Universitatea Transilvania din Braşov Facultatea de Drept Specializarea Master Știinţe Penale Aprofundate

PROCEDURA DE EXECUTARE A

MANDATULUI EUROPEAN DE ARESTARE

Student: Pleşa Gianina

Braşov 2012

2

Cuprins

Abrevieri ..................................................................................................................... 4

Capitolul I Procedura de executare a mandatului european de arestare .................... 5

1.1. Noțiuni introductive ....................................................................................... 5

1.2. Autorități române competente a executa mandatul european de arestare .... 6

1.3. Proceduri prealabile ....................................................................................... 7

1.3.1. Verificarea referitoare la traducerea și conținutul mandatului european de arestare ..........................................................................................................................................8

1.3.2. Măsuri necesare pentru identificarea, căutarea, localizarea și prinderea persoanei solicitate .........................................................................................................................8

1.3.3. Existența unor proceduri penale în curs cu privire la persoana solicitată .............................................................................................................................................9

1.3.4. Retransmiterea mandatului european de arestare autorității de executare competente sau clasarea ............................................................................................................ 10

1.4. Reținerea persoanei solicitate ...................................................................... 10

1.4.1. Reținerea și arestarea persoanei solicitate în caz de urgență ..................... 11

1.5. Procedura executării mandatului european de arestare în fața curții de apel 12

1.5.1. Sesizarea curții de apel în vederea arestării și predării persoanei solicitate .......................................................................................................................................... 12

1.5.2. Măsuri premergătoare ................................................................................................ 12

1.5.3. Mandatul european de arestare emis împotriva unui cetățean român, în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Consimțământul la predare ................................................................................... 13

1.5.4. Arestarea persoanei solicitate în vederea predării .......................................... 14

1.6. Procedura de soluționare ............................................................................. 16

1.6.1. Termene ........................................................................................................................... 16

1.6.2. Solicitarea de informații sau garanții suplimentare ....................................... 16

3

1.6.3. Drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare ............................................................................................................................................ 17

1.6.4. Imunități și privilegii .................................................................................................. 17

1.6.5. Predarea temporară sau luarea declarației persoanei solicitate ................. 18

1.6.6. Incidente procedurale ................................................................................................. 19

1.6.7. Concursul de cereri ..................................................................................................... 19

1.6.8. Cheltuieli ......................................................................................................................... 21

1.6.9. Hotărârea privind executarea unui mandat european de arestare ............ 21

1.6.10. Căi de atac ...................................................................................................................... 22

1.6.11. Comunicarea hotărârii ............................................................................................... 22

Capitolul al II - lea Efectele executării mandatului european de arestare ............... 23

2.1. Predarea persoanei solicitate .......................................................................... 23

2.1.1. Predarea amânată sau condiționată .......................................................................... 24

2.2. Garanția transferării persoanei predate .......................................................... 24

2.3. Remiterea de obiecte ...................................................................................... 25

2.4. Regula specialității. ........................................................................................ 25

2.5. Predarea sau extrădarea ulterioară ................................................................ 27

2.5.1. Predarea ulterioară .......................................................................................................... 27

2.5.2. Predarea ulterioară unei extrădări ............................................................................ 29

2.5.3. Extrădarea ulterioară ..................................................................................................... 29

2.6. Tranzitul ......................................................................................................... 30

Bibliografie ............................................................................................................... 31

4

Abrevieri

art. – articol

Ed. – editură

ed. – ediție

lit. – litera

M. Of. – Monitorul Oficial al României

op. cit. – opera citată

nr. – numărul

p. – pagină

parag. – paragraf

UE – Uniunea Europeană

5

Capitolul I Procedura de executare a mandatului european de arestare

1.1. Noțiuni introductive

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea

competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării

către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi

penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de

siguranţă privativă de libertate.

Mandatul european de arestare nu se suprapune pe mandatul de arestare

preventivă din dreptul intern, întrucât, pe de o parte, mandatul european de arestare

este o decizie judiciară care are întotdeauna la bază un mandat de arestare

preventivă sau de executare a pedepsei emis în condiţiile legii pe plan intern, iar, pe

de altă parte, mandatul european de arestare se emite numai atunci când un mandat

de arestare preventivă sau de executare a pedepsei nu poate fi adus la îndeplinire în

ţară, deoarece persoana în cauză se sustrage, aflându-se pe teritoriul unui alt stat

membru al Uniunii Europene.1

Textul privitor la mandatul european de arestare a fost transpus în legislaţia

internă prin dispoziţiile art. 77 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară

internaţională în materie penală, modificată şi completată prin Legea nr.224/2006.

Din punct de vedere juridic, legiuitorul comunitar în art.1 alin.1 din Decizia- cadru

nr.584/JAI/13.06.2002 defineşte noţiunea de mandat european de arestare. Din

punct de vedere practic, acesta nu este altceva decât un formular iar autoritatea

judiciară emitentă nu trebuie decât să-l completeze şi să-l transmită autorităţilor de

executare, pe una din căile admise de lege.

1 F. R. Radu, Principalele instrumente juridice ale Uniunii Europene în domeniul extrădării şi predării infractorilor, Dreptul nr. 9/2007, p. 150

6

În relaţiile dintre statele membre mandatul european de arestare va înlocui

toate instrumentele anterioare privind extrădarea, şi anume: Convenţia europeană

de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957 şi Protocoalele sale adiţionale

încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi la 17 martie 1978; Convenţia

europeană pentru reprimarea terorismului încheiată la Strasbourg la 27 ianuarie

1977, Convenţia din 19 iunie 1990 de aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie

1985 cu privire la abolirea gradată a controalelor la frontierele comune privind

relaţiile dintre statele membre care sunt părţi la această Convenţie, Convenţia

privind simplificarea procedurii de extrădare între statele membre ale Uniunii

Europene din 10 martie 1995 şi Convenţia privind extrădarea între statele membre

ale Uniunii Europene din 27 septembrie 1996, inclusiv prevederile Titlului III din

Convenţia de implementare a Acordului Schengen privitoare la extrădare.2

1.2. Autorități române competente a executa mandatul

european de arestare

Autorităţile judiciare române de executare a mandatelor europene de arestare

sunt, potrivit art. 79 alin (2) din lege, curţile de apel. Autoritățile române

competente să primească mandatul European de arestare sunt Ministerul Justiției și

Libertăților cetățenești și parchetele de pe lângă curțile de apel în a căror

circumscripție a fost localizată persoana solicitată. În cazul în care nu se cunoaște

locul unde se află persoana solicitată, mandatul european de arestare se transmite

Parchetlui de pe lângă Curtea de Apel București.3

Autoritatea centrală română este Ministerul Justiţiei. În această calitate,

Ministerul Justiţiei:

2 I. C. Morar, Mandatul European de arestare. Context European și intern, Curierul Judiciar nr. 4/2005, p. 107 3 G. Tudor, M. Constantinescu, Mandatul european de arestare. Aspecte teoretice şi practică judiciară, Ed. Hamangiu, Bucureşti 2009, p. 165

7

a) primeşte mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară dintr-un

alt stat membru al Uniunii Europene şi îl transmite parchetului de pe lângă curtea

de apel în a cărui circumscripţie a fost localizată persoana solicitată sau Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în cazul în care persoana solicitată nu a fost

localizată, ori de câte ori autoritatea judiciară emitentă nu reuşeşte să transmită

mandatul european de arestare direct autorităţii judiciare române primitoare;

b) transmite mandatul european de arestare emis de o autoritate judiciară

română, dacă aceasta nu îl poate transmite direct autorităţii judiciare primitoare

străine sau când statul membru de executare a desemnat ca autoritate primitoare

Ministerul Justiţiei;

c) ţine evidenţa mandatelor europene de arestare emise sau primite de autorităţile

judiciare române, în scopuri statistice;

d) îndeplineşte orice altă atribuţie stabilită prin lege menită a asista şi sprijini

autorităţile judiciare române în emiterea şi executarea mandatelor europene de

arestare.4

1.3. Proceduri prealabile

Ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 222/2008, verificările

prealabile procedurii de executare efectivă a mandatului european de arestare sunt

de competența procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe

lângă curtea de apel. Procedura nu este publică.5

4 Art. 1 pct. 27 din Legea 222/2008 5 Art 881 alin 10 din lege

8

1.3.1. Verificarea referitoare la traducerea și conținutul mandatului european de arestare

În termen de 24 de ore de la primirea unui mandat european de arestare sau a

unei semnalări în Sistemul Informatic Schengen, procurorul desemnat de

procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel verifică dacă mandatul

european de arestare este însoţit de o traducere în limba română ori în una dintre

limbile engleză sau franceză.6 În cazul în care mandatul nu este tradus în niciuna

dintre limbile acceptate, parchetul solicită autorităţii judiciare emitente remiterea

traducerii. Dacă mandatul este tradus în limba engleză sau în limba franceză,

procurorul competent ia măsuri pentru efectuarea traducerii în limba română, în

termen de cel mult două zile.

Procurorul verifică dacă mandatul european de arestare cuprinde informaţiile

prevăzute la art. 79 alin. (1).7 În cazul în care mandatul european de arestare nu

cuprinde aceste informaţii, solicită de urgenţă autorităţii judiciare emitente

completarea informaţiilor şi fixează un termen-limită pentru primirea acestora.

1.3.2. Măsuri necesare pentru identificarea, căutarea, localizarea și prinderea persoanei solicitate

Dacă mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute la art. 79

alin. (1) şi este tradus potrivit dispoziţiilor alin. (1), procurorul ia măsurile necesare

6 A. Boroi, I. Rusu, Cooperarea judiciară în materie penală, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2008, p. 320 7 Conform acestuia, mandatul european de arestare va conţine următoarele informaţii:

a) identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente; c) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei

alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 81 şi art. 85 din prezenta lege;

d) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 85; e) o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de

implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunţată, dacă hotărârea a rămas definitivă, sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent

pentru infracţiunea săvârşită; g) dacă este posibil, alte consecinţe ale infracţiunii.

9

pentru identificarea, căutarea, localizarea şi prinderea persoanei solicitate.

Dispoziţiile art. 4931-4937 din Codul de procedură penală (referitoare la procedura

dării în urmărire)se aplică în mod corespunzător.

În cazul în care predarea persoanei solicitate este condiţionată de acordarea

consimţământului unui alt stat membru ori al unui stat terţ, luarea măsurilor pentru

prinderea persoanei solicitate are loc la data primirii consimţământului statului

respectiv.8

1.3.3. Existența unor proceduri penale în curs cu privire la persoana solicitată

La art. 88 alin. (6) – (7) din lege este reglementată procedura de urmat în

cazul în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată pentru aceleași

fapte pentru care a fost emis mandatul european de arestare, respective pentru alte

fapte decât cele pentru care a fost emis mandatul european de arestare. Astfel:

• Dacă persoana solicitată face obiectul unor proceduri penale în

curs, pentru aceleaşi fapte pentru care a fost emis mandatul european de

arestare, procurorul transmite, spre informare, procurorului de caz sau

instanţei competente, o copie a mandatului european de arestare, traducerea

şi, dacă este cazul, informaţiile suplimentare comunicate de autoritatea

judiciară emitentă, solicitându-i să aprecieze şi să informeze de urgenţă dacă

urmărirea penală sau judecata pot fi suspendate până la soluţionarea cauzei

de către autoritatea judiciară română de executare. Dispoziţiile art. 240 şi 303

(referitoare la suspendarea urmăririi penale, repectiv a judecății) din Codul

de procedură penală se aplică în mod corespunzător.

• Dacă procedurile penale existente împotriva persoanei solicitate se

referă la alte fapte decât cele pentru care a fost emis mandatul european

de arestare, procurorul competent transmite, de asemenea, spre informare,

8 Art. 881 alin. (9) din lege

10

procurorului de caz sau instanţei competente, o copie a mandatului european

de arestare, traducerea şi, dacă este cazul, informaţiile suplimentare

comunicate de autoritatea judiciară emitentă, solicitându-i să îl informeze de

îndată care este stadiul procedurii.

În niciuna dintre situații nu este împiedicată însă luarea măsurilor necesare

pentru identificarea, căutarea, localizarea și prinderea persoanei solicitate.9

1.3.4. Retransmiterea mandatului european de arestare autorității de executare competente sau clasarea

În situaţia în care în urma verificărilor efectuate se constată că persoana

solicitată se află în circumscripţia teritorială a unui alt parchet, procurorul trimite de

îndată mandatul european de arestare parchetului competent şi informează despre

aceasta autoritatea judiciară emitentă şi Ministerul Justiţiei.

În cazul în care din verificările efectuate rezultă în mod neîndoielnic că

persoana solicitată nu se află pe teritoriul României, procurorul dispune clasarea şi

informează despre aceasta autoritatea judiciară emitentă şi Ministerul Justiţiei.10

1.4. Reținerea persoanei solicitate

Măsura reţinerii persoanei solicitate poate fi luată de procuror numai după

ascultarea acesteia în prezenţa apărătorului. Măsura reţinerii se dispune prin

ordonanţă motivată şi poate dura cel mult 24 de ore.

9 G. Tudor, M. Constantinescu, op. cit., p. 167 10O situație interesantă care s-ar putea ivi ar fi aceea în care, la scurt timp după clasarea cauzei, persoana solicitată ar reveni pe teritoriul României. O asemenea situație nu este reglementată expres de lege însă doctrina a apreciat că se impune, mutantis mutandi (preluând din procedura penală română), redeschiderea dosarului, așa cum prevăd dispozițiile art. 273 C. proc. pen. în cazurile în care se reia urmărirea penală după încetarea cauzei care a dus anterior la încetarea/scoateerea de sub urmărire penală, după caz, respective clasarea în situația în care nu se identificase un învinuit în cauză. Această soluție se impune și datorită faptului că rezolvă mult mai economicos situația ivită, prin aceea că nu sunt necesare alte schimburi de informații cu autoritățile emitente, ci, pe baza acelorași date și documente, procedura este reluată din stadiul în care a fost lăsată la momentul clasării - G. Tudor, M. Constantinescu, op. cit., p.169

11

Persoanei reţinute i se aduc, de îndată, la cunoştinţă, în limba pe care o

înţelege, motivele reţinerii şi conţinutul mandatului european de arestare. Persoanei

reţinute i se va comunica o copie a mandatului european de arestare şi traducerea

acestuia. Această prevedere se va aplica şi în cazul în care procurorul competent

primeşte un nou mandat european de arestare ulterior sesizării curţii de apel

competente în condiţiile prevăzute la art. 89.

Persoana reţinută poate solicita să fie încunoştinţat despre măsura luată un

membru de familie ori o altă persoană pe care o desemnează aceasta. Atât cererea,

cât şi încunoştinţarea se consemnează într-un proces-verbal. În mod excepţional,

dacă procurorul apreciază că acest lucru ar afecta executarea mandatului european

de arestare emis împotriva persoanei solicitate sau, în cazul în care are cunoştinţă, a

unor mandate europene de arestare emise împotriva altor participanţi la săvârşirea

infracţiunii, procurorul va putea refuza solicitarea.

În cazul în care persoana solicitată este minor, termenul prevăzut la alin. (1)

se reduce la jumătate. În acest caz, reţinerea poate fi prelungită, dacă se impune,

prin ordonanţă motivată, cel mult 8 ore.

În vederea reţinerii persoanei solicitate, organul competent poate pătrunde în

orice locuinţă în care se află persoana solicitată, fără consimţământul acesteia ori al

persoanei căreia îi aparţine sau foloseşte locuinţa, precum şi în sediul oricărei

persoane juridice, fără învoirea reprezentantului legal al acesteia.11

1.4.1. Reținerea și arestarea persoanei solicitate în caz de urgență

În caz de urgenţă, prin excepţie de la dispoziţiile anterioare, măsura reţinerii

poate fi dispusă pe baza semnalării transmise prin Organizaţia Internaţională a

Poliţiei Criminale (Interpol), care nu echivalează cu mandatul european de arestare.

În acest caz, Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul 11 Dispozițiile referitoare la reținerea persoanei solicitate sunt prevăzute de art. 882 din lege, introdus prin art. I pct. 43 din Legea nr. 222/2008

12

Ministerului Internelor şi Reformei Administrative solicită de îndată Biroului

Central Naţional Interpol corespondent transmiterea către parchetul competent, în

termen de cel mult 48 de ore de la reţinerea persoanei solicitate.

Persoanei reţinute i se aduc, de îndată, la cunoştinţă în limba pe care o

înţelege motivele reţinerii.

Când măsura reţinerii a fost luată de organul de cercetare penală al poliţiei

judiciare, acesta este obligat, în primele 10 ore de la reţinere, să prezinte persoana

solicitată procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângă

curtea de apel în a cărui circumscripţie teritorială a fost reţinută.12

1.5. Procedura executării mandatului european de

arestare în fața curții de apel

1.5.1. Sesizarea curții de apel în vederea arestării și predării persoanei solicitate

Procurorul sesizează curtea de apel competentă cu propunerea de luare a

măsurii arestării persoanei solicitate. De îndată ce instanţa este sesizată, cauza se

repartizează, în condiţiile legii, unui complet format dintr-un judecător, pentru a

aprecia asupra luării măsurii arestării şi asupra predării persoanei solicitate.

Pentru evidenţa activităţii instanţei, se întocmeşte şi se păstrează Registrul privind

arestarea şi predarea în baza mandatelor europene de arestare.

1.5.2. Măsuri premergătoare

Judecătorul verifică mai întâi identitatea persoanei solicitate şi se asigură că

acesteia i s-a comunicat o copie a mandatului european de arestare. În cazul în care

12 Art. 883 din lege, introdus prin art. 1 pct. 43 din Legea 222/2008

13

măsura reținerii a fost dispusă în condițiile art. 883 din lege13, judecătorul verifică

dacă persoana solicitată a fost informată despre motivul reținerii și poate dispune,

prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin Organizaţia

Internaţională a Poliţiei Criminale (Interpol), arestarea persoanei solicitate sau

obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile. În acest caz, instanţa

amână cauza şi fixează un termen de 5 zile pentru prezentarea de către procuror a

mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.14

Termenul de 5 zile este un termen imperativ, a cărui nerespectare determină,

la expirarea lui, încetarea de drept a măsurii arestării. Legea este lacunară atât în

ceea ce privește natura juridică a acestui termen cât și în ceea ce privește soluția pe

care o va pronunța instanța în situația nedepunerii mandatului de arestare european

de către procuror în acest termen. Din acest motiv, soluțiile sunt date de practica

judiciară, cea mai indicată fiind aceea că, după expirarea termenului de 5 zile, dacă

nu s-a depus mandatul, măsura arestării încetează de drept, caz în care se dispune

punerea în libertate a persoanei solicitate, iar instanța se dezînvestește, pronunțând

o încheiere în acest sens, dosarul fiind astfel soluționat; ulterior, după primirea

mandatului, procurorul va sesiza din nou instanța cu punerea în executare a

mandatului.15

1.5.3. Mandatul european de arestare emis împotriva unui cetățean român, în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Consimțământul la predare

În cazul în care mandatul european de arestare a fost emis împotriva unui

cetățean român, în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță

privative de libertate, judecătorul întreabă persoana solicitată dacă este de acord să

execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent și, dacă este de 13 Reținerea și arestarea persoanei solicitate în caz de urgență 14 Art. 89 alin. (1) teza a II – a și alin. (2) din lege 15 G. Tudor, M. Constantinescu, op. cit., p. 174-176

14

acord, întocmește un proces verbal în acest sens, în care consemnează aspectele

constatate și pronunță o hotărâre definitivă.

Acest proces-verbal se semnează de către judecător, grefier, apărător și

persoana solicitată, în cuprinsul acestuia urmând a se menționa dacă persoana

solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialități și se

precizează aducerea la cunoștință a caracterului irevocabil al consimțământului,

respectiv consecința acestuia și anume neputința de a mai reveni. Dacă nu este

incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute la art. 88 din lege,

judecătorul se poate pronunța prin sentință deopotrivă asupra arestării și predării

persoanei solicitate.

Dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară

emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu

audierea persoanei solicitate care se limitează la consemnarea poziției acesteia față

de existența unuia din motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și

al eventualele obiecții în ceea ce privește identitatea.16

1.5.4. Arestarea persoanei solicitate în vederea predării

Atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea

unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii

de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

Şedinţa de judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea

procurorului, a persoanei solicitate sau din oficiu, judecătorul apreciază că se

impune judecarea cauzei în şedinţă secretă. Participarea procurorului este

obligatorie.17

Alin. 6 al art. 90 din lege prevede că, în cazul în care persoana consimte la

predare, dacă nu este incident vreunul din cazurile de refuz, atât obligatoriu cât și 16 Idem, p.179-183 17 Art. 90 alin. (14) din lege

15

facultativ, judecătorul se poate pronunța prin sentință, deopotrivă asupra arestării și

predării, alin (7) prevăzând că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa

către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european

de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la

consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau

opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte

identitatea. Atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru

luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul

procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere

motivată. Dacă judecătorul apreciază că în cauză se impune solicitarea de

informaţii sau garanţii suplimentare autorităţii judiciare emitente, amână cauza

stabilind un termen pentru primirea datelor solicitate. Termenul fixat nu poate fi

mai mare de 10 zile. În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi

luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului.18 Durata

iniţială a arestării nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală, până la predarea

efectivă către statul membru emitent, nu poate depăşi în niciun caz 180 de zile.19

Instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile dacă se impune

menținerea arestării în vederea predării. În conformitate cu prevederile art. 90 alin.

(9) și (10) din lege, cu modificările și completările ulterioare, în cursul procedurii

de executare a mandatului european de arestare, instanța dispune, la fiecare 30 de

zile, prin încheiere, asupra menținerii măsurii arestării sau punerii în libertate a

persoanei solicitate, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea

asigurării executării mandatului european de arestare.20

18 Se sancționează cu nulitatea încheierea pronunțată asupra arestării fără ca persoana solicitată să beneficieze în fapt de apărare. 19 Dispozițiile referitoare la durata maximă până la care poate fi menținută arestarea persoanei solicitate au fost introduse în urma modificării prin Legea 222/2008 20 G. Tudor, M. Constantinescu, op. cit., p. 202

16

1.6. Procedura de soluționare Ședința de judecată este publică, afară de cazul în care, la cererea

procurorului, a persoanei solicitate, sau din oficiu, judecătorul apreciază că se

impune judecarea cauzai în ședință secretă. Participarea procurorului este

obligatorie.

1.6.1. Termene

Mandatul european de arestare se soluționează și se exercită în regim de

urgență. Dacă persona solicitată consimte la predare, hotărârea asupra executării

mandatului european de arestare trebuie pronunțată ceel mai târziu în termen de

zile de la termenul de judecată la care persoana solicitată și-a exprimat

consimțământul la predare și este definitivă. În celelalte cazuri, hotărârea definitivă

privind executarea mandatului european de arestare se pronunță în termen de 60 de

zile de la data arestării persoanei solicitate.21

Când, pentru motive justificate, nu se poate pronunța o hotărâre în termenele

arătate mai sus, instanța poate amana pronunțarea pentru 30 de zile, comunicând

autorității judiciare emitente această împrejurare, precum și motivele amânării și

menținând măsurile necesare în vederea predării. Când, din motive excepționale, nu

pot fi respectate termenele prevăzute în prezentul articol, autoritatea judiciră de

executare va informa Eurojust, precizând motivele întârzierii. 22

1.6.2. Solicitarea de informații sau garanții suplimentare

Dacă judecătorul apreciază că în cauză se impune solicitarea de informaţii

sau garanţii suplimentare autorităţii judiciare emitente, amână cauza stabilind un

21 Prin urmare, termenul de 60 de zile de la arestare, prevăzut în art. 95 alin. (3) din lege, nu privește măsura arestării persoanei solicitate, ci pronunțarea hotărârii asupra fondului cauzei privind executarea mandatului european de arestare, în cazul în care persoana urmărită nu consimte la predare. 22 Art. 95 din Legea 302/2004

17

termen pentru primirea datelor solicitate. Termenul fixat nu poate fi mai mare de 10

zile.

Motivele pentru care se impun informații suplimentare se referă atât la

conținutul mandatului, cât și la modalitatea în care s-a desfășurat procesul care a

determinat condamnarea persoanei, informații referitoare atât la respectarea și

drepturilor și garanțiilor recunoscute de Decizia-cadru, cât și de Convenția

europeană a drepturilor omului.23

1.6.3. Drepturile persoanei arestate în baza unui mandat european de arestare

Acestea sunt prevăzute la art. 91 din lege, potrivit căriua persoana arestată

are dreptul:

• să fie informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare.

• să fie asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă.

• la interpret, asigurat gratuit de către instanţă, dacă nu înţelege sau nu

vorbeşte limba română.

1.6.4. Imunități și privilegii

Când persoana la care se referă mandatul european de arestare se bucură de

imunitate în România, autoritatea judiciară de executare va solicita fără întârziere

autorităţii competente ridicarea acestui privilegiu. Dacă ridicarea imunităţii este de

competenţa unui alt stat sau a unei organizaţii internaţionale, cererea va fi

formulată de autoritatea judiciară care a emis mandatul european de arestare.

Autoritatea judiciară de executare va comunica această împrejurare autorităţii

judiciare emitente.

În timpul în care cererea de retragere a imunităţii este în curs de soluţionare,

autoritatea judiciară de executare ia măsurile pe care le consideră necesare pentru a 23 G. Tudor, M. Constantinescu, op. cit., p. 217

18

garanta predarea efectivă când persoana a încetat să se mai bucure de privilegiul

imunităţii. Termenele prevăzute la art. 95 încep să curgă de la data când autoritatea

judiciară de executare a fost informată despre ridicarea sau retragerea imunităţii.

Când persoana la care se referă mandatul european de arestare a ajuns în

România, ca urmare a extrădării dintr-un stat terţ care nu este membru al Uniunii

Europene, iar predarea este limitată la infracţiunea pentru care s-a acordat,

termenele prevăzute la alineatul precedent încep să curgă din momentul în care

autorităţile statului care a extrădat persoana urmărită îşi dau acordul ca regula

specialităţii să rămână fără efect, iar persoana poate fi predată statului emitent al

mandatului european. Până la luarea deciziei, autoritatea judiciară de executare va

lua măsurile necesare pentru a se efectua predarea, dacă este cazul.24

1.6.5. Predarea temporară sau luarea declarației persoanei solicitate

Dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune

predarea temporară a persoanei solicitate sau procedează la audierea persoanei

solicitate. În cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în

condiţiile şi pe durata stabilite de comun acord între autoritatea judiciară emitentă

şi cea de executare. În toate cazurile persoana urmărită va trebui să se întoarcă în

România pentru a participa la desfăşurarea procedurii de predare în baza

mandatului european de arestare.

În cazul în care nu se acordă predarea temporară sau aceasta nu este

solicitată, autoritatea judiciară de executare română procedează la luarea unei

declaraţii persoanei solicitate, cu participarea persoanei desemnate de autoritatea

judiciară emitentă, dacă este cazul, în conformitate cu legea statului membru

emitent. Audierea persoanei solicitate se face potrivit prevederilor Codului de

procedură penală român şi în condiţiile stabilite potrivit înţelegerii dintre

24 Art. 105 din lege

19

autorităţile judiciare implicate. În toate cazurile se vor respecta drepturile

procesuale ale persoanei urmărite.25

1.6.6. Incidente procedurale 1) În cazul în care, în cursul procedurii de executare a unui mandat european de

arestare, este sesizată Curtea Constituţională cu o excepţie de

neconstituţionalitate a unei dispoziţii din prezentul titlu, judecarea excepţiei se

face cu precădere, în termen de cel mult 45 de zile de la sesizarea Curţii

Constituţionale. Această dispoziție a fost introdusă prin Legea 222/2008 și este

de natură să urgenteze judecarea cauzelor în situația invocării excepției de

neconstituționalitate.26

2) În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, judecătorii

care au dispus arestarea persoanei solicitate nu devin incompatibili să se

pronunțe cu privire la executarea mandatului european de arestare, întrucât

regula continuității completului de judecată se aplică în cadrul acestei proceduri

speciale.27

1.6.7. Concursul de cereri

În cazul în care două sau mai multe state membre au emis un mandat

european de arestare în legătură cu aceeaşi persoană, autoritatea judiciară de

executare română va decide asupra priorităţii de executare, ţinând seama de toate

circumstanţele şi, în special, de locul săvârşirii şi gravitatea infracţiunii, de data

emiterii mandatelor, precum şi de împrejurarea că mandatul a fost emis în vederea

urmăririi penale, a judecăţii sau în vederea executării unei pedepse sau a unei

măsuri de siguranţă. Autoritatea judiciară de executare română va putea solicita,

dacă este cazul, avizul Eurojust cu privire la această hotărâre.

25 Art. 92 din lege 26 G. Tudor, M. Constantinescu, op. cit., p. 221 27 Idem, p. 231

20

În cazul în care cu privire la aceeaşi persoană, înainte de predarea acesteia,

autorităţile române primesc din partea autorităţilor competente ale aceluiaşi stat

membru emitent două sau mai multe mandate, cauzele privind executarea acestor

mandate europene de arestare se conexează la instanţa cea dintâi sesizată,

pronunţându-se o singură hotărâre cu privire la executarea fiecăruia dintre

mandatele europene de arestare. În cazul în care predarea este admisă doar pentru

una sau unele dintre fapte, în hotărârea de predare se menţionează expres acest

lucru, dispoziţiile art. 10028 aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul concurenţei între un mandat european de arestare şi o cerere de

extrădare prezentată de către un stat terţ, autoritatea judiciară de executare română

va decide luând în considerare toate circumstanţele şi în special cele prevăzute la

alin. (1) şi cele prevăzute în convenţia de extrădare aplicabilă în relaţia cu statul

terţ. În cazul în care va da prioritate cererii de extrădare, se vor aplica dispoziţiile

titlului II.

28 Este vorba de regula specialității: (1) Consimţământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deţinerea unei persoane de către autorităţile române pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezumă că a fost dat de către acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului general al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune altfel prin hotărârea de predare. (2) Cu excepţia cazurilor menţionate la alin. (1) şi (4), persoana predată autorităţilor române nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte. În acest scop, autoritatea judiciară română emitentă va prezenta autorităţii judiciare de executare o cerere de autorizare, însoţită de informaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1). (3) În relaţia cu alte state membre decât cele prevăzute la alin. (1), consimţământul autorităţii judiciare române de executare este necesar. În acest sens, judecătorul competent se pronunţă, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a aduce atingere garanţiilor la care se referă art. 87. (4) Dispoziţiile alineatelor anterioare nu se aplică atunci când intervine una dintre următoarele circumstanţe: a) când persoana urmărită a renunţat în mod expres în faţa autorităţii judiciare de executare la regula specialităţii, înaintea predării; b) când persoana urmărită a renunţat, după predare, să recurgă la regula specialităţii în legătură cu anumite infracţiuni anterioare predării sale. Declaraţia de renunţare la regula specialităţii se dă în faţa autorităţii judiciare competente a statului membru emitent, întocmindu-se un proces-verbal conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un avocat. Renunţarea la regula specialităţii trebuie să fie voluntară şi în deplină cunoştinţă de cauză asupra consecinţelor acesteia; c) când, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului membru căruia i-a fost predată, persoana în cauză nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit; d) când infracţiunea nu este sancţionată cu o pedeapsă privativă de libertate;

21

În cazul în care decide să se acorde întâietate cererii de extrădare, autoritatea

judiciară de executare română va aduce acest lucru la cunoştinţa autorităţii emitente

a mandatului european de arestare. Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere

obligaţiilor derivate din calitatea de parte la Statutul Curţii Penale Internaţionale.

1.6.8. Cheltuieli

Potrivit art. 80 din lege, cheltuielile ocazionate pe teritoriul statului român de

executarea unui mandat european de arestare revin României.29 Celelalte cheltuieli

rămân în sarcina statului emitent.

1.6.9. Hotărârea privind executarea unui mandat european de arestare

În toate cazurile instanţa se pronunţă asupra executării mandatului european

de arestare prin sentinţă, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 95. În scopul

luării unei hotărâri, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de

necesitatea executării mandatului european de arestare.

Dcaă prin sentință se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea

predării, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare, dispozițiile Codului de

procedură penală cu privire la conținutul și executarea mandatului european de

arestare aplicându-se în mod corespunzător.30

În cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă,

la momentul pronunţării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui

mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de 29 Potrivit art. 20 alin. (4) din lege, cheltuielile care revin statului romăn se suportă de la bugetul de stat și sunt cuprinse, după caz, în bugetul Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești, Ministerului Public și Ministerului Administrației și internelor 30 Art. 90 alin (13) din lege. Soluția dată de legiuitor prin Legea 222/2008 în această privință este contrară practicii ÎCCJ, care, sub acest astepct, statuase că instanța română dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivată, fără a emite un mandat de arestare, întrucât arestarea se dispune în procedura de executare a unui mandat european de arestare emis de autoritatea judiciară din statul solicitant.

22

autorităţile judiciare române, mandatul de arestare astfel emis este pus în executare

la data încetării motivelor care au justificat amânarea.31

Hotărârea pronunțată în temeiul art. 94 din lege trebuie să cuprindă atât

dispoziția privind executarea mandatului european de arestare cât și dispoziția

privind predarea persoanei solicitate. De asemenea, instanța este obligată să se

pronunțe, prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 90 alin (9) din lege, și asupra

menținerii măsurii arestării persoane solicitate.

1.6.10. Căi de atac

Hotărârea prevăzută la art. 94 alin. (1) poate fi atacată cu recurs în termen de

5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la

predare, când hotărârea este definitivă. Prin urmare, recursul declarat împotriva

hotărârii prin care instanța ia act de consimțământul persoanei solicitate la predare

este inadmisibil, inclusiv în cazul în care prin această hotărâre se dispune și

arestarea persoanei solicitate în temeiul art. 89 din Legea nr. 302/2004.

Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, recursul

soluționându-se cu precădere, în termen de cel mult 3 zile de la înregistrarea cauzei.

1.6.11. Comunicarea hotărârii

În termen de cel mult 24 de ore după rămânerea definitivă a hotărârii de

predare, instanţa comunică hotărârea luată autorităţii judiciare emitente,

Ministerului Justiţiei şi Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din

cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

31 Art. 94 alin (3) din lege

23

Capitolul al II - lea Efectele executării mandatului european de arestare

2.1. Predarea persoanei solicitate

Potrivit art. 96 din lege32, predarea se realizează de Centrul de Cooperare

Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Internelor şi Reformei

Administrative, cu sprijinul unităţii de poliţie pe raza căreia se află locul de

detenţie, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

Dacă, din motive independente de voinţa unuia dintre statele emitente sau de

executare, predarea nu se poate efectua în acest termen, autorităţile judiciare

implicate vor intra imediat în contact pentru a fixa o nouă dată de predare. În acest

caz, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În mod excepţional, predarea poate fi amânată temporar, pentru motive

umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor temeiuri suficiente pentru a se crede că

predarea va periclita, în mod evident, viaţa sau sănătatea persoanei solicitate.

Executarea mandatului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive

încetează să existe. În acest sens, autoritatea judiciară executoare va informa de

îndată autoritatea judiciară emitentă şi împreună vor conveni o nouă dată de

predare. În acest caz, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată

astfel convenită.33

În toate cazurile, în momentul predării, autoritatea judiciară de executare

română va aduce la cunoştinţa autorităţii judiciare emitente durata privării de

libertate pe care a suferit-o persoana la care se referă mandatul european de

arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura de siguranţă care se

va aplica.

32 Alin. 1 al acestui art. a fost modificat prin art. I pct. 53 din Legea nr. 222/2008 33 În cazul în care sunt depăşite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleaşi fapte.

24

2.1.1. Predarea amânată sau condiționată

Când persoana urmărită este urmărită penal sau judecată de autorităţile

judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european

de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus

executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecăţii sau

până la executarea pedepsei.34

Dacă autoritatea judiciară emitentă o solicită, autoritatea judiciară de

executare română poate dispune predarea temporară a persoanei urmărite, în

condiţiile stabilite printr-un acord încheiat în scris cu autoritatea judiciară emitentă.

Acest acord trebuie să se rezume la condițiile în care va avea loc predarea și

returnarea persoanei solicitate, una dintre acestea și cea mai importantă fiind

perioada pentru care este predată persoana solicitată. Aceasta trebuie stabilită în

funcție de stadiul procesual al cauzei penale naționale. De regulă, în practică,

predarea temporară se dispune pentru o perioadă de maximum 6 luni însă

autoritățile judiciare ale statului emitent pot solicita prelungirea acestei perioade.

Întotdeauna, durata predării va trebui convenită anterior luării unei hotărâri de

predare.35

2.2. Garanția transferării persoanei predate

În cazul în care persoana solicitată care face obiectul unui mandat european

de arestare, emis în scopul urmăririi penale sau al judecăţii, este resortisant sau 34 Art. 97 din lege. Amânarea predării are caracter facultativ, instanța de judecată română avănd posibilitatea să dispună predarea chiar dacă persoana solicitată este judecată sau urmărită penal de către autoritățile judiciare române. Legiuitorul nu a fixat și criteriile avute în vedere la dispunerea amânării predării, practica judiciară indicând exemplificativ: gravitatea faptelor pentru care se efectuează urmărirea penală sau judecată de către autoritățile judiciare române precum și efectele pe care le are amânarea predării asupra cauzelor în care este implicată persoana solicitată. Prin urmare, în cazul în care împotriva persoanei solicitate autoritățile judiciare române nu au dispus începerea urmăririi penale, instanța de judecată nu poate dispune amănarea predării. 35 M. Zainea, Executarea mandatului European de arestare: între predarea imediată și predarea temporară, Curierul Judiciar nr. 12/2008, Ed. C.H.Beck, p. 44

25

rezident al statului membru de executare, garanţia că, în caz de condamnare, odată

predată, persoana solicitată poate fi transferată în condiţiile legii în statul de

cetăţenie este dată de instanţa emitentă a mandatului european de arestare.36

2.3. Remiterea de obiecte

La cererea autorităţii judiciare emitente sau din oficiu, autoritatea judiciară

de executare română va dispune remiterea, în conformitate cu legea română, a

obiectelor care constituie mijloace materiale de probă sau au fost dobândite de

persoana solicitată ca urmare a săvârşirii infracţiunii care stă la baza emiterii

mandatului european de arestare, fără a aduce atingere drepturilor pe care statul

român sau terţii le pot avea asupra acestora. Obiectele se restituie la terminarea

procesului penal. Obiectele prevăzute anterior se remit chiar şi atunci când

mandatul european de arestare nu se poate executa din cauza decesului sau evadării

persoanei urmărite.

În cazul în care bunurile sunt supuse confiscării în România, autoritatea

judiciară de executare va putea refuza remiterea acestora sau va putea să o

efectueze temporar, dacă acest lucru este necesar bunei desfăşurări a procesului

penal aflat pe rolul autorităţilor judiciare române.37

2.4. Regula specialității. Ca și în cazul extrădarii, executarea mandatului european de arestare este

supusă regulii specialității, prevăzută la art. 100 din lege.

Astefel, persoana predată autorităţilor române nu va putea fi urmărită,

judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării. De la acest

principiu legea prevede mai multe excepții:

36 Art. 842 din lege, introdus prin art. I pct. 34 din Legea nr. 222/2008 37 Art. 98 din lege

26

a) Excepții întemeiate pe consimțământul statelor membre în cauză, al

autorităților judiciare ale statului membru de executare sau al persoanei

solicitate:

• când statul membru de executare consimte ca persoana predată autorităților

române să poată fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă

faptă anterioară predării.

Consimţământul pentru urmărirea, judecarea, condamnarea sau deţinerea

unei persoane de către autorităţile române pentru alte fapte comise anterior predării

acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezumă că a fost dat de către

acele state membre care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului

general al Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu

dispune altfel prin hotărârea de predare. În relaţia cu alte state membre decât cele

prevăzute anterior, consimţământul autorităţii judiciare române de executare este

necesar. În acest sens, judecătorul competent se pronunţă, prin încheiere definitivă,

dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de cel mult 30 de zile de

la primirea cererii, fără a aduce atingere garanţiilor la care se referă art. 87.38

• când persoana urmărită a renunţat în mod expres în faţa autorităţii judiciare

de executare la regula specialităţii, înaintea predării;39

38 Articolul 87 - Condiţii speciale (1) Executarea unui mandat european de arestare de către autorităţile judiciare de executare române poate fi supusă următoarelor condiţii: a) în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate aplicate printr-o hotărâre pronunţată în lipsă, dacă persoana în cauză nu a fost citată personal şi nici informată în orice alt mod cu privire la data şi locul şedinţei de judecată care a condus la hotărârea pronunţată în lipsă, predarea persoanei solicitate va fi acordată dacă autoritatea judiciară emitentă garantează că persoana care face obiectul mandatului european de arestare are posibilitatea să obţină rejudecarea cauzei în statul membru emitent, în prezenţa sa; b) în cazul în care infracţiunea în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare este sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate pe viaţă, dispoziţiile legale ale statului membru emitent trebuie să prevadă posibilitatea revizuirii pedepsei sau a măsurii de siguranţă aplicate ori liberarea condiţionată, după executarea a 20 de ani din pedeapsă sau măsura de siguranţă aplicată, ori aplicarea unor măsuri de clemenţă. (2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (1), cetăţenii români sunt predaţi în baza unui mandat european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei. 39 Art. 100 alin. 4 lit. a) din lege

27

• când persoana urmărită a renunţat, după predare, să recurgă la regula

specialităţii în legătură cu anumite infracţiuni anterioare predării sale.

Declaraţia de renunţare la regula specialităţii se dă în faţa autorităţii judiciare

competente a statului membru emitent, întocmindu-se un proces-verbal conform

dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul de a fi asistată de un

avocat. Renunţarea la regula specialităţii trebuie să fie voluntară şi în deplină

cunoştinţă de cauză asupra consecinţelor acesteia;40

• când, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului membru căruia i-a

fost predată, persoana în cauză nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile

de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce

l-a părăsit;41

b) Excepții vizând pedepsele sau măsurile aplicabile ori soluția dată în

cauză:

• când infracţiunea nu este sancţionată cu o pedeapsă privativă de libertate;42

• când la terminarea procesului penal nu se aplică o pedeapsă privativă de

libertate sau o măsură de siguranţă.43

2.5. Predarea sau extrădarea ulterioară

2.5.1. Predarea ulterioară

Consimţământul la predarea de către statul român către un alt stat membru a

unei persoane solicitate în baza unui mandat european de arestare pentru alte fapte

comise anterior predării sale se prezumă că a fost dat de către acele state membre

care au transmis o notificare în acest sens Secretariatului general al Consiliului 40 Art. 100 alin. 4 lit. b) din lege 41 Art. 100 alin. 4 lit. c) din lege 42 Art. 100 alin. 4 lit. d) din lege. Pot fi încadrate aici situațiile în care sunt aplicabile sancțiuni pecuniare, în special amenzi, sau măsuri precum munca în folosul comunității ori chiar obligații de a face sau de a nu face, printre care se numără, de exemplu, interdicția de a frecventa anumite locuri sau obligația de a nu părăsi statul membru respectiv. 43 Art. 100 alin. 4 lit. e) din lege

28

Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară de executare nu dispune altfel prin

hotărârea de predare.

În orice caz, consimţământul autorităţii judiciare române de executare la

predarea ulterioară a persoanei solicitate de către un stat membru emitent către un

alt stat nu este necesar dacă persoana solicitată:

a) având ocazia să părăsească teritoriul statului căruia i-a fost predată, nu a făcut

acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a

întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit;

b) a consimţit să fie predată unui stat membru, altul decât statul de executare, în

baza unui mandat european de arestare. Consimţământul se exprimă în faţa

autorităţii judiciare competente a statului membru emitent şi se consemnează într-

un proces-verbal întocmit conform dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită

are dreptul de a fi asistată de un avocat. Consimţământul trebuie exprimat în mod

liber şi în deplină cunoştinţă de cauză asupra consecinţelor sale;

c) renunţă la regula specialităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (3) şi

(4) lit. a)-c).

În situaţiile nereglementate anterior, este necesară aprobarea autorităţii

judiciare române de executare, care se va solicita în conformitate cu dispoziţiile art.

82, anexând cererii informaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1), însoţite de o traducere.

În relaţia cu alte state membre decât cele prevăzute la alin. (1),

consimţământul autorităţii judiciare române de executare pentru predarea persoanei

solicitate către un stat terţ este necesar. În acest sens, judecătorul competent se

pronunţă, prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor,

în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii, fără a aduce atingere

garanţiilor la care se referă art. 87. Dispoziţiile anterioare se aplică în mod

corespunzător şi în cazul în care România este stat membru emitent.44

44 Art. 102 alin. 1) – 5) din lege

29

2.5.2. Predarea ulterioară unei extrădări

În cazul în care persoana urmărită a fost extrădată în România dintr-un stat

terţ de care aceasta a fost protejată prin dispoziţiile acordului în baza căruia a fost

extrădată, referitoare la regula specialităţii, autoritatea judiciară română de

executare va solicita autorizarea statului care a extrădat-o pentru a putea fi predată

statului emitent. Termenele prevăzute la art. 95 vor începe să curgă de la data la

care regula specialităţii încetează să se aplice. În timp ce soluţionează cererea de

autorizare, autoritatea judiciară română de executare va continua să asigure

condiţiile materiale necesare pentru o predare efectivă.45

2.5.3. Extrădarea ulterioară

Extrădarea unei persoane care a fost predată în România în baza unui mandat

european de arestare, solicitată ulterior de către un stat care nu este membru al

Uniunii Europene, nu se poate acorda fără consimţământul autorităţii judiciare de

executare care a aprobat predarea.

În cazul în care autorităţile judiciare române au acordat predarea unei

persoane unui alt stat membru al Uniunii Europene, în baza unui mandat european

de arestare, iar autorităţile judiciare emitente solicită consimţământul de a extrăda

persoana urmărită către un terţ stat care nu este membru al Uniunii Europene,

consimţământul va fi acordat în conformitate cu instrumentele bilaterale sau

multilaterale la care România este parte, luându-se în considerare cererea de

extrădare.46

45 Art. 103 alin. 1) și 2) din lege 46 Art. 104 alin. 1) și 2) din lege

30

2.6. Tranzitul

Tranzitul pe teritoriul României al unei persoane, în vederea executării unui

mandat european de arestare, se acordă la cererea statului emitent, care trebuie să

prezinte următoarele date:

a) existenţa unui mandat european de arestare;

b) identitatea şi cetăţenia persoanei care face obiectul mandatului european;

c) încadrarea juridică a faptei;

d) descrierea împrejurărilor în care infracţiunea a fost săvârşită, inclusiv data şi

locul.

Cererea şi informaţiile prevăzute anterior nu trebuie prezentate în cazul

tranzitului aerian fără escală, cu excepţia cazului în care s-ar produce o aterizare

forţată.

Cererea şi informaţiile privind tranzitul se transmit Ministerului Justiţiei,

care le înaintează, de îndată, Curţii de Apel Bucureşti. Aceasta, în complet format

din 2 judecători ai Secţiei penale, se pronunţă cu privire la cererea de tranzit, în

ziua primirii acesteia, prin încheiere dată în camera de consiliu. Încheierea este

definitivă şi se comunică imediat Ministerului Justiţiei, care informează de îndată

statul emitent.47

47 Art. 101 alin. 1) – 6) din lege. În cazul în care persoana ce face obiectul mandatului european are cetăţenia română, tranzitul nu este acordat decât dacă este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 87 alin. (2), respectiv că, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

31

Bibliografie

• Boroi A., Rusu I., Cooperarea judiciară în materie penală, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti 2008;

• Tudor G., Constantinescu M., Mandatul european de arestare. Aspecte

teoretice şi practică judiciară, Ed. Hamangiu, Bucureşti 2009;

• Codul Penal;

• Curierul Judiciar 4/2005;

• Curierul Judiciar 10/2008;

• Decizia-Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JHA din 13

iunie 2002;

• Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009;

• Dreptul 9/2007;

• Dreptul 10/2007;

• Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală;

• Legea 222/2008 pentru modificarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară în materie penală;