marea schismareferat

8/14/2019 Marea SchismaREFERAT

1/9

UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIRFACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI ADMINISTRATIVESPECIALIZARE DREPT AN UNIVERSITAR 2008-2009

PROIECT SEMESTRUL I

Coordonator. Student.

Marea Schisma de la 1054.


2/9

Pentru a intelege mai bine ce semnificatie a avut acest eveniment in evolutiacrestinismului, trebuie sa ne intoarcem la contextul istoric al acelor vremuri,la motivelecauzatoare ale acestui important conflict.Pe plan spiritual, ruptura dintre Roma i Constantinopol s-a dezvoltat ncet, de-a lungul

unei perioade ndelungate , punctul culminant fiind excomunicarea reciproc din anul

1054 dintre Patriarhul Mihail Kerularie i Cardinalul Humberto, legatul papal. Aceastaschisma a dus la mpartirea luind astfel nastere doua Biserici separate: cea Ortodoxa cucentru la Constantinopol si cea Romano-Catolica cu centru la Vatican (Roma).Exista in practicile bisericesti un principiu in baza caruia erau luate, intr-un mod colegial,toate hotararile cu privire la invataturile si practicile fundamentale ale Bisericii, principiulce poate fi numit sinodal sau colegial. Acest fel de a lua hotarari importante, printr-unsinod la care toti episcopii participau cu drepturi egale, contribuie la unitatea bisericii si lapastrarea intacta a dogmelor crestine. 1

Dar acelasi principiu biblic al sinod-ului a fost ncalcat de Papa de la Roma. EpiscopulRomei a ridicat pretentii nejustificate cu privire la dreptul lui de a hotar singur n toatechestiunile legate de viata si nvatatura Bisericii. nainte de Marea Schisma de la anul

1054, episcopii din rasarit au cerut convocarea unor sinoade care sa rezolve, ca si ntrecut, anumite diferente care au aparut n Biserica. Dar Papa, sub influenta politica aregilor franci, care doreau sa fie acceptati ca urmasi ai Imperiului Roman, a refuzatmodul biblic de a rezolva problemele si a vrut sa introduca un principiu monarhic, ne-biblic. n aceste conditii se poate corect afirma ca Papa a fost acela care s-a rupt departasia celorlalti episcopi si a creat un nou stil de biserica, ne-acceptat pna atunci.Printre episcopii care aveau proeminenta n acea vreme erau cei din Constantinopol,Antiohia si Alexandria. Papa i-a nesocotit pe toti acestia si implicit a rupt unitateaBisericii. Ulterior, n afara acelei unitati si partasii, Biserica Catolica a alunecat catre alteerori,bine cunoscute de toti.Spre a-si justifica pretentia la rolul de conducatori n lumea crestina papii s-au servit de

asa zisa Danie a mparatului roman Constantin cel Mare, care a fost primul mparatroman ce s-a convertit la crestinism. Drept recunostinta pentru ca Papa Silvestru l-ar fivindecat de lepra, ar fi acordat printr-un document scris n anul 315 dreptul de domnie aPapei Silvestru si a urmatorilor papi asupra Romei, Italiei si provinciilor romane din estulbazinului mediteranean. Dania ar fi recunoscut totodata si primatul spiritual al SfntuluiScaun asupra tuturor bisericilor lumii.Aceasta Danie a lui Constantin cel Mare a fostmentionata nsa pentru prima data n sec. 9 si a constituit o arma redutabila n cadruldisputelor aprinse pentru ntietate dintre biserica de vest ( Roma) si cea de est( Constantinopol) . Controversa a culminat cu Marea Schisma din anul 1054, dupa carecele doua mari biserici s-au despartit definitiv. Multi papi s-au bazat pe acel act, a careiautencitate nu a fost pusa la ndoiala timp de peste 600 ani. Insa, o somitate istorica avremii(prin 1400), a observat pentru prima data ca Donatio Constantini nu a fost amintitniciodata n lucrarile istorice ale episcopului Eusebius, contemporanul si biografulmparatului Constantin cel Mare;cercetarile ulterioare confirmand faptul ca DonatioConstantini este un fals istoric, ntocmit probabil n jurul anului 760 spre a sustineprimatul papal.2

1Pr. Prof. .Dr. , Nicolae Chifar , Istoria Cretinismului , Iai , 2002 , p. 83.2Stan Alexandru , Istoria Religiilor, Bucureti , 1991 , p. 73.

2


3/9

Pe de alta parte, datorit creterii importanei Constantinopolului ca noua capital aImperiului, a crescut i importana Bisericii de aici. Primului Conciliu de laConstantinopol (381), stabilea c Episcopul acestui ora "va fi primul n onoare dupEpiscopul Romei, deoarece Constantinopolul este Noua Rom". Astfel, Biserica de aicii nsuea o poziie mai nalt dect Patriarhiile vechi ale Alexandriei i Antiohiei. n

controversatul canon 28, Conciliul de la Calcedon (451) recunotea expansiuneagranielor i a autoritii Patriarhiei Constantinopolului peste Episcopii Eparhiilor "printre barbari", sintagm interpretat variat ca referindu-se la ariile din afara ImperiuluiBizantin sau la ne-greci. Oricare ar fi adevrul, pentru aproape 1.000 de ani, PatriarhiaConstantinopolului a condus peste ntreaga Biseric a Imperiului Roman de Rsrit(Bizantin), iar activitatea sa misionar a dus credina cretin, n forma ei bizantin,multor popoare aflate la nordul granielor Imperiului. Catedrala din Constantantinopol,Hagia Sophia (Sfnta nelepciune), a fost centrul vieii religioase pentru lumea cretinrsritean.3Una din diferentele dogmatice importante care au aparut ntre Apus si Rasarit a fost oclauza adaugata la Crez n Apus, asa numita Filioque. "Filioque" nseamna "si de la Fiul"

si se refera la purcederea Duhului Sfnt. Crezul original Niceo-Constantinopolitan afirmaca Duhul Sfnt purcede de la Tatal si se bazeaza pe cuvintele Domnului Iisus, care spuneca ne va trimite un Mngaietor, care "de la Tatal purcede". A se observa vi ca Hristos nuspune "care de la Tatal si Fiul purcede". Biserica din Apus a introdus aceasta ultimaexpresie, "si de la Fiul", Filioque, pe care n mod justificat Biserica Rasariteana a respins-o. n aceste conditii, Biserica Ortodoxa considera ca Biserica Catolica a alunecat ntr-oeroare. Aceasta nseamna ca de fapt Biserica Catolica este cea care s-a rupt de la unitateasi continuitatea de o mie de ani a Bisericii dinainte de Marea Schisma. Aceasta chestiuneeste importanta pentru Biserica Ortodoxa, care s-a vazut ntotdeuna ca o aparatoare adogmelor crestine fundamentale, pentru care a luptat de-a lungul veacurilor. (importantaacestui cuvant va fi evidentiata in cele ce urmeaza).

La Roma, colaboratorii papei Leon al IX-lea (1049-1054) considerau restabilireaautoritatii si a prestigiului Sfntului Scaun (decazute n sec. al X-lea) ca si conditiaabsolut indispensabila pentru reforma Bisericii si pentru primatul papal. Acum nsa,autoritatea si prestigiul scaunului apostolic roman erau stirbite de autonomia crescnda ascaunului patriarhal constantinopolitan. Personajul principal al occidentalilor esteCardinalul Hmberto, mentionat mai sus, al carui caracter impetuos se apropia de cel alPatriarhului Mihai Kerularie, personaj al Orientului mai mult politic dect religios si cu o pregatire teologica si superficiala; care in urma unei revolte mpotriva mparatului,pentru a-si salva viata se refugiaza ntr-o manastire si decide sa devina cleric, mai multdin dorinta de putere decat din convingere sau daruire. Ulterior, ajunge colaboratorulintim al patriarhului, reusind sa-l influenteze si pe mparatul Constantin al X-lea. In anul1043,cand Patriarhul Alexe Studitul moare, Cerularie si realizeaza visul de a ocupascaunul patriarhal din capitala imperiala. De la indiferenta fata de Roma, trece imediat laostilitate. In anul 1050, an n care papa Leon al IX-lea primeste omagiul normanzilor, el ideclara eretici pe latini. Aceasta, probabil pentru ca acum se proiecteaza o alianta ntreimperiul oriental, cel occidental si papalitate mpotriva dusmanului comun, normanzii,care rup ntelegerea ncheiata anterior cu papa. Promotorul acestei aliante estecomandantul armatelor bizantine din sudul Italiei, Arghir, persoana pe care Kerularie nu o

3Ibidem ,p. 77.

3


4/9

poate suporta; n plus, nu poate accepta o alianta ntre latini, considerati eretici, si greciidrept credinciosi. Ideea aliantei este mpartasita att de papa, care se duce n Germania,pentru ajutor, ct si de mparatul bizantin. Kerularie, n schimb, vede ntr-nsa un pericolgrav pentru autonomia bisericii sale. Patriarhul il excomunica pe Arghir si ii neagacomuniunea,fapt dupa care da curs unei aprigi campanii de denigrare a Bisericii Romei.

Inchide bisericile latine din capitala si sechestreaza manastirile ce apartineau Romei.Motivul? Folosirea pinii azime n celebrarea euharistica, uzanta generala n Occidentnca de pe vremea lui Carol cel Mare. Pentru ndeplinirea ordinelor sale, patriarhul ldelega pe propriul trezorier, care declara neconsacrata hostia azima si o calca n picioare.4

Aceasta polemica, n jurul hostiei azima, are o motivatie ce provine din Armenia,provincie ce fusese recucerita de Bizant ntre anii 1022 si 1045. Aici erau prezente uneleuzante proprii Bisericii latine, printre care si folosirea pinii azime. Pentru teologiibizantini, aceasta reprezenta o practica iudaica, pe care Cristos ar fi depasit-o. In scurttimp, situatia devine din ce n ce mai grava. In primavara sau vara anului 1052, patriarhulPetru de la Antilohia, i scrie papei, exprimndu-si preocuparea fata de lipsa de

comuniune dintre Roma si Constantinopol, vinovatul fiind n ochii sai, tocmai papa. Inanul urmator, instigat de un colaborator al lui Kerularie, Arhiepiscopul Leon de Ohrida(Bulgaria) adreseaza tuturor arhiepiscopilor latini si papei o scrisoare n forma de tratat,destinatarul scrisorii fiind Episcopul de Trani. Propunnd reconcilierea,in aparentaArhiepiscopul cere abolirea tuturor uzantelor Bisericii latine: pinea azima, postul sabatic,omiterea cuvantului alleluia din timpul quadragesimal, excluderea carnuriloranimalelor moarte prin sufocare, etc. Latinii snt considerati jumatate evrei si jumatatepagni. In scrisoare nu este mentionat "Filioque". Acesta snt gravele acuze care, nconceptia grecilor, blocheaza comuniunea ecleziastica; n fond, ele nu denota altcevadect slaba pregatire teologica a celor ce le sustineau. Este posibl ca aceasta scrisoare sa fiajuns n minile lui Hmberto si ale papei, prin Arghir, comandantul militar mentionat

anterior. Leon al IX-lea si curia romana vad ntr-nsa un atac la adresa primatului roman.Raspunsul l constitue o scrisoare a papei adresata lui Kerularie, n care snt prezentateunele aspecte esentiale ale reformei Bisericii si conceptia despre Biserica Universala.Raspunsul papei l ameninta cu excomunicarea pe patriarhul Cerularie, excomunicare ce-iva veni n urma unui proces la Constantinopol. Tot din ordinul papei, Humberto estensarcinat sa raspunda arhiepiscopului de Ohrida.In toamna anului 1053, lui Kerularie i se pregateste un alt raspuns n care sunt respinseacuzele grecilor aduse latinilor. In plus, casatoria preotilor greci este considerata caadulter si erezie ca si respingerea lui Filioque. Scrisoarea Romei nu a fost expediataatunci, cia fost purtata la Constantinopol n anul urmator de catre legatii papali.In acest timp, pericolul normand devenise iminent si amenintator pentru Constantinopol.In aceasta circumstanta, unica scapare ramnea doar alianta cu papalitatea si cuoccidentalii. Att bazileul ct si Kerularie i scriu papei, nsa ambele scrisori sntpierdute(se pare ca acesta a fost momentul decisiv al evenimentului istoric). Patriarhul promitea papei ca-i va reintroduce numele n diptici ; la inceputul sec.al XI-lea(1009)numele papei disparuse din dipticii Bisericii de la Constantinopol, deoarece greciinu au acceptat profesiunea de credinta a Papei sergiu la IV-LEA, trimisa4Pr.Prof. Dr. , Ioan Rammureanu ,Istoria Bisericeasc Universal, Bucuresti , 1992 , p. 231 .

4


5/9

PatriarhuluiSergiu al II-lea in care intra si expresia Filoque. In plus, in anul 962 Otto alIII-lea este consacrat imparat de Papa Ioan al XII-lea, fapt ce arata inca o data capapalitatea isi parasise pozitia neutra pe care trebuia sa o adopte fata de cele doua puteriimperiale,aliindu-se cu Occidentul.5

Din 28 iunie 1053 pna n luna martie sau aprilie a anului urmator, papa a fost facut

prizonier de normanzi si nchis la Benevento. Dupa eliberarea sa, pontiful roman i trimitela Constantinopol pe Hmberto, pe Pietro,Arhiepiscopul de Amalfi, si pe Cancelarulroman Friedrich de Lorena. Ei primesc si doua scrisori, una destinata mparatului si altapatriarhului; acesta din urma trebuind sa fie condamnat si depus de catre legatii papali.Ajunsi n capitala Imperiului Bizantin, acestia trateaza doar cu mparatul, spernd caacesta va fi mai puternic dect patriarhul, caruia i se neaga orice gest de onorificenta si ise dadea de nteles ca au venit pentru a corecta erorile bizantine. Tot atunci este publicatsi tratatul lui Cerularie mpotriva latinilor. Ideile bizantine snt sustinute de un monahvenerabil din manastirea Studion, care, printre altele, condamna explicit celibatul preotilor latini. Hmberto obtine de la mparat permisiunea unei dispute publice cumonahul, care, din lipsa de argumente solide, ct si pentru a nu compromite alianta cu

latinii, este constrns de mparat sa cedeze. Cel ce nu cedeaza nsa este patriarhul, carerespinge orice discutie cu legatii papali. Se observa usor cum accentul s-a deplasat de lacunoasterea lui Dumnezeu pe cunoasterea unei stiinte totale, care pretinde ca poate mntui att peom ct si lumea. Acest neognosticism intra n conflict cu doctrina oficiala a Bisericii crestine. 4

Intarta poporul mpotriva lor si le interzice celebrarea Liturghiei n capitala. In urmaacestei decizii, siguri pe ajutorul mparatului si spernd nca n cedarea patrairhului, pedata de 16 iulie 1054, ntr-o smbata, legatii papali depun pe altarul bisericii Sfnta Sofiabula de excomunicare a lui Cerularie si a tuturor adeptilor lui, apoi parasesc capitala.Bula, n termeni destul de aspri, fusese redactata de Hmberto. Cum actul deanatemtemizare era compus in latineste, a trecut un oarecare timp pina sa se facatraducerea lui in greceste.Prin actul de anatemizare sau excomunicare din 16 iulie 1054, latinii acuzau pe grecipentru urmatoarele greseli:

ca vind, ca simonienii, darul lui Dumnezeu;ca fac eunuci, ca valesii, si-i ridica nu numai la demnitati preotesti, ci si la episcopat;ca reboteaza, ca arienii, pe cei botezati in numele Sfintei Treimi si mai ales pe latini;ca jura, ca donatistii, ca in Biserica, in afara de Biserica grecilor a pierit din toata lumea

si Biserica lui Hristos, si jertfa cea adevarata si botezul;ca admit, ca nicolaitii, casatoria trupeasca si o apara pentru slujitorii sfintului altar;ca spun, ca severienii, ca Legea lui Moise este blestemata;ca si pnevmatomahii sau teomahii, au taiat din Simbolul credintei purcederea Sfintului

Duh de la Fiul Filioque s.a.Invinuirea de simonieni, partizani ai lui Simon Magul, care voise sa cumpere darul

preotiei pe bani, a fost prost aleasa, pentru ca tocmai Biserica Apuseana era aceea care desecole practica simonia si nepotismul. Insusi cardinalul Hmberto s-a ridicat impotrivasimoniei, scriind tratatul Adversus Simoniacos, spre a scoate Biserica romana dinmarasmul in care o aruncasera atotputernicia si abuzurile nobililor din secolul obscur.Pentru invinuirea ca in Rasarit credinciosii primesc impartasania de la clerici casatoriti,pe care-i socotesc desfrinati, adulteri, nicolaiti, Biserica Romano-Catolica uita ca veacuri

5Ibidem , p. 233.4

5


6/9

de-a rindul au existat nu numai preoti casatoriti, ci chiar si episcopi casatoriti si inRasarit si in Apus, deoarece abiaSinodul II trulan de la Constantinopol din( 691 692)va cere ca episcopii sa fie mai intii calugariti. Cit despre preoti, se stie ca si pe vremea luiHmberto, in partile Milanului, se socotea o cinste ca preotii sa fie casatoriti. Numaiprogramul miscarii manastirii de Cluny din Franta, sustinea generalizarea celibatului,

pentru ca puterea papala, doritoare sa aplice teocratia universala, avea nevoie de oamenicit mai devotati, dezlipiti de grijile familiare. Invinuirea cea mai grosolana, insa, esteaceea ca grecii ar fi scos din Simbolul credintei invatatura ca Duhul Sfint purcede si de laFiul - Filioque - , cind se stie de oricine ca Sfinta Scriptura, Sfintii Parinti si Sinoadeleecumenice vorbesc lamurit numai de purcederea dintr-un singur izvor, din Dumnezeu-Tatal, iar nu din doua izvoare, din Tatal si din Fiul, cum bine observase inca din secolulIX patriarhul Fotie in Enciclica sa din anul 867, cind a combatut inovatiile latinilor.Cind, in fine, s-a aflat de anatema si de injuriile nedrepte aduse Bisericii Rasaritului,clerul si multimea credinciosilor, cuprinsi de o profunda indignare, ar fi voit sa sfisie pedelegati, dar nu i-au mai putut gasi, fiindca acestia, chiar a doua zi dupa aruncareaanatemei, plecasera in graba din Constantinopol. Imparatul insusi, inspaimintat de

intorsatura evenimentelor pe care le patronase, precum si de tensiunea creata intre celedoua Biserici, pentru a linisti spiritele, a raspuns clericilor si credinciosilor ca de stia si dear fi fost posibil ar fi aplicat el insusi pedeapsa trimisilor papei, care se grabisera sa sestrecoare intre timp afara din oras.Patriarhul a cerut ca bula sa fie tradusa n limba greaca. Acest document continea maimulte acuze, unele adevarate, altele false, la adresa lui Kerularie, a lui Leon de Ohrida sia adeptilor lor. Patriarhul era considerat ca invalid n postul pe care l ocupa,simoniac,pentru ca i reboteaza pe latini,ca neaga legea lui Moise (din cauza piniiazime), a scos Filioque din Crez, este un neofit ntruct a primit sfintirile sacre ntr-osingura zi, a intrat n manastire doar din frica de a nu fi prins si executat,etc.Patriarhul considera ca acuzele l lovesc nu numai pe dnsul, ci ntreaga Biserica

bizantina.Vorbeste totusi cu mparatul si-l convinge sa-i cheme napoi pe legatii papali,dar de fapt,Cerularie nu intentiona sa ajunga la un acord cu legatii papali. In scurt timp mobilizeazapopulatia mpotriva lor si stabileste ca discutiile cu latinii sa se desfasoare ntr-un ambientunde viata legatilor sa fie pusa n pericol. Urmeaza apoi un sinod n care niciuna din partinu cedeaza. Constatnd ca totul este zadarnic, mai mult, poporul ncepuse sa asaltezepalatul imperial, mparatul i sfatuieste pe legati sa se rentoarca la Roma. Cednd apoi nfata patriarhului, mparatul l destituie pe Arghir iar pe cei mai buni consilieri ai sai iiobliga sa paraseasca curtea imperiala. La 24 iulie 1054,bucurindu-se de simpatia cleruluisi a credinciosilor, patriarhul convoaca la catedrala Sf. Sofia sinodul permanent, compusdin 12 mitropoliti si 2 arhiepiscopi si expune totul conform propriilor interese, rostind lafinal anatema impotriva cardinalului Hmberto, a delegatilor romani, a Papei Leon IX si aBisericii Romane. In Enciclica insotitoare a anatemei, patriarhul Mihail Kerularie punedin nou in circulatie acuzatiile contra latinilor din Enciclica patriarhului Fotie din 867,acuzatiile aduse de arhiepiscopul Leon de Ahrida si alte acuzatii noi, ca: raderea barbii,botezul printr-o singura scufundare, postirea cu lapte si altele. Sinodalii au condamnat inunanimitate procedura delegatilor papali, aratind in mod sobru si principial caraspunderea despartirii dintre cele doua Bisericii cade pe capul delegatilor romani, careau plecat in graba, fara sa accepte tratativele in sinod. La sfrsit, i excomunicau pe legatii

6


7/9

papali si pe sustinatorii lor, n special pe Arghir. Patriarhul Mihail Kerularie ar fi doritchiar sa cheme inapoi delegatii papali, dar indignarea clerului si a credinciosilor, produsade purtarea lor, era prea mare ca sa mai poata reusi aceasta. Se observa usor cum accentul s-a deplasat de la cunoasterea lui Dumnezeu pe cunoasterea unei stiinte totale, care pretinde capoate mntui att pe om ct si lumea. Acest neognosticism intra n conflict cu doctrina oficiala aBisericii crestine.6

Aducind invinuiri neintemeiate grecilor prin actul de anatematizare din 16 iulie 1054, sevede clar ca delegatii papali nu venisera la Constantinopol sa trateze frateste intr-unsinod, ci sa impuna. In fond, invinuirile aduse erau simple pretexte, caci dincolo dediferentele dogmatice, rituale si disciplinar-canonice, dincolo de raceala sufleteasca dintrecele doua Biserici, dincolo de patimile politice si slabiciunile omenesti, adevaratul motival dezbinarii religioase din 16 iulie 1054 il constituie pretentia de jurisdictie universala apapilor asupra intregii Biserici din Apus si Rasarit, la care papii n-au renuntat pina azi.Patriarhul Petru al III-lea de Antiohia, mai prudent si dndu-si seama de consecinteleconflictului, i scrie patriarhului, rugndu-l insistent sa evite ruptura cu Roma. In viitor,dnsul nu va urma orientarea lui Kerularie, din care motiv nu se poate vorbi de o schismantre Roma si Antiohia. E drept ca papii urmatori lui Leon IX n-au confirmat actiuneanecugetata a cardinalului Hmberto la Constantinopol, dar nici n-au infirmat-o.Aici se pune intrebarea daca Cardinalul Hmberto si nsotitorii sai, puteau ntr-adevar sa-lexcomunice pe Cerularie din moment ce papa era mort deja de trei luni (aprilie 1054),sidaca puterile lor ncetasera odata cu moartea papei? In fata istoriei cardinalul Hmberto siinsotitorii sai, care nu mai aveau nici o calitate formala sa reprezinte Biserica romana.,raman vinovati pentru temperamentul si purtarea violenta. Contemporanii acelor zile n-auacordat importanta cuvenita evenimentelor consumate la 16 si 24 iulie 1054, pentru calumea crestina de atunci era obisnuita cu frecventele si divergente dintre Roma siConstantinopol. Este drept ca atunci, contemporanii n-au socotit atit de graveevenimentele din 1054, ci ca abia mai tirziu, odata cu atacarea cucerireaConstantinopolului, la 13 aprilie 1204, de catre cavalerii occidentali ai Cruciadei a IV-a;despartirea creata de Cardinalulul Hmberto s-a adincit tot mai mult intre cele douaBiserici.7Excomunicarea era ndreptata insa mpotriva patriarhului si a sustinatorilor lui, si numpotriva ntregii Biserici bizantine. La rndul sau, Kerularie i-a excomunicat pe legati sipe sustinatorii lor, si nu pe papa sau Biserica occidentala. Din acest motive, din punct devedere juridic, schisma nu este valida. Insa vehementa discutiilor si absurditatea acuzelordepasesc cu mult contextul schismei fotiene (schisma lui Fotie contribuise deja laindepartarea dintre Orient si Occident,a grecilor de latini). Totusi, nu se poate spune casituatia ar fi devenit disperata si imposibil de remediat. Imparatul avea un caracter slab; nlocul lui, un altul ar fi reusit probabil sa calmeze impetuozitatea, ndaratnicia si setea deputere a patriarhului; la Bizant se stia ca ntr-o mare masura tot ceea ce se ntmplase se

datora acestuia.In perioada care urmeaza, imperiul ntra ntr-un lung si grav declin. Se fac simtitecontrastele sociale, criza economica si comploturile de curte. In acelasi an, 1054,Constantin al IX-lea moare, urmndu-i Teodora, ca regenta, si apoi Mihai al VI-lea (1056-1057). In timpul Pastelui anului 1057, Kerularie organizeaza un complot mpotrivaacestuia, care este nlocuit cu Isac Comnenul, astfel ncepnd dinastia comnenilor.6 Mircea Eliade,Istoria credintelor si ideilor religioase, vol.III, Bucuresti , 1991, p. 273.7 Aurelia Balan Mihailovici,Istoria cultirii si civilizatiei crestine ,Bucuresti, 2006, pp. 224-225.

7


8/9

Nici caderea patriarhului Mihai Kerularie, care la 8 noiembrie 1059 a fost trimis in exilde imparatul Isac I Comnen, n-a adus vreo schimbare in raporturile dintre Roma siConstantinopol. La putin timp dupa complot, patriarhul moare. Cu el se ncheie unul dinepisoadele triste ale istoriei Bisericii. Exemplul sau si al scaunului patriarhalconstantinopolitan este decisiv si pentru alte biserici orientale (Bulgaria, Serbia, Rusia si

Romnia) care intra sau intrasera deja n sfera de influenta bizantina.Dupa marea schisma de la 1054, crestinii din partea de Rasarit a imperiului si cei dinApus au evoluat pe coordonate din ce n ce mai diferite, BisericaOrtodoxa a fost exclusadin biserica "oficiala", care a ramas cea catolica.n timp ce Biserica Catolica a avut o anumita deschidere catre filozofie si cultura, dndomenirii mari gnditori si artisti mai ales n perioada renasterii, Biserica Ortodoxa aramas nchistata n superstitii si credinte absurde, retrograde, care nu au facut dect satraga napoi societatea. n estul Europei si n Orientul Mijlociu nu s-a mai simtit nevoiaunor noi traduceri; timp de 1200 de ani Biserica a fost efectiv moarta, invadata depagnism, lipsita de credinta vie n Domnul Iisus. Au existat uneori mici "treziri" locale,pe care ierarhia nsetata de putere le-a zdrobit n fasa. Popoarele de aici avea deja Sfnta

Scriptura n limba lor, astfel ca editiile medievale au fost folosite vreme de multe secole.Insasi schisma de la 1054 nu are la origine vreo erezie ci, ca de obicei, devastatoareapatima a puterii. Intre timp Insa, cumintite de istorie, cele doua Biserici tind, din zi In zimai mult, sa se apropie.In secolul nostru, datorita Miscarii Ecumenice, s-a pus din nou problema refacerii unitatiituturor Bisericilor crestine si in primul rind refacerea unitatii dintre Biserica Ortodoxa aRasaritului si Biserica Romano-Catolica.Prin declaratia comuna citita concomitent in ziua de 7 decembrie 1965 in CatedralaSfintul Petru si Pavel din Roma si in catedrala Sfintul Gheorghe a Patriarhiei Ecumenicedin Constantinopol, patriarhul ecumenic Atenagora I si Papa Paul VI au ridicat anatemelerostite la 16 si 24 iulie 1054, care au provocat schisma cea mare. In aceasta declaratie, cei

doi inalti Ierarhi au subliniat ca, sint constienti ca acest act de justitie si de iertarereciproca, nu poate fi de ajuns sa puna capat diferentelor vechi sau recente, care subzistaintre Biserica Romano-Catolica si Biserica ortodoxa si care vor fi depasite prin lucrareaSfintului Duh, gratie curatiei inimilor, regretului nedreptatilor istorice, precum si printr-ovointa activa de a ajunge la o intelegere si expresie comuna a credintei si a cerintelor ei.Astfel prezentindu-se situatia, cu toate ca anatemele din 16 si 24 iulie 1054, au fostformal ridicate, ramin mai departe consecintele schismei si deosebirile dogmatice, culticesi disciplinar-canonice, care vor face obiectul unor tratative viitoare intre BisericaOrtodoxa si Biserica Romano-Catolica. Numai dupa lamurirea si depasirea acestordeosebiri printr-un dialog teolog serios si indelungat se va putea realiza apoi siintercomuniunea sau communicatio in sacris dintre cele doua Biserici.Unul dintre motivele pentru care schisma sau abuzul de putere a fost privita drept unpacat in Biserica primara si pentru care este inca considerata astfe de catre Ortodocsii deastazi , este faptul ca submineaza colegialitatea episcopala si puterea lor de a-si exercitaautoritatea pe care Apostolii au investit-o in urmasii lor.

8


9/9

Bibliografie :

1 . Chifar, Pr.Prof.Dr, Nicolae , Istoria Cretinismului ,vol. III, Ed. Trinitas , Iai ,2002.

2 . Eliade Mircea , Istoria religiilor .., Ed. Acad. de Stiinte Sociale si Politice a R.S.R. ,Bucureti , 1973.

3 . Milan Sesan , Ruperea Peceilor , Bucureti , 1954 .

4 . Rmureanu , Pr.Prof.Dr., Ioan , Istoria Bisericeasc Universal , Ed. InstitutuluiBiblic i de Misiune al B.O.R. , Bucuresti , 1992.

5 . SCRIMA ANDRE,Duhul sfant si unitatea bisericii , Ed. Anastasia , Bucuresti ,2004.

6 . Stan Alexandru , Istoria Religiilor , Ed. Institutului Biblic , Bucureti , 1991 .

9
http://open_window%28%22http//193.231.13.10:8991/F/DX978JNQFCCGCN6GDNSG2G42QF9XVI56GAAMASKITNP98A6HP2-02101?func=service&doc_number=000027415&line_number=0009&service_type=TAG%22);http://open_window%28%22http//193.231.13.10:8991/F/DX978JNQFCCGCN6GDNSG2G42QF9XVI56GAAMASKITNP98A6HP2-01747?func=service&doc_number=000367020&line_number=0037&service_type=TAG%22);http://open_window%28%22http//193.231.13.10:8991/F/DX978JNQFCCGCN6GDNSG2G42QF9XVI56GAAMASKITNP98A6HP2-01750?func=service&doc_number=000367020&line_number=0010&service_type=TAG%22);http://open_window%28%22http//193.231.13.10:8991/F/DX978JNQFCCGCN6GDNSG2G42QF9XVI56GAAMASKITNP98A6HP2-01749?func=service&doc_number=000367020&line_number=0010&service_type=TAG%22);http://open_window%28%22http//193.231.13.10:8991/F/DX978JNQFCCGCN6GDNSG2G42QF9XVI56GAAMASKITNP98A6HP2-02101?func=service&doc_number=000027415&line_number=0009&service_type=TAG%22);http://open_window%28%22http//193.231.13.10:8991/F/DX978JNQFCCGCN6GDNSG2G42QF9XVI56GAAMASKITNP98A6HP2-01747?func=service&doc_number=000367020&line_number=0037&service_type=TAG%22);http://open_window%28%22http//193.231.13.10:8991/F/DX978JNQFCCGCN6GDNSG2G42QF9XVI56GAAMASKITNP98A6HP2-01750?func=service&doc_number=000367020&line_number=0010&service_type=TAG%22);http://open_window%28%22http//193.231.13.10:8991/F/DX978JNQFCCGCN6GDNSG2G42QF9XVI56GAAMASKITNP98A6HP2-01749?func=service&doc_number=000367020&line_number=0010&service_type=TAG%22);

marea schismareferat

Documents