mandatul european de arestare - practica judiciara

5/15/2018 Mandatul European de Arestare - Practica Judiciara - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/mandatul-european-de-arestare-practica-judiciara 1/7

Mandat european de arestare. Motiv opţional de refuz al executării. Regula specialităţii.

Predarea temporară

Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul

european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

- motiv opţional de refuz al executării

- regula specialităţii

- predarea temporară

Legea nr. 302/2004, art. 88 alin. (2) lit. e), art. 90, art. 92, art. 97 alin. (2), art. 100

1. Motivul de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut în art. 88 alin. (2)

lit. e) din Legea nr. 302/2004 - privitor la cazul când mandatul european de arestare se referă la

infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României - constituie un motiv

opţional de refuz al executării şi, prin urmare, instanţa română poate dispune predarea sau predarea

temporară a persoanei solicitate, chiar dacă mandatul european de arestare se referă la astfel de

infracţiuni.

2. În procedura de executare a mandatului european de arestare instanţa are obligaţia de a

cere persoanei solicitate să precizeze dacă renunţă sau nu la regula specialităţii prevăzută în art. 100

din Legea nr. 302/2004 şi, în cazul în care persoana solicitată precizează că nu renunţă la această

regulă, să dispună predarea sau predarea temporară cu respectarea regulii specialităţii.

3. În conformitate cu dispoziţiile art. 92 şi art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, instanţa

română poate dispune, la solicitarea autorităţii judiciare care a emis mandatul european de arestare,

predarea temporară a persoanei solicitate, urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare

române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, stabilind în

conţinutul hotărârii durata pentru care se dispune predarea temporară.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 2795 din 28 iulie 2010

Prin sesizarea nr. 1604/II/5 din 17 iulie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în



conformitate cu prevederile art. 882 şi art. 89 din Legea nr. 302/2004, a trimis instanţei solicitarea

Interpol referitoare la semnalarea emisă de autorităţile judiciare din Germania, în baza mandatului

european de arestare privind pe numitul C.M.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în conformitate cu prevederile art. 883 din

Legea nr. 302/2004, a procedat la identificarea persoanei solicitate, i-a adus la cunoştinţă

semnalarea transmisă şi i-a înmânat acest act, tradus în limba română şi, prin ordonanţa nr.

1604/II/5 din 16 iulie 2010, a dispus reţinerea persoanei solicitate pentru o durată de 24 de ore.

Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori şi familie, prin sentinţa nr. 97/MEA din

21 iulie 2010, în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în

materie penală, modificată şi completată, a admis cererea formulată de Procuratura Wuppertal din

Republica Germană, privind executarea mandatului european de arestare cu referinţa 10 JS 562/10

90 AR 251/10 împotriva persoanei solicitate C.M. şi, în baza art. 92 din Legea nr. 302/2004, a dispus

predarea temporară a persoanei solicitate autorităţilor judiciare germane, pentru o perioadă 60 de

zile.

Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 90 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, prima instanţă a

dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării temporare către autorităţile germane, cu

respectarea termenelor prevăzute în art. 96 din Legea nr. 302/2004, pentru o durată de 24 de zile,

începând cu data de 22 iulie 2010 până la data de 14 august inclusiv, iar în temeiul art. 90 alin. (13)

din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

Totodată, prima instanţă, în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (2) din Legea nr.

302/2004, a dispus comunicarea hotărârii de executare a mandatului european de arestare autorităţii

judiciare emitente, Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate şi Ministerului

Administraţiei Internelor - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională.

Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 17 din Legea nr.

302/2004, a dispus traducerea din limba română în limba germană, în regim de urgenţă, a prezentei

hotărâri şi a adresei de comunicare a hotărârii către autoritatea judiciară emitentă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, întrucât la termenul de judecată din data de

17 iulie 2010 nu a fost prezentat mandatul de arestare însoţit de traducerea în limba română, în

temeiul art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a fixat un nou termen de soluţionare a cererii de

executare a mandatului european de arestare la data de 21 iulie 2010, orele 13,00 şi a luat faţă de

persoana solicitată una din măsurile preventive prevăzute în art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

respectiv măsura arestării preventive pentru o perioadă de 5 zile.

Ulterior, la termenul de judecată din data de 21 iulie 2010, a fost prezentat mandatul

european de arestare, însoţit de traducerea în limba română şi, prin fax, autoritatea germană



emitentă a mandatului de arestare a solicitat predarea temporară a persoanei solicitate, în vederea

finalizării cercetărilor penale.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea de Apel Bacău a constatat faptul că

Procuratura Wuppertal din Republica Germană a emis la data de 15 iulie 2010 un mandat de

arestare pe numele lui C.M., în cadrul dosarului nr. 9 Gs 1047/10 şi, ulterior, a emis şi mandatuleuropean de arestare.

S-a mai relevat că, în actele judiciare transmise, autorităţile judiciare germane au reţinut în

sarcina persoanei solicitate faptul că, la începutul anului 2010, s-a asociat cu co-învinuiţii C.L., C.V.,

I.V., P.A. şi cu alte persoane, pentru a-şi asigura, prin intermediul unor aşa-zise date obţinute prin

skimming, o sursă de venit.

S-a mai menţionat că învinuitul C.L. a trimis cel puţin 45 seturi de date către învinuitul C.M.,

iar în intervalul de timp imediat următor acesta a obţinut în jur de 12.000 - 13.000 euro, prin

retrageri frauduloase, acţionând în România.

La data de 3 iulie 2010, numitul C.L., folosind dispozitive de citire a datelor de pe banda

magnetică ale cardurilor bancare, a trimis date obţinute de la un bancomat al băncii D. din

localitatea Wiernheim prin poşta electronică învinuitului C.V. din Italia, care, până la ora 13,00 a

zilei următoare, a obţinut circa 106.000 euro prin retragere de numerar. Învinuitul C.V. a transferat

banii către co-învinuita I.V. şi către învinuitul C.M.

S-a mai relevat că persoana solicitată, audiată fiind în instanţă, nu a recunoscut aceste fapte

şi a arătat că nu consimte la predare.

Totodată, s-a reţinut că, pe de o parte, s-a invocat motivul opţional de neexecutare al

mandatului prevăzut în art. 88 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004: „când mandatul european de

arestare se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României”, iar

pe de altă parte, s-a arătat faptul că persoana solicitată are afaceri judiciare pe rolul Curţii de Apel

Bacău şi pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, situaţie în care, conform prevederilor art. 97

alin. (1) din Legea nr. 302/2004, se va putea amâna predarea până la terminarea judecăţii.

De asemenea, prima instanţă a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (7)

din Legea nr. 302/2004, nu avea competenţa de a examina legalitatea urmăririi penale sau a judecăţii

efectuată împotriva persoanei solicitate de autorităţile judiciare germane şi nici dacă aceasta era sau

nu vinovată de săvârşirea infracţiunilor pentru care era cercetată.

S-a mai relevat, în considerente, că instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de executare

a unui mandat european de arestare este datoare să verifice doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, precum şi cele din Decizia - cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie

2002 a Consiliului Uniunii Europene, inclusiv cele referitoare la motivele de refuz al executării



mandatului european de arestare, atât cele obligatorii, cât şi cele opţionale, prevăzute în art. 88 din

Legea nr. 302/2004 şi nicidecum să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi penale, a judecăţii

efectuate de autorităţile judiciare germane şi a luării împotriva persoanei solicitate a măsurii

arestării.

Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori şi familie, cu privire la cele invocate de persoana solicitată, a constatat că, pe de o parte, motivul de neexecutare al mandatului, în sensul că

acesta se referă la infracţiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României, este un

motiv opţional, care nu obligă instanţa solicitată, iar pe de altă parte, în cazul de faţă, tot conform

legii române, infracţiunea pentru care este cercetată persoana solicitată alături de alte persoane în

Germania s-a desfăşurat pe raza mai multor state, ceea ce implică o competenţă alternativă şi care

determină, de asemenea, caracterul opţional al motivului de neexecutare invocat.

Referitor la faptul că persoana solicitată are în curs de derulare afaceri judiciare pe rolulinstanţelor din România, prima instanţă a constatat că prevederile art. 97 alin. (1) şi (2) din Legea nr.

302/2004 nu sunt obligatorii, ci sunt la latitudinea instanţei, în sensul că, opţional, se poate amâna

predarea persoanei solicitate ori, la solicitarea autorităţii judiciare străine, se poate dispune predarea

temporară a acesteia.

Împotriva sentinţei sus-menţionate, în termen legal, a formulat recurs persoana solicitată

C.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, examinând atât motivele de recurs invocate,

cât şi din oficiu cauza, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. prin raportare la

dispoziţiile Legii nr. 302/2004, constată că acesta este întemeiat, numai cu privire la omisiunea

aplicării regulii specialităţii, prevăzută în dispoziţiile art. 100 din legea menţionată, pentru

următoarele considerente:

În cauza supusă analizei, Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori şi familie, a

fost învestită cu solicitarea autorităţilor judiciare germane de predare a numitului C.M. în vederea

executării unui mandat european de arestare, cu privire la care, după traducerea sa în limba română,

s-a procedat la verificarea conţinutului său şi, astfel, prima instanţă a constatat că acesta cuprinde

toate informaţiile necesare potrivit dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi

completările ulterioare.

Persoana solicitată a fost reţinută pe o durată de 24 ore, prin ordonanţa nr. 1604/II/5/2010

din 16 iulie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi apoi prezentată în faţa

instanţei, care a procedat la informarea acesteia.

Ulterior, Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori şi familie, văzând că au fost

îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, prin sentinţa



nr. 97/MEA pronunţată la 21 iulie 2010, a dispus, în baza art. 90 alin. (10) din aceeaşi lege, arestarea

persoanei solicitată C.M., în vederea predării, pentru o perioadă de 24 de zile, începând cu 22 iulie

2010 până la 14 august 2010 inclusiv.

Se mai reţine că la data de 17 iulie 2010, cu ocazia audierii persoanei solicitate la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în condiţiile art. 883 din Legea nr. 302/2004, modificată,

persoana solicitată a fost informată cu privire la faptul că autorităţile judiciare germane au emis pe

numele său un mandat european de arestare în dosarul nr. 9 Gs 1047/2010, pentru participarea la

săvârşirea infracţiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică şi efectuarea de

operaţiuni financiare în mod fraudulos, de către un grup infracţional organizat, în baza căruia s-a

emis sesizarea Interpol nr. 1817988/BAR din 16 iulie 2010.

Cu ocazia prezentării persoanei solicitată în faţa primei instanţe la data de 17 iulie 2010,

Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 90 alin. (2) din Legea

nr. 302/2004, modificată, prin încheierea nr. 63/MEA din aceeaşi zi, a dispus arestarea sa pentru o

perioadă de 5 zile, începând cu 17 iulie 2010 şi până la 21 iulie 2010, fixând totodată termen pentru

a se depune la dosar de către parchet a traducerii în limba română a mandatului european de

arestare emis de autorităţile judiciare germane.

Potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (3) - (7) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată

prin Legea nr. 222/2008, procedura de urmat în cadrul învestirii instanţei cu un mandat european de

arestare, cu privire la audiere, se desfăşoară astfel:

„(3) După primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoştinţa

persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 91, efectele regulii specialităţii, precum şi

posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere

consecinţele juridice ale consimţământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

(4) În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui cetăţean

român, în vederea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate,

judecătorul întreabă persoana solicitată dacă aceasta este de acord să execute pedeapsa sau măsura

de siguranţă în statul membru emitent.

(5) În cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre

consimţământul acesteia se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier,

apărător şi persoana solicitată. În acelaşi proces-verbal se va menţiona dacă persoana solicitată a

renunţat sau nu la drepturile conferite de regula specialităţii.

(6) În cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al

executării prevăzute la art. 88, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă, potrivit art. 94,

deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate.



(7) Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă,

procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate,

care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii

sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.”

Or, în speţa supusă analizei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând actele şi lucrăriledosarului, constată că prima instanţă, deşi a procedat potrivit dispoziţiilor art. 90 din Legea nr.

302/2004, modificată, luând totodată act de opoziţia persoanei solicitate la predarea către

autorităţile judiciare germane, a omis să solicite persoanei solicitate să precizeze dacă renunţă sau

nu la regula specialităţii, prevăzută în dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 302/2004, modificată.

Din examinarea specificului acestei reguli rezultă că şi ea este o garanţie consfinţită de legea

română în favoarea persoanei solicitate, pentru ca aceasta să nu fie cercetată sau condamnată în

statul solicitant pentru alte fapte decât cele prevăzute în mandat.Aşadar, prima instanţă a omis a depune diligenţe în vederea verificării dacă, în speţă,

persoanei solicitate urmează a i se aplica sau nu şi principiul specialităţii, astfel că Înalta Curte de

Casaţie şi Justiţie, după înregistrarea dosarului pe rolul Secţiei penale şi fixarea primului termen de

judecată la data de 28 iulie 2010, a procedat la ascultarea recurentei persoane solicitate numai cu

privire la acest aspect.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, într-adevăr, persoana solicitată C.M.

este cercetată de autorităţile judiciare germane (Procuratura din Wuppertal - Germania), care auemis mandat european de arestare la 15 iulie 2010, pe numele său, în dosarul nr. 9 Gs 1047/10 cu

referinţa 10 JS 562/10 90 AR 251/10 sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute în paragraful

152b alin. (1) şi (2), paragraful 152b alin. (5) în legătură cu paragraful 149 alin. (1) nr. 1, paragraful

263a alin. (1) şi (2) şi în legătură cu paragraful 263 alin. (5), paragraful 25 alin. (2), paragraful 52,

paragraful 53 C. pen. german, constând în participarea, în cadrul unui grup infracţional organizat, la

săvârşirea infracţiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electronică şi efectuarea de

operaţiuni financiare în mod fraudulos.

Faţă de această împrejurare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa de fond a

procedat în mod corect, atunci când a considerat aplicabile în cauză dispoziţiile art. 92 din legea

specială şi, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiţie, a considerat că se impune predarea

temporară a persoanei solicitate C.M. către Procuratura din Wuppertal - Germania, pentru o

perioadă limitată în timp la 60 de zile, care, în mod evident, este de natură a asigura condiţii pentru

exercitarea în bune condiţii a urmăririi penale şi pentru aflarea adevărului în cauză, cu atât mai mult

cu cât persoana solicitată nu a recunoscut învinuirile aduse, iar pe rolul instanţelor naţionale se află

în curs de desfăşurare alte două cauze penale în care persoana solicitată are calitate de inculpat.

Raţiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanţia că



infractorii nu se pot sustrage justiţiei pe întreg teritoriul Uniunii Europene, el reprezentând

instrumentul de aducere a persoanei solicitate în faţa justiţiei statului emitent pentru instrumentarea

procedurilor penale.

În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că mandatul european de arestare se

execută, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată, pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Decizie-cadru a

Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor

Europene nr. L.190/1 din 18 iulie 2002.

Existând un mandat european de arestare, instanţa de fond a procedat corect, conformându-

se dispoziţiilor art. 89 şi urm. din Legea nr. 302/2004, modificată, procedând în consecinţă şi luând

măsuri privind predarea persoanei solicitate, potrivit art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,

modificată, însă a omis a aduce la cunoştinţa persoanei solicitate efectele regulii specialităţii, astfelcă numai sub acest aspect recursul persoanei solicitate va fi considerat întemeiat urmând a-l admite

ca atare, recurenta persoană solicitată precizând în faţa instanţei de ultim control judiciar, la

termenul din 28 iulie 2010, că nu renunţă la regula specialităţii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de cele anterior relevate, constată că sunt nefondate

toate celelalte susţineri formulate de recurenta persoană solicitată, prin apărător ales, astfel că nu se

impune amânarea punerii în executare a mandatului european de arestare emis împotriva persoanei

solicitate C.M. şi nici revocarea măsurii arestării preventive dispusă faţă de aceasta ori luarea faţă de persoana solicitată a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât prima instanţă a ţinut cont

de opoziţia la predare, iar motivul refuzului la predare, prevăzut în art. 88 alin. (2) lit. e) din legea

specială, este unul opţional, aşa încât la momentul în care dispoziţia de predare temporară a fost

luată, în mod justificat, a fost apreciată ca temeinică şi oportună.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat

de persoana solicitată, a casat în parte sentinţa nr. 97/MEA din 21 iulie 2010 a Curţii de Apel Bacău,

Secţia penală, cauze minori şi familie, numai cu privire la omisiunea aplicării regulii specialităţii şia stabilit că predarea temporară a persoanei solicitate se va face pentru o perioadă de 60 de zile cu

respectarea regulii specialităţii, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

mandatul european de arestare - practica judiciara

Documents