MANIFESTARE CENTENAR MAREA UNIRE ȘI OMAGIEREA

LUI CANTEMIR LA COLEGIUL NAȚIONAL DE

INFORMATICĂ ”TUDOR VIANU” DIN BUCUREȘTI

În ziua de 17 aprilie 2019 a avut loc, la Colegiul Național de

Informatică ”Tudor Vianu” din București, o activitate instructiv-

educativă dedicată Centenarului Marii Uniri și lansării cărții

”DIMITRIE CANTEMIR ȘI CONȘTIINȚA UNITĂȚII

ROMÂNILOR.STUDII ȘI ARTICOLE DEDICATE

CENTENARULUI MARII UNIRI”.

Oaspeții, col.r. Viorel Ciobanu și lector univ. Dr.

Valentin Bădescu, au fost primiți de doamna director prof.

Claudia-Emilia Anghel și directorul adjunct prof. Dr.

George-Octavian Iosif.

Doamna Prof. CLAUDIA-EMILIA ANGHEL a prezentat pe

scurt musafirilor câteva date istorice:

”COLEGIUL NAȚIONAL DE INFORMATICĂ „TUDOR VIANU”

de astăzi, confirmă tradiția excelenței marcate de semnele epocilor prin care a trecut.

Istoria sa începe odată cu istoria clădirii situate în strada Arhitect Ion Mincu, numărul 10. Clădirea se impune prin

elementele unei construcții monumentale, zvelte și expresive care și-a armonizat verticalitatea într-un veritabil stil românesc, amintind de liniile de forță ale arhitecturii începutului de secol al

XX-lea. Clădirea este construită de reputatul arhitect care a dat numele străzii pe care se află astăzi colegiul: arhitectul Ion

Mincu.

Sub incidența Legii Învățământului din 1924, în anul 1928,

în clădire a început să funcționeze o nouă instituție de învățământ: „Liceul Teoretic de Fete”.

În Primul Război Mondial, se pare că în această clădire, a

fost sediul Crucii Roșii.

În vertiginoasele și tumultuoasele transformări ale epocii

următoare, instituția s-a îndreptat către un domeniu de viitor, informatica. Prestigiul său a crescut an de an, astfel încât în

anul 1973, instituția de învățământ devine „Liceul de informatică Dr. Petru Groza”.

Liceul rămâne în fascinanta lume a cifrelor și a modelărilor, devenind în 1977 „Liceul de matematică-fizică nr. 1”. Se deschide astfel drumul spre excelentă, în pofida unei istorii

controversate.

În anul 1991, drumul instituției a fost reconfigurat, calea aleasă ducând din nou către informatică. Își recâștigă astfel denumirea: „Liceul de informatică”.

Grație prestigiului câștigat în decursul timpului, în anul 1997 instituția obține titlul de „Colegiu” și totodată primește

onoarea de a purta numele marelui cărturar român Tudor Vianu. Începând cu acel an, instituția de învățământ se află sub oblăduirea spirituală a marelui om de cultură care a încurajat

performanța, abnegația și creativitatea.

Astăzi, Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” este

o marcă.

Drumul spre excelență continuă.”

Manifestarea a început la ora 12.00 în Sala de festivități a

Colegiului.

Domnul prof. dr. Costel Chiteș a deschis manifestarea,

adresând un bun venit lectorilor și elevilor prezenți.

Secretarul general al A.E.D.C., domnul col.r. Viorel Ciobanu

a făcut o scurtă retrospectivă a activității desfășurate de domnia

sa în cadrul M. Ap. N. și ulterior după trecerea în rezervă,

pentru promovarea valorilor perene ale neamului românesc,

îndemnând tinerii ”vianiști” să-i urmeze exemplul.

Astfel, Asociația Europeană ”Dimitrie Cantemir”, în

colaborare cu Editura Universul Academic, a pus la dispoziția

cititorilor, cu ocazia Centenarului Marii Uniri, volumul pe care-l

lansăm astăzi, în prestigioasa dumneavoastră instituție de

învățământ.

Cu o întindere de 400 de pagini și o grafică de excepție,

acesta cuprinde 35 de studii și articole semnate de 32 de autori:

cercetători științifici, cadre didactice din învățământul

universitar și preuniversitar, laici și clerici, militari și civili,

membri ai Asociației sau profesând în instituțiile care-l au ca

patron spiritual pe Dimitrie Cantemir.

În ansamblu, volumul surprinde nu numai fațetele multiple

ale personalității marelui cărturar, într-o nouă viziune

exhaustivă, ci și ideea forță a conștiinței și necesității unității

românești, care transpar din întreaga operă a academicianului

european și bărbatului de stat care a fost Dimitrie Cantemir.

Al doilea dintr-o serie, care constituie un obiectiv central al

Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir”, actualul volum poate fi

achiziționat din librării, și constituie pentru Asociație o datorie

de onoare în a-l pune la dispoziția cercetătorilor și pasionaților

de cultură și istorie din țară și străinătate.

Membrii Asociației Europene ”Dimitrie Cantemir” aduc pe

această cale mulțumiri S.N.G.N. ROMGAZ S.A. MEDIAȘ, care

finanțând proiectul a făcut posibilă nașterea acestui eveniment

editorial!

Domnul lector dr. Valentin Bădescu a reliefat:

”Prinţ cărturar, Cantemir a constituit un fundament solid al realizării statului unitar român, afirmaţie cu atât mai îndrăzneață cu cât liderii unui institut, finanțat din bugetul

României, încearcă să ne fure din nou memoria, așa cum au făcut-o coreligionarii lor de ieri, care ne-au falsificat istoria și au înfăptuit holocaustul culturii române! Au profitat atunci de forța

și puterea tancurilor sovietice eliberatoare, pe care au venit și s-au instatlat, iar acum de slăbiciunea clasei noastre politice.

Globalizarea este prost înteleasă astăzi, precum

internaționalismul comunist de ieri. Azi globalizarea înseamnă

haos, amestecarea raselor, libera circulație, emigrație și haos

economic, politic și social.

Globalizarea trebuie să însemne legi unitare la nivelul

planetei, ordine, respect față de valorile umane, protejarea

oamenilor buni, corecți, cinstiți și eliminarea ticăloșilor.

Globalizarea ar trebui să însemne armonie legislativă pe toată

planeta, cooperare strânsă și eficientă între popoare pentru

rezolvarea marilor probleme globale, rezolvarea problemelor

emigratiei clandestine, eradicarea sărăciei, reducerea poluării și

protecția mediului.

Și mai e ceva. Să nu-l uităm pe Eminescu și opera sa

profund patriotică:

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,

Țara mea de glorii, țara mea de dor

Brațele nervoase, arma de tărie, La

trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă

vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă

fiii-ți mândri aste le nutresc Căci

rămâne stânca, deși moare valul,

Dulce Românie, asta ți-o doresc!.

Doamne binecuvântează România!Doamne ocrotește-i pe

români!”

Domnul prof. Dr. Costel Chiteș a prezentat câteva date și

informații referitoare la formația matematică a Cantemireștilor:

”Formaţia iniţială, talentul, abnegaţia la învăţătură,

deschiderea către universalitate şi inteligenţa proprie, au

facilitat apropierea şi de domeniul fizicii și matematicii a

ilustrului nostru domn şi cărturar.

Dimitrie Cantemir realizează, în anul 1700, o culegere de

extrase referitoare la fizică ale gânditorului Jean Baptiste van

Helmont (1577-1644). Cantemir iubea filosofia, matematicile şi

arhitectura. „Bisericile făcute în trei sate ale sale dovedesc

gustul său în această artă, căci ele fiind de croiala sa, sunt de

un stil graţios şi original” (C. Negruzzi)1.

Intitulată „Ioannis Baptistae Van Helmont physices

universalis doctrina”, lucrarea s-a dorit a fi prezentată

1 Cantemir, D., Descrierea Moldovei, (1909), Bucureşti, E. Librăriei Socec & Co, p. 27.

cărturarilor români. Ea reprezintă o copie a tratatului de fizică al

flamandului Van Helmont, publicat la Frankfurt, în anul 1682.

Van Helmont, chimist, fiziolog şi fizician, a publicat mai

multe lucrări. Una din lucrările de medicină, consacrată

magnetismului animal, i-a atras o condamnare din partea

tribunalului Inchiziţiei. Lucrarea sa, Ortus medicinae, a apărut

postum, în anul 1648, fiind tradusă în franceză şi engleză.

Realizează o filosofie proprie a materiei, în urma unor

experienţe: reacţii de calcinare a metalelor şi sărurilor, arderea

cărbunelui şi a sulfului, fermentarea.

Van Helmont a fost animat de un profund spirit religios.

Meditând asupra naraţiunilor din Cartea Facerii, a concluzionat

că apa joacă în natură un rol preponderent. Experienţa realizată

timp de 5 ani cu un lăstar de salcie, va justifica această alegere.

Apa se transformă în lemn, apoi prin arderea lemnului derivă,

care are aceeaşi natură ca şi Pământul. Apa se poate condensa

de la sine şi efectuează transmutarea sa în metale sub influenţa

unor agenţi activi, cum ar fi spiritul seminal al metalelor (utilizat

de Paracelsus). Această noţiune a fost idealizată de van

Helmont, prin crearea unui agent universal, alcahest. Din

textele sale, se deducea că ar fi în posesia unei mici cantităţi din

acest dizolvant universal. Unii comentatori au arătat că nu

exista un recipient care să conţină această substanţă. Chimiştii

au căutat acest agent printre săruri2.

Van Helmont susţinea că toate corpurile aeriforme

răspândite în aer sunt confundate într-unul singur denumit

„gas” (element nereductibil). Făcând distincţia dintre aer şi

„gas”, pune astfel la îndoială existenţa unui singur gaz: aerul.

El considera că soarta corpului omenesc este sub

dependenţa unui principiu imaterial, „principiu de viaţă”. În

subordine se află principii de viaţă secundare. La baza vieţii se

află nutriţia, motiv pentru care principiul de viaţă se află în

stomac. Subordonează principiul de viaţă central, sufletului, ce

este format din două părţi: 1) suflet imaterial, care nu dispare

niciodată; 2) suflet senzitiv, care dispare împreună cu corpul.

2 Taton, R., Istoria generală a Ştiinţei, Vol. II, (1971), Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, pp. 361-375.

Pierre Louis Moreau de Maupertuis (1698-1759)

matematician, filosof, fizician, astronom, geograf şi naturalist

francez, a contribuit la difuzarea teoriilor lui Newton ȋn exteriorul

Angliei. La 20 de ani este numit locotenent. Preferă apoi să

abandoneze cariera militară pentru a studia matematica.

Această orientare pentru studiu, a fost ȋncununată cu alegerea

sa, (ȋn anul 1723, la 25 de ani) ca membru al Academiei de

Ştiinţe. Precum numeroşi savanţi ai epocii sale, Maupertuis nu s-

a cantonat doar ȋntr-o disciplină. A publicat diverse lucrări de

mecanică, de astronomie, observaţii şi experienţe pe animale

mai puţin cunoscute (salamandre, scorpioni).

În anul 1728, vizitează Londra, călătorie care ȋi va decide

cariera. Ales membru asociat al Societăţii Regale, Maupertuis

descoperă ideile lui Newton, ȋn particular Legea atracţiei

universale şi devine un susţinător activ al acesteia ȋn Franţa.

Dezbaterea dintre susţinătorii teoriilor lui Descartes şi Newton

asupra formei Terrei, au condus la organizarea de către

Academia de Ştiinţe din Paris a două expediţii ȋn Peru (1735) şi

Laponia (1736-1737). Expediţia din Laponia, condusă de

Maupertuis, a reuşit să demonstreze că măsura unghiului

determinat de arcul situat pe meridian (ȋntre Kittis şi Tornea),

mai apropiat de Polul Nord, este superior măsurii celui

determinat de Amiens şi Paris. S-a demonstrat astfel că Terra

este mai aplatizată la poli, deci teoria atracţiei universale a lui

Newton este valabilă. În această expediţie, a fost ȋnsoţit de

matematicienii Alexis Clairaut şi Anders Celsius. Este apoi

invitat să prezideze Academia de Ştiinţe din Berlin, de către

despotul luminat Frederic II al Prusiei. Este considerat

descoperitor al acţiunii minime, „principiu metafizic” ce

presupune că natura acţionează mereu cu cea mai mare

economie posibilă, legile fizicii ȋncercând de multe ori să se

adapteze la acest minim.

Antioh Cantemir (1709-1744) învaţă în mod metodic, la

Academia din Sankt Petersburg, sisteme de idei ale gândirii

ştiinţifice ale lui I. Newton, ale filosofiei lui Descartes, Leibniz,

Wolff şi Locke. Prin profesori germani, va asimila gândirea

occidentală.

Descoperă frumuseţea şi însemnătatea matematicii, ale

fizicii, pe care le utilizează apoi ca instrumente ale cunoaşterii

multor altor domenii ale culturii umane. Spiritul său este

modelat spre deschidere şi toleranţă, prin cunoaşterea diferitelor

sisteme teologice. Se îndreaptă spre cultura franceză, cu

preponderenţă spre literatura filosofică. Preia, astfel de la

strălucitul său tată, pasiunea pentru studiu şi, printre virtuţi,

cultiva prietenia. Are profesori remarcabili, printre care îi

amintim pe cel de filosofie, Cristopher Friedrich Gross, pe cel

de matematică Cristopher Friedrich Mayer3.

În calitate de diplomat al Rusiei la Londra (1731-1738), apoi

la Paris şi Versailles (1738-1744), dovedeşte talent în

negocierea marilor probleme ale Europei. Intervine pentru

trimiterea în Est a unor savanţi occidentali. În acest sens, îi

amintim pe L. Euler şi Pierre Maupertuis.”

3 Lemny Ştefan, Cantemireştii, (2013), Iaşi:Polirom, p. 261-267.

La final, auditoriul a răsplătit cu aplauze comunicările

audiate.

În finalul manifestării, gazdele au multumit invitaților,

lectorilor, publicului prezent și au relevat deschiderea și

receptivitatea ROMGAZ S.A. pentru înfăptuirea actului de cultură

la care cei prezenți au avut onoarea și privilegiul de a participa,

S.N.G.N. ROMGAZ SA fiind o societate ce promovează valorile

identitare naționale, demers care trebuie luat ca exemplu și

bună practică și de alte entități din țară.