Managementul curriculumuluiDisciplină obligatorie în cadrul programului de formare continuă EDUEXPERT III

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca

Managementul educaţiei Concept:

- evolutiv;- cu “sferă reală” complexă;- cu intensiune şi extensiune dinamică;- reuneşte coerent şi sistematic elemente de filosofia, politica şi

pragmatica educaţională (atingerea finalităţilor educaţionale).

metaştiinţă, o combinaţie echilibrată de ştiinţă şi artă, configurată ca o teorie unificatoare a unor:

- achiziţii ce provin din ştiinţe particulare; - constatări provenite din practică, din experienţa de conducere.

transdisciplină – definită operaţional în multiple feluri, majoritatea cu sursa în realitatea educaţională (la macro sau micronivel pedagogic)

Definiţie operaţională: “teoria şi practica, ştiinţa şi arta proiectării, organizării, coordonării,

evaluării şi reglării elementelor şi resurselor activităţii educative…, o metodologie de acţiune cuprinzând un ansamblu de principii, funcţii, norme şi strategii de acţiune orientate înspre asigurarea atingerii finalităţilor didactice propuse şi obţinerea succesului în educaţie“ (Gherguţ, A., 2007, Management general şi strategic în educaţie – ghid practic, Editura Polirom, Iaşi, p. 20).

Curriculumul – concept multidimensional, evolutiv şi integrativ

Curriculum

Semnificaţiitehnice şi

extratehnice

Practici curriculare

Conceptecorelative

Metacurriculum

Gândire curriculară

Paradigme curriculare

Modele curriculare

Noi status-uri profesionale

Noi discipline

Reforma curriculară şi educaţională

Filosofii şi politici curriculare şi educaţionale

Noi abordări

Managementul curriculumului – componentă a managementului instituţional

Curriculum: aplicare, dezvoltare şi evaluare – unul din domeniile

funcţionale în care se exercită funcţiile manageriale (alături de resursele

umane; resursele materiale şi fizice; dezvoltarea organizaţională).

Managementul curriculumului – ansamblu coerent şi unitar de

principii, funcţii, norme, strategii, sisteme metodologice şi

procedurale, astfel concepute, integrate şi contextualizate în

procesul curricular/ de învăţământ, respectiv în (re)elaborarea,

implementarea şi evaluarea curriculumului, astfel încât să determine

realizarea la standarde înalte de performanţă a finalităţilor de diferite

grade de generalitate, implicând mai multe instanţe decizionale

distribuite pe paliere ierarhice, rezultând competenţe şi atribuţii

specifice la nivelurile strategic, tactic şi operativ ale managementului

educaţional.

Tipuri de management curricularActivităţile manageriale în domeniul curriculumului sunt integrate în sisteme, repartizate pe nivele:

Nr. crt.

Tip de management

curricular Nivelul decizional

Structuri educaţionale/

Instanţe decizionale implicate

Caracteristici generale

1. Strategic Macrostructura (M)

Ministerul de resort

- de tip superior – se exercită funcţiile de concepere pe baza politicilor curriculare, conducere, decizie şi control curricular la macronivel pedagogic

2. Tactic Mezostructura

(m)

Instanţe decizionale locale (ISJ)

- de tip mediu, intermediar – se exercită îndeosebi funcţii administrative la nivel pedagogic intermediar

3. Operativ Microstructura

(µ)

Organizaţia şcolară/ Unitatea de învăţământ

- de tip tehnic sau executiv – se exercită funcţiile de concepere, conducere, decizie şi control la micronivel pedagogic

Nivelele ierarhice ale managementului curricular şi funcţiile lor specifice

Managementul strategic

(la M)

Managementul tactic(la m)

Managementul operativ

(la µ)

Politica de curriculum

care formulează …

Administraţia educativă care

…

Managerii şcolii şi actorii educaţiei, care întreprind …

Filosofia şi politica de curriculum

-Monitori-zează

aplicarea şi dezvoltarea curriculu-

mului- Proiectează

politici curriculare

zonale

Acţiuni pentru aplicarea

curriculumu-lui la nivel

microeducaţional

R E T R O A C Ţ I U N E

C O N T R O L

Managementul strategic – competenţe specifice

Elaborarea filosofiei şi a politicilor curriculare la nivel naţional;

Proiectarea curriculară globală, obiectivată în elaborarea planurilor de învăţământ, programelor curriculare pentru curriculumul obligatoriu, ghidurilor metodologice;

Monitorizarea şi eficientizarea implementării curriculumului naţional;

Evaluarea multicriterială a politicilor curriculare şi a calităţii curriculumului, la nivel naţional (aspecte de proiectare, aspecte procesuale, rezultate şi produse);

Metaevaluarea – evaluarea modului în care a fost realizată evaluarea politicilor, proceselor şi produselor curriculare;

Adoptarea de decizii curriculare strategice vizând optimizarea politicilor curriculare din punct de vedere al (re)construcţiei, adaptării, eficienţei coerenţei şi operaţionalităţii.

Managementul tactic – competenţe specifice

Monitorizarea şi evaluarea activităţii manageriale în domeniul curricular, din cadrul instituţiilor şcolare;

Monitorizarea aplicării şi dezvoltării curriculumului în unităţile de învăţământ;

Monitorizarea implementării reformei curriculare în reţelele instituţionale zonale;

Proiectarea şi punerea în practică a unor politici regionale, zonale şi locale vizând dezvoltarea curriculară, în acord cu specificul socio-cultural şi economic al zonei, cu perspectivele dezvoltării şi inserţiei pe piaţa muncii a absolvenţilor;

Asigurarea şi promovarea de medii curriculare de calitate (medii curriculare exterioare şcolii şi medii curriculare aflate la intersecţia dintre sistemul social global şi cel educaţional);

Elaborarea şi gestionarea unor programe curriculare de dezvoltare profesională, de dezvoltare a relaţiilor comunitare;

Managementul operativ – competenţe specifice

Asigurarea şi promovarea de medii curriculare de calitate (medii curriculare ale şcolii);

Asigurarea de contexte curriculare benefice, în care se instituţionalizează curriculumul;

Activităţile manageriale specifice ale echipei manageriale a şcolii, vizând elaborarea şi derularea programelor instituţionale din domeniul funcţional Curriculum: aplicare, dezvoltare şi evaluare;

Activităţile manageriale ale profesorilor în clasa de elevi (proiectare curriculară, decizii curriculare – adaptare, dezvoltare, personalizare, diferenţiere, individualizare etc. curriculară, organizarea structurală şi acţională a activităţii didactice, coordonarea activităţilor, evaluarea continuă, reglarea operativă şi optimizarea procesului curricular).

Criterii generale de legitimizare a deciziilor în managementul curricular concepţia curriculară existentă într-o anumită

etapă a conceptualizării şi dezvoltării curriculare – la nivel european şi mondial;

cultura curriculară şi specificul ei naţional; coordonatele şi dezideratele reformei

curriculare naţionale; concepţia strategică generală în praxiologia

curriculumului; axarea pe anumite dimensiuni ale

managementului (normativ-tehnologică, procesual-contextuală, descriptivă, conceptuală, a rezultatelor învăţării).

Abordarea sistemică a managementului curriculumului Promovarea abordării curriculare, respectiv a relaţiilor şi interrelaţiilor dintre

componentele curriculare, în viziune interacţionist-sistemică, conceperea activităţii curriculare, simultan, ca activitate de predare-învăţare-evaluare şi susţinerea interdependenţei dintre obiective-conţinuturi-metodologie-evaluare;

Promovarea unei proiectări curriculare al cărui criteriu de optimalitate impune realizarea unui continuum permanent între obiectivele formative şi informative, conţinuturile curriculare, strategiile de instruire şi autoinstruire, strategiile de evaluare şi autoevaluare;

Crearea de structuri optime şi stabilirea de atribuţii concrete, astfel încât obiectivele organizaţiei din perspectiva implementării curriculumului să fie atinse în cel mai eficient mod posibil;

Înţelegerea legăturilor dintre procesele curriculare interne (aplicare, dezvoltare, adaptare, diferenţiere, individualizare, personalizare curriculară) şi (sub)sistemele care le realizează;

Integrarea şi armonizarea proceselor interne – de exemplu, armonizarea curriculară între discipline şi ciclurile şcolare;

Depăşirea barierelor formale dintre diferitele structuri – de exemplu prin colaborarea dintre catedrele şi comisiile metodice de diferite specialităţi, între cadrele didactice care predau la diferite niveluri de învăţământ etc.;

Conştientizarea limitelor şi constrângerilor privind resursele curriculare înainte de începerea demersurilor curriculare;

Stabilirea coordonatelor (privind resursele curriculare, umane, de timp etc.) între care se vor desfăşura activităţile specifice;

Îmbunătăţirea permanentă a sistemului curricular prin monitorizare, măsurare şi evaluare.

Evaluarea unui curriculum – consideraţii generale Presupune emiterea unor judecăţi de valoare asupra proceselor curriculare şi a

rezultatelor acestora, la un anumit moment, din perspectiva informaţilor culese cu ajutorul unor instrumente care fac posibilă măsurarea în acord cu anumite norme, standarde şi reglementări la care se raportează.

Ea include: Evaluatorul - care poate fi, în funcţie de curriculumul evaluat: profesorul,

elevul, inspectorul şcolar, părintele, societatea prin reprezentanţii săi; Informaţiile asupra conţinuturilor/ domeniilor evaluate: elevi, profesori,

structura curriculumului şcolii, proiectarea şi performarea curriculară, modalităţile de dezvoltare şi adaptare curriculară; metodologia utilizată şi instrumente de evaluare;

Strategii, metode şi tehnici de evaluare a progresului şcolar; Concepţia generală privind valorile şi normele explicite şi implicite ale calităţii

procesuluicurricular. Evaluarea este un proces continuu care se regăseşte atât în proiectarea,

implementarea unui curriculum, cât şi în faza finală, aceea a rezultatelor aşteptate la finele procesului curricular, a „ieşirilor profesionale“ ale celor care au beneficiat de un anumit curriculum.

Tipuri de evaluare, în funcţie de obiectivele urmărite: Evaluarea de orientare: evaluarea contextului curricular, evaluarea nevoilor de

formare, evaluarea predictivă, evaluare diagnostică. Evaluarea de reglare: evaluarea formativă, evaluarea sumativă, auto-

evaluarea. Evaluarea de certificare: evaluarea de selecţie, evaluarea pentru clasificare.

Rezultate aşteptate în managementul curricular operativ (I)

Descentralizarea decizională în plan curricular, prin elaborarea şi gestiunea unei politici proprii instituţiei şcolare privind oferta curriculară;

Mărirea ponderii curriculumului zonal şi local; Descongestionarea programelor curriculare, în sensul esenţializării

conţinuturilor curriculare şi prevalării conţinuturilor procedurale şi strategice; Flexibilizarea curriculumului, prin asigurarea posibilităţii de adaptare a unor

variabile curriculare (conţinuturi curriculare, resuse curriculare, resurse temporale, strategii de instruire şi de evaluare) la caracteristicile contextului curricular în care se implementează curriculumul;

Diferenţierea şi personalizarea curriculară, prin conceperea de trasee curriculare specifice în cadrul disciplinelor opţionale, ca răspuns la nevoile educaţionale ale elevilor, părinţilor şi comunităţii locale;

Utilizarea într-o măsură mai intensă a strategiilor care facilitează învăţarea activă, autonomă, prin cercetare;

Realizarea de demersuri curriculare centrate pe elev, prin deplasarea progresivă a accentului de pe procesul de predare pe cel de învăţare, prin orientarea spre formarea de competenţe;

Mărirea ponderii curriculumului integrat în cadrul curriculumului la decizia şcolii;

Valorificarea intensă a activităţilor de parteneriat educaţional;

Rezultate aşteptate în managementul curricular operativ (II) Designul curricular să asigure resursele şi pentru activităţi de învăţare individuală

şi individualizată, însă să fie descurajate eventualele tendinţe de segregare sau izolare artificială în clasă;

Să practice un management implicativ, se asigure intervenţii didactice specifice, elemente de sprijin, suporturi de învăţare şi metodologii specifice pentru elevii cu dificultăţi de învăţare şi pentru cei cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi profesori specializaţi (de sprijin);

Programele educaţionale să fie însoţite de asistenţă complementară, pentru fiecare caz în parte, ca de exemplu, în domeniul consilierii psihologice, sănătăţii mintale, asistenţei sociale;

Crearea unui mediu curricular şi a unui mediu de învăţare eficient pentru toţi, respectiv concepere de secvenţe de activitate didactică independentă sau colaborativă, individuală sau în grup;

Preocuparea constantă pentru un climat de lucru securizant, de respect şi acceptare, pentru acceptarea şi tolerarea diferenţelor, evitarea practicilor de discreditare, marginalizare, stigmatizare, segregare sau izolare socială.

Utilizarea unor modalităţi flexibile de grupare a elevilor pentru activităţile didactice, pe baza nevoilor de învăţare, a nivelului de pregătire şi în acord cu tipul de sprijin pedagogic de care elevii au nevoie; este recomandabil să se li se asigure elevilor posibilitatea de trecere facilă dintr-o grupă de nivel în alta, prin alegerea de către ei înşişi a sarcinilor de lucru; această dinamică a elevilor se asigură funcţie de rezultatele obţinute de aceştia în învăţare şi este monitorizată de cadrul didactic;

Accentuarea funcţiei motivaţionale a evaluării, prin preponderenţa evaluării formative, a utilizării metodelor alternative de evaluare.

Proiectarea curriculară (I) valorizează abordarea curriculară, sistemică şi perspectiva sistemică,

integratoare asupra întregului proces educativ; se caracterizată prin următoarele elemente:

focalizarea instruirii pe achiziţiile finale ale învăţării; accentuarea dimensiunii acţionale în formarea şi dezvoltarea

personalităţii elevilor; structurarea clară a ofertei educaţionale a şcolii în raport cu

interesele, aptitudinile şi aşteptările elevului, precum şi cu aşteptările societăţii.

Modelul de proiectare curriculară centrat pe competenţe – argumente:a) Din perspectivă pedagogică simplifică şi eficientizează structura curriculumului şi asigură o eficienţă

mai mare proceselor de predare, învăţare şi evaluare, pe care le articulează

predarea câştigă în flexibilitate, este important ce trebuie format la elevi (nu conţinuturile);

învăţarea câştigă în relevanţă şi în eficienţă (raportarea frecventă la practicile sociale valorizate la nivelul societăţii);

evaluarea este sprijinită semnificativ (întrucât achiziţiile finale ale elevilor sunt exprimate în termeni de competenţe uşor evaluabile).

Proiectarea curriculară (II)b) Din perspectiva proiectării curriculumului: răspunde mai bine cerinţelor

actuale ale vieţii profesionale şi sociale, ale pieţei muncii, graţie construirii demersurilor şi influenţelor didactice în perspectiva dobândirii de către elevi a unor achiziţii integrate.

c) Din perspectivă psihologică: răspunde recomandărilor psihologiei cognitive, referitoare la valorizarea competenţelor în scopul realizării în mod eficient a transferului şi mobilizării cunoştinţelor şi abilităţilor în contexte noi şi dinamice.

d) Din perspectiva şcolii ca instituţie a comunităţii: anumite competenţe vizate în cadrul procesului de învăţământ pot să fie social determinate, ele fiind expresia nevoilor educaţionale concrete ale comunităţii.

c) Din perspectiva politicii educaţionale: răspunde paradigmelor actuale, oferind deschideri inter- şi transdisciplinare, posibilitatea transcederii disciplinelor şi a cristalizării unor competenţe transversale.

Proiectarea curriculară (III) Interogaţii pentru un program curricular:

a) Din punct de vedere structural şi funcţional: P.C. = f (Pr, El, Ob, Co, St, Me, Ev)

CUM EVALUĂM?/ CUM SE EVALUEAZĂ? (Ev) Profesorul (Pr) şi

activitatea de predare

CE?(Co)

ÎN CE CONDIŢII? (Me)

CINE?/ CUI?(El)

DE CE?/PENTRU CE?

(Ob)

CUM? (St)

Proiectarea curriculară (IV)b) Din punct de vedere acţional:

Care sunt obiectivele educaţionale urmărite?” „Care sunt situaţiile de învăţare relevante?” „Cum este oportun să fie organizate experienţele de învăţare?” „Care este strategia de evaluare optimă?”.

Întrebări la care un curriculum educaţional trebuie să dea răspunsuri: „Ce anume merită să fie predat/ învăţat/ evaluat?” „Cât de extinse şi de aprofundate să fie conţinuturile?” „În ce pondere?” „În ce ordine?” „În paralel cu ce elemente?” „În baza căror experienţe de învăţare şi formare anterioare?” „În virtutea căror experienţe de învăţare şi formare curente?” „În ce condiţii (de spaţiu, de timp, materiale)?” „Prin ce activităţi educaţionale?” „În ce anume se materializează noile achiziţii (capacităţi, competenţe,

comportamente, trăsături de personalitate)?”

Proiectarea curriculară (V)Trei tipuri de decizii, interrelaţionate:1. decizii macrostructurale de ordin filosofic şi politic:

- idealul educaţional şi finalităţile educaţionale de maximă generalitate;- populaţia-ţintă;- resursele umane, pedagogice, materiale etc.

2. decizii macrostructurale de ordin pedagogic: - stabilirea criteriilor de elaborare a planurilor de învăţământ;- stabilirea profilurilor de formare-dezvoltare a personalităţii educatului pe diferitele trepte ale formării sale;- stabilirea modalităţilor de evaluare globală (examene de admitere, examene de absolvire) şi pe parcurs/ parţială a nivelului de pregătire a educaţilor.

3. decizii microstructurale:- stabilirea obiectivelor specifice pe discipline de învăţământ sau module inter- şi transdisciplinare;- stabilirea resurselor pedagogice necesare pentru realizarea obiectivelor specifice (conţinuturi curriculare, metodologii de predare-învăţare-evaluare, ansamblul condiţiilor interne şi externe şcolii, ansamblul condiţiilor învăţării ş.a.m.d.)- stabilirea modalităţilor de evaluare parţială a rezultatelor şcolare ale educaţilor.

Proiectarea curriculară (VI) La nivelul microstructurii - operaţii de anticipare a obiectivelor,

conţinuturilor, strategiilor instrucţiei şi educaţiei şi strategiilor de evaluare, precum şi a relaţiilor dintre acestea:

Nivelul instituţional – angajează decizii referitoare la: - proiectarea şi implementarea curriculumului la nivelul şcolii - activitatea de coordonare şi monitorizare a implementării

curriculumului - evaluarea secvenţială şi finală a curriculumului - stabilirea relevanţei şi a eficienţei curriculumului. Nivelul catedrelor – se elaborează elemente de curriculum la

decizia şcolii şi de curriculum local (zonal) şi se oferă consultanţă educaţională.

Nivelul individual – profesorul/ cadrul didactic, în calitate de membru al catedrei, poate participa la elaborarea curriculumului la decizia şcolii şi a curriculumului local/ zonal.

Etapele procesului curricular (proiectare, implementare, evaluare şi optimizare)

A. Elaborarea/ proiectarea curriculumuluiA.1. Analiza finalităţilor educaţionale, a competenţelor generale şi specifice vizate şi a nevoilor educaţionale ale educaţilorA.2. Stabilirea obiectivelor curriculareA.3. Selectarea disciplinelor de studiu/ conţinuturilorA.4. Organizarea conţinuturilor/ temelorA.5. Design-ul şi structurarea situaţiilor de învăţare, prefigurarea şi articularea experienţelor de învăţare

B. Implementarea curriculumului (Organizarea situaţiilor de învăţare şi inducerea/ generarea experienţelor de învăţare)

C. Evaluarea curriculumului (a pertinenţei, eficienţei şi valorii sale educative)C.1. Stabilirea scopului, a strategiilor, a criteriilor şi procedurilor de evaluareC.2. Realizarea evaluării didactice secvenţiale şi finale

D. Reglarea şi ameliorarea/ optimizarea procesului curricular.

Responsabilităţi în proiectarea curriculară (I)

Responsabilităţi la nivelul macrostructurii – nivel naţional, guvernamental (minister şi instituţiile de cercetare subordonate) Se elaborează cadrul legislativ, normativele, regulamentele

referitoare la concepţia şi implementarea curriculumului, precum şi modelele curriculare naţionale, recomandările curriculare, cadrul general de aplicare a curriculumului, inclusiv obiectivele educaţionale şi standardele de performanţă generale, precum şi cerinţele de certificare a studiilor.

Se alocă resursele financiare necesare către inspectoratele şcolare judeţene.

Se concep şi se oferă elemente de curriculum de suport necesare la nivelul inspectoratelor şcolare judeţene şi în cadrul reţelelor şcolare ale acestora.

Se elaborează şi se validează strategii, tehnici şi instrumente de evaluare la nivelul sistemului educaţional şi la nivelul anumitor componente structurale ale sistemului de învăţământ.

Se evaluează impactul general al curriculumului la nivel de sistem, precum şi eficienţa componentelor structurale ale acestuia.

Responsabilităţi în proiectarea curriculară (II)

Responsabilităţi la nivelul mezostructurii – nivel teritorial – zonal, judeţean Se traduc viziunile şi orientările generale în decizii de politică

educaţională, specific adaptate, în modele curriculare locale şi se oferă consultanţă educaţională.

Se alocă resursele financiare necesare desfăşurării proceselor curriculare şi se acordă consultanţă financiară.

Se elaborează liniile majore ale managementul calităţii programelor la toate nivelele de şcolaritate şi se monitorizează calitatea acestora.

Se elaborează şi se diseminează elemente de curriculum de suport: recomandări instrucţionale, materiale didactice, ghiduri de implementare curriculară, ghiduri metodologice, broşuri, culegeri, resurse software ş.a.

Se oferă programe educaţionale acreditate, de certificare, de perfecţionare, de formare continuă şi de specializare a cadrelor didactice.

Se evaluează impactul general al curriculumului în reţeaua şcolară, precum şi eficienţa componentelor structurale ale acestuia.

Responsabilităţi în proiectarea curriculară (III)Responsabilităţi la nivelul microstructuriiResponsabilităţi la nivel instituţional – la nivelul instituţiei de învăţământ, al şcolii Se asumă propriul proiect pedagogic, se construieşte oferta curriculară a

instituţiei de învăţământ, se concep modele curriculare instituţionale, strategii personalizate de aplicare a curriculumului, în conformitate cu deciziile de politică educaţională generale şi locale.

Se concep şi se implementează programe educaţionale proprii, adaptate specificului instituţiei de învăţământ.

Se derulează programe şi activităţi de formare continuă şi de specializare a cadrelor didactice.

Se evaluează curriculumul în ansamblu, eficienţa componentelor structurale ale acestuia, precum şi curricula diferitelor discipline şcolare, pe clase de elevi.

Responsabilităţi la nivelul catedrelor Se concept şi se coordonează programe de dezvoltare curriculară, respectiv de

analiză, elaborare, aplicare şi evaluare a unor adaptări curriculare realizate pornind de la oferta curriculară instituţională, în vederea optimizării aplicării curriculumului în anumite contexte pedagogice particulare.

Se proiectează componenta „curriculum elaborat în şcoală” a curriculumului la decizia şcolii, respectiv se propun discipline cu statut opţional concepute în viziune monodisciplinară, la nivelul ariei curriculare sau la nivelul mai multor arii curriculare.

Se derulează activităţi de formare continuă şi de specializare a cadrelor didactice.

Responsabilităţi în proiectarea curriculară (IV)Responsabilităţi la nivel individual – al clasei şi al profesorului Se identifică nevoile educaţionale şi aşteptările subiecţilor educaţiei. Se concep şi se coordonează programe de dezvoltare curriculară, respectiv de analiză,

elaborare, aplicare şi evaluare a unor adaptări curriculare realizate pornind de la oferta curriculară instituţională, în vederea optimizării aplicării curriculumului în anumite contexte pedagogice particulare.

Se proiectează componenta „curriculum elaborat în şcoală” a curriculumului la decizia şcolii, respectiv se propun discipline cu statut opţional concepute în viziune monodisciplinară, la nivelul ariei curriculare sau la nivelul mai multor arii curriculare.

Se proiectează componentele „curriculum extins” şi „curriculum nucleu aprofundat” ale curriculum-ului la decizia şcolii.

Se realizează următoarele acţiuni, în scopul proiectării activităţii didactice la nivel micro: - Lectura personalizată a programei şi a manualelor şcolare - Elaborarea planificării calendaristice (orientative), pe termen mediu - Efectuarea proiectării secvenţiale, pe termen scurt (a unităţilor de învăţare şi

a lecţiilor/ activităţilor didactice). Se elaborează curriculum diferenţiat şi individualizat (diferenţierea şi individualizarea

curriculară, ca modalităţi eficiente de dezvoltare curriculară, se pot realiza: prin conţinuturi; prin procesul didactic; prin mediul social, psihologic şi fizic; prin produse).

Se aplică tehnica de dezvoltare curriculară bazată pe aplicarea programelor/ planurilor individualizate de învăţare şi educaţie.

Se realizează evaluarea formativă a elevilor, asigurându-se premisele sprijinirii acestora în procesul de învăţare.

Se realizează evaluarea sumativă a elevilor, precum şi evaluarea proceselor curriculare în ansamblul lor, în scopul luării unor decizii pedagogice destinate optimizării acestor procese.

Proiectul curricular al şcolii – aspecte generale reprezintă un utilitar/ instrument procedural

de natură tehnico-managerială, care detaliază proiectul instituţional, asigurând premisele unui management raţional al procesului curricular, dar şi deschis gândirii manageriale situaţionale, inovaţiilor curriculare şi creativităţii contextuale

reflectă politica de curriculum a şcolii, definită în cadrul proiectului de dezvoltare instituţională

evidenţiază principalele etape ale proiectării manageriale în domeniul curriculumului, parcurse anterior şi prospectează viitorul, din punct de vedere curricular

Proiectul curricular al şcolii – componente structurale Misiunea şcolii în plan curricular. Analiza nevoilor şi a resurselor educaţionale. Obiectivele dezvoltării curriculare:

Obiective strategice ale dezvoltării curriculare; Obiective curriculare pe an şcolar; Obiective curriculare pe ani de studiu.

Lista disciplinelor opţionale. Lista programelor curriculare (inclusiv interdisciplinare şi

transdisciplinare), pe categorii de elevi şi tipuri de programe. Lista activităţilor extracurriculare. Modalităţile de elaborare a metacurriculumului. Resursele curriculare necesare susţinerii ofertei curriculare a

şcolii. Agenţii instruirii implicaţi, termene şi responsabilităţi pe

discipline, module, programe curriculare, tipuri de activităţi. Modalităţi de monitorizare şi evaluare curriculară (filosofie,

strategii, standarde curriculare, criterii, metode şi instrumente). Elementele de curriculum ascuns valorificabile.

Metacurriculumul. Legătura curriculum-metacurriculum – o legătură sinergică

Rama foto (a tabloului) Metacurriculumul

- cadru care defineşte limitele obiectului pe care îl înconjoară (fotografia sau tabloul)

- cadru care există întotdeauna şi care este creat:

a) conştient, deliberat pentru a dezvolta curriculumul planificat, curriculumul predat şi curriculumul învăţat (care este necesar să se întrepătrundă)

b) inconştient, caz în care reduce valoarea celor trei tipuri de curriculum

- se află într-o legătură sinergică armonioasă cu fotografia (dacă rama este bine aleasă)

- de această legătură depinde mesajul transmis de ele

- se află într-o legătură sinergică armonioasă cu curriculumul (atunci când deciziile curriculare sunt pertinente)

- de această legătură depinde formarea unui nucleu de valori şi competenţe, motivaţia pentru studiu, conferirea de sens tuturor experienţelor

Metacurriculumul:- modalităţile în care structurăm predarea, învăţarea şi evaluarea, în afara conţinuturilor efective de predat;- întrebări utile în elaborarea lui: ► Care sunt cele mai importante valori promovate?► Ce competenţe vizează predominant la cursanţi/ elevi/ absolvenţi?► Cum vor fi contribui deciziile luate la dezvoltarea sau la reducerea acestor valori şi rezultate?- poate fi comparat cu o ramă foto (sau de tablou):

Curriculumul ascuns al organizaţiei şcolareReprezintă mesajele pe care organizaţia şcolară le transmite elevilor prin:

ambianţa educaţională; mediul psiho-social; modalitatea de selectare a elevilor şi de repartizare a acestora pe clase modalitatea de repartizare a profesorilor pe clase; sistemul relaţiilor interpersonale, îndeosebi relaţiile profesor-elev şi elev-

elev (tipul de relaţii încurajat); climatul general; măsura în care corpul profesoral este implicat şi participă la actele

decizionale; Importanţa relativă acordată anumitor obiecte de învăţământ; modul în care se desfăşoară procesul curricular (orarul, disciplina în

rândul elevilor, (auto)responsabilizarea cadrelor didactice, volumul şi calitatea activităţilor extracurriculare);

modul de organizare al şcolii.

Problemă pentru reflecţie individuală: Care este curriculumul ascuns pe care îl dezvoltă organizaţia

dumneavoastră, care sunt mesajele pe care le transmite elevilor?

Nivelul optim al participării şi implicării cadrelor didactice în deciziile curriculare – este asigurat de: cadrul legislativ – în România încă inadecvat; resursele curriculare şi posibilităţile concrete

ale şcolii; specificul şcolii (număr de elevi şi de cadre

didactice, mediul – rural sau urban, caracteristicile contextului zonal şi local);

competenţele echipei manageriale şi ale colectivului didactic;

cultura organizaţională – care încurajează sau nu implicarea şi participarea;

sprijinul comunitar şi al nivelurilor ierarhice superioare ale organizaţiei respective.

Sarcini de reflecţie individuală

1. Care este nivelul participării elevilor, părinţilor, profesorilor la activitatea managerială din domeniul curriculumului în şcoala dumneavoastră (consultare, propunere, negociere, monitorizare, control, reprezentare în structuri ale şcolii, participare la proiectarea, implementarea şi evaluarea curriculumului etc.)? Ce s-ar putea face pentru extinderea şi accentuarea participării lor?

2. Cine sunt partenerii educaţionali privilegiaţi ai şcolii tale? Care este esenţa relaţiilor cu fiecare partener? Modalitatea de implicare a lor este dezirabilă? De ce?

Managementul conţinuturilor – activitate relevantă în managementul curricular (I)Conţinuturile curriculare- sunt valorificate ca vehicule de formare a unor competenţe funcţionale, ca

instrumente de vehiculare cognitivă, de accesare şi procesare activă şi formativă a informaţiilor.

- Din perspectivă pragmatică, principala provocare a curriculumului o reprezintă transpunerea, "traducerea" temelor de studiat în experienţe de învăţare şi formare relevante.

Transpoziţia didactică - procesul de resemnificare curriculară:

a) Transpoziţia didactică externă (mai generală, mai „grosieră”) - prelucrarea conţinuturilor proprii unei ştiinţe şi configurarea unei discipline de studiu (nivel macro).

b) Transpoziţia didactică internă (mai relaxată, mai rafinată) - prelucrarea conţinuturilor unei discipline în vederea predării lor (nivel micro).

Conţinuturi ştiinţifice Conţinuturi de predat Conţinuturi predate Cunoştinţele elevilor

Managementul conţinuturilor – activitate relevantă în managementul curricular (II)

Sarcină de lucru: Proiectaţi, împreună cu alţi profesori un curriculum opţional integrat care să vizeze

educaţia pentru mediu în şcoala dumneavoastră:

a) valorificaţi perspectiva transdisciplinară (abordarea transdisciplinară este centrată pe viaţa reală, pe probleme semnificative, aşa cum apar ele în context cotidian şi cum afectează viaţa oamenilor);

b) identificaţi elementele de curriculum ascuns care pot sprijini proiectarea şi experimentare acestui opţional;

c) planificaţi sistemul de activităţi, folosind următorul model:

Obiective educaţionale

Activităţi educaţionale

Locul desfăşurării şi

durata

Responsabili şi participanţi

Rezultate aşteptate

Modalităţi de evaluare

parţială şi sumativă

d) utilizaţi următorul algoritm procedural de proiectare curriculară:Întrebări Componentele

proiectului curricular

Demersurile propunătorului

CE ne propunem să realizăm?

Tema Stabileşte tema opţionalului şi realizează o descriere a ei

DE CE/ CU CE REZULTATE ne propunem să intervenim?

Finalităţile propuse

Formulează rezultatele aşteptate în termeni de competenţe

CU CINE lucrăm? Echipa programului curricular

Stabileşte componenţa echipei multidisciplinare a programului, responsabilul acesteia, participanţii

CUM lucrăm? Activităţile educaţionale

Concepe sistemul de activităţi educaţionale, construieşte situaţiile de învăţare, prefigurează experienţele de învăţare aşteptate

CU CE lucrăm? Resursele curriculare

Inventariază resursele curriculare necesare, pe cele existente şi stabileşte resursele pe care le poate procura/ confecţiona

ÎN CE CONDIŢII vom lucra? Mediul curricular

Timpul necesar

Analizează locul instruirii, condiţiile învăţării, restricţiile existente şi fixează durata programului

CUM VOI ŞTI DACĂ AM REALIZAT CELE PROPUSE?

Modalităţile de evaluare şi autoevaluare

Stabileşte modalităţile şi strategiile de evaluare şi autoevaluare, metodele şi tehnicile implicate, probele de evaluare etc.

Tendinţe în managementul curriculumului

Abordarea curriculară Axarea pe competenţe Centrarea pe elev/ student Centrarea pe necesităţile pieţei muncii Curriculumul constructivist Proiectarea curriculară Integrarea curriculară Instruirea interactivă Învăţarea colaborativă Instruirea asistată de computer

Sarcini de lucru

1. Explicitaţi avantajele pe care le aduce în teoria şi practica pedagogică introducerea conceptului de curriculum, din perspectiva experienţei dumneavoastră la catedră (sau a pedagogiei simţului comun). (Extindere orientativă – 2 pagini)

2. Identificaţi valorile promovate prin curriculumul unei instituţii de învăţământ pe care o cunoaşteţi şi principalele lui caracteristici. (Extindere orientativă – 1 pagină)

3. Formalizaţi reflecţii proprii şi analize critice asupra statutului şi rolului conţinuturilor ştiinţifice în instrucţia şi educaţia contemporane. (Extindere orientativă – 1 pagină)

4. Elaboraţi criterii proprii de selectare, accesibilizare, structurare şi ierarhizare a conţinuturilor instructiv-educative, prezentând dificultăţile întâmpinate şi alte aspectepractice de interes. (Extindere orientativă – 2 pagini)

5. Ilustraţi un model de integrare curriculară la disciplina de specialitate, cu precizarea operaţiilor care au intervenit în construcţia curriculară. (Extindere – la decizia dumneavoastră)

6. Realizaţi o analiză critică a auxiliarelor curriculare la disciplina proprie (sau la o anumită disciplină) şi un inventar al exigenţelor pe care le aveţi în legătură cu acestea. (Extindere orientativă – 3-4 pagini)

Precizare: Itemii propuşi solicită o atitudine pragmatică, reflecţie personală şi intuiţie pedagogică în elaborarea răspunsurilor şi nicidecum preluare de idei din sursele bibliografice.