţile generale ale materialelor de obturaţie coronară

Plasticitatea - starea în care materialul pentru obturaţie coronară poate fi introdus

în cavitate. Materialul trebuie să prezinte o faza plastică de adaptare (iniţială) şi o

fază plastică de lucru (sculptare).

Stabilitatea chimico-volumetrică să nu se dilate sau să se contracte

să nu se dizolve în mediul bucal



Aderenţa: să adere în regiunile marginale ale cavităţii; ideal ar fi aderenţa

chimică (răşinile armate sunt menţinute mecanic, ormocerii nu prezintă

aderenţă chimică pură) Conductivitatea termică : să prezinte valori scăzute, apropiate ţesuturilor

dure dentare pentru a opri transferul de caldură către organul pulpar. Culoarea : identică sau apropiată de cea a dinţilor naturali . Proprietăţi secundare ale materialelor de obturaţie coronară Timpul de priză : să se înscrie în normele ISO ( 3-5 minute). Ablaţia : să se realizeze cât mai uşor.

Prepararea, aplicarea, finisarea : să se realizeze cât mai uşor. CIMENTURILE SILICAT

Reprezintă materialele plastice, estetice, utilizate în restaurarea coronară (până în anii 1960).

Ultimele au fost înlocuite cu materiale moderne : răşini acrilice armate, mai ales răşini diacrilice

compozite.

Forma de prezentare : - sistemul bicomponent (convenţional) : pulbere/lichid (flacoanele din material plastic, sticla închisă

la culoare). Culoarea şi denumirea se află pe flacon, nuanţe între 16-18.- sistemul predozat (capsulat). Părţile reactante (P+L) sunt aplicate într -un microrecipient (capsulă)

fiind separate de o membrană din staniol.

Denumiri comerciale: a) FRITEX ;(Spofa)

FOSPHATZEMENT (Bayer)

FIXODONT (Detrey)

b) PHOSPHOCAP predozate SILICAP (Vivadent)



Compoziţia chimică :pulberea : -cuarţ (bioxid de siliciu) : 31,5-41,6%

-alumină (oxid de aluminiu) : 27,2-29,1% ;

-fluoruri :13,3-22% ;-oxizi de calciu : 7,7-9% ;

-oxizi de sodiu : 7,7-11,3% ;

-oxizi de zinc : 0,1-2,9% ;

-pentaoxid de fosfor : 3,5-5,3%.

lichidul : -acid fosforic : 48,8-55,5% ;-neutralizanţi : aluminiu:1,5-2%

Zinc : 4,2-9,1%. Dozarea /Prepararea:Dozarea: a) extemporanee :1,6 g pulbere/0,4 ml lichid.

b) industrială: în capsule.

a) extemporanee : dozarea se face cu linguriţe din plastic (pulberea) ; pentru

lichid flacoanele sunt prevăzute cu picurător. Se aplică pe o plăcuţă de sticlă,

hârtie cerată la distanţă una de cealaltă.

Lichidul se aplică ultimul pe plăcuţă deoarece există riscul evaporării.



Se recomandă partea lucioasă a plăcuţei pentru a nu fi contaminat amestecul de

alte impurităţi ce există pe partea mată a plăcuţei.

b) industrială : cantitatea cântărită farmaceutic se aplică în spaţii separate într -

o capsulă, din material plastic. Capsulele conţin cele două componente, careajung în contact prin perforarea unei folii de aluminiu. Prepararea : a) clasica (manuala);

b) modernă (cu mixere speciale );

a) se înglobează în lichid ½ din pulbere cu o spatulă din inox sau din material

plastic sau agat. Cantitatea rămasă de pulbere se introduce treptat în lichid

rezultând o pastă vâscoasă cu aspect mat. Timpul de spatulare până la 1 minut.

Aplicarea în cavitate : - ideal : când suprafaţa este mată şi la ridicarea pe

verticală se formează un con care tinde să revină la forma iniţială.

b) cu mixere speciale (Silamat, Duomat, Cap vibrator). Se introduc capsulele

după prealabila perforare a membranei din interiorul capsulei. Rezultă o pastăcu aspect cremos. Timp de preparare : 10-20 secunde.

Avantajele preparării moderne :

- se evită eroorile dozării extemporanee ;

- se scurtează timpul de lucru, dar şi priza ;

- se obţine o bună omogenizare.



Dezavantajele preparării moderne : - pentru începatori este necesar un timp de priză mai lung ;

- cantitatea preparată este mai mare decât cea necesară ;

- metoda este scumpă. Tehnică de lucru: - cimenturile silicat se aplică în cavitate după o prealabilă condiţionare a cavităţii ;

- se tratează plaga dentinară (liner ca bază primară şi cimenturi (FOZ, CIS) ca bază

secundară) ; Este obligatorie protecţia plăgii dentinare în cazul cimenturilor silicat fiind celemai toxice (sunt situate la limita inferioară a biocompatibilităţii). Se infiltrează cohorta microbiană şi ajunge la pulpă prin tubulii dentinari.

- aplicarea se realizează din profunzime în exteriorul cavităţii, uşor în exces. Se

menţine în cavităţi cu benzi de celuloid 2-3 minute = priza primară (conformatoare de

celuloid tip coroane pe care le adaptăm) ;

- finisare, prelucrare. Se îndepărtează excesul, prelucrarea primară la 10 minute de la

priza primară). Indicat ar fi ca finisarea să aibă loc la 24 ore.

Reactia de priză : reacţie acido- bazică.

- I particulele (pulberea) sunt dizolvate superficial în lichid astfel încât cam 20% din

pulbere participă la reacţie rezultând un silicagel hidratat.- II reacţia acid-bază se intensifică, ionii metalici migrează la suprafaţa particulelor

de sticlă şi precipită ca fosfaţi, fluoruri rezultând un gel silicic (ce conţine părţile desticlă)



III cimentul are structură stratificată după cum urmează :

- particule de sticlă ;

- particule acoperite de gelul silice ;

- particule în gelul amorf ;

- fosfatul de aluminiu. Timpul de priza : (3-5 minute) este dependent de :

- temperatura mediului ambiant ;

- mărimea particulelor ;

- proporţia pulbere-lichid ;

- timpul de preparare.Proprietăţi : - fizionomia: iniţial au fizionomie excelentă datorită indicelui de refracţie asemănător

smalţului, ce se datorează aluminosilicatului. Se deteriorează în timp scurt, devin opace în

contact cu mediul bucal, respiraţia orală, la persoanele ce consumă citrice.

- stabilitatea volumetrică: coeficientul de dilatare este mic; ele se contractă datorită

reacţiei exoterme (pierde apa). Contracţia lineară :0,15-0,3% şi contracţia volumetrică : 3-3,5%. Apare fenomenul de separaţie marginală.

- rezistenţa mecanică : este asemănătoare dentinei, inferioară amalgamelor. Au

rezistenţa mecanică bună la compresiune asemănătoare cimenturilor fosfatice.

- aderenţa : se menţine datorită factorului mecanic (cavităţi retentive), nu aderă chimic.

- efect caripoprofilactic : prin conţinutul ridicat de fluor ;

- biologic : sunt pulpotoxice (lichidul în exces). Se dizolvă în mediul bucal (igienă precară, pH acid).



conductivitate termică: are valori mici ceea ce contracarează transmiterea

variaţiilor termice către pulpă. Indicatii: - obturaţii clasa III;

- obturaţii clasa I pe feţele orale ale dinţilor frontali ;- obturaţii clasa V (azi contraindicate) Contraindicaţii : - cavităţi clasa IV ;

- cavităţi clasa I, II zona laterală. Azi s-au înlocuit cu cimenturile ionomere ;

marii consumatori de citrice. Recomandări practice : - alegerea culorii să se efectueze în raport de dinţii naturali, după umectarea

acestora, într-un cabinet adecvat luminat, fundal corespunzător ;

- respectarea dozării /preparării după fabrica producătoare (prepararea la 20C);

- aplicarea materialelor restaurative după condiţionarea plăgii dentinare

(lineri+obturaţie secundară)

- se contraindică aplicarea silicatului, răşinilor acrilice, compozitelor peste

baza de eugenat de zinc (eugenolul le modifică culoarea şi le plastifiază ) ;

- prelucrarea/finisarea : a) grosieră :după 10 minute ;

b) ideală : la 24 ore.

- protecţia obturaţiei coronare cu lacuri dentare şi varnishuri



Cimenturi silico-fosfatice- sunt o combinaţie între cimentul silicat şi cimentul fosfat de zinc).Se numesc

şi cimenturi semi-silicat.

Cu toate acestea prezintă : Dezavantaje: - contracţia volumetrică mai mare de : 3-3,5%;

- rezistenţă mecanică ;

- solubilitatea crescută;

- opacitatea cimenturilor FOZ..

Compoziţie chimică: - ciment fosfat de zinc - substanţa de bază

- oxizi de aluminiu, fier pentru proprietăţi optice.

Aceste cimenturi sunt mai dure ca cele FOZ, au o solubilitate mai mică şi o

transluciditate acceptabilă.

Denumiri comerciale : TRANSLIT (Mertz)

ARISTOS (Spofa);

INFANTID (Spofa) ;

FELSERIT (Spofa)

Etapele : prepararea, tehnica de lucru, aplicarea dozarea sunt asemănătoare

cu cimenturile silicat.

materiale-dentare (1)

Documents