Reprezentări mitologice în discursul politic:Analiza discursului președintelui Traian Băsescu din perioada referendumului de suspendare din 2012

Masterand: Rusu IoanaProfesor Coordonator: Lector univ. dr. Adriana Ștefănel

Obiectul cercetării

Reprezentările mitologice activate prin intermediul discursului politic.

Se urmăresc: Studiul unor lucrări de specialitate în domeniul

comunicării politice, al mitologiei și al discursului politic;

Evidențierea miturilor politice activate de președintele Traian Băsescu pe durata campaniei pentru referendumul de suspendare din 2012 .

Încadrare teoretică

• Comunicare politică/campanie electorală/referendum

• Mit arhaic/mit modern/Mit politic

• Imaginarul politic colectiv

• Discurs/Discurs politic/discurs electoral

Comunicarea politică și utilizarea sa în campaniile electorale

Definirea comunicării politice ca interacțiune: actori politici – media – public (Norris, 2002; McNair, 2011; Brants & Voltmer, 2011).

Personalizarea comunicării politice: simplificare, standardizare, spectacularizare (Bennett, 2012; Dâncu, 2009; Lipovetsky, 2002); împrumutarea unor tehnici de marketing (Beciu, 2000; Franklin, 2004), americanizare (Blumler&Gurevitch, 2000; Negrine&Papathanassopoulos, 1996).

Campania electorală: confruntarea și concurența actorilor politici (Beciu, 1998), seducerea electoratului (Edelman, 1985), storrytelling (Maarek, 2011).

Referendumul și campania pentru referendum: “Da” sau “Nu” ? (LeDuc, 2002); campanie similară unui proces electoral în care se întrec două forțe politice majore.

Ce sunt miturile?

Mitul arhaic: Definire: o istorie sacră (Eliade, 1978); o poveste despre origini,

plasată într-un timp nedefinit (Flood, 2002). Conceptualizarea experiențelor sociale ale oamenilor: imagini care nu

pot fi respinse sau criticate, ci acceptate ca realitate (Cassirer, 1946). Conceptualizarea relației cu istoria: realitatea istorică devine o

imagine naturalizată (Barthes, 1972).

Mitul modern: Reutilizarea constructelor mitice din societățile primitive (Eliade,

1978; Eco, 2008); reciclarea și modificarea continuă a miturilor (Lévi – Strauss, 1978; Bottici, 2007).

Travaliu al mitului – work of myth vs. Travaliu asupra mitului – work on myth (Blumenberg, 1990).

Mitul politic

Prezentare succintă a mitului politic: „Ceva ce spune povestea unei societăți politice” (Tudor, 1978 apud

Bottici, 2007). Contribuie la „construcția simbolică a puterii” (Wunenburger, 2005). Conferă un „număr de chei pentru înțelegerea prezentului”

(Girardet, 1997). „Narațiune capabilă să inspire loialități colective, afinități, pasiuni și

acțiuni” (Tismăneanu, 1999). „este identic cu convingerile unui grup, exprimate prin limbajul

mișcării” (Sorel, 1999).

Conferă semnificație unor evenimente politice; justifică și legitimează acțiuni și fapte; ajută la coagularea indivizilor în jurul unor valori, idei și credințe comune.

Imaginarul politic și (re)construcția mitologică a realității

Realitatea politică este reconstruită pentru a corespunde cât mai fidel așteptărilor și nevoilor cetățenilor.

Miturile reconstruiesc și reinventează realitatea, pentru a servi scopurilor bine-definite ale actorilor politici: legitimarea acțiunilor politice, restabilirea ordinii sociale, dobândirea sau menținerea puterii (Tismăneanu, 1999).

Forța de penetrare a mitului politic crește în perioade critice (Girardet, 1997).

Construcția imaginarului politic colectiv prin activarea și reactivarea unor structuri mitologice – Salvatorul, Conspirația, Unitatea și Vârsta de Aur (Girardet, 1997).

Crearea imaginii actorului politic prin intermediul discursului

Discursul, nemediat sau mediat, este singurul mod prin care un actor politic poate comunica cu electoratul

Construirea unei imagini a locutorului cu intenția clară de a influența auditoriul (Vignaux, 1979 apud Rovența-Frumușani, 2012); proiectarea acestei imagini în spațiul public (Beciu, 2011).

Discursul politic: proces circular - evocări, amintiri din trecut, descrieri din prezent, promisiuni, declarații despre viitor (Bottici, 2007); urmărește instituirea unei anumite interpretări a realității (Rovența-Frumușani, 2012).

Discursul electoral: generat de o campanie electorală, în baza unor convenții de interacțiune specifice, similar unei narațiuni (Beciu, 2000).

Metodologie

• Premisele cercetării

• Întrebările de cercetare

• Metodologia reprezentărilor sociale

• Corpusul de analiză

Premisele cercetării

Înlocuirea comunicării raționale cu o comunicare simbolică.

Utilizarea discursului pentru crearea, transmiterea și răspândirea constructelor mitice în spațiul public.

În perioadele electorale, necesitatea organismelor politice de mobilizare a maselor crește, iar mesajele cu un puternic conținut mitic sunt mai pregnante în spațiul public.

Mitul politic este instrumentul principal utilizat de liderii politici pentru legitimarea acțiunilor din spațiul public și coagularea indivizilor

Referendumul este un eveniment electoral excepțional, neprogramat, iar nevoia actorilor politici implicați de a crea reprezentări simbolice, mitice, este mai acută decât în cazul campaniilor electorale clasice.

Întrebările de cercetare

Ce tip de comunicare politică, rațională sau simbolică, este utilizată, cu preponderență, de președintele Traian Băsescu, în perioada referendumului de suspendare din 2012?

Care sunt principalele structuri mitologice utilizate la nivelul discursului politic al președintelui Traian Băsescu, pentru motivarea alegătorilor? Care sunt miturile politice utilizate în discursul politic al președintelui?

Care sunt structurile discursive prin care sunt construite aceste mituri politice în discursul lui Traian Băsescu?

Metodologia reprezentărilor sociale

Discursul politic contribuie, alături de cel mediatic, la „construcția socială a realității” (Berger & Luckmann, 1966).

Reprezentările sociale: Reconstruiri ale realității, nu copii fidele sau reproduceri ale acesteia, al căror rol

este de a asigura ordinea socială și comunicarea între membrii comunității (Moscovici 1961/1979 apud Curelaru, 2006).

Un sistem socio-cognitiv, organizat în jurul unui nucleu central (Abric, 2007).

Metodologia reprezentărilor sociale (Seca, 2008) – studierea celor două componente: Studierea conținutului, prin aplicarea a două metode de cercetare

complementare: analiza de conținut (semantică și tematică) și analiza narativă. Identificarea nucleului central(și a sistemului periferic prin utilizarea tehnicii

prototipic-categoriale – legătura frecvență/rang (Vergès, 1992/1994, apud Curelaru, 2006).

Corpusul de cercetare

Corpus format din 18 discursuri politice, nemediate, dar mediatizate ale președintelui Traian Băsescu, din perioada 3 iulie 2012 – 28 august 2012.

Tabel 1: Prezentarea corpusului de cercetare

Tip discurs Total discursuriConferința de presă (Palatul Cotroceni) 3

Discurs Parlament 1Conferință de presă (Sediul de campanie) 11

Discurs public la mitinguri electorale (Iași, Cluj-Napoca,

București)3

Rezultate și interpretarea acestora

• Contextul întrecerii electorale• Poziționarea locutorului• Conținutul tematic al discursului• Aplicarea modelului actanțial mitic• Conținutul reprezentării sociale și reperarea centralității• Structuri mitologice activate în perioada referendumului• Interpretarea rezultatelor

Contextul întrecerii electorale

Spațiu social tensiv, conflictual, polarizat, marcat de proteste;

Criză de legitimitate politică: Proteste în ianuarie-februarie 2012, care au condus la demisia

premierului Emil Boc și a membrilor Executivului condus de acesta. Noul prim-ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, rezistă doar trei luni. PDL pierde majoritatea parlamentară, trece în opoziție, iar Victor

Ponta, co-președinte al USL, este numit în funcția de premier. Rezultate foarte slabe pentru PDL la alegerile locale din iunie 2012

(15% din votul popular).

Referendumul de suspendare nu este un eveniment necunoscut președintelui și cetățenilor, care au mai trecut printr-un astfel de proces în 2007.

Poziționarea locutorului

Eu – accentuarea autorității politice: „eu sunt la Cotroceni” (6 iulie 2012).

Noi – reprezentant al unei colectivități: Al românilor: „noi nu vom merge să le validăm lovitura de stat” (26 iulie). Al Guvernului: „noi am avut în 2010 un moment în care nu mai puteam

finanța deficitul” (6 iulie 2012). Al dreptei: „dreapta politică suntem noi” (29 iulie 2012).

Legitimarea discursului politic: Divizarea Eu (Noi) vs. Ei – careul ideologic al lui Van Dijk. Declinarea și transferul responsabilității. Credibilitate – teme cu legitimitate puternică (situația economică, politica

externă). Polemică – fraze negative.

Conținutul tematic al discursului (1)

Conținutul tematic al discursului (2)

Conținutul tematic al discursului (3)

Lupta împotriva adversarilor politici este ilustrată, la nivel discursiv din prisma dihotomiilor:

Adevăr/cinste Minciună/necinste

Ocurențe 7 13

Exemple„voi fi la fel de cinstit ca și în campania trecută (…) nu am mințit niciodată”

„acești oameni nu vor fi niciodată cinstiți, pentru că se trag din comuniști”

Lupta pentru țară

Lupta pentru interes

Ocurențe 8 10

Exemple„eu nu apăr

interesul meu, ci apăr România”

„ei își fac legi pentru interesul

lor”

Aplicarea modelului actanțial mitic

Destinator Obiectul dorinței Destinatar

Adjuvanți Opozanți

RomâniiRomânia

ConstituțiaValorile europene

Funcția prezidențială

Câștigarea referendumului (Redobândirea

puterii)Neinstaurarea

dezordinii celorlalțiRestabilirea ordinii

sociale

RomâniiRomânia

Instituțiile statuluiInstituția

prezidențialăOrganizații

internaționale

Oameni și partide politice

Lideri internaționaliCCR

UE, NATOSimbolici: Adevărul, Constituția, Flacăra

democrației

Traian Băsescu

Politicienii și partidele adverse

Media subordonatăSimbolici: Criza; Sistemul corupt,

anterior; Erodarea popularității

Conținutul reprezentării sociale și reperarea centralității

Figura 2: Nucleul central și sistemul periferic al reprezentării sociale

Structuri mitologice activate pe durata referendumului (1)

Salvatorul: Destinul individual al președintelui devine destinul colectiv al

românilor: „o să mă bat pentru România, pentru cei 22 de milioane de români și interesul pe termen mediu și lung” (13 iulie 2012).

Conspirația: Împotriva justiției: în centrul căreia se află „pușcăriabilii din USL” (14

iulie 2012), care urmăresc „să ocupe scaunul de la Cotroceni, pentru că numai de acolo se numește procurorul general, procurorul șef DNA, președintele ÎCCJ” (21 iulie 2012).

Împotriva României: prin asocierea referendumului cu evenimente din perioada comunistă, se dezvoltă o conspirație mai amplă, împotriva întregii țări: „tot într-o zi de 29 comuniștii au scos PNȚCD în afara legii “(21 iulie 2012) .

Structuri mitologice activate pe durata referendumului (2)

Vârsta de aur și unitatea: Reinstraurarea ordinii sociale prin continuarea proiectului politic: deși

societatea propusă de Traian Băsescu nu este ideală, este cea mai bună soluție pentru români:„știu că s-au luat măsuri care i-au afectat pe oameni (...) am făcut-o pentru a evita un rău mai mare, în care nu se puteau asigura pensiile și salariile” (6 iulie 2012).

Mituri politice noi: Mitul rezistenței anticomuniste: ilustrarea unor evenimente-cheie

(mineriada, instaurarea regimului comunist) și accentuarea climatului de neliniște : „e exact ca în '46, când s-a votat până au câștigat comuniștii” (5 august 2012).

Mitul reîntoarcerii spre Europa: continuarea parcursului european al țării este posibil doar alături de actualul președinte: „cu siguranță vom pierde foarte curând beneficiile de a fi membri ai UE” (17 iulie 2012) .

Concluzii

Concluzii

Campania electorală nu mai este o înfruntare a ideilor, a proiectelor sau a ideologiilor, ci devine o luptă pentru reconstruirea realității politice: actorul politic a cărui proiecție va fi cât mai apropiată de mentalul colectiv va ieși învingător.

Discursul politic devine o sursă permanentă de reactivare a unor structuri mitologice clasice, dar și de activare a unor mituri noi, inspirate din experiențele colective ale fiecărei societăți.

Credibilitatea discursului electoral este construită prin apelul la elemente cu o legitimitate puternică pentru cetățeni, cum ar fi economia, sănătatea sau educația – argumente care susțin structurile mitologice activate și reactivate de actorii politici, pentru a-și construi imaginea.

Bibliografie selectivă (1)

Abric, J.C., 2007. ‘Analiza structurală a reprezentărilor sociale’. În: S. Moscovici & F. Buschini, coord. Metodologia Științelor Socioumane. Iași: Polirom. pp. 450 – 472.Barthes, R., 1972. Mythologies. [pdf] New York: The Noonday Press. Disponibil prin <en.bookfi.org> [accesat: 9 aprilie 2012].Beciu, C., 2000. Politica discursivă: Practici politice într-o campanie electorală. Iași: Polirom.Beciu, C., 2011. Sociologia comunicării și a spațiului public. Iași: Polirom.Bennett, W.L., 2012. ‘The Personalization of Politics: Political Identity, Social Media, and Changing Patterns of Participation’. The Annals of the American Academy of Political and Social Science, 644(1), pp.20-39 [pdf] Disponibil la <http://sciencepolicy.colorado.edu/students/env s_5720/bennett_2012.pdf> [accesat: 19 noiembrie 2013].Berger, P.L. & Luckmann, T., 1966. The social construction of reality. [pdf] Londra: Penguin Books. Disponibil prin <en.bookfi.org> [accesat: 6 ianuarie 2014].Blumenberg, H., 1990. Work on myth. [epub] Cambridge: The MIT Press. Disponibil prin <en.bookfi.org> [accesat la 14 aprilie 2013].

Bibliografie selectivă (2)

Blumler, J.G. & Gurevitch, M., 2000. ‘Americanization Reconsidered: U.K.–U.S. Campaign Communication Comparisons Across Time’. În: W.L. Bennett & R.M. Entman, coord. Mediated Politics: Communication in the Future of Democracy. New York: Cambridge University Press. pp. 380 – 407.Bottici, C. 2007. A philosophy of Political Myth. New York: Cambridge University Press. Brants, K. & Voltmer, K., 2011. ‘Introduction: Mediatization and De-centralization of Political Communication’. În: K. Brants & K. Voltmer, coord. Political Communication in Postmodern Democracy: Challenging the Primary of Politics. Londra: Palgrave Macmillan. pp. 1 – 19.Cassirer, E., 1946. The myth of the state. [pdf] New Haven: Yale University Press. Disponibil prin <en.bookfi.org> [accesat: 25 mai 2013].Curelaru, M., 2006. Reprezentări sociale. Iași: PoliromDâncu, V.S., 2009. Comunicarea simbolică. Cluj-Napoca: Eikon.Eco, U., 2008. Apocaliptiți și integrați: comunicații de masă și teorii ale culturii de masă. Iași: Polirom.

Bibliografie selectivă (3)

Edelman, M., 1985. The Symbolic Uses of Politics. Chicago: The University of Chicago Press.Eliade, M., 1978. Aspecte ale mitului. București: Univers.Flood, C.G., 2002. Political Myth: A Theoretical Introduction. New York: Routledge.Franklin, B., 2004. Packaging Politics: Political Communications in Britain’s Media Democracy. Londra: Hodder Arnold.Girardet, R., 1997. Mituri și mitologii politice. Iași: Institutul European.LeDuc, L., 2002. ‘Referendums and elections: How do campaigns differ?’. În: D.M. Farrell & R. Schmitt-Beck, coord. Do Political Campaigns Matter: Campaign effects in elections and referendums. Londra: Routledge. pp. 145 – 163. Levi-Strauss, C., 1978. Antropologia structurală. București: Editura Politică.Lipovetsky, G. 2002. The Empire of Fashion: Dressing Modern Democracy. New Jersey: Princeton University Press.Maarek, Ph. J., 2011. Campaign Communication and Political Marketing. New York: Wiley.

Bibliografie selectivă (4)

McNair, B., 2011. An Introduction to Political Communication. Londra: Routledge.Negrine, R. & Papathanassopoulos, S., 1996. ‘The Americanization of Political Communication: A Critique’. Press/Politics, 1(2), pp. 45-62 [pdf] Disponibil la <http://www.papathanassopoulo s.gr/docs/Amer_of_pol_com_95.pdf> [accesat: 14 martie 2013].Norris, P., 2002. A Virtuous Circle: Political Communications in Postindustrial Societies. New York: Cambridge University Press.Rovența-Frumușani, D., 2012. Analiza discursului: ipoteze și ipostaze. București: Tritonic.Seca, J.M., 2008. Reprezentările sociale. Iași: Institutul European.Sorel, G., 1999. Reflections on Violence. [pdf] New York: Cambridge University Press. Disponibil prin Cornell University Library <https://archive.org/details/cu 31924074961735> [accesat: 15 mai 2013].Tismăneanu, V., 1999. Fantasmele salvării: Democrație, naționalism și mit în Europa post-comunistă. Iași: Polirom.Wunenburger, J.J., 2005. Imaginariile politicului. București: Paldeia.