Maria si Marta Revista surorilor

Nr. 1 Iulie 2005

“Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a

cărui nădejde este Domnul!”

Ieremia 17:7

Biserica Creştină Baptistă “Golgota”

Şos. Nicolae Titulescu, Nr. 56A, sect. 1

2

� Un ajutor potrivit...

Creată cu migală şi măiestrie ca şi bărbatul, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, femeia a fost menită să fie un ajutor potrivit acestuia. Căzută în întunericul păcatului, ea s-a ridicat treaptă cu treaptă la demnitatea de care se bucură astăzi, datorită calităţilor ei morale, cât şi prin munca plină de abnegaţie, până la jetfa de sine, în folosul căminului ei, al semenilor săi. Filele Vechiului Testament ascund în ele figuri măreţe ale femeii, care au avut un rol important în viaţa familiei, a copiilor sau a poporului lor. Activitatea femeii era foarte diversificată, se întindea în toate domeniile vieţii casnice: ea se ocupa de îngrijirea turmelor de animale, de torsul lânii şi confecţionarea îmbrăcăminţii pentru membrii familiei, de ţesut şi cusut pentru a face să sporească veniturile acesteia şi de a ajuta pe cei necăjiţi. Mai găsim femei scoţând apă, măcinând boabele necesare obţinerii făinii pentru pâinea cea de toate zilele, plămădind şi frământând aluatul, preparând mâncarea, ocupându-se de creştera şi educarea copiilor. Întâlnim aşadar încă din vremurile cele mai străvechi femei ca Sara, o mamă renumită pentru credinţa şi pietatea ei, o soţie credincioasă, care şi-a urmat soţul în drumul lui, mai lung de un secol. Maria, sora lui Moise, şi Debora erau deopotrivă proorociţe şi poete, aceasta din urmă ajungând să conducă o armată spre biruinţă. Ana, mama lui Samuel, o minunată reprezentantă a femeii credincioase. Hulda era o proorociţă la sfatul căreia apela până şi împăratul Iosia. Rut, moabita, înfruntă lipsa şi se descurcă în împrejurări grele; ea nu-şi pierde cumpătul şi nici credinţa. Datorită caracterului ei nobil, a fost onorată să ajungă străbunica regelui David. Şi ca ele sunt multe alte exemple. Domnul Isus a acordat o atenţie specială femeii şi a ridicat-o pe o treaptă cu totul nouă, dăruindu-i demnitatea de fiică a lui Dumnezeu.

3

Povestirile Evangheliilor sunt pline de exemple de întâlniri ale Domnului Isus cu femeile. El le-a iubit, le-a vindecat, le-a învăţat, iar femeile la rândul lor L-au slujit îngrijindu-se de lucrurile necesare pentru călătoriile Lui, L-au găzduit, au făcut fapte bune, L-au urmat până la mormânt. Femeile au avut onoarea de a fi primele cărora li s-a arătat Domnul după înviere, ele au fost primele care au proclamat biruinţa Sa asupra morţii. De-a lungul timpului, femeile au sprijinit ucenicii şi urmaşii acestora în lucrarea de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu. Compătimirea, iubirea, delicateţea, jertfa de sine, curăţia şi evlavia sunt caracteristici pe care Dumnezeu le-a dăruit femeilor. Acest mănunchi de calităţi deosebite se regăsesc pe deplin şi în caracterul femeilor bisericii noastre. Privind la ele, cu bucurie putem spune că întâlnim aici femei care ca şi Maria, mama lui Ioan, altădată şi-au pus casa şi obiectele din casă la dispoziţia lui Dumnezeu luând astfel fiinţă biserica “Golgota”. Regăsim printe ele pe Marta care se îngrijeşte să nu lipsească nimic casei Domnului şi oaspeţilor Lui, pe Maria care stă şi ascultă cu nesaţ învăţăturile sfinte, pe Tabita, femeia care face o mulţime de lucruri bune, ajută pe cei în nevoi, şi care alină cu multă dragoste şi blândeţe suferinţele celor bolnavi, pe Lois care învaţă copiii Sfintele Scripturi, pe Lidia care se roagă şi lucrează cu inima deschisă pentru Domnul, pe Priscila soţie şi creştină activă, angajată în slujirea Evangheliei. Femeile credincioase de ieri trăiesc şi trebuie să trăiască în femeile credincioase de astăzi şi de mâine.

Toţi care suntem făcuţi după asemănarea Lui suntem invitaţi să fim împreună lucrători cu El, să fim pregătiţi să putem întrebuinţa toate cunostinţele pentru a reuşi în împlinirea lucrării la care am fost chemate.

În acest scop, publicaţia de faţă se doreşte a fi un liant care să facă să ne cunoaştem mai bine, să ne cunoaştem bucuriile, suferinţele, aşteptările şi împreună să pătrundem mai adânc în adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu pentru a putea fi cu adevărat “un ajutor

potrivit”. Adina Popovici

4

F E M E I E!...

Sublimă ţi-e menirea şi rolul tău, femeie, Sublimă ţi-e chemarea, pe care Dumnezeu Ţi-a dat-o când în suflet, a dragostei scânteie, Ţi-aprinse-ntâia oară, din Sfântul Duh al Său. De veacuri, tot aceeaşi, iubire şi durere Ţi-e partea ta să legeni la sânu-ţi ne-ncetat, De veacuri, cu aceeaşi sublimă mângâiere, Alungi îndurerarea din sufletu-ntristat. Femeie!... Fii duioasă, trăieşte şi lucrează, Cu dragoste de Domnul, făcând din viaţa ta Făclia luminoasă ce lumea luminează, Când Domnul e lumina ce-ţi dă puterea Sa. Ascultă, ca Maria, a Domnului chemare, Lucrează, ca Tabita, în lucrul tău cu spor, Fii pentru toţi din juru-ţi o binecuvântare Aceasta ţi-e chemarea… Fă bine tuturor!

Sanda Moinaru

�

5

ADORARE ŞI SLUJIRE

Cele mai măreţe şi mai semnificative promisiuni ale lui Dumnezeu pentru noi sunt de a locui în noi, de a lucra în noi, El să fie Dumnezeul nostru şi ne alege să fim oameni de mare preţ. Dacă dorim cu adevărat să ne identificăm cu Dumnezeu şi lucrarea Sa, trebuie să ne stăpânim toate reacţiile păcătoase ale cărnii şi să nu ne conformăm lumii acesteia. Ca şi credincioşi, noi nu facem parte din lumea aceasta, cum nici Domnul Isus Hristos nu este din lumea aceasta. Nu numai că trebuie să fim despărţiţi de lume, ci trebuie să fim transformaţi prin înnoirea minţii noastre, adică să gândim ca Dumnezeu, potrivit cu revelaţia oferită de Sfânta Scriptură în această privinţă. Prin prezenţa acestei reviste, şi chiar prin titlul ei „Maria şi Marta”, dorim să arătăm că Domnul nostru este încântat de slujirea noastră, o aşteaptă, însă pune mai mare preţ pe adoraţia noastră (dragostea supremă) faţă de El , căci în slujirea noastră se poate strecura uneori mândria şi îngâmfarea. A fi preocupaţi cu El – acesta este singurul lucru care trebuie, e partea cea bună care nu va fi luată niciodată; Domnul vrea să ne convertească din Marte în Marii (cum spunea un comentator al Scripturii). Deşi Domnul apreciază tot ce întreprindem pentru El, ştie totodată că primul lucru de care avem nevoie este să stăm la picioarele Lui şi să aflăm care este voia Lui şi atunci în toate sarcinile pe care le avem de îndeplinit vom fi calmi, plini de pace şi bunăvoinţă, slujirea noastră putând în sfârşit să atingă perfecţiunea Mariei când, într-un cadru ulterior, ea a turnat peste picioarele lui Isus parfumul acela a cărui mireasmă continuă să umple lumea. pastor Trandafir Popovici

6

TIMPUL DE PĂRTAŞIE CU DUMNEZEU

Rubrică realizată de Daniela Mariş

Este un timp zilnic de întâlnire şi partăşie cu Dumnezeu prin intermediul Cuvântului şi a rugăciunii, un timp pe care îl punem intenţionat deoparte pentru a ne întâlni cu Dumnezeu. Scopul lui este de a ne ajuta să creştem în relaţia noastră personală cu Dumnezeu, astfel încât să-L putem cunoaşte, iubi şi deveni tot mai asemănători cu El.

DE CE TREBUIE SĂ AVEM UN TIMP DE PĂRTĂŞIE?

A. Pentru că avem nevoie de această părtăşie: 1. Am fost creaţi pentru a avea părtăşie cu Dumnezeu - Gen.2:3; 2. Isus Hristos a murit pe cruce pentru a reface părtăşia noastră pierdută

- 1 Cor.1:9; 1 Ioan1:3-4; 3. Timpul de părtăşie al lui Isus cu Dumnezeu Tatăl în timpul lucrării

Sale pe pământ a fost o sursă a puterii Sale şi prioritatea numărul unu în viaţa Sa - Marcu 1:35; Luca 5:16; 22:39-44;

4. Toţi oamenii mari ai lui Dumnezeu de-a lungul istoriei au petrecut mult timp singuri cu D-zeu: Moise, David, Daniel, Pavel, Calvin, Wesley, Finney, Moody, Spurgeon, Billy Graham. Luther a spus odată: “Am atâtea lucruri de făcut astăzi, că trebuie să petrec cel puţin trei ore în rugăciune!” Dacă eşti atât de ocupat încât nu ai timp de părtaşia cu Dumnezeu, atunci eşti într-adevăr prea ocupat!

5. Noi nu putem fi credincioşi maturi şi sănătoşi fără acest timp petrecut cu Domnul:

-Hrana: Iov 23:12; Matei 4:4; Deut.8:3; 1Petru 2:2; Evrei5:14; -Curaţire spirituală: Ps.119:9; Efes.5:26; Ioan 15:3 Obs. Scuza uzuala “Nu am timp” înseamnă de fapt că tu nu consideri important timpul de părtăşie. Fiecare om are la dispoziţie 168 ore/săptămână, timp în care nu poate face toate lucrurile, deci va face ceea ce consideră important.

7

B. Pentru că este privilegiul nostru ca şi creştini: Ce se întâmplă în timpul nostru de părtăşie cu Dumnezeu?

1. Ne închinăm lui Dumnezeu - primul privilegiu este să ne dăruim, nu să primim: Ps.29:2; Ps.95:6; • Două erori la capitolul închinare:

a) Se exagerează accentul pe “a primi” - venim la biserică pentru a ne satisface, ca la un spectacol. Se accentuează prea puţin costul uceniciei;

b) Există pericolul de a înlocui închinarea în faţa lui Dumnezeu cu a lucra pentru El. Chiar şi activităţile creştine pot fi un idol care să ne împiedice de la o adevărată închinare. Ordinea corectă este: “Domnului, Dumnezeului tau sa te inchini şi numai Lui să-I slujeşti”. (Mat.4:10; Deut.6;13);

• Noi ne închinăm lui D-zeu fiindcă El merită închinarea noastră - Apoc.4:11; 5:12. Când ajungem să-L cunoaştem mai profund pe Domnul, închinarea nu mai este o datorie,ci o bucurie

• Ne închinăm fiindcă D-zeu doreşte închinarea noastră - Ioan 4:23; Apoc.3:20 2. Primim călăuzire de la Dumnezeu

• Ps.25:4-5; 40:8; 73:24; 143:10; Isa.42:16; • Interesant de observat în Evanghelii că adesea Isus şi-a explicat

învăţăturile ucenicilor Săi în momente de singurătate a lor cu El - Marcu 4:34;

• Călăuzirea se manifestă prin faptul că suntem provocaţi să ne analizăm viaţa (Ps.139:23-24; Prov.4:26; 14:12) şi să ne dedicăm în ziua respectivă Domnului (Prov.3:5-6; Ps.37:5);

• Cere-I Domnului să te ajute să foloseşti timpul în mod înţelept (Ps.90:12) şi să alegi ceea ce este necesar şi important de ceea ce este inutil şi neimportant (1 Cor. 10:23);

3. Ne bucurăm în Domnul • Ps.16:11; 34:8; 37:4; 42:1-2; 63:1; 73:25; Fil.3:10; • Pentru a cunoaşte pe cineva în mod intim şi a te bucura de acea

persoană, trebuie să petreci un timp de calitate cu ea, să comunici lucruri semnificative cu ea şi s-o observi într-o varietate de situaţii. Aceleaşi criterii se aplică şi în cazul relaţiei noastre personale cu Domnul.

8

4. Creştem în asemănarea cu Domnul • Gen.1:27; Gen.3; Rom.8:29; • Cum devenim ca Isus?

a) Suntem sfinţiţi prin Cuvânt - Ioan 17:17; b) Creştem prin transformarea pe care minţile noastre o suferă, de

la felul lumesc de a gândi la gândurile lui Dumnezeu - Rom.12:2;

c) Prin asumarea promisiunilor Cuvântului Lui Dumnezeu devenim părtaşi la natura divină - 2Petru 1:3-4;

d) Prin ajutorul dat de cei care au fost puşi de Dumnezeu să ne înveţe Cuvântul - Efes.4:12-13;

e) Petrecând timp în contemplarea lui Isus - 2 Cor.3:18. C. Pentru că obţinem beneficii extraordinare din acest timp Dumnezeu a promis multe binecuvântări acelora care îşi iau timpul să-L

cunoască îndeaproape din Cuvânt: 1. Bucurie: Ps.16:11; 119:47,97,162; Ier.15:16 2. Putere: Isa.40:29-31 (perspectiva unui vultur este că vede lucrurile aşa

cum sunt ele) 3. Pace: Ps.119:165; Isa.26:3; 48:18 4. Stabilitate: Ps.16:8-9; 46:1-3; 55:22; 57:7 5. Succes: Iosua 1:8 (singura promisiune de succes din Biblie) 6. Rugăciuni ascultate: Ioan 15:7 7. Ceilalţi vor observa diferenţa în viaţa noastră: Fapte 4:13. (va urma)

Timpul este prea încet pentru cei ce aşteaptă, prea iute pentru cei ce se tem, prea lung pentru cei ce sufăr, prea scurt pentru cei fericiţi, Dar pentru cei ce iubesc, timpul nu există! Iubeşti viaţa? Atunci nu risipi timpul din care este făcută!

Mâine, astăzi va fi ieri. Autor anonim

9

“Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban.” Ps. 92:12

Nu este nimic care să adauge ceva la frumuseţea din afară a unei case, ca pomii. Ei pot schimba o casă simplă, goală într-una de farmec şi frumuseţe

În Palestina, în timpurile biblice, finicul şi cedrul erau pomii cei mai renumiţi pentru frumuseţea şi folosul lor.

---- Finicul Finicul Finicul Finicul ----

Finicul creşte numai în ţările calde. El era foarte răspândit în Ţara Filistenilor, Sinai, Egipt şi Babilonia, ţări cu care copiii lui Israel au avut legături. Când Moise a condus poporul peste Marea Roşie, din Egipt, au sosit curând “la Elim, unde erau şaptezeci de finici”.

Ierihon, în valea caldă a Iordanului, este numit în patru din cărţile Vechiului Testament “oraşul finicilor”. Lucru neobişnuit despre finicul Deborei era că el se găsea în pământul muntos din Rama şi Betel, unde, de multe ori, era frig iarna. Al doilea fapt important despre finic este că el creşte lângă apă. La Elim, se spune deasemenea că “erau doisprezece izvoare de apă”. Astfel, când un călător în pustiu vede un finic, el ştie sigur că va găsi apă. Deci, putem fi şi noi siguri că finicul Deborei era în apropierea unui izvor. Este un fapt cunoscut că la Ierihon, cu finicii lui, era multă apă. Finicul este un pom frumos, drept, înalt şi graţios. În Cântarea Cântărilor, o fată frumoasă este asemănată cu un finic (Cântarea. Cântărilor 7:7). Un învăţat în ale Bibliei (Delitzsch) scrie despre finic:

10

“Nu există o privelişte mai fermecătoare şi mai măreaţă ca finicul din

oază, acest rege între pomii şesului, cu diadema de frunze măreţ ridicate, cu privirea în depărtarea ştearsă şi ţintind drept în faţa

soarelui. Verdeaţa lui necurmată, care se înnoieşte mereu din rădăcină, este un simbol al vieţii în mijlocul unei lumi de moarte”. Întrebuinţarea finicului este felurită şi se poate rezuma astfel: se foloseşte pentru hrană, îmbrăcăminte, adăpost, sfoară, mobilă, vase, unelte, arme, podoabe, medicamente şi băuturi îmbătătoare. E aproape sigur că scriitorul Psalmului 1, atunci când scrie că omul neprihănit este ca un pom, s-a gândit la finic. Autorul Psalmului 92 spune: “Cel

fără prihană înverzeşte ca finicul… ei aduc roadă şi la bătrâneţe, sunt plini de suc şi verzi”. (articol publicat în revista “Îndrumătorul Creştin Baptist” nr.1-2/1960) ( va urma) Cuvinte scrise pe catedrala din Lubeck, Germania:

Nu Mă numi bunătate, dacă nu te încrezi în Mine; Nu Mă numi nobil, dacă nu-Mi slujeşti; Nu Mă numi Tată, dacă nu Mă asculţi; Nu Mă numi lumină, dacă nu Mă vezi; Nu Mă numi cale, dacă nu Mă urmezi;

Nu Mă numi frumuseţe, dacă nu Mă iubeşti; Nu Mă numi bogat, dacă nu vrei să te ajut;

Nu Mă numi veşnic, dacă nu Mă cauţi. Dacă te condamni singur, nu da vina pe Mine…

11

RUBRICA MĂMICILOR SCOPUL VIEŢII Încă din copilărie, Dumnezeu m-a iubit şi a fost tot timpul aproape de mine. Mă uit în urmă pe cărarea vieţii şi Îi văd paşii Săi lângă paşii mei însoţindu-mă oriunde.

Deşi nu am trăit într-o familie de oameni credincioşi, am învăţat să spun rugăciunea “Tatăl nostru” înainte de culcare. Fiind foarte sensibilă - îmi era teamă de moarte - nu uitam niciodată să-L rog pe Dumnezeu astfel: “Doamne, ajuta-mă să nu mor niciodată!”. Anii treceau repede şi înaintea mea se aşterneau multe drumuri posibile. Diversitatea filosofiilor şi a stilurilor de viaţă erau copleşitoare. Oamenii diferiţi din preajma mea îmi confirmau aceasta. Erai tratat după numărul banilor din conturi sau după hainele scumpe pe care le afişai în public. Mă uitam în jurul meu şi parcă toţi colegii şi prietenii mei erau împliniţi pe toate planurile, îşi atinseseră scopul în viaţa. Imediat dupa ce am terminat liceul m-am casătorit. La aproape doi ani de la căsătorie a apărut şi primul nostru copil, Andrei, apoi după alţi trei ani, Ştefan. În tot acest timp, eu tot aveam impresia că-mi irosesc timpul, că bat pasul pe loc şi mă simţeam inutilă şi deprimată în dorul meu de viaţă şi de împlinire şi parcă era firesc să mă întreb în sinea mea: “Care este scopul meu pe pământul acesta şi pentru ce am fost creată?” Şi pentru că Dumnezeu este foarte credincios şi bun a facut posibil să mă întalnesc cu El, să-mi dea adevărata viaţă şi să-mi arate scopul ca tânără mamă şi soţie. Când a sunat telefonul de la Sibiu şi o voce mi-a spus că există Unul Singur care poate să-ţi împlinească viaţa şi să-ţi arate adevăratul ţel, nu m-am împotrivit ascultării mesajului pe care Dumnezeu o pusese să mi-l spună. Am înţeles că primul pas pe care trebuie să-l fac este să mă împac cu Domnul Isus mărturisindu-I păcatele mele, pentru că numai El mi le poate ierta prin sângele

12

Său vărsat la Golgota, ca eu să am parte de o viaţa veşnică, aşa cum mă rugam de când eram mică, “să nu mor niciodată”. În noaptea respectivă am simţit raza fierbinte şi luminoasă a iertării pe corpul meu şi înaintea ochilor s-a aşternut ca într-o poveste viaţa mea aşa cum fusese până atunci, iar în viitor îmi vedeam clar scopul vieţii: Domnul Isus şi o inimă întreagă care să-I aparţină Lui. 1 Corinteni 9:25. Când ai un astfel de scop, toate valurile vieţii ţi se par mai liniştite, ca nişte unde mângâiate de soare, şi îmi dau seama că rolul de mamă şi de soţie în acelaşi timp este o adevărată împlinire şi binecuvântare. Nu pot spune că este uşor, dar prin misiunea pe care Domnul mi-a încrediţat-o, pot spune fără ezitare că are mare încredere în mine şi sunt sigură că mă va instrui şi modela după caracterul Său, aşa cum numai El ştie. Îmi voi educa copiii şi-mi voi susţine soţul în rugăciune pentru a reuşi să ţinem corabia vieţii pe linia de plutire, împreuna cu Domnul Isus la cârmă. În prezent sunt mamă a trei copii: Andrei de şapte ani, Ştefan de patru ani şi jumătate şi Ruxandra de şase luni. Prin “Rubrica mămicilor” din această publicaţie voi încerca să împărtaşesc din experienţa mea altor mămici, ajutându-mă în mod deosebit de recomandările Domnului Isus cu privire la familia creştină şi la felul cum trebuie îngrijiţi şi educaţi copiii. El se referă în primul rând la o introducere în autodisciplină şi responsabilitate, la conducerea părintească prin care se caută binele maxim al copilului, controlul cu dragoste, la respectul pentru demnitatea şi valoarea fiecărui membru al familiei, precum şi folosirea judicioasă a pedepselor şi recompenselor necesare educaţiei. Să ne ajute Domnul să putem colabora cu cât mai multe mămici şi să ne oferim una alteia din “darul” pe care Dumnezeu l-a pus în fiecare mamă, dragostea. Fiind fiinţe noi, născute din nou, noi putem dărui şi altora dragostea Lui şi atunci va începe să se vadă aici pe pământ, în fiecare casă, un colţ de rai. Mădălina Brad “Iubirea este aripa pe care Dumnezeu a dat-o sufletului spre a se urca până la El." Michelangelo

13

Medicul vă sfătuieşte… Tăieturi, zgârieturi, înţepături şi muşcături de animale

Rănile minore pot fi tratate prin curăţarea perfectă cu apă şi săpun.

Înţepăturile simple, ca înţepătura de ac în deget sau călcatul pe o pioneza, trebuie lăsate să sângereze pentru a se curăţa. Toate rănile trebuie păstrate foarte curate până ce sunt complet vindecate. Bandajele pot menţine marginile plăgii apropiate, ajută la protecţia de praf, grăbesc vindecarea şi micşoreaza cicatricea.

Consultaţi imediat un medic dacă rana:

- este foarte severă, cu sângerare care nu poate fi stopată prin presiune, dacă are margini care nu pot fi menţinute apropiate cu bandaj sau există posibilitatea lezării nervilor (indicate prin amorţeală sau imposibilitatea de a mişca normal zona afectată);- este dificil de curăţat, sau nu puteţi îndepărta sticla, metalul sau alte elemente; - este o înţepătură adancă, este o înţepătură la nivelul ochiului.

Consultaţi un medic dacă: - înţepătura se complică cu inflamaţie pronunţată;- nu aţi făcut o injecţie antitetanos în ultimii 10 ani sau nu sunteţi sigur; - aţi fost muşcat sau zgâriat de un mamifer sălbatic sau domestic cu status de vaccinare antirabie necunoscut. Cele mai periculoase obiecte !

Potrivit unei statistici realizate de revista Maxim, cele mai periculoase lucruri din casă ar fi: câinele (60.000), cuţitul (25.000), papucii (22.000), paharele ( 20.000), ibricul (8.000), aspiratorul

(7.500), telefonul (5.500), cifrele reprezentând numărul rănilor anuale provocate de aceste obiecte , tratate în spitalele din Marea Britanie.

14

Poftă bună ! Salată de vară

Ingrediente: 100 gr salată verde, 50 gr roşii, 50 gr ridichii, 50 gr boabe de porumb dulce, 30 gr ceapă verde, 30 gr ceapă roşie, 50 gr ţelină; Sosul: 40 gr smântână, un căţel de usturoi, 5 gr mărar, 5 ml oţet, 5 ml ulei, sare. Legumele, în afară de ţelină, se taie şi se amestecă. Ţelina se taie fâşiuţe, se sărează, se dă prin făină şi se rumeneşte în ulei încins. Toate ingredientele care intră în compoziţia sosului se amestecă bine. Legumele se aşează pe farfurie, se ornează cu ţelina şi se asezonează cu sos. Îngheţată de fructe Ingrediente: 150 gr zahăr, 150 ml lapte, 500 gr frişcă bătută, 250 gr fructe de sezon (piersici, caise, mure, zmeură etc), 1 ou, 2 pliculeţe zahar vanilinat.

Într-o cratiţă, se amestecă zahărul, zahărul vanilinat, laptele, gălbenuşul şi albuşul de ou şi se pune să fiarbă, amestecând continuu, până începe să se îngroaşe compoziţia. Se dă apoi vasul la o parte şi se lasă la răcit. Se adaugă apoi treptat fructele, curăţate de coajă şi zdrobite (ca la pireu) sau tăiate bucaţele foarte mici (după gust), şi se amestecă. Se toarnă apoi treptat frişca bătută, amestecând uşor cu o lingură de lemn sau cu telul până se omogenizează bine. Compoziţia se deşartă în forme şi se pune la frigider.

15

� La mulţi ani!

Sărbătoritele lunii IULIE:

Albert Cătălina, Alecu Petruţa, Aniţei Maria, Bădărau Claudia, Bădărău Mihaela, Bădărău Rahela, Bădărău Rebeca, Bechenea Luminita Monica, Bojoga Veronica, Cadelcu Maria, Camen Rebeca, Cândescu Elena Daniela, Ceaicovski Irina, Crăciun Varvara, Cricoveanu Maria, Demian Alexandrina, Dinescu Ana-Maria Cristina, Dumitru Constanţa, Dupu Violeta, Ghile Silvia, Ghiţă Adriana, Gongu Maria, Grecu Florentina, Haliţchi Maria, Ionescu Duţa, Isac Mara, Iuşan Constanţa, Lance Silvia, Lăzăroiu Daniela, Lică Magdalena, Marinescu Monica, Mihai Eugenia, Mitroi Georgeta, Morar Catalina, Mustaţă Mihaela, Naku Saveta, Năzdrăvan Lucia, Neiconi Carmen, Nicolae Persida, Nistor Maria, Păun Gherghina, Păun Nicoleta, Petrea Floarea, Pop Galina, Radu Adriana, Răduţă Maria, Roşescu Simona, Savencu Virginia, Şerban Anca Sanda, Stan Adriana, Stan Marilena, Stancu Gherghina, Striblea Maria, Teodorescu Maria, Turcan Leanca, Ţurlea Ileana, Zidaru Veronica.

“Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da

tot ce-ţi doreşte inima.” Psalmul 37 Psalmul 37 Psalmul 37 Psalmul 37:4 4 4 4

16

Anunţuri …

Să ne rugăm pentru:

- bolnavi şi cei aflaţi în nevoi; - cei loviţi de furia apelor din întreaga ţară; - tinerii bisericii care vor susţine examene.

Spunem un bun venit fraţilor şi surorilor care L-au mărturisit pe

Domnul în apa botezului în data de 17.07.2005, şi ne rugăm ca El să-i binecuvinteze.

În data de 18.07.2005 a avut loc întâlnirea unui grup de surori în cadrul căreia a fost sărbătorită sora Daniela Mariş – viitoare mămică; facem precizarea că prima întâlnire de acest gen a avut loc în urmă cu zece ani, când Domnul a binecuvântat familia Mariş cu primul lor copil. De atunci şi până acum, în cadrul acestui grup au fost sărbătorite şi încurajate prin rugăciuni majoritatea tinerelor mămici.

Mulţumim pe această cale surorilor care au încurajat şi au susţinut în rugăciune realizarea acestei reviste.

Surorile care doresc să colaboreze la realizarea acestei reviste şi să

împărtăşească şi altora experienţe de viaţă trăite alături de Domnul, sunt invitate să se adreseze sorei Adina Popovici.

Colectivul de redacţieColectivul de redacţieColectivul de redacţieColectivul de redacţie: Adina Popovici, Daniela Mariş, Mădălina Brad,

Oana Popovici