UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA”din BRASOVFACULTATEA DE STIINTE ECONOMICECatedra de Management si Informatica Economica

CURS MANAGEMENTUL CRIZELOR

Autor: Prof. univ. dr. PETRISOR MANDU

BRASOV 2007

1

2

CUPRINS

INTRODUCERE....................................................................................................... 5 CAPITOLUL 1. INTRODUCERE IN MANAGEMENTULCRIZELOR…………..8

1. Criza: delimitare si abordari conceptuale............................................................82. Factorii care genereaza crizele.......................................................................... 103. Tipologia crizelor............................................................................................. 124. Etapele, caracteristicile si efectele crizelor........................................................175. Managementul crizelor ......................................................................................216. Concluzii.............................................................................................................23

CAPITOLUL 2. CRIZA ORGANIZATIONALA .....................................................251. Organizatiile moderne si provocarile noului secol ............................................252. Criza organizationala – abordari conceptuale.....................................................303. Continutul si efectele crizei organizationale ......................................................324. Managementul crizei organizationale ................................................................34Concluzii ............................................................................................................... 41

CAPITOLUL 3. INSTRUMENTE SI PRACTICI MANAGERIALE APLICATE IN MANAGEMENTUL CRIZELOR................................................................................42

1. Notiuni introductive............................................................................................422. Aplicatii ale utilizarii metodelor matematice In fundamentarea deciziilor si

atenuarea actiunii factorilor de risc.....................................................................44Metode matematice deterministe..............................................................44Metoda Estimarii Utilitatilor (Newman –Mongestern) ...........................44Optimizarea activitatilor folosind Teoria Grafelor...................................53Metode matematice stohastice (probabilistice).........................................64Teoria jocurilor strategice.........................................................................68Teoria Deservirii.......................................................................................72CAPITOLUL 4. CRIZA DE IMAGINE A ORGANIZATIILOR .............................77

1. Definirea crizei de imagine a organizatiilor .......................................................772. Mecanismele de producere a crizei de imagine ..................................................783. Crize care pot genera aparitia unei crize de imagine ..........................................804. Caracteristicile crizei de imagine.........................................................................835. Efectele crizei de imagine....................................................................................84

CAPITOLUL 5. ANALIZA CRIZELOR DE IMAGINE A ORGANIZATIILOR ....851. Analiza crizei de imagine. Continutul analizei crizei de imagine.......................852. Tehnici de rezolvare a crizei de imagine ............................................................ 90

CAPITOLUL 6. CRIZA DE COMUNICARE ....................................................... 941. Definirea si caracteristicile crizei de comunicare ................................................942. Cauze care pot genera aparitia unei crize de comunicare....................................953. Efectele crizei de comunicare .............................................................................974. Gestionarea crizei de comunicare .......................................................................99

CAPITOLUL 7. MANAGEMENTUL CRIZEI DE COMUNICARE ................... 1001. Fundamente teoretico – metodologice...............................................................1002. Planul de comunicare In caz de criza.................................................................105

3

CAPITOLUL 8. STUDIU DE CAZ „EXXON VALDEZ” sau cum sunt percepute negativ actiunile pozitive” ..............................................................................109

CAPITOLUL 9. CRIZA ECONOMICA ............................................................ 1161. Introducere ......................................................................................................1162. Criza economica, scurt istoric..........................................................................1183. Definirea, originile si continutul crizei economice..........................................1224. Tipologia si cauzele crizei economice ............................................................1235. Efectele crizei economice ...............................................................................1236. Politici si strategii de gestionare a crizei economice ......................................149

CAPITOLUL 10. CRIZA FINANCIARA ........................................................... 1541. Globalizarea, factor Insotitor al crizei economice ........................................ 1542. Corelatia economie – finante ..........................................................................1573. Institutiile si organele cu atributii In domeniul financiar – bancar .................1614. Criza financiara internationala.........................................................................166

4.1. Definirea, cauzele, continutul si formele crizei financiare .......................1664.2. Crizele financiare ale anilor ’90................................................................172

5. Managementul crizei financiare........................................................................177 5.1. Masuri care vizeaza relansarea pe termen lung a economiei prin politici

macroeconomice........................................................................................177 5.2. Gestionarea crizelor financiare prin masuri financiar – monetare

administrative............................................................................................181CAPITOLUL 11. CRIZA ENERGETICA (CRIZA PETROLULUI).................... 184

1. Introducere .......................................................................................................1842. Criza energetica, element structural al crizei economice..................................1863. Jocul petrolier si mizele economice..................................................................1894. Criza petrolului In Bazinul Marii Caspice .......................................................1905. Concluzii..........................................................................................................196

CAPITOLUL 12. CRIZA MEDIULUI SI DEZVOLTAREA DURABILA ........... 1981. Tendintele de dezvoltare economica caracteristice spatiului economic european

integrat .............................................................................................................1982. Analiza structurii economice din perspectiva crizei mediului..........................2003. Indicatori de mediu In contextul dezvoltarii durabile.......................................202

Managementul crizei mediului.........................................................................2054. Relatiile mediu – economie..............................................................................207

CAPITOLUL 13. EVOLUTIA SI GESTIONAREA CRIZELOR GEOPOLITICE 2101. Introducere .......................................................................................................2102. Criza geopolitica: definire, etape, caracteristici...............................................2113. Managementul crizei geopolitice.....................................................................213

CAPITOLUL 14. CRIZA GLOBALA............................................................ 2181. Eseu despre globalizare....................................................................................2182. Originile, definirea si continutul crizei globale ...............................................2203. Perspectivele crizei globale..............................................................................228

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................231

4

INTRODUCERE :Pe la jumatatea anilor ’85, secolul al XX-lea, omenirea Incepea pregatirile pentru

Intampinarea secolului urmator. Lasa In urma si, totodata, ducea povara unui secol In care au avut loc singurele razboaie mondiale din istoria planetei, s-au produs cele mai fascinante revolutii tehnologice, a crescut In mod irational capacitatea oamenilor de a suprima viata pe pamant dar si posibilitatea de a comunica rapid prin cuvinte si imagini de la un capat la altul al planetei. Secolul al XX-lea a constituit perioada de timp In care numarul de state s-a multiplicat de la 40 In 1900 la 193 In ianuarie 2002. Acest fenomen a accentuat dinamica relatiilor Intre actorii noii societati internationale si a facut necesara aparitia unei vaste scene politice pe care au fost invitati iar uneori obligati sa joace atat cei puternici si slabi cat si cei bogati si saraci. Aceasta scena politica, un fel de guvernare a lumii, s-a numit Organizatia Natiunilor Unite care, desi a prezentat In actiunea sa multe imperfectiuni, a fost extrem de necesara Incat a trebuit sa fie Infiintata. Analizand la nivel planetar jocul politic Intre state am fost martorii unor dispute sub forma razboaielor mici, limitate, de mare intensitate generate de cauze evaluate drept religioase, etnice, civile, rasiale, tribale, coloniale, subversive, revolutionare, care au avut drept scop libertatea oamenilor. Dar, adaugam noi si tendintele de expansiune asupra a noi teritorii, asigurarea accesului la mare, acapararea de materii prime si resurse energetice, limitarea accesului la tehnologiile Inalte s.a.m.d., fenomene care Intregesc gama larga a factorilor care au generat violente Intre oameni, Intre grupari umane si Intre state.

Spre deosebire de secolele anterioare, secolul al XX-lea si-a trecut In palmaresul evenimentelor majore si criza internationala. Pe masura ce efectele ei se resimteau tot mai mult, acest cuvant devenea tot mai accesibil, iar foarte multi cetateni se simteau Indreptatiti sa creada ca stiu ce semnifica el fara sa defineasca criza. Desi termenul „criza” este extrem de des utilizat, mai ales In diversele lucrari aparute dupa 1990, el este asociat cu cel de „conflict” fara sa fie tratat ca un fenomen de sine statator, extrem de periculos dar si purtator de oportunitati. „In urma cu cativa ani subiectul de economie propus candidatilor la obtinerea diplomei de absolvire a Institutului de Studii Politice din Paris era remarcabil de scurt – „CRIZA”. Oare cati studenti, la timpul respectiv, au stiut sa explice acest termen si cati examinatori au stiut ce sa pretinda?”1

Secolul al XXI-lea a preluat fara nici o exceptie toate aceste fenomene periculoase care separa saracia de bunastare, frica de speranta, pacea de razboi iar, Intre toate acestea, si fenomenul criza, exprimat deja printr-o notiune universala, care genereaza dispute Insangerate si Indruma pasii omenirii spre evolutii cu final imprevizibil. Astazi, Intr-un veritabil fiasco lingvistic si intelectual, vorbim despre criza mondiala, criza pietei, criza locurilor de munca, criza de autoritate guvernamentala, criza din sistemul de protectie sociala, criza financiara, criza economica, criza geopolitica s.a.m.d., prin urmare, sunt vizate sectoare ale vietii sociale, economice, munca, politica, grav afectate. Unele din aceste crize trec cu usurinta frontierele statelor nationale, se internationalizeaza, afectand popoarele In functie de schimburile si interdependentele existente Intre ele. Cel mai grav sunt afectate acele blocuri sau natiuni care au fost izolate ideologic, politic si economic, cum este cazul tarilor din Estul Europei, care au 1 Dufour, J., L., Crize internationale – De la Beijing (1900) la Kosovo (1999), Editura Corint, Bucuresti, 2002, p. 8;

5

suportat prabusiri dramatice In toate sectoarele vietii sociale cu efecte precum: disensiunile de toate tipurile, mizerie, umilinta, conflicte armate, pierderea autoritatii de stat, saracie crunta, devalorizarea ideologiilor, atenuarea perspectivelor etc. In timp ce aceste efecte produc multa suferinta, cauzele sunt greu de Inteles si definit, In mod obisnuit, fiind atribuite ruperii echilibrului de forte pe arena mondiala, complexitatii interdependentelor si mai putin sunt scoase In evidenta acele cauze care tin de moralitate si management.

Studiul crizelor se constituie Intr-un fenomen recent si, de aceea, acest curs este rezultatul unei investigatii extrem de laborioase pe un teren bibliografic sarac, mai ales In spatiul autohton. Atat continutul cursului cat si instrumentele de cercetare stiintifica, necesare unei abordari interdisciplinare, sunt puse la dispozitia cursantilor pentru a-i Inarma cu un volum bogat de cunostintele referitoare la definirea, tipologia, etapele si continutul crizelor cat si cu metodele de lucru specifice gestionarii acestora. In ceea ce ma priveste am avut prilejul si capacitatea sa ma formez pe parcursul a peste 25 de ani In doua institutii de elita din Romania: ca manager, profesor si analist. Atat Academia de Inalte Studii Militare cat si Academia Fortelor Aeriene mi-au oferit multiple posibilitati pentru a ma documenta asupra fenomenelor cu impact major asupra lumii, precum si de a lua contact direct cu personalitati, institutii, sisteme, societati. Acesti ani de experienta, pornind de la simplul luptator pana la gradul de general si statutul de rector universitar, mi-au modelat convingerile In legatura cu posibilitatile oamenilor de a da raspunsurile cele mai valoroase problemelor complexe ale lumii contemporane. Experienta castigata pe parcursul a zeci de ani de sacrificii In folosul abordarii interdisciplinare a multor domenii importante ale vietii va va trezi interesul si va va ajuta sa Intelegeti de ce am editat un asemenea curs si ce poate el sa va ofere. Este posibil sa va Intalniti cu lucruri importante pe care le cunoasteti deja. Intentia mea este sa va creez o experienta care sa va ajute sa ganditi altcumva ceea ce simtiti, sa faceti legatura Intre ceea ce ganditi si ceea ce credeti ca puteti face pentru ca zbaterile personale si comunitare sa nu reprezinte o calatorie foarte lunga pe durata Intregii vietii. Prin simularea situatiilor de criza si Intelegerea factorilor care genereaza crizele, etapizarea acestora, identificarea si aplicarea In practica a elementelor de management care vizeaza gestionarea situatiilor de criza, va ve-ti forma deprinderile si abilitatile necesare rezolvarii eficiente a problemelor In acest domeniu.

Spatiul romanesc, la Inceputul acestui secol si mileniu, va suporta, cu siguranta, o serie de metamorfoze care vor proiecta un mediu social In care oportunitatile sau esecurile vor fi prezente In anumite proportii, In functie de cantitatea si calitatea formarii profesionale a resursei umane. Este indiscutabil ca avem nevoie de specialisti In domeniile de baza ale vietii sociale. Dar exista momente In evolutia comunitatilor umane cand toate directiile converg spre un punct temporal In care se rup dinamicile fenomenelor precum si echilibrele anterioare, generand situatii grave de criza. Se pune problema daca, In aceste situatii, specialistii In diferite domenii au capacitatea de a regulariza sau stabiliza miscarea pentru a regasi o dinamica fiabila. Un plus de cunostinte si deprinderi In domeniul managementului crizelor, componenta de baza a gandirii si actiunii economice, suprapus peste o formare initiala profesionala, va contribui la preluarea mai rapida a controlului asupra a ceea ce Inainte parea sa faca parte dintr-o ordine a lucrurilor si atunci conducatorii, managerii sau expertii care vorbesc despre „rezolvarea crizei” nu vor mai enunta propozitii si dispozitii fara

6

eficacitate reala ci se vor implica cu mai multa profunzime si cu randament maxim In rezolvarea situatiilor de criza. In cadrul acestui curs am abordat Intr-o prima etapa crizele organizationale pentru simplul motiv ca organizatia reprezinta cadrul de baza In care criza se manifesta, poate fi studiata si gestionata. Ideal ar fi ca aceasta fractura brutala, care strica unitatea sociala, identitatea si dinamica unei organizatii, sa nu se produca niciodata. «Noile modele manageriale Incearca sa reconcilieze organizatia (Intreprinderea) si individul, punand accent pe adeziune, pe Imbogatirea personala a membrilor. Organizatia se produce ca ideal de sine, furnizand „valori”, proiecte de excelenta. Actorii sociali sunt Invatati sa interiorizeze directivele care construiesc identitatea organizatiei. O identificare idealizanta ofera subiectului sansa afirmarii, ocazia abandonarii cursei singulare si Inlocuirii acesteia, prin cufundarea In „obiective comune”. Organizatia vrea sa devina clan, fratie, familie.»2 Acest ideal nu se atinge niciodata deoarece, la nivelul organizatiei, schimbarile bruste arunca individul In calea amenintarilor de tot felul cu efecte devastatoare Intre care mentionam excluziunea sociala si frica de necunoscut. Criza economica prin brutalitatea ei provoaca panica si nebunie. Dereglarile si distorsiunile pe care specialistii Insisi nu ezita sa le confirme drept irationale si In fata carora stiintele economice Isi dovedesc incapabilitatea de a aduce corectiile logice, fac ca numerosi cetateni ai planetei sa creada ca asista la o eclipsa de ratiune si sunt tentati sa se refugieze Intr-o imagine a lumii irationale.

De cele mai multe ori In loc sa actioneze asupra cauzelor, din lipsa unei instruiri adecvate, recurg la formele de gandire prerationalista si se Intorc la superstitii, esoterism si accepta sa creada In bagheta magica capabila sa transforme omul sarac In print. Din ce In ce mai multi cetateni raman convinsi ca stiinta nu mai poate face nimic nici pentru planeta, nici pentru ei si ca progresul, atunci cand este dirijat numai de interesul comercial, constituie mama tuturor crizelor. Un argument In plus pentru lecturarea acestui curs.

2 Michel, B., J.; Despraires, G., F.; Ridel, L., Crize – abordare psihologica clinica, Editura Polirom, Iasi, 1998, p.8;

7

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE IN MANAGEMENTUL CRIZELOR

1. Criza: delimitari si abordari conceptuale

In toate lucrarile care trateaza criza sub diferitele ei aspecte, autorii cauta explicatii asupra notiunii respective facand apel la etimologia greaca unde identifica expresia „krisis” ce semnifica „decizie”. Pentru discipolii lui Platon verbul „kreinen” are Intelesul de „a judeca”, „a separa”, „a discrimina”, „a decide”. Aceasta etimologie nu atribuie notiunii de criza conotatiile pe care astazi le Intelegem In mod obisnuit. Teoria managementului modern puncteaza ca „a decide” Inseamna a adopta o concluzie definitiva asupra unei probleme litigioase. Decizia implica un fel de mediere, de arbitraj, o deliberare Intre doua parti aflate In disputa.

Aceste doua componente aflate In opozitie se afla In dificultatea de a alege, un fel de criza, si atunci este necesara luarea unei decizii care sa transfere situatia conflictuala si sa puna capat ezitarii celor doua parti. Aceasta semnifica faptul ca situatia de criza ridica probleme duse de supravietuire In coeziune si de continuitate a organizatiei respective care nu poate reveni la ordinea necesara decat printr-o alegere decisiva. Prin urmare, criza, ca fenomen specific mediului organizational, este determinata de durata incapacitatii de decizie, timp In care structura organizationala (locala, regionala, nationala, internationala) este compromisa.

Decizia aduce organizatiei atat coeziunea cat si functionarea, este elementul final al procesului de evaluare, interpretare si comunicare a modului de rezolvarea unei situatii. Aceste argumente justifica Intr-o oarecare masura de ce etimologia cuvantului criza rezida din notiunea de decizie.

Prezenta factorilor istorici conjuncturali a facut ca termenul grec „krisis” – „judecata” sau „decizie” sa evolueze si astfel Il regasim In latina cateva secole mai tarziu „crisin”, In secolul al XVI-lea – „crisis” si In prezent „criza”. Definitiile date crizei sunt diverse, In functie de metodologia de abordare si instrumentele specifice de analiza. Spre exemplu, In Franta, atat militarii cat si civilii revendica prioritatea si paternitatea acestora. Nu va trece multa vreme pana cand si In Romania vor fi asemenea dispute, datorita faptului ca terenul pe care se efectueaza aceste investigatii este destul de arid.

La modul general, criza desemneaza o amenintare la adresa existentei organizationale care produce o ruptura a dinamicilor si echilibrelor anterioare, antreneaza dezintegrarea sistemului respectiv cu consecinte imprevizibile.

Abordarea sociologica a conceptului de criza defineste criza ca „o perioada In dinamica unui sistem, caracterizata prin acumularea accentuata a dificultatilor, izbucnirea conflictuala a tensiunilor, fapt ce face dificila functionarea normala, declansandu-se puternice presiuni spre schimbare”.3 In acest context, semnalam definitia crizei data de Charles Hermann4.

„O criza este o situatie care:a) ameninta obiective net prioritare ale unitatii de decizie;

3 Dictionar de sociologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1993, p. 145;4 Hermann, C., F., Crisis in Foreign Policy, Ed. Bobs Merril Co, Indianapolis, 1969;

8

b) reduce timpul de raspuns In timp util Inainte ca decizia sa poata fi transformata In actiune;

c) surprinde pe membrii unitatii de decizie prin aparitia sa”.Un alt autor, Barry Mc. Longlin, defineste criza ca fiind „un eveniment,

dezvaluire, acuzatie sau set de probleme interne si externe care ameninta integritatea, reputatia sau existenta unui individ sau organizatii”.5 Referindu-se la climatul organizational international, In 1974, generalul Beaufre vedea In criza „o stare de tensiune In cursul careia exista riscul maxim al unei escaladari spre un conflict armat, In care adversarul sa fie Impiedicat sa dobandeasca un anumit avantaj politic sau militar; acest avantaj politic sau militar; acest avantaj reprezinta deci miza crizei pentru aparator, riscul minim”. Generalul Poirier construieste o definitie mai simplista astfel: „criza reprezinta o deteriorare brusca sau graduala a factorilor de echilibru ce asigura In mod obisnuit raporturile de coexistenta Intre state”. Fostul director al Institutului britanic de Studii Strategice, Alastair Buchan, referindu-se la crizele geostrategice formuleaza urmatorul enunt: „perioada conflictuala Intre doua sau mai multe state care intervine atunci cand una din parti o Incolteste pe cealalta pe un punct precis sau ce poate fi definit ca si atunci cand trebuie luata o hotarare asupra raspunsului ce trebuie dat acestei sfidari”.

Perioada Razboiului Rece, substituent benefic al variantei razboiului clasic, a inspirat mai multi analisti printre care reamintim pe faimosul Raymond Aron care atribuie crizei urmatoarea definitie: Acea forma violenta retinuta de informare neconcretizata, destinata a cantari greu In balanta decizionala a celuilalt, pentru a-l constrange sa renunte la interesele sale legitime si a obtine de la el concesii care nu corespund mizei, pentru a evita riscul razboiului total ... Analiza acestor definitii precum si a altora, lungi si detaliate, conduce la elaborarea unor puncte de vedere comune referitoare la crize si anume:

▪ruptura echilibrului interior specific mediului organizational;▪perceperea crizei de catre partile implicate ca un ansamblu de amenintari, pericole, riscuri;▪frecvente posibilitati de confruntare, inclusiv de ordin militar;▪caracterul relativ si exclusiv absolut al crizei▪necesitatea luarii unor decizii importante, limitarea accesului la informatii, prezenta unei atmosfere marcata de Ingrijorare, timpul la dispozitie extrem de limitat si oscilatii puternice ale starii de tensiune.

Analiza si interpretarea acestor puncte de vedere comune asupra definirii crizelor orienteaza eforturile de cercetare spre o definire sintetica a crizei: criza este un moment de ruptura In interiorul unui sistem organizat. Aparitia si manifestarea fenomenului de criza solicita factorilor decizionali sa-si defineasca o pozitie fie In favoarea mentinerii (conservarii), fie pentru transformarea (schimbarea) sistemului dat In perspectiva reinstalarii echilibrului. Indiferent de natura si anvergura crizei, aceasta poate fi mai mult sau mai putin previzibila si Intotdeauna este rezultatul unei situatii de tensiune. In toate situatiile criza – fenomen purtator de riscuri atat pentru mentinerea echilibrului organizational cat si pentru securitatea nationala si internationala - invoca cu necesitate adoptarea unor decizii rapide si adecvate precum si existenta si aplicarea unor mecanisme si proceduri de gestionare a ei.5 Longlin, B., Risk and Crisis Communication, Ed. Longlin Multimedia Publishing Ltd, Ottawa, 1996, p. 10;

9

2. Factorii care genereaza crizele

Criza, ca fenomen social complex, este supusa legic unor determinari cauzale care-i definesc esenta, Ii configureaza structura si procesualitatea. Prin activitatea lor constienta oamenii pot descoperi diferite Inlantuiri cauzale, pot modifica sistemul de conditii sau, mai exact, actiunea factorilor care Insotesc crizele In derularea lor, dar nu pot suprima relatiile cauzale sau introduce ordine cauzala In societate. Legea cauzalitatii6 se manifesta diferit In functie de varietatea formelor de miscare si a nivelelor de organizare a materiei. In cazul unui raport cauzal, obiectul sau fenomenul care precede si provoaca (determina) producerea altui obiect sau fenomen se numeste cauza, iar obiectul sau fenomenul care succede si a carui pondere este provocata (determinata) de cauza este numit efect. Conform conceptiei deterministe Intre cauza si efect se stabileste un raport de necesitate. Constanta acestui raport este Intotdeauna mediata de conditii, adica de factorii care Insotesc cauzele In derularea lor. Cauzele pot provoca aceleasi efecte (tipuri de crize) numai daca actioneaza In aceleasi conditii. Odata aparuta, criza poate avea un rol activ, prin efectele produse, asupra cauzelor care au generat-o, influentandu-le favorabil sau nefavorabil. Indiferent de rolul pe care Il joaca criza In raport cu cauzele care au produs-o, acestea din urma au rolul determinant. Stiinta contemporana demonstreaza faptul ca Intre cauzele crizelor si crizele propriu-zise exista relatii precise: continuitate, interdependenta, corelatie calitativa, autoreglare. Aceasta scurta abordare filosofica a raporturilor existente Intre cauze si crize (efecte) permite Intelegerea fenomenului criza la nivel individual, organizational, national, regional (zonal) si global. Crizele pot apare ca fenomene sociale atat pe plan intern cat si pe plan international. In ambele situatii, este absolut necesara identificarea si definirea factorilor care le genereaza si care pot fi grupati astfel:

- posibilele evolutii negative In domeniul democratizarii, respectarii drepturilor omului si al dezvoltarii economice cu efecte destabilizatoare pe plan national, pe zone extinse;- persistenta problemelor grave de natura economica, financiara si sociala, generate de prelungirea tranzitiei si Intarzierea reformelor structurale;- accentuarea formelor de coruptie si de administrare deficitara a resurselor publice care produc adancirea inechitatilor sociale, proliferarea economiei subterane si fenomenul de excluziune sociala;- reactiile ineficiente ale institutiilor statului In fata acutizarii fenomenelor de criminalitate economica si de perturbare a ordinii publice si sigurantei cetateanului, fenomene care au efecte negative asupra coeziunii si solidaritatii sociale, asupra calitatii vietii cetatenilor;- mentinerea unor surse si cauze de potentiale conflicte sociale punctuale, de mai mica sau mai mare Intindere, cu efecte asupra consumului inutil al energiei, diminuarii sau

6 Cauzalitatea – categorie a conexiunii universale care exprima corelatia dintre cauza si efect, succesiunea genetica a fenomenelor In functie de ansamblul conditiilor care Insotesc dinamica lor obiectiva. (Dictionar de filosofie, Ed. Politica, Bucuresti, 1978, p. 102)

10

a) factorii interni:

- acele elemente, situatii sau conditii interne care prin natura lor genereaza efecte destabilizatoare pentru componentele sistemului national

Intreruperii proceselor si activitatilor economice propriu-zise si asupra starii de liniste a populatiei;- nerespectarea normelor ecologice In functionarea unor obiective industriale, producerea unor dezastre ecologice, catastrofe naturale si procese de degradare a mediului;- existenta unei birocratii excesive In administratie, cu efecte asupra slabirii coeziunii sociale si civice si scaderea nivelului de Incredere a cetatenilor In institutiile statului;- mentinerea unor decalaje de dezvoltare Intre regiunile statului;- mentinerea la un nivel scazut a infrastructurii informationale si Intarzieri In realizarea acesteia la standardele impuse de dinamica globalizarii;- emigrarea specialistilor din diferite domenii de varf, fenomen ce afecteaza potentialul de dezvoltare a societatii romanesti;- existenta si functionarea unui sistem de educatie rigid si opac care promoveaza criterii egalitariste de organizare si administrare, sensibil la presiunile si interesele individuale si de grup.

Pot fi identificati urmatorii factori externi:- evolutii negative pe plan regional, zonal, In domeniul democratizarii, respectarii drepturilor omului si al dezvoltarii economice;- limitarea accesului statelor la unele resurse si oportunitati regionale importante pentru realizarea intereselor nationale;- migratia clandestina, aparitia unor fluxuri de refugiati, exodul creierelor;- proliferarea armelor de distrugere In masa, a tehnologiilor si materialelor nucleare, a armamentelor si mijloacelor letale neconventionale;- proliferarea si dezvoltarea retelelor teroriste, a crimei organizate transnationale, a traficului ilegal de persoane, droguri, armamente si munitie, de materiale radioactive si strategice;- actiuni de incitare la extremism, intoleranta, separatism sau xenofobie, care pot afecta statul si promovarea valorilor democratice;- existenta unor decalaje Intre nivelurilor de dezvoltare, asigurare a securitatii si gradul de stabilitate ale statelor din proximitatea statului In cauza;- terorismul politic transnational si international, inclusiv sub formele sale biologice si informatice;- atentatele la siguranta mijloacelor de transport intern si international;- actiuni destinate In mod premeditat afectarii imaginii statului In plan international, cu efecte asupra credibilitatii si seriozitatii In Indeplinirea angajamentelor asumate;- agresiunea economico-financiara;- provocarea cu intentie a catastrofelor ecologice.

In contextul unei actiuni conjugate a acestor factori, este tot mai greu de facut o disociere neta Intre ceea ce se petrece, ca fenomene pe plan intern si ce se Intampla pe plan international. Accentuarea interdependentelor multiple dintre acesti factori, globalizarea si liberalizarea schimburilor de la cele comerciale la cele informationale,

11

b) factorii externi:

- acele elemente, situatii sau conditii externe care prin actiunea lor favorizeaza aparitia si dezvoltarea crizelor interne si internationale (regionale, zonale, globale).

fac tot mai dificila o asemenea disociere Intr-un mediu globalizat In care atat factorii interni cat si cei externi se pot genera si potenta reciproc. Fundalul pe care se proiecteaza dinamica acestor interdependente este totusi unul pozitiv, fiind sustinut de un spirit european si mondial de cooperare si dialog precum si de implicarea unor organisme globale In gestionarea problemelor complexe generatoare de crize. Pe acest fundal, responsabilitatea statului este de a gestiona cu autoritate actiunea factorilor de natura strict interna pentru a oferi un cadru atractiv, economico-social care sa pozitioneze In mod favorabil statul respectiv In mediul international.

3. Tipologia crizelor

Crizele sunt fenomene sociale de mare amploare si complexe care suscita interesul mai multor logici disciplinare. Cu toate acestea expertii cauta sa puna In lumina caracteristicile si mecanismele crizei folosind din abundenta argumentele specifice propriei discipline. Astfel economistii atribuie caracteristicile crizei unor fenomene (constituite In efecte) cum sunt: inflatia, somajul, stagnarea, recesiunea, lipsa de materii prime etc. Politologii apreciaza ca acest fenomen este generat, cel mai adesea, de tarele implicarii politicului, inconsistenta si lipsa de coerenta a programelor, lipsa de interes sau incapacitatea factorilor politici de a solutiona conflictele sociale. Istoricii vad crizele ca rezultat al evolutiei jocului politic Intre state, joc dominant de tendintele egoiste de expansiune. Sociologii si psihologii apreciaza crizele ca fenomene care se Inscriu In evolutia normala a fiintei umane si corespund unor stadii sau faze ale dezvoltarii sale genetice. Expertii In psiho-sociologie analizeaza atat crizele individuale cat si crizele din unitatile sociale: grupuri, organizatii, institutii. In timp ce sociologii identifica originea crizelor In inechitatile sociale, psihologii considera criza drept o destructurare a identitatii indivizilor, a sistemului lor de evaluare si semnificare generata de impulsurile instinctuale. Datorita faptului ca fenomenul criza este universal si formele sub care se manifesta crizele sunt complexe si diverse, pentru o abordare de specialitate, este necesara o clasificare a crizelor. Realizarea unei tipologii a crizelor este posibila si acest lucru presupune identificarea unor criterii semnificative fata de care pot fi definite si evaluate principalele caracteristici ale crizei. In marea lor majoritate expertii apreciaza ca In realizarea unei tipologii cat mai realiste a crizelor ar putea fi utilizate urmatoarele criterii: tipul de solutii si modul de rezolvare; tipul de mediu; domeniul In care apare criza; nivelul la care apare; urgenta rezolvarii.

Fig. 1 – Tipologia crizelor

12

a) dupa tipul de solutii si modul de rezolvare:

- crize de dezvoltare- crize de legitimitate- crize de onestitate- crize de competenta

b) dupa tipul de mediu:

crize internecrize externe

c) dupa domeniul In care apare criza:

crize politicecrize ideologicecrize de regimcrize de autoritatecrize economicecrize culturalecrize de comunicarecrize de imaginecriza energetica

d) dupa nivelul la care apare criza:

crize individualecrize organizationalecrize localecrize nationalecrize zonalecrize continentalecrize mondiale

e) dupa urgenta rezolvarii:

crize imediatecrize urgentecrize sustinute

Criza de dezvoltare

Notiunea de criza ar putea fi asociata cu cele de schimbare – dezvoltare. Chiar daca asocierea dintre criza si dezvoltare nu este receptata imediat, dupa un studiu aprofundat, se poate consemna faptul ca atat schimbarea cat si dezvoltarea sunt fenomene care transforma realitatea oamenilor, afecteaza obiectivele, procedurile, relatiile, rezultatele muncii acestora. Criza de dezvoltare apare ca urmare a contradictiei dintre starea de fapt a unui sistem si tendintele de evolutie care cer cu stringenta modificarea parametrilor de stare ai sistemului respectiv. Aceste tendinte de evolutie exercita presiuni asupra managementului de sistem orientand echipa manageriala asupra necesitatii abandonarii vechiului tip de gestionare sociala si implementarea noului tip. Criza de dezvoltare indica faptul ca vechile solutii pentru rezolvarea problemelor si-au epuizat resursele si ca este necesara constructia si implementarea unor noi tipuri de solutii In concordanta cu factorii determinanti ai evolutiei sociale. In esenta criza de dezvoltare se constituie Intr-o confruntare dintre doua alternative: conservatoare si Innoitoare. Acest tip de criza se manifesta In toate sistemele naturale si opereaza ca o ruptura cu ordinea precedenta pentru a face loc celei noi. Omenirea In ansamblu cat si diferitele tipuri de sisteme sociale, In masura In care detin capabilitatile necesare pentru a gestiona procesul de reinstaurare a ordinii noi, acest proces se deruleaza prin crize de dezvoltare.

13

Spre exemplificare, Revolutia burgheza din Franta (1789), Revolutia anticomunista din Romania (1989) reprezinta, In sensul abordat, crize de dezvoltare. La nivelul organizatiei crizele de dezvoltare apar In perioadele de timp In care solutiile manageriale sunt depasite de noile capacitati informationale, mult mai performante, care impun urgent proiectarea reorganizarii organizatiei. Prin rezolvarea acestei contradictii se asigura continuitatea obiectivelor si structurilor organizatiei, ratiunii sociale a activitatii membrilor sai, capacitatii sale decizionale.

Criza de legitimitateIn mod obiectiv societatea (sistemul, organizatia) ar trebui sa identifice si sa

implementeze solutii viabile pentru a constitui alternative credibile la vechea situatie. In momentul In care un pachet de masuri aplicat pe durata unei perioade de timp devine nefunctional, acesta Isi pierde credibilitatea. Deprecierea solutiilor are loc mai intens atunci cand In societate (sistem, organizatie) sunt posibile si alte alternative care devin legitime In efortul de a construi alte modalitati de iesire din criza. In etapa de tranzitie spre economia de piata functionala In Romania s-au aplicat Intr-o succesiune programe si pachete de masuri dintre care unele si-au pierdut credibilitatea fiind necesare elaborarea si implementarea unor programe si solutii alternative.

Criza de onestitateAcest tip de criza este caracteristic pentru acele situatii In care oamenii In general

sau structurile de decizie, desi dispun de un pachet de mecanisme si proceduri de gestionare a crizelor de dezvoltare, de legitimitate, folosesc aceste instrumente cu scopuri ascunse, subversive, care pericliteaza organizatia (sistemul) si afecteaza In mod direct capacitatea acesteia de a functiona In regim normal. De cele mai multe ori, multitudinea de interese grupate In tipuri de vectori de putere (informationale, politice, paramilitare, totalitare etc.) urmarind obtinerea unor avantaje personale sau grupale, abat efortul general de gestionare corecta si eficienta a crizelor spre folosirea unor metode si tehnici neadecvate. Esenta crizei de onestitate consta In abandonarea mijloacelor performante de gestionare a spatiului de conflict informational, generator de crize, si utilizarea unor mijloace total necorespunzatoare solutiei specifice organizatiei (sistemului).

Criza de competentaCrizele de competenta definesc acele situatii organizationale (sistemice)

generatoare de insecuritate si pericole de destructurare. Echipele manageriale desi au la dispozitie, In spatiul de conflict informational, o serie de posibilitati de operare In scopul imitarii efectelor de criza, se dovedesc incapabile de a le accesa si utiliza, ca urmare a limitelor profesionale si morale a oamenilor ce formeaza aceste echipe.

Criza internaEste tipul de criza cel mai frecvent Intalnit In societatea contemporana.

Respectivele crize sunt curente, se fac simtite In randul salariatilor, functionarilor, conducerii, tuturor acelora care simt efectele crizei. Criza interna este specifica mediului organizational cat si mediului extern In care organizatia functioneaza.

Se poate vorbi de criza organizationala, criza de nivel departamental, de ramura, precum si crize la nivel national. De cele mai multe ori responsabili sunt managerii si echipele manageriale care invoca fenomenul criza cu titlu de constatare sau avertisment fara sa actioneze asupra cauzelor care le genereaza. In aceste situatii, se clatina structurile, se deregleaza dinamicile, se deterioreaza relatiile In cadrul procesului

14

muncii, apare solidaritatea conflictuala si incapacitatea de a continua producerea de bunuri si servicii si, prin urmare, necesitatea schimbarii, reasezarii structurilor pe baze si principii adecvate. Datorita faptului ca aceste crize sunt considerate fenomene conectate la procesul de modernitate, cauzele lor sunt cantonate In necesitatea corelarii cu schimbarile intervenite In raporturile umane, modurile de praxis si de transformare a realitatii. Crizele interne, In situatia unei gestionari neadecvate pot degenera In crize externe. Ele pot influenta mediul extern In care organizatia (sistemul) functioneaza atat In plan organizational „organizatiile din acelasi domeniu pe lantul productiv orizontal, apoi vecinatatea specifica Indepartata, organizatiile din acelasi domeniu pe lantul productiv vertical, ca In cele din urma sa afecteze domeniile conexe.”7

Aceste crize, diagnosticate de experti sau politicieni de diferite orientari, sunt receptionate de indivizii care suporta consecintele sub forma traumelor In registrul psihic si somatic. Putine organizatii sau institutii scapa unui astfel de experiente care tin atat de avansarea brutala a tehnologiilor sistemelor de informare cat si de specializarea actorilor care au In responsabilitate gestionarea crizei.

Criza externaSunt definite acele crize care se produc In exteriorul organizatiilor (institutiilor),

domeniilor specifice, teritoriului national. De cele mai multe ori aceste crize au efecte directe asupra functionarii unor organizatii (sisteme) producand crize interne. Din aceste considerente orice criza aparuta In imediata vecinatate trebuie analizata si evaluate consecintele cu efecte directe asupra organizatiei (sistemului) proprii. Totodata este necesara elaborarea si implementarea unei strategii de securitate a cadrului functional si ambiental corespunzator organizatiei. Efectele unei astfel de crize sunt simtite In functie de calitatea managementului anticriza adoptat de echipa manageriala.

Criza politicaDefineste trecerea de la o faza de stabilitate functionala si structurala a sistemului

politic propriu unei societati la o faza de instabilitate generata de slaba capacitate de adaptare a relatiilor politice, institutiilor politice si conceptelor politice la noile oportunitati oferite de mediul politic planetar. Iesirea din criza politica este posibila pe cai diverse, alegerea acestora depinzand de abilitatea componentelor sistemului politic.8

Ca forme concrete de manifestare a crizei politice identificam: criza de regim, respectiv criza de autoritate, criza ideologica.

▪ Criza de regim este generata de deteriorarea raporturilor de forte dintre cetateni, dintre societatea civila si stat, In conditiile In care organele de conducere ale puterii politice, organele de stat nu actioneaza prin consultarea cetatenilor, prin respectarea vointei si intereselor acestora. Criza de regim se manifesta cu mai mare intensitate atunci cand organele

7 Chiciudean, I., Gestionarea crizelor de imagine, Ed. Comunicare ro 2002, Bucuresti, 2002, p. 38;8 Sistemul politic reprezinta parte componenta a sistemului social global care asigura organizarea si conducerea de ansamblu a societatii, functionalitatea ei. Cuprinde: relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice.Relatiile politice: definesc acele legaturi, raporturi care se stabilesc Intre diferitele categorii si grupuri sociale In calitatea lor de agenti ai unor actiuni vizand satisfacerea intereselor lor In raport cu puterea de stat. Relatiile politice au caracter pragmatic, organizat si se manifesta prin intermediul institutiilor politice. Institutiile politice: sunt formele de organizare politica la un moment dat. Statul reprezinta principala si cea mai veche institutie politica. Alaturi de stat, din institutiile politice mai fac parte: partidele politice, organizatiile politice, unele institutii politice cu caracter international.Conceptiile politice: exprima o anumita conceptie de organizare si conducere a societatii pe baza unor principii sau puncte de vedere.

15

puterii politice reprezinta interesele unui grup minoritar, In conflict cu interesele generale ale societatii.

Criza de autoritate reprezinta o forma de manifestare a crizei politice In care statul, ca institutie centrala a sistemului politic, Isi pierde echilibrul centrului sau de decizie precum si a parghiilor sale executive. Acest aspect agraveaza toate celelalte componente ale crizei sociale, produce prabusirea ordinii sociale sub socul anarhiei si destramarii. In contextul crizei de autoritate sunt favorizate fenomene destructurale cum sunt: extinderea conflictelor interetnice si interrepublicane; descompunerea relatiilor economice; Incalcarea legilor; cresterea coruptiei; agravarea conditiilor de trai; escaladarea violentei, crimei organizate; cresterea consumului de droguri etc.

Criza de autoritate a institutiilor puterii semnifica incapacitatea statului de a functiona ca organism regulator al sistemului social, al asigurarii stabilitatii sau prin instaurarea si respectarea legilor, a normelor de drept.

Criza economica este o boala grava a organismului economic ce reflecta o rupere grava a echilibrului economic mai ales dintre productie si consum, dintre cerere si oferta, cu efecte directe asupra preturilor, gradului de ocupare si de folosire a factorilor de productie. Se manifesta prin: restrangerea In proportii Insemnate a productiei si afacerilor comerciale; supraproductia relativa de marfuri, ca urmare a decalajului mare existent Intre cantitatea, calitatea si cererea solvabila de marfuri; scaderea brusca a cursului actiunilor; Inmultirea falimentelor; cresterea somajului si accentuarea procesului de decapitalizare a activitatii economice a micilor producatori etc. Criza economica poate fi generata de urmatorii factori:

- managementul organizational deficitar al societatilor si unitatilor de productie datorat fie incompetentei fie promovarii unor interese ce nu tin de eficientizarea si reprezentarea competitiva a intereselor Intreprinderii respective;

- slaba capacitate de Infaptuire a reproductiei si de participare la circuitul intern sau extern al pietei de desfacere;

- tendintele de retehnologizare rapida si modernizare a productiei si, ca rezultat, cresterea numarului de someri.

Prin amploare si consecinte, criza economica influenteaza toate celelalte domenii ale vietii unui stat, grupuri de state sau Intregul spatiu planetar. Amploarea si consecintele crizei economice pot fi agravate daca anterior au avut loc crize financiare, bancare, valutare, de credit, de bursa sau alte tipuri de crize care au legatura directa cu folosirea resurselor naturale (energetica, ecologica sau de materii prime).

Criza energetica definita ca un ansamblu de perturbatii si efecte negative pe care le genereaza „insuficienta resurselor energetice clasice cunoscute pana acum In raport cu nivelul tehnicii si tehnologiei actuale, cu repartizarea pe glob si caracterul exploatarii acestor resurse.” 9 Scaderea productivitatii In extractia de petrol si cresterea preturilor la titei au generat asupra economiilor statelor importatoare de titei cat si asupra economiei mondiale o grava perturbare a luxurilor economico-financiare. Cresterea pretului la titei a generat implicit cresterea generala a preturilor, la unele restructurari dramatice In configuratia pe ramuri a unor economii. Efectele crizei energetice se resimt diferit de la o tara la alta si pe grupuri de tari In functie de: cat de mult este orientata economia respectiva spre consumul de resurse energetice; existenta si cantitatea de resurse energetice cu

9 Dictionar de economie politica, Ed Politica, Bucuresti, 1974;16

preponderenta pe plan national; posibilitatile financiare de a achizitiona aceste resurse. Solutionarea crizei energetice depinde In mare masura de implementarea progresului tehnic, tehnologic si stiintific precum si de promovarea In relatiile dintre state a unor principii care sa Inlature discriminarile de orice natura.

Criza individualaLa acest nivel, criza semnifica o rupere brusca de echilibru ce presupune un atac

violent asupra partilor vii ale sistemului uman, cu Inceput neasteptat si sfarsit incert. Omul parcurge, de-a lungul vietii, o serie de etape critice care pot constitui momente favorabile declansarii unei crize individuale.

Anticul Hipocrate, pornind de la conceptia lui asupra bolii, ca dezechilibru, considera criza individuala ca un rezultat al unei lupte duse de corp Impotriva agresiunilor mediului extern. Boala, Dupa Hipocrate, nu este o suferinta suportata de om ci un efort de Insanatosire, iar crizele constituie expresia unui travaliu prin care corpul uman lupta pentru vindecare.

Unii experti In materie, Inscriu crizele ca fenomene necesare In evolutia normala a fiintei umane care conduc la unele transformari In relatiile individului cu lumea si provoaca unele schimbari psihice pozitive. Alte crize individuale sunt generate de evenimente sociale imprevizibile care perturba capacitatile individului de adaptare, Ii destructureaza personalitatea si de cele mai multe ori Ii solicita un efort de redresare aproape imposibil (mai ales cand individul este lipsit de mecanismele de protectie adecvate precum si de o experienta anterioara).

Toate celelalte tipuri de crize, Insa cu prioritate crizele sociale, produc grave repercursiuni asupra individului afectand sentimentul de identitate iar uneori anihiland fundamentele genetice si biografice. Deoarece scopul propus este de a Incuraja si dezvolta cercetarea crizelor contemporane, am considerat necesara o extensie a abordarii tipologiei crizelor, oferind unele argumente sumare pentru Intelegerea corecta a problematicii care urmeaza.

4. Etapele, caracteristicile si efectele crizelor

Situatiile de criza au o evolutie specifica, In functie de domeniul In care se manifesta. Orice criza are o istorie, ea se produce Intr-un timp. Criza, desemnand un moment de bulversare, receptionat si suportat de actorii sociali, de cele mai multe ori, este precedata de o perioada preliminara In care conflictul mocneste. In orice tip de sistem exista o ordine aparenta la adapostul careia se realizeaza o anumita mascare a principalilor indici care anunta producerea crizei (posibilitatea producerii acesteia). Din acest motiv, faza critica propriu-zisa a crizei surprinde si detoneaza ordinea normala a sistemului. Situatiile de criza se pot scurta sau prelungi In functie de modul In care managementul de sistem gestioneaza procesul crizei. Cu anumite nuantari, majoritatea opiniilor care se refera la definirea etapelor evolutiei crizelor, evidentiaza trei etape si anume: antecriza (etapa preliminara), criza efectiva (etapa critica) si postcriza (etapa de refacere).

Antecriza (etapa preliminara) este variabila ca durata si poate Incepe In momentul cand, Intre interactiunile obisnuite ale elementelor unui sistem apar destructurari ce constituie amenintari pentru obiectivele sistemului. In aceasta etapa se

17

instaleaza o anumita stare de vigilenta manageriala Insotita de o atmosfera de Incarcare, tensiune si competitii (demonstratii). Totodata, ies In evidenta neIntelegerile, acuzatiile, problemele divergente care apar Intre parteneri, grupuri, state, avand senzatia ca celalalt a pus In pericol interesele, obiectivele comune. Randamentul sistemului scade progresiv iar supravegherea manageriala de rutina nu limiteaza evolutia conflictuala. Etapa preliminara se termina In momentul In care criza este recunoscuta In mod deschis. In cele mai multe situatii, aceasta etapa nu este perceputa, la modul general (de catre membrii unei organizatii sau populatie) datorita unor evenimente care alimenteaza elanul consensual si, care se succed sub forma unor momente critice urmate de relansari mai mult sau mai putin durabile. Foarte multi indivizi resimt etapa preliminara ca o perioada de timp cu efecte protectoare asupra lor aflati Intr-un context contradictoriu, complex si exigent. Unii speculeaza, In aceasta etapa dinamica relatiilor interne de putere, Isi exprima adeziunea fata de polul de putere dominant care-si consolideaza prestigiul si Isi ascunde propria fragilitate. De la conducerea statala si pana la managementul organizational se pot identifica In aceasta etapa, una din urmatoarele configuratii posibile: tehnocratica, autocratica, represiva si birocratica. Deoarece In lume regasim puternice interdependente, simultan cu o mare rigiditate manageriala (politica, sociala, economica etc.) nu se poate construi rapid un scenariu care sa accepte diferentele vizibile Intre actorii sociali. Pentru ca In aceasta lume nu este loc pentru al treilea, pentru mediere, intervine criza efectiva (etapa critica).

Criza efectiva (etapa critica) poate fi mai scurta sau mai Indelungata, mai violenta sau mai calma, asteptata sau inopinata. In cele mai multe cazuri declansarea crizei este anuntata de un eveniment important: atacul Kuweitului; demisia guvernului; disparitia unui personaj important din structura sistemului; mediatizarea unui caz de coruptie a polului de putere dominant; modificarea brusca a discursului; scaderea drastica si brusca a valorii monedei nationale; continuarea unei situatii de risc major Intr-un compartiment, domeniu, regiune etc.

Acest eveniment prezentat public, declanseaza adevarata criza care deschide ochii celor implicati si afectati si anunta ca falsa unitate de sistem este prinsa Intr-un foc al fortelor antagoniste. In acest joc este prinsa la Intamplare toata lumea aflata mai aproape sau mai departe. Au loc o serie de mutatii In cadrul sistemului, unele cu efecte disfunctionale. Din perspectiva interactionista, putem aprecia ca, atat la nivel organizational, national, cat si la nivel international efectele acestei etape pot fi eficiente sau distructive. Unele crize, In aceasta etapa, sustin obiectivele si Imbunatatesc performantele si devin crize functionale iar altele blocheaza activitatile si devin crize distructive.

In etapa critica se produc urmatoarele evenimente:- se declanseaza conflictul de munca In cadrul raporturilor de munca dintre unitate,

pe de o parte, si angajatul acesteia pe de alta parte; conflictul vizeaza numai interesele cu caracter profesional, social si economic care sunt negociabile. Aceasta Inseamna ca este posibil sa se gaseasca o solutie care sa satisfaca interesele fiecarei parti, cel putin partial;

- In cazul crizelor financiare, economice, energetice sau de materii prime, au loc transformari violente In starea de normalitate a tuturor sistemelor care afecteaza viata cetatenilor sub toate aspectele ei (educatie, venituri, locuri de munca, sanatate etc.); este

18

nevoie de interventia expertilor In domeniu care sa puna la dispozitia factorilor de decizie politica planuri fundamentale anticriza;

- problemele care tin de valorile fundamentale, libertatea, democratia, identitatea nationala, integritatea teritoriala, suveranitatea statala sunt declarate probleme intangibile, care nu pot fi negociate, declanseaza conflicte armate, cu urmari devastatoare pentru aceia care sunt angajati In conflict; de regula, In cazul crizelor geopolitice (geostrategice), In etapa critica, sunt puse In pericol valorile si institutiile fundamentale ale statului prin interventiile armate; unele structuri specializate In realizarea sigurantei si securitatii nationale sunt sau pot fi depasite de solutia de criza creata;

- la nivel organizational, dinamica relatiilor de putere modifica rolul polilor, astfel ca polul dominant din autoprotector sau binevoitor devine ostil, arbitrar, incoerent iar polul dominat nu mai recunoaste suprematia si autoritatea primului; dezagregarea relatiilor de putere ale polului dominat antreneaza prabusiri individuale, depresiuni, alcoolism, violenta si In final excluziune sociala. In etapa critica managementul trebuie sa faca fata unor provocari diverse si In functie de capacitatea acestuia de a gestiona conflictul, si efectele crizei sunt diferite.

Postcriza (etapa de refacere)Se poate aprecia ca etapa critica a Incetat In momentul In care fie actorii implicati

In criza declara ei Insisi criza depasita, bazandu-se pe faptul ca practicile obisnuite au fost reluate cu o anumita regularitate si ca Infruntarile au Incetat, fie ca organizatia (sistemul) s-a dezmembrat si se proiecteaza Intr-un orizont de asteptare o noua organizatie.

In orice caz, sistemul, care se reface, mai pastreaza sechelele crizei pana la renasterea acestuia, dupa o perioada de inertie. Sunt si situatii In care, In etapa de refacere, va apare un lat proiect, o noua legitimitate In care dinamica relatiilor de putere, legand energiile Intr-o practica coerenta, produc o schimbare. Dupa o criza de poate vorbi ca polul de putere dominant, bazat pe principii noi, obtine un minimum de adeziune si de utilizare a energiilor In praxis. Modul In care polul dominant al sistemului este receptionat de polul dominat, modeleaza noua situatie, climatul organizational. Ambii poli trec In aceasta etapa de la influentare la negocieri. Analiza evolutiei situatiei conflictuale In cazul unei crize arata ca declansarea acesteia presupune acumularea treptata a tensiunii In timp. In acest sens, pot fi puse In evidenta mai multe stadii ale situatiei conflictuale care se caracterizeaza printr-o serie de provocari carora partile implicate In conflict trebuie sa le faca fata. (Fig. 2)

Prin efectele ei, situatia de criza dintr-un sistem, pune In pericol echilibrul si starea sistemica, In principal prin:- diminuarea capacitatii de rezistenta a sistemului In fata amenintarilor;- dezangajeaza de la efort componentele sistemului si afecteaza autoritatea si credibilitatea manageriala;- paralizeaza activitatea In domeniile de baza;- afecteaza interesele vitale ale indivizilor, grupurilor, natiunilor;- produc fenomene secundare cu efecte negative pe plan economic, politic, cultural etc.;- stimuleaza actiunile distinctive ale celorlalti actori sociali care nu sunt afectati de criza In scopul promovarii ilicite a propriilor interese;- paralizeaza sistemele informatice si elementele de infrastructura tehnica;

19

- aduc prejudicii imaginii sistemului In mediul intern si international;- uneori produc pierderi de vieti omenesti si pagube materiale importante.

In scopul limitarii acestor efecte ale crizelor, omenirea a Incercat, mai ales In perioada „razboiului rece”, sa construiasca sisteme de management mai Intai In zona stricta a problemelor securitatii externe, cu pondere pe apararea nationala.

Fig. 2 - Dinamica procesului conflictual si etapele crizei

Printre caracteristicile comune tuturor crizelor care permit diagnosticarea lor retinem:

→ Complexitatea, intensitatea si severitatea crizei. Aceasta caracteristica exprima multitudinea aspectelor, nivelul de violenta, gravitatea si urgenta unei amenintari la adresa valorilor, obiectivelor sau a intereselor fundamentale;

→ Dimensiunea subiectiva asociata cu sentimentul de amenintare la adresa actorilor sociali care Isi pierd dominatia asupra propriilor actiuni si subordonati. Unii actori sociali intra In panica, altii joaca totul pe o carte In calitate de eroi;

→ Ruptura unitatilor si dinamicilor In care se recunosc si functioneaza actorii sociali. La Inceput are loc o ruptura structurala (unitatile sunt fracturate, se dizolva sau explodeaza), apoi o ruptura a echilibrelor care asigurau coexistenta si schimburile functionale si In final, o ruptura de sens (pierderea coerentei), moment In care modurile de simbolizare pe care le ofera organizatia devin inoperante. Nu mai sunt posibile adeziunea, autonomia, legitimitatea, perspectiva;

→ Infruntarea fortelor antagoniste fara mediere Ies la suprafata contradictiile din sistem iar energiile sunt cu atat mai puternice cu cat fusesera mai multa vreme nerecunoscute (ascunse). Cadrul necesar unei posibile negocieri, nemaifiind asigurat, violenta triumfa In dezechilibru si stabilitatea fortelor eliberate. Indivizi si colective stapanite de reprezentari negative, lovite de sentimentul apropierii unei rupturi imediate, sunt cuprinse de frica. Din aceasta perspectiva, a Infruntarii fortelor antagoniste, al succesiunii evenimentelor care se deruleaza ca un caleidoscop (prin Invartire si ciocnire) criza reInvie o experienta uluitoare. Este ceea ce

20

Intensitatea conflictului

Existenta starii

tensionaleAntecriza Criza efectiva Postcriza ETAPE

timp

Recunoasterea starii

conflictuale

Accentuarea starii conflictuale

Declansarea conflictului

Stingerea situatiei

conflictuale

numim o stare de uluire imaginara legata de pierderea reperelor, de stergerea simbolicului si de ratacirea pe un real devenit indescifrabil;

→ Nehotararea . Subiectul social colectiv sau individual se simte dezorientat si lipsit de resurse, el intra In criza din incapacitatea de a hotarI, de a stapani problemele. Are sentimentul ca orice alegere de actiune prezinta un grad accentuat de risc, de dezintegrare;

→ Propagarea . Criza poate porni de la un punct care nu pare a fi atat de important, dar atinge In timp, aproape Intregul sistem. De obicei, toate contradictiile ansamblului dreneaza catre zona unui compartiment (serviciu) „bolnav” iar apoi se propaga In celelalte. Dupa cum se vede este greu de apreciat In ce masura criza este un sfarsit sau un nou Inceput. La iesirea din criza, nu toti actorii vor avea aceleasi perspective, plini de proiecte, unii se vor Intoarce la obisnuintele lor, altii vor face compromisuri pentru a-si mentine investitiile.

5. Managementul crizelor

Studiile Intreprinse asupra managementului crizelor si dezastrelor au clasificat unele elemente privind gestionarea acestora de catre actorii sociali. Din aceasta perspectiva, sunt puncte de vedere comune cu privire la gestionarea crizei pe faze si etape. In majoritatea cazurilor, procesul de gestionare a unei crize cuprinde cinci etape si anume: semnalizare (detectie), pregatire (prevenire), gestionarea crizei, reducere (limitarea daunelor), recuperare (refacere). Dupa modul de actiune, managementul crizelor poate fi analizat si interpretat pe urmatoarele tipare (fig. 3):- managementul reactiv;- managementul proactiv;- managementul interactiv.

Fig. 3 – Tipurile de management utilizate In gestionarea crizei

21

Management proactiv

Management reactivCriz

a

Detectarea semnalelor

Pregatire, prevenire

Limitarea efectelor Refacere

InvatareManagement

interactiv

Managementul interactiv este cel mai eficient si poate fi utilizat In toate cele cinci faze ale dezvoltarii unei crize. Aplicarea unui asemenea tip de management da posibilitatea echipei manageriale, indiferent de sistem si de nivel ierarhic, sa-si perfectioneze modul de actiune, sa Invete din greselile anterioare si sa-si puna la punct strategii adecvate situatiilor create.

Orice strategie trebuie sa fie conceputa si pusa In practica Inca In perioada de normalitate. In elaborarea si punerea In practica a unei strategii este necesara parcurgerea urmatoarelor etape:

a) diagnoza starii sistemului (organizatiei);b) planificarea actiunilor;c) comunicarea;d) evaluarea raspunsului la criza si ajustarea planurilor.

Dezvoltarea strategiilor pentru managementul crizelor precum si a etapelor parcurse In elaborarea si aplicarea ei se vor trata In capitolele urmatoare.

Intr-o forma de maxima generalitate definim managementul crizelor drept un sistem de reguli si proceduri prin care se mentine starea de normalitate In toate componentele vietii sociale.

Datorita domeniilor diferite In care se manifesta crizele (politic, economic, militar, social, financiar, moral etc.) exista si diferente Intre mecanismele si procedurile de gestionare a crizelor.

In general, configuratia acestor sisteme se mentine si In prezent, cele mai dezvoltate structuri de management fiind integrate, In majoritatea statelor In ministerele apararii. Structura orientativa a unui sistem national de management a crizelor propus de guvern este prezentata In fig. 4.

In statele cu democratii consolidate, economii puternice si organizare institutionalizata stabila, managementul crizelor interne revine aproape In exclusivitate structurilor specializate In mentinerea ordinii, societatii civile, organizatiilor neguvernamentale etc., fara a exista nivele Inalte de decizie ale conducerii statului, structuri special constituite pentru managementul crizelor.

Implicarea factorilor politici, la cel mai Inalt nivel, In crize interne, este tot mai putin prezenta, Insa devine necesara atunci cand efectul crizelor are un mare impact asupra vietii interne. In acest sens sunt semnificative exemplele implicarii personalitatilor din conducerea SUA In tulburarile din Los Angeles, In prelungita criza din Irlanda de Nord, In mineriadele romanesti, In revoltele fermierilor francezi ori In criza din justitia belgiana declansata de cazurile de pedofilie, care au scos pe strazi peste un milion de oameni.

Ca urmare a proceselor ce au loc In sfera globalizarii, sistemele de management din unele state sunt In curs de redefinire, In special sub presiunea autoritatilor de comanda ale Aliantei Nord Atlantice si Uniunii Europene, organisme care au pus la punct un cadru organizatoric, mecanisme si proceduri extrem de riguroase. Modelul NATO si al UE este rezultatul unor profunde evaluari si exprima doctrina si principiile acestora In domeniul managementului crizelor care presupune:- monitorizarea permanenta a situatiei;- identificarea factorilor de criza;

22

- elaborarea variantelor de actiune (raspuns) la implementarea acestora;- dezangajarea fortelor si crearea conditiilor unei noi situatii de normalitate postcriza.Prin actiunile ce se Intreprind se urmareste obtinerea si evaluarea informatiilor, analizarea situatiei, stabilirea obiectivelor de realizat, analiza reactiei partilor implicate. Desi nici membrii Aliantei si nici cei ai UE nu au ajuns la un punct de vedere comun cu privire la definirea crizelor si nici a procesului de gestionare a crizelor, sunt luate In considerare In principal urmatoarele caracteristici:- amenintarea ca manifestare persistenta, ca urgenta;- presiunea timpului ca durata In evolutie;- nesiguranta si insuficienta informatiei;Implicatiile acestora In procesul de management al crizelor sunt gandite din perspectiva formelor de „raspuns” prudent ce trebuie dezvoltate ca actiuni, pe patru nivele de prioritate. Se apreciaza ca NATO dispune de un sistem de management al crizelor care poate constitui un model pentru tarile ce Isi construiesc ori optimizeaza sistemele nationale.

6. Concluzii

Criza ramane un fenomen exceptional atat pentru indivizi cat si pentru sisteme, prezinta un grad de periculozitate ridicat si, cateodata, se Incheie cu un final dramatic. Din aceste considerente identificarea, Intelegerea si gestionarea corecta a acestui fenomen ar trebui sa fie rezultatul unui proces de instruire sprijinit pe un suport stiintifico-metodologic.

Orice tip de criza care se produce In viata unei structuri este amplificata de o serie de factori relationali, alimentati de interese divergente, care pot orienta evolutia organizatiei spre zone periculoase (schimbari dramatice, catastrofe, pierderi de vieti omenesti, pagube materiale, sau chiar razboi). Totodata, criza poate constitui o suma de oportunitati care conduc la abandonarea elementelor nefavorabile schimbarii (eficientei performantei) si relanseaza, dupa un tipar, capacitatea structurii de a-si continua In mod normal activitatea.

De regula, crizele apar prin surprindere. Oameni, organizatii, state si chiar regiuni s-au Invatat sa traiasca sub asaltul lor, Insa foarte putini depun eforturi pentru a le patrunde In univers si a le Imblanzi. In reuniuni speciale, oficiale, crizele sunt abordate ca fenomene deosebit de periculoase si sunt sustinute de scenarii posibile, imaginare care, de cele mai multe ori, dau impresia ca suntem In posesia unui management de criza eficient si complet.

Istoria contemporana a umanitatii, prezentul si chiar viitorul acesteia, demonstreaza ca, ori de cate ori, omenirea a trecut printr-o astfel de „ecluza” managementul de criza a esuat, producand suferinte inutile si multiple destructurari pe toate planurile. Pe buna dreptate oamenii se Intreaba de ce se Intampla toate aceste ciudatenii: revolutii, razboaie, somaj, boli, saracie, crima organizata, inflatie, etc.? si tot asteapta sa se sfarseasca o lume si sa se Inceapa alta noua, mai favorabila realizarii idealurilor lor. Lunga perioada de asteptare si dezamagire le produce mutatii profunde In plan spiritual, diminuandu-le Increderea In factorii de decizie.

Din nefericire, Intre angajarea efectiva In rezolvarea situatiilor de criza si posibilitatile reale de implementare a masurilor necesare se interpun indivizi care, desi

23

investiti cu autoritate, In plan teoretic raman la nivelul ideilor iar, In plan actional, la nivelul intentiilor.

Secolul trecut a fost „bogat” In diferite tipuri de crize care au afectat economia, finantele, ordinea statala, dar si securitatea nationala si internationala. Toate aceste crize au fost posibile datorita lipsei de anticipare si, mai ales, de implicare a guvernelor In procesul de prevenire a acestora. Inceputul de secol a pus In evidenta o recesiune economica generala In cadrul careia lumea traieste un dublu paradox: In primul rand tendinta sa de maximizare a profiturilor (economia mondiala are nevoie de o proba In continua expansiune si de mana de lucru relativ ieftina, din Sud si Est) iar In al doilea rand Nordul are nevoie ca tarile sudice si estice sa importe si sa consume mai mult si inutil pentru a largi piata. Acest fenomen poate produce In continuare bulversari In sistemele economice nationale, afectand functionarea diferitelor sisteme, inclusiv a firmelor si ridicand multe si complexe probleme sociale. In mod cert, regulile vechii economii sunt oarecum depasite iar noul tip de economie (economia tip retea), nascuta din noile tehnologii ale informatiei si comunicarii, va angaja transformari si dezvoltari structurale profunde. In acest sens vor apare clivaje destul de puternice care vor afecta regulile jocului conventional, actiune actorilor sociali, formele de organizare a muncii, a Intreprinderilor, conditiile de piata si de competitie. Pe fondul acestor transformari radicale vor apare si chiar vor actiona factorii generatori de crize interne care vor solicita managerilor schimbari conceptuale privind viata privata, proprietatea intelectuala, libertatea de exprimare, protectia consumatorilor, sistemele de impozitare, dar si tipul de comunitate umana pe care dorim sa-l edificam. Dar acest Inceput de secol nu va fi dominat numai de crizele economice interne ci ar putea sa cunoasca si alte tipuri de crize internationale: crizele de securitate, de interese si de constiinta.

Crizele sunt fenomene periculoase. Gestionarea acestora este un proces delicat si profund. In viitor, crizele vor fi mai complicate decat cele de ieri. Actorii relatiilor sociale interne si internationale se Inmultesc si, In acelasi timp, se diversifica, iar capacitatile lor de actiune sunt, cu adevarat, impresionante. Nimic In lume nu ar functiona daca nu ar exista organizate servicii specializate de culegere, analiza si interpretare a informatiilor, daca nu ar exista o dotare tehnica performanta, capabila sa impuna implicarea cu hotarare a democratiilor In situatiile de criza.

CAPITOLUL 2

CRIZA ORGANIZATIONALA

1. Organizatiile moderne si provocarile noului secol

Firma moderna – Intre schimbare si reorganizareIn literatura de specialitate, tot mai multi experti acorda atentie sporita structurilor

organizationale, ca elemente ce trebuie adaptate cu prioritate, la specificul conditiilor viitoare. In esenta, structura organizationala prezinta doua componente importante: structura manageriala (functionala sau de gestiune si conducere) si structura de productie (operationala).

24

„Ceea ce caracterizeaza evolutia firmei moderne este cresterea dimensiunii si rolului structurii manageriale concomitent cu amplificarea integrarii structurii de productie In structura organizatorica de ansamblu, prin elemente organizatorice, informationale, economice etc.” (O. Nicolescu, I., Verboncu, 2001, p.208). Importanta perfectionarii structurii organizationale si reorganizarii ei decurge din necesitatea obtinerii unui profit maxim In organizatii, In conditiile In care acestea functioneaza Intr-o perioada dominata de provocari si incertitudini, iar modelele functionale traditionale numai prezinta eficienta Intr-un mediu complex si dinamic. Cercetarile In domeniu (Paul C. Kikta, analist economic) identifica 3 tendinte majore ce determina organizatiile sa adopte structuri mai flexibile si eficiente.

Globalizarea si odata cu aceasta, intensificarea competitiei care este prezenta pe toate pietele lumii, impune organizatiilor sa dea dovada de flexibilitate si sa adopte structuri adecvate pentru fiecare piata. In aceste conditii succesul unei organizatii consta In „rezultatul Intelegerii profunde a mediului In care aceasta Isi desfasoara activitatea si a implementarii cu succes a acelor strategii si structuri organizatorice care corespund acestor situatii” (M. Pricop, A. Tantau, 2001, p. 54). In cazul firmelor multinationale proiectarea concreta a structurii organizationale se realizeaza tinand cont de situatia specifica existenta si de influenta factorilor de mediu care actioneaza direct sau indirect asupra acestora si anume: dinamica si densitatea mediului, gradul de diversificare a afacerilor firmei si volumul acestora dispersate In terte tari, numarul filialelor detinute In strainatate, cota de participare a acestora la activitatea cooperatiei precum si nivelul de globalizare al diferitelor domenii de afaceri.

Cresterea ritmului progresului tehnic, fenomen ce reclama constructia unor structuri flexibile care sa asigure adaptarea la schimbarile tehnologice si procesuale rapide. Astfel tehnologia prin caracteristicile sale de baza, complexitatea tehnologica, interdependenta tehnologica, conduce la o structura organizatorica diferentiata (productie unicata, serie mica, de masa) respectiv un grad ridicat al schimbului de informatii si materiale Intre subunitatile organizatiei.

Schimbarile demografice care se reflecta In special asupra fortei de munca, prin modificarea structurii categoriilor de persoane, predominand numarul lucratorilor netraditionali (cu contract de colaborare, parteneriate furnizori/vanzatori). Aceste schimbari Intaresc conceptul de organizatie virtuala In care fie exista angajati ce nu se Intalnesc direct si lucreaza prin intermediul tehnologiei, fie membri unei echipe pot sa nu fie angajatii aceleiasi organizatii sau sa nu lucreze In acelasi spatiu geografic. Aceste trei tendinte creeaza un mediu economic dinamic, imprevizibil si competitiv In care organizatiile trebuie sa gaseasca un mod de a se adapta rapid si eficient pentru a face fata concurentei. Sunt si unii autori care apreciaza ca eficienta unei structuri organizatorice este influentata de anumiti factori Intamplatori (I., C., Dima, V., Nedelcu, 2000). Acesti factori sunt prezentati In figura 5.

Fig. 5 – Factori de influenta ai eficientei structurii organizationale

25Strategie

Factorii de influenta:marimea firmeimediultehnologia

Structura organizationalafunctionaladivizionalahibridamatriceala

Scopuri organizationaleeficientaeficacitate

(Sursa: I., C., Dima, 2001, p. 237)

Marimea firmei influenteaza asupra structurii organizatorice In sensul ca dezvoltarea acesteia prin cresterea numarului de departamente si niveluri ierarhice, a numarului posturilor.

Mediul In care actioneaza firma Ii Imprumuta structurii acesteia propriile sale caracteristici, adica un mediu stabil In care sunt putine schimbari sau un mediu instabil cu multe incertitudini si schimbari majore (fig. 6).

Fig. 6 – Relatia dintre structura organizatorica si mediul sau

Mediu : nivel de schimbare

Mediu : nivel de

dificultateStabil Dinamic

ComplexStructura

descentralizataStructura

centralizata

SimpluStructura centralizata

Organizatie birocratica

Structura centralizata

Functiunea de control este foarte

importanta

(sursa: O., Jaba, V., Nita, 1997, p.351)

Prin urmare, structurile organizationale evolueaza ca urmare a tendintei organizatiilor de a-si proiecta si adapta structurile la noile conditii de piata, de mediu si care sa reactioneze pozitiv la diferitele presiuni economice. In prezent, nu se poate vorbi despre un tip ideal de structura organizatorica sau de o forma perfecta de organizare, ci de forme adaptate specialitatii firmei si mediului In care aceasta evolueaza.

Intr-o expresie sintetizata, procesul de evolutie si configuratia structurii organizationale ar putea fi exprimata astfel:- centralizarea care a creat birocratia;- descentralizarea care a dus la „divizionalizare”;- complexitatea /complicarea ce au dus la structuri matriceale;- globalizarea care a facut posibila aparitia firmelor retea;- parteneriatele client-furnizor precum si aliantele strategice ce duc la Intreprinderi extinse;

26

- aliantele, cooperarile, co-evolutiile orientate spre „federalizarea” firmelor; Dupa unii economisti tipurile de structuri se adapteaza cel mai eficient firmelor astfel:

- structurile functionale si cele ierarhic-functionale sunt cele mai adecvate firmelor care actioneaza In medii stabile si usor previzibile, ale caror produse, beneficiari si piete nu sunt foarte diversificate;

- structurile divizionale sunt indicate firmelor foarte mari a caror diversificare se face prezenta pe mai multe segmente strategice, al caror mediu extern este foarte dinamic si unde flexibilitatea structurii este o necesitate;

- structurile matriceale corespund cel mai bine firmelor mari, cu grad ridicat de diversificare, cu situatii complexe si incerte ale mediului, ce impun acestora capacitate ridicata de prelucrare a informatiei, de adaptare rapida si de experienta tehnica fara a sacrifica economia de scara, cum este cazul firmelor multinationale.

Parcurgerea succinta a acestor tipuri de structuri organizationale si Intelegerea lor corecta poate facilita procesul luarii deciziei de schimbare a structurii organizationale la nivelul firmei si, totodata, formularea raspunsului la Intrebarea „care strategie organizationala este cea mai potrivita mediului de afaceri si ce structura exploateaza cel mai bine competentele de baza ale firmei respective”.

H. J. Harrington (Management total In firma secolului XXI, 2001, p. 372) considera ca pentru a da raspunsul corect la aceasta Intrebare, organizatia trebuie sa privita din trei perspective si anume:a) perspectiva strategica , care analizeaza organizatia de sus In jos facand mai Intai o analiza a starii curente a organizatiei si a modului In care coopereaza si apoi determina forma generala de organizare. Structura finala poate avea caracterul unei organizatii orizontale construita In jurul echipelor si proceselor. b) perspectiva operationala, care vizeaza unitatile econo-mice strategice si analizeaza modul In care aceasta Isi poate grupa activitatile pentru a-si sustine intentia strategica si directia de activitati.c) perspectiva tactica, presupune o analiza de jos In sus stabilindu-se echipele si atributiile fiecarui post. Specialistii In domeniul managementului strategic apreciaza ca aceste trei perspective compun asa-zisa structura organizationala iar combinatia deciziilor la nivel strategic, operational si tactic constituie baza necesara pentru determinarea structurii organizationale adecvate. Producerea schimbarilor structurale necesita eforturi majore atat din partea echipei manageriale a firmei cat si din partea expertilor care trebuie sa gaseasca solutii viabile la actiunea frecventa si intensa a unor factori de risc. Reputatul om de stiinta, H. J. Harrington apreciaza ca o restructurare majora trebuie efectuata atunci cand aceasta „contribuie la Imbunatatirea semnificativa a performantelor iar atunci trebuie Insotita de un plan eficient de management al schimbarii”.

In cadrul firmelor viitorului, se apreciaza ca deciziile vor fi luate pe baza proceselor, clientilor si echipelor, folosind modele bazate pe specializarea muncii, pe structurile ierarhice de comanda, care folosite adecvat, produc un potential productiv, eficient. Noile forme structurale vor cauta combinatii Intre strategii, structuri si procese de management si chiar noi conceptii de fundamentare a firmei ca urmare a tendintei de globalizare a pietelor, turbulentei mediului, diminuarii productiei standardizate si exploziei tehnologiei informationale. Acestea nu vor mai accepta slabiciunile modelelor birocratiei ci vor lua de baza urmatoarele caracteristici (tabelul 1):

27

Tabelul 1 – Caracteristicile noilor organizatii

Atribute generale

GlobalizareHiperflexibilitateImbunatatire continuaOrientare catre stakeholderiToleranta pentru incertitudine

Caracteristici structurale

Structura plata (tendinta de aplatizare a piramidei ierarhice)DescentralizareReteaAutoorganizareFrontiere permeabileAbsenta frontierelor interneFrontiere externe vagiCoerenta Intre structura si procesele de munca

Prelucrarea informatiei

Integrarea de tehnologii si telecomunicatiiOrganizare „electronica”

Conceperea posturilor

Responsabilizarea indivizilor si a grupurilorInvatare continuaMunca interfunctionala, pe echipe

ManagementLeadership fara control: mai putin de directivitate si de evaluare, mai mult de facilitare, de comunicatie, de munca In reteaToleranta pentru ambiguitate, Incredere In indivizi

Sursa: Marcela Nanes, 2000, pag. 127

Firmele multinationale reprezinta un exemplu elocvent In ce priveste diversitatea formelor structurale adaptate, fie In functie de caracteristicile lor fie In functie de cele ale mediului In care evolueaza si deci Intalnim:

- organizarea de filiale semi-autonome subordonate directiei generale a Intreprinderii;

- crearea unei divizii internationale cuprinzand ansamblul activitatilor In strainatate si coexistand cu subdiviziunile functionale (departamente, directii) sau cu cele operationale;

- construirea unor divizii cu responsabilitati globale organizate pe produs, zona geografica sau a unei combinatii Intre cele doua;

- recurgerea la o structura matriceala pentru a exploata economia de scara, a concepe strategii globale pe produs si a dispune de capacitati de adaptare la mediile locale;

- adaptarea structurilor tip retea tinand seama de conditiile de dezvoltare, de inovatii sau specificitatea diferitelor sectoare de activitate.

Structura organizationala optima, capabila sa se adapteze necesitatilor oricarei unitati de afaceri este considerata structura de baza a firmelor multinationale. Aceasta este considerata a fi suficient de flexibila pentru a permite echilibrarea factorilor situationali: competentele firmei, tara In care au loc operatiunile si sfera lor de actiune, piata concurentiala dinamica, procesele economice, oamenii, sistemele de

28

comunicatii etc. In concluzie, cele mai bune structuri organizationale sunt cele care se pot adapta si pot corespunde rapid la schimbare pe masura ce factorii situationali se modifica.

Unele tendinte cu privire la evolutia firmei si a mediului acesteia

In lucrarile de specialitate evolutiile viitoare ale firmei precum si cele ale mediului extern sunt abordate In corelatie directa cu progresele Inregistrate de sistemul economiei de piata. Schimbarile care vor surveni In primii zece ani ai acestui secol vor afecta omenirea In ansamblul ei, economia mondiala si implicit rolul si activitatea organizatiilor.

Majoritatea specialistilor In domeniul economic nominalizeaza trei factori care vor determina atat evolutia firmelor cat si principalele caracteristici ale mediului viitor: internationalizarea mediului de afaceri, cunoasterea si intensificarea spatiului concurential.

Internationalizarea mediului de afaceriAm lasat mult In urma epoca industriala. Economia „cosului de fum”, sustinuta de

teoria economica a lui Adam Smith Inca de acum 200 de ani, nu mai este de actualitate. Astazi economia supra-simbolica serveste o societate de-masificata In care nu mai are prioritate procesul industrial ci procesul coerent In afaceri. Coerenta este Inteleasa In sensul eficientei maximale ale strategiilor si fluxurilor financiare create din punct de vedere al profitului realizat. Aceasta coerenta a economiilor din al patrulea val nu tine seama de limitari si granite politice. Statele se afla In competitie pentru a crea un mediu de afaceri stabil si atractiv. In acest context se accentueaza internationalizarea mediului de afaceri prin amplificarea si diversificarea activitatii firmelor transnationale si multinationale, prin accentuarea interdependentelor dintre economiile nationale si a cooperarii statelor In probleme economice. Ca o consecinta, se amplifica fenomenul de internationalizare a pietelor si de crestere a dimensiunilor, probleme ce afecteaza procesul managerial al firmei. Acesta trebuie sa proiecteze si sa realizeze structuri organizationale dependente de aceste evolutii, capabile sa evalueze atat piata cererii si a ofertei cat si a factorilor care determina cresterea sau recesiunea economica de ansamblu.

Cunoasterea. Aceasta diversitate, sub care evolueaza societatea post industriala, aduce cu sine multa complexitate, care la randul ei, Inseamna ca afacerile au nevoie de tot mai multe date, informatii si know-how pentru a functiona. Astfel, enorme volume de cunostinte sunt concentrate In „creierele electronice” tot mai specializate pentru a prelua inteligenta manageriala a firmei. Aceasta accelerare a schimbarii determina ca toate cunostintele noastre despre tehnologie, piete, furnizori, monede curente, preferinte ale consumatorilor si toate celelalte variabile din lumea afacerilor sa devina perisabile. Controlul procesului de management al firmei se va afla In mainile a doua tipuri de functionari: specialistii si managerii. Functionarii specializati ai firmei Isi vor exercita puterea rezultata din controlul informatiilor din creierele electronice. Managerii Isi castiga puterea prin controlul informatiilor care se deplaseaza prin canalele de informatii. Acest sistem de putere rezultat prin contributia specialisti-manageri va constitui coloana vertebrala a oricarei firme si va gestiona Intregul inventar de date, aptitudini si cunostinte al acesteia.

Intensificarea mediului concurential

29

Adevaratele necazuri pentru firma Incep atunci cand „turbulenta din piata de desfacere, economie sau societate scoate la iveala probleme sau ocazii de un soi cu totul nou pentru firma”. In acest context autorii deciziilor se confrunta cu situatii pentru care nu exista informatii In baza de date privind rezolvarea lor. Cu cat este mai accelerat ritmul schimbarii In afaceri cu atat mai mult apar asemenea situatii greu de solutionat. Intensificarea mediului concurential va determina organizatia sa puna accent din ce In ce mai mult pe cercetari ample pe piata, pe factorii de succes pe piata – performantele produselor – serviciilor oferite – si actiuni concertate de marketing In scopul castigarii interesului cumparatorilor, a impactului maxim asupra lor si nu In ultimul suprematia In fata concurentei. Intensificarea cooperarii Intre firme va fi o alternativa la atacul frontal al firmelor concurente pentru a patrunde pe o piata straina, cooperare ce poate lua forma societatilor mixte si stabilirea de acorduri de colaborare pe linia cercetarii-dezvoltarii, productiei, comercializarii. Ca directii previzibile si deja manifestate sunt Incheierea de aliante strategice si fuziuni ce schimba semnificativ raporturile de forte pe pietele internationale si reconfigureaza noile piete si stabilirea de politici industriale nationale concentrate pe dezvoltarea economica si tehnologica nationala In directia dobandirii de competente distinctive si castigarii de avantaje concurentiale pe piata mondiala.

2. Criza organizationala – abordari conceptuale

Cei care, pentru a defini criza organizationala, utilizeaza etimologia cuvantului krisis fac trimitere la decizie ca element final al procesului de evaluare, interpretare si comunicare a modului de rezolvare a unei situatii. Decizia pune astfel capat indeciziei si incapacitatii de reevaluare si reinterpretare a problemelor, care ar periclita coeziunea si functionarea organizatiei. 10

Rezulta, deci, ca o criza este determinata, In primul rand, de durata incapacitatii de decizie, timp In care functionarea organizatiei este pusa sub semnul Intrebarii sau compromisa. Acest mod de interpretare este restrictiv, plasand greutatea pe factorul de decizie, fara sa tina seama de celelalte variabile si determinari ale sistemului organizational. Intr-o alta acceptiune, criza desemneaza o amenintare la adresa existentei organizationale, prin amploarea modificarilor care pot sa apara, modificari care determina starea de nehotarare la nivelul conducerii. Criza este, deci, asimilata tuturor fenomenelor necunoscute care descumpanesc atat individul cat si organizatia. Conceptul sociologic privind criza pare mai apropiat de realitate, el defineste mai adecvat starea organizatiei Intr-un asemenea impas. Astfel criza este definita ca „o perioada In dinamica unui sistem caracterizata prin acumularea accentuata a dificultatilor, izbucnirea conflictuala a tensiunilor, fapt ce face dificila functionarea normala, declansandu-se puternice presiune spre schimbare.”11 Aceasta definitie subliniaza mai ales aspectele violentei la nivelul simbolic al organizatiei. Barry McLonglin defineste criza ca fiind „un eveniment, dezvaluire, acuzatie sau set de probleme interne si externe care ameninta integritatea, reputatia, sau existenta unui individ sau organizatii.”12 Amploarea evenimentului sau problemei poate fi atat de mare sau de importanta Incat eclipseaza toate celelalte activitati ale organizatiei pe timpul

10 Chiciudean Ion, Gestionarea crizelor de imagine, Ed. Comunicare ro, Bucuresti, 2002, p. 19-51; 11 Dictionar de sociologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1993, p. 145;12 Barry McLonglin, Risk and Krisis Comunication, McLonglin Multimedia Publishing Ltd, Ottawa, Canada;

30

perioadei In discutie. Intr-o criza, Increderea publicului In organizatie si controlul factorilor de raspundere asupra fenomenelor In derulare se afla la cote foarte reduse. Daunele actuale sau potentiale asupra organizatiei sunt considerabile si organizatia nu poate de una singura sa puna capat crizei. Definitiile prezentate pana acum surprind elemente esentiale necesare diagnosticarii unei organizatii aflate In criza, dar nu si complexitatea variabilelor implicate. Intelegerea acestei probleme impune abordarea structurala a organizatiei. Daca facem apel la teoria organizatiilor, definim organizatia ca un sistem social de activitate ce reuneste oameni (resurse umane) si resurse materiale, prin intermediul carora realizeaza scopul pentru care a fost creata: produse, lucrari, servicii corespunzator comenzii sociale. Oricare ar fi organizatia, ea s-a constituit constient si deliberat de catre oameni pentru a produce ceva de care societatea are nevoie. Obiectivul (scopul) este temeiul ce a stat la baza aparitiei organizatiei si, In acelasi timp, motivarea mentinerii ei. Se subantelege existenta consimtamantului pentru cooperare si capacitatea de comunicare a oamenilor In procesul realizarii scopului comun. Rezulta ca o organizatie are In compunerea sa doua niveluri de structurare: un nivel fizic, care cuprinde resursele umane, materiale, tehnice, financiare si tehnologice si un nivel simbolic, care cuprinde misiunile si scopurile specifice, normele, relatiile formale si informale, cultura organizationala.

Pe baza acestei teorii, Thierry C. Pauchant defineste criza organizationala „o Intrerupere care afecteaza fizic functionarea Intregului sistem organizational si-i ameninta principiile fundamentale, identitatea si ratiunea de a exista.”

Din aceasta perspectiva, pentru ca organizatia sa se afle In criza trebuie Indeplinite cel putin doua conditii:

a) sa fie afectata la nivel fizic Intreaga organizatieb) sa fie afectata structura simbolica a Intregii organizatii

Altfel spus, membrii organizatiei sa constate ca toate principiile, normele si valorile pe care si le-au asumat sunt gresite sau nu mai sunt de actualitate. Mai mult decat atat, ei sa se revolte Impotriva acestora. Pentru a sublinia complexitatea crizei, Thierry C. Pauchant propune un alt model explicativ In definirea termenilor utilizati In managementul crizelor pentru a explica evolutia probabila si efectele asupra organizatiei.

Astfel, incidentul este un eveniment care antreneaza defectarea unei componente, Intreruperea activitatii unei unitati sau a unui subsistem al organizatiei, asa cum este o valva sau un sistem generator Intr-o uzina nucleara. Functionalitatea Intregului sistem nu este amenintata, iar partea defecta poate fi reparata.

31

Incident

Conflict Criza

Accident

Nivel local (subsistem)

Nivel sistem (organizatie)

Structura simbolica

In acest caz, structura simbolica nu este afectata. Riscul unor incidente tehnologice este luat In considerare si asumat de membrii organizatiei. Masurile de securitate si procedurile de interventie sunt bine reglementate si implementate.

Accidentul este un eveniment neprevazut, care afecteaza la nivel fizic Intregul sistem, o uzina, o organizatie sau o industrie. Productia sau functionarea Intregului sistem este stopata sau se Intrerupe pentru reparatii. Nu se percep daune la adresa structurii simbolice a organizatiei.

Conflictul defineste situatiile In care structura simbolica a organizatiei este afectata, dar nu Intr-atat Incat sa fie contestate principiile si valorile fundamentale ale acesteia. Conflictele pot sa preceada, sa Insoteasca si/sau sa urmeze unui incident sau accident.

Criza se configureaza pe masura trecerii timpului daca fazele anterioare nu sunt rezolvate. Ea apare ca un ansamblu de evenimente, dezvaluiri, declaratii sau set de circumstante care ameninta integritatea, reputatia unui individ sau a unei organizatii.

Este de asteptat ca, pe timpul crizelor, conflictele sa se amplifice pana la violenta. Evaluarea starii organizatiei In criza se va putea face dupa daunele provocate atat la nivel fizic, cat si simbolic. Desigur, este foarte important ca Inainte de evaluarea unui eveniment sa se stabileasca cu precizie care este structura (organizatia) luata In considerare.

Trei exemple pot fi edificatoare. Prabusirea unui avion la Balotesti a constituit pentru TAROM un incident care intra In categoria riscurilor asumate. Existenta mortilor In randul echipajului si al pasagerilor a trecut evenimentul In stadiul de accident. Mediatizarea puternica a afectat imaginea companiei, dar nu Intr-atat Incat sa declanseze o criza. Compania TAROM nu si-a oprit activitate.

Explozia Intr-o mina sau o greva care duce la oprirea lucrului constituie pentru conducerea acelei mine o criza. Pentru Regia Huilei sau Lignitului acest eveniment este doar un incident. Celelalte exploatari miniere functioneaza In continuare, conform scopului pentru care au fost constituite.

Scandalul minelor antipersonal a fost initial pentru Romtehnica un simplu si nefericit incident. Printr-o rezolvare necorespunzatoare si o mediatizare partizana se putea transforma Intr-o criza care ar fi depasit cu mult granitele organizationale, cu urmari posibile grave la nivelul relatiilor internationale. Pentru Ministerul Apararii Nationale a ramas un incident, dar pentru echipa de tehnicieni care a participat la expozitie acest eveniment a fost o criza, a avut o conotatie existentiala.

3. Continutul si efectele crizei organizationale

De cele mai multe ori, situatiile de criza apar atunci cand riscurile si amenintarile din mediul extern se intersecteaza cu slabiciunile organizatiei. Simptoamele aparitiei unei situatii de criza sunt urmatoarele: organizatia functioneaza defectuos deoarece presiunea problemelor importante si urgente este foarte puternica; existenta ei este amenintata de cineva sau ceva; valorile esentiale ale persoanelor din organizatie sunt afectate pana la anulare; personalul din managementul de varf a abandonat strategiile; imaginea organizatiei se deterioreaza sistematic din cauza atribuirilor negative multiplicate la maximum. La nivelul unei organizatii, criza se poate manifesta sub

32

diferite forme: criza de autoritate, de materii prime, de capital, tehnologica, criza cotei de piata, criza de faliment, criza de resurse umane, catastrofa, etc. Crizele organizationale parcurg urmatoarele etape:

a) precriza (intrarea In criza), In care organizatia receptioneaza socul paralizant al situatiei de criza si constata ineficienta managementului productiv. Pentru a compensa lipsa de vigilenta a sistemului de avertizare si alarmare existent, managerul trebuie sa mobilizeze resursele organizatiei pentru a aplica una din strategiile elaborate din timp.

b) criza propriu-zisa In care slabiciunile organizatiei produc efecte diverse, majore care afecteaza deopotriva echipa manageriala, angajatii, cultura organizationala, structurile, chiar si nivelul strategic al organizatiei (In sensul ca sunt infirmate o serie de strategii aplicate anterior). In aceasta etapa apar celulele de criza care intra In functiune pentru a identifica cele mai eficiente masuri de gestionare. In functie de natura crizei, gradul de angajare la eforturi de gestionare poate fi mai mare sau mai mic. (Spre exemplu, In criza de capital, gradul de angajare al personalului la efort este mic). O problema importanta a acestei etape o constituie constructia si Intretinerea relatiilor cu mass-media si cu publicul extern. Atat In cazul falimentului cat, mai ales, In cel al catastrofelor, contactul cu angajatii (familiile lor) este necesar a se mentine permanent, In scopul evitarii altor factori perturbatori suplimentari. Criza propriu-zisa poate avea o durata mai mare sau mai mica In functie de natura crizei dar si de capacitatea manageriala de raspuns (reactie) la criza. Desi echipa manageriala elaboreaza decizii In conditii neobisnuite, acestea se cer a fi bine fundamentate si aplicate la momentele oportune. Raspunsul la criza, care implica o componenta rationala si una actionala, trebuie sa vizeze limitarea actiunii factorilor care au generat-o si realizarea unui echilibru intern pe fondul caruia activitatea In organizatie sa intre In normalitate.

c) postcriza – faza In care Incep sa fie stopate cauzele Intamplarilor nefavorabile care au produs criza. Organizatia este angajata masiv In revitalizarea punctelor slabe, managementul aduce sub control procesul managerial iar misiunile si obiectivele organizatiei sunt, de cele mai multe ori, regandite, redefinite.

Nu toate crizele au Insa un final fericit. Exista situatii de criza care degenereaza, sub patronajul unui management deficitar, conducand In final la distrugerea organizatiei. Organizatiile care au un rol si un statut aparte, importante din punct de vedere politic, militar, economic, cultural etc., situeaza In centrul preocuparilor manageriale, elaborarea unor scenarii posibile dupa care s-ar putea derula un anumit tip de criza si proiectarea unor strategii adecvate de raspuns. Scenariile respective presupun: culegerea informatiilor referitoare la amenintarile ce pot actiona asupra organizatiei; stabilirea unui cadru general de actiune a acestora si a unei succesiuni In timp; evaluarea corecta a efectelor asupra organizatiei; elaborarea conceptiei generale de raspuns (reactie) a managementului; evaluarea rezultatelor obtinute. Desi este destul de dificil sa se anticipeze multitudinea de factori care pot ameninta organizatia atat din interior cat si din exteriorul acesteia, scenariile respective pot reprezenta un ghid, o metodologie de actiune pentru gestionarea crizei.

In majoritatea cazurilor, efectele cele mai vizibile ale unei crize sunt cele legate de bani, morti, raniti, somaj, poluare. Sunt acele elemente care In opinia publica au cea mai mare relevanta, ating coarda emotionala si ofera materiale excelente pentru mass-media. Efectele se vor resimti cu atat mai acut cu cat persoana este mai apropiata de locul unde s-a produs criza. Cei care au fost implicati direct ori indirect sufera de stresul post-

33

traumatic, rememorand si deruland evenimentele In vise si cosmaruri. Cei care au fost doar spectatori sau au aflat despre eveniment din mass-media Il vor uita aproape imediat ce ecourile mass-media au Incetat. Componenta materiala a unei crize are ca efect principal pierderile materiale si financiare. Ce a existentiala (simbolica) are cel putin 3 efecte majore.

Primul efect Il constituie amenintarea Intregii industrii, domeniului sau ramurii de activitate care are o legatura cu criza. De pilda, accidentele chimice, nucleare au pus In pericol dezvoltarea de viitor a acestor industrii. Perceptia negativa a publicului poate duce la reducerea unor programe de cercetare stiintifica sau chiar la stoparea lor doar pentru ca au vreo conexiune cu o criza mai veche sau mai noua. Ce s-ar daca la noi s-ar desfiinta industria mineritului doar pentru ca are o legatura cu mineriadele.

Al doilea efect major al unei crize este schimbarea misiunii strategice a unei organizatii datorita perceptiei bipolare (bine/rau) de catre opinia publica. Datorita crizei tot ce facea bun organizatia este perceput acum ca fiind rau. Energia nucleara, care a fost considerata o revolutie In beneficiul umanitatii, a devenit aducatoare de catastrofe prin accidentele de la Three Mile Island si Cernobal.

Cel de-al treilea efect are loc la nivelul individual. Crizele perturba lumea subiectiva a individului, modul In care percepe lumea si pe el Insusi, simtul autoevaluarii, al puterii si al identitatii, echilibrul intern. Individul Incearca sa evadeze din experienta terifianta a crizei mintindu-se si mintind si pe altii astfel Incat sa creada si el; sau cauta sa descopere unde, cum ori cine a gresit. Unii se vor Intreba daca nu cumva accidentul sau catastrofa s-a Intamplat din cauza lor, daca sunt destul de buni profesionisti pentru posturile pe care le-au ocupat In acea perioada, daca misiunea organizatiei din care fac parte este corecta. Aceste Intrebari demonstreaza ca o criza nu afecteaza numai structura fizica a unei organizatii, ci si sistemul ei simbolic, cultura organizationala: simboluri, traditii, credinte, mituri, valori.

4. Managementul crizei organizationale

Specialistii In domeniu sunt de parere ca o criza organizationala poate fi evitata daca organizatia Isi efectueaza propria evaluare privind vulnerabilitatea la solutii de criza. Acestia considera ca organizatia este mai aproape de criza daca:

a trecut recent printr-o criza iar Intreaga echipa fiind preocupata de Inlaturarea urmarilor crizei si de prevenirea repetarii sale, neglijeaza celelalte riscuri care au aparut;

organizatia este supra-reglementata si, In acest caz, orice violare a pachetului de reguli va genera o situatie de criza;

organizatia parcurge o perioada de dificultati financiare si, ca urmare, preocuparile sunt canalizate spre un anume gen de probleme care vizeaza un segment al publicului, semn al unei slabiciuni organizationale;

organizatia are multe conexiuni cu VIP-urile si neglijeaza contactul cu specialisti si institutii, In acest caz, odata cu schimbarea imaginii publice a acestora (foarte des Intalnita) este antrenata si schimbarea de imagine a organizatiei de cele mai multe ori nefavorabil;

34

organizatia se bucura de un exces de atentie care favorizeaza, din pacate, si receptionarea publica a punctelor vulnerabile cu exagerarile inerente;

organizatiile nou Infiintate, precum si cele care se afla In crestere rapida, conduse de persoane care n-au avut timp sa parcurga toate procedurile necesare gestionarii multitudinii de situatii cu care se pot confrunta (nu au acumulat experienta necesara si pot fi usor depasiti de evenimente);

organizatiile actioneaza Intr-un mediu extern nefavorabil cu nivel Inalt de stres care influenteaza negativ comportamentul unor membrii.

Managerii precum si celulele de criza constituite la nivelul organizatiilor Incearca sa previzioneze acele situatii de criza care pot afecta, In viitor organizatiile. Spre exemplu, Intr-o unitate scolara (scoala generala – gimnaziu), celula de criza a definit urmatoarele eventualitati ale situatiilor de criza:

urgenta medicala (epidemie, otravire); comportament violent sau criminal (crima, suicid, raniri, talharie, consum de

droguri etc.); evenimente sociale violente (demonstratii violente In zona scolii, ciocniri de strada

etc.); incidente care au loc In afara scolii si afecteaza persoanele cu rol decizional In

organizatie; dezastrele naturale (incendii, inundatii, cutremure, alunecari de teren etc.); amenintarea terorista (telefoane de amenintare, platirea unor polite, taxe de

protectie, etc.).Aceste elemente care fac obiectul previzionarii difera de la o organizatie la alta In

functie de misiunile si obiectivele acesteia. Orice situatie de criza solicita interventia urgenta a unor forte capabile sa o gestioneze. Fiecare tip de criza are cauzele, continutul si caracteristicile ei si, prin urmare, este destul de dificil sa fie elaborate anticipat „pachete de solutii care sa fie aplicate la momentul oportun”. Desi aceste solutii prestabilite lipsesc se depun eforturi pentru a se constitui si folosi un limbaj comun atat conceptual cat si actional precum si un set de instrumente si proceduri de prevenire si raspuns la crizele organizationale.

Gestionarea crizei organizationale

Managementul crizei poate fi Inteles ca un proces pe care Il urmeaza managerii si echipa manageriala pentru contracararea actiunii factorilor generatori de criza In scopul prevenirii, limitarii sau lichidarii efectelor acestora si a asigurarii functionarii normale a organizatiei. De asemenea, managementul crizei poate semnifica un sistem de cunostinte si metodologii care ofera celor care conduc elemente referitoare la modul In care acestia ar trebui sa conduca In situatii exceptionale (de criza). Cu sau fara existenta unui plan de criza, reactia la producerea unor situatii potential periculoase nu lipseste din atentia managerilor, Insa eficienta poate fi maxima atunci cand ideile sunt scrise si rezultate din exersarile creative pe scenarii de situatii speciale. Pe langa viziunile optimiste, oamenii (managerii) Isi imagineaza si pericole care pot naste o seama de Intrebari problema:

„Ce anume rau se poate Intampla?”„Cum s-ar putea ca sa se Intample cat mai putin rau posibil?”

Daca managerul nu poate da un raspuns la ultima Intrebare atunci exista o premisa de vulnerabilitate care favorizeaza aparitia crizei organizationale. Si atunci managerul

35

anticipeaza: „care ar putea fi lista cu masurile necesare pentru ca raul posibil sa fie cat mai mic sau poate sa nu fie?”. Insasi Incercarea de anticipare si contracarare a raului posibil confera managerului un alt tonus si o alta capacitate de rezistenta. Deci este nevoie de o lista cu masurile de eliminare, limitare, contracarare a cauzelor care genereaza crizele. Astfel exista riscul ca situatia de criza se evolueze catre o criza majora. Toate aceste masuri se regasesc In planul de criza. Acesta Isi merita osteneala mai ales In primele momente ale declansarii crizei cand latura afectiva a procesului managerial domina pe cea rationala sub actiunea factorilor de stres. Si atunci planul de criza este ca un fel de busola care orienteaza marinarul ratacit atunci cand pe puntea vasului nimeni nu stie nimic si nici ce este de facut. Acest plan Il protejeaza pe manager supus pericolului de a lua decizii grabite nefundamentate, gresite. Chiar daca nu sunt convinsi de necesitatea planului managerii pot apela la experti pentru ca Invatatul din experientele dezastruoase ale altora se dovedeste Intotdeauna util. Pentru solutionarea corecta a unei situatii de criza organizationala este necesara, In primul rand, Intelegerea corecta a termenului „gestionarea crizei”.

In primul rand „gestionarea crizei” reprezinta un pachet de masuri necesare pentru a rezista In fata unor evenimente exceptionale. Societatea moderna se prezinta sub forma unui spatiu de conflict In care organizatiile se confrunta cu o serie de evenimente nedorite care pot afecta structurile organizationale ajungand pana la destructurarea lor. In asemenea conditii factorul decizional se confrunta cu situatii complexe, Insotite de informatii, uneori contradictorii, care trebuie gestionate astfel Incat sa afecteze cat mai putin organizatia Pachetul de masuri pe care managementul Il aplica pentru contracararea factorilor agresivi din spatiul de conflict reprezinta unul din sensurile prin care de defineste termenul „gestionarea crizei”.

Cel de-al doilea sens atribuit termenului se refera la „procesul de planificare, organizare si implementare a masurilor stabilite de catre manager si echipa manageriala, Incadrate Intr-o conceptie unitara, In scopul aducerii situatiei de criza sub control.” Rezolvarea cu succes a unei situatii de criza reprezinta un test major pentru factorii implicati si de aceea, un management adecvat al crizelor organizationale solicita, din partea factorilor de decizie, a expertilor, consilierilor cu experienta, calitati care se pot obtine numai prin implicarea periodica Intr-un sistem de simulare a crizelor.

Intelegem prin managementul crizei un proces, o modalitate de a stopa evolutia unei crize, de a implementa o solutie de rezolvare a situatiei exceptionale. Prin urmare managementul crizei organizationale reprezinta ansamblul strategiilor, metodelor, tehnicilor si procedurilor utilizate de catre manager sau componenta cu atributii In acest domeniu, pentru prevenirea si rezolvarea situatiei de criza, atunci cand aceasta se declanseaza si de mentinere a organizatiei cat mai departe de pericolul revenirii ei. Etapele procesului de management al crizelor sunt urmatoarele: analiza situatiei; definitivarea obiectivelor; formularea principiilor; stabilirea activitatilor principale.

Analiza situatieiManagerul (echipa manageriala sau celula de criza) elaboreaza ipotezele concrete

de lucru In functie de conditionarile de natura logica dar si de unele elemente de ordin afectiv, volitiv si motivational.

Se stabilesc procedurile de culegere a informatiilor pentru realizarea unei cunoasteri detaliate si sistematice a aspectelor ce caracterizeaza situatia respectiva de

36

criza. Sunt indicate a fi folosite acele tehnici care permit o cunoastere obiectiva a situatiei In care se afla organizatia, si In mod deosebit, identificarea surselor de criza precum si a efectelor acestora pe termen scurt si mediu. Analiza situatiei este considerata etapa principala a gestionarii crizei organizationale de care depinde eliminarea surselor producatoare de tensiune si restabilirea echilibrului organizational.

Echipele specializate In contracararea factorilor generatori de criza definesc optiunile de raspuns printr-o abordare de tip matematic care utilizeaza, din plin, mijloacele informatizate. Acest tip de abordare faciliteaza procesul de alegere si implementare a solutiei optime din multitudinea de solutii elaborate In vederea gestionarii crizei. Pentru a se realiza acest deziderat este necesara o cunoastere foarte buna a obiectivelor gestionarii crizei.

In urma studiilor efectuate si a experientelor dobandite specialistii In domeniu recunosc drept obiective ale managementului crizei organizationale urmatoarele:

diminuarea tensiunilor produse In componentele organizationale (individ, structura, cultura, strategie) astfel Incat sa se previna escaladarea acestora pana la un nivel critic ce ar putea afecta securitatea sistemului;

sesizarea si contracararea eficienta a unor conflicte aparute In stare incipienta pentru a putea preveni transformarea lor In conflicte majore In interiorul sistemului cat si Intre acesta si alte sisteme;

evaluarea operativa si permanenta a reactiei organizatiei la solutiile implementate, iar In cazul declansarii crizei prevenirea aparitiei unor consecinte foarte grave;

promovarea unor elemente de credibilitate cu privire la capacitatea proprie de a solutiona favorabil conflictul declansat si impulsionarea eventualilor adversari de a adopta o atitudine pozitiva;

evaluarea resursei umane privind capacitatea profesionala de gestionare a crizei si aplicarea unor masuri de corectare a pregatirii In functie de evolutiile spatiului de conflict;

construirea unui mediu intern optim pentru implicarea In procesele prevenirii si gestionarii crizei si adoptarea unor masuri de demobilizare a acelora care Intretin sursele de criza.

Formularea principiilorPrincipiile care stau la baza gestionarii unei crize, indiferent de tipul acesteia,

reprezinta reperele oficiale care reglementeaza acest proces si, de obicei, sunt stipulate In multe documente care reglementeaza domeniul respectiv. Aceste principii sunt definite astfel: elaborarea si implementarea operativa a deciziilor manageriale; autenticitatea si oportunitatea informatiilor; coordonarea In timp si spatiu a activitatilor; controlul activitatilor de gestionare; informarea permanenta si deschisa a publicului; asumarea fara echivoc a esecurilor, rezultatelor, raspunderilor.

Stabilirea activitatilor principaleIntre primele doua etape, analiza situatiei, definitivarea obiectivelor si cea de-a

treia, stabilirea activitatilor principale exista o determinare conceptuala, Insa aceasta din urma are un caracter concret, actional. Activitatile principale desfasurate pentru gestionarea crizei organizationale sunt:

identificarea si analiza crizei, a surselor care o genereaza precum si a tendintelor acestora;

37

componentele cu responsabilitati In acest domeniu actioneaza sistematic pentru Indeplinirea sarcinilor specifice etapelor de derulare a crizei (antecriza, criza, postcriza) si pentru evaluarea rezultatelor obtinute;

coordonarea unitara a interventiei pentru solutionarea situatiei de criza implica capacitatea si responsabilitatea persoanei sau institutiei autorizate sa gestioneze criza In a utiliza la maximum si In mod eficient resursele aflate la dispozitie;

planificarea interventiei pentru solutionarea crizei reprezinta optiunea strategica constituita rational, concretizata Intr-un plan specific de actiune si aplicata la momentul oportun pentru gestionarea crizei;

supravegherea procesului de evolutie a situatiei de criza si de reinstaurare a echilibrului functional In organizatie simultan cu contracararea tendintelor de reIntoarcere la situatia de criza. Monitorizarea situatiei de criza ramane drept o actiune specifica fiecarei etape de criza precum si fiecarei activitati de gestionare a ei. Ca rezultat, managerul poate actualiza permanent imaginea generala a organizatiei de la identificarea crizei si pana la finalul etapei postcriza. Un management adecvat al crizelor organizationale presupune o foarte buna

cunoastere a stiintei manageriale, experienta si abilitati In domeniu. Obtinerea acestora este dificila In absenta unui mecanism de instruire si de antrenare bine fundamentat. Cele mai adecvate instrumente pentru antrenarea actualilor si viitorilor manageri experti In prevenirea si gestionarea crizelor organizationale sunt studiile de caz, In care predomina modelarea proceselor reale prin simularea unor situatii probabile de aparitie.

Continutul strategiei pentru gestionarea crizei organizationale:

A. Actiuni strategice:- schimbari drastice In filosofia organizatiei;- integrarea managementului crizelor In planificarea strategica;- includerea, In consiliul de conducere, a echipei de gestionare a crizelor;- antrenamente si dezbateri pe linia gestionarii crizelor;- simularea crizelor;- existenta unor planuri pregatite pentru orice tip de risc identificat.B. Actiuni tehnice si structurale:- crearea echipei de gestionare a crizelor;- crearea unui buget special pentru gestionarea crizelor;- dezvoltarea si actualizarea politicilor si instructiunilor de gestionare a crizelor;- realizarea unor documentare privind personalul, resursele si capacitatile organizatiei;- crearea unui spatiu special destinat echipei de gestionare a crizelor;- reducerea/eliminarea serviciilor si produselor periculoase;- Imbunatatirea designului si a masurilor de securitate;- luarea masurilor pentru asigurarea surselor de rezerva necesare functionarii

sistemelor;- utilizarea consultantei expertilor si a serviciilor de management al crizelor din afara

organizatiei.C. Actiuni de evaluare si diagnoza:- acceptarea controalelor financiare si legislative (audit extern);- modificarea procedurilor de asigurare a securitatii mijloacelor si personalului;

38

- respectarea reglementarilor privind relatiile cu mass-media;- ierarhizarea activitatilor stricte ce trebuie desfasurate zilnic;- identificarea oricaror probleme care pot semnaliza pericole;- efectuarea unor studii pentru descoperirea de amenintari ascunse;- evaluarea critica a raspunsului organizatiei, dupa trecerea crizei.D. Actiuni de comunicare:- pregatirea personalului pentru relatiile cu mass-media pe timpul crizei;- amplificarea eforturilor de relatii publice;- amplificarea informarii comunitatii locale;- dezvoltarea relatiilor cu grupurile speciale de interventie (politie, pompieri, salvare,

mass-media);- amplificarea colaborarii cu asociatiile care pot sprijini organizatia;- utilizarea noilor tehnologii de comunicare (internet, e-mail, V-Sat).E. Actiuni psihologice si culturale:- amplificarea colaborarii cu sindicatele si alte organizatii;- acceptarea aducatorilor de vesti proaste;- o mai buna vizualizare a impactului crizelor asupra comportamentului angajatilor;- asigurarea asistentei psihologice la angajati;- managementul stresului si panicii;- rememorarea simbolica a crizelor pericolelor si succeselor trecute;

Diagnoza stadiului de pregatire a organizatiei pentru crize

Aceasta etapa este necesara pentru a cunoaste care sunt punctele tari si slabe ale organizatiei, ce trebuie accentuat pentru ca, la o evaluare finala, sa se poata admite ca aceasta este pregatita sa Infrunte orice situatie neprevazuta. Elementele necesare unei pregatiri eficiente In vederea gestionarii crizei pot fi stabilite pe baza analizei modelului structural de diagnoza a managementului crizei.

39

Mecanisme individuale de aparare

Nivel 4

Strategii organizationale

Nivel 3

Structura organizationala

Nivel 2

Cultura organizationala

Nivel 1

Caracterele indivizilor care lucreaza pentru organizatie

Strategii, planuri si proceduri pentru managementul crizelor

Structuri si mecanisme pentru managementul crizelor

Credinte, simboluri si convingeri la nivelul organizatiilor

Nivelul exterior 4 cuprinde strategiile organizatiei pentru managementul crizelor: existenta programelor, procedurilor sau mecanismelor special dezvoltate pentru a face fata crizelor. Acest nivel poate fi descoperit usor, chiar si de catre un nespecialist.

Nivelul 3 arata In ce masura structura operationala a unei organizatii poate contribui zilnic la cresterea sau reducerea riscului de producere a unei crize. Si acest nivel poate fi vazut destul de usor de catre un observator extern. In mod ironic, nivelul 3 este aproape invizibil pentru cei care lucreaza zilnic pentru organizatie. Ei aproape ca nu-si dau seama ce influenta are structura organizatiei lor atat asupra modului In care Isi desfasoara activitatea, cat si asupra eforturilor de gestionare a crizelor.

Nivelurile 2 si 1 sunt cele mai fascinante, pentru ca ele reprezinta intrarile catre aspectele invizibile ale unei organizatii. Din acest motiv, ele sunt de cele mai multe ori greu de perceput.

Nivelul 2 se refera la aspectele culturii organizationale: reguli nescrise, coduri de comportament, sistemul credintelor, sistemul permisivitatilor si interdictiilor (ce se poate spune si ce nu, ce se poate face si ce nu).

Din acest punct de vedere, o modalitate efectiva de a diferentia o organizatie predispusa spre crize de una pregatita pentru a face fata crizelor este studierea modului In care conducerea si angajatii vorbesc despre crize si gestionarea crizelor. Spre exemplu, managerii organizatiilor predispuse spre crize folosesc cele mai multe justificari.

Nivelul 1 se refera la experienta subiectiva a indivizilor care formeaza organizatia. Factori cum ar fi predispozitia de a utiliza diferite mecanisme de aparare In situatii de criza sau gradul de manifestare a fricii exercita o influenta deosebita asupra tipurilor de efort depuse In gestionarea crizelor.

Modul de suprapunere a nivelurilor nu Inseamna ca structura unei organizatii influenteaza strict strategiile sale. Interactiunea este reciproca, In cadrul unui proces dinamic si complex. Mai mult decat atat, structura unei organizatii trebuie privita ca fiind mai mult decat un ansamblu de elemente concrete, cum ar fi: normele stabilite, regulile privind autoritatea si puterea, precum si o ierarhie formala. Trebuie sa fie luate In consideratie si functiile simbolice ale unei organizatii, care arata In ce masura structura formala reflecta perceptiile propriilor membri. De exemplu, gradul de formalizare a mecanismelor de control (numarul de rapoarte si controlori, procedurile) ne poate arata gradul de Incredere care exista In acea organizatie. In concluzie, fiecare strat al modelului structurat se refera la un anumit nivel al realitatii. Nivelul 1 se refera la fenomenele descrise de psihologia existentiala, nivelul 2 se refera la fenomenele

40

cuprinse In aria de cercetare a sociologiei si antropologiei, nivelul 3 cuprinde aspecte care sunt rezolvate de teoria organizationala, nivelul 4 cuprinde aspecte aflate In aria de competenta a politicii de afaceri si managementului strategic. In fapt, toate cele patru niveluri / straturi implica un amestec complex de factori individuali organizationali, profesionali si tehnologici. O organizatie care are o puternica orientare tehnico-profesionala se poate confrunta cu mari dificultati In gestionarea crizelor. Aceste organizatii pot gestiona foarte bine factorii tehnico-profesionali, dar tind sa faca foarte putin In ceea ce priveste factorii umani.

5. Concluzii

Majoritatea specialistilor In domeniul economic evidentiaza trei factori care vor determina atat evolutia firmelor cat si principalele caracteristici ale spatiului viitor In care acestea vor functiona: internationalizarea mediului de afaceri, dezvoltarea cunoasterii depozitata tot mai mult In creierele electronice, intensificarea mediului concurential. Adaptarea structurilor organizationale si a managementului la specificul conditiilor viitoare, sunt elemente strict necesare pentru functionarea In bune conditii a organizatiei;

Desi asupra organizatiilor exercita amenintari o serie de factori, fenomenul care poate pune sub semnul Intrebarii functionarea acestora sau compromiterea totala a lor este criza organizationala. In acest context criza organizationala este fenomenul care afecteaza ambele niveluri de structurare ale organizatiei, atat cel fizic cat si cel simbolic.

In majoritatea cazurilor efectele cele mai vizibile ale unei crize organizationale sunt concretizate In pagube materiale si financiare, morti, raniti, somaj, poluare, ciocniri violente etc. In afara de aceste efecte vizibile orice criza organizationala mai produce cel putin trei efecte majore: amenintarea Intregului domeniu sau a ramurii de activitate In care se manifesta; schimbarea misiunii strategice a organizatiei; perturbarea lumii subiective a indivizilor afectati de criza. Afectand si latura existentiala a unei organizatii, situatia de criza constituie un fenomen de importanta exceptionala care impune un management adecvat;

Managementul crizelor organizationale poate fi Inteles atat ca un sistem de cunostinte si metodologii care ofera managerilor elemente referitoare la modul In care acestia ar trebui sa conduca In situatii exceptionale cat si ca un proces pe care Il urmeaza managerii si echipa manageriala pentru contracararea factorilor generatori de crize si asigurarea functionarii In conditii normale a organizatiei.

CAPITOLUL 3. INSTRUMNENTE SI PRACTICI MANAGERIALE APLICATE IN MANAGEMENTUL CRIZELOR

1. Notiuni introductive

41

Cibernetica este stiinta care are ca obiect studiul matematic al legaturilor, comenzilor si controlului In sistemele tehnice si In organismele vii. Ca stiinta are un domeniu teoretic (teoria informatiei si teoria cercetarii operationale) si unul practic (realizarea sistemelor automate de conducere si realizarea calculatoarelor electronice).

Teoria informatiei are ca obiect de studiu prelucrarea informatiilor (culegerea, sintetizarea, prelucrarea, pastrarea, codificarea si decodificarea informatiilor).

Teoria cercetarii operationale are ca obiect de studiu problema alegerii solutiilor pentru asigurarea si conducerea proceselor sau operatiilor precis orientate. Aceasta teorie a aparut din necesitatea perfectionarii manageriale (a conducerii). Primele studii au fost efectuate In 1937 si au vizat: analiza sistemelor de armament; cercetarea si optimizarea actiunilor; calculul rational. Stiintele matematicii au pus la dispozitia cercetarii operationale aparatul matematic adecvat. Dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial, metodele cercetarii operationale s-au extins si In domeniul economic. In anul 1950, cercetarea operationala a devenit disciplina de studiu In Invatamantul superior.

Cercetarea operationala poate fi definita In mai multe variante:D1. Este un domeniu al stiintei manageriale care studiaza problema alegerii

solutiilor pentru asigurarea si conducerea proceselor sau operatiilor precis orientate. D2. Reprezinta aplicarea metodelor si tehnicilor realizate prin mijloace stiintifice,

la problemele referitoare la un sistem, pentru a pune la dispozitia managementului, solutiile optime.

D3. Reprezinta aplicarea metodelor stiintifice In studiul alternativelor care apar Intr-o situatie ce descrie o anumita problema, avand drept scop precizarea unor baze cantitative pentru a se ajunge la o solutie optima conform obiectivelor propuse.

Pentru domeniul economic, cercetarea operationala este teoria stiintifica care pune la dispozitia managerului si echipei manageriale, baza stiintifica necesara unor decizii oportune si eficiente Intr-un spatiu de conflict economic (intensificarea concurentei, internationalizarea mediului de afaceri). Cercetarea operationala priveste sistemul economic ca un ansamblu de elemente interdependente a carui sinergie sistemica se mentine prin interventia manageriala. In domeniul economic, cercetarea operationala poate fi aplicata numai pentru rezolvarea problemelor ce pot fi exprimate cifric. Aceste metode nu tin cont de: starea psihologica, capacitatea productiva, pregatirea tehnico si tehnologica a resurselor umane. Exista anumite situatii In care, desi cercetarea operationala ofera o varianta optima de actiune manageriala, managerul sau echipa manageriala nu o adopta datorita interventiei hotaratoare a unor factori pe care metodele stiintifice nu l-au luat In calcul. Rezultatele cercetarii operationale au un caracter orientativ. Aceasta dezvolta la managerii si specialistii In economie un nou mod de gandire.

Etapele cercetarii operationale sunt:a) Pregatirea cercetarii - se refera la: culegerea datelor initiale; sortarea si sinteza

acestora; prelucrarea statistica; organizarea datelor pe suporturi fizice; alegerea datelor initiale variabile si a celor constante.

b) Cercetarea teoretica – In care se rezolva: elaborarea modelului matematic; Intocmirea algoritmilor; programul de rezolvare pe calculatorul electronic. Etapa cuprinde doua etape:

42

b1) Prelucrarea tactic-operationala a problemei: formularea problemei; descrierea tactic-operationala; Intocmirea algoritmului tactic-operational de rezolvare a problemei.

b2) Prelucrarea matematica a problemei: elaborarea modelului matematic; Intocmirea algoritmului matematic de rezolvare; Intocmirea schemelor logice de program sau sistem; elaborarea programului concret pe CE In limbajul adecvat.

Metodele cercetarii operationale Sunt instrumentele de lucru necesare pentru identificarea, analiza, elaborarea si

optimizarea solutiilor alternative precum si pentru alegerea variantei optime. Aceste metode pot fi clasificate In functie de: continutul metodei (matematice, intuitive); natura deciziilor (deterministe, probabilistice); numarul criteriilor (unicriteriale, multicriteriale), etc. Formarea dimensiunilor profesionale ale domeniului managerial impune ca In programele de instruire, un loc important sa se aloce Insusirii si aplicarii cu eficienta a metodelor cercetarii operationale sub forma unor discipline distincte cum sunt: modelarea matematica si simularea proceselor economice; tehnici cantitative de decizie; teoria deservirii; previziune macroeconomica, etc.

Modelarea matematica si simularea proceselor economice – este partea componenta a cercetarii operationale care are cea mai larga aplicabilitate In domeniul economic. Ca instrument obiectiv de analiza si optimizare aparatul matematic permite o radiografie completa a esentei proceselor economice, dezvaluirea legilor cantitative ale acestora si gasirea solutiilor si variantelor decizionale optime. Folosirea eficienta a matematicii In domeniul managerial a devenit posibila datorita utilizarii calculatoarelor electronice capabile sa rezolve, In timp scurt probleme complexe care necesita un volum mare de munca, legate de gasirea unor solutii optime. Scopul aplicarii metodelor matematice In procesele manageriale economice consta In aceea ca Incorporandu-se continutul legitatilor, relatiilor, principiilor economice se produce reducerea duratei de elaborare si fundamentare stiintifica a deciziilor precum si de crestere a eficientei lor astfel Incat sa se evite starile de indecizie (de criza) iar cu fortele si mijloacele existente (de cele mai multe ori insuficiente) sa se obtina rezultate maxime. Aplicarea metodelor matematice (se mai denumesc, analitice) si utilizarea computerelor permit rezolvarea problemelor economice, asigurandu-se o prognoza destul de rapida si de veridica a desfasurarii fluxurilor manageriale In acest domeniu. Pentru reducerea duratei de elaborare si cresterea substantiala a calitatii deciziilor luate este necesara automatizarea proceselor de culegere si prelucrare a informatiilor despre fortele (componentele) atat ale mediului extern, care exercita presiuni si fata de care se concep strategiile proprii. trecerea de la fenomenul economic la relatiile matematice care redau interdependenta dintre laturile lui, precum si legatura cu alte fenomene defineste modelarea matematica iar relatiile matematice care oglindesc raporturile cantitative din desfasurarea fenomenului economic reprezinta modelul matematic.

Prin model matematic specific problemelor economice se Intelege o descriere formalizata (exprimata sub forma unor raporturi cantitative sau a unor relatii matematice Intre marimile reprezentate de notatiile adoptate), analitica sau logica, a unui proces economic astfel Incat sa reflecte cat mai exact particularitatile acestuia, sa ia In considerare, caracteristicile lui principale si sa permita obtinerea rezultatelor cu precizia impusa.

43

Diferiti teoreticieni atat civili (Erlang, Peter Fishburn, Camelia Ratiu, Bellman) cat si militari (Lanchester, Voltera, etc.) au apreciat necesitatea aplicarii metodelor matematice pentru anticiparea unor actiuni desfasurate In conditii bune determinate. In stiinta, un model matematic este o multime de una sau mai multe relatii matematice existente Intre variabile (care semnifica valori numerice ale unor laturi ale fenomenului) si una sau mai multe ipoteze admise privind desfasurarea fenomenului.

Metodele matematice se clasifica In doua mari grupe: deterministe (conditii certe) si stohastice (probabilistice – conditii incerte).

Metodele matematice deterministe sunt acelea In care parametrii care caracterizeaza procesul modelat sunt cunoscuti cu precizia necesara garantarii valabilitatii rezultatelor, iar modelul nu are In structura sa (functia scop, restrictii, variabile, coeficienti) nici un factor aleator (adica marimi exprimate prin variabile aleatoare). de cele mai multe ori parametrii unui model matematic determinist sunt valori medii ale unor variabile aleatoare. variabilele de decizie (necunoscutele) ale modelului iau valori In domeniul restrictiilor impuse de structura modelului. solutia obtinuta prin rezolvarea modelului satisfac restrictiile (solutiile posibile) si corespunde criteriului optim adoptat. aceasta solutie are si ea un caracter determinist.

Metodele matematice stohastice (probabilistice) sunt acelea In care unii parametrii sunt variabile aleatoare ale caror valori nu pot fi Inlocuite cu valori medii corespunzatoare ci sunt supuse calculului probabilistic. adoptarea deciziilor In conditii de incertitudine (risc) este o activitate complexa si implica utilizarea metodelor probabilistice pentru alegerea unei decizii cat mai aproape de cea optima.

2. Aplicatii ale utilizarii metodelor matematice In fundamentarea deciziilor si atenuarea actiunii factorilor de risc

2.1. Metode matematice deterministe

Aplicatii ale programarii liniare

La analiza factorilor cantitativi o larga utilizare o are programarea liniara cu ajutorul careia solutionam o serie de probleme: repartitia optima a resurselor firmei; efectuarea transportului cu costuri minime; prospectarea pietei etc.

Obiectul programarii liniare Il constituie solutionarea, prin intermediul metodelor matematice a problemelor legate de analiza factorilor cantitativi ce influenteaza desfasurarea unor procese, a corelatiei existente Intre acesti factori. Exprimarea unei probleme de programare liniara se face In mod diferentiat astfel: Matematicienii: programarea liniara reprezinta un grup de metode matematice ce servesc la determinarea minimului sau maximului unei functii liniare In anumite conditii pentru variabilele ce contin functia scop. Economistii: programarea liniara reprezinta niste procedee tehnice pentru repartizarea Intre diferiti consumatori a unor surse materiale limitate tinand seama de totalitatea conditiilor impuse rezolvarii problemei.

Definirea programarii liniare: domeniu al matematicii care abordeaza teoria si modelele numerice de rezolvare a problemelor pentru aflarea minimului sau maximului unei functii liniare de mai multe variabile In conditiile In care exista o serie de restrictii

44

liniare (egalitati sau inegalitati ce fac legatura Intre variabile). Deci programarea liniara face parte din programarea matematica liniara.

MODELUL MATEMATIC al problemelor de programare liniara

Modelul matematic cuprinde totalitatea relatiilor matematice (a formulelor de calcul matematic) constituite sub forma unei functii liniare prin care se exprima si scopul urmarit spre rezolvare precum si prin sistemul de ecuatii sau inecuatii liniare care reprezinta restrictii impuse In rezolvarea unei probleme.Algoritmul matematic este o succesiune de activitati (operatii) care se respecta In procesul de rezolvare si conduce la detinerea rezultatelor fara a Intelege esenta fenomenelor.

Modelul matematic prezinta urmatoarele elemente:a) functia scop (obiectiv) Fmin (max)

b) conditiile de restrictii care apar sub forma unor ecuatii liniare, pentru surse si beneficiari

∑=

=n

1JaiXij

∑=

=m

1ibjXij

c) conditia de nenegativitate

Pentru aplicarea modelului matematic se foloseste o matrice decizionala de forma:

unde: Ai = sursele (i=1,2,3, ... m) = 3(A1, A2, A3); Bj = beneficiarii (j= 1,2,3, ... n) =5(B1, B2, B3, B4, B5); ai = existentul In surse (a1, a2, a3), se exprima In unitati de masura; bj = necesarul beneficiarilor (b1, b2, b3, b4, b5) stabilit pe baza criteriilor de

BjAi

B1 B2 B3 B4 B5 ai

A1 Cij Xij a1

A2 a2

A3 a3

bj b1 b2 b3 b4 b5

Σ ai Σ bj

45

conditionari privind existentul In surse (ai);

conditionari privind necesarul beneficiarului (bj);

Xij ≥ 0

m + n - 1 > 0

i = 1, .... m (resurse) j = 1, .... n (nr. beneficiari)

repartitie; Cij = criteriile de repartitie (pot fi distante, timpi, consumuri, nr. de piese etc.) Xij = cantitatea ce se repartizeaza din fiecare sursa la fiecare beneficiar;

Conditia este ca:

∑=

m

1iai ≥ ∑

=

n

1jbj deci suma resurselor existente In cele trei surse sa fie cel putin egala cu

necesarul celor 5 beneficiari.

Fmin = ∑=

m

1i▪ ∑

=

n

1j Cij▪Xij unde FMIN este functia scop.

Metoda NORD - VEST

Enunt: Firma PEPSI-MAX S.R.L. are 5 magazine de desfacere situate In 5 localitati diferite din judet, respectiv B1, B2, B3, B4, B5. S-a luat decizia de aprovizionare cu resurse din sursele A1, A2, A3, A4 situate In zone geografice diferite. Managerul solicita compartimentului aprovizionare-transport sa i se prezinte varianta de transport cu costurile cele mai mici (Fmin sa aiba valoarea cea mai mica).Distantele dintre fiecare sursa de aprovizionare si fiecare beneficiar, precum si existentul In fiecare sursa si necesarul fiecarui beneficiar sunt date In matricea:

Procedeu de lucru:

BjAi

B1 B2 B3 B4 B5 ai

A114 * 25

1 * 15

40 35 30 15

A2 1019 * 25

1 * 35

30 20 20

A3 15 4015 * 50

5 * 25

35 20

A4 50 35 155 * 40

20 * 25

25

bj 14 20 16 10 20 80 80

46

Studiul de caz: nr.3

1,0

5,0

20,0

1,0

Xij Cij

19,0 15,0 5,0 0

se Incepe din coltul NV unde se repartizeaza „Xij” egala cu minim dintre existentul din surse si cantitatea ceruta de beneficiar;

cantitatea se deduce atat din existentul la sursa cat si din necesarul la beneficiar, rezultand o diferenta

X11= min(15,14) = 14 X33 = min(20,15) = 15X12= min( 1,20) = 1 X34 = min( 5,10) = 5X22= min(20,19) = 19 X44 = min(25, 5) = 5X23= min( 1,16) = 1 X45 = min(20,20) = 20

Efectuand operatiile rezulta repartitia (cifrele boldite).Se calculeaza valoarea functiei scop:

FMIN = ∑=

4

1i▪ ∑

=

5

1j Cij▪Xij = 14▪25+1▪15+19▪25+1▪35+15▪50+5▪25+5▪40+20▪25=

= constituie o solutie initiala de baza (repartitia poate sau nu sa fie optima)

Metode elementului minim pe linie

Repartitia Incepe cu lini A1 si se trece la linia urmatoare cand s-a epuizat complet existentul In sursa A1;

Se calculeaza FMIN

Efectuand operatiile rezulta repartitia (cifrele boldite)

BjAi

B1 B2 B3 B4 B5 ai

A1 2515 15

40 35 30 15

A214 10

25 35 306 20

20

A3 15 40 5010 25

10 35

20

A4 505 35

16 15

404 25

25

bj 14 20 16 10 20 80 80

47

2480

0

10,0

9,5,0

6,0

5,0 0 0 14,4,0 0

Metoda elementului minim pe coloana

Ca procedeu de lucru nu se trece la repartitia pentru noul beneficiar pana nu a fost satisfacut complet beneficiarul anterior. In urma aplicarii procedeului rezulta repartitia cu cifre boldite. Se calculeaza Fmin.

Metoda elementului minim din matrice are aceleasi procedee de lucru si conduce la o solutie optima (de cele mai multe ori). Se iau succesiv spre analiza elementele minime din matrice si se fac repartitiile respective.

BjAi

B1 B2 B3 B4 B5 ai

A1 2515 15

40 35 30 15

A214 10

25 35 301 20

20

A3 15 40 5010 25

10 35

20

A4 505 35

16 15

409 25

25

bj 14 20 16 10 20 80 80

48

10,0

9,0

6,1,0

0

5,0 0 0 19,10,0 0

Pentru optimizarea solutiilor initiale de baza obtinute se foloseste metoda DISTRIBUTIVA care apropie valoarea lui FMIN de valoarea optima. Pentru manageri efectuarea repartitiei si calculul lui FMIN prin metodele programarii liniare reprezinta un plus de eficacitate a procesului managerial.

2.2. Metoda estimarii utilitatilor (Neuman-Mongestern)

Managerul (echipa manageriala) foloseste metoda pentru a alege o varianta de actiune dintre mai multe variante posibile. Algoritmul metodei se bazeaza pe axiomele:

a) Daca X si Y sunt consecintele a doua variante de actiune, atunci varianta cu consecinta X este preferata variantei cu consecinta Y daca si numai daca U(X)>U(Y), unde U(X)=utilitatea variantei cu consecinta X U(Y)=utilitatea variantei cu consecinta Y

b) Daca se considera cunoscute utilitatile a doua dintre variante din multimea variantelor posibile, In functie de acestea pot fi determinate utilitatile celorlalte functii;

c) Daca functia de utilitate are proprietatile a si b, atunci ea poate suferi o transformare liniara profitiva.

Consecinta este o valoare numerica care se atribuie fiecarui criteriu stabilit de catre organul care decide corespunzator fiecarei variante de actiune. Consecinta se exprima In unitati de masura diferite (lungime, greutate, timp, cantitate etc.).

Utilitatea este o valoare numerica care permite exprimarea unitara (adimensionala) a consecintei (pentru a se putea efectua operatii aritmetice cu consecintele).

ALGORITMUL METODEIa) Stabilirea variantelor de actiune manageriala.b) Stabilirea criteriilor dupa care se analizeaza fiecare varianta. c) Stabilirea consecintelor pentru fiecare criteriu si fiecare varianta de actiune.d) Transformarea consecintelor In utilitati.e) Ierarhizarea criteriilor.f) f)Calculul coeficientilor de importanta pentru fiecare criteriu. g) Stabilirea functiei utilitate pentru fiecare varianta prin ponderea cu valoarea

coeficientului de importanta. h) h)Alegerea variantei optime (aplicand axioma „a”).

Firma „AGRO S.R.L.” a prospectat 3 piete posibile pentru lansarea produsului „TON-2000”. Analiza pietelor se face In baza urmatoarelor criterii:

C1 = calitatea produsului; C2 = costul produsului;

C3 = valoarea medie a vanzarilor pe zi;C4 = rata de riscConsecintele pentru fiecare criteriu si fiecare varianta sunt date In matricea de

mai jos (aceste valori au rezultat prin masurare, evaluare, calcule):

49

Studiu de caz:

Sa se stabileasca varianta optima de actiune manageriala pentru firma „AGRO S.R.L.”

Rezolvare:

a) variantele de actiune sunt reprezentate de cele 3 piete - pe care se pot lansa produsele (V1 = piata nr. 1, V2 = piata nr. 2, V3 = piata nr. 3)b) criteriile dupa care se analizeaza fiecare varianta sunt stabilite astfel Incat sa rezulte consecintele cele mai relevante pentru firma (calitatea produsului, costul produsului, valoarea medie a vanzarilor pe zi, rata de risc).c) consecintele rezultate prin masurare, evaluare, comparare, calculul matematic, sunt determinate de specialisti si trecute pentru fiecare varianta si criteriu. In cazul de fata :

C11= 1,5/1 si exprima raportul Intre calitatea produsului propriu (al firmei) si calitatea produsului similar, existent pe piata nr. 1.

C12= 1/1, exprima raportul dintre costul produsului propriu (al firmei) si costul produsului similar existent pe piata nr. 1.

C13= 46, reprezinta valoarea medie a vanzarilor produsului firmei / zi; C14= 0,6, coeficientul de risc asumat In situatia In care se ia decizia de lansare a

produsului firmei pe piata nr. 1.d) Pentru

transformarea consecintelor In utilitati se folosesc relatiile:

U(Cij) = Cij

Cijmin , cand conditia de optim este MINIM

CiVi

C1 C2 C3 C4

V1 1,5/1 1,2/1 46 0,6

V2 1/1 0,8/1 80 0,4

V3 0,9/1 1,4/1 33 0,8

50

U(Cij) = Cijmax

Cij , cand conditia de optim este MAXIM

Cij = consecinta pentru varianta i si criteriul jUij = utilitatea pentru varianta i si criteriul j

Pentru a aplica una din relatiile de mai sus este necesar a Inscrie In matricea de lucru tipul de optim In functia de natura si actiunea criteriului respectiv. Spre exemplu, pentru C1 - calitatea produsului se aplica tipul de optim MAXIM. Pentru C4 - rata de risc - tipul de optim este MINIM.

e)

Ierarhizarea criteriilor se efectueaza prin comparare unul cu altul Intr-o matrice de comparare astfel:

C1 - calitatea produsului C2 - costul produsuluiC3 - valoarea medie a vanzarilor pe ziC4 - rata de risc

C1→ C2 (este mai important C1 si se trece, In casuta corespunzatoare, cifra „1”)C1→ C3 (este mai important C3 si se trece cifra „0”)- se continua pana la final In acest mod;- prin adunarea punctelor se determina locul criteriului In ierarhie;f) Coeficientul de importanta „Kj” se determina pentru fiecare criteriu cu relatia:

C1 C2 C3 C4 LOC

C1 1 0 0 III

C2 0 0 0 IV

C3 1 1 0 II

C4 1 1 1 I

51

2loc1

Kj = unde, j = nr. criteriului; 2 = constanta; loc = locul criteriului In ierarhie

astfel: K1 = 12,08

11

23== ; K2 = 06,0

16

11

24==

K3 = 25,04

11

22== ; K4 = 50,0

1

21=

g) Pentru a se stabili functia utilitate se reia matricea data, se calculeaza cu ajutorul relatiilor de la punctul „d” utilitatile, se trec coeficientii de importanta si se pondereaza fiecare utilitate cu valoarea coeficientului corespunzator.

Spre exemplu, U(C11) = 15,1

5,1

Cijmax

Cij ==

U(C12) = 66,02,1

8,0

Cij

Cijmin ==

C1

0,12C2

0,06C3

0,25C4

0,50

V11,5

11,2 0,66

46 0,58

0,6

V21 0,66

0,8 1

80 1

0,4 1

V30,9 0,60

1,4 0,57

33 0,42

0,8 0,50

OPTIM MAX MIN MAX MIN

52

Se calculeaza pentru toate spatiile U(Cij) si rezulta cifrele boldite.Se reface din nou matricea prin ponderarea utilitatilor cu valoarea coeficientilor de importanta, rezultand: optima !

In final, managerul firmei alege varianta nr. 2, deoarece U(V2) > U(V1 si V3).

2.3. Optimizarea

activitatilor folosind

teoria grafelor

Orice constructie logica, orice proiect

implica o succesiune de activitati independente, de cele mai multe ori, impusa de natura proiectului respectiv. Inceperea unei activitati este conditionata de Incheierea alteia, unele se desfasoara simultan, iar altele sunt necesare a se desfasura numai In anumite etape ale derularii proiectului. Fiecare din aceste activitati presupune un consum de resurse care este riguros planificat si organizat pe un flux continuu astfel ca Intregul proiect sa nu fie afectat din lipsa de resurse.

Pentru planificarea, organizarea, analiza, interpretarea, urmarirea executiei si optimizarea, dupa anumite criterii, a actiunilor sau activitatilor complexe cercetarea operationala utilizeaza o serie de metode a caror baza teoretica o constituie „teoria grafelor”, teoria estimarii utilitatilor etc.

Teoria grafelor este una din ramurile teoriei multimilor ce are aplicatii In economie (planificarea, organizarea, executia) precum si In domeniul militar. Reprezinta o ramura a matematicii discrete care se ocupa de studiul si rezolvarea problemelor ce privesc obiectele denumite „GRAF”.

K1C1

0,12K2C2

0,06K3C3

0,25K4C4

0,50Suma

utilitatilor

V11▪0,12=

0,120,039 0,14 0,33 0,62

V2 0,07 0,06 0,25 0,50 0,88

V3 0,07 0,03 0,17 0,25 0,52

53

GRAF = este un sistem format dintr-o multime „X” compusa din elementele sale „x1” si o multime „u” compusa din perechi ordonate de elemente „x1”, „xj”, toate distincte numite ARCE ALE GRAFULUI.

Prin urmare, graful reprezinta o multime de puncte din plan sau din spatiu, constituind varfurile sau nodurile sale si o multime de drumuri sau itinerarii neIntrerupte si orientate.

Deci, Intr-un GRAF Intalnim:

nodurile sau varfurile grafului ce se reprezinta prin cercuri sau puncte;

arcele grafului ce se reprezinta printr-o linie continua, dreapta sau curba, orientate sau nu.

CICLUL (CIRCUITUL) unui graf reprezinta un drum Inchis prin care se poate ajunge parcurgand arcele succesive, orientate ale grafului din nodul de unde s-a pornit. Exemplu:

unde: x = xi, i = 1,2, .... 7 (noduri sau varfuri) u = ui, i = 1, 2, ... 8 (linii drepte sau curbe, orientate sau neorientate)Orice graf se noteaza cu G(U,X) sau G(U,A) si contine cele doua multimi.

Tipuri de grafeComplet = acel graf care nu are noduri izolate; deci, Intre oricare dintre doua

noduri ale sale exista un arc.Partial = care se obtine prin suprimarea unuia sau mai multor arce din graful de

referinta. Subgraf = daca Intr-un graf de referinta se suprima unul sau mai multe noduri

(varfuri), precum si arcele care intra si ies din nodurile respective, graful care ramane este sugraf al grafului de referinta.

PERT = un graf fara cicluri sau circuite avand un singur nod initial si un singur nod final.

Nodul initial este nodul din care pleaca (ies) toate arcele ce marcheaza Inceputul activitatii. In el nu intra alte arce, iar celelalte noduri ale grafului reprezinta sfarsitul

54

u6

x3

x6

x7

x5

x4

x2

x1

u2

u1

u8

u3 u

5

u7

u4

unei activitati si Inceputul altora. Nodul final este nodul In care intra toate arcele si din care nu mia ies altele. Acesta marcheaza terminarea completa a activitatilor. Graful PERT nu admite noduri izolate.

Ponderat = In care fiecarui arc i se atribuie o pondere, adica, i se da o valoare pozitiva.

Activitatile Intr-un graf se noteaza cu simboluri (litere de la A la Z). Arcele unui graf reprezinta activitati, durate (timpi), distante (km), resurse (numar

oameni, subunitati) etc.

Drum In teoria grafelor (tipuri de drumuri)

Prin drum, In teoria grafelor, Intelegem o succesiune de arce adiacente care permit trecerea de la un varf la altul, de-a lungul arcelor, de la nodul initial la nodul final. Doua arce sunt adiacente daca sunt distincte si au o extremitate comuna. lungimea drumului este data de nr. arcelor care compun drumul si de valoarea (ponderea) acestora Insumate.

Exemplu:

drum: x1, x3, x6, x7

activitati: u3, u6, u10; ponderea acestor activitati este 5, 7, 3 - deci lungimea pe acest drum este data de suma ponderilor (5+7+3=15).In teoria grafelor drumurile pot fi:a) elementare;b) simple;c) hemiltoniene;

a) Elementar:Este exprimat ca o succesiune de arce, prin noduri, varfuri In care nu se repeta nici un nod initial si cel final.

b) Simplu:

55

x6

x7

x5

x2

x3

x1

u1

u3

u10

5

u7

x4

u4

u11

u6

u2

u8

u5

u9

7

3

8

10

963

4

6

Nod final

Nod initial

x1

x2

x5

x4

x3

Exemplu:

x1 x

2 x

5

x1 x

2 x

3 x

4 x

5

x1 x

3 x

4 x

5

Este drumul exprimat ca o succesiune de arce fara a se repeta nici unul dintre arce Intre nodul initial si nodul final (bucla reprezinta un drum simplu).

c) Hemiltonian:Este un drum elementar de lungime egal cu numarul elementelor (arcelor + ponderile) dar care trece o singura data si numai o singura data prin toate nodurile grafului (Intre nodul initial si nodul final).

Metoda grafic retea PERTPrimele din metodele cercetarii operationale care au fost fundamentate pe baza teoriei grafelor sunt denumite:

Metoda drumului critic (critical patn metod - c.p.m.) si metoda p.e.r.t. (program evaluation and reviem tehnique Evaluarea programelor si tehnica cercetarii)Caracteristic pentru aceste metode este descompunerea activitatii complexe In operatii sau activitati elementare si modelarea acestora cu ajutorul unui graf. Metodele PERT si CPM permit controlul permanent al desfasurarii activitatii, supravegherea continua a procesului executiei si corelarea lui, urmarindu-se obtinerea unor performante superioare In realizarea activitatii sau lucrarii (procesului). Metodele constau In identificarea operatiilor In general si a operatiilor cheie In special, de Indeplinirea carora depinde realizarea In termen a Intregului plan. Trebuie subliniat faptul ca metodele nu prescriu norme de conducere, ci ajuta pe cel ce le utilizeaza sa-si rationalizeze munca sa. Metodele se deosebesc prin aceea ca metoda PERT utilizeaza valori aleatoare ale duratelor operatiunilor, sau operatiuni pentru care nu sunt stabilite termene precise de executie, pe cand metoda CPM utilizeaza valori exacte ale duratelor, operatiunilor luate din instructiuni, legi etc.

Metoda PERT conduce la realizarea urmatoarelor castiguri:

rationalizarea activitatilor complexe;

stabilirea unei succesiuni logice de activitati ce se desfasoara In cazul complexului de activitati;

stabilirea duratei minime de desfasurarea a activitatilor (de realizare a planului);

efectuarea unui control permanent privind executia planului;

cercetarea eventualelor abateri de la plan;

obtinerea unor performante superioare In realizarea planului;

56

x1 x

2 x

4 = 7+6=13

x1 x

4 = 15

F = 20

F

x3

x2

x4

x120

C

D

A

E

B67

34

15

Aceasta metoda se aplica cu rezultate foarte bune atat In domeniul economic cat si cel militar. Pentru ca o lucrare sau un proiect sa poata fi analizat si planificat cu metoda PERT, trebuie sa Indeplineasca 3 conditii principale:

a) sa fie compus dintr-un ansamblu de operatii (activitati) determinate precis a caror Indeplinire sa corespunda cu terminarea proiectului;

b) operatiile (activitatile) sa se poata executa independent, In limitele unei succesiuni tehnologice sau metodologice impuse;

c) operatiunile (activitatile) sa fie ordonate (sa se Indeplineasca obligat).Metoda este utila In planificare, organizarea si executia unor obiective (lucrari)

importante ce se desfasoara In timp cu participarea mai multor compartimente. Etapele metodei PERT

A) Analiza structurii lucrarii de executat si Intocmirea listei de activitati ce se desfasoara.

B) Elaborarea grafului retea PERT.C) Calculul parametrilor grafului retea.D) Determinarea drumului critic si trasarea acestuia In graf.E) Calculul rezervei de timp si a probabilitatilor Indeplinirii planuluiF) Analiza si, eventual, refacerea grafului.G) Intocmirea planului calendar cu desfasurarea complexului de activitati.

A) Analiza structurii lucrarii de executat si Intocmirea listei de activitati ce se desfasoaraActivitatile de creatie si conceptie ale organului de conducere (conducatorului) In care se stabilesc, In totalitatea lor, activitatile ce se vor desfasura, precum si durata, succesiunea (Inlantuirea) lor se bazeaza pe experienta acestora precum si pe colaborarea cu toate compartimentele din subordine.

Lista de activitati trebuie sa aiba forma de mai jos si sa cuprinda: simbolul, conditionarile, durata (minima, maxima si cea mai probabila), durata medie, dispersia (probabilitatea Indeplinirii planului). Conditionari absolute: decurg dintr-o legatura logica Intre diferite activitati.Conditionari relative: nu se pot executa decat dupa ce s-a luat hotararea.Acestea pot fi:

relativ normative (cand una nu se poate executa decat dupa terminarea celeilalte);

relativ organizatorice (pentru activitatile ce nu se pot executa In paralele deoarece la executia lor participa aceleasi persoane).

Durata poate fi:

aij = durata optimista (cea mai mica)

Nr. crt.

Activitati SimbolConditionari Durata

dij Τ2ijInainte simultan

dupa

aij mij bij

57

mij = durata cea mai probabila

bij = durata pesimista (cea mai mare)

Durata medie = dij care se calculeaza cu relatia: 6

ijijijij

bm4ad

++=

Dispersia = Τ2ij si se calculeaza cu relatia: 2)

6ijij

(2ij

ab −=Τ

B) Elaborarea grafului retea PERTSe face pe baza listei de activitati, tinand seama de interconditionarile stabilite prin

lista. Se procedeaza astfel:

activitatile se reprezinta prin arce orientate avand trecut simbolul deasupra, iar durata sub arc;

Inceputul unei activitati si sfarsitul acesteia se marcheaza prin noduri sau varfuri ale grafului;

pentru activitatile ce se executa In paralel se introduce notiunea de „activitate fictiva” ce va fi reprezentata In graf printr-o linie Intrerupta iar valoarea (durata) activitatii fictive este egala cu „0”.

In cadrul grafului retea PERT se Intalnesc trei categorii de activitati:- activitati de asteptare (acestea nu necesita decat timp de asteptare pana cand se termina activitatea anterioara sau paralela);- activitati fictive (acestea nu necesita nici timp si nici resurse);- activitati efective (acestea necesita atat timp de executie cat si resurse materiale sau umane).

Pentru elaborarea grafului retea PERT trebuie sa se tina cont de urmatoarele:- fiecare activitate trebuie sa aiba un nod (eveniment) premergator si unul urmator cu exceptia activitatii de Inceput (initiala) si de sfarsit (finala). Graful nu trebuie sa contina noduri izolate;- graful sa nu cuprinda circuite care sa conduca In punctul de unde am pornit;- graful sa nu contina activitati distincte cu noduri sau evenimente comune;

C) Calculul parametrilor grafului retea→ Stabilirea rangului fazelor si numerotarea nodurilor se rezolva prin aplicarea metodei arcelor astfel:

Intotdeauna nodul initial apartine fazei de rang 0 (FR 0) si se noteaza cu nr. 0;

58

x3

x2

x1

C

A

B5

4

toate arcele care ies din FR 0 se suprima cu o linie iar nodurile In care intra aceste arce sunt de FR 1 si vor primi numere de ordine crescatoare 2, 3, 4 ... n;

toate arcele care ies din FR 1 se suprima cu 2 linii iar varfurile (nodurile) In care intra vor fi de FR 2 si vor primi numere de ordine 4, 5, ... n;

Observatie: vom verifica sa se respecte regula ca niciodata sa nu avem situatia de intrare a arcelor din nodurile mari In nodurile mai mici.

→ Calculul termenilor caracteristici pentru fiecare faza, activitate si retea (termenele minime si maxime ale evenimentelor).

Fiecare eveniment este caracterizat de: termenul minimal evenimentului „j” si termenul maxim al evenimentului „i”.

Termenul minim al evenimentului „j” (t0j ) reprezinta timpul maxim Intre

evenimentul initial si evenimentul „j” considerat si se calculeaza cu relatia:

}{ ttt ij0imax0

j += ; i < j unde,

t0j = timpul maxim Intre evenimentul initial si evenimentul „j” considerat;

t0i = timpul minim al evenimentului anterior „j”, respectiv evenimentul „i”;

max }{ tt ij0i + , ne spune ca pentru acele noduri unde avem mai multe arce

incidente vom calcula „tj” pentru toate arcele incidente si vom atribui valoarea maxima.

Determinarea termenului minimal evenimentului t0j se face pornind de la faza initiala

spre faza finala, atribuindu-se lui 000t = .

Termenul maxim al evenimentului „i”( t1i ) este termenul cel mai Intarziat la care se pot

Incheia operatiile In zona „i” considerata, cu conditia ca termenul final sa fie respectat. Se calculeaza cu relatia:

{ }ttt ij1jmin1

i −=

Se calculeaza Incepand de la evenimentul final spre cel initial, atribuindu-se lui t1n

valoarea egala cu t0n .

Termenele minime si maxime se scriu pentru fiecare eveniment Intr-un dreptunghi la nodul respectiv, astfel:

t0i t1i t0j t1j

59

ji

i

i -1

j

i

se mai reprezinta si astfel:

Pentru nodul initial tt 1i

0i = si au valoarea „0”.

Pentru nodul final tt 0j

1j = si au valoarea calculata.

D) Determinarea drumului criticDrumul critic reprezinta valoarea celui mai lung drum complet Intre faza initiala

„x0” si cea finala „xn”. El reprezinta timpul minim In care este posibil a se realiza lucrarea respectiva (activitatea). Operatiile care compun drumul critic sunt operatii critice, In sensul ca executarea lor este obligatorie In duratele stabilite ale operatiei si pentru ca nu dispun de rezerve de timp. Pentru determinarea drumului critic este necesar sa se precizeze duratele fiecarei operatii.

Drumul critic ne indica:

timpul total necesar executarii lucrarii (activitatii)

daca ne Incadram sau nu In timpul planificat sau ordonat

activitatile ce trebuie revazute ca durata de executie atunci cand nu ne Incadram In timpul ordonat (planificat)

asupra caror activitati sa ne Indreptam atentia si sa acordam sprijin executarii lor

Drumul critic va trece obligatoriu prin nodurile (varfurile) ce au termenul minim egal cu termenul maxim de executie. E) Calculul rezervei de timp si determinarea probabilitatii de Indeplinire a activitatii In termenul planificat

Durata totala a activitatii „tn” este o variabila aleatoare cu o distributie normala a

carei valoare medie tt 1n

0n = .

∑⋅

==)ji(

ij1n

0n ttt

In graful retea PERT sunt trei categorii de rezerve de timp:

totala : reprezinta valoarea de timp cu care se poate prelungi durata de exercitiu a unei activitati fara a modifica durata drumului critic, deci a termenului final. Se noteaza cu RT (A), rezerva totala de timp a activitatii „A”.

tttR ij0i

1j)A(T −−=

60

∈ Dr. critic

libera: reprezinta valoarea maxima admisa a activitatii respective si care nu trebuie sa afecteze rezerva de timp a activitatii urmatoare. Se noteaza cu RL (A).

tttR ij0i

0j)A(L −−=

independenta: reprezinta valoarea timpului cu care se poate modifica termenul de Incepere a unei activitati astfel Incat sa nu modifice termenul minim de Incepere a activitatii urmatoare.

−−= tttR ij1i

0j

0

max)A(I

Pentru a vedea In ce masura se pot realiza activitatile planificate, este necesar sa se calculeze probabilitatile Indeplinirii planului. Pentru aceasta se determina variabila redusa „X”.

Τ

−=

2n

npX

TT unde:

Tp = timpul planificat (ordonat)Tn = timpul necesar minim executarii activitatii, egal cu valoarea drumului

critic.

Τ2n = dispersia pentru activitatile de pe drumul critic (Insumate)

X = probabilitatea de realizare a activitatii In timpul planificatDispersia pentru ultimul nod se calculeaza cu relatia:

Τ∑Τ∈

= 2i j

)i j(

2n

In cazul nostru, determinand variabila aleatoare „X”, am obtinut valoarea probabilitatii de realizare („pr”).

Valoarea probabilitatii de realizare „pr” poate fi interpretata astfel: a) daca 0,45 ≤ pr ≤ 0,7 ⇒ avem de a face cu o buna organizare;b) daca pr < 0,45 ⇒ avem premisa sa nu ne Inscriem In termenul ordonat;c) daca pr > 0,7 ⇒ avem de a face cu folosirea nerationala a resurselor. Pentru determinarea probabilitatii de a ne Inscrie In termenul normal putem folosi functia LAPLACE tabelara, din care luam si variabila „X”.

F) Analiza si refacerea grafului

61

Dr. critic

Vizeaza, In mod deosebit, ultimele 2 cazuri (a, b) de mai sus. Trebuie sa pornim de la faptul ca estimarile sunt corecte, deci, nu le vom schimba si nici nu vom sari peste operatii. Trebuie, deci, reanalizat graful, sa vedem daca nu este posibil ca, pe unele portiuni sau In totalitate, unele operatii prevazute de a se desfasura succesiv nu se pot rezolva simultan.

G) Intocmirea planului calendar cu desfasurarea complexului de activitati (masuri)

Se Intocmeste un grafic de forma:

se deseneaza de jos In sus, In functie de ordinea evenimentelor din graf;

se pot folosi culori diferite pentru fiecare compartiment;

la Inceputul si la sfarsitul fiecarei activitati se trece timpul „ti” si „tj”;

se poate trece si drumul critic (colorat).

62

Evenimente (Activitati)

A

B

C

D

E

I

H

G

F

J

K

L

Ei

0 A 0,7

0,7 B 2,5

0,7 C 2,5

2,5 D 7,5

0,7 E 1,5

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

t timpul afectat

Intensitati

1

2

3

4

5

7

6

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

t

In sinteza, algoritmul de aplicare a drumului critic este prezentat

astfel:

ALGORITMUL DE APLICARE A DRUMULUI CRITIC

63

Stabilirea obiectivelor partiale si a obiectivului final

Identificarea operatiunilor ce se executa

Succesiunea In timp a operatiunilor (Inainte, simultan, dupa operatiunea considerata)

Determinarea duratei medii a operatiunii (tij);dij=optimista; bij=pesimista; mij=probabila

Determinarea dispersiei

STABILIREA ACTIVITATILOR SI SUCCESIUNEA LOR IN TIMP

Intocmirea grafului prin reprezentarea activitatilor din tabele cu ajutorul segmentelor si nodurilor

Inscrierea pe segment a simbolului si duratei operatiunii

Determinarea rangului operatiei si al evenimentului (nodului). Operatiile incidente spre exterior primesc

rangul nodului din care pleaca plus o unitate. Rangul evenimentului In care mai multe operatiuni sunt incidente spre interior este dat de operatiunea

cu rangul cel mai mare.

Numerotarea evenimentelor: la acelasi rang evenimentele se numeroteaza crescator cu o unitate

In ordine indiferenta. Cand se trece la un rang inferior la un rang superior se creste cu o unitate.

Calculul termenului minim al evenimentului. Se calculeaza de la evenimentul 0 la n ; i<J ; La nodul

cu mai multe arce incidente spre interior se va atribui cea mai mare valoare.

Calcularea termenului maxim al evenimentului. Se calculeaza de la evenimentul final catre

evenimentul 0.

e

INTOCMIREA GRAFULUI

STUDIU DE CAZ ..............................................................................

2.4. Metode matematice stohastice (probabilistice)

Teoria probabilitatii

In determinarea legilor interne ale fenomenelor Intamplatoare, un rol important Il au metodele bazate pe analiza probabilistica a acestor fenomene, la baza carora sta teoria probabilitatilor, care are ca obiect de studiu legile proprii fenomenelor Intamplatoare ce se repeta de un numar mare de ori. In managementul firmei, teoria

64

INTOCMIREA GRAFULUI

Determinarea drumului critic. Drumul complet cel mai lung Intre evenimentul initial si cel final si

reprezinta timpul minim In care se pot executa toate activitatile)

CALCULUL REZERVEI LIBERE DE TIMP

Se calculeaza rezerva libera de timp pentru operatiile care nu intra In drumul critic

o

DETERMINAREA PROBABILITATII DE INDEPLINIRE

Determinarea posibilitatilor de Indeplinire a activitatilor In timpul ordonat. Determinarea duratei

totale medii pe drumul critic ();Determinarea dispersiei pentru ultimul nod ().Determinarea probabilitatilor de rezolvare a

operatiunilor In timpul acordat.

Intocmirea planului calendaristic

Intocmirea graficului cu intensitati

Se trag concluzii si se fac corecturi

probabilitatilor este un instrument de luare a deciziilor folosit In situatii de risc, In care decidentii nu sunt complet siguri de rezultatul alternativei implementate. Probabilitatea, In acest caz, se refera la posibilitatea ca un eveniment sa aiba loc sau sa se obtina un rezultat. Aceasta se exprima prin valoarea asteptata calculata pentru fiecare alternativa luata In considerare. Pentru o alternativa, valoarea asteptata (VA) este calculata In functie de venitul (V) pe care-l aduce alternativa si probabilitatea de obtinere a acelui venit (P).

Deci

In urma calcularii VA pentru fiecare alternativa, decidentii aleg si implementeaza alternativa cu valoarea asteptata cea mai ridicata.

Exemplu: Un manager Incearca sa aleaga un amplasament pentru un punct de Inchiriere a echipamentului de ski. Acesta ia In considerare 4 amplasamente posibile (A, B, C, D) fiecare dintre acestea avand conditii sensibil egale de instalare si deservire. Managerul a prognozat ca pentru primul sezon de iarna, In conditii ideale firma sa va castiga 5000 de dolari In amplasamentul A, 10 000 de dolari In B, 7000 de dolari In C, 6000 de dolari In D. Dupa ce a analizat starea vremii In sezonul trecut el a concluzionat ca este necesar sa calculeze probabilitatile ca In amplasamentele stabilite sa se Inregistreze conditii ideale In primul an de functionare si a determinat urmatoarele valori:

pentru A - 20% (0,2);pentru B - 40% (0,4);pentru C - 30% (0,3);pentru D - 50% (0,5).

Prin calculul VA a rezultat urmatoarea situatie cu care se confrunta:

A → VA1 = 5000 0,2 = 1000 dolari B → VA2 = 10 000 0,4 = 4000 dolari

C → VA3 = 7000 0,3 = 2100 dolari D → VA4 = 6000 0,5 = 3000 dolari

Conform analizei sale de probabilitate managerul va trebui sa deschida punctul sau de deservire In amplasamentul B.

Arborii decizionali

65

VA = V P

Arborele decizional este un instrument grafic de luare a deciziilor complexe, structurate pe mai multe etape. Etapele respective sunt independente, Insa, fiecare etapa este influentata de etapa anterioara. O firma care doreste sa stabileasca pentru semestrul urmator secventele planului sau de transport calatori folosindu-se 2 variante: microbuze (12 locuri) si autobuze (44 locuri). Fiecare noua decizie va fi luata In functie de reactia principalului concurent. Firma poate sa aloce din bugetul sau trimestrial doua sute milioane lei pentru microbuze si patru sute milioane lei pentru transportul cu autobuze. Concurentul principal poate sau nu sa angajeze o actiune pe acelasi traseu ceea ce ar conduce la obtinerea unor venituri variabile. In trimestrul urmator firma poate din nou sa aleaga Intre microbuze si autobuze, ceea ce ar conduce la noi rezultate financiare In functie de reactia concurentului.

Fig. 1 - Arbore decizional

66

decizie

hazarddecizia concurentului decizie

hazarddecizia concurentului

Decizia, reactiile concurentului, rezultatele (costurile si castigurile) fiecarei perioade si posibilitatile sunt evidentiate direct pe arborele decizional urmator:

Notatii: drumurile (arcele) care sunt rezultate Incepand cu o litera (A, B, ... J) corespund interventiilor hazardului (riscului) respectiv, reactiei concurentului; drumurile (arcele) care Incep cu o cifra (0, 1, ... 4) corespund deciziilor firmei; p = probabilitatea R = rezultatul net al deciziei aferente perioadei Mb.Ab = alternative care se realizeaza (alegerea firmei sau alegerea concurentului)

67

decizie

hazarddecizia concurentului decizie

hazarddecizia concurentului

Pe baza datelor prezentate se poate determina decizia care trebuie luata. Pentru aceasta trebuie calculata valoare fiecarui drum care conduce la decizia initiala. Se poate calcula, pentru fiecare etapa, speranta de castig (E) pornind de la sfarsitul graficului.

E(C) = 10 ▪ 0,4 + 20 ▪ 0,6 = 16 E(D) = 30 ▪ 0,2 + 40 ▪ 0,8 = 38 E(E) = 10 ▪ 0,3 + 5 ▪ 0,7 = 6,5 E(F) = 10 ▪ 0,4 + 20 ▪ 0,6 = 16E(G) = 10 ▪ 0,5 + 20 ▪ 0,5 = 15 E(H) = 30 ▪ 0,4 + 10 ▪ 0,6 = 18E(I) = 10 ▪ 0,2 + 20 ▪ 0,8 = 18 E(J) = 20 ▪ 0,2 + 10 ▪ 0,8 = 10

Rezulta ca o serie de drumuri, pe care asteptarea matematica a castiguluieste mai mica, pot fi eliminate. Spre exemplu E(C) < E(D) deoarece 16<38 deci C5 si C6

dispar. La fel se procedeaza si pentru celelalte posibilitati iar arborele se simplifica ca In figura 2.

Fig. 2 - Arborele decizional simplificat dupa prima etapa de analiza

Se poate calcula asteptarea matematica a castigului pentru fiecare drum la sfarsitul primei perioade (In A si B):

E(A) = 0,4 ▪ E(A,D) + 0,6 ▪ E(A,F) = 0,4 ▪ (20+38) + 0,6 ▪ (10+16) = 38,4E(B) = 0,5 ▪ E(B,M) + 0,5 ▪ E(B,I) = 0,5 ▪ (40+18) + 0,5 ▪ (20+18) = 48

Deci, E(B) > E(A) ⇒ dispare drumul pe care s-a obtinut E(A) si arborele se simplifica conform fig. 3.

68

E=R▪p

Fig. 3 - Arborele decizional simplificat dupa a doua etapa de analiza

Deci arborele decizional permite luarea unei decizii optime adica firma trebuie sa realizeze transportul prin autobuze deoarece asteptarea matematica a castigului este de 48 fata de 38,4 prin microbuze.

Deciziile urmatoare sunt conditionate de reactia concurentului. Din exemplul dat rezulta:

cand concurentul asteapta pentru transportul pe microbuze (punctul 3) firma va trebui sa riposteze printr-un transport pe microbuze (drumul 3H care are valoare mai mare decat 4J).Se poate spune, In concluzie, ca firma trebuie sa realizeze la Inceput un transport pe autobuze si apoi pe microbuze.

2.5. Teoria jocurilor strategice

Adoptarea deciziilor In conditii de incertitudine presupune ca decidentul nu dispune de informatiile necesare stabilirii probabilitatii de manifestare a fenomenelor (starilor) iar variabilele sunt partial necunoscute.

a) Considerente generale Adoptarea deciziei prin teoria jocurilor consta In determinarea functiei de castig prin intersectarea a doua strategii (a jucatorului maximizant si a jucatorului minimizant). Pentru orice categorie de jocuri cu cei doi parteneri castigul este exprimat printr-o functie de castig notata cu „f” numita si nucleul jocului. Acest nucleu trebuie cunoscut de adversari Inainte de Inceperea confruntarii. Functia de castig „f” este un element al matricei jocului si are ca forma: unde, i = 1............ m si reprezinta strategiile pure utilizate de un jucator; j = 1 ........... n si reprezinta strategiile pure folosite de celalalt jucator.Jucatorul fata de care se calculeaza castigul este jucatorul maximizant si se noteaza cu „A”. Celalalt jucator implicit, se va numi jucator minimizant.

69

f = aij

b) Matricea jocului Inainte de joc cei doi parteneri au pe masa matricea In care sunt reprezentate castigurile (pierderile). Matricea are drept element expresia aij care reprezinta castigul realizat de jucatorul maximizant „A” si In acelasi timp, acest element va reprezenta pierderile suferite de jucatorul minimizant „B”.

Strategiile pure ale jucatorului „m” - B

In consecinta un joc strategic la forma cea mai generala se caracterizeaza prin trei elemente: - o multime X = (X1, X2 ...... Xm) care reprezinta cele „m” strategii ale jucatorului A - o multime Y = (Y1 ............ Yn) care reprezinta cele „n” strategii ale jucatorului B - o functie f = aij (X 1 Y) care poate lua valori reale In spatiul X 1 Y

c) Principiul maximin si minimax Teoria jocurilor strategice urmareste In principal sa arate conduita pe care trebuie sa o urmeze partile aflate In conflict (concurenta).- In esenta jucatorul maximizant A doreste sa actioneze In asa fel Incat cel mai mic castig asigurat pe care Il poate obtine de la jucatorul minimizant B sa fie cat mai mare posibil fara ca acesta din urma (B) sa-i poata interzice acest lucru; - jucatorul minimizant B doreste sa actioneze astfel Incat cea mai mare valoare pe care trebuie sa o dea jucatorului maximizant A sa fie cat mai mica. Acest principiu nascut din prudenta pentru jucatorul maximizant A = pr. maximin. Principiul nascut din prudenta pentru jucatorul minimizant B = pr. minimax.

d) Rezolvarea jocului. Calcului valorii inferioare si superioare a jocului Daca jucatorul A alege strategia pura Ai corespunzatoare liniei i din matrice, trebuie sa se astepte ca jucatorul B sa raspunda cu una din strategiile sale pure pentru ca castigul lui A sa fie cat mai mic. Aceasta strategie a lui B corespunde numarului aij cu valoarea cea mai mica.

Notam aceasta valoare cu j

)aijmin(i =α , unde „j” reprezinta coloana In care figureaza

cel mai mic element al liniei „i”.

Bj

Ai

B1 B2 ............... Bj Bn

A1 a11 a12 ............... a1j a1n

A2 a21 a22 a2n

A3

Ai ai1 ai2 ain

Am am1 am2 amn

70

Strategiile pure ale jucatorului „Mx” - A

▪ Ai = strategiile pure ale jucatorului A▪ Bj = strategiile pure ale jucatorului B▪ aij = castigul realizat de jucatorul maximizant A In ipoteza cand acesta alege strategia pura „i” si cand jucatorul minimizant alege strategia pura „j” (intersectia celor doua strategii)

Daca jucatorul A a ales strategia pura Ai sa nu se astepte sa nu se astepte sa castige mai mult decat valoarea α i (In conditiile In care B alege strategiile cele mai indicate). Daca jucatorul A are la dispozitie „m” strategii pure el va cauta sa aleaga acea strategie In care α i are valoarea cea mai mare. Daca se noteaza cu α = max α i rezulta

ca j

aijmin

i

max ⋅⋅=α .

Aceasta valoare α este cunoscuta drept castigul realizat de jucatorul maximizant A si poarta numele de valoarea inferioara a jocului. Un rationament similar se face si pentru jucatorul minimizant B. El urmareste sa reduca pe cat posibil castigul jucatorului maximizant A. Alegand strategia Bj corespunzator coloanei „j” el este sigur ca va pierde maxim. Daca se noteaza cu Bj = maxim (aij) (elementul cu cea mai mare valoare situat In coloana „j”) aceasta va reprezenta pierderea suferita de jucatorul minimizant B In conditiile In care el a ales strategia pura Bj (nu exista informatii privind strategia aleasa de A). Jucatorul minimizant B are la dispozitie „n” strategii pure asa Incat va alege coloana In care elementul Bj este cel mai mic.

Adica va cauta un i

)a(max

j

minB

ijj

⋅⋅= .

Aceasta valoare constituie pierderea suferita de jucatorul minimizant B si este definita valoarea superioara jocului.

Enunt: Firma ELECTRON - S.R.L. Infiintata Inca din martie 2000, a reusit In cativa ani sa ocupe 20% din cota de proba a Brasovului In vanzarile de televizoare, videorecordere, radiocasetofoane, calculatoare, playere DVD si combine muzicale. Incepand cu anii 2003 competitia s-a intensificat prin aparitia firmei ROM ELECTRON PRODUCTION. Aceasta din urma a reusit sa castige Intr-un an 35% din cota de proba a Brasovului, pentru produsele mentionate mai sus. Managerul firme ELECTORN S.R.L. stie ca va pierde concurenta cu firma nou intrata pe piata. Fiecare din cei doi manageri si-au construit mai multe strategii cu care sa contracareze actiunea celuilalt. In matricea urmatoare sunt prezentate strategiile jucatorului care va castiga (A = ROM ELECTRON PRODUCTION, deci jucatorul maximizant) si strategiile jucatorului care va pierde (B = ELECTRON .S.R.L., jucatorul minimizant).

Se consider a matricea:

71

Studiu de caz: TEORIA JOCURILOR STRATEGICE

A =

18 3 0 2 0 3 8 20 5 4 5 516 2 1 25 9 30 0 20

Nota:

liniile reprezinta strategiile pure ale jucatorului maximizant A;

coloanele reprezinta strategiile pure ale jucatorului minimizant B;

cifrele reprezinta cresterea profitului pentru jucatorul A si pierderile pentru jucatorul B estimate pentru anul 2004

Rezolvarea consta In determinarea lui α si β astfel:a) determinarea lui α

)ij

jia(minmax ⋅=α

0)20,0,3,9(j

5

1)25,1,2,16(j

4

4)5,5,4,5(j

3

0)20,8,3,0(j

2

0)2,0,3,18(j

1

min

min

min

min

min

==

==

==

==

==

α

α

α

α

α

==⋅=α α )0,1,4,0,0max(ii

max

b) determinarea lui β

)a(maxmin ijij

⋅=β

8)0,1,5,8,0(max

4)3,2,4,3,3(max

18)9,16,5,0,18(max

i3

i2

i1

==β

==β

==β

25)20,25,5,20,2(m axi

4 ==β

==β )25,8,4,18min(

Cand valoarea superioara a jocului este egala cu valoarea inferioara jocul strategic este cu punct sa.

In acest caz, teoria jocurilor strategice recomanda ambilor jucatori sa foloseasca strategia astfel:

jucatorul maximizant strategia 3 (deci linia 3)

72

4 = valoarea inferioara a jocului

4 = valoarea superioara a jocului

jucatorul minimizant strategia 2 (deci coloana 2) Daca nu se Intampla asa:

sa presupunem ca jucatorul maximizant A alege In loc de strategia 3, strategia 1. (Va rezulta un castig de trei ori mai mic)

sa presupunem ca jucatorul minimizant B alege In loc de strategia 2, strategia 3 (va pierde mai mult)

Jucand corect, dupa regulile impuse de teorie, jucatorul maximizant va castiga maximum posibil, iar jucatorul minimizant va pierde minimum posibil.

2.6.Teoria deservirii

Notiuni de baza utilizate In teoria deservirii

Problema principala a teoriei deservirii consta In obtinerea unei eficiente maxime In conditiile unei solicitari mari cu maximum de resurse (obtinerea unor rezultate maxime In conditiile unei solicitari maxime si a unor mijloace limitate. Primele notiuni ale teoriei deservirii apartin lui ERLANG (1908-1922) si au fost utilizate In optimizarea functionarii unei centrale telefonice din orasul Copenhaga. Ulterior, evolutia stiintelor a contribuit la elaborarea modelului matematic al teoriei deservirii (asteptarii).

TEORIA DESERVIRII (asteptarii) este un capitol al cercetarii operationale care studiaza procesele legate de satisfacerea cererilor de deservire cu caracter de masa, aleator, generatoare de asteptare.

Obiectul teoriei deservirii Il constituie fenomenele de asteptare, acele fenomene de natura tehnica sau sociala, In care existenta unui mecanism ce executa un serviciu de masa implica asteptarea sau aglomerarea solicitarilor. Proces de deservire - poate fi descris ca un sir de operatii (activitati) prin care se efectueaza o lucrare, un serviciu de catre un sistem ca urmare a cererilor primite din afara. Cerere de deservire (cerinta) - este exprimarea unei nevoi de deservire.

Satisfacerea unei cerinte sau cereri - este deservirea propriu-zisa. Cererea sau cerinta poate veni din partea uneia sau mai multor persoane, din partea unui sistem sau a unui obiect. Deservirea poate fi facuta de un om, masina sau un sistem complex. Toate mijloacele care asigura deservirea unei cerinte poarta denumirea de aparatura de deservire (sisteme tehnice). Canal de deservire - reprezinta sistemul de deservire a unei singure cereri. Un canal de deservire nu poate satisface decat o singura cerere. Intr-un interval, este posibil ca In timp ce canalul de deservire este ocupat cu deservirea unei cereri, la intrare sa soseasca alte cereri care solicita deservirea. Se poate deci forma un rand (sir, coada de asteptare). Sistem de deservire - un ansamblu compus din mai multe aparate sau canale cu aceiasi destinatie. In practica exista situatii cand o cerere este deservita succesiv de mai multe sisteme de deservire. Astfel de sisteme alcatuiesc retele de deservire.

73

Cererile sosite In sistem, In functie de natura lor, pot sau nu sa astepte pentru a fi deservite.

Structura generala a unui sistem de deservire (caz particular)

Structurile sistemelor de deservire sunt diverse. Exista surse care pot genera cereri cu caracteristici diferite sau accesul la canalele de deservire se poate face pe baza unor reguli (este limitat timpul celui care asteapta la rand).

Functionarea unui sistem de deservire(model general)La intrarea sistemului se prezinta o succesiune de cereri, cerinte sau unitati numita flux de intrare. Aceste cerinte sunt apoi supuse operatiilor care alcatuiesc activitatea de deservire si la iesire din sistem se obtine o succesiune de unitati deservite, iar dupa caz si unitati nedeservite, care, la un loc alcatuiesc fluxul de iesire. Impartirea unitatilor apartinand fluxului de iesire In unitati deservite si unitati nedeservite este determinata de canalele In care este pus sa lucreze sistemul. Daca nu sunt folosite nici un fel de restrictii referitoare la ramanerea unitatilor In sistem se presupune ca acestea Isi asteapta

74

RANDURICentru de deservire

sistem de deservire

Unitati In sistem

Unitati la rand Unitati la deservire

Canale de deservire

Cereri de deservire

Cerinte de deservire Unitati

deservite

Unitati nedeservite

randul pentru a fi deservite. Daca Insa intervin restrictii, la iesirea din sistem vom Intalni atat unitati deservite cat si unitati nedeservite (pierderi). Teoria deservirii ajuta la organizarea sistemelor de deservire, urmandu-se asigurarea satisfacerii maxime a cerintelor (unitatilor), cu un consum minim de forte si mijloace si In termen, cat mai mici posibile.

Sistemul de deservire cu asteptare, fara limitari cu un canalIn practica, sistemele de deservire cu asteptare sunt mult mai numeroase decat

alte tipuri. Cererile care sosesc In sistem si gasesc toate canalele ocupate se aseaza la rand si asteapta sa fie deservite, indiferent cat de mare ar fi durata asteptarii.

a)Ipoteze de lucru

fluxul de intrare este elementar, poissonian caracterizat de parametrul „λ” a carui lege de repartitie este:

( )eP t

k

)t(k !k

t λ−⋅λ=

timpul de deservire respecta legea de repartitie exponentiala caracterizata prin parametrii:

P te1)ttd(

,anumeşitd

1

µ−−=

=µ

se admite existenta randului de asteptare format din „s” unitati;

unitatea (cererea) dupa ce a fost deservita paraseste definitiv sistemul;

durata asteptarii este nelimitata, deci ta = timpul de asteptare (ta → ∞)

deservirea este individuala si fara prioritati;

ne situam In regim stabilizat. Prin urmare α <1 astfel randul ar creste la infinit si sistemul de deservire nu ar face fata niciodata.

b) Modelul matematic si determinarea principalilor indicatori

probabilitatea ca In sistem sa fie „k” unitati : pk= (1-α )α k

probabilitatea ca sistemul sa fie liber: p0 = 1-α (k=0, In sistem sun „0” unitati)

numarul mediu de unitati aflate In sistem:

α−

α=1

mk

numarul mediu de unitati aflate la rand:

α−

= α1

2

sm deci vor rezulta,

75

mmmm

kss

k 1 ⋅α=⇒α

=

timpul mediu de stationare In sistem:

)1(

mt kk α−λ

α=λ

=

timpul mediu de asteptare la rand:

)1(

2s

am

t α−λ=

λ= α deci

λα=

α−λ−

α−λα=−= α

)1()1(

2

akd ttt deci

tt dd ⋅λ=α⇒λα=

probabilitatea formarii randului P(k > λ) = α 2

et )1(td

t

a )t(P α−−⋅α=

Nota: „α ” reprezinta parametrul (densitatea fluxului elementar -poissonian- deci, numarul mediu de cereri care apar Intr-o unitate de timp). Este considerat factor de serviciu (sensul fizic al acestei marimi este numarul de unitati ce sosesc Intr-un sistem, Intr-un interval de timp egal cu td - timpul necesar deservirii unei cereri).

Aplicatie practica (Studiu de caz)Enunt:Se da un sistem de deservire format dintr-un depozit de materiale si o coloana de

tip auto. Durata medie de Incarcare a unei masini este de 5 minute. Afluirea masinilor catre depozit poate fi stabilita astfel Incat sa avem o sosire la 6 minute sau una la 8 minute.

Costul asteptarii unei masini este de 20 E / ora iar costul asteptarii depozitului este de 200E/ora.

Se cere: Sa se determine care este solutia mai economicoasa. Rezolvare:

a) Afluirea masinilor la depozit se face avand o sosire la 6 minute

6

55

6

1

5t6

1

tid

=⋅=α

==

=α

76

masini / minut

minute (timpul de deservire este egal cu timpul de Incarcare a unei masini) masini (factorul de serviciu)

6

5 < 1 ⇒ regim stabilizat

25)

6

51(

6

136

25

)1(x

2

at =−

=α−

= α

Considerand o zi de lucru de 8 ore, rezulta ca In cele 8 ore vom avea:

nr. de masini care sosesc la depozit In 8 ore:

806

608 =⋅

4 0 058 0t )8 0(d =⋅= minute (timpul necesar Incarcarii celor 80 de masini)

timpul total de Incarcare si de asteptare a celor 80 masini (tams) tams = 8025 = 200 minute (timpul total de asteptare a celor 80 masini)

timpul de asteptare a depozitului (taD)

taD = 8060 - tnecesar Incarcarii 80 ms = 480 - 400 = 80 minuteRezulta deci, costul total al asteptarii masinilor si depozitului: CAT = Cams+CaD

E93320060

8020

60

2000C 1aT =⋅+⋅=

b) Afluirea masinilor la depozit se face avand o sosire la 8 minute:

8

1=λ masini / minut

td = 5 minute

⇒=⋅=α8

55

8

1 regim stabilizat

83

25

)1(

2ta ≈=

α−λα= minute

Nr. masini/zi de lucru = 608

1608 =⋅⋅

td(60)=605= 300 minute

tams = 5003

2560 =⋅ minute

taD=480-300= 180 minute

Costul total al asteptarii masinilor si depozitului:

E76660016620060

18020

60

500C 2aT =+=⋅+⋅=

In concluzie, CaT1>CaT2⇒ b, solutia optima

CAPITOLUL 4

CRIZA DE IMAGINE A ORGANIZATIILOR

77

minute (timpul de asteptare a unei masini)

masini

1. Definirea crizei de imagine a organizatiilor In epoca globalizarii economiei de piata si a concurentei acerbe pentru resurse

materiale, financiare si public (clienti, parteneri, factori de decizie, lideri de opinie etc.), apar si dispar multe organizatii. Unele au succes, se dezvolta si raman etaloane pe piata, altele nu rezista concurentei si dispar. Cercetatorii au relevat ca, dincolo de aspectele economice, financiare si manageriale clasice, una din cauzele care au dus la insucces a fost imaginea publica nefavorabila.

Se pune Intrebarea: cat de dependenta este o organizatie de imaginea sa publica si cat de vulnerabila este ea din acest punct de vedere?

In plan social, imaginea unei organizatii este relevanta prin gradul de notorietate publica si de Incredere cu care acestea este cotata In mediul In care Isi desfasoara activitatea. Altfel spus, imaginea este reflectarea publica a reputatiei, personalitatii sau identitatii unei organizatii. Fie ca vrea sau nu orice organizatie, odata constituita, are o imagine In constiinta publica. In viata de zi cu zi, oamenii cumpara produse si servicii In functie de imaginea pe care si-au format-o despre acestea sau despre organizatia care le produce si le ofera. De foarte multe ori, ei raman „agatati” de aceasta imagine si refuza sa vada si alte produse sau servicii pe care piata le ofera.

Bautorii de Coca - Cola sau Tuborg, turistii care calatoresc numai cu compania de transport KLM, investitorii si posesorii de carduri la Banca Romana pentru Dezvoltare, vor fi convinsi cu greu sa schimbe compania In care au Incredere. Si aceasta, deoarece imaginea acelei companii este propria lor creatie, propria lor reprezentare. Ea devine un bun al organizatiei, un element de patrimoniu, numai dupa ce individul din public si-a exprimat judecata de valoare. Ar parea atunci ca singura atributie care Ii revine organizatiei este sa Il ajute pe „clientul” sau sa-si formeze o imagine coerenta stabila si consistenta, care sa cuprinda scopul, obiectivele si impactul social al activitatii organizationale.

O imagine coerenta, cu sens pozitiv, Ii confera organizatiei stabilitate si succes In competitia pentru resurse si public. In plus, ea este mai putin vulnerabila la atacurile concurentei si mai putin expusa riscurilor de a se confrunta cu o situatie de criza. In sens contrar, reducerea compatibilitatii Intre ceea ce face, ce spune si ce crede lumea despre organizatie, precum si schimbarea polaritatii imaginii spre sensul negativ al evaluarilor publice, determina scaderea performantelor organizatiei, reducerea cotei de piata si chiar intrarea ei In criza. Din acest punct de vedere, Levinson compara organizatia cu corpul uman: „daca doresti sa Intelegi o persoana, o examinezi. Poti sa o faci sistematic, asa cum o fac fiziologii, sau poti Incerca sa afli mai multe despre ea de-a lungul timpului, asa cum fac prietenii. Mai Intai Incerci sa afli cine si ce este acea persoana. In al doilea rand, Incerci sa afli cum se comporta In diferite circumstante. In al treilea rand, doresti sa stii ce crede si cum o vede lumea, cum se prezinta lumii si de ce o face In acest mod. Daca exista mari diferente Intre imaginea pe care o proiecteaza si persoana care este cu adevarat, conflictele emotionale sunt inevitabile.”13

13 Harry Levinson, Organizational Diagnosis, Cambridge, Massachusetts, Harvard University Publisher, 1972, p.71

78

Rezulta, deci, ca stabilitatea si coerenta sunt doua dintre trasaturile esentiale ale unei imagini publice de succes. Exista organizatii a caror dependenta de conservare a imaginii lor publice este vitala: institutiile financiar-bancare si organizatiile politice. Ele Isi bazeaza functionarea pe gradul de notorietate (reputatia) si de Incredere publica cu care sunt cotate. Avem destule exemple de fonduri de investitii sau mutuale si banci de credit care au falimentat datorita pierderii Increderii investitorilor si creditorilor. In mod similar, organizatiile politice care pierd Increderea cetateanului se confrunta cu o reducere a sprijinului In alegeri ceea ce are ca rezultat pierderea cursei pentru obtinerea puterii politice.

2.Mecanisme de producere a crizei de imagineOrganizatiile economice care au ca scop producerea de bunuri sau servicii se pot

confrunta cu o criza de imagine ce se poate manifesta In faze intermediare. Mai Intai pot fi afectate numai unele din produsele sau serviciile organizatiei, care au pierdut In competitia pentru imaginea publica. In acest caz, imaginea globala a organizatiei se poate mentine Intre limitele adecvate, notorietatea si Increderea publica asigurand functionarea normala a organizatiei. Totusi, nerezolvarea In timp a problemelor, cu impact mare la public, generate de produsele, serviciile a caror imagine a fost deteriorata, va produce intrarea Intregii organizatii In criza. In aceste conditii, definim criza de imagine ca fiind acel stadiu de deteriorare a gradului de notorietate, a reputatiei si Increderii publice ce pune In pericol functionarea sau existenta unei organizatii. Aceasta Inseamna ca produsele sau serviciile nu mai au aceeasi cautare pe piata, iar onestitatea scopurilor, corectitudinea si legalitatea actiunilor organizatiei devin subiect de dezbatere publica sau juridica. Daca ar fi sa ne Intrebam care este mecanismul prin care se produce o criza de imagine, un raspuns posibil poate fi dat, analizand procesul de formare a imaginii sociale a unei organizatii. In esenta, imaginea rezulta din procesarea mesajelor pe care indivizii, grupurile, categoriile de public relevante le percep despre organizatie. Merita subliniat faptul ca, In procesul de formare, imaginea organizatiei se prezinta ca o succesiune de reprezentari ce se cristalizeaza despre aceasta. Ulterior, prin manifestarile comportamentale ale indivizilor ce percep realitatile organizatiei, imaginea se obiectiveaza sub forma notorietatii, reputatiei, Increderii publice. Imaginea, ca element de patrimoniu, impune eforturi sustinute pentru castigarea recunoasterii respectului, buna-vointei si Increderii publicului prin influentarea reprezentarilor acestuia In functie de interesul organizatiei. Procesul de formare a imaginii sociale Incepe odata cu aparitia organizatiei si are o evolutie continua pe toata durata existentei acesteia. Imaginea se structureaza ca un complex informational bazat pe emiterea, receptionarea si evaluarea mesajelor organizatiei. Acestea cuprind informatii difuzate prin canale proprii si institutionalizate prin mass-media, prin publicitate si reclama, prin relatiile cu comunitatea locala, prin opiniile exprimate public de catre membrii organizatiei si prin satisfactia / insatisfactia exprimata de public (clienti, consumatori) In urma utilizarii produselor si /sau serviciilor. In analiza procesului de formare a imaginii sunt esentiale doua tipuri de mesaje: mesajele functionale si mesajele emise deliberat.

a. mesajele functionale rezulta din activitatea organizatiei. De regula, ele sunt coerente, stabile si credibile, pentru ca se refera la realitati observabile si verificabile: domeniul de activitate, localizare In spatiu, marime, structura, cifra de afaceri, tipul si calitatea produselor si serviciilor, importanta

79

sociala si / sau nationala, impactul socio-economic asupra comunitatii (locul de munca, zgomote, poluare etc.). Aceste mesaje sunt receptionate de un public mai restrans format de regula din cei care au un interes In relationarea directa cu organizatia (furnizori, clienti, consumatori, parteneri, investitori, decidenti) si cei situati In proximitatea organizatiei a carei functionare le influenteaza Intr-un anume mod existenta.

b. mesajele emise deliberat sunt lansate de regula de structurile specializate ale organizatiei (marketing, publicitate, reclama, relatii publice) cu scopul de a orienta perceptia asupra mesajelor functionale si a face posibila receptionarea lor favorabila de catre toate categoriile de public din sfera de interes a organizatiei. Aceste mesaje Indeplinesc urmatoarele functii: de informare, de explicare, de potentare, de mentinere In atentie si de reducere a impactului negativ pe care functionarea organizatiei l-ar putea avea In mediul intra si extra organizational. Mesajele emise deliberat urmaresc promovarea identitatii si imaginii de marca a produselor si organizatiei, a idealurilor si scopurilor acesteia, explicarea beneficiilor pe care categoriile de public tinta le au ca urmare a functionarii organizatiei. In schema propusa exista doua spatii esentiale pentru formarea imaginii:

i. spatiul de creare a vizibilitatiiii. spatiul de generare a credibilitatii si Increderii

Teoretic, spatiul vizibilitatii apartine organizatiei, In timp ce spatiul Increderii apartine publicului-tinta. Conditia esentiala pentru ca o organizatie sa Isi poata proiecta imaginea In spatiul de interes este sa-si asigure vizibilitatea prin emiterea si armonizarea celor doua tipuri de mesaje. Coerenta si compatibilitatea acestora fac posibila proiectarea unei imagini dezirabile a organizatiei, capabile sa genereze judecati de valoare si opinii favorabile rezultate din evaluarile succesive ale potentialului destinatar. In unele lucrari sunt identificate patru situatii In care se pot combina cele doua tipuri de mesaje:

a) activitate buna + mesaj pozitiv ⇒ coerenta, credibilitate, succes;b) activitate buna + mesaj negativ ⇒ incoerenta, erodarea credibilitatii, pierderi;c) activitate slaba + mesaj pozitiv ⇒ incoerenta, contradictii, pierderi, manipulare, organizatie In precriza;d) activitate slaba + mesaj negativ ⇒ incoerenta, pierderi, organizatie In criza.

In situatia descrisa la punctul c), apare posibilitatea ca organizatia sa mai pastreze o perioada de timp Increderea publicului, dar pe termen lung va pierde. Publicul va percepe destul de repede ideea de manipulare si va deveni ostil organizatiei manipulatoare. Din motive didactice schema prezinta cazul ideal cand organizatia Isi asigura singura vizibilitatea, gestionand total transmiterea mesajelor. Practic, datorita comunicarii globale vorbim de doua tipuri de vizibilitate: directa si mediata.

80

Public Organizatie

Canal de comunicare

Vizibilitate mediata

Vizibilitate directa

In cazul vizibilitatii directe, predomina mesajele construite si distribuite de organizatie prin contacte nemijlocite cu publicul. Gradul de coerenta, corectitudine si credibilitate al acestora este ridicat. Insa aria de cuprindere numerica, spatiala si temporala a publicului se restrange datorita capacitatilor limitate ale organizatiei de a realiza contacte directe.

Vizibilitatea mediata asigura cuprinderea aproape instantanee a tuturor categoriilor de public relevant pentru organizatie, Insa comunicarea mediata prin mass-media sau lideri de opinie reduce posibilitatea organizatiei de a controla acuratetea si corectitudinea construirii si transmiterii mesajelor.

Simptomele si cauzele crizei de imagine apar In cadrul comunicarii mediate. Aici se manifesta elementele, practicile si starile care determina aparitia crizei. Identificam, astfel, un prim element al mecanismului de aparitie a crizei de imagine: Intreruperea sau deformarea mesajelor In spatiul de creare a vizibilitatii . Acest lucru se datoreaza atat celor care emit mesajelor, celor care le receptioneaza, cat si mijloacele care vehiculeaza informatia.

Un al doilea element Il reprezinta coruperea (modificarea) grilei de evaluare a publicului-tinta . In mod normal, fiecare individ Isi orienteaza comportamentul dupa propria harta mentala. Oamenii gandesc si se comporta diferit de la o situatie la alta. Ei pot fi logici, rationali si responsabili Intr-o anumita situatie si ilogici, irationali si iresponsabili In alta situatie. Grupurile, comunitatile organizationale, natiunile au valori, credinte, prejudecati si opinii diferite, cu semnificatie pentru fiecare membru din interiorul lor. In acelasi timp, oamenii percep, descopera si construiesc propria realitate – lumea interna si externa – In modalitati care au sens si semnificatie pentru ei. Daca In discordanta cu valorile organizatiei se modifica harta mentala (grila de evaluare) a publicului-tinta prin cultivarea ostilitatii fata de aceasta, mesajele organizatiei nu vor mai fi compatibile cu sistemul de valori al indivizilor din public, producand dezacord, incompatibilitate, neIncredere.

Un al treilea punct generator de criza de imagine este neasigurarea criteriului de stabilitate In timp a imaginii pozitive . Fluctuatiile de credibilitate provoaca, In final, aparitia neIncrederii. Companiile mediatice succesive cu obiective si scopuri diferite sau putin precizate au ca efect, In ultima instanta, bulversarea sistemului de referinta al individului si modificarea fara discernamant a grilei sale de evaluare.

3. Cauze care pot genera aparitia unei crize de imagine ⇒ Incapacitatea organizatiei de a-si crea si gestiona o identitate puternic, relevanta atat In interior cat si In cadrul extraorganizational

Orice organizatie, odata Infiintata, trebuie sa-si proiecteze In spatiul public propria identitate care sa o diferentieze de alte organizatii de acelasi fel sau care actioneaza In acelasi domeniu de activitate. Aceasta diferenta specifica trebuie sa fie atat de puternica Incat publicul relevant pentru organizatie, intern si extern, sa o poate identifica In peisajul organizational al spatiului public. Exista mai multe banci comerciale sau de credite, mai multi producatori de Incaltaminte sau textile, mai multe magazine sau depozite en-gros. Se pune Intrebarea daca potentialul beneficiar al produselor si

81

serviciilor acestor organizatii poate sa-si reprezinte si sa defineasca diferentele specifice. De multe ori liderii organizatiilor, preocupati mai mult de rezolvarea aspectelor financiare si de natura legala ale Inregistrarii sau structurarii organizatiei, pierd din vedere necesitatea aplicarii unui program coerent de creare a propriei identitati, care sa cuprinda In afara de nume, atmosfera, evenimente si idealul sau cultura organizationala.

Pentru publicul intern (angajati) este esential sa se poate identifica cu idealul organizatiei. Cand o parte a propriilor membri nu sunt de acord cu imaginea de sine ideala a organizatiei, ei se transforma, de regula, In simple prezente pe statul de plata si nu vor face altceva decat sa raspunda solicitarilor minime. Ei vor fi dominati de frustrare, depresie, apatie, alienare si In situatii limita chiar de furie. Angajatii sunt deosebit de sensibili si la modul In care organizatia este perceputa de publicul extern. Compatibilitatea / incompatibilitatea Intre imaginea de sine si imaginea sociala a organizatiei are importante efecte benefice / malefice pentru starea organizatiei. Pentru publicul extern (clienti, parteneri, investitori, decidenti), este imperios necesar sa identifice, la organizatia catre care Isi orienteaza interesele, suficiente elemente de compatibilitate cu propria conceptie despre ceea ce ar trebui sa faca sau sa fie aceasta astfel Incat el sa-si poata dezvolta Increderea In produsele si serviciile organizatiei. Cand publicul extern si publicul intern au perceptii similare despre organizatie, imaginea acesteia este considerata viabila si consecventa.

Referitor la analiza identitatii pe care o organizatie o proiecteaza, Levinson utilizeaza urmatoarele elemente:

a) ceea ce face - asa cum se vede In produsele si serviciile sale si In felul cum Isi trateaza angajatii („unitati economice bune pentru a fi cumparate si conduse” sau „oameni capabili si maturi”).b) ce spune - prin intermediul comunicarii cu angajatii („rugaminte si persuasiune” sau „definirea de comun acord a problemelor comune”) si prin intermediul comunicarii cu cumparatorii / consumatorii sai („cineva care sa fie atras prin propuneri ce depasesc posibilitatile reale” sau „poate a fi pacalit printr-un ambalaj construit cu inteligenta”).c) ce cred oamenii ca trebuie sa fie organizatia. Raspunsurile la urmatoarele Intrebari pot fi relevante pentru o analiza pertinenta:- daca o organizatia are o imagine, este ea la Inaltimea acesteia? Sau spune una si face alta? - daca exista o imagine angajatii se ridica la Inaltimea acesteia? sau exista cerinte conflictuale, salarii mici sau alte motive care Ii impiedica?- Cand trebuie schimbata imaginea sunt angajatii implicati sa faca schimbarea prin intermediul unui management participativ?- daca nu exista o imagine distincta a organizatiei, sunt de dorit confuziile, identificarea limitata si valorile disparate?

⇒ Lipsa de preocupare a managementului pentru promovarea si gestionarea unei imagini coerente

Unele organizatii ale caror produse sau servicii sunt unicat pe piata au tendinta sa acorde mai putina atentie imaginilor sociale, atitudinilor propriilor consumatori. Este cazul companiilor (furnizoare de servicii de telefonie fixa, energie electrica, apa calda etc.) care In lipsa unei concurente reale pe piata, au stabilit preturile serviciilor si

82

produselor dupa propria grila, netinand seama de consecintele ce pot sa apara In planul perceptiei si al reprezentarii publice a organizatiei. Aceste organizatii au plecat de la premisa ca fiind singurele producatoare / distribuitoare pe piata, consumatorii nu vor avea altceva de facut decat sa le cumpere produsele si serviciile. Dincolo de formarea unor imagini negative despre firmele mentionate, consumatorii au luat masura extrema de a se deconecta de la reteaua telefonica, de energie electrica sau apa calda. Procesul va continua daca politica firmelor nu se va orienta spre nevoile clientului. Consumatorii au gasit si variante de rezerva, apeland la telefonia mobila si instalandu-si propriile centrale de Incalzire.

Dependenta oricarei organizatii de imaginea sa publica, de Increderea manifestata de publicul sau relevant obliga factorii de conducere sa acorde o mai mare atentie strategiei de promovare a identitatii, a valorilor si culturii organizatiei. Aceasta strategie trebuie sa fie o componenta permanenta a planului de afaceri pe termen lung.

⇒ Imposibilitatea organizatiei de a avea controlul total asupra mesajelor care creeaza vizibilitatea In spatiul public

In situatii normale, organizatia gestioneaza cu autoritate relativa spatiul de vizibilitate directa. In acest spatiu, prin mesajele transmise si evenimentele create, organizatia poate controla intensitatea si durata vizibilitatii publice. In spatiul vizibilitatii mediate controlul este foarte redus la majoritatea organizatiilor. Noile conditii impuse de spatiul mediatic nu sunt Intotdeauna favorabile organizatiilor.

In concluzie orice organizatie care Isi proiecteaza o strategie de imagine trebuie sa fie constienta de urmatoarele aspecte:

▪ publicul extern nu este proprietatea sa exclusiva▪ In „orchestra” comunicarii globale ea este doar o „voce” pe langa

altele;▪ nu este singurul „distribuitor” de mesaje despre activitatea sa;▪ canalele externe de comunicare, prin politica lor, Ii vor asigura o

vizibilitate intensa si de lunga durata pentru aspectele negative ale activitatii sale si o vizibilitate redusa ca intensitate si durata pentru aspectele pozitive;

▪ de cele mai multe ori, canalele de comunicare urmaresc sa-si creeze propria vizibilitate, identitate si distinctie prin modul propriu de difuzare a stirilor.

⇒ Incapacitatea organizatiei de a asigura o imagine coerenta, credibila si stabila prin compatibilizarea mesajelor

Aceasta incapacitate se poate datora existentei si interactiunii unor factori interni si externi cum ar fi:

→ lipsa unor strategii si politici manageriale de gestionare a comunicarii organizationale;

→ coordonarea redusa Intre structurile de comunicare;→ inexistenta unor structuri specializate In gestionarea imaginii,→ slaba gestionare a crizelor organizationale;→ pregatirea redusa a structurilor destinate gestionarii imaginii (identificarea gresita

a nevoii de informare In mediile interne si externe ale organizatiei; stabilirea gresita a mesajelor; proiectarea nerealista a programelor de gestionare a imaginii);

83

→ existenta unui mediu comunicational, puternic perturbator pentru comunicarea organizatiei, In care „vocea” autorizata a acesteia Isi pierde credibilitatea, rolul ei fiind luat de o alta sursa din afara organizatiei;

→ intrarea organizatiei In unda de propagare a unor crize exterioare acesteia;→ neadaptarea programelor de creare a identitatii organizatiei la schimbarile

produse In mediul extra organizational;Reexaminarea identitatii trebuie sa aiba loc In urmatoarele circumstante:

- Cand perceptia publica a companiei nu reflecta realitatea. Greselile de management, castigurile slabe, problemele de mediu si altele pot avea impact negativ;- Cand competitorii organizatiei se misca cu Incetineala In construirea si proiectarea cu claritate si eficienta a imaginii proprii si / sau a produsului. In acest caz, identitatea organizatiei este oportuna si poate deveni, ea Insasi un avantaj In competitie.- Cand forte externe, cum ar fi un nou competitor, sau modificarea unor prevederi legislative necesita contramasuri de identitate.Reexaminarea imaginii organizatiei constituie o masura sigura de a Intelege mai bine natura problemelor cu care aceasta se confrunta.

4. Caracteristicile crizei de imaginea) Nu apare brusc. Spre deosebire de crizele organizationale sau cele mediatice, criza de imagine are o evolutie mai lenta si mai complexa. Dezvoltarea ei este influentata de numarul categoriilor de public implicate In proces, de capacitatea de comunicare o organizatiei si de ostilitatea mediului comunicational. Schimbarile la nivelul convingerilor indivizilor sunt mai lente decat la nivelul opiniilor, atitudinilor, iar evaluarea ce are ca rezultat o imagine, este influentata de convingerile profunde ale indivizilor. b) Se suprapune si este determinata de o criza de identitate specifica culturii organizationale. Poate determina la randul ei, aparitia unei crize de identitate. c) Este mai greu de identificat decat alte tipuri de crize. Necesita analize si evaluari mai complexe, conduse de structuri specializate care sa identifice atitudinile si Increderea salariatilor si publicului extern. Efectele ei pot fi usor confundate cu cele ale unei crize organizationale.d) Efectele crizei de imagine se manifesta pe termen lung. Credibilitatea unei organizatii se obtine greu, se mentine cu eforturi mari si se recastiga si mai greu, cu cheltuieli foarte mari. Efectele crizei organizatorice Inceteaza odata cu rezolvarea ei prin restructurare, redefinirea scopurilor si obiectivelor, eliminarea cauzelor incidentelor, accidentelor si conflictelor. Criza de imagine este cumulativa si mult mai profunda decat alte tipuri de criza. Datorita crizei de imagine, o organizatie poate ramane stigmatizata pe toata durata existentei sale, daca nu se Intreprinde nimic pentru refacerea imaginii publice si existenta ei poate fi foarte scurta. Ex: cazul fondurilor de investitii si mutuale sau al cooperativelor populare de credit (banci de credit).

5) Efectele crizei de imaginea) In faza ei acuta, criza de imagine poate declansa o criza organizationala. Pierderea Increderii depunatorilor la fondurile de investitii si bancile de credit a produs

84

In prima faza o criza de lichiditati, ca urmare a retragerilor masive de capital. S-a ajuns astfel la declararea falimentului datorat incapacitatii de plata. Institutiile financiare prezentate nu au putut sa-si pastreze imaginea de parteneri viabili, solvabili si credibili, si nu au putut sa ofere stabilitate si soliditate In gestionarea banilor populatiei. Aceeasi situatie poate fi relevanta si In cazul partidelor politice care au pierdut alegerile ca urmare a deficitului de imagine cu care au intrat In campania electorala. b) Criza de imagine a unei organizatii poate afecta credibilitatea, legitimitatea si dezvoltarea Intregii ramuri industriale sau a domeniului de activitate. Scandalurile care au urmat dupa falimentul In lan al unor banci de credit si fonduri mutuale au pus sub semnul Intrebarii credibilitatea si stabilitatea domeniului financiar - bancar. Scandalurile politice si deficitul de imagine al unor partide politice au dus la cresterea absenteismului politic In viata publica, precum si la reducerea numarului cetatenilor prezenti la urnele de vot. c) Criza de imagine poate schimba sensul misiunii strategice a unei organizatii In perceptia publicaActiunile minerilor din valea Jiului, justificate poate, la Inceput, de conditiile economico-sociale din zona si de dificultatile muncii In subteran, au schimbat perceptia publica despre scopul mineritului si despre onorabilitatea acestei meserii; astazi meseria de miner este asociata de unii cetateni cu greve, tulburari a ordinii publice si Incercari de rasturnare a guvernului, chiar daca nu toti lucratorii din mine s-au identificat cu actiunile confratilor lor. Cu greu se mai poate face asocierea: miner-carbune-curent electric-caldura-lumina. Mai degraba existe tendinta spre asocierea: miner-saracie-Intuneric-revolta-dezodine-teama. d) Criza afecteaza cultura organizationala si latura psihologica a salariatilor si clientilor. Indivizii au tendinta de a refuza sa se mai identifice cu o organizatie In ale carei valori nu mai cred. Incearca In acest mod sa-si protejeze propria imagine, desi , ca membri ai organizatiei sunt raspunzatori solidari de actiunile ei In fata opiniei publice. Cand s-a declansat scandalul FNI, unii dintre depunatorii chestionati de reporteri si-au declarat Increderea In stabilitatea financiara a fondului. Aceasta nu i-a Impiedicat ca In aceeasi zi sa solicite retragerea banilor depusi In diferite conturi. In concluzie riscul de producere a unei crize de imagine exista In fiecare organizatie. Este important ca liderii organizatiei sa fie constienti de aceasta posibilitate si sa se pregateasca pentru a preveni si rezolva crizele de imagine. In cazul nerezolvarii la timp, dincolo de aspectele emotionale pentru publicul intern si cel extern, criza de imagine provoaca organizatiei daune pe termen lung.

CAPITOLUL 5

85

ANALIZA CRIZELOR DE IMAGINE A ORGANIZATIILOR

1. Analiza crizei de imagine. Continutul analizei crizei de imagine

Analiza crizei de imagine este deosebit de importanta pentru orice organizatie. Ea se impune atat pentru a face posibile actiuni profilactice, cat si pentru a initia activitati de gestionare a crizei si de reducere, pe cat posibil, a consecintelor ei negative.

Analiza crizei de imagine presupune, In primul rand, modelarea crizei In toate etapele si manifestarile ei si, In al doilea rand, stabilirea elementelor implicate In criza, precum si gradul lor de implicare.

A modela Insa posibila aparitie si evolutie a unei crize de imagine, a schita un scenariu pentru a o gestiona este de la Inceput o Intreprindere riscanta. Drept consecinta, literatura de specialitate abordeaza destul de restrans aceasta tema, multumindu-se doar sa faca recomandari generale, validate mai degraba de experienta specialistilor In relatii publice decat de o modelare sistematica si coerenta. Ca urmare, Incercarea noastra de a propune un algoritm de analiza a crizelor de imagine nu este ferita de inconsistente, incoerente si un anumit pericol. Desigur, „studiul teoretic al situatiilor de criza este pe jumatate o utopie, deoarece nu exista substituent al evenimentelor reale de acest gen. O criza este o criza si pentru ca nu stim nimic despre ea Inainte sa apara.” 14

Analiza crizei de imagine presupune o serie de activitati care sa faca posibile concluzii pertinente si strategii de gestionare viabile. Principalele elemente ale analizei sunt:

A) identificarea si evaluarea fazelor (perioadelor) crizei;B) studierea atenta a fiecarei faze (perioade) si stabilirea concluziilor cu privire la:

- rolul principalelor evenimente;- implicarea actorilor;- rolul si implicarea structurilor;- rolul si consecintele diferentelor;- rolul si consecintele opozitiilor si contradictiilor;

C) studierea rolului si implicarii mijloacelor de comunicare In masa;D) studierea consecintelor crizei:

- identificarea modificarilor produse de criza si a sensului modificarilor;- identificarea perspectivelor deschise / Inchise de criza.

A) Identificarea si evaluarea fazelor (perioadelor) crizei Fazele (perioadele) crizei se releva pe timpul constituirii factorilor care determina

criza si pe timpul desfasurarii acesteia In spatiul ei de manifestare. Etapele crizei se pot derula succesiv, faza cu faza, sau aproape concomitent, In situatia cand criza este de tip exploziv si timpul ei de exteriorizare este foarte scurt.

Analiza fazelor crizei devine posibila daca identificam fiecare faza In parte si Ii stabilim continutul, raportandu-se de fiecare data la ansamblul crizei. Principalele perioade ale crizei de imagine sunt:

14 Katie Milo, Sharon Yoder, Peter Gross, Stefan Niculescu-Maier, Introducere In relatii publice, Ed. NIM, Bucuresti, 1998, p. 121;

86

→ perioada premergatoare crizei;→ declansarea crizei;→ criza propriu-zisa;→ perioada de dupa criza (postcriza);→ situatia prezenta (actuala) - timpul In care noi studiem criza.

Perioada premergatoare crizei este mai greu de stabilit. Este dificil de identificat cu precizie cand Incepe aceasta faza, Insa se poate identifica cu mai multa precizie perioada ei de Incheiere. Simptomele Incheierii apar In momentul In care criza este recunoscuta In mod deschis de catre toti membrii organizatiei. Actorii crizei (angajatii) percep semnele premergatoare crizei doar In momentul In care reflecteaza, revenind asupra trecutului In lumina crizei prezente. In momentul identificarii crizei, analiza perioadei premergatoare se face printr-un proces de reflexie Inapoi, care presupune:

- identificarea principalelor evenimente cu semnificatie pentru imaginea organizatiei;- descrierea acestor evenimente din perspectiva imagologica;- identificarea evenimentelor din trecutul apropiat al organizatiei, cu legatura Intre ele, care ar putea fi cauze pentru evenimentele prezente si care decurg unele din altele (lantul cauzal al evenimentelor).

Declansarea crizei poate Imbraca forme multiple. De obicei, Inceputul crizei este raportat la un eveniment precis, desi nu Intotdeauna acelasi pentru toti membrii organizatiei. Acest eveniment - intern sau extern - este Intotdeauna perceput ca fiind semnul evident al unei modificari a echilibrului relatiilor de putere Intre polul dominant (organizatia ca distribuitor autorizat de informatie si ca proprietar al informatiei) si polul dominant (publicul In calitate de receptor de informatie si producator de imagine) din organizatie.

Evenimentul care marcheaza Inceputul crizei este legat, de obicei, de doua aspecte esentiale:

a) mutatia polului dominantb) amestecul instantelor exterioare

a) Mutatia polului dominant este evidenta prin Inregistrarea unor modificari notabile In manifestarea caracterului comunicarii: erodarea pozitiei organizatiei ca centru de informare veridica si credibila, sau punerea ei In umbra de catre un centru de informare exterior organizatiei; modificarea discursului polului dominant (discursul devine mai agresiv, lapidar, justificativ si de legitimare); modificarea practicii polului dominant (informarea strict oficiala - prin liderul organizatiei, purtatorul de cuvant - , limitarea accesului la informatie, reducerea contactelor directe cu membrii organizatiei); reducerea vizibilitatii organizatiei In spatiul comunicarii publice (reducerea numarului de stiri In mass-media, reducerea participarilor organizatiei la manifestari publice).

b) Amestecul instantelor exterioare (mass-media ca organizatie, organizatiile concurente, liderii de opinie, elementele mediului - sarcina) se materializeaza mai ales In activitati de control oficial si neoficial al comunicarii organizatiei, In manifestarea publica a evaluarilor critice, redirectionarea mesajelor si a interesului public, orientarea perceptiilor si atitudinilor, impunerea temelor dezbaterii publice precum si a sensurilor si a semnificatiilor evenimentelor percepute In spatiul public avand consecinte evidente In interiorul organizatiei. Declansatorul crizei este foarte important In evolutia acesteia determinand erodarea treptata sau brusca a credibilitatii organizatiei, punand sub semnul

87

Intrebarii elementele de identitate ale acesteia. El poate fi evident sau difuz. Si In functie de natura declansatorului evolueaza criza Insasi. Daca declansatorul este un eveniment deosebit de negativ va imprima crizei o evolutie exploziva, accelerata. Iar daca este difuz, starea de criza este latenta, mai putin evidenta putand trece chiar neobservata pentru multi din membrii organizatiei. Declansatorul este semnul vizibil al unui antagonism care inaugureaza tulburarea (bulversarea) ce marcheaza Inceputul crizei. El genereaza discontinuitati In sistemul de valori al organizatiei (seriozitate, profesionalism, organizare, eficienta etc.) determina aparitia unor reprezentari negative si focalizeaza atentia pe anumite elemente ale organizatiei care devin mai vizibile si mai distincte. Pentru a-l identifica, el trebuie analizat, numit (definit), apoi descris. Desi este foarte important In evolutia crizei, declansatorul nu trebuie identificat cu criza.

Criza propriu-zisa are manifestari multiple, de aceea si analiza ei este o Intreprindere complexa si riscanta. Analiza crizei trebuie sa evidentieze aspectele privind:

▪ notorietatea si vizibilitatea organizatiei;▪ evolutia credibilitatii activitatilor organizatiei;▪ nivelul de Incredere de care se bucura organizatia In mediul social;▪ nivelul de consolidare a identitatii organizatiei;▪ gradul de acceptare a organizatiei prin captarea buna-vointei publicului;▪ succesul de piata (nivelul de atingere a obiectivelor strategice);▪ controlul asupra pietei (controlul asupra factorilor care influenteaza existenta si

stabilitatea organizatiei);▪ controlul asupra informatiilor care intra si ies din organizatie;▪ controlul asupra deciziilor privind conservarea si reproducerea organizatiei;▪ manifestarile acute In comportamentul publicului intern si extern In momentul

constientizarii crizei de imagine;▪ manifestarea contradictiilor acute si generalizarea rupturilor In promovarea si

acceptarea valorilor organizatiei.Sfarsitul acestei etape este marcat de aparitia unei decizii care transeaza

Intreaga situatie, decizie ce constituie evenimentul - cheie care are consecinte notabile In stoparea crizei. Alte elemente importante necesare analizei crizei propriu-zise sunt:

▪ stabilirea duratei crizei cuprinsa Intre evenimentul declansator si decizia transanta care Incheie criza;

▪ identificarea punctelor evenimentelor de maxim ale crizei prin denumirea, descrierea si Incadrarea lor In timp;

▪ identificarea punctelor de minim ale crizei prin denumirea evenimentelor, descrierea lor si Incadrarea lor In timp;

▪ descrierea momentului aparitiei perceptiilor pozitive si schimbarea In sens pozitiv a atitudinilor fata de organizatie ca semn al iesirii din criza;

▪ stabilirea sferei de cuprindere (extindere) a crizei prin indicarea partilor contaminate (criza poate contamina anumite parti, ansamblul sau structuri care realizeaza functia dominanta avand efecte generalizatoare, sau poate contamina managementul - criza varfului).Faza de dupa criza poate fi identificata dupa doua criterii:

a) membrii organizatiei declara criza depasita, constatand Imbunatatirea imaginii organizatiei si recastigarea Increderii publicului.

88

Organizatia Isi reia activitatea normala, Isi conserva si consolideaza identitatea, restabileste fluxurile informationale interne si extraorganizationale;

b) constatarea erodarii totale a imaginii organizatiei, a produselor si serviciilor sale, a dezmembrarii organizatiei si a necesitatii crearii unei noi identitati prin: aparitia unei noi legitimitati, a unei noi structuri si elemente de identitate a noii organizatii, reinstaurarea relatiilor de putere, restructurarea polului dominant si functionarea lui dupa principii noi, un nou discurs al polului dominant care Intruneste adeziunea membrilor organizatiei si a categoriilor de public relevante.

B) Stabilirea, In cadrul fiecarei faze, a concluziilor cu privire la rolul evenimentelor, implicarea actorilor, rolul structurilor, opozitiilor si contradictiilor

Analiza din aceasta perspectiva urmareste sa stabileasca rolul fiecarei componente a crizei, gradul de implicare a elementelor active si a elementelor de context, consecintele actiunilor sau lipsei de actiune, a manifestarilor locale, zonale sau generale ale mediului social In care functioneaza organizatia.

Analiza evenimentelor presupune inventarierea acestora si ierarhizarea lor dupa importanta si consecinte. Este necesara stabilirea relatiei Intre evenimente din perspectiva influentei lor imediate sau ulterioare asupra componentelor de imagine sau a imaginii In ansamblul ei. Evenimentele In derularea lor succesiva se influenteaza reciproc, nu In mod necesar dupa schema cauza - efect (conform figurii de mai jos), potentandu-si sau erodandu-si consecintele In modalitati ce depinde de context, de interesele si convingerile oamenilor, de sistemul de relatii intra si interorganizationale, de reprezentarile despre evenimente, calitatea canalelor de comunicatii, de numarul si semnificatia barierelor de comunicare etc.

LegendaE1 - evenimentul nr. 1C1E1 - consecinta 1 a evenimentului nr. 1E2 (C3E1) - evenimentul nr. 2, care este consecinta nr. 3 a evenimentului nr. 1

Implicarea actorilor (organizatii, institutii, lideri de opinie, personalitati) este fundamentala pentru analiza crizei. Stabilirea gradului de implicare trebuie sa scoata In evidenta actorii direct implicati, actorii implicati Inca de la Inceputul crizei si cei implicati In diferite etape ale crizei. Rolul actorilor In criza poate fi stabilit daca identificam actorii care au declansat criza, actorii care au agravat criza, actorii care au accelerat / cronicizat criza, actorii care au realizat criza (actori care au luat decizia cheie pentru rezolvarea crizei), actorii principali si secundari ai crizei, actorii care trebuiau sa se implice si nu s-au implicat (de ce si consecintele neimplicarii), obiectivele declarate ale actorilor sau cele ascunse, diferentele Intre obiectivele declarate si actiunile actorilor. O analiza pertinenta trebuie sa reflecte pozitia informationala a actorilor (ce stiu actorii, ce nu stiu, ce pretind ca stiu si se constata ca nu stiu, prin ce canale se

89

E 1

C 1 E 1

C 2 E 1

C 3 E 1

C n E 1

E 2 (C3E1)

C 1 E 2

C 2 E 2

C 3 E 3

C n E 2

E n (CnEn)

C 1 E n

C 2 E n

C 3 E n

C n E n

informeaza actorii) ce ascund In mod evident, care este starea psihologica (frica, teama, nepasare, resemnare etc.), de ce actiuni potentiale sunt capabili (sacrificiu, violenta, atitudini constructive, rationale, irationale, absenta, consolare), la ce fapte, informatii, actiuni sunt sensibili actorii (care este amenintarea traita de actori), care este capacitatea lor de reactie, care este nivelul de afectare a lor (grupurile afectate imediat, grupurile care au pierdut cel mai mult, grupurile care au castigat cel mai mult, grupurile afectate indirect sau cele afectate direct, dar cu Intarziere, grupurile neafectate). O mare atentie trebuie acordata stabilirii rolului actorilor de context. Mediatorii sunt de regula actori importanti. Analiza mediatorilor, trebuie sa evidentieze provenienta lor (daca sunt din organizatie sau din afara ei), interesele mediatorilor In organizatie, In anumite evenimente, implicarea directa sau indirecta a lor, obiectivele declarate si cele ascunse, asumarea de catre mass-media a rolului de mediator.

Rolul si implicarea structurilor sunt definitorii pentru analiza crizei. Este important de cunoscut In ce structuri a aparut criza, traseul contaminarii, structurile contaminate, structurile divizate de criza, cele transformate sau desfiintate, cele noi aparute si rolul lor In definirea identitatii organizationale. Analiza este posibila daca se inventariaza Inca de la Inceput toate structurile organizatiei si se urmaresc principalele modificari aparute In fiecare etapa a crizei mai ales In acele structuri care au un rol definitoriu In stabilirea identitatii organizatiei (de ex: structura de transport In cadrul unei companii aeriene, feroviare, rutiere etc.)

Rolul si consecintele diferentelor In analiza crizei sunt evidente. Diferentele se amplifica In aceasta situatie luand o traiectorie imprevizibila. In ceea ce priveste functionarea organizatiei, principalele diferente, care au influenta asupra imaginii organizatiei sunt: diferentele de status, de rol, de salariu, de nivel de trai, de putere si de decizie. Acestea se pot transforma In opozitii, ce pot deveni ireconciliabile, mai ales In conditiile supunerii lor dezbaterii publice. Ca urmare, analiza trebuie sa evidentieze diferentele dominante, cele acceptate In organizatie si cele neacceptate, diferentele formale (cele stabilite ierarhic prin norme si legi), cele informale (stabilite artificial prin crearea de avantaje si prin abuzuri), cele patologice (evident anormale, disproportionate si excentrice), evolutia principalelor diferente si consecintele lor posibile. Se adauga la acestea diferentele informarii interne, cele privind accesul la informatia specifica si / sau publica a membrilor organizatiei, blocarea fluxurilor informationale pe verticala si orizontala.

Analiza trebuie sa identifice acele diferente care pot avea o evolutie periculoasa si se pot transforma rapid In opozitie, mai ales cele care vizeaza un numar mare de angajati si a caror actiune poate fi determinata pe timpul crizei. Trebuie analizate urmatoarele diferente: locul si rolul diferit al organizatiilor In ierarhia organizatiilor de acelasi tip; locul diferit ocupat de organizatii In aprecierea, evaluarea si preferintele publicului (In manifestarea Increderii, alegerii etc.); diferente privind orizontul de interpretare si nivelul de profesionalizare a organizatiilor; diferente Intre orizonturile de asteptare ale publicului si oferta organizationala; diferente privind accesul la informatii, decizie, resurse, public, diferente de interese ale organizatiilor etc.

Rolul si consecintele opozitiilor si contradictiilor In criza releva elementele de dinamica si escaladare ale acesteia. Opozitiile si contradictiile percepute de catre membrii organizatiei produc reprezentari si imagini negative care determina opinii exprimate vehement, atitudini orientate spre persoane si structuri care devin

90

indezirabile, actiuni care de multe ori sunt scapate de sub control. Opozitiile si contradictiile, ca motiv al actiunii oamenilor, exprima latura distructiva a crizei Indreptata Impotriva elementelor de putere si identitate ale organizatiei. Analiza trebuie sa duca la identificarea principalelor opozitii din organizatie si din afara acesteia, actorilor opozitiilor, consecintelor acestora pe timpul crizei si dupa criza. Analiza contradictiilor va evidentia rolul dominant al acestora In escaladarea tuturor tipurilor de conflicte ce ies In evidenta pe timpul crizei.

C)Analiza rolului si implicarii mijloacelor de comunicare In masaAnaliza rolului si implicarii mass-media In criza nu este un lucru usor. Pentru a fi

posibila o astfel de Intreprindere, se impune monitorizarea sistematica a presei, identificarea tuturor informatiilor vehiculate despre organizatie pe timpul crizei, studierea modului cum a reflectat presa principalele momente ale crizei, a modului cum a redat informatiile transmise de la centrele de decizie si de gestionare a crizei, precum si de catre liderii de opinie. Este important sa se stabileasca cadrul favorabil sau defavorabil creat de mijloacele de comunicare In masa, imaginile pozitive / negative induse de catre acestea, publicul - tinta vizat si, daca este cazul, tipurile de manipulare si consecintele lor.

D) Studierea consecintelor crizei Se impune de la Inceput o analiza temeinica pe doua coordonate principale:

a) identificarea modificarilor impuse de criza si sensul acestora;b) identificarea perspectivelor deschise / Inchise de criza;

Prima coordonata impune stabilirea modificarilor principale de esenta, In toate elementele si activitatile organizatiei, cat si a celor secundare, de mai mica importanta, rolul lor pozitiv sau negativ fiind evaluat pe Intreaga durata a crizei. Se vor evidentia consecintele pe termen lung si scurt ale crizei analizand caracterul lor benefic / malefic atat asupra managementului si personalului cat si asupra functionalitatii structurilor, relatiilor de munca, de conducere si de putere ale organizatiei.

A doua coordonata va analiza perspectivele de dezvoltare, cele de conservare si de reproducere deschise / Inchise de criza organizatiei. Perspectivele deschise de criza vor fi folosite pentru dezvoltarea si consolidarea organizatiei In noile conditii de existenta iar perspectivele Inchise de criza vor fi studiate pentru evitarea unor greseli In elaborarea strategiilor de dezvoltare ulterioara.

2. Tehnici de rezolvare a crizei de imagine a organizatieiCrizele de imagine nerezolvate pot avea consecinte multiple In toate domeniile de

activitate si In toate structurile organizatiei. Rezolvarea eficienta a lor depinde In mod esential de conceptia despre crize, de teoriile care stau la baza acestei conceptii si de modalitatile concrete de solutionare. In situatiile specifice unor organizatii este posibil ca numai unele tehnici sa fie aplicabile In functie de complexitatea problemelor cu care acestea se confrunta. Numai o strategie bine fundamentata si sprijinita logistic poate asigura obtinerea rezultatelor scontate. Rezolvarea crizelor de imagine nu este doar responsabilitatea liderilor sau a unor departamente ale organizatiei ci a tuturor membrilor ei. In organizatiile mari, coordonarea actiunilor este asigurata de echipa de criza condusa de liderul organizatiei sau de o persoana numita de acesta. organizatiile mai mici, datorita resurselor limitate de personal, pot cere sprijinul unor firme specializate In gestionarea crizelor. Scopul final al tuturor demersurilor In acest

91

domeniu este pastrarea reputatiei organizatiei si, prin aceasta, conservarea capitalului de Incredere al publicului relevant pentru organizatie.

Principalele tehnici de rezolvare a crizelor de imagine sunt:a) Managementul comunicarii organizatiei;b) Minimizarea daunelor produse pe durata crizei;c) Reducerea mediatizarii negative In presa;d) Transformarea crizelor In oportunitati;e) Evitarea ramanerii timp Indelungat In punctul de maxim al crizei;f) Evitarea confruntarii deschise cu mass-media;g) Promovarea noii identitati a organizatiei, generata de rezolvarea crizelor organizationale.

a)Managementul comunicarii organizatiei:Cand o organizatie se afla Intr-o criza majora care Ii ameninta reputatia, atat liderii,

cat si structura de relatii publice sunt supusi unui stres deosebit. La problemele de natura economica, financiara, juridica, tehnologica, sau de alta natura, se adauga cele legate de o masiva solicitare de informatii, din partea atat a publicului intern, cat si a celui extern. Modul In care organizatia reuseste sa gestioneze situatiile dificile si sa comunice eficient atat In interior, cat si In exterior demonstreaza gradul ei de pregatire pentru situatii de criza. Trebuie sa fie comunicate publicului actiunile care se Intreprind ca el sa fie partas la eforturile de rezolvare a problemelor. Daca organizatia nu va fi In masura sa-si comunice propriile mesaje, atunci aceasta functie va fi preluata de o alta sursa exterioara (mass-media dau alti lideri de opinie) care vor informa publicul In conformitate cu propriile interese si, de cele mai multe ori, In detrimentul organizatiei aflate In dificultate. Mai mult decat In situatiile de normalitate, comunicarea pe timpul crizelor capata o puternica nuanta emotionala care vine In Intampinarea Ingrijorarii publicului.

b) Minimizarea daunelor produse pe durata crizeiCrizele pot izbucni oricand In ciuda eforturilor de prevenire. In primele momente,

eforturile liderilor trebuie sa fie orientate pentru localizarea si minimizarea daunelor produse In interiorul si In mediul extern al organizatiei ce trece prin criza. Organizatia trebuie sa-si protejeze propriul personal, sa asigure continuarea normala a activitatii, sa evite extinderea efectelor crizei asupra mediului Inconjurator, asupra clientilor sau partenerilor. Aceste efecte pot fi natura politica, economica, financiara, juridica, ecologica, psihologica etc. Indiferent de situatie perceptia publica este puternic influentata de altruismul pe care organizatia Il probeaza In actiunile sale. Daca publicul percepe ca politicile organizatiei sunt dominate de asa - numita psihologie a „aparitiei reduse In presa” si nu de protejarea vietii individuale sau a proprietatii, atunci un „incident” poate lua proportiile unei crize. Un eveniment soldat cu raniri, decese cu puternica reflectare negativa In presa, se poate transforma Intr-o campanie mass-media In care atentia este concentrata mai putin asupra incidentului si mai mult asupra actiunilor si politicilor fata de clienti. Incidentele si acuzatiile repetate pot duce la aparitia unei perceptii care sa reliefeze lipsa de interes a organizatiei fata de opinia publica.

c) Reducerea mediatizarii negative In presaPe durata unei crize exista tendinta ca mass-media sa prezinte cu predilectie,

aspectele negative legate de activitatea organizatiei. In aceste momente, conteaza mai

92

putin corectitudinea si legalitatea actiunilor anterioare, grija fata de binele public pe care organizatia le-a probat anterior crizei. De aceea, liderii organizatiei si structurile de relatii publice sunt obligate sa gaseasca mijloacele capabile sa reduca mediatizarea negativa, sa asigure, o informare echilibrata a publicului. Pentru a avea succes, comunicatorii trebuie sa aiba In vedere cateva aspecte care orienteaza activitatea jurnalistilor pe timpul unei crize:

▪ cu cat este mai mare aura de confidentialitate perceputa de mass-media cu atat mai mari, Indelungate si inventive vor fi eforturile acesteia de a afla ceea ce este interzis;

▪ minciunile / ceea ce este perceput ca minciuna, odata ce sunt sesizate de mass-media vor fi considerate ca manifestari de cinism de catre jurnalisti si public;

▪ eforturile de a opri prin mijloace oneste, prezentarea nefavorabila a unui eveniment de catre mass-media, pot amplifica cu intensitate, durata si inventivitate aceasta prezentare sau chiar pot conduce la implicarea unei a treia parti vazuta ca stand In calea aflarii adevarului;

▪ cu cat presa percepe mai mult ca o informatie este tinuta ascunsa, cu atat mai mari vor fi eforturile acesteia de a obtine informatia si de a extinde cercetarea catre alte surse;

▪ cu cat presa are posibilitatea sa extraga mai multe aspecte noi pe durata desfasurarii evenimentului, cu atat relatarea va creste In intensitate (ca spatiu si timp alocat de catre mass-media) si prezentarea se va face Intr-o forma speciala;

▪ poate fi asteptata o relatie de tip neliniar Intre situatiile competitive legate de accesul mass-media la informatii si intensitatea, durata si cantitatea mediatizarii;

▪ cu cat este mai mare competitia Intre mijloacele de informare In masa, cu atat acestea vor fi mai Inclinate sa accepte informatii neverificate, sa faca greseli si sa extinda baza cercetarii informatiilor;

▪ cu cat este mai mare competitia Intre mijloacele de comunicare In masa si Intre acestea si sursele de informatii cu atat este mai mare probabilitatea potentarii situatiilor explozive si de escaladare a conflictului. Apare posibilitatea de Inmultire a erorilor si de crestere a partizanatului din partea ambelor parti;

▪ o organizatie poate fi blamata In prima zi de mediatizare, dupa ce a dezvaluit prompt, complet si deschis o informatie importanta si culpabilizatoare. Relatarea completa a situatiei este mai atractiva pentru mass-media si mai benefica pentru organizatie decat cea tergiversata, situatie care amplifica si prelungeste mediatizarea negativa.

d) Transformarea crizelor In oportunitatiS-au abordat pana In prezent tehnicile de prevenire a crizelor, de minimizare a

pagubelor la cel mai redus nivel posibil si de reducere a mediatizarii negative. Uneori Insa o criza poate dezvalui cat de rationala este politica unei organizatii, atat de rationala Incat criza sa aiba o finalizare benefica pentru organizatie. Multe crize dezvaluie posibilitati de aparitie a noii initiative si oportunitati de consolidare a reputatiei organizatiei. Ele pot Incuraja concentrarea eforturilor pentru atingerea obiectivelor finale ale organizatiei proprii sau ale clientului. Prin natura ei, de eveniment public, criza propulseaza brusc In atentia opiniei publice chiar si cea mai obscura organizatie asigurandu-i o vizibilitate pe care, In starea de normalitate, prin activitatea curenta, nu putea sa o obtina. Oportunitatile pe care le ofera criza sunt legate

93

de: demonstrarea viabilitatii organizatiei; posibilitatea managementului de a gestiona criza; evidentierea structurilor organizatiei capabile sa administreze crize si sa aiba reactii oportune In asemenea situatii; posibilitatea mobilizarii resurselor necesare depasirii situatiilor dificile si restabilirii starii de normalitate. In aceasta situatie, personalul organizatiei Isi poate demonstra atasamentul la valorile organizatiei prin comportament si actiune asigurand o atitudine favorabila a mediului social In care actioneaza organizatia. In aceasta situatie, este foarte importanta cooperarea si comunicarea In interiorul organizatiei, sprijinul pentru rezolvarea strategiilor manageriale si de rezolvare a situatiilor critice, de implementare a masurilor care sa produca schimbarea.

e) Evitarea ramanerii timp Indelungat In punctul de maxim al mediatizariiAcceptarea ramanerii timp Indelungat In punctul de maxim al mediatizarii creeaza

organizatiei probleme deosebite privind comunicarea interna si externa. Mass-media sunt agresive In cererile lor de informare, In special daca nu pot obtine informatiile din alta parte. Din dorinta de a reduce presiunea asupra organizatiei, departamentele de relatii publice alimenteaza mass-media cu informatii ce devin disponibile pe masura ce evenimentele se desfasoara. Rezultatul se concretizeaza Intr-o mediatizare intensa si de durata care depaseste, de cele mai multe ori, proportiile reale ale crizei. Benefica pentru organizatie si pentru rezolvarea crizei este oferirea de la Inceput a Intregii cantitati de informatie disponibila si reducerea, astfel, a mediatizarii intense. O asemenea practica reduce apetitul presei de a publica, In serial, articole elaborate, cu elemente de senzational care alimenteaza curiozitatea si interesul publicului pentru evenimentele create de criza organizatiei. Competitia dintre reprezentantii mass-media pentru titluri pe prima pagina si reportaje bune poate avea ca rezultat punerea de Intrebari Inselatoare, utilizarea surselor fara nume sau chiar proferarea de amenintari. Daca liderii organizatiei si specialistii de relatii publice sunt cooperanti, ei pot pretinde fair - play si decenta de la reporteri, stabilind de comun acord regulile de baza ale comunicarii si informarii.

f) Evitarea confruntarii deschise cu mass-mediaDesi o asemenea actiune nu este foarte indicata, o organizatie poate intra Intr-o

confruntare deschisa cu mass-media atunci cand: ▪ interesele sale pe termen lung sunt amenintate de relatarile negative ale unei

prese ostile, iar posibilitatile de a-si transmite mesajele proprii sunt obstructionate;▪ exista perceptia ca o parte a presei s-a coalizat pentru desfasurarea unei

campanii denigratoare, fara o legatura directa cu realitatea directa din organizatie;▪ exista divergente evidente de interese Intre organizatie si mass-media (de natura

economica: acordarea / neacordarea de publicitate, de sponsorizari; de natura juridica: reglementarea accesului si difuzarii informatiilor, dreptul la protejarea imaginii publice si a vietii personale etc.).

Mijloacele la care poate apela o organizatie In cazul confruntarii directe cu mass-media sunt diverse In functie de situatia concreta. In situatii extreme, cand constata declansarea unei campanii de presa, sustinute, care pune In pericol existenta sau interesele sale economice, organizatia poate apela la rezolvarea pe cale juridica a conflictului. Si In acest caz ea este obligata sa faca publice motivele pentru care a apelat la aceasta solutie extrema si sa continue sa colaboreze cu celelalte segmente ale mass-media pentru a-si asigura sprijinul sau atitudinea neutra a acestora. Chiar si In situatii

94

favorabile organizatiei, opinand ca aceasta nu trebuie sa aiba o confruntare deschisa cu presa.

g) Promovarea noii identitati a organizatiei, generata de rezolvarea crizei organizationale

In majoritatea cazurilor criza de imagine provoaca o criza organizationala. Nu este suficient sa se rezolve numai criza de imagine, ci se impune cu necesitate rezolvarea crizei organizationale si promovarea noii identitati a organizatiei. Unele companii aflate In criza au reusit sa treaca cu succes testul compatibilitatii dintre performantele organizatiei si imaginea sa publica.

CAPITOLUL 6 CRIZA DE COMUNICARE

1. Definitia si caracteristicile crizei de comunicareCriza de comunicare reprezinta o Intrerupere sau o bulversare a fluxurilor

informationale In interiorul organizatiei, Intre organizatia si mediul extraorganizational, care face imposibila desfasurarea dialogului si negocierii si are ca finalitate confruntarea In spatiul comunicational pana la punctul de pierdere a identitatii organizationale si comunicationale.

Criza de comunicare poate fi o componenta a crizei organizationale. Ea poate preceda, Insoti si amplifica criza structurala a organizatiei. O comunicare interna defectuoasa privind schimbarile si perspectivele organizatiei duce adesea la declansarea unui conflict major Intre membrii organizatiei si conducere, degenereaza de cele mai multe ori, Intr-o criza organizationala. In acelasi mod, o comunicare externa incoerenta, ambigua si contradictorie, privind scopurile si modalitatile de Indeplinire a acestora poate pune organizatia Intr-o situatie conflictuala cu una sau mai multe organizatii din mediul In care Isi desfasoara activitatea. Consecintele starii conflictuale se pot obiectiva In masuri sau decizii drastice, cu urmari negative In functionarea organizatiei si In promovarea publica a propriilor interese, creandu-se astfel conditii favorabile pentru intrarea ei In criza. Ca exemple pot fi luate organizatiile care nu au comunicat public gradul de risc al functionarii lor sau al produselor/serviciilor oferite pe piata (centrale nucleare, fabrici/uzine de produse chimice biologice) ale caror caracteristici ar afecta mediul, sanatatea si siguranta oamenilor. In acest caz, autoritatile competente ar putea decide limitarea sau oprirea functionarii acestor Intreprinderi, determinand intrarea lor In criza. Cand o organizatie se afla In criza, comunicarea sa interna si externa este mai mult reactiva, neplanificata, incoerenta si ambigua. Pe plan extern, comunicarea se limiteaza de regula, la reactii de aparare, de justificare si de raspuns la Intrebarile jurnalistilor. Lipsa coerentei In comunicare face posibila pierderea relatiilor pe plan local, national si chiar international, cu alte organizatii si categorii de public relevante, care ar putea constitui un sprijin important In depasirea crizei.

95

Efortul managerilor pe timpul crizei se concentreaza In special pe rezolvarea aspectelor materiale, financiare si tehnologice si mai putin pe implicarea factorului uman, ale carui actiuni pot fi imprevizibile si contraproductive pentru organizatie.

In plan intern cand o organizatie se confrunta cu o criza de schimbare, comunicarea ia forma negocierilor pentru rezolvarea conflictelor Intre patronat si sindicate (Intre conducere si salariati).

Criza de comunicare are o evolutie neprevazuta, surprinzatoare si complexa In functie da factorii care au dus la declansarea ei. Evolutia sa poate fi lenta, daca este mascata de succesul de piata al produselor / serviciilor organizatiei sau de imaginea-mit promovata de liderii acesteia. In alte conditii, evolutia crizei de comunicare poate fi brusca si devastatoare, cand In interiorul organizatiei sau In afara ei (Intre organizatie si mediul extraorganizational) apar contradictii si diferente care degenereaza In conflict. Criza de comunicare se poate manifesta local, la nivelul unei structuri sau Intre doua structuri ale unei organizatii fara a se generaliza la nivelul Intregii organizatii. Este posibil ca, In acest caz, comunicarea externa a organizatiei sa nu fie afectata atat de grav Incat sa influenteze relatiile extraorganizationale. Odata generalizata la nivelul Intregii organizatii, criza de comunicare interna poate determina aparitia si dezvoltarea unei crize de comunicare externa. In acelasi mod, o criza In comunicarea externa poate genera o criza de comunicare interna.

2. Cauze care pot genera aparitia unei crize de comunicareCAUZE INTERNE

• Inexistenta sau nerespectarea unor norme si reguli de comunicare interna: pe verticala ( de informare, de transmitere a deciziilor, de instruire, de creare a imaginii, de motivare si promovare a culturii organizationale), pe orizontala (de cooperare, de cunoastere reciproca, de Intrajutorare)• Intreruperea comunicarii sau distorsionarea mesajelor datorita canalelor de comunicare utilizate

Alegerea inadecvata a canalelor de comunicare are consecinte importante asupra eficientei comunicarii si determinarii unei anumite stari In cadrul organizatiei si In mediul ei extern. Daca sistemele de informare proceseaza un volum prea mare de informatie, se pot produce blocaje sau intermitente In fluxurile comunicationale, iar daca ofera o cantitate prea mica de informatie creeaza conditii privilegiate si pentru anumiti actori din spatiul organizational. Numarul prea mare de noduri de transfer In fluxul informational poate afecta calitatea informatiei In sensul reducerii corectitudinii ei si a vitezei de propagare. Informatiile ajung prea tarziu si distorsionat la beneficiari.

• Existenta unor bariere In procesul de comunicare - Bariere datorate orizonturilor de interpretare si de asteptare. Fiecare individ va interpreta mesajele receptionate In functie de experienta anterioara, care va influenta modul de decodificare si de atribuire a sensurilor si semnificatiilor. Daca procesul de codificare si decodificare nu are aceleasi date de referinta, semnificatiile mesajelor pot fi percepute distorsionat. Fiecare individ manifesta o selectivitate proprie a perceptiei, care are ca rezultat blocarea informatiilor noi ce pot intra In conflict cu convingerile si asteptarile proprii. Acest fenomen poate sa apara si atunci cand unele informatii sunt percepute ca fiind irelevante pentru oameni si grupurile sociale din care fac parte.

96

- Bariere de limbaj (definite de dr. Leonard Sayles, prof. la Grand School of Bussiness, Univ. Columbia): aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru persoane diferite; manifestarea diferentelor Intre pregatirea emitatorului si receptorului; starea emotionala a receptorului poate deforma mesajul auzit; ideile preconcepute si rutina influenteaza receptivitatea; dificultatile de exprimare; utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze; utilizarea jargonului sau limbajului intragrup. - Bariere de mediu: climatul de munca zgomotos Impiedica o buna comunicare; folosirea unor suporti informationali necorespunzatori inadecvati locului de munca; distantele prea mari Intre emitatori si receptori; practicarea de catre subordonati a filtrarii informatiilor pe linia ascendenta a comunicarii ierarhice In scopul protejarii fata de situatiile nefavorabile. - Bariere datorate diferentei de status: simbolurile nivelurilor ierarhice superioare sunt percepute ca amenintari de catre indivizii de la nivelurile inferioare, amenintari ce tind sa distorsioneze comunicarea; nivelurile manageriale superioare In efortul lor de a utiliza eficient timpul, se adreseaza Intr-un stil comunicativ precar, prescurtat sau autoritar, fapt ce subliniaza diferenta de status si Impiedica comunicarea. Datorita presiunii timpului comunicarea se poate face prin scurtcircuitarea unor niveluri ierarhice intermediare, fapt ce produce scoaterea acestora din fluxurile informationale interne si izolarea lor In interiorul organizatiei.

• Stilurile de comunicare interpersonala a managerilor: „autocratul” (comunica putin si nu este interesat de feed-back); „falsul democrat” (faciliteaza obtinerea unui numar mare de feed-back-uri, dar transmite putine informatii; „politicianul” (transmite multe informatii dar foloseste feed-backul numai pentru a selecta ceea ce corespunde ideilor transmise de el; „comunicatorul” (determina o comunicare echilibrata, atat pe timpul transmiterii, cat si pe timpul receptionarii de mesaje. Managerul care comunica eficient Isi modifica si adapteaza deciziile In functie de informatiile primite); • Existenta unui cadru inadecvat pentru manifestarea comunicarii informale Intre membrii organizatiei. Daca, din cauze multiple, canalele informale de comunicare devin mai importante pentru membrii organizatiei decat canalele oficiale, atunci exista pericolul ca informatia care circula In interior sa se transforme In zvon sau barfa cu efecte negative asupra functionarii de ansamblu a organizatiei, generand dezordine si dezorganizare. La extrema cealalta, un cadru prea rigid, care interzice comunicarea informala – cu efect terapeutic In exprimarea satisfactiilor si frustrarilor oamenilor si revigorarea culturii organizationale - , va genera un exces de formalism si va amplifica riscul producerii crizelor de comunicare. • Eficienta redusa sau inexistenta politicilor, strategiilor si structurilor dedicate comunicarii interne si externe.

CAUZE EXTERNE

97

• Existenta unei cantitati prea mari de informatie, Intr-un interval de timp foarte scurt pe canale multiple, care depaseste capacitatea de prelucrare, verificare si decelare a informatiilor utile pentru organizatie. In acest caz, se poate produce o stare de „blocaj” la nivelul conducerii organizatiei, avand ca efect Intarzierea In luarea deciziilor sau luarea unei decizii gresite. • Existenta unei actiuni intentionate de perturbarea comunicarii organizationale, prin manipularea perceptiilor si reprezentarilor oamenilor referitoare la locul si rolul lor In sistemul de productie, decizie si control, precum si la identitatea si legitimitatea organizatiei din care fac parte. • Actiunile intentionate (ale unui individ, grup, organizatie) de reducere a credibilitatii comunicarii oficiale a unei organizatii. Prin declaratii publice mediatizate, prin Intalnire cu mediul organizatiei sau cu publicul din sfera de interes a organizatiei se induce neIncrederea In corectitudinea si acuratetea informatiilor pe care liderii organizatiei (purtatorii de cuvant, structurile de comunicare) le furnizeaza publicului. • Existenta unei ostilitati accentuate fata de o organizatie, In plan comunica-tional, sau In mediu public, ce are ca rezultat blocarea accesului la sursele de informare si la canalele de comunicare, precum si reducerea receptivitatii publicului la mesajele organizatiei. Se instituie astfel, un embargo informational care are consecinte grave asupra organizatiei. Oricare dintre cauzele enumerate mai sus poate contribui la declansarea unei crize de comunicare prin potentarea efectelor celorlalte. Nu se poate afirma ca exista o cauza unica pentru producerea crizei de comunicare.

3. Efectele crizelor de comunicareAtunci cand se dezvolta de sine statator, crizele de comunicare pot genera, In mod

deosebit, urmatoarele efecte: • reducerea eficientei comunicarii In interiorul organizatiei pana la blocarea functionarii acesteia datorita dezvoltarii necontrolate a unor canale paralele celor oficiale si proliferarea mesajelor redundante si a zvonurilor. Liderii organizatiei nu mai sunt recunoscuti ca fiind surse „credibile” de informatie, locul lor fiind luat de surse informale din interiorul sau din exteriorul organizatiei. Datorita acestui fapt, Intre conducere si structurile inferioare apare un filtru care blocheaza, deformeaza sau Intarzie chiar si comunicarea de tip administrativ (decizie-raportare). Organizatia nu mai poate fi condusa si intra In criza manageriala.• criza de comunicare afecteaza structura simbolica a organizatiei, determinand declansarea conflictelor comunicationale si sociale. Pentru o organizatie aflata In criza comunicationala, repartitia componentelor si distinctiilor

98

ierarhice nu mai este recunoscuta, iar modul de exprimare emotional Il Inlocuieste pe cel rational. Energiile eliberate dau nastere unor confruntari si unor raporturi de forte imprevizibile. Conflictele sunt exacerbate. Rupturile se acumuleaza si se deplaseaza de la institutional la organizational, apoi la grupurile din interiorul organizatiei. Dispare, astfel, unitatea In fata pericolului si se instaleaza o situatie de confuzie care bareaza orice efort de luciditate si de diferentiere. Perceptia crizei este marcata de o inversiune radicala si brusca a unei stari normale de echilibru continuu. Toate caracteristicile normalului (sentimente de liniste, de securitate si de Impartasire comunicationala; elaborarea si asimilarea simbolica a elementelor noi ale situatiei; capacitatea de a face proiecte; capacitatea de diferentiere, de negociere a conflictelor Intr-un spirit care nu zdruncina sentimentul de securitate nici la grup nici la indivizi; reprezentarea pozitiva a celorlalti, a unitatii proiectelor comune, a imaginarului constructiv, compatibil cu originile si obiectivele organizatiei si avand adeziunea membrilor organizatiei) se regasesc In contrariul lor: neliniste, insecuritate, izolare, incapacitate de proiectare, refuzul de a negocia, structurarea reprezentarilor negative despre ceilalti si despre perspectivele organizatiei. Prin schimbarea polaritatii normalului si anormalului, criza comunicationala se manifesta ca o stare de orbire, de iluzionare comunicationala. Aceasta determina aparitia si dezvoltarea unui cerc vicios al conflictelor comunicationale. (Fig. 1). Acest model de analiza poate fi aplicat atat conflictelor dintre indivizi sau grupuri, cat si celor dintre organizatii. In esenta, odata declansat, conflictul se autoalimenteaza pana cand una din parti este Invinsa, cedeaza sau intervine o a treia parte care mediaza conflictul.

Fig.1 - Cercul vicios al conflictelor comunicationale

99

Aparare individ nr.2

Reconfirmarea autoimaginii

Desconsiderare proprie

Desconsiderarea celuilalt

Reputatia personala

Retragere

Conformitate cu propria constiinta

Exercita presiuni

Aprecierea performantelor

proprii

Autoapreciere individ nr. 2

Autoapreciere individ nr.1

Aparare individ nr. 1

ATAC

ATAC

In principiu, conflictul se declanseaza cand aprecierile / acuzatiile unui individ (nr.1) nu sunt conforme cu autoaprecierea individului nr. 2, care este o rezultanta a autoimaginii, a reputatiei personale, a aprecierii performantelor proprii, In conformitate cu propria constiinta. Cand individul constata ca i-a fost Incalcata cel putin una din valorile enumerate, va trece In aparare. Apararea poate cuprinde doua etape: o prima tendinta de autoapreciere si retragere din fata adversarului, urmata de o evaluare depreciativa a celuilalt si de exercitare a presiunilor, atacurilor comunicationale si psihologice asupra adversarului. Adversarul (individul nr.1) va avea acelasi comportament ca individul nr. 2 – apararea unuia devin amenintare pentru celalalt – si cercul vicios al conflictului comunicational se Inchide. La nivelul organizatiilor si grupurilor sociale, el poate degenera In conflict deschis de tipul grevelor, demonstratiilor, si confruntarilor violente.

• criza de comunicare genereaza aproape permanent criza de imagine a organizatiei. Odata declansate, conflictele comunicationale interne afecteaza identitatea organizatiei, mecanismul de formare si promovare a imaginii de sine fiind astfel Intrerupt. De asemenea, prin Intreruperea fluxului de informatii sau deformarea mesajelor functionale si deliberate pe care organizatia le transmite In mediul extern, se reduce credibilitatea actiunilor ei. Cotele de Incredere, notorietate si legitimitate ale organizatiei stat, creand premisele producerii crizei de imagine. Cu aceste cote reduse, organizatia nu poate functiona normal, imaginea ei publica producandu-i perturbatii majore In toate sferele de activitate. In acest caz, este necesara refacerea imaginii sociale a organizatiei printr-o actiune de rasturnare imagologica sau creare unei noi identitati comunicationale. • criza de comunicare a organizatiei se poate propaga In mediul extern, determinand intrarea altor organizatii In criza de comunicare In functie de gradul lor de dependenta fata de organizatie generatoare de criza. Situatia este specifica pentru companiile si organizatiile care au In subordine mai multe firme, a caror functionare depinde de capacitatea decizionala si de comunicare a „firmei-mama”. Cu cat legaturile ierarhice sunt mai stranse, cu atat influenta crizei este mai puternica. Exemplu: regiile autonome (huila, lignit, gaze, petrol,

100

paduri); bancile cu filialele lor teritoriale; partidele politice cu filialele locale etc.

4. Gestionarea crizelor de comunicareSpre deosebire de alte crize, crizele de comunicare pot fi prevenite si rezolvate

Inainte ca ele sa afecteze organizatia si oamenii ei. Pentru aceasta, la nivelul organizatiei se pot lua urmatoarele masuri: - elaborarea unor politici si strategii de comunicare multidirectionale,

multiinstrumentale si flexibile adaptate la fiecare sector sau tip de activitate care sa integreze comunicarea formala si informala.

- crearea structurilor si mecanismelor dedicate dezvoltarii comunicarii organizationale (structurile de relatii publice), care sa dezvolte comunicarea interna si externa prin forme specifice de castigare a Increderii, simpatiei, sprijinului politic.

- combaterea zvonurilor printr-o informare oportuna, corecta si completa.- mentinerea comunicarii informale In limitele necesare profilaxiei de grup si

promovarii culturii organizationale.- prevenirea si combaterea manipularii informationale a membrilor organizatiei si a

categoriilor de public relevante pentru organizatie.- gestionarea crizelor organizationale. Pregatirea si antrenarea membrilor

organizatiei pentru a face fata riscurilor cu care se poate confrunta organizatia si pentru a preveni aparitia conflictelor.

- mentinerea relatiilor de parteneriat cu toate organizatiile din sfera de interes pentru evitarea situatiilor de blocaj informational.

CAPITOLUL 7MANAGEMENTUL CRIZEI DE COMUNICARE

1. Fundamente teoretice - metodologiceCum recunoasteti o criza?

Raspunsul la aceasta Intrebare nu este atat de simplu cum pare initial. El trebuie sa se bazeze pe o cunoastere profunda a starii de normalitate a organizatiei si pe o analiza complexa a situatiilor noi In care aceasta Isi desfasoara activitatea.

Exista aspecte care pot constitui semnale de avertizare pentru liderii organizatiei: cresterea brusca a vizibilitatii In mass-media, reducerea vanzarilor si a cifrei de afaceri, rezilierea unor contracte, miscari sociale, retragerea sprijinului politic etc. Acestea pot constitui punctul de plecare Intr-o situatie de criza a unei organizatii.

Organizatiile pot sa fie vinovate de subestimarea daunelor pe care le poate produce un incident sau o acuzatie In fata opiniei publice. Cele mai raspandite doua greseli sunt: neIntelegerea naturii si amplorii unui eveniment, a unei probleme si preluarea

101

controlului asupra unei probleme care nu este de competenta organizatiei. Gestionarea situatiilor de criza, a problemelor riscante - care afecteaza siguranta, sanatatea sau siguranta financiara a publicului, mediul Inconjurator etc. - va implica foarte rar un numar mare de oameni.

Comunicarea In situatii de criza este parte componenta a procesului de management al crizei si cuprinde actiunile de gestionare a strategiei, mesajului, timpului si canalelor de distributie necesare pentru comunicarea eficienta cu presa, angajatii, clientii, consumatorii si factorii de decizie.

Comunicarea In caz de criza trebuie sa se focalizeze pe facilitarea dezamorsarii crizei prin metode de comunicare eficienta si rapida.

Factorii care influenteaza comunicarea In situatii de criza:▪ cresterea exponentiala a cererii de informatie din partea mass-media si a

publicului;▪ lipsa ori cantitatea redusa de informatie pentru comunicare, disponibila la nivelul

liderilor organizatiei, la un moment dat;▪ timpul redus aflat la dispozitia liderilor organizatiei pentru verificarea

informatiilor despre starea organizatiei si despre evolutia evenimentelor;▪ necesitatea astringenta de asigurare a unitatii de mesaj la nivelul organizatiei si a

informarii coerenta si compatibile a publicului („voce unica” si conducere unitara);▪ nevoia de conservare a canalelor de comunicare uzitate de organizatie pana la

declansarea crizei si deschiderea unor canale noi;▪ cresterea Incarcaturii psihologice (emotionale) a mesajului atat la nivelul

emitatorului cat si a receptorului;▪ cresterea ritmului de transmitere a mesajelor peste media normala;▪ cresterea posibilitatii de distorsionare a mesajelor prin canalele de comunicare

mediata;▪ cresterea vizibilitatii comunicatorilor, pana la aparitia riscului supraexpunerii;▪ cresterea rolului comunicarii directe si diminuarea rolului comunicarii mediate;▪ accentuarea necesitatii informarii cu prioritate a publicului intern;▪ cresterea rolului salariatilor, clientilor si colaboratorilor ca multiplicatori de

imagine pozitiva si canale de comunicare directa;▪ existenta unei diferente vizibile Intre organizatie, mass-media si public privind

perceptia asupra riscurilor si modul de a reactiona la ele.Intelegerea perceptiei publicului asupra riscului este esentiala. Modul cum este

perceput riscul difera deseori de riscul masurat obiectiv.Gestionarea perceptiei si asteptarilor publicului reprezinta un factor - cheie pentru

obtinerea Intelegerii si sprijinului de catre organizatia care are nevoie In situatii dificile.Strategia de comunicareO comunicare eficienta, pe timpul situatiilor de criza, trebuie sa aiba In vedere:

▪ Pregatirea echipei de gestionare a crizei. Stabilirea politicii de informare publica si a mesajelor de baza.

▪ Informarea publicului cheie: parteneri, clienti, furnizori, reprezentanti ai puterii locale si centrale, politicieni.

▪ Anticiparea si rezolvarea nevoilor jurnalistilor.▪ Pregatirea canalelor prin care publicul poate exprima opinii: linii telefonice

gratuite, retele de calculatoare, sisteme de fax la cerere, Intalniri publice.

102

▪ Asigurarea vizibilitatii pe timpul crizei. Tacerea si invizibilitatea sunt semne ale lipsei de vointa, ale incompetentei si fricii, care pun sub semnul Intrebarii faptul ca respectiva criza este sub control.

▪ Gestionarea mesajului. Pastrarea mesajului clar sincer si consistent. Daca mesajul este fals, prematur, nebazat pe fapte si informatii care sunt la dispozitia publicului, atunci nu trebuie difuzat.

▪ Gestionarea perceptiei care reflecta competenta, adevarul si transparenta.▪ Corectarea imediata a relatarilor neadevarate din presa si care sunt orientate pe un

drum gresit.▪ Realizarea comunicarii interne Inaintea efectuarii declaratiilor publice.▪ Pastrarea contactului cu familiile victimelor.▪ Comunicarea imediat ce pot fi confirmate a tuturor stirilor. Construirea mesajelorMesajele nu sunt doar o serie de date statistice, comparatii, justificari sau glume.

Mesajele eficiente sunt rezultatul unui proces de armonizare a scopurilor comunicatorului cu nevoile audientei-tinta. Mesajele devin semnificative daca:

▪ Sunt simple. La televiziune 60 % din mesaje vin din surse nonverbale, 37 % din ton si atitudine si 3 % din surse verbale.

▪ Sunt diversificate. Cu cat sunt implicate mai multe organe de simt, cu atat mesajul este transmis mai clar. Oamenii Isi aduc aminte: 10% din ceea ce citesc, 20% din ceea ce aud, 30% din ceea ce vad, si 50% din ceea ce revad. De asemenea culorile materialelor de prezentare maresc atentia si reamintirea de la 55% pana la 78%.

Tabelul de mai jos reflecta conditiile pe care trebuie sa le Indeplineasca mesajele pentru a atrage atentia, a fi Intelese, a fi crezute si a fi luate drept plan de actiune de catre cei care le percep:

MESAJELE VOR ...... DACA .....Atrage atentia ▪ vor fi acceptate de mass-media

▪ folosesc fraze memorabile▪ nu sunt Incarcate de prea multe cuvinte▪ sunt comunicate dinamic▪ sunt ajutate de imagini sau un fundal care complementeaza mesajul

Fi Intelese ▪ sunt folosite cuvinte simple▪ sunt relevante pentru situatie In care se afla audienta

Fi crezute ▪ vin de la o organizatie cu o buna reputatie▪ sunt transmise de un comunicator credibil▪ sunt comunicate Intr-o maniera credibila si cu sinceritate▪ sunt relatate obiectiv, cu compasiune si daruiresunt transmise Intr-o maniera nepartizana

Fi luate drept plan de ▪ includ instructiuni clare

103

actiune de catre audienta ▪ sunt urmate de comunicate consistente, clare si frecvente▪ sunt transmise unei audiente-tinta pregatita cu cunostintele si instrumentele necesare actiunii▪ sunt repetate de cei care au influente asupra audientei

Desfasuratorul unei prezentari interne pentru directorul executiv sau pentru angajati In caz de incident sau urgenta:

1. Ce s-a Intamplat?▪ enumerati pur si simplu faptele;▪ oferiti informatii de baza;▪ canalizati-va pe incidentele-cheie care au condus la eveniment, fara a

intra Insa In posibilele cauze.2. Unde s-a Intamplat?3. Cand s-a Intamplat?4. Cat de serios este evenimentul, marimea pagubelor etc.?5. Cum s-a Intamplat?

▪ relatati cronologia cunoscuta a evenimentelor;▪ analizati daca sunt cunoscute cauzele,▪ stabiliti daca nivelul de cunoastere a cauzelor poate schimba

strategia de raspuns;6. Responsabilitatea.

▪ cine este cel care raspunde de problema?▪ a acceptat persoana desemnata responsabilitatea;▪ poate raspunde persoana desemnata imediat? / In viitorul

apropiat / cu profesionalism?▪ care este rolul jucat de fiecare membru al echipei de conducere?

7. Raspunsul la incident▪ de ce este nevoie pentru a raspunde?▪ care sunt beneficiile raspunsului?▪ care sunt deficientele In capacitatea de a raspunde?▪ ce masuri au fost luate? personalul si echipamentul necesar

disponibil pentru punerea In aplicare a masurilor.8. Problemele de compensatie si raspundere financiara

▪ care sunt prevederile legale In aceasta problema?9. impactul si reactiile probabile;

▪ pentru clienti directi;▪ pentru clienti indirecti, platitori de taxe, actionari;▪ grupuri de interes special.

10. Probleme internationale▪ care sunt acestea si daca sunt relevante;

11.Presa

104

▪ care este interesul presei la nivel local, regional, national si international? numarul telefoanelor primite si al interviurilor realizate; prezenta presei la locul evenimentului.

▪ de unde primeste presa informatiile?▪ au fost articole neadevarate? daca da, ce s-a Intreprins pentru a fi

corectate?▪ care sunt problemele pe care este focalizata presa?

- procesul de strangere a informatiilor;- identificarea purtatorului de cuvant;- declaratii scrise, vorbite;- documentare;- informari, briefing;- interviuri;

12. Stabilirea informariilor / briefingurilor▪ cine va participa?▪ ce se va comunica?▪ unde va avea loc?▪ cand?

Responsabilitatile comunicatorului▪ Se asigura ca nu devine o problema Insasi calitatea comunicarii▪ Conduce procesul de comunicare Intr-un mod mai degraba proactiv decat

reactiv▪ Tine un control ferm asupra celor care vorbesc In numele organizatiei. Ori

de cate ori este posibil, limiteaza comunicarea la o singura persoana.▪ Utilizeaza rolul public al directorului executiv sau al directorului agentiei

pentru a maximiza beneficiile comunicarii; acestea trebuie sa se mentina In cadrul mesajului stabilit. Nu trebuie sa creeze stiri In mod accidental. Informeaza In mod riguros toti oficialii - cheie Inaintea oricarui anunt si inventariaza toate Intrebarile incomode pentru a asigura consistenta mesajelor.

▪ Demonstreaza ca-i pasa de oameni. Apreciaza teama publicului nu o neaga.Sugestii pentru comunicatori

a) faceti din comunicare o prioritate▪ anticipati si Indrumati, nu doar reactionati;▪ fiti vizibil, nu ascuns;▪ fiti organizat si coerent;▪ raspundeti cererilor presei;

b) fiti convins ca o criza survine prevenindu-va putin sau deloc▪ dupa terminarea evenimentelor se descopera deseori ca semnalele de avertizare

timpurii nu au fost luate In seama.c) nu va bazati doar pe presa

▪ presa joaca un rol important In crize, dar nu este singurul jucator;▪ pentru succes, sunt vitale canale clare si directe de comunicare cu toate

organizatiile relevante, cu agenti, actionari, comunitati.d) este usor sa gestionati o problema gresita

▪ descoperiti problema reala, care poate fi acoperita, difuza sau ascunsa

105

▪ presa determina deseori problema. Este vital sa priviti problema din perspectiva presei (sau a grupurilor credibile, cu un profil Inalt) daca In acest mod problema va fi Infatisata publicului.

▪ sugerati managementului obiective clare pentru a asigura restaurarea ordinii si revenirea la normal.e) presa poate ajuta la raspunsul dvs. sau Il poate distruge

▪ ziaristii afla deseori primii, chiar Inaintea dvs.;▪ ziaristii raporteaza timpuriu si constant;▪ va pot transmite mesajul mai departe; ▪ pot preveni publicul;▪ decid rapid In timpul crizei cine este credibil si cine nu;▪ daca Incercati sa Ii evitati, vor gasi alte surse, fara beneficiul punctului dvs. de

vedere;▪ telurile dvs. sunt sa fiti onest, accesibil, comunicativ si vizibil.

f) daca asteptati ca Inainte de a comunica sa stiti totul, nu veti spune nimic niciodata

▪ Intr-o criza, o mare parte din timp se cheltuieste In Incercarea de a descoperi fapte si a clarifica confuzia;

▪ programele pregatite In prealabil va vor permite sa reactionati rapid si sa oferiti informatii exacte si coerente.

Principii de comunicare eficienta In caz de crizaa) Intr-o criza problemele se schimba rapid

▪ cand o problema este trecuta In planul doi, va aparea alta▪ nu va lasati prins doar In rezolvarea problemelor de ieri▪ anticipati succesiunea problemelor, dezvoltati scenarii de tipul „ce ar fi daca”▪ actionati imediat si cu siguranta

b) Desemnati un singur purtator de cuvant - „mai multe creiere o singura gura”c) Comunicati devreme si des

▪ primele cateva ore reprezinta o oportunitate ideala pentru a defini imaginea asupra organizatiei, pentru a influenta cele relatate de presa si pentru a orienta perceptia publicului

▪ comunicand devreme, aratati ca nu aveti nimic de ascuns▪ folositi mijloacele pregatite din timp - declaratii initiale, documentare - pentru a

oferi informatia chiar Inainte de a sti totul▪ comunicand des, Impiedicati vidul informational pe care presa Il poate umple cu

fapte minore, irelevante, care vor impune povestea presei ca stire▪ comunicand des, deveniti mai mult decat altii o sursa credibila de informatii

d) Incurajati abordarea „pe usa din fata”▪ primiti presa pe usa din fata pentru ca sa nu foloseasca fereastra laterala sau usa

din spate (ex - angajati, surse fara nume, etc.)e) Luati-o Inaintea evenimentelor

▪ anticipati vestea proasta si pregatiti mijloacele pentru presa - documentare, istoria evenimentelor, etc. - In asa fel Incat sa comunicati chiar Inainte de a fi prea multe de spusf) Daca sunt stiri proaste, comentati-le

106

▪ daca presa sau altcineva descopera stiri proaste, iar dvs. nu le comentati, veti fi banuit ca Incercati sa le ascundeti

▪ fiti o sursa credibila de fapte verificabileg) Trimiteti toate stirile proaste deodata - „Aveti o zi a vestilor proaste si nu o luna”

▪ daca exista un numar de situatii jenante aparute In presa, reale sau banuite, anuntati-le pe toate deodata. Acest mod va da o zi proasta In loc de o luna proasta.h) Nu Incercati sa intrati singur In bucluc

▪ daca nu sunteti centrul crizei, evitati atragerea tirului asupra dvs. prin comentarii nepregatite si actiuni care lasa audienta perplexa

▪ nu va aratati proactivi doar de dragul de a fii) Incetati actiunea cand sunteti In inferioritate

▪ daca, In mod clar, pierdeti jocul si tot ceea ce spuneti este subevaluat, atunci retrageti-va si reveniti Intr-o alta zi, cand timpul a vindecat ranile si o noua perspectiva a fost deschisaj) Invatati de pe urma dezastrelor

▪ efectuati o analiza la sfarsitul crizei - nu pentru a identifica vinovatii ci pentru a Invata din cele Intamplate si pentru a putea aplica cele Invatate Intr-o noua situatie de criza

2. Planul de comunicare In caz de criza

Un plan eficient de comunicare In caz de criza trebuie:▪ sa defineasca strategiile de raspuns care pot fi implementate cand apar crizele;▪ sa asigure resurse de comunicare si responsabilitati;▪ sa permita ajungerea la audienta - tinta cu mesaje - cheie;▪ sa permita managerilor comunicarii In caz de criza sa lanseze informatii publice

si campanii de relatii mass-media imediat sau In timpul desfasurarii crizei

Identificarea crizelor potentialeSe identifica si se analizeaza problemele sau evenimentele care pot genera o criza.

Se Intocmesc urmatoarele documente: - liste cu cele mai importante evenimente (incidente, accidente etc.) care au avut loc In organizatie In ultimii 10 ani;- liste cu evenimentele care por sa apara In noile conditii de functionare a organizatiei.

Analiza audienteiSe stabileste publicul-tinta pentru organizatie In timpul crizei. Analiza va scoate In

evidenta categoriile de public-tinta, locul si rolul acestora, stabilind o ierarhie bazata pe relevanta si importanta.

Stabilirea echipei de comunicatori initialiAceasta echipa este alcatuita din personalul specializat In relatii publice sau

personalul operational local, specific diferitelor domenii de activitate. Membrii echipei sunt pregatiti sa dea mesaje limitate si sa raspunda Intrebarilor initiale ale presei, Inainte de sosirea echipei de comunicare In caz de criza.

107

Pregatirea echipei de comunicare In caz de crizaEchipa de comunicare In situatii de criza trebuie sa aiba o competenta mai larga.

Ea va cuprinde specialisti din toate domeniile de activitate ale organizatiei si din toate structurile importante ale acesteia. Ea va fi condusa de membrii ai managementului organizatiei care au putere de decizie.

Desemnarea purtatorului de cuvantPurtatorul de cuvant poate fi cel stabilit Inainte de aparitia crizei sau poate fi numit

numai pentru situatii de criza. El trebuie sa fie un bun specialist In relatii publice si un bun cunoscator al activitatii organizatiei.

Pregatirea mijloacelor necesareEste necesara pregatirea unei varietati de mijloace pentru a putea reactiona oportun

In situatii de criza. Sunt incluse aici: comunicate initiale de presa si mesaje (pregatite pentru toate tipurile potentiale de crize, evenimente sau probleme), anunturi, documentare, foi cu desfasurarea evenimentelor, casete video si audio, anunturi pe internet sau email si linii telefonice si fax gratuite, canale pentru anunturi de urgenta etc.

Stabilirea canalelor de difuzare In functie de categoriile de public tintaIn functie de categoriile de public - tinta trebuie stabilite si canalele de difuzare a

informatiilor: canale directe (briefing-uri, adunari publice, telefoane etc.) si canale indirecte (scrisori, email-uri etc.).

Stabilirea contactelor cu presaCrearea posibilitatii de raspuns rapid prin identificarea persoanelor de legatura la

fiecare mijloc de presa (ziaristi acreditati), a numerelor de telefon, stabilind, pentru situatiile dificile, pe cine sunati, cand sunati si cum rezolvati problema.

Pregatirea centrului de presaSe stabilesc membrii centrului de informare dintre specialistii In domeniul relatiilor

publice, In domeniul comunicarii telefonice, al informaticii etc. Ei trebuie sa dispuna de linii telefonice, statii de radio portabile, telefoane celulare, calculatoare si alte mijloace necesare informarii In interiorul si exteriorul organizatiei.

Pregatirea unor liste de telefoane utileSe pregatesc liste cu numere de telefon care se actualizeaza permanent. O lista

trebuie sa cuprinda pe toti cei care sunt desemnati sa raspunda In cazul unei crize, incluzand si pe expertii din diferite domenii de activitate. Cum numerele de telefon se schimba des, aceste liste trebuie verificate si aduse la zi cel putin o data pe luna. Va fi realizat si un sistem de anuntare a personalului In cazul Intreruperii liniilor telefonice.

Pregatirea personalului de rezerva si administrativPentru toate structurile implicate In gestionarea crizei trebuie stabilit personal de

rezerva adecvat. Daca o criza dureaza mai mult de 24 ore, este necesara planificarea Inlocuirii personalului.

108

Identificarea partenerilor In gestionarea crizeiCapitolul parteneri include: personalul de interventie de urgenta (pompieri,

jandarmi, armata, politie, etc.), structuri guvernamentale, asociatii industriale, grupuri pentru protectia mediului, grupuri comunitare, oficiali In domeniul sanatatii si sigurantei etc. Este esentiala stabilirea unor legaturi puternice cu aceste organizatii pentru ca ele au un rol major In restabilirea situatiei normale si pentru ca, de obicei, sunt percepute de public ca fiind mai credibile.

Pregatirea personalului implicat In gestionarea crizelorToate persoanele care trebuie sa comunice pe timpul crizei vor fi instruite.

Pregatirea trebuie sa puna accentul pe urmatoarele activitati: ▪ Intelegerea riscurilor si a formelor de manifestare a crizelor;▪ cunoasterea modalitatilor de comunicare cu publicul intern si extern In mod

direct sau prin presa;▪ formarea deprinderilor de a raspunde la Intrebari dificile;▪ Intocmirea planurilor si realizarea mijloacelor pentru comunicarea In situatii de

criza (istoricul organizatiei, rapoarte de mediu, carti si grafice, date biografice despre lideri, documentare despre mijloacele de productie, infrastructura si angajati, lista produselor si serviciilor realizate de organizatie si caracteristicile acestora etc.).

Testarea planurilorToate planurile de comunicare trebuie sa fie testate periodic. Se va efectua o

simulare spontana sau pregatita. Se includ reprezentanti externi - alte organizatii, presa, grupuri comunitare. Se testeaza nu numai procedurile, dar si echipamentul si proviziile care trebuie sa fie Intr-o stare buna si imediat disponibile.

Activitati de comunicarea) In primele doua ore de la producerea crizei

▪ alegerea planului adecvat;▪ culegerea informatiilor despre eveniment;▪ definirea naturii crizei;▪ stabilirea purtatorului de cuvant;▪ confirmarea faptelor printr-un comunicat initial de presa;▪ pregatirea materialelor pentru presa;

b) urmatoarea etapa▪ intrarea In actiune a echipei de management al crizei;▪ informarea mass-media prin comunicate de presa ulterioare, documentare,

declaratii de presa etc.▪ anuntarea actiunilor pe care le Intreprinde organizatia pentru rezolvarea

problemei; nu trebuie ascunse lucrurile evidente; presa poate afla si credibilitatea organizatiei poate fi pierduta;

▪ pastrarea evidentei relatarilor catre presa si a modului cum au fost folosite si interpretate informatiile furnizate;

▪ analiza continutului stirilor aparute In presa la intervale regulate, pentru a Intelege tendinta informarii prin mass-media;

109

▪ stabilirea mesajelor credibile si transmiterea lor prin mass-media.

MonitorizareaEste vital pentru echipa de comunicare In caz de criza sa urmareasca si sa masoare

reactia publicului si a presei. Este necesara alocarea de personal pentru:▪ monitorizarea tuturor canalelor mass-media;▪ analiza de continut a tuturor stirilor de presa;▪ analiza comentariilor si Intrebarilor puse pe internet;▪ stabilirea tendintelor / directiilor comentariilor si Intrebarilor puse de personalitati

si lideri de opinie;▪ ascultarea activa a opiniilor comunitatii si Intelegerea problemelor cu care se

confrunta datorita crizei din organizatie.

Activitati postcrizaDupa ce criza s-a terminat, se va trece la:

▪ difuzarea unui comunicat final, In care se trage concluzia asupra celor Intamplate si asupra pasilor ce se vor parcurge pentru restabilirea normalitatii;

▪ realizarea unui program de comunicare interna pentru a Impartasi Invatamintele si concluziile rezultate pe timpul crizei;

▪ audiente si scrisori pentru cei care au fost afectati de criza;▪ scrisori de multumire organizatiilor partenere si celor care au participat la

gestionarea crizei.

EvaluareaDe Indata ce criza a Incetat si atentia presei a scazut In intensitate, este necesara analiza comunicarii pe timpul crizei, care sa includa:

▪ analiza mesajelor emise;▪ analiza opiniei si atitudinii publicului;▪ reactiile angajatilor si sugestiile lor pentru Imbunatatirea comunicarii;▪ reactia / concluziile din partea organizatiilor partenere si a altor colaboratori.

CAPITOLUL 8STUDIUL DE CAZ: Exxon Valdez sau cum sunt percepute negativ actiunile

pozitive NOTA Cazurile au fost preluate si adaptate dupa Patrick Jackson „Public Relation Practices”, Prentice Hall, New Jersey, 1995, cap. 9 si Dennis L. Wilcox, Philip H. Ault, Warren K. Agee „Public Relation, Strategies and Tactics”, New York, SUA, Harper Collins Publishers, 1992, Mandu Petrisor „Managementul crizelor” Brasov, 2004.

SIMULAREA ACTIUNILOR ARE SCOP DIDACTIC

110

A) ENUNT

Pe data de 24 martie 1989, la ora 21, tancul petrolier Exxon Valdez, cu o lungime de 300 m, parasea portul Valdez din Alaska de Sud si intra In stramtoarea Prince William cu destinatia California. Apele erau calme - desi Impanzite de resturi de gheata - si vremea buna. Un pilot local, care ghidase supertancul pentru a-l scoate din port, fusese debarcat imediat dupa ora 23.30. Douazeci de minute mai tarziu, Exxon Valdez se ciocnea de stanci si astfel Incepea cel mai mare dezastru al Americii In ceea ce priveste naufragiile petroliere si poluarea apelor marine. Aproximativ 240 000 de barili de petrol au fost deversati din tanc In stramtoarea Prince William, care era un habitat natural bogat. Cum era de asteptat, acest dezastru natural de pe urma caruia au murit, de exemplu, peste 30 000 de pasari - a devenit instantaneu „cap de afis” In presa din Intreaga lume.

B) DERULAREA EVENIMENTELORExxon, una dintre primele 5 companii din SUA ca marime, era condusa din 1986 de

catre Lawrence G. Rawl. Fiu al unui sofer de camion, fost puscas marin, angajat al firmei Exxon cu 37 de ani Inainte de a-i deveni presedinte, Rawl era cunoscut ca avand o puternica antipatie pentru publicitatea prin mass-media si pentru jurnalisti. El percepea mass-media ca pe un pericol, ca pe ceva ce trebuie evitat cu orice pret. La cateva ore dupa producerea dezastrului, cand presa a solicitat un comentariu din partea conducerii din Boston a firmei, jurnalistilor li s-a raspuns ca, de fapt, aceasta era o chestiune care privea filiala Exxon Shipping Company, responsabila cu transporturile navale ale companiei Exxon. Asadar, cei de la sediul central n-au putut si n-au vrut sa faca nici un comentariu. Cand s-a pus Intrebarea daca presedintele companiei va aparea In cadrul unui interviu la televiziune raspunsul a fost ca presedintele nu are timp pentru asemenea lucruri. In plus, o alta greseala a fost decizia aplicata In prima saptamana de dupa naufragiu, ca informarea jurnalistilor sa nu fie facuta de la sediul central ci prin briefing-uri de presa tinute la locul accidentului; or, portul Valdez situat In Alaska si avand numai 3000 de locuitori, nu oferea facilitatile necesare unui asemenea aflux de jurnalisti: posibilitati de cazare, de transport, conditii tehnice pentru transmiterea oportuna a materialelor catre redactii etc.

Ceva mai tarziu, un purtator de cuvant al filialei Exxon Shipping informa cu calm presa ca pentru asemenea evenimente exista proceduri de urgenta si manuale. In acest timp, lumea Intreaga urmarea imagini televizate despre felul cum esuau aceste proceduri de urgenta, In vreme ce mii de pasari, vidre si foci mureau In pelicula de petrol.

In aparenta, procedurile de urgenta ar fi trebuit initiate de Alaska Pipeline Company, un consortiu format din 7 companii petroliere ce utilizau conducta de petrol din Alaska. In eventualitatea unui dezastru, consortiul trebuia sa fie primul care intra In actiune.

111

Dar, In acest caz, n-au fost facuti nici macar pasii cei mai elementari, iar un vas special conceput si destinat pentru lupta Impotriva poluarii cu petrol a fost lasat sa stea In doc Inca o oarecare perioada de timp.

Dupa mai bine de o saptamana, Exxon Inca mai urma o politica de tip „no comment”. Relatarile din presa au devenit atat de ostile Incat In cele din urma, Frank Iarossi, directorul lui Exxon Shipping a zburat cu avionul la Valdez pentru a tine o conferinta de presa. Aceasta Insa s-a transformat In final Intr-o batalie crunta cu pescarii si cu jurnalistii. Iarossi a raspuns cu aceeasi moneda si astfel a fost pierduta singura sansa firava de cooperare si comunicare cu presa. Briefing-urile zilnice ale lui Iarossi din urmatoarele zile au fost asemuite cu conferintele de presa din timpul razboiului din Vietnam: generali care contabilizau o serie de mici succese doar pentru a fi imediat Infruntati de catre jurnalisti, care vazusera lucruri complet diferite pe campurile de batalie. C) ELEMENTE PRIVIND STADIUL DE PREGATIRE A COMPANIEI EXXON PENTRU CRIZAInainte cu o zi de a aparea la televiziune, presedintele companiei Exxon a convocat o sedinta de lucru cu directorii filialelor companiei, din care au rezultat urmatoarele evenimente si evaluari:

- compania Exxon era pregatita pentru a face fata crizelor de acest gen iar filiala Exxon Shipping Company asteptau un sprijin de la centru

- au apreciat faptul ca produsele transportate pun In pericol ecosistemul din zona si In curand vor suporta atat consecinte financiare cat si juridice

- filialele dispun de profesionisti care sunt instruiti si competenti In depistarea unor cauze ale dezastrului dar se simte nevoia angajarii unor experti pentru atenuarea efectelor produse In zona

- desi filialele aveau alte posibilitati pe rol a fost necesara o schimbare de plan si o reasezare (ierarhizare) a posibilitatilor

- s-a accentuat In cadrul sedintei necesitatea de a se Intreprinde unele masuri pentru atenuarea Ingrijorarii actionarilor

- criza produsa necesita o serie de proceduri de specialitate care sa raspunda conditiilor si efectelor specifice

- s-au cerut solutii referitoare la gestionarea crizei si s-a exprimat totala Incredere In loialitatea angajatilor companiei

- reprezentantii filialelor companiei au dat asigurari ca vor cauta sprijin si la alte institutii din zona

- directorul filialei Exxon Shipping Company si-a asumat Intreaga responsabilitate si a explicat faptul ca nu s-a asteptat la asemenea eveniment

- toti directorii de filiale au fost de acord ca aceasta criza are solutii atat tehnice cat si de comunicare si de imagine a companiei

- s-a hotarat ca personalul executiv al filialei Exxon Shipping Company precum si angajatii sa cunoasca masurile care se vor Intreprinde pentru limitarea efectelor crizei. A fost elaborat un set de masuri pentru organizarea unei companii de relatii publice si publicitate. Nu s-a pus problema dezinformarii sau manipularii presei;

- s-a facut o evaluare a echipei si s-a constat ca trebuie corectate unele manifestari fata de autoritatea ierarhica, indicandu-se unele persoane cu care sa se stea de vorba pentru a nu periclita imaginea companiei

112

D) DERULAREA EVENIMENTELOR:Brusc, Lawrence Rawl, presedintele lui Exxon, a hotarat sa apara la televiziune. El a fost intervievat In direct si a fost urmarit de milioane de americani extrem de furiosi de peste tot din SUA. Prima Intrebare care i s-a pus se referea la cel mai recent plan alcatuit pentru curatirea zonei. El nu citise acel plan. A explicat: „nu este rolul presedintelui unei mari corporatii transnationale sa citeasca orice plan de natura tehnica”. Aroganta lui a fost strigatoare la cer. Cand a fost Intrebat despre dezastrul In materie de relatii publice cu care se confrunta compania lui - produsele Esso fusesera boicotate In SUA la acea vreme - el a replicat: „motivul pentru care avem de a face cu acest dezastru In materie de relatii publice (admitand ca avem unul) este faptul ca presa relateaza situatia”. Asadar, el a atribuit presei mondiale vina pentru problemele pe care le avea compania sa. N-a aratat nici un sentiment In legatura cu dezastrul ecologic enorm si n-a cerut nici un fel de scuze pescarilor al caror mediu de viata fusese distrus. Rawl nu s-a deranjat sa mearga pana In Alaska si sa vada el Insusi pagubele produse decat abia la 2 saptamani dupa eveniment. Cand a facut-o, presa n-a fost Incunostintata despre vizita. Deteriorarea reputatiei firmei Exxon a fost astfel desavarsita: ea a fost perceputa de catre opinia publica, atat cea americana, cat si cea internationala, ca o companie preocupata mai degraba de evitarea responsabilitatii, decat de dezastrul pe care-l provocase. De altfel, acest sentiment al fugii de responsabilitate a fost Intarit si de faptul ca Rawl a difuzat presei, spre publicare, o scrisoare deschisa - mult prea tarziu Insa: la 10 zile dupa producerea naufragiului! - In care afirma: „vreau sa va spun cat de rau Imi pare ca s-a produs acest accident”, dar In care evita sa accepte responsabilitatea companiei Exxon pentru poluarea cu petrol.

In ceea ce priveste relatiile companiei cu comunitatea din regiunea dezastrului ecologic, In loc sa arate Intelegere pentru localnicii carora le fusese distrus mediul ambiant si le fusesera diminuate drastic sursele de existenta prin compromiterea pescuitului, compania Exxon a adoptat o pozitie ofensiva. Imediat dupa accident, ea a intentat actiuni In justitie atat guvernatorului statului Alaska cat si Garzii de Costa din regiune, sub pretextul ca acestia n-ar fi aprobat intentia sa de a curata cu substante chimice zonele afectate. Or, aceasta declaratie de intentie fusese facuta la o saptamana de la accident si numai ca acoperire legala, care sa demonstreze In justitie dorinta de a repara pagubele produse. O data In plus, acest lucru n-a facut decat sa sporeasca mania pentru modul de a actiona al companiei: peste 18 000 de clienti au returnat firmei Exxon cartile de credit pe care le aveau de la aceasta; s-a vorbit chiar si de o actiune de boicotare a produselor sale. Persoanele oficiale din conducerea companiei au fost chemate la Casa Alba si li s-a reprosat ca nu depun eforturi adecvate pentru restaurarea situatiei.E) ELEMENTE PRIVIND STADIUL DE PREGATIRE A COMPANIEI EXXON PENTRU CRIZA Dupa Intoarcerea de la Casa Alba presedintele Companiei Exxon a tinut o video-conferinta cu toti subalternii din studioul global de la Boston. Video- conferinta a durat 2 ore, iar presedintele Lawrence Rawl s-a referit la urmatoarele aspecte:

- sa se identifice structura stabilita pentru gestionarea crizei si sa se reia conceptia fundamentala In acest scop;

113

- fiecare persoana sa intre In rol si de asemenea sa se respecte calendarul de executie a activitatilor din plan;- toate neconcordantele sa fie anihilate de catre seful de echipa care raspunde In fata conducerii privind armonizarea lucrului echipei; sa fie angajat In activitatea de gestionare a crizei directorul executiv precum si alte persoane din diverse departamente interioare si daca este cazul din exteriorul companiei;- sa se puna In functiune fluxul informational pentru situatii de criza, strategia de comunicare si tehnologiile corespunzatoare;- sa se creeze foarte rapid o baza de date si sa se exploateze la maximum oportunitatile identificate In aceasta referitoare la criza produsa;- sa fie urgent elaborate cateva simulari privind efectele crizei In opinia publica si sa se contracareze efectele negative prin stabilirea unor masuri In ateliere de lucru;- sa fie identificate riscurile si sa se informeze atat actionarii cat si angajatii asupra lor;- s-au prezentat masurile Intreprinse pana la acel moment de conducere strategica (prevazute In planul anticriza);- au fost ordonate unele masuri privind procedurile de actiune In asa fel Incat sa fie evitate pe cat posibil accidentele de acest gen;- s-au verificat Inca o data daca planurile strategice ale filialelor au prevazut proceduri de actiune In situatii similare, si daca In procesul de conducere strategica sunt cooptati membrii din unitatea de gestionare a crizelor; s-a constatat ca nu sunt respectate Intocmai aceste cerinte;- s-a constatat ca nu sunt definite corect si complet toate pericolele pe care le prezinta filiala Exxon Shipping Company fata de mediul Inconjurator- au fost operate unele modificari In planurile de gestionare a crizelor si In mod deosebit a masurilor interactive, precum si In continutul testelor, procedurilor de alarmare In caz de poluare si mai ales In caz de interventie.

F) DERULAREA EVENIMENTELORPentru companie si pentru restul acestei ramuri industriale, consecintele au fost

cumplite. S-a estimat ca aceasta raspandire de petrol a costat compania - luand In calcul amenzi, cheltuieli de ecologizare si pierderi pe piata bursiera - cel putin 7 miliarde de dolari; numai cheltuielile de curatire a petrolului depasisera un miliard de dolari spre sfarsitul verii, iar activitatea de ecologizare era departe de a se fi terminat. Din prima companie petroliera din lume ca marime, ea a ajuns sa fie a treia. Naufragiul petrolierului Exxon Valdez a avut si alte consecinte. In industria producatoare de nave petroliere a fost impusa o legislatie noua, care cerea ca toate noile tancuri petroliere ce urmau sa iasa In ocean sa fie construite cu pereti dubli. Expertii din industria navala sugereaza ca peretii dublii reprezinta un pericol potential mai mare decat cei simpli, din cauza riscului unor acumulari de gaz Intre cei doi pereti. Mai mult, dupa ce s-au produs si alte naufragii (vezi cazurile vaselor Braer si Sea Empress), este usor sa-ti formezi parerea ca nici macar niste pereti cvadrupli n-ar fi In stare sa previna scurgerile de petrol. Ca urmare, noua legislatie pare sa fie doar o reactie politica cosmetica, un fel de reflex neconditionat al autoritatilor care au simtit ca trebuie sa fie percepute ca „facand politie” cu nemernicele industrii petroliera si producatoare de tancuri petroliere - o expresie a confuziei create de comunicarea jalnica a firmei Exxon In urma poluarii

114

produse de Valdez. Misiunea de depoluare a fost sa curete 1300 mile din linia tarmului aproximativ 15% din suprafata zonei de litoral precum si readucerea zonei la starea initiala. In 1992, dupa eforturi sustinute si Incununate de succes In ceea ce priveste curatirea zonei de pe urma dezastrului, o autoritate federala a Garzii de Coasta a SUA a declarat actiunea de curatire Incheiata, afirmand: „alte actiuni de depoluare a litoralului nu ar constitui un castig net pentru mediul Inconjurator”. Statul a confirmat aceste afirmatii. In orice caz, pentru Exxon, prejudiciile nu au luat sfarsit odata cu eforturile de curatire. Care este adevarata problema?

G) PERCEPTII, NU FAPTE. ACTIUNE NU VORBE Desi aceasta a fost a 34-a deversare de titei considerabila din acea perioada, lumea

Isi va aminti de ea cel mai mult. Intr-un studiu, Exxon Valdez a afirmat ca este una dintre cele mai memorabile crize ale unei corporatii. Ecologii au estimat pagubele ca fiind nelimitate chiar daca au ramas putine semne ale mareei negre. Ei au caracterizat accidentul ca afectand civilizatia din jur si dezvoltarea plantelor care constituiau singurele beneficii ale zonei datorita resurselor sale limitate. Ei asociaza acest lucru cu moartea a multor pasari, vidre si diferite forme de viata acvatica. In realitate acest lant al surselor de hrana din Alaska a supravietuit. Au fost Inregistrate, Insa, recolte slabe In perioada 1990-1991. Turismul a adus serioase scaderi ale profiturilor Exxon. Rezulta ca reputatia companiei a fost singurul prejudiciu major ala acesteia. Cei care Isi amintesc evenimentele Il percep ca pe un dezastru care a fost distructiv pentru Exxon.

H) CUM S-AU DEZVOLTAT ACESTE PERCEPTII ?Astazi, urmele dezastrului nu mai exista, Exxon este la fel de prospera ca Inaintea

evenimentului, dar unele efecte persista. De la bun Inceput, Exxon s-a concentrat asupra accentuarii eforturilor sale de

curatire a zonei si nu asupra perceptiei publice, ceea ce nu a facut nici suficient, si nici suficient de devreme. Aceasta subliniere a devenit vizibila odata cu intrarea In scena a directorului executiv Lawrence G. Rawl. A existat o presa deloc favorabila la adresa lui Rawl, acesta fiind comparat cu James Burke de la Johnson & Johnson, care si-a facut o imagine buna prin felul In care a tratat incidentul Tylenol. Rawl a fost caracterizat ca fiind opus unei persoane care se cuvine a fi purtator de cuvant sau care sa merite vreun interes public pentru ca a ramas la New York Inca 2 zile dupa declansarea crizei. Atunci cand a intrat In scena, In cele din urma, a fost rigid si agresiv, nu s-a Inclinat In fata grupurilor oponente si nici In fata presei. Este posibil ca inflexibilitatea sa-l fi costat ocaziile de a cauta punti de Intelegere cu un public divers. Din motive de ordin legal, companiei Exxon nu i-a fost usor sa-si exprime regretul sau - mai mult - sa recunoasca ramificatiile crizei, din punct de vedere ecologic. Exxon nu si-a data seama de impactul imaginilor asupra publicului, nici de semnificatia raspunsului emotional pe care i l-a oferit acestuia. Imaginile televizate, cu animale In suferinta, au fost reluate de multe ori Intarind perceptia negativa asupra companiei. Credibilitatea si reputatia ei au fost serios puse sub semnul Intrebarii In aceasta perioada.

Scuzele de o pagina Intreaga prezentate In presa de Exxon pe 3 aprilie 1989, au fost prost primite, alaturi aparand stiri contradictorii, prin care cele dintai Isi pierdeau semnificatia. Aceste ziare scriau: „Exxon s-a miscat repede, minimalizand cu abilitate pagubele”. In acele ziare pe prima pagina scria cat de greoi pornise compania actiunea de curatire a zonei, reportajele cuprinzand liste lungi de Intrebari si reprosuri. Astfel ca

115

„exprimarea scuzelor” Intr-un ultim paragraf a ajuns sa fie perceputa drept o jignire la adresa cititorului, traitor Intr-o lume a calculatoarelor.

K) COMUNICAREA - ELEMENTUL ESENTIAL INTR-O SITUATIE DE CRIZA

Exxon a devenit oaia neagra a tuturor problemelor legate de mediu. Directorul executiv Rawl a servit drept prim exemplu a ceea ce Inseamna perceptia negativa asupra conducerii executive a unei corporatii. Conform dezbaterilor din presa, Exxon era caracterizata ca o companie inumana, interesata doar de aspectul financiar. Cum a fost posibil ca o companie de asemenea dimensiuni sa nu aiba pus la punct un plan de comunicare? Nu Invatasera din experienta altor companii ce trebuie sa faca si cum sa actioneze pe timpul unei crize? Acordand 20 % lipsei de prevedere, prezentam In cele ce urmeaza cateva principii de baza ale comunicarii de care Exxon ar fi trebuit sa tina seama Inainte si dupa dezastrul Valdez:

- Dezvoltarea unui plan care sa construiasca o imagine pozitiva. Evitarea unei situatii care sa erodeze rapid imaginea publica- Exxon ar fi trebuit sa insiste asupra angajamentului uman, si nu asupra procedurilor si sumei de 2,5 miliarde de dolari, necesare curatirii zonei. - Directionarea investigatiei presei In sensul descoperirii realitatilor ce urmeaza a fi transmise publicului. Sunt mesajele suficient de puternice sau exista goluri pe care sa le puteti umple cu propriile dvs. informatii? De partea cui se situeaza presa? Ce si cui i se adreseaza? De unde Isi procura informatiile ? Sunt ele exacte? In plus, cand conduceti investigarea deficientelor In comunicarea cu publicul prin mass-media trebuie sa Intocmiti o lista cat mai cuprinzatoare lasand la o parte prejudecatile. Investigarea deficientelor se refera la masurarea decalajului Intre realitate si asteptarile auditorului. - Incercati sa fiti credibili prin onestitate si aspect placut In fata publicului. Daca Rawl nu a fost un purtator de cuvant eficient, ar fi putut fi Inlocuit cu cineva pregatit si cu experienta. Fizionomiile si imaginile urmarite la televizor sunt asociate cu Exxon. Ca si In cazul Tylenol, Exxon ar fi trebuit sa se asigure de faptul ca informatiile sunt exacte, cuprinzatoare si complete. Astfel de situatii ilustreaza motivul pentru care informarea cea mai buna este cea de natura politica. Aratati ce si pentru ce faceti. Comunicati ceea ce este cunoscut si cand a devenit cunoscut. Nu lasati presa sa descopere singura acest lucru. Exxon nu a urmat aceste principii de baza cand, In septembrie 1989, nu si-a dus mai departe eforturile de curatire din cauza iernii. Ar fi trebuit sa le comunice oamenilor ca, din motive meteorologice, actiunea lor nu ar da rezultate, si nu sa se opreasca pur si simplu din lucru. Curatirea a continuat pana cand coordonatorul federal din regiune si statul au declarat actiunea Incheiata In 1992; Insa lumea nu a Inteles bine de ce au Incetat actiunile de curatire. Era necesar ca cineva sa-i explice iar acest cineva putea fi Exxon. - Cand ajungeti la sursa informatiilor asigurati-va ca purtatorul de cuvant este o persoana calificata, cu pregatire In domeniul comunicarii In situatii de criza. Trebuie evitate stangaciile, iar mesajul sa fie transmis cu claritate tot timpul. Probabil ca o imagine de Intelegere si remuscare, plus sinceritatea, ar fi putut salva reputatia companiei Exxon; In plus, viitorul ar fi parut mai luminos pentru toate partile implicate. Ar fi putut fi pus la punct un plan care sa stabileasca contactele necesare, precum si ordinea acestora. O deversare, indiferent de ce anume, implica atat presa,

116

cat si guvernele locale, grupurile ecologiste, oameni din interior si din afara. Este crucial sprijinul salariatilor. Cand este greu sa gasesti un purtator de cuvant presa Isi va crea propriul purtator de cuvant din randul personalului de paza sau tehnic aflat In zona. Efortul de curatire nu a fost coordonat eficient cu acela al grupurilor implicate. Nimeni nu stia ce trebuie sa faca fiecare grup si nici cand. Observam ca ambele aspecte ar fi trebuit sa fie luate In calcul si introduse imediat In ecuatia crizei. Chiar daca un plan n-ar fi functionat, imediat ce situatia ar fi permis, Exxon trebuia sa initieze coordonarea informarilor si a dezvoltarii unor strategii si a unui plan cu toate grupurile pertinente. De asemenea, ar fi fost bine sa existe o mai buna Intelegere a felului In care lucreaza presa cu cei care adreseaza mesaje catre diferite categorii de public. Oamenii pot si vor sa manifeste simpatie fata de animalele neajutorate. O atentie mare din partea presei a fost acordata pasarilor Ingropate In titei care au devenit imagini TV foarte vii si imagini pentru reviste. Chiar ziaristii au afirmat atunci ca ar fi fost mai profitabil pentru Exxon daca ar fi fost pregatite programe pro active pe care sa le axeze presa prezenta In zona. Avand In vedere ca o informatie solida se vinde bine, ar fi putut fi implementat un program de informare despre afectarea serioasa a zonei si principiilor ecologice. Aceasta strategie ar fi putut constitui, prin presa, o cale de informare a publicului despre faptul ca Exxon este constient de implicatiile accidentului si este preocupata de mediul si viata care Il populeaza. L) LECTII INSUSITEAnticiparea situatiei este cheia depasirii cu succes a multor crize. Consultanti de

marca ai unor firme insista asupra unei conduceri optimiste, care este singura cale de dezvoltare a unei strategii. Acestia cred ca o gandire negativa este incompatibila sau pagubitoare companiei. Exxon si Johnson & Johnson au Invatat ca pana si companiile mari au o reputatie nebatuta In cuie, care se poate schimba Intr-o clipa. 90% din crize sunt autoinduse, ceea ce este evident In aceste doua situatii. Un plan pro activ concentrat asupra masurilor si politicilor de siguranta asupra unor subiecte precum relatiile cu comunitatea, responsabilitatea de ordin intern, necesitatea inspectiilor, ar fi putut salva Exxon de la propria-i abdicare si pierdere a reputatiei. Personalul Insarcinat cu relatiile publice are un cuvant greu si un rol esential In monitorizarea actiunilor. Si Exxon a fost nevoita sa-ti dea seama de importanta perceptiilor, care sunt decisive pentru reputatie. Fata de alte companii petroliere, rapoartele arata ca Exxon se afla cel mai bine situata In privinta planului de control al deversarilor si de curatire. Totusi, accentul pus pe procesul de curatire si nu pe efectele deversarii asupra mediului a aratat ca informarea nu s-a concentrat asupra problemelor care preocupa Intr-adevar. Tulburarea si remuscarile pentru efecte ar fi creat o imagine favorabila companiei Exxon In fata publicului. Lectia dura pe care si-au Insusit-o ambele companii este ca anticiparea chiar daca nu previne criza, cu siguranta va face calea mai usor de parcurs. Ignorarea posibilitatilor producerii unor evenimente, pozitive sau negative, poate conduce la afectarea reputatiei si relatiilor, situatie ce poate dura ani In sir. Orice organizatie trebuie sa aiba o gandire de perspectiva pentru a supravietui Intr-o lume atat de volatila.

M) TEMA DE REZOLVARE. Folosind cazul respectiv si modelul structural de diagnoza B1 - B4, evaluati studiul de pregatire a companiei Exxon pentru criza.

N) INTREBARI PENTRU DEZBATERE:

117

1) Asa cum a reiesit In urma dezastrului de la Valdez, Exxon nu a facut nimic ca sa pregateasca comunitatea pentru eventualitatea producerii unui dezastru care, de altfel, s-a si produs. Care sunt cele cateva actiuni sau programe productive pe care Exxon le-ar fi putut implementa spre a evita tragedia fatala care a avut loc? Care este rolul relatiilor publice In asemenea cazuri daca exista vreun rol? 2) Dupa cum a dovedit cazul Exxon, perceptiile conteaza mai mult decat faptele. Credeti ca Exxon ar fi putut face si altceva pentru evitarea acestui dezastru al relatiilor publice si salvarea reputatiei pierdute? Credeti ca Exxon ar putea acum sa ia masuri pro active - si care ar fi ele pentru a-si reface relatiile publice, Inca profund afectate? 3) Reputatia firmei Exxon a primit o lovitura grea prin deversarea de la Valdez, totusi profiturile companiei nu au fost afectate decat nesemnificativ. Credeti ca puterea ei financiara si absenta unei concurente reale de pe piata petrolului o plaseaza In afara controlului Tribunalului Opiniei Publice? De ce credeti acest lucru?

CAPITOLUL 9

CRIZA ECONOMICA

1. Introducere

Au existat si mai exista perioade critice In istoria omenirii. Una din aceste perioade, pe care omul contemporan o resimte din plin, este trecerea de la o epoca la alta. De regula, In aceste perioade critice, omul simte ca totul se prabuseste In jurul sau, ca toate dereglarile si distorsiunile sunt irationale, ca stiintele politice, economice si sociale se dovedesc incapabile sa aduca corectiile necesare, iar conducatorii politici sunt renegati. Tot mai multi cetateni apreciaza ca alianta dintre capital, industrie si stiinta constituie o conceptie negustoreasca asupra progresului iar aceasta conceptie este responsabila, In mare masura, de cele mai grave fenomene sociale de pe planeta.

Recesiunile economice de la sfarsitul secolului trecut, In tari puternic industrializate, au fost Insotite de fenomene care au zdruncinat Increderea cetatenilor In organele de decizie. Insa aceste state occidentale se prezinta sub forma unor societati deschise care au gasit In timp scurt solutii la gravele deficiente generate de propriile crize structurale. Dar cel mai grav fenomen al sfarsitului de secol ramane prabusirea comunismului, pe care, cei mai multi specialisti Il apreciaza ca un fenomen de sinucidere, de autodistrugere. Spre deosebire de lumea occidentala, unde existenta libertatilor si drepturilor cetatenesti precum si a sistemelor de autoreglare Impiedicau descompunerea societatii, In statele foste comuniste aceste experiente trebuiau cultivate, Insusite dar, mai ales, aplicate.

Lumea contemporana traverseaza astazi, incontestabil tot felul de crize. Din nefericire, aceste crize nu sunt specifice unui tip de economie sau de societate. Ele sunt

118

semnele unei lumi care s-a erodat sub actiunea unor factori pe care umanitatea continua sa-i ignore.

Aceasta umanitate, traind pe o planeta In deriva, continua sa asiste la o catastrofa ecologica globala, la disparitia padurilor, distrugerea pasunilor, eroziunea pamantului, Inaintarea desertului, Imputinarea apei dulci, poluarea oceanelor, suprapopularea regiunilor, extinderea si amplificarea saraciilor.

In fata unor asemenea fenomene de neInteles si atator alte amenintari unii oameni cred ca asista la o „eclipsa de ratiune” si sunt Impinsi sa se refugieze Intr-o lume irationala.

Printre aceste fenomene, criza economica provoaca efecte de panica si nebunie.In Germania anilor ’20, dupa Infrangerea militara a urmat hiperinflatia si

falimentul. Cetatenii germani traumatizati de complexitatea crizei economice, saraciti si debusolati Isi abandonau vointa, Increderea In dimensiunile rationale si Incetul cu Incetul se lasau cuprinsi de obscurantism si de cultul pentru conducator. Asa cum aprecia scriitorul Thomas Mann „terenul era pregatit pentru credinta lui Hitler”.

In SUA panica creata de crahul bursier din 1929 si criza teribila care i-a urmat au generat somaj, salarii In scadere, falimente nenumarate, bancrute ruinatoare, saracie, care s-au abatut cu o violenta nemaiIntalnita asupra cetatenilor americani, Increzatori si greu de Invins. Incetul cu Incetul optimismul lor s-a atenuat si spre groaza lor teribila, au constatat incompetenta de necrezut a conducerii politice si incapacitatea sistemului de a-i proteja Impotriva furtunii economice.

Dar crizele economice prezinta scheme diferite de manifestare, de la o epoca la alta, de la o tara la alta. Spre exemplu, In America anilor ’29, ’30, sistemul bancar a fost acela care a suferit primul esec, antrenand apoi totul In caderea sa. In crizele din 1949, 1953, 1957 si 1958 sistemul bancar american a fost mai viguros, fapt ce a atenuat procesul de degradare economica. In anii 1971-1973, la sfarsitul unei perioade de crestere si prosperitate, In lumea occidentala revine spectrul somajului si recesiunii economice, semne ca societatile industriale treceau printr-o noua si puternica angoasa sociala. Insa de fiecare data Occidentul a reusit sa treaca peste aceste momente sporind de la an la an nu numai venitul national dar si venitul pe cap de locuitor. Acest miracol economic occidental Isi are suportul rational Intr-o serie de conditii printre care: echilibrul social al structurilor democratice, progresele bazate pe implementarea unor tehnologii de varf si mai ales cooperarea economica a unor economii libere.

In Europa de Est a ultimelor doua decenii, noua saracie generata de criza economica fara precedent a unor societati aflate In tranzitie, a alarmat Intregul sistem politic european si l-a determinat sa formuleze o strategie pe termen lung pentru a gestiona mai atent aceasta provocare majora „extinderea spatiului economic integrat”.

Dupa ce am asistat la explozia absolut deliranta a jocurilor de noroc, la nenumaratele emisiuni de televiziune In care roata norocului se Invartea sub ochii atator oameni amarati, dar visatori la ploaia de milioane, ar fi timpul sa revenim la realitate si sa Intelegem corect de ce au loc aceste perioade ciclice economice si care este rolul si misiunea noastra.

2. Criza economica – scurt istoric

Stiinta economica actuala, In ciuda tehnicizarii sale excesive, a ramas o stiinta umana, sociala si istorica, morala si politica. Aceasta a contribuit la dezvoltarea unor

119

teorii foarte specializate ale consumatorului, pietei, firmei, muncii, capitalului, globalizarii, tehnologiei, informatiei etc., care stau la baza strategiilor si programelor de dezvoltare. Cu cat se Inmultesc si se dezvolta cercetarile economice publicate, cu atat se Ingusteaza specializarile, dispar viziunile globale, sintetizatoare, integratoare. Totusi paradigma economica actuala opereaza cu cateva elemente esentiale, concepte de baza cu ajutorul carora Isi formuleaza discursul cum ar fi: economia de piata, agentul economic, noul echilibru, optim economic, criza economica etc.

Izolati In propriile demersuri stiintifice, sunt putini aceia care abordeaza crizele economice. Din pacate, In studiile teoretice ale crizelor economice lipsesc acele argumente stiintifice determinante care au deturnat esenta deciziilor economice posibile si le-au adoptat proceselor si intereselor politice si ideologice.

In istoria contemporana au fost dese situatiile In care, desi erau indivizi capabili sa contribuie la rezolvarea situatiilor de criza, cunoasterea economica a fost dominata de ideologii totalitare care au adus In impas atat teoria cat si practica dezvoltarii economice.

Acest lucru a fost posibil deoarece „prin dominatia economica oamenii cred ca-si pot satisface apetiturile si gustul lor pentru putere si, prin organizarea economica, dorinta lor de dreptate” (Gilles Gaston Granger). Sub masca unei analize aparent stiintifice, lumea politica a scos la atac pseudo-economisti, care sub aceasta forma fac In mod disimulat teorie politica.

Toate aceste probleme, care au atenuat dimensiunea economica a existentei umane, au Insotit si societatea noastra, care vreme de 15 ani, a plutit In deriva spre un tarm amagitor, Inca neclar.

Istoria crizelor economice, ca si a economiei, reprezinta un mod rational de a explica viata. Ea a marcat atat constiinta cat si actiunea oamenilor, identitatea si devenirea lor.

In general se cunoaste schema generala a crizelor economice care au caracterizat economia mondiala a ultimului secol.

Pana la jumatatea secolului al XX-lea crizele economice s-au derulat dupa o schema tipica:

aparitia crahului bursier15 si bancar; dificultati economico-financiare pentru numeroase firme industriale,

comerciale;panica pe piata monetara si financiara;deficit grav de lichiditati monetare;limitarea drastica a investitiilor (mai ales In sectoarele productive);

15 Incepand cu 1920, preturile actiunilor In SUA cresteau de la un an la altul. Multi americani intentionau sa faca usor avere prin a investi In actiuni. Preturile actiunilor au crescut deoarece companiile au Incurajat oamenii sa cumpere pe credit. Cumpararea In rate era usor disponibila, dar putini si-au dat seama ca era foarte primejdios sa continuie cu vanzarile pe credit. Era foarte posibil ca oamenii sa nu mai poata rambursa valoarea creditului. Vanzarea si cumpararea de actiuni In SUA erau scapate de sub control. Multe personae au cumparat actiuni fara a realiza faptul ca puteau pierde toti banii. Unele companii In care oamenii Isi investisera banii erau fictive, nu existau. Alte companii nu spuneau adevarul. Pentru investitori, situatia era riscanta pentru ca nu stiau ce cumpara. Guvernul SUA precum si presedintii anilor ’20, Warren Harding si Calvin Coolidge erau de parere ca nu este de datoria lor sa se amestece. Unii americani prevesteau apropierea unei prabusiri Insa cei mai multi credeau ca SUA era prea bogata si puternica pentru a i se Intampla asa ceva. Prabusirea de pe Wall Street (Crahul financiar al bursei din New York) urmata de criza propriu-zisa In economia SUA, a nenorocit economic si financiar milioane de americani.

120

accelerarea numarului de falimente, ca efect cumulativ ce afecteaza Intr-o masura sau alta ansamblul domeniilor de activitate, Intr-o spirala recesionista;

scaderea numarului locurilor de munca si cresterea masiva a somajului;prabusirea preturilor cu ridicata si amanuntul; cresterea ofertei (pentru o scurta perioada pe seama distribuirii stocurilor)

urmata de reducerea acesteia;prabusirea cererii de satisfactori (In lipsa unei politici de sustinere a

veniturilor) si de capital;influente asupra relatiilor economice internationale (repatrierea unei parti din

capitalurile investite);promovarea politicilor protectioniste, ridicarea ratei dobanzii etc.

Astfel de crize au afectat economiile occidentale si nu numai. Intre anii 1929-1933 s-a Inregistrat cea mai puternica criza economica. Sub aspect economic Marea criza (asa este denumita In istoria economica) s-a derulat In doua etape distincte si anume:

a) o etapa scurta concretizata si finalizata prin crahul financiar al bursei din New York;

b) criza propriu-zisa, declansata mai Intai In economia SUA si apoi extinzandu-se rapid la nivelul economiei mondiale.

Prabusirea a condus la o mare pierdere de Incredere din partea a milioane de oameni care aveau investitii In bursa Wall Street. Ca urmare a scaderii credibilitatii oamenii au Inceput sa economiseasca. Peste tot oamenii Isi retrageau banii din banci si Ii tineau acasa. Multe banci s-au prabusit ca urmare a acestui fenomen, multe companii au fost falimentate deoarece consumul s-a redus, oamenii Incetasera sa mai cheltuie. Ca umare a concedierilor masive In 1939, numarul somerilor In SUA era aproximativ 13 milioane. Somajul era ridicat mai ales In industriile grele (constructia de nave, minerit, metalurgie, textile). Constructia de nave era afectata deoarece nu au mai fost Incheiate contracte noi, datorita atenuarii drastice a volumului tranzactiilor internationale si, implicit, a nevoilor de transport naval. Acest fenomen a afectat la randul sau industriile mineritului si metalurgiei de care depindea industria constructoare de nave. Textilele, bumbacul si lana, de asemenea, au fost afectate deoarece unele state precum India si Japonia au Inceput sa produca aceste bunuri mult mai ieftin. In unele state a Inceput chiar producerea lor pe cale sintetica (fibre sintetice dacron si rayou) care erau mai usor de spalat si mai rezistente. Prabusirea acestor ramuri industriale au influentat foarte puternic viata oamenilor In unele state (ex. Marea Britanie) unde aceasta industrie era mai prezenta.

Unele orase din Marea Britanie au fost afectate de rata somajului (Maryport, Whitehaven, Abertillery) dar cel mai afectat a fost orasul Jarow (somajul a atins rata de 80%). Prin ricoseu, economia germana a fost puternic afectata. Se cunoaste faptul ca economic, Germania depindea de Planul Dawes (Imprumuturi financiare din SUA pentru a plati despagubirile hotarate prin Tratatul de la Versailles – 1920). Cand a Inceput criza, Planul Dawes a fost Inlocuit cu Planul Young.

Somajul a crescut rapid In Germania ajungand la 6 milioane In 1932. Acest context mult asteptat de Adolf Hitler si Miscarea Nazista a propulsat doctrina nazista ca fiind „ultima sansa” a Germaniei si a beneficiat de un suport urias al maselor In alegerile generale din 1930 pana In 1933. Prabusirea de pe Wall Street ia dat lui Hitler a doua sansa. Fara ea poate nu ar fi devenit Cancelar al Germaniei.

121

Criza din 1929-1933 declansata mai Intai In economia SUA si apoi extinzandu-se rapid la nivelul economiei mondiale poate fi considerata ca un tip de criza economica clasica derulata conform schemei prezentate anterior. Dificultatile economice au continuat, reverimentul economic nu a fost atat de concludent nici dupa depasirea crizei propriu-zise, astfel ca se poate vorbi de o depresiune economica de-a lungul Intregului deceniu al 4-lea, secolul XX, In care perioada 1929-1933 a reprezentat doar un moment culminant, dramatic.

Dupa al doilea razboi mondial, In tarile occidentale nu au mai avut loc crize economice majore. Totusi, s-au manifestat unele dificultati economice cu impact asupra situatiei economice generale dar fara sa urmeze schema clasica a unei crize economice. Principalele fenomene care au afectat economia occidentala dupa razboi au fost:

existanta dezechilibrelor In domeniul ocuparii fortei de munca;tendinta generalizata de crestere a preturilor;ajustarea ofertei si a cererii;dezechilibre financiare, valutare;reducerea nivelului de trai al unor categorii socio-profesionale;unele dezechilibre regionale;

Spre deosebire de Occident, In aceeasi perioada, tarile din centrul si estul Europei, cazute sub dictatura comunista, s-au scufundat Intr-o permanenta criza economica. Intre 1950-1990, economia romaneasca a fost caracterizata de o supracentralizare In ceea ce priveste planificarea, comanda si controlul, poate cea mai severa dintre tarile Europei de Est, foste membre ale C.A.E.R. Economia romaneasca s-a caracterizat printr-o dezvoltare extensiva, anacronica, fiind supradimensionata, energointensiva, In cea mai mare parte, dotata slab din punct de vedere tehnic si tehnologic. Structura economiei romanesti In aceasta perioada s-a bazat pe piata de materii prime si de desfacere a Consiliul de Ajutor Reciproc (C.A.E.R.) al carui centru Il constituia fosta Uniune Sovietica. Tot In perioada mentionata s-au depus eforturi mari pentru schimbarea tipului de economie, dintr-o economie preponderent agrara (perioada interbelica) Intr-o economie preponderent industriala. S-au consumat resurse considerabile pentru aceasta industrializare fortata, consumandu-se aproximativ 1/3 din venitul national pentru dezvoltare.

Drept rezultat, a scazut permanent ponderea venitului national In produsul social total ceea ce semnifica faptul ca fiecare unitate din venitul national a fost obtinuta cu cheltuieli din ce In ce mai mari.

La sfarsitul anului 1989, economia romaneasca se caracteriza printr-o centralizare excesiva, planificare rigida, existenta proprietatii de stat si cooperatiste cat si prin eficienta economica scazuta. Rigiditatea si grandomania sistemului politic comunist au constituit elementele care au stat la baza formularii obiectivelor economice strategice specifice ultimelor doua decenii dinaintea revolutiei din 1989.

Aceste obiective au fost: industrializarea fortata bazata pe utilaje si tehnologie mari

consumatoare de energie;reducerea drastica a importurilor In valuta;promovarea cu orice pret a exporturilor In scopul rambursarii cat mai

grabnice a datoriei externe acumulate

122

Datorita fundamentarii politice si nu stiintifice a acestor obiective s-a generat o crestere economica saracacioasa, reflectata In rate de crestere tot mai scazute ale productiei, reducerea consumului, dezechilibre si lipsuri tot mai acute atat In productie cat si In consum. In anii ’80 conducerea politica a aplicat o terapie de soc pentru diminuarea fortata si rapida a datoriei externe fapt ce a dus la declinul competitivitatii economiei romanesti comparativ cu celelalte tari comuniste si a amplificat dezechilibrele dintre sectoarele economice.

De remarcat este faptul ca aceasta criza de mare complexitate este caracteristica tuturor statelor est-europene In care, dupa 1989, s-au intersectat doua tipuri de fenomene:

cele mostenite de la regimurile dictatoriale;cele generate de tranzitia spre democratia de tip occidental si spre economia de piata.

Reformarea institutiilor politice Insotita de aplicarea terapiei de soc In economie precum si de convulsiile unor societati civile In cautare de identitate, au adancit considerabil dezechilibrele sociale mostenite.

In cadrul crizei globale, criza economica continua sa detina o pondere Insemnata generand marile probleme ale tranzitiei la economia de piata cu efecte paralizante pentru largi segmente sociale, condamnate la mizerie si decadere morala. Desi tranzitia Inseamna In mod logic trecerea de la un stadiu de dezvoltare la altul, printr-o continuitate semnificativa a proceselor si fenomenelor de baza ale societatii, In cele mai multe societati foste comuniste, s-a produs o ruptura, o destructurare brusca a vechilor raporturi economice, fapt ce a generat o cadere brusca a tuturor indicatorilor economici. Economiile est-europene au ramas si vor ramane multa vreme terenul de manifestare a unor ciocniri si interese diverse si uneori oculte.

Din acest motiv este necesara realizarea unor raporturi si masuri care sa produca eliberarea fortelor creatoare care, In regimurile totalitare erau limitate de planificarea birocratica, iar In asa-zisa economie de piata actuala sunt amenintate de concurenta neloiala a unor firme clientelare. Daca nu se vor crea solutii viabile pentru protectia si revitalizarea economica „In Europa de Est poporul va iesi In strada nu pentru paine, ci pentru demnitate politica, iar perspectiva politica democratica nu va fi corelata doar cu realizarile materiale”16.

Aceste atentionari cu privire la posibilele consecinte ale perpetuarii sau chiar agravarii situatiilor de criza In diferite state ale Europei pot constitui argumente rationale-stiintifice pentru dezvoltarea opiniei publice a oamenilor politici, institutiilor spre a nu mai tolera o asemenea situatie.

Marturie sta situatia unor mase mari de oameni ramasi fara identitate, fara demnitate si mai ales fara viitor. Unirea Europei Inseamna rezolvarea In sistem a tuturor locuitorilor sai. Iata de ce este necesara abordarea complexa a fenomenului „criza economica” pentru a-i Intelege semnificatia, cauzele ce o produc, continutul, starile ce o caracterizeaza, dar mai ales, masurile necesare a fi luate pentru prevenirea si gestionarea ei.

3. Definirea, originile si continutul crizei economice

In „Dictionarul explicativ al limbii romane” notiunea de criza este definita drept: manifestare a unor dificultati (economice, politice, sociale etc.); perioada de

16 Di Palma, Why democracy can work in Eastern Europa, in Journal of Democracy, nr. 2/1991123

tensiune, de tulburare, de Incercari (adesea decisive) care se manifesta In societate. Lipsa acuta (de marfuri, timp, forta de munca)”17.

Dictionarul limbii franceze prezinta criza ca „moment dificil si In general decisiv In evolutia unei societati, a unei institutii, perioada cand dificultatile economice, politice, ideologice sunt resimtite ca paroxistice”18.

In dictionarele germane criza este prezentata ca „o situatie, perioada grea, care reprezinta punctul culminant si de rascruce al unei evolutii amenintatoare grave”19. Unii specialisti, mai ales psihologi si sociologi, au abordat fenomenul criza prin explicarea unor fenomene clinice si efectele acestora asupra organizatiilor si indivizilor. Sunt lucrari numeroase care teoretizeaza raporturile interumane si interorganizationale dar nu abordeaza fenomenul criza In sine, si mai ales criza economica. Din aceste motive, demersul nostru stiintific va ramane In spatiul teoretic si aplicativ al crizei economice. Criza economica20 defineste starea de dificultate a activitatilor economice, concretizata In Incetinirea, stagnarea sau scaderea activitatilor economice cu efecte directe asupra preturilor, gradului de ocupare si folosire a factorilor de productie. Este vorba de un dezechilibru Intre capacitatea de productie si capacitatea de consum; de o ruptura Intre masa marfurilor produse si puterea de cumparare a consumatorilor.

Criza economica se manifesta prin:

restrangerea In proportii Insemnate a productiei si volumului afacerilor comerciale;supraproductia relativa de marfuri, ca urmare a decalajului mare Intre cantitatea, calitatea si cererea solvabila de marfuri;scaderea brusca a cursului actiunilor, Inmultirea falimentelor;Incercarea excesiva si rapida de a descentraliza o economie centralizata de stat sau dimpotriva de a realiza centralizarea excesiva a productiei si capitalului;cresterea somajului si accentuarea procesului de decapitalizare a activitatii economice a micilor producatori etc.

Originile crizelor economice se gasesc In conditiile productiei de marfuri deficitare, In separarea exagerata si aparitia unor Intreruperi contraproductive In timp Intre actiunile de productie, vanzare-cumparare si fluxul circulatiei banesti.

17 Dictionarul explicativ al limbii romane, Ed. a III-a, Bucuresti, 1996.18 Dictionnaire de la langue francaise, Edition a II-a, 1993.19 Deutsches Universal Wörterbuch Dudenverlag, Mannhein, 1978.20 NITA DOBROTA, Dictionar de economie, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, pag. 149. Criza economica, stare de dificultate a activitatilor economice, ruptura, schimbare brusca In activitatea economica, concretizata In Incetinirea, stagnarea sau scaderea activitatilor economice. Prin extensie, conjunctura deprimanta pentru economie In ansamblul ei, pentru unele ramuri, regiuni etc., boala a organismului economic ce marcheaza ruperea grava a echilibrului economic, mai ales dintre productie si consum, dintre cerere si oferta, cu efecte directe asupra preturilor, gradului de ocupare si de folosire a factorilor de productie. In sens strict, criza economica este momentul de cotitura a ciclului economic, cand faza de expansiune (ascendenta) cedeaza locul celei de depresiune (descendenta). Declansarea crizelor economice impune agentilor economici sa actioneze pentru a determina schimbari calitative In conditiile si factorii cresterii economice, In structurile economice menite sa duca la eliminarea unor dezechilibre, comportamente, institutii si mecanisme caduce, premise ale trecerii la o noua faza ascendenta. Desi sunt un moment dificil In evolutia economica cu efecte negative asupra unei parti importante a agentilor economici, crizele economice sunt si semnalul declansarii In masa a fenomenului tip „distrugere creatoare”.

124

Criza economica poate deveni realitate atunci cand sunt create unele conditii cum sunt: organizarea deficitara interna a societatilor si unitatilor de productie; sistemul neperformant de Infaptuire a reproductiei si de participare la circuitul intern sau extern al pietelor de desfacere; tendinta de tehnologizare si modernizare a productiei si cresterea numarului de someri; rapiditatea adaptarii atat a tehnologiilor de productie cat si a mentalitatii producatorilor la nevoia continua de schimbare a standardelor calitative si de diversificare ale pietei cererii de produse; managementul defectuos datorat fie incompetentei, fie promovarii unor scopuri ce nu tin de interesele organizatiei (sistemului respectiv).

Criza economica poate caracteriza atat sectorul industrial cat si cel agrar si poate fi agravata de urmarile altor crize (financiara, bancara, valutara, de bursa, de credit) sau ale unora care au legatura directa cu folosirea resurselor naturale (energetica, ecologica sau de materii prime).

4. Tipologia si cauzele crizelor economiceCiclicitatea – caracteristica a evolutiei activitatii economice

Activitatea economica nu cere o evolutie liniara ci suporta cresteri si scaderi ale volumului si ritmului activitatilor pe o perioada de timp atat In diferite sectoare economice cat si In ansamblu. Daca luam, spre exemplu, turismul, productia vegetala si zootehnica, constructiile etc., vom observa ca dupa o perioada de intensa activitate, urmeaza o perioada de reduceri importante ale productiei, gradului de ocupare si folosire a mijloacelor de productie. In teoria economica ciclicitatea apare ca trasatura de baza a activitatii economice si delimiteaza acest fenomen In fluctuatii sezoniere, accidentale si ciclice.

Fluctuatiile sezoniere se deruleaza, de regula, pe parcursul unui an si se explica prin influenta factorilor naturali si evolutia preferintei consumatorilor pe durata unui an. Aceste tipuri de fluctuatii se reproduc, cu o anumita regularitate de la un an la altul.

Fluctuatiile Intamplatoare (accidentale) sunt generate de evenimente neasteptate (dezastre, convulsii sociale grave, decizii ale unor agenti economici, starea de spirit surprinzatoare a populatiei).

Fluctuatiile ciclice sau, mai bine spus, ciclurile economice, sunt determinate de factori ce tin de functionalitatea activitatii economice, de interdependentele componentelor sale. Evolutia principalelor fenomene economice este pulsatorie, se deruleaza sub forma ondulatorie, are un caracter ciclic. In caracterizarea ciclicitatii, ca forma de miscare a activitatii economice, se porneste de la succesiunea si repetabilitatea In timp a unor stari ale economiei care seamana, In linii generale, de la un ciclu la altul. Ciclurile economice definesc „alternanta fazelor de expansiune si a celor de contractie ale activitatilor economice de ansamblu, ce presupun o periodicitate, succesiune si o amplitudine relativ identice”.21

De regula, ciclurile economice cuprind mai multe faze:

expansiunea;criza sau momentul de Intrerupere a miscarii ascendente;

21 Nita Dobrota, Dictionar de economie, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, pag. 104125

depresiunea, adica Incetinirea brusca a activitatii economice;reluarea, respectiv Inscrierea afacerilor Intr-o noua tendinta ascendenta.

Fiecare faza a ciclului economic, desi are o identitate proprie si un continut specific, se conditioneaza reciproc si, In unitatea lor, pregatesc terenul necesar schimbarilor calitative si progresului activitatilor economice.

In functie de criteriile luate (durata, natura, amploare etc.) ciclurile economice se pot clasifica. Astfel, dupa durata lor exista cicluri economice lungi, medii si scurte. Dupa amploare se disting cicluri economice agregate (KONDRATIEFF) si cicluri economice partiale, conjuncturale (JUGLAR) si cicluri economice minore, scurte (KITCHIN).

Ciclurile lungi 22 , seculare sau KONDRATIEFF cu o perioada de 40-60 de ani, In care este dominant un anumit mod tehnic de productie.

O perioada de timp (20-30 ani) modul tehnic de productie dominant functioneaza corespunzator dupa care el intra In conflict cu posibilitatile oferite de sistemul natural (resursele), apar semne de epuizare a capacitatilor sale de afirmare, scade eficienta economica prin reducerea randamentelor de scara si cresterea costurilor. Incepe o perioada de tranzitie spre un nou mecanism de productie apt sa ridice eficienta economica prin combinarea factorilor de productie In concordanta cu resursele disponibile. Este o perioada tot de 20-30 ani, In care limitele vechiului mod tehnic de productie sunt pregnante dar, In paralel, are loc extinderea In economie a noului mod de productie. Conform acestei teorii, In evolutia oricarei economii se disting doua faze de evolutie: una ascendenta (de crestere a productiei, ocuparii, eficientei agregate, faza A), si una descendenta (descrestere, faza B).

Fiecare faza are o durata de aproximativ un sfert de secol iar Intregul ciclu economic se deruleaza pe o durata de 50-60 ani. Faza ascendenta se caracterizeaza prin preponderenta anilor de prosperitate economica si ritmuri relativ Inalte de crestere a venitului national, investitiilor, productiei, desfacerilor, inclusiv dezvoltarea nivelului de trai. In faza descendenta are loc Incetinirea ritmurilor de crestere a productiei, investitiilor, a veniturilor, iar gradul de ocupare se diminueaza, anii de recesiune sunt preponderenti, iar In economie se accentueaza persistenta unor fenomene negative.

Perioada de tranzitie de la vechiul mod tehnic de productie la cel nou este marcata de o criza structurala a carei durata se prelungeste pe parcursul fazei descendente. Pe langa durata greu de suportat si efectele imediate dezastruoase, criza structurala reprezinta cadrul unor modificari fundamentale In tehnicile si tehnologiile de fabricatie, In locul si rolul omului In activitatile economice.

Au fost puse In evidenta, dupa teoria lui Kondratieff, pana In 2005, patru cicluri economice.

Evolutia economica In ultimele doua secole se prezinta astfel:

22 Ciclul KONDRATIEFF (lung, secular) fundamentat de economistul rus Nicolas Kondratieff (1892-1930). El a pus In relatie evolutia a o serie de indicatori (preturile cu ridicata, productia industriala, agricola, comertul exterior etc.) pe perioade lungi si pentru principalele economii mondiale. El a relevant In 1922 o prima mare sinteza privind existenta unei evolutii ciclice pe termen lung.

126

1814(1816) 1873

A

1798(1793)

1973

1848(1850)

1920

1896 1940 2005

A A AB B B B

Au fost avansate mai multe explicatii privind ciclurile Kondratieff.23

In prezent se vehiculeaza tot mai mult teza dupa care cauza principala a ciclului economic de lunga durata (secular) o formeaza evolutia ciclica a cercetarii stiintifice si inovatiei tehnologice aflata In legatura cu ciclul schimbarilor structurate din economie.

Ciclul JUGLAR 24 (ciclu de afaceri, business cycle, ciclu conjunctural, mediu) a fost recunoscut In totalitate de catre marii economisti, ca instrument de baza pentru explicarea evolutiei de ansamblu a activitatii economice In tarile industrializate, In secolul al XIX-lea si prima jumatate a secolului XX.

Periodicitatea medie este de 8-10 ani iar importanta sa decurge din unele trasaturi care i-au fost recunoscute:

regularitate (In medie 8 ani);simultaneitate (aproape In toate tarile dezvoltate);amplitudine, ecart important Intre maximul fazei de expansiune si minimul celei de depresiune;amploare, afecteaza ansamblul domeniilor de activitate, desi In moduri diferite si cu intensitati diferite.

Ciclul Juglar clasic (se mai numeste ciclul decenal – durata 10 ani) cuprinde patru faze:

Expansiunea (faza a), In care conjunctura economica este favorabila. In ansamblu, afacerile sunt prospere, cerera pentru bunuri de consum este

dinamica, cu perspective de consolidare, optimismul domina starea de spirit a agentilor economici. Pe fondul preveziunilor ca sporeste cantitatea cererilor de consum si se prelungeste si In timp, are loc o sustinere a procesului investitional pentru modernizarea capacitatilor de productie existente si producerea altora noi. In aceasta faza bancile acorda credite cu o relativa usurinta, cresterea economica este simulata artificial prin marirea masei monetare si a vitezei de rotatie a monedei, fapt ce determina o tendinta de crestere lenta dar de durata a preturilor. Ca urmare are loc o crestere agregata a cererii globale pe fondul existentei fenomenului inflationist. Se

23 Explicatii prin moneda (fundamentate de Kondratieff): stabilesc o legatura Intre cantitatea de moneda (oferta de an) si dinamica economica. Descoperirea si atragerea In productie a unor zacaminte de metale pretioase genereaza cresterea preturilor si o expansiune a activitatii de ansamblu (faza A). Faza B se produce In perioadele de reducere a preturilor generate de micsorarea cantitatii de moneda si scumpirea relativa a anului.Explicatii prin progres tehnic (fundamentate de Shumpeter) dupa care fazele ascendente (A) au la baza aplicarea In economie a unor inovatii majore. Fiecarui nou ciclu Ii corespunde o mare familie de inovatii. Explicatiile prin cauze complexe – pregatirea si ducerea razboaielor, evolutia raporturilor dintre economia dominanta si dominata, descoperirea de noi piete etc.24 Ciclul JUGLAR a fost definit astfel de catre Joseph Shumpeter, ca omagiu adus lui Clement Juglar (1819-1905), cel care l-a fundamentat pornind de la evolutiile productiei, preturilor, gradului de ocupare, veniturilor, factorilor de productie, etc., pe parcursul secolului al XIX-lea.

127

creeaza treptat un exces de capacitati care, corelat cu procesul inflationist si cresterea structurilor, are ca efect reducerea ratei efective a profitului (fata de cea anticipata), mai ales la investitiile mari cu implicatii negative asupra investitiilor de ansamblu, gradului de ocupare a fortei de munca, productiei. In fata fenomenelor inflationiste se adopta politici economice pentru franarea cererii globale, ceea ce determina o franare a investitiilor.

Toate acestea sunt manifestari de criza (faza b), situatie dificila sau reluarea activitatii (faza c), perioada fericita.

Atat criza ciclica cat si faza de reluare a activitatii conduc spre ultima faza a ciclului Juglar – recesiunea (faza d). Recesiunea se caracterizeaza prin stagnarea sau reducerea cererii globale cu efecte directe asupra ocuparii fortei de munca, veniturilor reale, investitiilor, cursului titlurilor, ofertei de credit etc. Agentii economici sunt obligati sa adopte masuri drastice de reducere a costurilor si promovare a vanzarilor, apeland masiv la reInnoirea capitalului fix (inovatii care stimuleaza investitiile de modernizare) ceea ce reprezinta factorul decisiv pentru impulsionarea procesului investitional. Creste gradul de concentrare a activitatii, se refac si cresc profiturile si productivitatea globala. Astfel se genereaza un nou moment favorabil In evolutia economiei si apoi o noua faza de expansiune a ciclului decenal.

Ciclurile decenale se deruleaza pe fondul celor lungi (seculare). In faza ascendenta a ciclului lung ies In evidenta, la ciclurile decenale fazele de expansiune. In faza descendenta a ciclului lung, fazele de expansiune ale ciclului decenal manifesta slabiciune datorita influentei somajului persistent, inflatiei ridicate precum si datorita faptului ca numeroase ramuri si domenii se afla In proces de redimensionare si restructurare de lunga durata.

Ciclul KITCHIN (scurt, minor, hipociclu) reprezinta o miscare ondulatorie care pe parcursul a circa 40 de luni afecteaza ansamblul ramurilor unei economii, se Incadreaza In interiorul ciclului mediu, Intre doua crize si contribuie la modificarea amplitudinii expansiunii, respectiv contractiei Juglar25.

Ciclul economic scurt se deruleaza prin doua faze si anume: expansiunea si contractia cresterii economice. Specific este faptul ca, trecerea de la expansiune la contractie nu presupune declansarea unei crize. Desfasurarea In timp a ciclului KITCHIN este sugerata astfel:

25 Nita Dobrota, Dictionar de Economie, Ed. Economica, 1999, pag. 102128

Intr-un ciclu Juglar se deruleaza 2-3 cicluri Kitchin.

Ciclurilor scurte li se dau doua tipuri de explicatii:

variatia nivelului stocurilor este cauza si efect al decalajelor periodice dintre cerere si oferta generate de nesincronizarile previziunilor firmelor cu conjunctura reala;

explicatiile bazate pe ponderea investitiilor autonome In investitiile totale si raportul dintre investitiile autonome si cele induse.

Abordarea teoretico-stiintifica a evolutiei ciclice a economiei a fost necesara pentru a Intelege mai corect natura, cauzele si persistenta crizelor economice. Unii teoreticieni au Inceput sa caute cauzele crizelor economice In afara economiei. Dupa marea criza din anii ’30, In explicarea ciclurilor economice (mai ales cel decenal), au aparut ca determinante cauzele de tip endogen - exogen. In baza acestor cauze s-a concluzionat faptul ca sistemul economic contine In sine mecanisme destabilizante care genereaza fluctuatii ciclice iar factorii exogeni (conditiile naturale, sociale) pot frana sau favoriza actiunea acestora.Tipologia crizelor economice

Crizele economice pot fi ciclice si neciclice . „Crizele economice ciclice sunt cele care se repeta cu o anumita regularitate In functie de ciclul economic.”26 Acest tip de crize sunt reprezentative ca faza In cadrul ciclului economic Juglar si ciclului Kondratieff si pot fi generate de urmatoarele cauze:

sporirea costurilor datorita atragerii In circuitul economic a unor factori de productie mai scumpi sau de calitate redusa;

marirea stocurilor;generarea, In cadrul operatiunilor bursiere a unui sentiment de neIncredere Intre

operatori; bancile tind sa restranga creditul marind rata dobanzii;amplificarea procesului de reducere a investitiilor.

Pe acest fond are loc reducerea ratei profitului si ca urmare economia intra Intr-o manifestare de criza ciclica.Crizele economice neciclice nu au o anumita repetabilitate. Unele crize economice neciclice sunt partiale, altele intermediare.Crizele economice neciclice partiale afecteaza una sau cateva ramuri (domenii) de activitate (industria siderurgica, miniera, chimica, constructii navale etc.). Acestea se manifesta prin reducerea volumului productiei si ocuparii. O categorie importanta sunt crizele agrare, crizele care produc bunuri intermediare, crizele energetice, de materii prime si cele financiar - valutare. Ele se manifesta prin insuficienta unor asemenea resurse In raport cu posibilitatile de acces spre procurarea si consumul lor de catre anumite tari si categorii de agenti economici.Crizele economice neciclice intermediare cuprind mai multe ramuri conexe si Intrerup temporar faza de expansiune sau cea de reluare a cresterii economice. In cadrul ciclului Juglar ele nu semnifica Inceperea unui nou ciclu decenal. In sens larg crizele economice 26 Nita Dobrota, Dictionar de Economie, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, pag. 149.

129

includ si pe cele de credit, crizele structurale si crizele mondiale. Dintre toate tipurile de crize structurale, criza energetica prezinta unele caracteristici specifice. Acest tip de criza ca fenomen economico-social complex reflecta -„insuficienta resurselor energetice clasice cunoscute pana acum In raport cu nivelul tehnicii si tehnologiei actuale, cu repartizarea pe glob si caracterul exploatarii acestor resurse.”27 Acest nou tip de criza structurala a economiei mondiale ne ofera suficiente explicatii si date cu privire la cresterea interdependentelor si dimensiunilor spatiale de manifestare. In secolul trecut au avut loc mai multe socuri petroliere. Abia In 1973 cand a izbucnit criza petrolului, toate eforturile s-au Indreptat spre reluarea livrarilor de petrol In cantitatile si ritmul cerut de nevoile economiei mondiale (cu preponderenta a economiilor occidentale). Dar, problema reluarii livrarilor de petrol s-a dovedit a fi numai o portiune din rezolvarea crizei energetice. Adevarata problema, sesizata ulterior, era ca aceasta cerinta de crestere necontenita a productiei petrolului, a provocat un masiv transfer de resurse financiare si putere economica tarilor producatoare de petrol care aveau deja controlul asupra unui mare numar de Intreprinderi din lumea occidentala. Se cunoaste faptul ca pretul petrolului si cresterea puterii unor regimuri politice dictatoriale In statele din Orientul Mijlociu au generat interventia In Golful Persic In 1991 si 1993 a aliantei occidentale si nu numai.

Criza energetica, forma a crizei economice se caracterizeaza prin: amenintarea cu o grava lipsa de titei sau gaze naturale; cresterea brusca si considerabila a preturilor surselor de energie In special la

petrol si gaze naturale; aparitia unor restrictii la productie, livrari si consum In diferite tari; intensificarea eforturilor pentru descoperirea si achizitionarea de noi surse de

energie; impulsionarea cercetarii stiintifice In vederea producerii energiei cu costuri mai

mici, diversificarea si utilizarea mai economica a acesteia, paralel cu mentinerea echilibrului ecologic.

Efectele crizei energetice se resimt de la o tara la alta si pe grupuri de tari, In mod diferit, In functie de :

nivelul de dezvoltare a tarii respective; gradul de orientare a economiei spre consumul de resurse energetice (persistenta

ramurilor energofage); existenta (volumul, cantitatea) sau inexistenta resurselor nationale de energie; posibilitatea financiara de a achizitiona aceste resurse.Solutionarea crizei energetice este legata organic de progresul tehnic, tehnologic si

stiintific, precum si de promovarea In relatiile dintre state a unor principii care sa Inlature discriminarile din viata internationala si realizarea unor schimburi benefice pentru toti agentii participanti la circuitul international de marfuri. Iata cum acest tip de criza economica (criza energetica) conditioneaza criza alimentara, financiara, demografica, chiar cea politico - militara, iar efectele acesteia se fac bine simtite pana la individ.

In concluzie, crizele economice, indiferent de tipul lor, se pot localiza Intr-o economie sau In cateva economii nationale, altele domina ansamblul economiilor avand caracteristicile unei crize economice mondiale.

27 Dictionar de economie politica, Ed. Politica, Bucuresti, 1974.130

Cauzele crizelor economice

In ciuda accentuarii caracterului sau supertehnicizat, economia a ramas o stiinta umana, sociala, istorica, morala si politica. Constransi de ratiunea economica actuala sintetizata In doua cuvinte magice, rentabilitate si productivitate, majoritatea economistilor au renuntat la abordarea pluridisciplinara si pluridimensionala a economiei si s-au cantonat In specializari din ce In ce mai Inguste. Acest fenomen a contribuit la dezvoltarea unor teorii economice focalizate pe domenii foarte Inguste care vizeaza: consumatorul, piata, firma, munca, capitalul, globalizarea, ocuparea, tehnologia, informatia, inovatia etc. Realitatea economica este studiata astfel secvential, luand amploare unele lucrari teoretice care nu privesc economia In ansamblul sau ci, doar unele componente cum ar fi: domeniul pietelor, productia de bunuri, strategiile economice, calitatea etc. Necesitatea studierii realitatilor economice a devenit o prioritate si pentru politicieni care si-au luat consilieri economici de prim rang, In scopul alegerii politicilor economice optime si realizarii unui echilibru economic global. Cu toate acestea analizele economice sunt sarace, alegerea politicilor economice optime - o problema iar echilibrul economic general - o necunoscuta. Harta economica a omenirii este zguduita de crizele economice care maresc incertitudinile, Indoiala si neIncrederea In realismul politicilor aplicate. Pe buna dreptate specialisii In economie Incearca sa identifice care sunt cauzele acestor fenomene, cum evolueaza si, mai ales, care sunt cele mai adecvate proceduri de gestionare a lor. Au fost identificate o serie de cauze atat de natura obiectiva (In procesul ciclic al economiei) cat si de natura subiectiva care vizeaza acele erori de politica economica generatoare de crize.

Cauze de natura obiectiva generatoare de crize economice

A. Lipsa de flexibilitate si adaptare la contextul global

Experienta economica a ultimelor doua decenii a demonstrat ca pasul accelerat al schimbarilor globale impune economiilor nationale sa fie adaptabile. Se foloseste tot mai des si autoritar expresia de ordine economica „schimbarea continua si adaptarea permanenta la cerintele specifice si particulare ale consumatorilor”. Era productiei de masa a trecut. Firmele se dirijeaza pe centre de profit care sunt amplasate In toata lumea pentru a face fata concurentei declansata de: integrarea pietelor si internationalizarea mediului de afaceri. Am depasit „epoca industriala” fundamentata genial de economistul englez Adam Smith. 28

Ne situam la Inceputul epocii post industriale In care procesul industrial a cedat ordinea de prioritate procesului coerent al afacerilor. Coerenta In aceasta epoca este Inteleasa In sensul eficientei maximale a structurilor si fluxurilor financiare create din punct de vedere al profitului realizat. Acest fenomen „procesul coerentei afacerilor” 28 Adam Smith, ilustru economist englez, nascut In Scotia ( Kirkcaldy) la 5 iunie 1723. Studiaza la Univesitatile din Glasgow, Oxford, apoi devine profesor de logica la Universitatea din Glasgow (1751- 1764). In 1776 Ii apare la Londra lucrarea lui celebra „Bogatia Natiunilor. Cercetare asupra naturii si cauzelor ei”. Lucrarea este privita ca o adevarata „Biblie” a scolii liberale, are un continut complex, examinand pe larg sistemul colonial, regimul marilor companii comerciale, sistemul mercantilist, sistemul monetar banesc, impozitele etc. Principalele idei ale gandirii lui Adam Smith sunt: munca si diviziunea muncii; ordinea economica spontana; importanta agriculturii In economie; bazele teoretice ale economiei industriale liberale; mecanismul de adaptare a ofertei la cerere; mana invizibila care conduce oamenii In actiunile lor; ideea libertatii economice; rolul statului Intr-o economie a concurentei etc. Partizan al libertatii comerciale absolute, teoria economica a lui Adam Smith a stat la baza constructiei economiei liberale engleze.

131

implica o coerenta a economiilor din al patrulea val29 care nu tine seama de limitari si granite politice. Iata de ce statele nu-si pot stabili prioritatile economice decat In functie de oportunitatile cautate de investitori. Schimbarile globale au actionat si asupra conceptului de crestere a acumularii de capital necesar formarii P.I.B. (produsului intern brut). Economiile dezvoltate ale lumii se bazeaza, In formarea P.I.B., In primul rand, pe contributia capitalului uman si a capitalului natural si mai putin pe cel fizic creat de om (masini, utilaje, constructii etc.) astfel:

capitalul uman cu 64% (ponderea In formarea P.I.B.);capitalul natural cu 20%;capitalul fizic cu 16%.

Elementele care impun aceasta adaptabilitate la contextul global exercita presiuni atat asupra statelor cat si asupra firmelor. Deciziile privind evolutia economica a societatii ar trebui Indepartate de vechile teorii, structuri si aranjamente ale economiei traditionale si adaptate la cerintele pietei globale de astazi, In care puterea tehnologiilor actuale si capacitatea structurilor de decizie In a intui evolutiile viitoare, vor asigura flexibilitatea necesara. Lipsa flexibilitatii si adaptarii la contextul global poate genera perturbatii grave In sistemele economice actuale.

B. Exercitarea hegemoniei politice, economice si militare In relatiile internationale

Economia politica internationala considera ca relatiile internationale au si o

accentuata dimensiune politica si ca actorii principali ai acestor relatii sunt statele, si nu producatorii sau consumatorii. Sunt diverse curente30 ale gandirii economice care sustin ca statele puternice au rol important In organizarea si functionarea economiei mondiale si chiar imprima o linie ascendenta sau descendenta evolutiei economiei mondiale.

Istoria umanitatii cuprinde numeroase exemple de tari care, avand o mare putere economica si politica, au definit si dominat regulile economice ale lumii (Roma antica, Marea Britanie In secolul al XIX-lea, SUA dupa 1945). Principiul hegemoniei (exercitarea puterii de dominatie fara sa existe reactii pe masura) presupune:

influenta geografica;suprematia si controlul retelelor economice;controlul fluxurilor financiare, a inovatiilor tehnologice;

29 Contextul economic la Inceputul secolului al XXI-lea atesta ca semnificatia muncii s-a modificat iar revolutia informationala a determinat un nou criteriu de evaluare a valorilor structurilor organizatorice productive: daca In secolele XIX si XX valoarea Intreprinderii traditionale se masura In functie de pamant, materii prime, munca, capital - ca principali factori de productie - la Inceputul secolului XXI valoarea societatii comerciale consta In capacitatea ei de a dobandi, a distribui, a aplica (la nivel strategic si tactic - operational) CUNOASTEREA. 30 Curentual realist este o urmare a gandirii lui Machiavelli si pe care Il regasim In operele lui Friedrich List. Se acrediteaza ideea ca puterea unui stat se bazeaza pe resursele naturale existente, pe demografie, pe suprafata teritoriului, pe arsenalul militar. Economia nu este decat un instrument de afirmare a puterii unei tari fata de restul lumii. Schimbul international nu poate fi In totalitate pozitiv (nu toti partenerii castiga) ci se prezinta ca un joc cu o suma zero (pierderile dominatilor sunt egale cu castigurile dominantilor). Curentul neoliberal, In opozitie cu cel realist, exclude aspectul violent al raporturilor dintre state, afirmand ca acestea nu sunt omnipotente, ci Isi impart puterea cu alti actori (firmele multinationale). Introduc In ecuatia relatiilor internationale posibilitatea coalitiilor In conditiile In care acestea pot oferi sanse de castig relativ membrilor lor. Friedrich List (1789-1846) economist german, a devenit celebru fiind adeptul protectionismului educativ necesar protejarii economiei germane.

132

dominatia schimburilor comerciale;atribute militare formidabile.

Sprijinita de o economie stralucitoare, SUA conduce autoritar politica economica internationala. Deci, suprematia hegemonului nu se afirma Intotdeauna peste tot (industrie, comert, agricultura, tehnologie etc.), interesul sau este de a-si deschide frontierele pentru ca anumite state sa se apropie de tara hegemonica. In acest fel, el Isi poate exercita mai bine dominatia tehnologica, poate sa Indatoreze In timp aceste state fata de el.

Imediat dupa cel de-al II-lea razboi mondial au fost puse In aplicare noi forme de colaborare, mai ales In domeniul comercial. Pentru organizarea si realizarea unei reduceri controlate a obstacolelor care se situau In fata schimburilor comerciale s-a semnat un acord GATT (General Agreement on Tariffs and Trade)31 de catre un numar de state. Sistemul GATT ar putea sa para un fel de model de egalitate Intre statele lumii. In realitate el corespunde unei organizari ierarhizate a lumii In care SUA detine un loc dominant.

Aceasta putere hegemonica este si mai evidenta In domeniul monetar. Chiar si In cadrul Fondului Monetar International (FMI)32 puterea de influenta a unei tari este direct proportionala cu partile pe care la detine In capitalul institutiei. Spre exemplu, In 2002, SUA detinea 18,3% din capital, Germania 5,7%, Franta 5,1%, iar toate tarile In curs de dezvoltare sau aflate In tranzitie, In ansamblu 28,6%. Datorita faptului ca hotararile adoptate de FMI nu au fost aplicate integral de toate statele membre au fost necesare unele interventii ale organizatiei de monitorizare si orientare a reformelor economice In interiorul unor state. Un asemenea rol hegemonic Il exercita si Banca Mondiala33 al carei obiectiv principal este sprijinirea tarilor In curs de dezvoltare pentru cresterea standardului lor de viata prin utilizarea resurselor financiare provenind din tarile dezvoltate. Prin finantarea externa suplimentara pe care o asigura, contribuie la usurarea poverii datoriei externe a acestor tari. De cele mai multe ori asistenta tehnica a institutiilor Bancii Mondiale este mai importanta decat finantarea, astfel ca, multe programe de ajustare au contribuit la diminuarea problemelor datoriei externe. Ajutorul financiar acordat este Insotit de niste conditii (restrictii) necesare disponibilizarii resurselor pentru investitiile directe si dezvoltare. Prin nerespectarea acestor conditii sunt amplificate cauzele care afecteaza negativ structurile economice nationale. Starea de dominatie economica mondiala si militara a SUA (In 2000 productia tarii reprezenta 32,5% din productia mondiala iar bugetul militar era mai mare

31 GATT – acord semnat In 1947 Intre 23 state si reInnoit periodic pana In 1994, cu mult mai multe state contractante. Principii de baza: reciprocitate, nondiscriminarea (clauza natiunii celei mai favorizate), drepturile de vama sunt precizate, tratament national (In afara taxarii prin dreptul de vama, bunurile importate trebuie sa beneficieze de acelasi tratament precum bunurile nationale comparabile).32 FMI, Fondul Monetar International – organizatie specializata a ONU, Infiintata In 1945 ce cuprinde majoritatea statelor member (ale ONU) destinata sa asigure functionarea sistemului valutar international. FMI este finantat prin contributii ale tarilor membre, sumele asigurate de fiecare tara fiind determinate de estimarea scopurilor ei. FMI urmareste cooperarea monetara internationala si dezvoltarea comertului international. FMI gestioneaza cooperarea dintre tari In domeniul valutar, corecteaza dezechilibrele balantelor de plati ale tarilor membre, Inlesneste cresterea echilibrata a comertului mondial etc. Sediul FMI este la Washington.33 Banca Mondiala (B M) - sistem bancar format din: Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.), Corporatia Financiara Internationala (I.F.C.), Asociatia pentru Dezvoltare Internationala (I.D.A.) si Asociatia de Garantare Multilaterala a Investitiilor (M.I.G.A.). Obiectivul principal Il constituie sprijinirea financiara a tarilor In curs de dezvoltare. Romania a aderat la B.M. In 1973.

133

decat suma bugetelor celorlalte tari la un loc) a determinat implicarea acesteia, In plan diplomatic, In dosare extrem de complicate:

negocierile de pace din Orientul Apropiat si Balcani;constrangerea Rusiei sa semneze un acord cu NATO34 care permitea

largirea spre est a Aliantei;asumarea rolului de stat fanion In razboiul antiterorist si interventiile

armate In Afganistan (2002) si Irak (2003).Solutionarea Intr-un anumit mod a acestor dosare a afectat, uneori destul de substantial, politica economica mondiala dar si economiile nationale si a demonstrat tendinta de extindere a intereselor economice ale SUA la scara planetara In contextul carora comertul si economia raman prioritatile de prim rang. In aceasta lume bazata pe o tendinta de hegemonie, definirea propriilor politici economice Incorporeaza deopotriva atitudini conflictuale (de criza) si cooperante.

C. Practicile anticoncurentiale

Exista un punct de vedere unanim care acrediteaza ideea ca „forta regulatoare cea mai importanta a economiei de piata este concurenta”35.

Abordata In plan economic, concurenta este Intotdeauna legata de tranzactii pe piata, de cerere si oferta si de procesul schimbului. Astfel, se poate aprecia ca exista concurenta economica daca consumatorul poate alege Intre mai multe alternative si are libertatea sa aleaga alternativa cea mai avantajoasa nevoilor sale. Acest instrument al pietei libere Ii orienteaza pe agentii economici spre a produce ceea ce asteapta consumatorii, la costuri cat mai reduse In conditiile date, prin urmare, asigura producatorilor preturile si profilurile asteptate, iar consumatorilor, satisfacerea nevoilor. „Competitia conduce la continua perfectionare si eficientizare a productiei. Ea determina producatorul sa elimine risipa si sa scada costurile, astfel Incat sa vanda la un pret mai mic decat altii. Ii elimina pe cei ale caror costuri raman ridicate si face astfel Incat sa se concentreze productia In mainile acelora ale caror costuri sunt mai mici”.(Clair Wilcox).

Concurenta urmareste: satisfacerea cererii consumatorilor, promovarea cercetarii si inovatiei, folosirea eficienta a resurselor, limitarea puterii economice si implicit, a celei politice; distributia echitabila a veniturilor.

De cele mai multe ori Insa, In tarile cu economie In tranzitie, Intreprinderile cauta sa-si dobandeasca o pozitie dominanta pe piata si recurg la practici anticoncurentiale. Pozitia dominanta pe piata (monopolul) se considera atunci cand o firma care activeaza singura pe piata respectiva poate sa profite din plin de puterea ei fata de distribuitorii si consumatorii bunurilor sau serviciilor pe care le furnizeaza. O firma monopol poate hotarI pretul de vanzare si poate obtine cel mai mare profit fara a fi scoasa de pe piata prin competitie, prin doua posibilitati:

prin utilizarea unor practici anticoncurentiale, Incearca sa devina firma cea mai puternica sau unica;

34 NATO (Organizatia Tratatului Nord Atlantic), Infiintata In aprilie 1949, la Washington, Alianta de aparare colectiva, conform definitiei de la ART. 51 al Cartei ONU. Romania a devenit membra a NATO In mai 2004.35 Tatiana Mosteanu, Concurenta. Abordari teoretice si practice , Ed. Economica, Bucuresti, 2000, pag. 13.

134

Incheierea unor Intelegeri (cartel) cu concurentii existenti (grupul de firme producatoare sau distribuitoare ale aceluiasi produs) In scopul fixarii pretului si Impartirii pietelor; obiectul cartelului consta In ridicarea preturilor prin Inlaturarea sau reducerea concurentei. Astfel, se reduc cantitatile de produse vandute, cresc preturile, profiturile se maximizeaza, apar serioase dereglari economice.

Asemenea fenomene pot apare atunci cand frontierele se deschid pentru marfurile straine si cand unele firme autohtone nu pot tine pasul cu aceste practici anticoncurentiale. In unele situatii de deschidere a frontierelor comerciale, chiar si In conditiile unei concurente reale si legale sunt anumite componente economice (ramuri sau firme) care nu rezista si cer interventia statului pentru protejarea lor. Ca instrument stabil s-a folosit politica taxelor vamale, adevarate bariere In calea importurilor. Tarile industrializate occidentale au abandonat progresiv sistemul protectionist vamal prin taxe si au Incheiat unele acorduri comerciale sub tutela organismelor economice GATT (General Agrement on Tariffs and Trade) si O.M.C. (Organizatia Mondiala a Comertului). In unele ramuri vulnerabile (agricultura, siderurgie, confectii, textile, Incaltaminte) barierele vamale s-au pastrat sub o forma mascata (autorizatii, norme sanitare sau tehnice etc.), anihiland imitatia produsului original (marfurile contrafacute), care odata intrate pe piata, pot produce perturbatii economice grave.

D. Limitarea resurselor economice si a accesului la resurse

Orice activitate umana presupune utilizare de resurse specifice, In cantitati determinate si de calitate corespunzatoare.

Resursele economice constau In totalitatea elementelor, premiselor-directe si indirecte-ale actiunii sociale practice, care sunt utilizabile, pot fi atrase si sunt efectiv folosite la producerea si obtinerea de bunuri.

Premisa primara a satisfacerii nevoilor oamenilor o constituie natura. Mediul natural este acela care ofera resursele economice atat de necesare existentei oamenilor si activitatilor acestora. Resursele natural-materiale cuprind:

a) Resursele primare (originare) pot fi:

dupa durata folosirii lor: neregenerabile-epuizabile (zacamintele de combustibil fosil si minereuri) si regenerabile (pamantul, aerul, apa);

dupa gradul de recuperare: recuperabile (materii prime), partial recuperabile (biologice), nerecuperabile (resursele energetice);

dupa cantitatea existenta (volum): pot fi abundente sau deficitare.Analizate la nivel global, resursele naturale se caracterizeaza prin raritate si

limitativitate.

b) Resursele umane care includ:

potentialul demografic (ponderea populatiei active In totalul populatiei); gradul de pregatire profesionala si manageriala a fortei de munca; performanta sistemului instructiv educational de formare profesionala a fortei

de munca.

135

In afara celor doua tipuri de resurse natural – materiale (primare si umane), activitatea economica mai foloseste resursele financiare (capitalul financiar, veniturile realizate si disponibile pentru a fi alocate dezvoltarii) si resursele informationale (toate acele tipuri de resurse folosite de factorul uman In scopuri de cunoastere, decizie si actiune). Orice activitate economica, analizata din punct de vedere practic, este subordonata raportului nevoi - resurse. Inca de la aparitie, aceasta s-a derulat sub presiunea raritatii resurselor. Iata de ce stiinta economica a fundamentat „Legea raritatii resurselor” – lege care exprima corelatia nevoi – resurse: „volumul, structurile si calitatea resurselor economice se modifica mai Incet decat volumul, structura si intensitatea nevoilor umane”.

In functie de legea raritatii resurselor, economia se poate defini astfel:Economia normativa se caracterizeaza prin buna folosire a resurselor rare se apreciaza prin gradul de satisfacere a nevoilor, privite ca aspiratii, respectiv ca mobiluri ale organizarii procesului de obtinere a bunurilor.Economia pozitiva se caracterizeaza prin fixarea eficientei activitatilor ca punct de pornire In optiunile indivizilor si socio-grupurilor cat si In folosirea resurselor disponibile.

Concluzionand, putem sustine ideea ca, activitatea economica defineste procesul complex care reflecta faptele, actele, comportamentele si deciziile oamenilor privitoare la accesul, exploatarea si utilizarea resurselor economice In vederea producerii, circulatiei, repartitiei si consumului de bunuri In functie de nevoile si interesele economice.

Din aceste considerente s-au intensificat preocuparile, In plan mondial, pentru exploatarea rationala si pastrarea patrimoniului natural si s-au stabilit conditiile pe care dezvoltarea economica actuala si viitoare trebuie sa le respecte pentru ca generatiile viitoare sa nu suporte consecintele optiunilor economice actuale. Aceasta optiune globala privind exploatarea si protectia mediului natural se bazeaza pe un concept nou „dezvoltarea durabila”.36Angajarea comunitatilor umane Intr-un proces de dezvoltare durabila presupune analiza si proiectarea actiunilor In patru dimensiuni: economica, sociala, politica, ecologica (de mediu). Fiecare dimensiune genereaza, la randul sau, o multitudine de conflicte si contradictii generatoare de crize.

Dimensiunea economica vizeaza atat cantitatea si calitatea resurselor economice folosite (natural – materiale si umane) cat si procesul de transformare al acestora In bunuri si servicii de consum. Analizele regionale si locale ale raportului dintre nevoile energetice si resursele principale de acoperire (petrolul si gazele naturale) scot In evidenta gravele perturbatii economice produse de socurile petroliere si reflectate In oscilatiile preturilor. De asemenea, raportul dintre nevoile alimentare ale populatiei (care sunt exponentiale determinate de explozia demografica) si sursele alimentare tot mai limitate. Procesul de transformare a resurselor In bunuri si servicii de consum constituie, de asemenea, o sursa generatoare de grave contradictii. Omenirea, desi, a parcurs un drum lung de la perioada industriala (valurile I si II) la perioada post-industriala (valul IV – epoca cunoasterii), constituie un ansamblu heterogen, un mozaic tehnologic. Sistemele economice nationale situate pe harta economica a lumii folosesc tehnologii aflate pe scara eficientei economice si deci a productivitatii. Acest fenomen 36 Dezvoltare durabila – Continutul conceptului este precizat de Comisia Bruntland: „dezvoltarea durabila este o dezvoltare care permite generatiei prezente sa raspunda nevoilor prezentului fara a compromite capacitatea generatiilor viitoare de a raspunde nevoilor lor”.

136

angajeaza cantitati de resurse diferite (unele irosite) precum si efecte economice inegale, surse de crize economice.

Dimensiunea sociala consta In gradul de angajare a fortei de munca, precum si de satisfacere a nevoilor umane. Si In acest plan identificam elemente generatoare de crize economice. Deteriorarea raportului dintre populatia activa si pensionari, somajul, indicatorii demografici, starea de sanatate a populatiei sunt numai cateva elemente care afecteaza In mod deosebit resursele umane. Se pot declansa crize sociale grave ce pot afecta sistemul economic national sau altele (cum este fenomenul migratiei sau crima economica transfrontaliera) pot genera perturbatii economice regionale sau globale.

Dimensiunea politica vizeaza, pe de o parte, accesul la resurse dar si politicile sociale proiectate si aplicate. Lupta acerba pentru accesul, gestionarea si suprematia asupra resurselor energetice ale planetei cunoaste o escaladare puternica si se manifesta sub forma: invadari de teritorii, sanctiuni economice, blocaje financiare, investitii masive etc. Epuizarea treptata a acestora va muta succesiv centrul de greutate al interesului geopolitic, va amplifica starea de tensiune atat Intre state cat si Intre centrii de putere. Unele forme de confruntare In batalia pentru resurse (In afara de petrol, gaze si apa, elitele intelectuale, informatiile) vor cunoaste forme violente (armate) care vor spori gradul de risc economic In anumite zone si vor destabiliza multe sisteme economice. Politicile sociale vor ramane In competenta statelor cat si a marilor ansamble politico-economice integrate ce vor suporta tot mai greu costurile acestora. O gestionarea defectuoasa a acestor politici pot aduce prejudicii serioase In sectoarele strategice: Invatamant, sanatate, aparare si ordine publica.

Dimensiunea ecologica (de mediu) Dezbaterile pe tema degradarii mediului si a conditiilor de viata pentru o mare

parte din populatia mondiala constituie o permanenta a conferintelor internationale.37

Se stie ca problema emisiei de gaze toxice si cu efect de sera sunt legate de Incalzirea climei si de marile perturbatii In echilibrul ecologic al planetei. Ori emisiile de gaze constituie rezultatul activitatilor industriale, transporturilor si a celor menajere. Cu toate ca a crescut numarul fenomenelor naturale violente (inundatii, secete, furtuni), semne tot mai vizibile ale dereglarii civilizatiei industriale este greu de presupus o schimbare radicala a conceptiei economice. Totusi unele masuri adoptate In cadrul acordurilor internationale (Kyoto – 1997) risca sa produca unele dereglari majore ale zonelor unde dezvoltarea industriala este In plin avant (India, China, Indonezia etc.) iar unele ramuri economice (industria petro-chimica) sa sufere transformari.

Cauzele de natura subiectiva

In general, politicile economice ar trebui sa proiecteze, In mod stiintific, obiectivele economice si sociale ale statului pe o perioada de timp si sa le puna In aplicare pornind de la premisele existente. Elementele principale care au stimulat sau restrictionat efortul

37 Intalnirea la varf de la Rio (1992), La Terre de Rio (1992) tarile dezvoltate s-au angajat sa creasca ajutorul public pentru tarile In curs de dezvoltare care s-au angajat sa faca pasi seriosi In protectia mediului. Acest ajutor era estimat la 0,7% din PIB-ul tarilor bogate Insa a ramas o promisiune neonorata. Intalnirea la nivel Inalt de la Johannesburg (august 2002) abordeaza problemele ramase neonorate la Rio dar si unele elemente referitoare la limitarea emisiilor de gaze (obiectul protocolului de la Kyoto – 1997). Aceasta Intalnire ar fi trebuit sa reglementeze problemele referitoare la dezvoltarea durabila si mai ales cele sociale. Sugestiile prezentate de unele state privind Infiintarea unei autoritati care sa impuna norme drastice pentru protectia mediului au esuat.

137

economic al statului rezulta, In cele mai multe situatii, din continutul orientarilor doctrinare fundamentate si implementate de factorul politic. Prin urmare, cauzele de natura subiectiva generatoare de crize economice se refera tocmai la acele erori de politica economica produse de catre structurile responsabile cu securitatea, coerenta, ordinea, performantele si continuitatea sistemului economic. In masura In care aceste structuri guvernamentale situate la nivel central si local sunt Incadrate cu specialisti de marca In domeniile reprezentative, marja de eroare In domeniul economic este mai redusa iar riscul economic scade.

A. Centralizarea puterii de decizie economica

Deteriorarea unei economii se produce pe fondul acestui mod supracentralizat de a lua decizii la varf In baza planului unic de dezvoltare economico – sociala. Conform acestui plan se urmarea punerea In aplicare, pe termen lung, a unei strategii de dezvoltare economico – sociala a Intregii tari prin repartizarea resurselor pentru investitii de la nivel ramura pana la nivel sector economic, In functie de valoarea Fondului de acumulare raportata la cea a Fondului de consum. Totodata, deciziile la varf fixau pe termen scurt cantitatea de resurse alocata pentru productia de bunuri si servicii pana la nivel Intreprindere dar si In domenii strategice speciale cum sunt: Invatamantul, cercetarea si cultura. Acest principiu economic (si politic)„centralismul democratic” specific sistemului socialist38 (comunist) a produs fenomene anacronice cu efecte grave asupra nivelului de trai si calitatii vietii populatiei.

Datorita acestei centralizari excesive a puterii de decizie, evolutia fenomenului economic cunoaste aspecte grave cum sunt: megaindustrializarea, planificarea unor ritmuri Inalte de crestere In ramurile energofage si energointensive (petrochimia, siderurgia, metalurgia). In aceste conditii apar pierderi mari (gaurile negre ale economiei) iar specialistii recurg la artificii de calcul pentru a raporta cresterea productiei peste cifrele normal acceptate. Intr-o asemenea economie, presiunile asupra venitului national rupeau din valoarea acestuia aproximativ 30% - 40% pentru Fondul de dezvoltare. De cele mai multe ori, pierderile economice se ascund sub sistemul creditelor bancare pentru ca acestea nu mai pot fi acoperite la Incheierea exercitiilor financiare.

B. Dezinformarea economica prin sistemul informational

Se cunoaste faptul ca orice informatie poate fi utila daca este reala, exacta, obiectiva si credibila. Acest deziderat poate fi realizat cu conditia ca organismele care 38 Spre exemplu, la nivelul anilor ’80, regimul comunist Incorpora sistemul decizional de varf In asa numitele documente program astfel:

1. Programul – directiva de dezvoltare economico – sociala a Romaniei In profil teritorial In perioada 1981-1985.

2. 2. Programul – directiva de cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si de introducere a progresului tehnic In perioada 1981-1990 si directiile principale pana In 2000.

3. Programul – directiva de cercetare si dezvoltare In domeniul energiei pe perioada 1981-1990 si orientarile generale pana In 2000.

4. Programul – directiva de crestere a nivelului de trai In perioada 1981- 1985 si de ridicare continua a calitatii vietii.

“Toate aceste documente erau, In mod democratic, Infatisate poporului pentru a le cunoaste spre a chibzui asupra lor si a le dezbate venind cu noi propuneri si sugestii.”

138

obtin, prelucreaza si promoveaza fluxul informational sa fie autonome. De cele mai multe ori Insa, structurile abilitate prin lege sa gestioneze aceste informatii de natura economica, dependente economic la randul lor de structurile politice, deformeaza adevaratul sens al acestora. Prin atribuirea caracterului secret al datelor si prin limitarea publicatiilor statistice, prin impunerea de catre organele de decizie economica a unor niveluri nereale indicatorilor economici, se ascund efectele negative ale deciziilor si se creeaza situatia paradoxala ca noile obiective sa se fundamenteze pe resurse inexistente. Raportarile unor indicatori sintetici cum sunt: productia, preturile, salariul real, rata saraciei, produsul intern brut etc., ia valori mult amplificate spre sfera pozitiva, conduc la dereglarea Intregului sistem informational, la pierderea credibilitatii, la deformarea integritatii morale a unor Intregi generatii de specialisti si lucratori. Vechiul sistem comunist folosea, de asemenea, pentru dezinformare, metoda preturilor administrate, stabilite In mod centralizat pe sistemul preturilor si tarifelor unice fixe, pentru perioade Indelungate. Fiind valabile pentru toate produsele si serviciile, aceste preturi Inregistrau abateri denumite si distorsiuni de pret In care se includeau pierderile de productie, de circulatie ale marfurilor cat si alte pierderi generate de subevaluarea cheltuielilor de amortizare ale capitalului fix, rebuturile si pierderile netehnologice. Toate aceste anomalii pot deregla orice tip de economie iar unele efecte se fac simtite pe termen lung. Economiile sunt extrem de vulnerabile la actiunea unor factori care Insotesc razboaiele, revolutiile sau gravele conflicte sociale. De cele mai multe ori, dupa consumarea unui asemenea eveniment are loc si trecerea de la sistemul vechi (politic, economic, social) la cel nou.

Perioada de timp necesara unei societati pentru a abandona vechiul sistem si a implementa noul sistem este denumita In teoria politica si economica „Perioada de tranzitie”. Omenirea a trecut In diferite etape si pe diferite arii geografice prin mai multe perioade de tranzitie, Insa, cu siguranta, perioada de dupa 1989 prezinta unele specificitati sub aspectul cauzelor de natura subiectiva generatoare de crize economice.

C. Distorsiuni majore In functionarea institutionala

Imediat dupa consumarea evenimentului social violent apare o multitudine de dificultati economice generate fie de disparitia unor structuri institutionale vechi fie de distorsiunile grave existente In functionarea acelora care Isi continua activitatea. Prin disparitia institutiilor de stat ale planificarii fara aparitia altora specifice economiei de piata s-a produs o anumita deruta In comportamentul organizational, multi dintre agentii economici devenind brusc inoperabili. Scaderea masiva a productiei si implicit scaderea P.I.B. In primii ani se datoreaza destructurarii componentei industriale39.

39 In primii ani dupa 1989 In Romania a scazut masiv productia si implicit P.I.B. pe fondul scaderii bruste a productiei industriale. Astfel, In 1992 productia industriala a scazut cu 63% fata de 1989. In vechea organizare economica, sectorul industriei era reprezentat, In mare parte, de Intreprinderile gigantice ignorandu-se total I.M.M-urile. In 1989, un numar de 336 Intreprinderi (16% din totalul celor existente) cu peste 3000 de angajati obtineau peste 50% din productia industriala totala cu un procent de 53% din totalul salariatilor din industrie. Un numar de 739 de Intreprinderi (35% din totalul celor existente) cu un numar de angajati Intre 1000 – 3000, ofereau 35% din productia industriala si ocupau 34% din totalul angajatilor din sectorul industrial. I.M.M.-urile cu mai putin de 500 de lucratori erau reprezentate Intr-o pondere total nesemnificativa, realizau 6% din productia industriala si ocupau 4%

139

Aceasta componenta industriala se deterioreaza grav sub aspectul performantelor In lipsa unui organism de decizie care sa faciliteze adaptarea Intregului sistem, treptat si eficient, la noile conditii ale economiei de piata.

In unele sisteme economice, agricultura constituie, de asemenea, o componenta foarte importanta. Un sistem agricol, desi dispune de potential arabil net superior si soluri de buna calitate, poate intra In criza datorita sistemului defectuos de exploatare a terenurilor agricole, neIntretinerii sau abandonarii sistemelor de irigatie, faramitarii terenurilor agricole, dotarii tehnice slabe si Invechite, resurselor umane Imbatranite precum si a resurselor financiare deficitare. Mai adaugam la aceste cauze si pe cele legate de structura proprietatii asupra pamantului si nu, In ultimul rand, interventiile nefaste si dirijate din exteriorul statului respectiv.

Mostenirea institutionala lasata de regimul politic comunist a facut ca In Romania, agricultura sa cunoasca dupa 1989 perioade extrem de critice40.

Distorsiunile majore care apar In functionarea institutionala fac imposibila proiectarea si aplicarea unei strategii economice coerente si consistente, apte sa asigure conditiile necesare pentru relansarea economiei si progresului unei tari. Este de preferat ca anterior consumarii actului revolutionar sau In cel mai rau caz, imediat dupa acesta, institutiile vechi sau cele nou constituite sa clarifice In termeni cat mai concreti: tipul de societate si economie pe care-l urmeaza tara respectiva, obiectivele reformei proiectate pe o perioada de timp, procedura de lichidare a structurilor centralist-etatiste din economie fara a se distruge economia, compatibilizarea eficientei economice cu echitatea, coeziunea sociala si ridicarea nivelului de trai. In cadrul acestor activitati, strategii si programe, populatia tarii respective, ca partener si realizator al lor, trebuie sa-si gaseasca locul si rolul adecvate.

Nu este lipsita de importanta si incapacitatea prelungita a unor institutii nou formate de dimensiona specializarea si profilarea vechiului complex economic pe ramuri, subramuri si principalele categorii de produse In consens cu cererea interna si externa si punerea In valoare a avantajelor competitive, In conditiile ideii liberal-europene de actiune a legilor pietii.

din totalul fortei de munca din industrie.40 In 2005 In Romania, 40% din populatia activa a tarii este ocupata In agricultura. Suprafata agricola reprezinta 62% din suprafata totala a fondului funciar, depasind cu 1/3 media statelor din UE a caror pondere este de 43%. Din totalul suprafetei agricole 39% este teren arabil, 7% fanete, 14% pasuni, 1% vii, 1% livezi. Suprafata medie de teren arabil pe cap de locuitor este de 0,41 ha comparativ cu 0,20 ha cat revin unui locuitor din U.E. Desi dispune de un potential arabil superior multor tari europene, modul de exploatare a terenurilor este de tip extensiv, peste 70% este destinat culturilor de cereale care au un randament economic scazut In comparatie cu plantele tehnice sau legumele. Inainte de 1989 erau amenajate pentru irigatii 3,2 milioane ha teren arabil Insa doar o mica parte din instalatii puteau fi folosite datorita descompletarii prin furturi, abandonarii, lipsei de Intretinere. Intr-un clasament al primelor 20 tari europene, Romania ocupa locul al 5-lea In functie de suprafata arabila iar In functie de suprafata irigata, locul al 2-lea. Un factor important generator de criza Il constituie modul In care sunt aplicate legile fondului funciar. In urma aplicarii Legii fondului funciar Nr. 18/1991, In cel mai defectuos mod posibil, Romania a devenit tara cu agricultura cea mai faramitata din Europa ajungand Intr-o situatie similara cu cea din perioada interbelica (70% din proprietati masoara pana la 3 ha). Structura proprietatii asupra pamantului arata de asemenea o situatie generatoare de criza, 65% din terenurile agricole se afla In proprietatea familiilor de pensionari (categorie defavorizata cu venituri mici si resurse fizice slabe.

140

La aceste erori de politica economica, produse de schimbarile guvernamentale mai pot fi adaugate:

stimularea unor exporturi de marfuri cu un important continut de munca necalificata si importul unor bunuri cu important continut de munca calificata. Acest tip de comert antreneaza scaderea masiva a numarului locurilor de munca si produce un dezechilibru Intre munca calificata si cea necalificata;

adancirea inegalitatilor interne (consecinta a inegalitatii veniturilor) prin aplicarea unor politici cum sunt:

- stimularea cresterii unor activitati importante cu venituri foarte mari si desfiintarea altora;- politici economice diferentiate si preferentiale pentru diferite regiuni;- deschiderea spre exterior pentru unele grupuri favorizate;- aplicarea unor politici compensatorii firave;

deschiderea brusca a frontierelor pentru marfuri si pentru capitalul strain, expunand piata interna si economia nationala unor factori de risc si de vulnerabilitate;

diminuarea ponderii populatiei active In totalul populatiei tarii ca urmare a aplicarii unor reclame sau unor restructurari impuse de recomandarile si conditionarile institutiilor economice si financiare mondiale;

preocuparile slabe In ce priveste pastrarea patrimoniului natural cat si asigurarea acelor conditii pe care le solicita conceptul dezvoltarii durabile (compromiterea capacitatilor generatiilor viitoare de a raspunde nevoilor lor. Degradarile Ingrijoratoare ale mediului, alimentarea deficitara cu apa potabila, emisiile de gaze toxice, activitatile iresponsabile de despadurire, deteriorarea terenurilor arabile, scaderea fertilitatii pamantului, absenta scolarizarii si a conditiilor propice de munca, toate sunt apanajul comportamentului managerial institutional si uman;

practicile frauduloase ale unor manageri, afaceristi Intaresc sentimentul de neIncredere al unei parti a salariatilor, actionarilor si societatii civile fata de aceia care sunt preocupati numai de Imbogatirea personala;

inexistenta sau actiunea slaba a unor investitori sociali care renunta la o parte din veniturile lor pentru a o dona unor cauze de interes social general, slaba performanta a fondului de pensii fac aproape imposibila activitatea de investitii sociale si pot produce crize grave atat In sistemul de pensii cat si In cel de sanatate;

promovarea In ierarhia structurilor guvernamentale a unor persoane clientelare, incompetente din punct de vedere profesional, Insa obediente orientarii doctrinare si sistemului politic conducator. Aceasta cauza41 poate produce pe termen lung efecte dezastruoase, poate genera crize de proportii In administratia publica centrala si locala.

La Inceputul acestui secol omenirea recunoaste, la unison, ca traim Inca timpul crizei. Romanii Incearca dupa 15 ani sa iasa din tranzitie printr-o schimbare radicala a conceptiei, a atitudinii si a manierei concrete de a actiona In sens reformist. Pentru ca nu exista alta alternativa, vrem capitalism, ori capitalismul Inseamna un sistem economico-

41 Un studiu efectuat In anul 2000 de catre un institut american pe un esantion de 105 guvernatori din diferite tari releva faptul ca 71% sunt economisti, din care 24% au ocupat anterior functii de subguvernator, 22% au condus banci comerciale iar ceilalti provin din medii politico-administrative. Cel mai celebru dintre ei este Alan Greenspan, guvernatorul Sistemului Federal de Rezerve al SUA, doctor In economie al Universitatii New York, fost consilier economic al lui Ronald Reagan, considerat drept artizanul „miracolului american” din anii ’90, un reprezentant al acestui „new-age” economic ce promoveaza prioritatea pietei, cresterea durabila si disparitia ciclurilor.

141

social bazat pe un ansamblu de structuri si comportamente capabile sa atenueze si sa previna chiar efectele de criza generate de sistemul cauzal In ansamblul sau. Aceste structuri si comportamente sunt: structurile economice constituite, In principal, din Intreprinderea privata si piata, structurile mentale si culturale , In primul rand individualismul, utilitarismul si asa numitul „spirit al capitalismului” (In sensul dat de Max Weber), structurile juridice si politice care codifica si acompaniaza Intregul „cele juridice bazandu-se In mod fundamental pe dreptul de proprietate privata si pe dreptul contractual iar cele politice Imbracand forma unui stat de drept, Insarcinat cu respectarea ordinii de drept”42, structurile sociale asezate In jurul unei clase de mijloc.

5. Efectele crizei economice

Inflatia

In declansarea fenomenului „inflatie” un rol determinant Il au crizele economice si social-politice, Insa inflatia continua sa ramana insuficient elucidata.

Specialistii definesc inflatia ca un dezechilibru economic monetar care se manifesta prin: cresterea generalizata a preturilor si deprecierea banilor. Inflatia nu este un fenomen specific zilelor noastre, ea a existat si In alte perioade istorice43.Definita, inflatia este un dezechilibru de ansamblu al economiei care consta In aparitia sau cresterea discrepantei dintre masa monetara si oferta de bunuri fata de situatia existenta anterior. Procesul iese In evidenta prin doua tendinte independente: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Aceasta diferenta

42 Baileanu, T., „Noua Economie – Sfarsitul certitudinilor”, Ed. Institutul European, Iasi, 2001, P. 274;43 In secolul al XVI-lea In Europa a existat tendinta de depreciere a banilor care s-a manifestat In special prin cresterea preturilor. In perioada In care existau monede metalice, fenomenul inflatiei se datora aglomerarii circulatiei banesti cu monede fara valori depline, monede falsificate care determinau cresterea dezechilibrelor economice. In perioada convertibilitatii In aur, inflatia a disparut dar a reaparut dupa primul razboi mondial, odata cu aparitia banilor de hartie neconvertibili. Una dintre cele mai dramatice inflatii din istorie a fost cea cunoscuta de Reichul german dupa primul razboi mondial. Ea nu s-a manifestat deosebit de spectaculos In timpul razboiului. Inflatia de dupa razboi este cea care a adus cu sine catastrofa. Vreme de mai multi ani germanii au crezut ca nu sunt confruntati decat cu o inflatie temporara care nu va intarsia sa Inceteze. Asa au crezut vreme de noua ani pana In vara lui 1923. Apoi, In cele din urma au Inceput sa aiba Indoieli. Cum inflatia continua, oamenii au socotit ca este mai Intelept sa cumpere tot ce era disponibil, mai bine decat sa pastreze banii In buzunar. Mai mult, si-au spus ca nu e bine sa dea bani cu Imprumut ci din contra, ca cel mai bun lucru e sa fii dator. Prin acest mod de a gandi si actiona , fenomenul a continuat, inflatia auto-Intretinandu-se. Masele de muncitori luasera banii rezultati din inflatie drept bani adevarati, dar au constatat ca situatia era cu totul alta. Catre finele anului 1923 fabricile germane plateau muncitorilor salariul zilnic In avans, dimineata. Muncitorul se prezenta la fabrica cu sotia careia Ii Incredinta pe loc salariul iar aceasta se grabea spre cel mai apropiat magazin sa cumpere ceva, indiferent ce. Se Intelegea un lucru, ca marca Isi pierdea de la o zi la alta 50% din puterea de cumparare. Banii se topeau In buzunarele oamenilor ca ciocolata pe o soba fierbinte. Aceasta ultima faza a inflatiei germane n-a mai durat mult. Dupa cateva zile, la 20 noiembrie 1923 cand marca Isi pierduse orice valoare, o noua moneda a trebuit introdusa. In zilele noastre inflatia a devenit pretutindeni un mod de viata. De boala aceasta sufera chiar si unele dintre cele mai bogate tari. S.U.A. sunt astazi, cu siguranta, cea mai bogata tara din lume, cu cel mai ridicat nivel de trai. Cine calatoreste In S.U.A constata ca se vorbeste despre inflatie si despre necesitatea de a-i pune capat. Insa numai se vorbeste, nu se actioneaza.

142

dintre masa monetara si oferta de bunuri este considerata un exces de mijloace de plata sau de puterea de cumparare nominala fata de cantitatea de bunuri oferite sensibil mai mica.

Atat natura cauzelor inflatiei cat si masurarea acesteia ridica numeroase probleme. Inflatia se manifesta printr-un proces de crestere continua a preturilor iar deflatia este procesul invers, de scadere a acestora. Intensitatea sau marimea inflatiei o putem masura cu ajutorul unor indici care exprima schimbarea relativa a preturilor, precum si cu ajutorul unor indicatori care exprima cresterea masei monetare aflata In circulatie. Cei mai folositi indici care exprima marimea inflatiei sunt:

Indicele general al preturilor (P.N.B.)care caracterizeaza modificarea mediei ponderate a preturilor tuturor marfurilor si este denumit deflatorul P.N.B.

Indicele pretului de consum (I.P.C.) care exprima modificarea preturilor de consum, a cheltuielilor pe care o familie socotita standard In mediul urban le face pentru cumpararea bunurilor si serviciilor de consum. Acest indice (I.P.C.) se calculeaza pe baza urmatoarelor metodologii:a. se Incadreaza bunurile si serviciile corespunzatoare acestui indice In anumite grupe ca: alimente, locuinta, Imbracaminte, igiena, sanatate, educatie, transport, agrement;b. se stabileste ponderea fiecarei grupe In totalul cheltuielilor de consum lunare sau anuale ale familiei;c. se fixeaza modalitatile de observare a preturilor respective.

Acest indice se calculeaza si se supravegheaza In toate tarile cu economie de piata. Trebuie avut In vedere atat interpretarea statistica a acestuia (de observare si de calculare a evolutiei preturilor) cat si continutul social-economic (deoarece In legatura cu el, diferite categorii sociale si factori de decizie Isi exprima interesele.

Statistica internationala utilizeaza I.P.C. ca unul dintre cei mai cunoscuti indici de preturi, Guvernele calculeaza si publica lunar I.P.C. ca o masura a inflatiei din tara respectiva. In contractele colective de munca este prevazuta clauza compensarii cresterii preturilor, crestere care este evidentiata de acest indice. Prin urmare atat politica fiscala cat si cea monetara sunt afectate de modificarile valorii I.P.C.

I.P.C. masoara evolutia de ansamblu a preturilor marfurilor cumparate si a tarifelor serviciilor utilizate de populatie Intre doua perioade. Pentru calculul indicelui se foloseste o formula de tip Laspeyres44.

44 El exprima evolutia medie a preturilor pentru mentinerea unei structuri a consumului constanta (din perioada de baza) si nu exprima evolutia medie curenta. Principalul argument care sta la baza adoptarii formulei de tip Laspeires este cel al usurintei calculului si costului redus. Se determina structura consumului In perioada de baza, iar In continuare pentru calculul curent al indicelui este necesara Inregistrarea numai a preturilor astfel:

I.P.C. = ∑ ⋅=∑

∑=

∑

∑q qp

iI pqp

qpI P

qp

qp00

00

00

00

01 In care,

qp

qpq qp

i00

0000∑

= si exprima structura consumului pe categorii de bunuri si servicii determinata pe baza

cheltuielilor efectuate In perioada de baza.143

In tara noastra calculul indicelui se efectueaza pe baza cheltuialilor pentru cumpararea produselor si serviciilor de catre familiile cercetate pe baza Anchetei Integrate In Gospodarii (A.I.G.) si a preturilor Inregistrate In circa 5300 puncte amplasate In toate judetele tarii.

Guvernul publica lunar indici ai preturilor de consum, pe total si pe categorii de marfuri. Astfel, se calculeaza si se publica: rata lunara a inflatiei –cresterea preturilor de consum Intr-o luna fata de luna

precedenta; rata medie lunara a inflatiei – exprima media cresterii lunare a preturilor. Se

calculeaza ca o medie geometrica a indicilor cu baza In lant din care se scade 100; rata anuala a inflatiei – reprezinta cresterea medie a preturilor de consum Intr-un

an fata de anul precedent; rata anuala la sfarsitul anului – cresterea preturilor In luna decembrie fata de

decembrie precedent;Utilizarea indicelui I.P.C. este urmatoarea:

a) Pentru exprimarea nivelului inflatiei: Spre exemplu, daca In luna februarie fata de ianuarie valoarea lui I.P.C = 118,5%, rezulta nivelul (rata) inflatiei In luna februarie este de 18,5%.

b) Pentru calculul consumului real al populatiei Consumul populatiei se exprima In preturile perioadei pentru care se face calculul (consum nominal CN). Caracterizarea evolutiei In timp a consumului, nu sub aspect valoric ci, sub aspectul cantitatilor de bunuri si servicii consumate, presupune eliminarea influentei modificarii preturilor, deci calculul consumului real (CR).

IPC

CNCR =

c) IPC este utilizat In negocierile sociale privind stabilirea nivelului salariilor, indexarea salariilor, a pensiilor. Aceste indexari sunt utilizate ca garantie pentru mentinerea si cresterea puterii de cumparare, respectiv a salariului real si veniturilor reale.

Studiu de caz:

Salariul unui angajat a crescut Intr-o perioada de 6 luni de la 1,2 milioane lei la 1,6 milioane lei. In aceeasi perioada, I.P.C. indica o crestere a preturilor de la 100 la 120%.

Angajatul respectiv are o crestere a salariului nominal de 400.000 lei dar, o parte din aceasta crestere este anulata de inflatie. Pentru calculul nivelului si cresterii salariului real al persoanei respective trebuie luat In calcul cresterea preturilor cu 20%. Se utilizeaza relatia:

Salariul real (SR) = IPC

(SN)nominalsalariul

Deci lei000.200.100,1

000.200.1SR 0 ==

144

333.333.120,1

000.600.11 ==SR

Astfel, desi salariul nominal a crescut cu 400.000 lei, salariul real a crescut numai cu 133.333 lei. Diferenta fata de cei 400.000 este cresterea anulata de inflatie. Modificarea relativa a salariului real se exprima cu ajutorul indicelui:

1000

1 ⋅=SR

SRI SR , deci In cazul prezent, %108100

000.200.1

333.333.1 =⋅=I SR

Indicele salariului real ne indica o crestere a salariului real cu 0,8% In conditiile In care salariul nominal a crescut cu 33%.

%133100000.200.1

000.600.1 =⋅=I SN

Prin urmare, IPC e folosit de guvern drept criteriu de apreciere a reusitei sale politice si mai ales economice si totodata, I.P.C. serveste patronatului la negocierea cu sindicatele, deci cu salariatii. Sindicatele urmaresc cu deosebita atentie I.P.C., cresterea acestuia afectand valoarea salariului real, a carei aparare este obiectivul principal al sindicatelor si salariatilor.

Exista trei mari categorii de inflatii:

inflatia taratoare sau moderata, treapta inferioara si usor suportabila a inflatiei atunci cand rata anuala de crestere a preturilor e pana la 6%. Tarile din Europa occidentala Isi desfasoara si proiecteaza evolutiile economice In conditiile unei astfel de inflatii;

inflatia galopanta sau rapida, cand rata anuala a cresterii preturilor depaseste 10-15% si este caracteristica tuturor economiilor aflate In procesul de tranzitie la economia de piata;

hiperinflatie, etapa In care rata de crestere a preturilor depaseste lunar 10-15%. O astfel de inflatie a fost suportata de toate tarile dupa cel de-al doilea razboi mondial si mai ales de catre tarile ex-comuniste dupa 1989. Inflatia galopanta precum si hiperinflatia se produc pe fondul declinului economic, scaderii productiei nationale, somajului In masa, destructurarii vietii economice.

se mai Intalnesc In lucrarile de specialitate termenul de stagflatie, atunci cand inflatia este Insotita de somajul In masa. atunci cand inflatia este asociata cu recesiunea economica se mai utilizeaza termenul stumflatie.

procesul inflationist are doua cauze principale:

cresterea brusca si durabila a cererii globale In conditiile In care oferta globala ramane neschimbata sau scade;

scaderea ofertei globale atunci cand cererea globala ramane neschimbata sau creste.

In functie de aceste doua studii se deosebesc doua feluri de inflatie: inflatie prin cerere; inflatie prin costuri sau dura.

145

Inflatia prin cerere presupune o crestere mai rapida a cererii globale decat oferta. Cererea globala are doua componente: cererea de consum si cererea de investitii. Aceste elemente nu depind numai de factorii economici ci si de cei de natura psihologica si social-politica. In cresterea inflatiei, un rol important Il joaca neIncrederea agentilor economici In posibilitatile de valorificare a investitiei. daca nu vor exista conditii care sa le ofere suficienta Incredere, ei se vor abtine de la efectuarea acestor investitii, mai ales In domenii In care recuperarea se face In durate mai lungi de timp. Factorul psihologic Isi spune cuvantul si In ce priveste cererea de consum. Individul refuza sa mai economiseasca bani si prefera sa-si cumpere bunuri de folosinta Indelungata. Astfel se mareste consumul si, implicit, cererea globala conlucrand astfel la cresterea preturilor. Inflatia prin cerere este Insotita de supraoferta In bani care va actiona permanent In directia cererii si deci a preturilor. Unii specialisti considera ca sporirea cererii are si o latura pozitiva pentru ca aduce cresterea venitului macroeconomic, Insa acest aspect nu poate compensa latura negativa care este extrem de grava si greu de combatut.

inflatia prin costuri este acea forma a fenomenului inflationist prin care Intreprinderile, datorita cresterii costurilor de fabricatie, sunt nevoite sa-si diminueze iesirile ceea ce agraveaza si mareste dezechilibrul cerere-oferta. bunurile de capital fixe si circulante sunt destinate consumurilor intermediare si se deplaseaza Intre Intreprinderi. astfel toate Intreprinderile receptioneaza efectele cresterii inflationiste atat In calitate de cumparatori cat si In calitate de vanzatori. din cresterea preturilor bunurilor de capital, unele Intreprinderi, vor avea profituri suplimentare prin vanzarea productiei la preturi mai mari, iar altele vor avea cheltuieli suplimentare prin cumpararea acestor produse.

La nivel macroeconomic, Intreprinderile vor suporta urmatoarele elemente de costuri: costuri legate de forta de munca; costuri pentru utilizarea bunurilor de capital care provin din import.

Din cele prezentate rezulta ca principalul vinovat pentru cresterea preturilor este cresterea salariilor, iar acest fenomen are urmatoarele efecte:

In primul rand va contribui la cresterea cererii de consum a populatiei care, daca nu este Insotita de o crestere corespunzatoare a ofertei va determina automat cresterea preturilor;

In al treilea rand va duce la cresterea costurilor de fabricatie a Intreprinderilor care, din acest mediu vor fi nevoite sa-si reduca oferta sa-si mareasca pretul.

Unele efecte ale inflatiei moderate si controlate pot beneficia Insa atunci cand este vorba despre inflatie galopanta sau hiperinflatie le putem imediat asocia cu dezorganizarea economica, respectiv criza economica. Aceste doua forme negative ale inflatiei (inflatia galopanta si hiperinflatia) sunt factorii care Insotesc crizele economice si produc:

serioase dereglari In corelatiile dintre preturile marfurilor complicand posibilitatile de calcul al eficientei si rentabilitatii;

descurajeaza investitiile productive si orienteaza resursele banesti spre actiuni speculative, curente accelereaza oscilatiile cursurilor valutare cu efecte

146

negative pentru economiile nationale cu monede neconvertibile generand dezechilibre pe plan mondial si zonal;

conduce la degradarea societatii civile, antreneaza saracia clasei de mijloc, submineaza sistemul de impunere fiscala, genereaza coruptie si degradare a institutiilor statului.

finantarea aparatului de stat, etc.Pentru acoperirea cheltuielilor sale, statul are doua surse principale: emisiunea

monetara suplimentara si sporirea Incasarilor prin impozite si taxe. Ambele cai sunt generatoare de inflatie. Prin urmare, orice cheltuieli ale statului, In afara investitiilor In domeniul productiv si al bunurilor economice cu destinatie civila, contribuie la Incasarile populatiei si implicit la cereri de consum. Excedentul de masa monetara ajunge la dispozitia populatiei si reprezinta o cerere de consum nesatisfacuta care apasa asupra cererii globale, determinand cresterea inflationista a preturilor. Sporirea Incasarilor statului din impozite si taxe duce de asemenea la cresterea inflationista a preturilor pentru ca ea contribuie la majorarea costurilor de productie sau de circulatie, ceea ce obliga firmele la doua alternative: Isi reduc intrarile si-si Inceteaza activitatea; fie maresc preturile.Ambele alternative contribuie la dezechilibrul dintre cererea si oferta globala.

Somajul (criza locurilor de munca)

Una din libertatile fundamentale Inscrise In „Declaratia Universala a Drepturilor omului” (Art. 23) precum si In „Pactul privind drepturile economice, sociale si culturale din 1966” (Art. 6) o constituie dreptul la munca. Dreptul la munca Inglobeaza In continutul sau cinci componente dintre care, doua sunt libertati (sau drepturi naturale):

libertatea de alege o profesie; libertatea de a opta pentru locul de munca;

iar celelalte trei componente sunt drepturi propriu-zise care deriva din actul de conventionalitate:

contraprestatia pentru munca depusa; protectia sociala a muncii; dreptul la negocieri colective.

In baza acestui continut juridic al libertatilor fundamentale ale omului, statele democratice au mentionat In legile fundamentale dreptul la munca.

In Uniunea Europeana, dimensiunea internationala normativa este restransa la responsabilitatea U.E., In ceea ce priveste coordonarea planurilor nationale de securitate sociala si elaborarea de strategii deoarece In domeniul muncii, nu a fost operabil (realist) transferul de suveranitate de la fiecare stat In parte catre U.E., aceste relatii fiind, In continuare, de competenta forurilor nationale.

147

Privarea de dreptul la munca semnifica ceea ce denumim somajul45. Fenomenul respectiv demonstreaza ca o societate nu este capabila sa asigure ocuparea sau cel putin eficienta a fortei de munca.

Statutul de somer a fost definit la Conferinta Internationala a Statisticienilor din domeniul Muncii (In 1954 si 1982) si apartine Biroului International al Muncii.

Un individ ara statutul de somer daca se raporteaza la urmatoarele criterii:

nu are loc de munca; este disponibil pentru lucru; este In cautarea unei slujbe.

Este totodata, notificata si o varsta minima care poate confirma sau nu statutul de somer:

pana In 1841, varsta de munca Incepea la 10 ani; In anul 1880 varsta minima apta de munca a devenit 13 ani; dupa 1945 – 14 ani; dupa anul 1975 se stabilizeaza la 15-17 ani (In Romania –16 ani)

Calculul nivelului somajului se poate efectua In doua moduri, ca numar (somaj absolut) si ca rata (somaj relativ).

Somajul absolut se exprima prin numarul somerilor, persoane fizice active, fara loc de munca, dispuse sa lucreze, aflate In cautarea unui angajament si Inscrise la oficiile fortei de munca.

Somajul relativ (rata somajului) se calculeaza ca raport procentual Intre numarul somerilor NS si totalul populatiei active disponibile NA si exprima greutatea specifica a celor care cauta un loc de munca In cadrul populatiei active.

%NA

NSS =

In orice moment exista un nivel dat al somajului sau o anumita rata a somajului. In Romania statutul de somer este reglementat de Legea nr.1/1991,Legea 86/1992, Legea 76/2002. Conform prevederilor acestor acte normative sunt considerati someri „persoanele apte de munca, ce nu pot fi Incadrate din lipsa de locuri de munca disponibile, corespunzatoare pregatirii lor”.

De regula, In fiecare stat, rata somajului este calculata de institutii specializate, o singura data pe an, Intr-o anumita luna, ceea ce nu ia In calcul evolutia conjuncturala a somajului, In Romania, rata somajului se cuantifica lunar de catre Agentia Nationala pentru ocupare si vizeaza persoanele fara loc de munca, disponibile pentru a ocupa unul si care fac demersuri pentru Inscrierea In randurile membrilor Agentiei.

45 Dobrota N., Dictionar de economie, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, pag. 456. 1) Somajul – dezechilibru care reprezinta un excedent al ofertei fata de cererea de munca cu niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade, avand initial, caracter temporar, iar In ultimele doua decenii, unul permanent, dar care nu exclude total si definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca. 2) Starea de inactivitate economice totala sau partiala proprie celor care nu au loc de munca, sunt In cautarea unui loc de munca, nu-si pot gasi de lucru ca salariati, au conditia de salariati dar sunt angajati numai o parte din timpul de munca, cu scaderea corespunzatoare a salariilor. Somajul poate fi caracterizat prin: a) marime – care se exprima atat In mod absolut ca numar cat si relativ ca rata (nr. somerilor / populatie activa sau nr. somerilor / populatie ocupata); b) intensitate – ceea ce presupune fie Incetarea totala a activitatii, fie diminuarea sa Insotita de scaderea remunerarii; c) durata sau perioada de somaj – timpul care se scurge de la pierderea locului de munca pana la reluarea activitatii.

148

Somajul reprezinta un fenomen negativ al economiei (alaturi de inflatie), un dezechilibru important al pietei muncii, prin care oferta de forta de munca este mai mare decat cererea de forta de munca din partea agentilor economici (deci excedentul ofertei fata de cererea de munca). Cauzele somajului trebuie identificate In mod deosebit, In continutul crizelor economice. Sunt o serie de factori specifici pietelor care In diferite perioade de timp amplifica rata somajului:

dezechilibrele dintre cerere si oferta; fluctuatiile provocate de ciclitatea economica; lipsa masurilor de revitalizare economica dupa criza; gradul de sezonalitate al unor activitati; cauze de natura tehnica.

In afara acestor factori specifici exista si o seria de factori determinanti ai pietei muncii care fac posibila existenta somajului:

teoria cautarii locului de munca; teoria contractelor implicite; teoria salariului eficient.

In tarile cu economie de piata functionala activeaza atat prin politici active cat si prin politici pasive pentru combaterea somajului.

Politicile active presupun interventia clara pe piata muncii prin: serviciile de plasare a fortei de munca; calificarea profesionala, crearea directa de locuri de munca prin acordarea unor subventii si facilitati pentru angajatori; alocatii ale Intreprinderilor, etc.

Politicile pasive se refera la acordarea indemnizatiei de somaj; aceste politici nu au efect asupra volumului global al somajului dar scade presiunea financiara care apasa asupra somerului si evita tensiunile sociale majore. Tot In categoria politicilor pasive intra masura de reducere a populatiei active prin pensionari anticipate (pre-pensionari) sau cresterea perioadei de reconversie profesionala a somerilor.

La Inceputul acestui secol, pe fondul crizei, lucrurile se complica tot mai mult atat In economiile nationale cat si In cele integrate. Aproximativ 18 milioane de oameni cu dreptul la munca nu ocupau un loc de munca In ansamblul statelor U.E. Gradul de neocupare era variabil de la 3,7% In Luxemburg la 20,8% In Spania. Sansele de a gasi un loc de munca sunt mai mari In Danemarca, Islanda, Olanda, Portugalia iar In Spania si Finlanda mai muci.

Biroul de statistica al U.E., EUROSTAT a prezentat pe 11 martie 2004 o compilatie de indicatori social-economici ce schiteaza un portret al U.E. cu 25 de membrii din care sunt interesanti, sub aspectul subiectului In cauza, doua aspecte:

U.E. 25 va avea In comparatie cu U.E. 15 cu aproape 20% mai multa populatie; rata somajului va fi mai mare ci 1% In U.E. 25 fata de U.E. 15.

O problema critica a economistilor este stabilirea criteriilor conform carora o economie se afla In conditii de ocupare totala a fortei de munca (dupa unele teorii ar corespunde unui nivel al somajului de 4%-6%). Unii economisti sustin ideea ca reducerea sub 5%-6% nu implica riscuri, In cel mai rau caz s-ar Inregistra o crestere a inflatiei. In unele lucrari de specialitate cresterea somajului este asimilata crizei locurilor de munca. Fiind

149

parte componenta a crizei economice, criza locurilor de munca se anunta In toata lumea drept un cutremur economic si social de dimensiuni nemaicunoscute pana acum.

Doua cauze importante conduc catre un asemenea fenomen:

economia de Inalta performanta rapeste societatii de consum munca si arunca pe strada proprii consumatori. Regulile pietii mondiale fac ca din SUA pana In Australia si din Marea Britanie pana In Japonia, bunastarea de masa se restrange rapid In sanul natiunilor care constituie plutonul fruntas al economiei mondiale.

concurenta Intr-o economie globala brutala creeaza o piata globala a muncii. Nici un job nu mai este sigur; profitorii economiei globale comenteaza cu placere criza Intr-un fel de proces legic (urmare a unei schimbari structurale inevitabile). In 1996, Heinrich von Pierer, seful concernului SIEMENS spunea „vantul concurentei s-a transformat In furtuna, iar adevaratul uragan abia ne asteapta). Cutremurul economic si social poate lua dimensiuni necunoscute fie ca este vorba

de automobile, chimie, electronica, telecomunicatii, servicii, comert, finante, In orice loc din lume unde produsele si serviciile se negociaza liber. Nici chiar ziaristii, redactorii, analistii nu mai pot visa la angajari ferme cu salarii grase cum aveau elitele presei tiparite sau a televiziunilor publice. Toata lumea recurge la mana de lucru ieftina chiar si editorii de carti, filme, etc. sunt afectati de cresterea de preturi si dezinteresul cetatenilor. In consecinta, criza locurilor de munca poate avea urmatoarele efecte:

risipa si pierderi din punct de vedere social (rentieri si asistati, coeziune sociala fisurata, cetateni marginalizati, aroganta si cinismul unor politicieni care abia alesi Isi reneaga propriile promisiuni);

scaderea drastica a nivelului de trai, deci cresterea ratei saraciei; afecteaza resursa umana a economiei nationale si demnitatea umana (cu

cat se prelungeste durata somajului se deterioreaza structura psihica umana precum si capacitatea de perceptie a propriei utilitati);

apare si se dezvolta munca la negru In economia subterana; se produc dezacorduri majore Intre populatia ocupata si cea neocupata; este afectata democratia prin favorizarea expansiunii extremelor politice

suprapuse peste revolta cetatenilor confruntati tot mai intens cu o mare de nedreptati.Pentru o buna perioada de timp, cetatenii Romaniei vor mai suporta efectele

imediate ale aplicarii criteriilor de convergenta stabilite prin Tratatul de la MAASTRICHT 1992, o adevarata presiune asupra politicii interne a oricarui stat care aspira la integrare In U.E. si anume:

Indatorire publica redusa; conturi externe fara distorsiuni grave; inflatie stapanita (sub control).

Pentru multi romani integrarea In U.E. nu va tine locul unei religii care are menirea sa umple vidul lasat de epoca comunista.

6 . Politici si strategii de gestionare a crizei economice

150

Pentru gestionarea unei crize economice trebuie sa existe cel putin tot atatea instrumente de politica economica cate obiective sunt planificate a se obtine iar pentru fiecare obiectiv trebuie utilizat instrumentul adecvat. Daca dorim sa combatem inflatia este necesara o politica monetara activa apreciata drept varful de lance al politicii economice.

In conditiile In care se doreste o relansare a cresterii economice se apeleaza la instrumente specifice: o politica fiscala, bugetara si a veniturilor coerenta, consecventa si adaptata la realitati si de ce nu, Insotita de o politica monetara care, prin manevrarea masei monetare si a ratei dobanzii sa descurajeze tendintele inflationiste.

Trendul crescator al unei economii se poate declansa daca creste si volumul exporturilor economiei respective. Pentru realizarea acestui obiectiv sunt necesare urmatoarele masuri: restructurare economica reala (care este imposibila pe termen scurt); aplicarea unor politici sectoriale ferme; crearea unor poli de competitivitate; realizarea conditiilor necesare pentru detinerea unei productivitati marginale superioare; realizarea unor avantaje competitive; introducerea unor stimulente pentru exportatori; identificarea si consolidarea unor piete.

Renumitul economist si profesor universitar Tiberiu Braileanu prezinta In lucrarea intitulata „Noua economie – sfarsitul certitudinilor” Editura Institutul European, Iasi, 2001, urmatoarele surse ale progresului economic si iesirii din criza economica: proprietate privata; libertate a schimbului; piete concurentiale; o piata a capitalurilor eficienta; stabilitate monetara; rate scazute ale impozitarii; comert liber.

De regula, criza economica afecteaza Intreaga economie nationala si o Inchisteaza Intr-un cerc vicios sub actiunea urmatorilor factori: volumul mic al investitiilor (datorita lipsei de performanta a creditului pentru investitii si a intrarilor reduse de capital strain);

declinul economic anterior crizei si mai ales cel generat de criza economica care Ingreuiaza restructurarea productiei si a exportului, descurajeaza investitiile publice46 si private47.

datoria publica In crestere precum si balanta comerciala si de plati externe dezechilibrata (datorita lipsei marfurilor cu grad de prelucrare ridicat si imposibilitatii acoperirii resurselor pentru restructurarea economiei In ansamblul sau.

Marea parte a studiilor efectuate pe subiectul crizei economice evidentiaza urmatoarele politici de gestionare a unei crize economice:

actiunea concomitenta a mai multor parghii economice: rate ale dobanzii48 reale scazute; un curs de schimb competitiv si relativ stabil; intrari masive de capital strain pe fondul unei reting ridicat (riscul de tara scazut); deficite bugetare si cvasi – fiscale reduse;

a) recuperarea economica sustinuta de efortul formarii de capital autohton si orientarea agentilor economice spre alocarea unui procent mai mare din venituri spre investitii si nu spre economisire (cum a fost caracterizat ultimii 15 ani In

46 investitii publice - totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpararea de bunuri de capital si sunt efectuate de catre guvern;47 investitii private - totalitatea cheltuielilor care se fac pentru cumpararea de bunuri de capital si sunt efectuate de sectorul privat;48 rata dobanzii – remunerarea ce revine pentru serviciul adus de un capital pe o perioada determinata exprimata procentual fata de marimea capitalului avansat. Rata dobanzii se calculeaza astfel: I=D/C .100 unde, I = rata dobanzii, D = dobanda cuvenita, C = capitalul avansat sau creditul.

151

Romania), iar ponderea investitiilor brute sa o reprezinte investitiile publice In transporturi si telecomunicatii moderne;

b) Dezvoltarea unui export eficace alcatuit din bunuri si servicii calitativ superioare, cu valoare adaugata ridicata, prin realizarea unor investitii atat private cat si guvernamentale foarte bine sustinute din punct de vedere tehnic, comercial si economic.

c) Reducerea ratei reale a dobanzii si, implicit, diminuarea semnificativa a serviciului datoriei publice49 si a deficitului bugetar. Prin diminuarea serviciului datoriei publice s-ar schimba politica bugetara, In sensul alocarii unei parti tot mai importante din veniturile publice pentru majorarea cheltuielilor de capital cum ar fi investitiile In infrastructura.

Efectele acestor investitii s-ar simti asupra populatiei apta de munca, dar mai ales asupra celei ocupate In sensul reducerii ratei somajului, cresterii gradului de ocupare a fortei de munca si nu In ultimul rand, cresterea volumului de resurse financiare necesare asistentei sociale: aceasta ar fi sursa combaterii saraciei pentru ca din rezultatul acestor conditionari se produce ridicarea nivelului de trai si a calitatii vietii tuturor categoriilor de persoane.

Pe baza politicilor de gestionare a crizelor se pot aplica urmatoarele strategii pentru managementul crizei economice:

Cresterea economica, modernizarea si cresterea competitivitatii economiei autohtone, integrarea economiei romanesti ca modul In diviziunea mondiala a creatiei de valori materiale si spirituale. Aceasta politica poate fi implementata prin: realizarea unui sistem bugetar modern, o reforma fiscala adevarata si motivata de tip occidental. Aceste doua mari domenii strategice ale economiei presupune adoptarea unor masuri legislative eficiente pe domeniile:

- reducerea cheltuielilor administrative ale tuturor agentilor economici;- redimensionarea cheltuielilor bugetare ale statului;- realizarea unei cresteri economice durabilebazata pe capitalul autohton si

strain In domeniile strategice ale economiei;- cresterea investitiilor profitabile In societate; obtinerea unei protectii

sociale reale pentru toate categoriile de populatie, In special, pentru cele defavorizate.

Privatizarea reala pe criterii economice de performanta pentru a se evita transferul de proprietate fara echivalent. Conceperea privatizarii drept o cale prioritara de constituire si consolidare a capitalului autohton, de atragere a capitalului strain performant purtator de crestere economica si de progres tehnologic. Prin aceasta strategie ar trebui sa se urmareasca:

- privatizarea marilor Intreprinderi de catre noii proprietari care dispun de capacitatea financiara, manageriala si tehnica de a asigura relansarea productiei, recucerirea pietei externe si apararea interesului national;

49 datorie publica - ansamblul obligatiilor pe care statul si le asuma, atunci cand contracteaza Imprumuturi interne sau externe In vederea finantarii economiei cand aceasta se confrunta cu deficite bugetare, cu insuficienta resurselor valutare si alte fenomene de dezechilibru. corespunzator datoriei interne sau externe, gradul de Indatorare al unei tari exprima marimea datoriei publice D.P. pe unitatea de produs intern brut

(P.I.B.): PIB

DP sau pe cantitatea de produs national brut:

PNB

DP, DP este In mare parte rezultatul deficitului

bugetului de stat pe termen lung.152

- selectia investitorilor straini precum si acelor romani tinand seama de strategiile concurentiale ale marilor concerne care urmaresc prin orice mijloace protectia propriilor interese pe piata internationala; totodata, se poate impune o conditie contractuala ca o capacitate industriala din sectoarele strategice sa nu fie Inchisa sau lichidata de noul proprietar, conditie ce poate constitui una din conditiile de selectie a investitorilor;

- In conditiile unor deficite bugetare si ale unor balante de plati deficitare se pot lua In calcul posibilitatile vanzarii sau concesionarii pe diferite termene pana la 99 de ani a activelor importante pe valuta forte, sumele astfel detinute intrand In rezerva valutara a tarii sau pot fi investite.

Reducerea cheltuielilor administrative si redimensionarea cheltuielilor bugetare prin:

- finalizarea In timp scurt a procesului de privatizare si restructurarea societatilor nerentabile cu capital de stat;

- definirea prioritatilor In domeniul cheltuielilor bugetare In functie de sectoarele strategice ale economiei nationale, In special In domeniile : sanatate, educatie si Invatamantul de toate gradele;

- operationalizarea procedurilor privind Infiintarea noilor societati comerciale, simplificarea legislatiei corespunzatoare, declararea veniturilor si controlul acestora; asanarea legislatiei si reglementarilor inutile, confuze, interpretabile;

- adoptarea unor acte normative care reglementeaza sistemul pensiilor si asigurarilor sociale dupa unele modele din vest.

Relansarea cresterii economice si cresterea investitiilor profitabile prin: - Stimularea intereselor economice ale contribuabilului printr-un sistem de

impozitare adecvat situatiei (impozitare unica, diferentiata, trepte de impozitare a profitului, scutirea agentilor economice de la plata impozitului pe profit pe perioade de la 3-5 ani, daca creeaza noi locuri de munca);

- Stabilirea pentru T.V.A. a unor trepte diferentiate In functie de categoria de produse sau servicii, In functie de numarul de utilizatori si de locul de fabricatie al acestora;

- Utilizarea deficitului bugetar ca sursa de finantare a cresterii economice prin atragerea surselor financiare de la populatie si de la agentii economici;

- modificarea politicii fiscale privind impozitarea proprietatilor imobiliare de tipul constructii cu destinatie de locuinte, terenuri si constructii cu alta destinatie decat cea de locuinta;

- atragerea In procesul investitional, a unor persoane fizice si juridice prin investitii directe In economia nationala, prin cumpararea de titluri de valoare sau participatiuni la fonduri;

- ajustarea unor categorii de taxe si impozite pe care agentii economici sunt obligati sa le plateasca si care le afecteaza competitivitatea In raport cu concurenta internationala;

Eradicarea coruptiei din institutiile publice si de pe scena politica prin limitarea si stoparea accesului la resursele statului al unei elite sociale lipsita de scrupule si favorizata de o administratie clientelara prin:

153

- depolitizarea organelor de control la toate nivelele (fara a mai constitui instrumente politice);

- eradicarea totala a presiunilor factorilor politici asupra agentilor economici mai ales In scopul colectarii de fonduri pentru unele grupari politice (grave abateri de la morala);

- independenta reala a justitiei, finalizarea cazurilor de coruptie si prezentarea elementelor care sa reprezinte o consolare publica si o sanctiune drastica pentru cei corupti;

- dirijarea fondurilor de la U.E. si B.M. pe temeiuri rationale catre comunitatile locale, nu pe temeiuri politice;

- adoptarea cadrului legislativ la cerintele U.E. si aplicarea stricta a normelor juridice privind: conflictul de interese, publicarea averilor demnitarilor, finantarea partidelor politice, etc.

Protectia sociala moderna si eficienta aplicand urmatoarele masuri:- scaderea preturilor produselor alimentare fabricate In tara din resurse

interne care sunt destinate pietei interne;- stabilirea unui raport echilibrat Intre salariul minim garantat pe economie

si un nivel minim garantat prin lege pentru pensii si asigurari sociale;- acordarea de ajutoare sociale In bani, bunuri sau servicii pentru familiile

care au In Intretinere persoane care fac parte dintr-o categorie defavorizanta.In conditiile economiei de piata si In contextul economiei globale pozitia statului

nu este deloc confortabila. Statul continuam sa ramana o componenta a mecanismului de functionare a economiei de piata dar cei care decid sunt fortele pietei si centrele private de decizii. Guvernele accepta sa respecte consemnele generale ale politicii impuse de institutiile economice si financiare internationale (F.M.I., B.M.) Insa sunt lipsite de parghiile necesare modificarii fluxurilor de capitaluri sau de a se opune pietelor. Statul nu mai poate controla nici schimburile, nici fluxurile de bani, de informatii sau de marfuri. Cu toate aceste limitari ale suveranitatii statului, cetatenii, In marea lor majoritate, considera ca statul ramane cu responsabilitati In privinta pregatirii profesionale a cetatenilor, aparare si ordine publica. Dar, toate aceste sectoare depind de structura economica a statului respectiv. In aceste conditii liderii politici responsabili In administratia centrala si locala sunt nevoiti sa transfere unele proiecte si decizii majore (investitii, locuri de munca, sanatate, educatie, cultura, mediu) din sfera publica In sfera privata.

Unele state care si-au vandut masiv Intreprinderile publice sectorului privat si oarecum si-au relaxat responsabilitatile publice au constatat ca aceste Intreprinderi de baza au ajuns In proprietatea marilor grupuri multinationale. Iata cat de simplu, realitatea noii puteri globale iese de sub controlul statelor si agreseaza permanent structurile statale. Tot mai multi analisti, economisti sustin ideea ca „In era globalizarii statul In loc sa creasca din punct de vedere economic, scade sarcina economica si creste sarcina sociala”, prin urmare, statul devine tot mai mult un stat social. Transferurile sociale au ajuns In unele state la 33% din PSB (produsul social brut). Unele guverne, pentru a-si mentine sau dezvolta credibilitatea sociala, dezvolta si alte forme de asistenta sociala pe langa cele de baza: finantarea pensiilor, indemnizatiile de somaj, Ingrijirea medicala. In acest fel, statul social, prin asistenta sociala amplificata, cauzeaza mari costuri administrative, favorizeaza pe aceia care nu ar trebui sa beneficieze de ele

154

iar celor cu adevarat nevoiasi nu le ajung, devine un stat social foarte scump. Si atunci cine este responsabil pentru aplicarea unui management de criza eficient?

CONCLUZII Politica este o coordonare constienta a treburilor publice si este interpretata de

cetateni In mod diferit: o competitie, o lupta pentru putere; un mod de reglementare a vietii sociale. Modalitatile de reglementare a vietii sociale trebuie regandite si aplicate tot de politica. In pofida unor sentimente si reactii negative pe care le starnesc uneori politicienii, politica ramane un domeniu prioritar de actiune, necesar si util In gestionarea tuturor tipurilor de crize care se produc In societatile contemporane precum si In cele viitoare;

Orice guvern democratic foloseste un aparat de stat specializat pe domenii administrative nu politice, care este responsabil de gestionarea tuturor fenomenelor care se produc pe teritoriul unde are legitimitate In exercitarea autoritatii;

Fiecare domeniu existent Intr-o societate este reglementat printr-un act normativ si exista una sau mai multe institutii care gestioneaza organizarea si functionarea interna a domeniului respectiv precum si relatiile de interdependenta cu celelalte elemente ale mediului extern. Drept urmare exista structuri constituite pe plan intern si extern capabile sa sesizeze si sa corecteze abaterile constatate fata de o serie de parametri de referinta, sub controlul unui factor de autoritate si cu respectarea unor reguli juridice, metodologice si procedurale. Un asemenea demers vizeaza respectarea unor corelatii necesare Intre eforturi si rezultate, Intre venituri si cheltuieli, Intre integritatea patrimoniului entitatii economice si utilizarea In propriul interes a resurselor sale;

Problematica crizei economice trebui abordata In perspectiva sistemica prin managementul prospectiv (interactiv) si renuntarea la cel retroactiv, diminuarea elementelor de control formal In favoarea celor de conceptii, trecerea de la promovarea continuitatii la gestionarea inteligenta a schimbarilor precum si extinderea sferei manageriale si asupra unor coordonate ale realitatii economice cum sunt: timpul, informatia, competentele firmelor, Invatarea si cunoasterea organizationala, succesul si performantele economice;

Economia politica internationala apreciaza ca relatiile interne cat si cele internationale au o puternica dimensiune politica si ca actorii principali, chiar unici ai acestor relatii sunt statele si nu producatorii si consumatorii. Puterea statului se bazeaza pe resursele naturale existente, pe demografie, pe suprafata teritoriului, pe arsenalul militar. Economia nu este decat un mijloc de afirmare a puterii unui individ fata de altii sau a unei tari fata de restul lumii;

Din punct de vedere al analizei economice contemporane, statul poate fi considerat un agent economic de sine statator ce Isi asuma trei functii:

- alocarea resurselor (daca piata este slaba);- redistribuirea (politica fiscala si transferurile);- stabilizarea (masuri conjuncturale pentru a lupta Impotriva somajului sau a

inflatiei).Prin urmare, statul este considerat un agent economic particular aflat In concurenta

cu producatorii si consumatorii pentru a atinge anumite obiective strategice specifice pe care piata nu este In masura sa le realizeze In mod spontan. Unul din aceste obiective este gestionarea crizei economice, obiectiv care ar trebui sa dea de gandit puterii politice motivate, In principal, de dorinta de a fi alese sau realese. La Inceputul

155

secolului al XXI-lea miscarea accelerata de globalizare a economiei aduce cu sine sperante dar si riscuri. In acest context, cautarea sistematica de oportunitati transformate In castig de catre investitori, motivati de beneficii imediate si putin preocupati de etica afacerilor, poate genera Inca crize grave si pot prejudicia mediul natural.

CAPITOLUL 10 CRIZA FINANCIARA

1.G lobalizarea, factor Insotitor al crizei financiare

Lumea In care traim este monopolara, globalitara si teribil de dinamica. Conceptia despre problemele globale exprima interesul pe care Il prezinta fenomenele ce influenteaza direct viata social-economica si politica a natiunilor, prosperitatea materiala si progresul spiritual al tuturor oamenilor. Prin aceste probleme globale viata fiecarui locuitor al planetei este influentata, Intr-o oarecare masura, de deciziile luate In afara propriei tari. Inca din secolul al XVI-lea s-au constituit cateva lumi economice cu aspect globalitar: Occidentul, China, comunitatea umana islamo-turca. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea si Inceputul secolului al XX-lea, odata cu extinderea procesului de industrializare (In care Marea Britanie are rolul principal), fenomenul de unificare tinde sa se amplifice cu toate barierele vamale impuse de statele respective. Criza economica din 1929-1933 precum si cele doua razboaie mondiale nu au putut opri aceasta miscare globalitara, aceasta constituind mai departe o modalitate sau un sistem de receptare si abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane determinate de interactiunea multiplelor procese si fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale, ecologice, financiare, militare, etc. si proiectarea lor Intr-o larga perspectiva de catre comunitatea internationala. O abordare oficiala globalista In domeniul economico-social a declansat-o Clubul de la Roma, un organism apolitic fondat In 1968 care si-a fixat, In centrul subiectelor de dezbatere, problema globalizarii. Incercand sa creeze o argumentatie stiintifica asupra fenomenului, Clubul de la Roma a elaborat o serie de lucrari sub forma unor rapoarte dupa cum urmeaza: „Limitele cresterii”-1972, „Omenirea la raspantie”-1974, „Restructurarea ordinii internationale”-1976, ”Hrana pentru 6 miliarde”-1983. In anul 1992 a aparut lucrarea „Prima revolutie globala”, autori fiind doi membrii marcanti ai Clubului de la Roma, Alexander King si Bertrand Shneider. Continutul lucrarii respective a contribuit substantial la Intelegerea fenomenului miscarii globale si, mai ales, a deschis ochii guvernelor statelor lumii, liderilor politici, asupra masurilor de politica economico – sociala, necesare pentru asigurarea perspectivelor globale ale lumii. Problemele cum sunt: cresterea economica, explozia demografica In anumite regiuni, alimentatia, subdezvoltarea, poluarea, exploatarea spatiului planetar, terorismul etc. nu mai pot fi rezolvate conform politicilor traditionale ci, trebuie proiectate unele argumente stiintifice Innoitoare privind gandirea spatiului planetar.

156

Aceste proiecte, care transforma lumea treptat Intr-o entitate cu trasaturi globale si un sistem social global, se bazeaza, In primul rand, pe intensificarea relatiilor economice internationale, migratia oamenilor In cautarea de salarii mai bune, accelerarea tranzactiilor pe pietele de schimb, aparitia si functionarea unor institutii economice si financiare internationale, deschiderea crescanda a economiilor statelor spre marfuri si capitaluri straine. Aparitia si dezvoltarea firmelor multinationale, cautarea cu mai bune oportunitati de profit, organizarea de productii la nivel global si rapiditatea cu care sunt vehiculate informatiile au stimulat, permanent, schimburile Intre natiuni. Aceste realitati economice interdependente la nivel planetar au generat suficiente motive sa se vorbeasca tot mai accentuat despre o globalizare financiara.

In perioada de dupa 1980 si pana In prezent guvernele statelor nationale au creat facilitati pentru intrarile si iesirile de capital, supunand anumite bariere juridice. Prin aparitia burselor (pietelor financiare) s-a creat o mai mare mobilitate fluxurilor financiare internationale datorita eliminarii unor obstacole (intermediari financiari) care Ingreunau comunicarea Intre diferitele zone financiare. In urma acestor transformari rapide ale mecanismelor financiare a crescut volumul tranzactiilor de titluri (actiuni si obligatiuni) si au fost create unele instrumente financiare noi, care au atras In jocul financiar state cu economii aflate In diferite stadii de dezvoltare si sustinute de sisteme financiare nationale neadecvate sistemului concurential mondial. Drept urmare, In unele state au aparut dezechilibre comerciale mari care au reclamat atat ajustari la balanta de plati cat si impunerea unor restrictii la fluxurile de capital.

Pentru a se evita o deteriorare a sistemului financiar international, s-au revazut unele atributii ale organismelor financiare si economice internationale astfel: Banca Mondiala si Fondul Monetar International urmau sa se ocupe de problematica financiara pe termen scurt (corectarea balantei de plati) si lung (dezvoltarea economica) iar actuala Organizatie Mondiala a Comertului (OMC) sa se ocupe de ordonarea comertului international, de liberalizarea sa. Cu toate aceste interventii ale organismelor mentionate, unele guverne nu au aplicat cele mai eficiente masuri (reforme) pentru a apara nivelul de curs al monedei nationale, riscand pierderi considerabile de rezerve mai ales In conditiile existentei hiperinflatiei. Acesta este motivul principal pentru care Europa a cautat o alternativa institutionala care sa favorizeze stabilitatea economiilor europene si protectia acestora fata de perturbatiile spatiului mondial. Asa a luat fiinta Sistemul Monetar European (EMS) ca precursor al mecanismului cursului de schimb (ERM) si al Uniunii Monetare. In afara acestor politici de protectie luate la nivel national si regional, In functionarea mediului economic si financiar au avut loc, In

157

ultimele doua decenii si unele evolutii institutionale50 care au urmarit o schimbare de fond si au produs consecinte majore:

- a crescut incertitudinea financiara internationala care a influentat negativ formarea si aplicarea politicilor economice nationale, a fost limitata suveranitatea economica a statului nevoit tot mai mult sa se supuna dictatului pietelor financiare;

- datorita presiunii pietelor financiare s-au generalizat politicile de austeritate (bugete echilibrate sau cu deficite din ce In ce mai mici) si s-a intensificat concurenta Intre guverne pentru a convinge pietele financiare externe de autenticitatea progreselor facute de economiile locale; foarte multi economisti apreciaza ca existenta asimetriilor In economia mondiala si uniformizarea deflationista a politicilor macroeconomice poate realiza un echilibru nefavorabil la nivel global si poate conduce la grave crize economice si financiare.

- miscarea rapida si speculativa a capitalului privat mai rapida decat a productiei si comertului a marit probabilitatea pentru prabusirea masiva a preturilor precum si a activitatii economice; relativitatea si incertitudinea ce Insotesc miscarile de capital ca si slabiciunile institutiilor din tarile mai putin dezvoltate au generat grave crize financiare;

- proliferarea crizelor financiare In plan mondial au produs o diminuare progresiva a capacitatii FMI de a actiona In calitate de Imprumutator si de a aplica masuri draconice tarilor In cauza; din aceste considerente s-au impus interventiile FMI In crizele financiare care au avut loc In Mexic –1994, Coreea de Sud si Thailanda –1997, Rusia –1998; a fost, de asemenea, necesara o reconsiderare a procedurilor de interventie a FMI pentru a elimina ideea potrivit careia, In cazul unei crize financiare majore, capitalul privat miza pe interventia salvatoare a FMI;

- politicile economice ale statelor au fost obligate sa se desfasoare pe baza unor reduceri substantiale ale cheltuielilor publice afectand astfel functia sociala a acestora; din aceste considerente In unele state au avut loc reformari repetate si uneori ineficiente ale sistemului de asistenta sociala precum si a ofertei de bunuri publice; au crescut inegalitatile sociale, s-a marit raportul Intre numarul celor bogati si al celor saraci iar guvernele au fost puse In fata unor dileme de a alege politica economica fara a renunta la statutul asistential;

- proiectarea si implementarea unor strategii financiare care sa contracareze presiunile exercitate de globalizare asupra sistemului financiar prin realizarea unor

50 Aceste evolutii Isi au originea In progresul tehnologic (tehnologia informatiei si cea comunicationala), inovatiile financiare, cresterea economica remarcabila din unele zone (Asia de Sud – Est) si spiritul de liberalizare a pietelor (accentuat de Doamna Thatcher In Marea Britanie si Administratia Reagan In S.U.A.). Acest spirit neoliberal a fost amplificat de prabusirea sistemului comunist In jurul anului 1989, aparand pe piata libera Inca cateva sute de milioane de consumatori fapt ce a marit aria de actiune a capitalului financiar In cautare de amplasamente avantajoase. Inovatia financiara a fost stimulata prin aparitia unor actori institutionali cu mare greutate pe piata: fondurile de pensii (cele din SUA) si alte fonduri private care au modificat compozitia fluxurilor financiare internationale postbelice. Dupa anii ’80 capitalul privat Isi mareste accelerat ponderea In finantarea unor dezechilibre externe (afectand atributiile si contributiile FMI, BM si a unor guverne). O alta evolutie de ordin institutional o constituie formarea de asociatii financiare care combina toate genurile de operatiuni financiare la scara globala. Au loc fuziuni Intre banci comerciale si de investitii, Intre companii de asigurari ce dau nastere la puternice institutii financiare private. Tot In acest context se Inscrie si liberalizarea pietelor financiare In unele state care au adoptat sistemul economic al pietei libere si care, si-au manifestat dorinta, prin politicile si legislatia proprie, de a atrage capital pentru dezvoltarea economica proprie. Ca rezultat unele state si-au manifestat interesul politic de a se implica (SUA, M. Britanie, Germania, Austria, Elvetia, etc.) si au cerut celor doritoare de a atrage capital strain sa-si deschida pietele financiare In cadrul unor negocieri bilaterale sau multilaterale. Interesul acestor tari bogate s-a materializat In propunerea facuta catre Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, la jumatatea anilor ’90, de a adopta reguli uniforme privind regimul investitiilor In lume, care sa confere protectia juridica a acestora, propunere care nu a fost acceptata.

158

blocuri (unitati) comerciale si monetare. Uniunea Europeana reprezinta unul din modelele de integrare regionala care se adapteaza la cele mai noi tendinte de evolutie Intr-o lume supusa fragmentarii si violentelor.

Sistemul international actual este format din 200 de state suverane. Angajarea fiecarui stat In fluxul de capital international depinde de starea concreta a fiecarei economii (factorii conjuncturali, conditiile structurale). Astfel se poate explica de ce o tara care acumuleaza datorii externe foarte mari este exclusa de la programul de finantare externa chiar daca ridica pretul obligatiunilor pe care le lanseaza. Aceasta este una din metodele care conduc la cresterea ponderii fluxurilor financiare investitionale In ansamblul miscarilor de capital, care au devansat cu mult, comertul international.

Tarile In curs de dezvoltare au institutii destul de slabe, sunt apreciate vulnerabile si incapabile sa faca fata unor miscari de capital de mare amploare. Acestor tari li s-a recomandat mai multa prudenta In liberalizarea (deschiderea) pietelor financiare, a contului de capital.

Cu totul altfel, se pune problema cu tarile dezvoltate care beneficiaza de institutii solide si sisteme financiar - bancare puternice, In care sunt caracteristice miscarile libere de capital.

Cu siguranta, globalizarea aduce profit anumitor state sau categorii dar, In unele cazuri necesita unele politici compensatorii, mai ales, pentru statele (natiunile) ale caror venituri sunt mici iar economia amenintata. Fenomenul globalizarii va ramane axa de evolutie a lumii contemporane sprijinita de a tehnologie mondiala informatizata, impunand pretutindeni o doctrina neoliberala conform careia, orice piata din lume va fi supusa presiunilor de liberalizare totala.

2. C orelatia economie – finante

Orice sistem economic defineste ansamblul modalitatilor de organizare si functionare a activitatii economice astfel Incat cu resurse de care dispune un stat sa se asigure cat mai bine cerintele de consum ale populatiei respective. Sistemul economic optim este considerat acel sistem care asigura la nivel maxim ceea ce le este necesar oamenilor. De cele mai multe ori, sistemul economic este folosit conceptual pentru a defini o doctrina economica sau o politica economica promovata de un stat. Alteori conceptul este folosit pentru a desemna un sistem economic-social, o formatiune social economica sau chiar componenta economica a unui stat. Economistii occidentali In mare parte definesc sistemul economic ca un ansamblu de trei componente si anume: obiectivele activitatii economice; organizarea juridica sociala; tehnica si tehnologia utilizata pentru organizarea productiei de bunuri si servicii necesare consumului.

Conform acestor idei de baza istoria omenirii cunoaste urmatoarele cinci sisteme economice:

13. sistemul economiei Inchise;14.sistemul economiei artizanale;15. sistemul economiei capitaliste (de piata);16.sistemul economiei colectiviste (socialiste – comuniste);

159

17.sistemul economiei corporatiste.Atat la nivelul sistemului economic mondial cat si economiile statelor nationale prezinta unele elemente asemanatoare cum sunt:

forma de proprietate dominanta; mecanismul de conducere al economiei (legi, principii, planuri); modul de repartizare a rezultatelor muncii (dupa cantitatea, calitatea si

importanta sociala a muncii depuse; dupa gradul de participare a capitalului social; alte forme derivate);

doctrine politico – ideologice (democratice, socialiste, comuniste, etc.); integrarea In aliante de diferite tipuri, inclusiv uniuni economice; convergenta unor interese geoeconomice impuse de fluxul economic

international si pietele financiare internationale;In acelasi timp, In economiile statelor precum si In sistemul economiei mondiale sunt identificate o serie de deosebiri generate de urmatorii factori:

cantitatea de resurse de care dispun economiile nationale; strategiile economice aplicate, precum si obiectivele generale proiectate pe

termen mediu si lung; gradul de dependenta al economiei fata de mediul international, In ceea ce

priveste necesarul de materii prime, resurse energetice, specialisti, tehnologii si capital;

stadiul de evolutie al sistemului democratic, structura sociala, stadiul de evolutie al relatiilor sociale;

Atat sistemul economiei nationale cat si cel mondial functioneaza avand la baza un mecanism economic51 In cadrul caruia un rol preponderent Il ocupa componenta financiara-monetara.

Componenta financiar-monetara, element constitutiv al mecanismului economic, defineste ansamblul principiilor, structurilor, formelor, metodelor si parghiilor economico - financiare - monetare prin care se realizeaza politicile financiare, cele monetare si a cursului de schimb.

Componenta financiara-monetara a mecanismului de functionare a economiei nationale si mondiale cuprinde urmatoarele elemente:

a) finantele;b) parghiile financiare-monetare;c) institutiile si organele cu atributii In domeniul finantelor;d) cadrul juridic national si international cu caracter normativ In domeniul

finantelor.▪ Finantele sunt definite drept fluxuri economice exprimate In bani, prin care „se

formeaza, se repartizeaza si se folosesc resursele banesti necesare finantarii activitatii”. Finantele au un rol important atat In viata social-economica a statului cat si In plan economic mondial deoarece, proiectele economice de dezvoltare viitoare precum si obiectivele strategice ale acestora nu sunt posibile In afara corelarii lor cu posibilitatile de finantare.

51 Mecanismul economic – totalitatea principiilor, structurilor, strategiilor si metodelor aplicate de catre factorii manageriali ai economiei nationale pentru a asigura functionarea optima a acesteia si Indeplinirea obiectivelor proiectate pe termen mediu si lung.

160

Formele de manifestare ale finantelor sunt:bugetele internationale aflate la dispozitia ONU (prin Banca Mondiala), prin care se acorda Imprumuturi si ajutoare tarilor In curs de dezvoltare;bugetele internationale gestionate de FMI (Fondul Monetar International) folosite pentru asistenta financiara a statelor cand acestea cunosc crize financiare;bugetele de stat, principalul instrument financiar constituit din veniturile mobilizate la dispozitia statului si repartizarea acestuia pe categorii de cheltuieli; constituie finantele gestionate de administratia centrala de stat;bugetele locale sunt gestionate de unitatile administratiei teritoriale care au personalitate juridica: comune, orase, municipii, capitala; ele sunt constituite din impozite si taxe precum si din cota parte din bugetul de stat; asigurarile sociale de stat definesc acel sistem financiar de sprijin, cu caracter participativ (contributie), realizat de stat prin intermediul procesului de redistribuire. Prin directivele sale si modul de constituire se consolideaza sentimentul de solidaritate umana Intre membrii unei societati si constituie o forma de contracarare a situatiilor de risc la care sunt expusi membrii societatii. Acest sistem financiar de sprijin este mult diversificat dupa anumite criterii Insa, dupa criteriul „nivelul de realizare” se clasifica In sistem de asigurari de stat (de regula este obligatoriu, reglementat prin acte normative si garantat prin bugetul de stat) si sistemul privat care se constituie pe baza de voluntariat, din surse private.

Mecanismul de functionare a sistemului de asigurari sociale se bazeaza pe principiul contributiei tuturor participantilor la situatii de risc, dar acordarea sprijinului financiar se face numai acelora care au efectiv nevoie, fiind afectati de riscul produs.

Sistemul asigurarilor sociale cuprinde: pensiile, indemnizatiile, ajutoarele, compensatiile (acoperirea partiala sau totala a unor cheltuieli). De asemenea, In continutul finantelor mai intra: fondurile speciale extrabugetare; creditul public si bancar; asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila; finantele unitatilor economice. Toate aceste elemente componente ale finantelor evidentiaza o multitudine de relatii economice In expresie valorica.

▪ Parghiile financiare: sunt acele instrumente ale componentei financiar-monetare prin intermediul carora se constituie, repartizeaza si utilizeaza fondurile financiare necesare Indeplinirii functiilor si sarcinilor planificate (la nivel mondial si statal).

Politica financiara armonizeaza stabilitatea macroeconomica cu directivele cresterii durabile si stimuleaza economisirea si investitia. Prin politica financiara se efectueaza controlul si reglarea deficitului bugetar52, se pun In aplicare masurile de ajustare fiscala (reformare a fiscalitatii), sunt rationalizate optiunile bugetare In functie de prioritatile stabilite si se asigura permanent transparenta In procesul de folosire a banului public. Politica financiara se constituie In una din parghiile importante ale procesului de relansare economica, obiectiv al politicilor macroeconomice.

Politica monetara si a cursului de schimb constituie o parghie importanta a componentei financiar-monetare care are rolul de a mentine credibilitatea institutiilor statului (institutiilor financiare internationale); aplica reformele (In special cele din sfera

52 Dobrota, N, Dictionar de economie, Ed. Economica, 1999 p. 165. Deficitul bugetar este soldul negativ al bugetului public Intre veniturile Incasate si cheltuielile efectuate pana la Inchiderea executiei bugetare. El reflecta acea stare a bugetului public In care cheltuielile depasesc veniturile. Atunci cand deficitul bugetar este mai mare sau se cronicizeaza are urmari nefavorabile, determinand cresterea datoriei publice.

161

ajustarilor structurale53 care vor mentine procesul inflationist la cote rezonabile (nepericuloase), eventual scaderea inflatiei; elimina unele deficite fiscale. Prin intermediul politicii monetare autoritatile publice (statul, institutiile financiare) cauta sa potenteze conditiile macroeconomice prin cresterea sau reducerea ofertei de bani. Sunt proiectate, fundamentate si experimentate trei optiuni principale de influentare a conditiilor macroeconomice astfel:

suplimentarea ofertei de bani prin tiparirea de bancnote (din ce In ce mai rar utilizata);

supravegherea directa asupra detinerilor de bani de catre sectorul monetar; efectuarea unor operatii de „open-market” (vanzarea si cumpararea de

titluri de valoare de stat prin operatiuni pe piata libera).Politica monetara stabileste cursul la care se efectueaza operatiunile valutare,

raportul valoric Intre monedele statelor, tinand cont de perspectivele evolutiei unei valute fata de alta In functie de: situatia economica a unei tari, rata inflatiei, ciclul economic.

Problematica complexa a balantei de plati externe apartine, de asemenea, domeniului politicii monetare. Prin acest instrument economico-statistic se includ si se compara Incasarile si platile realizate de o tara din relatiile sale economice, financiare si monetare cu alte tari, pe o anumita perioada de timp, de obicei un an. Balanta de plati este amenintata de indicatorul „deficit al balantei de plati” care exprima suma cu care platile (cheltuielile) depasesc Incasarile (veniturile) adica soldul negativ al balantei. Atunci cand deficitul balantei de plati se acumuleaza pe mai multi ani, se constituie Intr-un factor extrem de negativ cu efecte grave asupra economiei nationale. Politica monetara internationala sustinuta de Fondul Monetar International impune (mai ales dupa fundamentarea sa la Bretton Woods In 1944 In SUA) regulile si principiile care reglementeaza relatiile monetare internationale. In prezent FMI este supus unor ample si profunde reforme care reflecta tendintele de restructurare si modernizare ale economiei mondiale.

Pentru a se crea o mai mare stabilitate si eficientizare a raporturilor economice, statele UE si-au creat propriul sistem monetar european. Acest sistem monetar, creat Inca din 1979 a fost constituit pentru a proteja economiile tarilor membre, In mod deosebit Impotriva fluctuatiilor cursurilor de schimb. Introducerea monedei unice „euro” Incepand cu 1 ianuarie 1999, a rezolvat problema unitatii valutare europene.

Politica bugetara este reflectata In conceptia si actiunile statului (organismelor si institutiilor internationale) privind veniturile si cheltuielile publice (internationale), caile si mijloacele de mobilizare a Incasarilor, tipul si dimensiunile cheltuielilor prin care se poate interveni direct Impotriva socurilor economice pentru relansarea economica.

Politica bugetara se realizeaza prin buget. La nivel national, soldul negativ al bugetului public Intre veniturile Incasate si cheltuielile efectuate, calculat pana la Inchiderea executiei bugetare se defineste drept deficit bugetar. Acesta reflecta acea situatie critica a bugetului public In care cheltuielile depasesc veniturile. Atunci cand

53 Ajustari structurale – initierea si promovarea unor decizii economice, de catre autoritatile statului care sa influenteze deciziile proprii ale agentilor economici pentru a le orienta spre obiective economice mai favorabile. Fenomenul vizeaza adaptarea productiei la structura cererii agregate, modernizarea tehnologica a economiei, eliminarea distorsiunilor sectoriale, realizarea echilibrului ecologic, etc. Ajustarea structurala este monitorizata de catre organismele internationale si implementata In fiecare componenta a economiei (industrie, agricultura, transporturi, comunicatii, etc.).

162

deficitul bugetar este ridicat si se perpetueaza de la un an la altul, are urmari negative, determinand cresterea datoriei publice. 54

Politica fiscala cuprinde masurile si actiunile statului (organismelor si institutiilor internationale) privind impozitele si rolul lor In formarea veniturilor bugetare nationale si internationale precum si In finantarea cheltuielilor. Atat statul cat si organismele financiare suprastatale folosesc mecanismul impozitelor ca instrument de stimulare a cresterii economice. 3.Institutiile si organele cu atributii In domeniul financiar

Solutionarea tuturor problemelor care apar In organizarea si functionarea sistemului economiei de piata constituie atributul institutiilor si organelor Infiintate In cadrul democratiei reprezentative. Aspectele care apartin domeniului financiar sunt gestionate de o multitudine de organe din autoritatea administrativa, de catre cele care apartin puterii executive ori compartimentele financiare ale agentilor economici si institutiilor publice. Autoritatile publice, ale statului precum si cele apartinand regiilor autonome si societatilor comerciale cu capital de stat, In materie de finante publice, urmaresc derularea programelor economice si modul In care se respecta prevederile referitoare la constituirea si repartizarea fondurilor de resurse financiare, corelatiile dintre fluxurile materiale si cele banesti, metodele si mijloacele de realizare a echilibrului financiar, monetar si valutar. Pe plan national, aceste autoritati pun la dispozitia membrilor societatii, prin intermediul banului public, o serie de utilitati prin actiuni cu caracter social, economic, de mentinere a ordinii interne, de dezvoltare a relatiilor internationale.

Parlamentul - organ reprezentativ, unica autoritate legiuitoare, aproba programul de guvernare al guvernului care contine liniile directoare ale politicii economice si financiare ale statului si controleaza modul In care acestea sunt aplicate. In Parlament sunt aprobate toate legile care se refera la: venituri publice, cheltuieli publice, bugete, curtea de conturi, etc.

Guvernul – organul suprem al administratiei de stat, elaboreaza proiectul bugetului de stat si al contului general de executie a bugetului pe care le supune spre aprobare Parlamentului. Acesta raspunde de realizarea si respectarea prevederilor bugetare, conduce Intreaga activitate financiara a statului, examineaza situatia financiara a economiei, executia bugetului public si ia masuri pentru refacerea echilibrului financiar.

Ministerul finantelor este organul de specialitate al Guvernului si raspunde de aplicarea programului de guvernare In domeniul economiei si finantelor publice. Exercita administrarea finantelor publice, elaboreaza liniile directoare si indicatorii de dezvoltare a economiei statului si a sectoarelor acesteia.

Banca Nationala (centrala)Este o institutie publica cu un mandat legal explicit si constituie organul unic de

emisiune al statului, stabileste reglementarile In domeniul monetar, de credit valutar si de plati, este denumita adesea „banca bancilor” si supravegheaza activitatea tuturor societatilor bancare. Banca centrala conduce politica monetara si de credit In scopul mentinerii stabilitatii monedei nationale In cadrul politicii financiare si economice a statului. Are In evidentele sale contul general al trezoreriei statului, poate acorda bugetului administratiei centrale (guvernului) In baza legilor unele Imprumuturi pentru

54 Dobrota, N, Dictionar de economie, Ed. Economica, 1999, p. 161. „Ansamblul obligatiilor pe care statul si le asuma atunci cand contracteaza Imprumuturi interne sau/si externe In vederea finantarii economiei cand aceasta se confrunta cu deficite bugetare, cu insuficienta rezervelor valutare si alte fenomene de dezechilibru.

163

acoperirea decalajului existent la un moment dat, Intre venituri si cheltuieli. Conduce politica valutara a statului, raspunde de elaborarea balantei de plati externe si a balantei creantelor si angajamentelor externe, de stabilirea si publicarea cursurilor de schimb. Ea poate, de asemenea, culege, procesa si analiza informatii cu privire la economia financiara si cea reala. Una din atributiile principale se refera la stabilirea etalonului monetar, prin emiterea de numerar. Ea mai creeaza si rezervele bancare care reprezinta drepturi asupra bancii centrale detinute de bancile comerciale.

Bancile comerciale (cu capital de stat, cu capital privat sau mixt)In calitate de intermediari financiari, bancile comerciale efectueaza operatiuni

bancare si financiare In tara si strainatate Indeplinind un rol important In mobilizarea resurselor financiare dintr-o economie. Acestea colecteaza fonduri de la deponenti si le acorda cu Imprumut celor care contracteaza aceste Imprumuturi, dirijand resursele financiare de la cei care economisesc catre cei care investesc. Majoritatea ofertei In moneda care este utilizata In economiile moderne o constituie depozitele apartinand bancilor comerciale.

Casa de economii si Consemnatiuni este tot o banca cu capital de stat specializata In operatiuni financiare cu populatia, care primeste spre pastrare si utilizare disponibilitatile banesti, bonurile de tezaur sau alte titluri emise de stat, avand rol important In practica Imprumutului public.

Societatile de asigurare (cu capital de stat) efectueaza operatiuni de asigurari si reasigurari astfel: organizeaza asigurarea de bunuri si persoane; raspunderea civila prin efectul legii; Incheie asigurari facultative; constata daunele; stabilesc si achita despagubirile la asigurarile de bunuri; stabilesc si achita drepturile decurgand din asigurarile de persoane si raspundere civila.

MINISTERELE SI CELELALTE ORGANE ALE ADMINISTRATIEI PUBLICE CENTRALEAu In organigrama compartimente de specialitate ce Indeplinesc atributii In domeniul financiar: elaboreaza bugete proprii de venituri si cheltuieli; repartizeaza creditele bugetare compartimentelor subordonate; efectueaza controlul financiar intern si iau masuri pentru asigurarea integritatii patrimoniului si respectarea disciplinei financiare.

Regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat si institutiile publice elaboreaza bugetele proprii de venituri si cheltuieli, urmaresc realizarea acestora precum, Indeplinirea obligatiilor fata de stat, utilizarea eficienta si legala a resurselor financiare alocate, pastrarea integritatii patrimoniului social si respectarea disciplinei financiare.

Consiliile locale sunt organe ale administratiei publice locale prin care se realizeaza autonomia locala. Acestea aproba bugetul local, modul de realizare a acestuia, utilizarea rezervei bugetare si virarile de credite, contractarea de Imprumuturi, utilizarea sumelor Incasate In plus In cursul anului din veniturile proprii, stabilesc taxele si impozitele locale conform prevederilor legii, etc.

Primarul – pune In aplicare deciziile Consiliului local al unitatii administrativ-teritoriale In care a fost ales si raspunde de: pregatirea bugetului local, elaboreaza contul de Incheiere a exercitiului bugetar pe care le supune aprobarii consiliului. Supune, de asemenea, aprobarii consiliului virarile de credite bugetare, prezinta dari de seama, rapoarte, sinteze cu privire la starea financiara a unitatii administrativ-teritoriale.

164

Organismele financiare care gestioneaza ansamblul problematicii financiare si monetare pe plan international sunt prezentate In capitolul anterior „Criza economica”.

d) Cadrul juridic international si national cu caracter normativ In domeniul finantelor

Sistemul Monetar International cuprinde ansamblul de reguli si aranjamente internationale instituite si acceptate de catre statele si organismele internationale avand ca scop prevenirea crizelor monetare, precum si gestionarea acestora In situatiile In care acestea se produc. Toate normele si regulile sunt Incorporate In documentele conventiilor internationale multilaterale precum si In cele bilaterale Incheiate Intre state care sunt, In mod direct, autorii si destinatarii normelor juridice monetare. Aceste reglementari a relatiilor internationale asigura stabilitatea relativa a raporturilor valorice dintre monede, constituirea si furnizarea lichiditatii internationale necesara pentru finantarea deficitelor temporare ale balantei de plati si crearea unor mecanisme de echilibrare In cazul unor deficite grave ale schimburilor economice cu strainatatea. Aceste obiective se realizeaza Intr-un sistem oficial care este compus din forme institutionalizate (mondiale – FMI, BM sau regionale BED) si sunt sprijinite pe un cadru normativ al relatiilor internationale – dreptul international public (dreptul international economic fiind parte componenta a acestuia). In timp ce la baza dreptului international public sta suveranitatea statelor, la baza dreptului international economic sta suveranitatea economica. Locul important pe care Il ocupa problemele financiare In cadrul dreptului international economic a impus aparitia unei ramuri noi – dreptul monetar international.

Reglementarile juridice pe plan national potrivit necesitatilor, continutului si cuprinsului finantelor publice se refera la: constituirea si utilizarea fondului bugetar al statului; constituirea si utilizarea fondurilor proprii ale regiilor autonome si institutiilor publice; constituirea si utilizarea fondului de asigurari sociale de stat si a fondului de ajutor de somaj; emisiunea monetara; circulatia monetara cu numerar si fara numerar; regimul juridic al valutelor; politica fiscala a statului; controlul financiar; organizarea si functionarea aparatului financiar bancar si de credit. Pentru Indeplinirea sarcinilor sale, statul reglementeaza toate aceste relatii financiare transformandu-le In raporturi juridice – financiare, obiectul dreptului financiar (totalitatea actelor normative care reglementeaza relatiile de constituire, repartizare si utilizare a fondurilor banesti ale statului si ale institutiilor publice destinate satisfacerii sarcinilor social-economice ale societatii). Normele juridice sunt regulile de conduita generale cu caracter obligatoriu, a caror aplicare este garantata de autoritatea de stat, sunt exprimate Intr-o diversitate de forme, proprii dreptului care poarta denumirea generica de acte normative si care pot fi clasificate In functie de organul de stat care le promulga: legi, decrete-legi, decrete, hotarari, decizii, ordine, instructiuni, norme metodologice. Aceste acte normative constituie izvoare de drept. Fiecare ramura de drept este alcatuita din acte normative specifice care reglementeaza o anumita categorie de raporturi juridice. Totalitatea actelor normative care reglementeaza raporturile juridice financiare formeaza izvoarele dreptului financiar 55 . 55 Izvoarele comune ale dreptului financiar: Constitutia – legea fundamentala care cuprinde dispozitii referitoare la elaborarea, aprobarea si executarea bugetului public national si a contului de Incheiere a exercitiului bugetar, competentele statului cu privire la gestionarea banului public, sarcinile referitoare la controlul executiei bugetare, politica fiscala, monetara si valutara. Izvoarele specifice ale dreptului financiar – sunt acele acte normative care se refera la relatiile financiare: Legea finantelor publice (Legea nr. 72/1996, M.O. nr. 152/17 iulie 1996); Legea privind activitatea bancara (Legea nr.33/29 martie 1991), Statutul Bancii Nationale a Romaniei (Legea nr. 34/29 martie 1991), Legea impozitului pe

165

Dupa cum s-a aratat, finantele publice reprezinta expresia baneasca a relatiilor economice In procesul repartitiei produsului social si venitului national In cadrul Indeplinirii functiilor statului. Deci raporturile economice de formare si repartizare se prezinta In societate, In forma baneasca, sub forma relatiilor financiare (finantele publice).

Aceste relatii financiare sunt necesare deoarece, In cadrul productiei de marfuri si a actiunii legii valorii, procesul de productie, reproductie si de circulatie a marfurilor, repartitia produsului social, relatiile de schimb, retribuirea muncii, precum si relatiile dintre agentii economici sau dintre acestia si persoanele fizice se exprima prin intermediul banilor, In cadrul unor relatii banesti. Notiunea de finante sau relatii financiare nu poate fi confundata cu cea de bani.

Banii reprezinta o marfa, o marfa cu calitati speciale In timp ce finantele sunt relatii de constituire, repartizare si utilizare a mijloacelor banesti.

Finantele publice Indeplinesc doua functii:

Functia de repartitie – se Indeplineste In procesul de formare si repartizare a mijloacelor banesti, prin repartitia produsului social total si a venitului national. Aceasta functie se Indeplineste In doua momente:

formarea resurselor financiare – prin mobilizarea unei parti din sumele rezultate In urma repartitiei primare a venitului national, contribuind la formarea mijloacelor banesti destinate constituirii de fonduri In contul persoanelor juridice si persoanelor fizice care participa direct sau indirect la reproductia produsului social.

repartizarea mijloacelor banesti In cadrul repartitiei secundare (redistribuire) a venitului national prin intermediul sistemului de preturi si tarife (la bunuri si servicii) si prestarile de servicii cu caracter indirect.

Functia de control – are drept scop aplicarea legilor si cresterea eficientei economice printr-o mai buna administrare a banilor publici. Prin control se mentine echilibrul monetar, valutar si financiar In economie.

Concluzionand asupra corelatiei ECONOMIE – FINANTE se poate spune:a) Economia de piata este un mecanism complex de organizare si functionare In

care statul este implicat atat direct cat si indirect; implicarea statului In activitatea economico-financiara se realizeaza prin:

- constructia cadrului juridic-legislativ pentru desfasurarea activitatii economice In conditiile de manifestare a liberei initiative de catre agentii economici;

- aplicarea unor masuri de sustinere a economiei In ansamblu sau numai anumite domenii, acordarea unor subventii, medierea conflictelor de munca;

- existenta unor firme apartinand administratiei de stat (centrale si locale) care produc bunuri si servicii si functioneaza conform regulilor economiei de piata;

- plata salariilor pentru personalul care lucreaza In administratie, Incasarea impozitelor de la agentii economici, finantarea unor investitii, acordarea unor ajutoare;

- consumarea unei cantitati mari de bunuri si servicii pentru administratie si armata.Cu preponderenta, In tarile cu economie de piata, statul are rol important In

mecanismul economic actionand, pe de o parte, ca autoritate publica iar pe de alta parte ca producator si consumator de bunuri si servicii.

profit (O.G. nr.70/31 august 1994), Legea privind organizarea si functionarea controlului financiar si a Garzii financiare (Legea nr.30/22 martie 1991), Legea privind impozitul unic (decembrie 2004).

166

b) Cea mai evidenta implicare a statului In economia de piata se realizeaza prin resursele sale financiare care se concentreaza In bugetul central (elaborat de guvern) si bugetele locale (elaborate de administratiile locale). In aceste bugete se regasesc atat veniturile cat si cheltuielile statului. La venituri, ponderea cea mai mare o au impozitele (pana la 70%) si cotizatiile pentru asigurari sociale (pana la 15%). La cheltuieli, asigurarile sociale ocupa locul cel mai important (pana la 47%) dupa care urmeaza celelalte capitole: apararea, Invatamantul, sanatatea, etc.

c) Se considera ca un buget echilibrat nu influenteaza nici In bine nici In rau economia ci, Ii confera un cadru general optim fara distorsiuni majore. Daca Insa, cheltuielile depasesc veniturile, bugetul este deficitar iar statul este nevoit sa recurga fie la Imprumuturi pentru a sustine cheltuielile (Imprumuturi interne sau externe), fie la emisiune de bani fara acoperire In bunuri si servicii (inflatie) iar uneori la amandoua.

Toate Imprumuturile facute pentru acoperirea deficitului bugetar constituie datoria publica. In cadru unei economii, deficitele bugetare produc efecte diferite In functie de durata de timp In care se manifesta. Majoritatea experientelor produse In economiile moderne arata ca, atunci cand deficitele bugetare se manifesta pe termen foarte scurt cu sanse de echilibrare pot fi produse efecte pozitive asupra economiei iar atunci cand se permanentizeaza produc efecte dezastruoase. Chiar si excedentul bugetar produce efecte negative asupra economiei (peste un prag considerat minim), deoarece nu sunt folosite toate resursele financiare importante.

d) In toate statele exista tendinta actuala de a creste volumul resurselor financiare mobilizate si utilizate prin buget (parghia principala fiind cresterea impozitelor). Insa impozitele prea mari afecteaza (diminueaza) resursele alocate de catre agentii economici pentru consumul propriu (procesul investitional si crearea de locuri de munca). Relaxarea fiscala brusca ar putea afecta realizarea unor programe de guvernare In cadrul carora, programele economice si sociale ar fi serios compromise, fenomen ce ar genera tensiuni sociale si scaderea credibilitatii politicii economice. De aceea este necesar un echilibru Intre dorinta agentilor economici de a obtine venituri mari si posibilitatea temperarii acesteia prin cresterea impozitelor ca sursa de baza a veniturilor bugetare.

e) In procesul de reciclare si valorificare a capitalurilor monetare In economie, bancile, In calitatea lor de intermediar principal In relatia economii – investitii, relatie hotaratoare In cresterea economica, acorda credite agentilor economici. In afara creditelor acordate, bancile pot oferi clientelei (agentilor economici) servicii specializate In consultanta pentru: crearea de noi societati comerciale sau de noi Intreprinderi; gasirea de parteneri pentru afaceri; identificarea posibilitatilor pentru export; furnizarea de informatii asupra riscurilor investitiei In diferite domenii economice sau zone geografice; consultanta juridica fiscala.

f) Efectuarea controlului financiar ca parte componenta a controlului economic are ca obiectiv, cunoasterea de catre stat a modului cum sunt administrate mijloacele materiale si financiare de catre societatile comerciale publice, modul de realizare si cheltuire a banului public, realizarea echilibrului

167

financiar si a eficientei economico – financiare, dezvoltarea economiei nationale si cresterea nivelului de trai.

4. CRIZA FINANCIARA INTERNATIONALA

4.1. Definirea, cauzele, continutul si formele crizei financiare

Din punct de vedere economic si financiar lumea a devenit un vast camp unitar de actiune. Pretutindeni se vorbeste despre criza financiara mondiala si despre influentele acesteia asupra economiilor nationale. Din aceste considerente guvernele statelor aleg politici macroeconomice nationale care sa limiteze pe cat posibil efectele negative generate de factorii externi si impun restrictii, percep suprataxe la importuri, stabilesc tarife vamale asupra produselor si depun eforturi pentru a-si plati datoria externa Impovaratoare.

Criza financiara internationala este definita (In sens larg) dereglarea grava a sistemului financiar international (finantele la dispozitia FMI si Bancii Mondiale; sistemul mondial de creditare; circulatia monetara internationala); In sens restrans, criza financiara internationala consta In dereglari majore produse pe pietele monetare, valutare si de capital cu efecte negative asupra economiilor statelor nationale.

Pentru prevenirea crizelor financiare (monetare, valutare si de capital) s-a constituit Sistemul Monetar International (Conferinta Monetara si Financiara din 1944, de la Bretton Woods – SUA) bazat pe etalonul aur – devize, iar In cadrul acesteia, pe dolarul SUA, ca principala moneda de rezerva. Aceasta reglementare a relatiilor financiare internationale urmarea trei obiective punctuale si anume:

- asigurarea stabilitatii relative a raporturilor valorice Intre monede (stabilitatea ratei de schimb; revenirea la convertibilitate a monedei);

- furnizarea lichiditatii internationale necesara pentru finantarea deficitelor temporare ale balantei de plati (ajutorarea unor tari cu deficite temporare ale balantei de plati curente prin Imprumuturi pe termen scurt);

- Infiintarea unor mecanisme de refacere a echilibrelor In cazul unor deficite grave a schimburilor cu strainatatea.

In paralel cu procesul de reglementare a relatiilor financiare internationale, guvernele statelor occidentale au hotarat sa liberalizeze comertul semnand In 1947 „Acordul General asupra Tarifelor Vamale si Comertului – GATT (General Agreement on Tarif and Trade). Desi perioada care a urmat 1945-1975 a reprezentat o perioada de glorie (productia mondiala creste puternic, comertul se dezvolta, economiile se deschid catre capitalul international) totusi Incep sa apara unele surse (cauze) de instabilitate financiara astfel:

a) Dubla functionare a dolarului american ca moneda nationala si lichiditate internationala a facut ca necesarul de dolari generat de schimburile internationale sa depinda de politica monetara a SUA;

b) Au Inceput, de asemenea, sa apara ritmuri diferite de inflatie In functie de tara, fapt ce a introdus un factor perturbator si de incertitudine In comertul mondial.

168

c) A avut loc divizarea pietei aurului Intr-o piata oficiala (unde operau numai bancile centrale), la pretul de 35 $ uncia si una libera unde procesul de vanzare – cumparare Intre particulari se stabilea pe baza raportului cerere – oferta; aceasta dedublare a pietei aurului a Intarit ideea neconvertibilitatii dolarului si a constituit o bresa In functionarea sistemului bazat pe etalonul aur-devize56. Fluctuatiile dolarului american sunt legate de consecintele interventiilor militare ale SUA, socurile petroliere, politica monetara si bugetara, semnalele transmise de G 8 (G7 si Rusia din 1997) precum si de previziunile pietei financiare internationale.

In aceste conditii, In august 1971, se constata ca dolarul american nu mai poate Indeplini functia de etalon monetar In cadrul sistemului financiar mondial si se produce oficial suspendarea convertibilitatii In aur a acestuia. Ruptura dintre aur-dolar face inoperabil sistemul etalon aur-devize al FMI.

d) In 1971, dupa Razboiul din Vietnam, se Inregistreaza prima devalorizare oficiala a dolarului (pretul unciei de aur sare de la 35 $ la 38 $) iar In 1973 (dupa razboiul arabo-israelian) are loc a doua devalorizare a dolarului, uncia de aur valorand 42,2 $. Aceste fluctuatii au creat mari dificultati In mentinerea cursurilor de schimb In limitele convenite, fapt pentru care „se prabuseste si cel de-al doilea principiu al FMI- stabilitatea cursurilor de schimb” si din 1974 se trece la cursurile flotante.

e) Deoarece cursul pietei financiare internationale avea o evolutie imprevizibila, principiul functionarii convertibilitatii a Inceput sa fie abandonat. De asemenea s-a facut simtita o lipsa acuta de rezerve monetare In principalele state partenere ale SUA, iar In altele un exces inflationist de rezerve. Aceasta lipsa acuta de lichiditati manifestata In majoritatea statelor a produs dezechilibre grave In balanta de plati (multe state inclusiv SUA) confruntandu-se cu deficite cronice, fenomen ce a amplificat conflictele comerciale, financiare si monetare. Prin urmare, s-a constatat ca este imposibil de a supraveghea echilibrul balantei de plati si In consecinta a cazut si acest important principiu al „supravegherii balantei de plati”. Abandonarea, unul cate unul, a principiilor formulate la constituirea FMI In 1944 a generat ideea de reformare si adoptare a sistemului la noile conditii existente pe plan international.

Incepand din 1975, SUA adopta o noua politica monetara care provoaca o crestere a ratei dobanzilor mondiale si In consecinta, o serie de state In curs de dezvoltare57 care aveau Imprumuturi (investitii) intra In incapacitate de plata. In anul 1982, ratele dobanzilor mondiale au crescut brusc si brutal plasand tarile In curs de dezvoltare Intr-o situatie critica. Drept urmare, se declanseaza o serie de crize financiare In America Latina, Asia, Europa care au pus In pericol stabilitatea sistemului financiar mondial, generand criza financiara mondiala fenomen care a afectat destul de serios, tarile In curs de dezvoltare. Guvernele tarilor industrializate si FMI si-au luat masuri pentru ca efectele crizei financiare sa nu se generalizeze si au pus In aplicare masuri de reesalonare a datoriilor dar si de franare a importurilor tarilor debitoare. Unele manifestari ale crizei financiare internationale se declanseaza In 1980 si ating apogeul In 1989 cand se suprapun si factorii care au Insotit revolutiile sociale din statele est-europene (foste comuniste). Aceste state, ale caror guverne nou formate erau total 56 Rezervele de aur ale SUA scad, ajungand la aproximativ 10 miliarde dolari, fiind egalate si chiar depasite de cele ale Japoniei si Germaniei.57 Inca din 1960 unele tari In curs de dezvoltare Isi asigurau finantarea dezvoltarii economice, prin Imprumuturi externe. Dupa primul soc petrolier din 1973, excedentele In petrodolari acumulate de tarile situate In Golful Persic sunt reciclate de banci prin intermediul Imprumuturilor acordate In buna parte tarilor In curs de dezvoltare. Insa aceste Imprumuturi au fost Impovaratoare comparativ cu veniturile nationale (mai ales In conditiile dirijarii spre sectoare neproductive).

169

dezorientate cu privire la promovarea solutiilor structurale de instituire a economiei de piata, au Imbratisat foarte rapid „liberalizarea financiara” la propunerea FMI, drept calea optima de actiune. Prin „consensul de la Washington”, guvernele marilor puteri economico-financiare au elaborat doctrina prin care se intentiona depasirea unor aspecte ale crizei financiare prin marirea zonei de expansiune financiara incluzand si statele din fostul bloc comunist. Unele state au raspuns cu entuziasm acestei solicitari iar pietele lor financiare au devenit „piete energetice”. Acestea au intrat In atentia marilor actori financiari internationali, au contractat acorduri financiare consistente si au atras un mare volum de capital. Absenta reformelor reale, lipsa performantelor economice, directionarea investitiilor spre zone neproductive, cresterea presiunilor sociale si deturnarea masiva a unor fonduri au constituit amenintari serioase care au creat depresii economice si financiare grave la nivelul statelor.

Sintetizand, cauzele care au generat crizele financiare internationale se pot categorisi In trei grupe:

a) cauze de ordin institutional : lipsa unui sistem monetar precis si promovarea unei permanente flexibilitati lasate la dispozitia membrilor FMI; orientarea sistemului monetar international spre etalonul schimb-aur fundamentat pe dolarul american; dublul rol jucat de dolar a creat o situatie privilegiata pentru SUA, anuntand la orizont o serie de contradictii cu ceilalti membrii (SUA nu se gaseau supuse unei discipline monetare si prin puterea lor de emisiune a unei monede internationale ei puteau cumpara activele industriale ale tarilor slab dezvoltate – un fel de expropriere); pentru a functiona acest sistem instituit era implicat deficitul balantei de plati a SUA, stat care asigura esentialul cresterii lichiditatilor internationale necesare pentru a finanta volumul In crestere al comertului mondial; acest deficit genera neIncrederea pe care guvernele statelor partenere o manifestau tot mai vehement In soliditatea, convertibilitatea aur-dolar.

b) cauze generate de statele participante la sistemul monetar international : statele membre ale FMI si In special, celelalte mari puteri economice ale lumii nu au reactionat oportun la dezechilibrele care s-au produs, acestea au pastrat o lunga perioada de timp rate de schimb ireale si au adoptat tehnici de manipulare monetara cu destula Intarziere; politica economica genera o serie de divergente iar absenta armonizarii a amplificat actiunea crizelor monetare; ritmul inflatiei era diferentiat de la o tara la alta iar balantele de plati de asemenea, erau puternic diferentiate.

c) cauze generate de factori externi : o serie de miscari speculative de capital pe termen scurt, Indreptate spre guvernele cu dificultati In platile externe au angajat cateva zeci de miliarde de dolari In zone neproductive, destabilizatoare; razboaiele purtate de SUA In diferite zone geostrategice de interes au avut o incidenta financiara internationala; finantarea efortului de razboi prin cresterea indicelui inflatie si nu prin efort fiscal, a condus la cresterea deficitului balantei de plati a SUA, accelerand devalorizarea dolarului si afectand sistemul monetar international; socurile petroliere si criza petrolului au perturbat grav relatiile monetare internationale; criza irakiana actuala continua sa deterioreze si mai mult si chiar sa prabuseasca sistemul ratelor de schimb pus In aplicare In 1944. Problematica referitoare la cauzele crizelor financiare si, mai ales, cele referitoare la logica propagarii lor In sistemul economic mondial este deosebit de complexa. Din aceste motive, nu se pune problema prezentarii amanuntite a acestora

170

ci, evidentiate acele cauze care produc riscul de sistem financiar si definesc continutul crizelor localizate astfel:

a) pe pietele de actiuni;b) pe pietele de obligatii;c) crizele bancare;

a) Crizele pe pietele de actiuniCaracteristica unei crize financiare autentice este aceea ca producerea unui incident se propaga cu rapiditate la nivelul Intregului sistem financiar. Crizele de lichiditati sun cele mai rapide incidente de propagare Inzestrate cu o forta devastatoare. De cele mai multe ori lipsa de lichiditati se poate generaliza prin intermediul panicii bancare. Sistemul economiei de piata ofera agentilor economici mijloace financiare de piata care le permit sa-si gestioneze trezoreria sub forma unor titluri, dar exista si mijloacele financiare ale bancilor care ofera lichiditati sub forma de depozite la vedere. In domeniul activitatii bancare, lichiditatea are importanta pentru ca o banca trebuie sa faca fata, In orice moment, retragerii de fonduri pe care le decid clientii ei. Din aceste motive orice banca trebuie sa-si asigure permanent o rata de lichiditati adecvata (convenabila). Ceea ce conteaza pentru orice banca este lichiditatea reala de care ea dispune, adica resursele pe care ea le poate utiliza efectiv pentru a face fata retragerilor de fonduri.

Secolul al XX-lea a fost marcat In lumea occidentala de mai multe crahuri bursiere58 care au zguduit pietele de actiuni si au produs o multitudine de represiuni atat In economia globala cat si In economiile nationale. Crizele pe pietele de actiuni au cauze multiple: unele speculatii bursiere (anticipari riscante si cresteri artificiale ale cursurilor); previziuni eronate ale investitorilor materializate Intr-o oferta supradimensionata de titluri mai ales pe piata primara; cresterea exagerata a ofertei creditului de consum si Indatorarea suplimentara a menajelor; cresterea volumului creditelor bancare pentru investitii, ca urmare a cererii adresate de firme, Insotita de previziuni pesimiste asupra eficientei lor, etc. Exemple de acest fel pot constitui panica creata de crahurile bursiere de pe Wall Street din New York din 1929, din octombrie 1987 si chiar cel din septembrie 2001.

De fiecare data a fost necesara interventia rapida a bancilor centrale pentru a se stopa criza respectiva. Pericolul mare a constat atat In prabusirea preturilor cat si In evaporarea lichiditatilor.

b) Crizele pe pietele de obligatii Se cunoaste faptul ca numai societatile comerciale importante, cu reputatie buna, cu anumita experienta si al caror capital este liber au dreptul de a emite obligatii59. De regula emisiunea de obligatiuni se face la valori nominale standard si este Insotita de un 58 Dobrota, N, Dictionar de economie, Ed.Economica, Bucuresti, 1999, p. 144. Crah bursier, prabusirea brusca si cumulativa a titlurilor cotate la bursa. Pana la cel de-al II-lea razboi mondial crahul bursier si cel bancar precedau declansarea crizelor economice. In prezent crahurile bursiere sunt rare si sunt cauzate, mai ales, de fenomene social-politice neprevazute interne si internationale.59 Dobrota, N., Dictionar de economie, Ed. Economica, Bucuresti, 1999, p. 329. Obligatiune, valoare mobiliara, titlu de creanta reprezentativ pentru un Imprumut contractat de un agent economic-persoana juridica, pentru o suma si un timp determinat de la diferite persoane fizice si /sau juridice. Se emite In conditii reglementate prin lege, pe piata financiara primara; se revinde pe piata financiara secundara. Durata Imprumutului angajat prin emisiunea de obligatii este medie si lunga. Rambursarea sumelor subscrise de obligatari se poate face prin: a) anuitati constante; b) anuitati regresive; c) rascumparare la bursa; d) rascumparare anticipata; e) conversia obligatiunii In actiuni daca a fost prevazuta la emisiune. Obligatiunea se deosebeste de actiune prin faptul ca aceasta din urma este un titlu de proprietate. Obligatiunile se deosebesc si fata de titlurile de creanta pe termen scurt negociabile (bonurile de trezorerie) pentru ca acestea au termen scurt si sunt proprii pietei monetare.

171

prospect care expliciteaza conditiile si scopul Imprumutului. Pietele de obligatii sunt tot atat de vulnerabile ca si cele de actiuni si au stricta legatura cu bursa. In statele care au Imbratisat liberalizarea financiara, activele financiare (actiunile, obligatiunile, bonurile de trezorerie, titlurile de valoare) sunt sustinute de banci care joaca rolul de sustinatori ai pietelor financiare acordand linii de credit care, la randul lor, sunt finantate prin certificate de depozit. Prin cateva segmente intermediare conectate si arbitrate de bancile comerciale este aprovizionata lichiditatea necesara. Aceste segmente (filiale, holding-uri bancare) sau Imprumuturi de pe aceste piete, problema care le mareste vulnerabilitatea (In perioadele de tensiune a politicii monetare unele Intreprinderi care emit obligatiuni negociabile pe termen scurt pot falimenta, fenomen ce conduce la degradarea generala a calitatii titlurilor).

Spre exemplu, cresterea brusca a ratei dobanzii monetare se repercuteaza asupra emitentilor de obligatii care sunt nevoiti sa abordeze costuri mult mai mari. O parte dintre acestea neavand capacitatea de a suporta aceste costuri dau faliment. Criza se propaga instantaneu la nivelul Intregii piete. Intreprinderile devin incapabile sa-si reInnoiasca Imprumuturile pe piata de obligatii si, In consecinta, Isi Indreapta atentia spre creditul bancar, determinand sporirea brusca a lichiditatilor pe piata. In conditiile In care sustinatorii pietei financiare (bancile comerciale si filialele lor) au temeri In privinta unor pierderi importante de capital refuza sa fie contrapartida unui vanzator curent. O astfel de atitudine apare In situatii de incertitudine macroeconomica, cand nu se pot previziona eventualele evolutii legate de pret, perturbandu-se piata specifica de lichiditati.

c) Crizele bancare Specialistii In economie si finante prezinta suficiente argumente care atesta corelatia stransa Intre falimentele bancare si deflatia macroeconomica. In istoria epocii contemporane s-au produs crize financiare multiple si profunde prin caracterul lor asimetric si diversitatea cauzelor, Insa majoritatea acestora au avut un numitor comun - falimentele bancare. Banca este o unitate economica a carei principala functie este de a colecta, de a transfera si de a repartiza disponibilitatile financiare. O asemenea institutie face legatura comerciala Intre unitatile economice care au nevoie de fonduri si formuleaza cereri catre piata financiara si cele care cauta plasamente de fonduri pe piata. Functia activa a bancilor este aceea de a acorda Imprumuturi solicitantilor In baza unor reglementari care tin de bonitatea financiara. Pentru acordarea creditelor bancile au la dispozitie capitalurile proprii sau acele solduri active realizate pe seama diferentei dintre depunerile clientilor si solicitarile de restituire din partea acestora. Principala functie pasiva a bancilor este depozitarea si pastrarea economiilor populatiei si ale unitatilor economice nonbancare. Bancile s-au dezvoltat institutional si functional60

influentand ansamblul evolutiei sociale contemporane. Falimentele bancare se produc pe timpul deflatiei (recesiunii) economice. Din 1929

si pana In 1933 economia americana, aflata Intr-o perioada de recesiune (cu maximum In 1933) a cunoscut mai multe valuri de falimente bancare (1930, 1931, 1932). Acest fenomen a fost cunoscut si de bancile din Europa (1931) ca un ricoseu al recesiunii 60 Banca nu mai este o simpla institutie intermediara Intre unitatile economice nonbancare, ea Insasi a devenit o unitate economica cu o serie de functii macroeconomice. Una dintre aceste functii consta In faptul ca bancile intermediaza platile si Incasarile ce se efectueaza In economie. Este unitatea economica profesionala care gestioneaza moneda nationala si monitorizeaza relatiile acesteia cu celelalte monede. Dezvoltarea si diversificarea productiei si cresterea cantitativa si calitativa a relatiilor economice a solicitat tot mai mult necesarul operatiunilor bancare, fenomen ce a produs specializarea lor Intr-o prima etapa, apoi universalizarea functiilor acestora.

172

economice. Odata ce productia industriala scade brusc, se produc perturbatii grave In organizarea intermedierii financiare. Functia de prim ordin a bancilor de a gestiona informatiile asupra debitorilor nu a mai putut fi Indeplinita. Ca rezultat, creditul a fost destructurat accentuand procesul de depresiune economica.

Situatia financiara a bancilor poate fi grav afectata de urmatoarele situatii: solicitarea masiva si brusca (In timp scurt) de convertire a depozitelor In numerar; deficientele reglementarilor In materie de relatii interbancare (sistemul de plati interbancare); scaderea calitatii creantelor bancare ca rezultat al slabiciunii lor.

Socul pe care-l sufera o banca se transmite imediat si altor institutii bancare datorita angajamentelor interbancare, interconexiunilor structurale ale acestora In cadrul sistemului de plati, precum si a modului In care depunatorii au tendinta de a percepe bancile ca un tot omogen. In functie de anumite situatii macroeconomice nefavorabile echilibrul functional al bancilor se poate deteriora grav afectand depozitele existente. Aceasta contagiune care, ca si In cazul crizelor de lichiditati pe piata, antreneaza o serie de neajunsuri (concretizate In valorile nete negative In bilant) Ii motiveaza atat pe depunatori cat si pe actionari sa-si ia masuri de recuperare a depozitelor (actiunilor). Efectele acestor masuri depasesc cadrul bancilor si afecteaza Intreaga economie datorita faptului ca agentii economici nu pot avea o atitudine de independenta In situatia In care se manifesta o doza de nesiguranta asupra valorii nominale a mijloacelor lor de plata.

Ultimele doua decenii ale secolului al XX-lea au adus cu sine si unele semne rau prevestitoare pentru bancile occidentale fenomen ce a generat, In diferite state, crize financiare fulgeratoare.

Cauzele principale care au generat o anumita fragilitate bancilor au fost: concentrarea acordarii Imprumuturilor In domeniul acelorasi categorii de

credite; lipsa de anticipare a riscurilor bancare (riscurilor de creditare) din cauza iluziei

de siguranta generata de cresterea preturilor pe piata activelor reale finantate prin aceste credite;

expunerea bancilor la variatiile ratelor dobanzilor pe termen scurt; cresterea creditelor acordate sectorului privat, crestere care s-a concentrat In

sectorul imobiliar fiind finantata prin Imprumuturi pe piata monetara. Soarta bancilor a ajuns astfel la discretia speculatiilor imobiliare;

neglijenta manifestata de puterea publica, In unele state complicitatea acesteia In privinta intereselor financiare circumscrise zonelor falimentare precum si incapacitatea de a gestiona riscurile pietei financiare;

inexistenta mecanismelor interne de gestionare a riscului de sistem, luarea unor decizii formale, lipsa auditului intern independent fata de anumite orientari politice; opacitatea unor strategii care vizau cresterea economica, fluctuatiile preturilor activelor financiare.

Aceste cauze si Inca multe altele au facut necesara interventia guvernamentala pe scara larga pentru a nu se instala dezordinea financiara globala si a se evita o criza financiara internationala. In urma acestor interventii guvernamentale, desi foarte multe banci au falimentat, bancile centrale, precum si cele comerciale au continuat sa functioneze fara a crea panica In randul clientilor (depunatorilor). Guvernele au initiat si aplicat In unele state pachete unitare de planuri si masuri pentru a opri procesul de destructurare a institutiilor bancare.

173

Anumite institutii bancare, extrem de importante pentru ansamblul macroeconomic, au fost sustinute direct de guverne prin garantarea tuturor angajamentelor de credit instituind astfel, un climat de siguranta In cercurile creditorilor bancilor si oprind panica creata In randul depunatorilor. In unele cazuri a fost girata asistenta financiara a bancilor prin bugetul de stat. De fiecare data, au fost luate masuri Impotriva persoanelor, care aflate In structurile manageriale de varf, s-au facut vinovate de starea falimentara a bancilor. Unele institutii bancare aduse In situatii de faliment, au fost supuse procesului de recapitalizare, apoi au intrat sub monitorizare stricta, urmand sa fie rascumparate si orientate spre zone specifice de interes. Sfarsitul secolului al XX-lea si Inceputul secolului actual au adus importante schimbari In organizarea muncii si o redistribuire a structurii productiei.

4.2. Crizele financiare ale anilor ’90

In 1992, cand au constatat ca, In prevederile Tratatului de la Maastricht s-a introdus sintagma „reintroducerea In caz de nevoie, a controlului circulatiei capitalului” bancherii si alti adepti ai liberalizarii pietei financiare au apreciat sintagma respectiva drept o grava erezie. Cu toate acestea la Inceput de secol, tot mai multi economisti si elite politice Incep sa critice „piata financiara necontrolata” si sa invoce motive serioase pentru aducerea acesteia din nou la ordin.

Parlamentul European de la Strasbourg atentioneaza din cand In cand asupra necesitatii ca Europa sa fie apta de a se apara Impotriva libertatii de miscare a capitalului speculativ. Liberalizarea circulatiei capitalului In anii ’80 a eliminat granitele dintre pietele nationale si a facut ca fiecare piata nationala sa fie legata de ansamblul international exact dupa principiul vaselor comunicante.

Tranzactiile cu derivate (cu ipoteci si obligatiuni) a devenit un proces care s-a amplificat de la an la an si a generat un volum impresionant de vanzari la nivel mondial. Prin acest canal secundar de curgere a capitalului pe piata s-a marit vulnerabilitatea industriei financiare fata de unele evenimente si reactii In lant si s-au dat peste cap strategii si politici nationale. Dezvoltarea exploziva a comertului cu derivate a marit riscul tranzactiilor monetare si a adus la faliment unele banci cu renume. Atunci cand o banca sau societate de investitii intra In incapacitate de plata poate declansa prin efectul de domino, falimentul altor banci, apoi riscul se Intinde la burse, de aici la cursurile de schimb si apoi In lumea reala (lumea economica).

In anii ’90, tarile In curs de dezvoltare au fost cele mai afectate de efectele negative ale liberalizarii financiare. Economiile statelor respective au cunoscut destructurari grave si, ca urmare, capitalurile straine au iesit, provocand prabusirea brusca a cursului monedelor si a sistemelor lor productive si financiare.

Criza financiara din Asia de Sud-Est (1997)Terapia aplicata de FMI In cazul crizei asiatice nu a dat rezultate. Cauza principala

a crizei asiatice a fost Indatorarea masiva a sectorului privat fata de bancile straine, avide la randul lor sa-si dezvolte afacerile In cea mai dinamica zona a lumii. Creditorii au acordat banii cu ochii Inchisi, iar debitorii i-au folosit cat se poate de imprudent. Au aparut interesele obscure care au deturnat sumele alocate pentru investitiile productive (In industrie) si i-au dirijat In actiuni speculative fapt ce a generat o

174

deteriorare accentuata a competitivitatii economice si deprecierea brusca a monedelor din regiune.

Factorii de risc sistemic s-au derulat, In cazul crizei financiare asiatice, dupa un algoritm obisnuit: aflux masiv al capitalurilor straine; sisteme financiare neadecvate liberalizarii rapide; instabilitatea monedelor nationale In raport cu dolarul. Acest tip de criza, caracterizata printr-o gestiune defectuoasa a miscarilor de capital nu putea fi gestionata numai prin metode traditionale de austeritate monetara si fiscala. Era necesara constructia unui sector financiar robust capabil sa foloseasca eficient resursele si sa mentina functionale fundamentele unei economii sanatoase.

Derularea crizei financiare asiatice prezinta cateva particularitati: - bancile internationale au acordat, cu prioritate, bancilor locale credite In dolari

si yeni, precum si unor Intreprinderi mai ales In Indonezia; - creditele interbancare s-au derulat In etapa urmatoare prin intermedierea

bancilor locale si au fost directionate Inspre sectorul privat sub forma creditelor acordate clientilor pe termen lung (fluxul capitalurilor private In cinci tari asiatice se prezinta conform tabelului urmator):

• Sumele sunt exprimate In miliarde dolari• Sursa: Radelet at Sachs, 1998

- emisiunile de titluri au fost facute cu prioritate sub forma de obligatiuni, accentuand speculatia imobiliara si bursiera In profitul actorilor financiari locali; acestia au centrat prin diferite inginerii financiare sa obtina randamente foarte ridicate; veriga slaba era deci reprezentata de bancile locale, institutii supuse riscului de sistem;

State: Structura fluxurilor 1994 1995 1996 1997

Coreea de SudIndoneziaMalaeziaThailandaFilipine

Titluri si investitii directe, din care:

12,2 15,5 19,1 - 4,5

- investitii directe 4,7 4,9 7,0 7,2- portofolii 7,5 10,6 12,1 - 11,7Creante bilaterale din care:

28,2 61,9 73,9 - 7,6

- banci comerciale 24,0 49,5 55,5 - 21,3- din afara bancilor 4,2 12,4 18,4 13,7

Total flux net al capitalurilor 40,4 77,4 93,0 - 12,1

175

- dupa Incheierea tranzactiilor au Inceput marjele de manevra atat ale celor care au acordat Imprumutul cat si ale celor care s-au Imprumutat, cautand randamente Inalte si sporind riscul de sistem; aceia care au contractat Imprumuturi au fost tentati sa adopte comportamente neperformante iar aceia care le-au acordat nu au avut posibilitatea sa evalueze calitatea Imprumutatilor si nici sa efectueze supravegherea eficienta a modului In care sunt folosite fondurile respective;

- au aparut riscurile de credite prin gestionarea defectuoasa pe plan local, riscurile de scadenta datorate instabilitatii ratelor de schimb ale monedelor In raport cu dolarul; In asemenea situatie pasivul bancar s-a supradimensionat In moneda nationala si a scos la iveala fragilitatea structurii financiare autohtone; perpetuarea aspectelor negative ale gestionarii creditelor de catre bancile locale a trezit neIncrederea actorilor financiari internationali care au refuzat sa-si reInnoiasca swaps-urile61 si creditele acordate pe termen scurt; In aceasta situatie critica bancile locale si-au acoperit datoriile In devize cumparand dolari de pe piete, fenomen ce a dus la accentuarea scaderii schimbului, la deteriorarea bilanturilor si a imaginii acestora In fata creditorilor externi;

- diminuarea pasivului a influentat negativ activul bancar In sensul ca bancile au sistat furnizarea creditelor si prin urmare, debitorii au intrat In mare dificultate devenind insolvabili62; insolvabilitatea agentilor nebancari a sporit ca dimensiuni Intregul datoriilor acestor state.

Concluzionand asupra crizei asiatice se poate spune ca sursa de baza a crizei a constituit-o riscul asumat si prost gestionat de bancile locale. Atat de mare a fost Increderea In cresterea economica a tarilor asiatice Incat au fost ignorate posibilele devalorizari catastrofale ale monedelor nationale ceea ce a condus la vulnerabilitatea bilanturilor bancare, dezechilibrele de schimb, criza de lichiditati, devenind inevitabila, retragerea capitalurilor.

Dezintegrarea financiara din Rusia (august – octombrie 1998)

Declinul sistemului financiar rusesc s-a accelerat brusc In urma crizei economice si financiare din Asia (1997). In prima jumatate a anului 1998 ca urmare a experientelor din Asia de Sud – Est, cei care detineau investitii de portofoliu63 au cautat, prin diverse strategii, sa reduca gradul de vulnerabilitate al acestora pe pietele financiare energetice64

diminuand cererea de titluri si exercitand o tensiune generala asupra nivelului dobanzii. In Rusia, unde finantarea prin titluri de stat trebuia sa acopere deficitul bugetar

creat datorita lipsei Incasarilor fiscale, s-a procedat la ridicarea ratelor dobanzilor peste valoarea de 80% (la sfarsitul lunii mai) In timp ce inflatia era tinuta sub control la nivelul de 10%, iar rata schimbului era, de asemenea, stabila (sase ruble la un dolar).

61 Swap – a face trocuri; schimb de datorii, de obligatii financiare; actiunea presupune abilitati de maxima inginerie financiara pe care numai concurentii de marca le pot realiza.62 Insolvabilitate – situatie In care valoarea activelor de care dispune un agent economic este mai mica decat valoarea obligatiilor acestuia fata de terti (creditori, furnizori, buget).63 Investitia de portofoliu consta In achizitionarea de catre investitorii straini de actiuni ale unor firme existente, reprezinta In esenta un plasament financiar, o investitie In titluri financiare tranzactionale pe piata capitalului. Intre investitia directa (plasarea de capitaluri de catre investitorii straini pentru Infiintarea de firme) si cea de portofolii se poate trasa cu greu o frontiera. Atat investitia de portofoliu cat si cea directa fac parte din investitia externa (investitia straina).64 Piete financiare energetice - eticheta primita de statele In curs de dezvoltare (inclusiv cele scapate de sub regimul comunist) au acceptat sa Imbratiseze rapid liberalizarea financiara drept calea de urmat spre economia de piata. Era un raspuns al acestora la solicitarile marilor institutii financiare care au elaborat noua doctrina de expansiune – denumita „consensul de la Washington” – 1991.

176

Incercarile guvernului rus de a mentine cursul monedei nationale s-au destramat rapid. Bursa de actiuni si obligatiile financiare s-au devalorizat, investitorii straini s-au retras de pe piata de capital, cetatenii s-au Imbulzit la ghiseele bancilor pentru a-si retrage economiile, drept urmare, In sapte zile rubla si-a pierdut 50% din valoare. Cu economia grav afectata, cu sistemul financiar Intr-o stare jalnica, conducatorii politici au apelat la unele masuri care vizau infuzii masive de Imprumuturi din strainatate sau de la FMI. Scenariul crizei financiare ruse se deruleaza Intre „reformatorii” presedintelui EltIn care au Incercat sa restructureze economia si sistemul financiar spre o economie de piata si fortele oponente, formate In principal, din fostele structuri comuniste si noua oligarhie financiara, care, au reusit sa impuna un sistem clientelar In interes propriu si In detrimentul economiei nationale si al reformelor.

Sarcina datoriei ajunsese greu de Indeplinit In conditiile In care dobanzile se capitalizau la valori enorme (jumatate din Incasarile bugetare). Declinul s-a accentuat In urma celui de-al doilea soc petrolier (1998) si deci a scaderii pretului petrolului pe piata internationala65. Condusa de o clasa politica ce exercita o politica falimentara, afectata de microbul coruptiei, Rusia se zbatea la nivelul supravietuirii. Guvernul nu era In masura sa colecteze mai mult de 20% din impozite, salariile bugetarilor nu erau platite luni de-a randul iar o mare parte din tranzactiile industriale se redusese la schimburi nerealiste, improvizate. Pentru acoperirea deficitului bugetar guvernul a apelat la Imprumuturi interne si externe tot mai consistente Insotite de dobanzi Impovaratoare. Cresterea datoriilor statului si ritmul accelerat al deficitelor bugetare au compromis Increderea In rubla ruseasca. Prabusirea rublei a fost oarecum Incetinita de Incercarea disperata a guvernului rus de a cumpara, prin intermediul Bancii Centrale de la Moscova, ruble cu dolari Imprumutati de la FMI (In august 1998 s-au irosit 4 miliarde de dolari In 2 saptamani In Incercarea de a tine cat mai stabil cursul rublei). In 1998 (august), dupa ineficacitatea masurilor de reducere a cheltuielilor si de colectare eficienta a impozitelor, ramas fara valuta si ruble, guvernul rus a acceptat devaluarea rublei (Duma de stat refuzase sa voteze conditiile impuse de FMI pentru un nou Imprumut necesar platirii datoriilor). Incepand cu 17 august 1998, rubla pierde jumatate din valoarea de schimb, bursa de actiuni s-a devalorizat, bancile au sistat achitarea de datorii externe, creditul Rusiei In strainatate s-a degradat66. Ca sa-si acopere deficitele bugetare guvernul a emis obligatii (titluri de stat – GKO) care au fost cumparate de persoane fizice si juridice. Datorita unei politici neperformante, politele interne (obligatiile – titlurile – GKO) au putut fi vandute numai crescand dobanda de la 20% (1997) la 170% (1998). Realegerea presedintelui Boris EltIn si noul guvern condus de premierul Ievghenii Primakov au Imbunatatit imaginea pasnica a Rusiei In vest si au nutrit sperantele Intr-o rusie liberal-democrata cu o economie de piata prospera. In toamna anului 1998 sperantele au fost spulberate de fosta nomenclatura comunista care, In cardasie cu reprezentantii corupti din administratia centrala au acaparat prin jaf si necinste, bunurile si Intreprinderile profitabile din patrimoniul statului, anihiland Incercarile reformatorilor de a da consistenta economiei de piata. Importurile au scazut la jumatate iar lipsurile de alimente si bunuri de consum au ajuns la nivel critic. Pentru a

65 Rusia – fiind un exportator important de petrol a pierdut aproximativ o treime din veniturile obisnuite In valuta.66 Din 1992 si pana In 1998 statul rus a facut Imprumuturi externe de circa 155 miliarde de dolari din care 66 miliarde de la banci si fonduri comerciale iar restul de la guvernele altor state (Germania, SUA, Franta, Anglia, Austria, Italia). Dobanzile la aceste datorii se ridicau cam la 17 miliarde de dolari pe an. In luna august 1998 Rusia nu si-a putut plati integral rata datoriei externe (pentru prima data de la destramarea URSS In 1991).

177

preveni falimentul general autoritatile s-au Imprumutat, au tiparit bancnote fara acoperire, au amanat platirea salariilor angajatilor de stat. Primejdia prabusirii economice si politice In Rusia a generat sentimente de neliniste pe Intregul mapamond, cu preponderenta In occident, datorita pericolului real, ca o mare putere nucleara, sa ajunga la convulsii sociale si la dezintegrarea autoritatii statale. In aceasta situatie, premisele pierderii controlului armelor nucleare de catre autoritati au devenit reale, imprevizibile si periculoase. Asa se explica reluarea alimentarii „ruletei economice” rusesti cu fonduri de la FMI si de la bancile occidentale. Dupa „consensul de la Washington” Incheiat Intre marii actori financiari internationali, criza ruseasca constituie un prim fenomen care a perturbat serios sistemul financiar international.

Criza financiara mexicana (1994-1995)

Inca din anul 1980, presedintele Mexicului, Salinas, considerat reformatorul statului mexican, a promovat pe toate caile, liberalismul economic si financiar nord-american. Prin politicile macroeconomice s-a redus inflatia, au fost privatizate un mare numar de Intreprinderi, s-au promovat investitiile strategice, au fost lansate parteneriate cu sindicatele, a crescut productivitatea. Au ramas ceva mai In urma reforma politica si democratizarea institutionala. Dupa Salinas, Inca trei presedinti ai Mexicului au urmat Indeaproape sfaturile FMI, ale BM precum si ale guvernului SUA. In perioada 1990-1994, au fost privatizate aproape toate Intreprinderile economice mexicane, au fost Inlaturate obstacolele din calea investitiilor strategice, s-au micsorat taxele la importuri si a fost acceptata doctrina liberalizarii capitalului, deschizandu-se piata interna catre capitalul international. In 1994 Mexicul a semnat Impreuna cu SUA si Canada „Acordul de liber schimb nord-american” (ALENA).

Comunitatea internationala a neoliberalilor gasise In regimul politic al Mexicului „un elev constiincios” care-si rezolva destul de prompt temele impuse de FMI si BM si se bucura de renumele unui stat solid din punct de vedere al politicii financiare. Fondul Monetar International aprobase In primavara anului 1994 politica economica a guvernului mexican invocand starea de echilibru a bugetului federal (rezervele de schimb au crescut de la 6,3 miliarde de dolari In 1989, la 29,2 miliarde de dolari In februarie 1994). Dupa semnarea acordului de liber schimb, un val de importuri au invadat tara si ca urmare, o mare parte dintre sectoarele economice au fost Ingenuchiate (constructii de masini, textile, etc.). Intreprinderile mici si mijlocii care asigurau locurile de munca au devenit nerentabile, multe dintre acestea alegand calea falimentului. Mexicul a fost aruncat Intr-o catastrofa economica, In cateva luni rezultand peste 3 milioane de someri iar puterea de cumparare s-a redus cu o treime. Cu cateva zile Inainte de Craciun guvernul mexican a anuntat o devalorizare a monedei nationale „peso” cu 15%. De remarcat faptul ca administratorii fondurilor private de investitii de la marile banci de pe Wall Street din New York, care investisera sume fabuloase (peste 50 de miliarde de dolari Intre 1989-1993) In Imprumuturile de stat mexicane (actiuni si obligatii), au fost cuprinsi de panica. Stabilizarea nominala a monedei nationale mexicane era punctul de plecare In evaluarea activelor financiare mexicane fie ca erau notificate In dolari sau In peso, de asemenea, era cruciala pentru lichiditatile de pe pietele titlurilor care, dupa 1991, reprezentau 77% din intrarile de capital. In situatia In care moneda mexicana a Inregistrat o depreciere brusca, la sfarsitul anului 1994, toti

178

agentii economici care au avut afaceri bazate pe relatia peso - dolar (pe piata titlurilor a creditului bancar sau pietele derivate) au procedat la cumpararea masiva de dolari. Acelasi lucru au facut si bancile care au fost obligate sa cumpere dolari pe piata, fenomen care a deteriorat rezervele bancii centrale precum si Increderea In conventia stabilitatii schimbului Indeplinita pana In acel moment. Fractura schimbului peso-dolar s-a generalizat, a condus la destabilizarea tuturor preturilor, provocand In Mexic o criza generala care a afectat toate sectoarele economiei. Aceasta dezordine financiara a generat o retragere masiva a capitalurilor de catre investitorii straini si abandonarea (evitarea) monedei nationale de catre agentii economici autohtoni. De aici s-au produs prin efectul domino celelalte rele: cresterea fulgeratoare a nivelului dobanzilor, scaderea rezervelor de schimb de la 29 miliarde la 6 miliarde de dolari, prabusirea bursei, cresterea inflatiei cu 50% Intr-un an, cresterea datoriei externe (a atins valoarea anului 1982) cu scadente de rambursare pe termen scurt. Mexicul reprezenta unul dintre cele mai importante proiecte ale administratiei presedintelui SUA, Bill Clinton si anume „stabilizarea economica a vecinului din sud, tara din care an de an milioane de emigranti loviti de saracie navalesc In statele federale nord-americane”67, fapt pentru care s-au luat masuri urgente de catre ministrul american de finante, de sprijinire a Mexicului cu garantii de credit de 40 miliarde de dolari. Cu tot acest sprijin financiar din partea SUA criza mexicana s-a amplificat la Inceputul anului 2005. Cursul dolarului s-a angajat si el pe o curba descendenta, orientand investitorii spre valutele de calitate, marca germana si yenul japonez.

In paralel cu epuizarea, de catre guvernul SUA, a fondului de investitie de 20 miliarde de dolari (pe care Presedintele putea sa-l Intrebuinteze liber In situatii de urgenta) s-a facut apel de catre Administratia SUA, si la alte institutii financiare (FMI si BM). Drept raspuns, FMI a reusit In timp record sa treaca prin organele sale de decizie suma de 7,7 miliarde de dolari (suma maxima admisa), ca ajutor financiar pentru Mexic si totodata, prin solicitari repetate a mai fost solicitat un credit de interventie din partea Germaniei, Frantei si Angliei, In valoare de 10 miliarde de dolari. In salvarea Mexicului de la colapsul financiar un rol important l-a avut FMI si guvernul american. In concluzie, Mexicul si-a putut plati datoriile iar actiunea In criza mexicana a fost unul dintre cele mai eficiente exemple de prevenire a unei catastrofe consemnate In istoria economiei. In acest exemplu, piata financiara printr-o „mana invizibila” a obligat guverne, institutii financiare internationale si banci renumite sa joace rolul dupa regulile ei. Efortul financiar international pentru salvarea economiei mexicane a fost peste 50 miliarde de dolari, prin acordarea de garantii creditorilor externi. Insa populatia Mexicului a resimtit din plin criza din 1995.

5. Managementul crizelor financiare

La Inceputul mileniului al III-lea, globalizarea financiara este un fapt concret. In aceste conditii guvernele statelor, institutiile financiare internationale, oamenii de afaceri vor trebui sa faca fata unor reguli mai dure impuse de piata sau, sa intervina pentru a directiona, Intr-un anume sens, jocul pietei. Pe fondul globalizarii apar Insa si unele tendinte care Incorporeaza o serie de divergente: obtinerea unor mari progrese dar si ramaneri In urma nejustificate, inegalitati Intre tari si regiuni, saracie mascata prin 67 Martin, P.,H., Schumann, H., Capcana globalizarii, Traducere In limba romana – Plesca, T., Editura economica, Bucuresti, 1999,p.71-72.

179

statistici si viata luxoasa, frapante inegalitati Intre barbati si femei, etc. Din analiza formelor de manifestare a crizelor financiare se desprind doua idei metodologice de baza:

⇒ principala caracteristica a pietelor financiare globalizate este considerata instabilitatea. Astfel, elementul care a declansat crizele financiare ale anilor ’90 l-a constituit implementarea masiva a capitalurilor pe termen scurt urmata de o retragere brusca a acestuia;

⇒ prudenta sporita cu care trebuie abordata, de catre guverne, deschiderea pietelor de capital (liberalizarea financiara) mai ales, a capitalurilor pe termen scurt (cu tendinte speculative) In conditiile inexistentei unui sistem financiar riguros. Nu se cunoaste cu exactitate cine vor fi castigatorii si cui vor reprezenta perdantii, daca va Invinge globalizarea, cu intentiile ei bune sau spiritul faustian. Lumea se pregateste tot mai mult pentru schimbare. Nici o tara nu se poate sustrage valului de ajustari care se deplaseaza de la un capat la altul al lumii. In acest complex de interdependente specialistii In geopolitica mondiala sustin teza conform careia trebuie avut In vedere si pastrat un anumit grad de independenta fata de procesul de internationalizare, se poate spune ca independenta economica este acea stare care permite unui actor statal sa iasa din joc atunci cand climatul In care se deruleaza acesta este nefavorabil, pastrand In acest fel o autonomie de decizie (fundamentul suveranitatii). Independenta este apanajul interesului national si tine de calitatea celei mai pretioase resurse – capitalul uman. Un stat care nu face eforturi In acest sens In domeniul alimentatiei, mediului, sanatatii, educatiei, sigurantei cetateanului, calitatii vietii In general, risca sa dispara Intr-un anumit context temporal din peisajul geopolitic. Pentru o mare perioada de timp, globalizarea va fi perceputa ca o sansa Insa suprapusa peste aceste perceptii, globalizarea este perceputa si ca un risc (fluxurile de capital pot fi volatile, expunand tarile la riscul unor crize financiare). Din aceste considerente globalizarea ar trebui gestionata, controlata si, odata cu ea si crizele care o Insotesc. Sunt tot mai multa voci care afirma ca FMI ar trebui sa se concentreze asupra unor politici menite sa promoveze stabilitatea macroeconomica si cresterea economica – cele referitoare la bugetul general consolidat, politicile monetare, de credit si valutare, pietele financiare si aspectele structurale asociate acestora. Sprijinind aceste politici, FMI ar ajuta mai eficient statele sa devina mai putin vulnerabile la crize. In ultima decada a secolului al XX - lea s-au produs crize financiare peste tot iar aceste crize s-au extins precum bolile si asupra economiilor nationale. Tarile post comuniste au o multime de motive de Ingrijorare In plus fata de celelalte state datorita unor carente manifestate In efortul lor de a crea entitati economice bazate pe legile pietei si sisteme politice democratice. Crizele financiare, fenomene nocive care Incetinesc evolutia unei economii spre modelul impus de globalizare, trebuie prevenite iar In situatia cand acestea se produc trebuie aplicate procedurile de gestionare a lor.

Din punct de vedere al riscului financiar se pot defini trei provocari majore care vor influenta deciziile In viitorul imediat:

- sa se asigure o finantare externa Intr-un climat internationalizat, concurential si nefavorabil;

- sa se evite o criza financiara care ar putea sa fie cauzata de un serios (cantitativ) deficit bugetar;

- sa se evite o criza bancara care ar putea fi generata de o criza de Incredere;

180

Fundamentate teoretic si experimentate pe diverse cazuri traite In ultimele doua decenii, masurile de gestionare a unei crize financiare (managementul crizei financiare) ar putea fi Incorporat Intr-un sistem de masuri avand doua componente de baza:

a) masuri care vizeaza relansarea, pe termen lung, a economiei, prin politici macroeconomice;

b) masuri financiare administrative.

5.1. Masuri care vizeaza relansarea, pe termen lung, a economiei prin politici macroeconomice

Masuri privind politica financiara

a) Controlul deficitului bugetului consolidat prin: - dimensionarea cheltuielilor bugetare In raport cu sursele de venituri si de

finantare neinflationista ale sectorului public;- folosirea veniturilor rezultate din procesul de privatizare pentru transformarea

In realitate, a proiectelor de modernizare si dezvoltare avand asistenta Bancii Mondiale, Uniunii Europene si altor institutii internationale;

- perfectionarea managementului financiar atat la nivelul administratiei centrale cat si la nivel local;

- dezvoltarea capacitatii institutionale de colectare a impozitelor prin: asumarea rolului de creditor de catre stat; Indeplinirea cu rigurozitate de catre institutiile publice a obligatiilor lor financiare; adoptarea unor atitudini nediferentiate fata de operatorii economici; Intarirea disciplinei fiscale la nivelul Intreprinderilor; largirea bazei de impozitare prin restrangerea economiei subterane; utilizarea tehnologiei informatiei si comunicatiilor In procesul de modernizare a sistemului de colectare a impozitelor.

b) Conceperea si aplicarea corecta a reformei fiscale: - crearea unui sistem modern de impozite care sa stimuleze munca, economisirea

si investitiile;- sprijinirea sistemului de impozitare pe pilonii de baza: impozitul pe venitul

global, impozitele pe proprietate, taxa pe valoarea adaugata, accizele, diminuarea treptata a importantei taxelor vamale;

- alinierea sistemului impozitelor directe ( taxa pe valoare adaugata si accizele)la exigentele pietei externe;

- concentrarea tuturor reglementarilor de natura fiscala din legislatia statului In codul de procedura fiscala si codul fiscal;

c) Rationalizarea optiunilor bugetare In functie de prioritatile stabilite In domeniul cheltuielilor:

- Inlaturarea politicii discretionare privind executia bugetara si Inlaturarea comportamentului de identificare si retinere a foloaselor personale sau de grup; acordarea prioritatilor acelor cheltuieli legate de investitiile In capitalul uman (sanatate si educatie) In asigurarile sociale si de asistenta sociala;

181

- stabilirea si respectarea prioritatilor cheltuielilor bugetare prin trecerea la bugete pe proiecte, pe domenii specifice, cu o fundamentare riguroasa;

- Cresterea gradului de transparenta fiscala, ca premisa pentru amplificarea performantelor guvernarii, consolidarea finantelor publice si asigurarea integritatii conturilor guvernamentale;

- directionarea mai eficienta si cu consecventa a cheltuielilor pentru protectia sociala spre grupurile realmente defavorizate si reconsiderarea acestora In situatiile In care nu se justifica.

Masuri privind politica monetara si a cursului de schimb

a) In domeniul politicii monetare cele mai eficiente masuri pot fi: - refacerea credibilitatii institutiilor statului pe baza accelerarii reformelor, In

special In sfera ajustarilor structurale, care vor asigura premisele scaderii inflatiei si eliminarea unor surse importante ale deficitelor cvasi-fiscale;

- realizarea unei convergente reale si nominale prin mentinerea unor rate Inalte ale cresterii economice;

- controlul permanent al bazei monetare si al masei monetare, mentinerea si aplicarea masurilor de prudenta al politicii monetare;

- folosirea instrumentarului analitic dat de indicii agregati: evolutiile agregatelor monetare, ale ratelor dobanzilor, cursului de schimb si rezervelor; remonetizarea economiei cand situatia o impune prin metode neinflationiste;

- dezvoltarea si perfectionarea instrumentelor politicii monetare In conformitate cu cerintele de compatibilitate a acestora cu piata prin: modernizarea si adaptarea infrastructurii necesare; preponderenta operatiunilor de piata In gestionarea lichiditatii si diminuarea rolului instrumentelor de natura administrativa (cazul rezervelor minime obligatorii); mentinerea sau recastigarea rolului Bancii Centrale a statului de creditor net In raport cu sistemul bancar; exercitarea evolutiei pe termen scurt a ratelor nominale ale dobanzii; reducerea dominatiei fiscale mare va permite prelungirea orizonturilor investitionale si reducerea treptata a ratelor dobanzii;

b) Masuri pentru gestionarea cursului de schimb: - mentinerea competitivitatii monedei nationale chiar In conditiile constrangerilor

externe sau ale unor influente subiective determinate de interesele centrelor financiare;- asigurarea stabilitatii fluxurilor financiare chiar In conditiile existentei unor

influente conjuncturale mondiale nefavorabile;- repozitionarea cursului real al monedei nationale pe fondul aplicarii, pe termen

lung, a unor strategii economice monetare, politice si sociale si al unei finantari externe stabile;

c) Masuri pentru realizarea (mentinerea) echilibrului balantei de plati: - mentinerea unui ritm adecvat de crestere economica (In conditiile realizarii unui

echilibru al cursului de schimb), redimensionarea permanenta a cererii de import (mai ales diminuarea pentru acele industrii slab restructurate) ti o relaxare a plafonului care limita capacitatea de export ( pentru industriile productive si eficiente din sectoarele exportatoare);

182

- finantarea deficitului de cont cuvenit prin rationalitatea reformelor structurale si atragerea fluxurilor de investitii straine directe;

- abordarea directa si avantajoasa a serviciului datoriei externe publice si public garantata (bazat pe aranjamentele oficiale) precum si a finantarii externe In care atragerea si respectiv, restituirea datoriei sa se faca tinand seama de posibilitatile si particularitatile economice ale statului respectiv (stocul datoriei externe sa fie sub control riguros);

- urmarirea In permanenta, a impactului asupra politicii monetare a intrarilor de capital superioare ca dimensiune si durabilitate din exterior; gestionarea costurilor importante generate de aceste intrari de capital, analiza situatiei de debitor net al bancii centrale fata de sistemul bancar, Incetinirea procesului de reducere a dobanzilor reale (pentru a nu intra In contradictie cu obiectivul cresterii economice durabile);

- supravegherea liberalizarii contului de capital si mentinerea acestuia In conditii de compatibilitate cu legislatia si practicile internationale; gestionarea, cu preponderenta, atat a intrarilor cat si a iesirile si mai ales, a Indatorarii cumulate mde sectorul privat iar tranzactiile aferente de mari dimensiuni sa fie supuse avizarii bancii centrale.

Masuri privind politica comerciala- respectarea angajamentelor asumate prin calitatea de membru al Organizatiei

mondiale a Comertului precum si a celor asumate prin Acordul European, CEFTA etc. si consolidarea economiei nationale pentru a rezista la actiunea factorilor competitionali internationali;

- realizarea si adaptarea legislatiei interne privind protectia consumatorului, protectia mediului, climatul concurential echitabil, la normele uzuale In plan international;

- ameliorarea competitivitatii produselor realizate pe piata interna si facilitarea accesului pe piata externa: stabilitatea si predictibilitatea regimului de export-import; abandonarea politicilor de acordare pe parcursul anului de scutiri si reduceri ale nivelului taxelor vamale de import deplasate de la nivelul de baza; mentinerea unui anumit nivel al protectiei vamale fata de importul produselor agricole, evitandu-se tentatia de a se instaura taxe vamale prohibitive; refacerea si consolidarea prezentei produselor nationale pe unele piete asa-zise traditionale.

4.2. Gestionarea crizelor financiare prin masuri financiar-monetare administrative

a) In stransa corelatie cu reformarea sistemului real al economiei se pune problema asanarii si restructurarii sistemului bancar . Operand Intr-un mediu economic nefavorabil unele banci acumuleaza In timp, In portofoliul lor, credite neperformante si, ca rezultat, nu au puterea reala de a sprijini cresterea economica. Cresterea creditelor In termeni reali acordate de banci agentilor economici, mascheaza uneori lipsa de performanta a acestora si aduc bancile Intr-o situatie financiara precara. Interventia Bancii Centrale a statului asupra bancilor-problema si chiar sanctionarea cu ridicarea licentei de functionare, desi fac parte din masurile administrative, ar duce la excluderea bancilor neperformante din sistem si la micsorarea riscului de credit pe ansamblu

183

sistemului bancar (raportul dintre creditele neperformante si totalul activelor, exprimate In procente, s-ar diminua).

b) Intarirea activitatii de supraveghere a sistemului bancar de catre banca centrala In perioadele de timp In care se deterioreaza grav situatia financiara a unor banci sunt o multitudine de factori care pot provoca distorsiuni serioase sistemului financiar bancar:

- erodarea bazei de capital sub actiunea distructiva si prelungita a hiperinflatiei, efectele resimtindu-se mai mult In sectorul financiar unde capitalul se regaseste sub forma baneasca; In alte sectoare capitalul se afla sub forma de echipamente, constructii, echipaje, etc. ce Isi pastreaza valoarea chiar In aceste conditii inflationiste; supravegherea si interventia bancii centrale consta In impunerea conditiilor de a mentine un capital minim al bancilor si limitarea procesului de proliferare a unor banci mici si slabe;

- ca urmare a instaurarii unui mediu economic nefavorabil, se deterioreaza performantele agentilor economici (clientii bancilor) si creste riscul creditelor neperformante fapt ce atrage o monitorizare stricta a managementului bancar si chiar excluderea unitatii bancare de pe piata;

- managementul bancar deficitar manifestat la unele banci prin disproportii dintre costurile salariale si performantele realizate de unitatea economico-financiara, cresterea nejustificata a cheltuielilor de administrare, nerespectarea procedurilor de acordare si urmarire a creditelor, producerea unor fraude Insemnate, sunt suficiente elemente care atrag o supervizare atat din partea Ministerului de Resort cat si din partea Bancii Centrale;

Obiectivul fundamental al activitatii de supraveghere a sistemului bancar Il constituie realizarea stabilitatii si viabilitatii sistemului respectiv prin aplicarea normelor si indicatorilor de prudenta bancara si urmarirea respectarii acestora. Aceasta masura administrativa nu contravine autonomiei fiecarei banci de a-si organiza si desfasura, pe baze concurentiale, activitatile ci previne riscul sistemic bancar ce poate produce un dezastru financiar si implicit economic.

c) Controlul strict si gestionarea serviciului datoriei externe pe fondul lipsei de performante notabile In activitatea economica si al Inrautatirii conditiilor internationale. Evolutiile nefavorabile dintre economia unui stat, mesajele confuze, contradictorii transmise de diferite institutii conducatoare (relaxare fiscala simultan cu deficite de finantare), conduita de plagiat, aventurista, nefundamentata stiintific a politicii economice, pot antrena scaderi ale rating-ului riscului de tara68 din partea principalelor agentii internationale de profil. Serviciul datoriei externe, principala constrangere careia trebuie sa-i faca fata economia unui stat, trebuie mentinut la un nivel situat sub pragul de atentie (considerat a se situa la 25% din exportul de bunuri si servicii prognozat pentru anul respectiv).

68 Rating-ul de tara-indicator prin care se exprima capacitatea unui stat de a face disponibila valuta necesara serviciului datoriei externe. Pe plan international exista o procedura oficiala, marime acceptata pentru determinarea acestui indicator, de baza fiind doua categorii de criterii: cele economice si cele politice.Criteriile economice sunt: P.I.B. pe locuitor, ritmul cresterii economice, rata inflatiei, situatia balantei de plati, serviciul datoriei externe, dependenta de export, gradul de acoperire a importului prin exporturi, situatia rezervelor valutare In luni de importuri, datoria externa pe termen scurt, raportul dintre datoria externa si P.I.B., raportul dintre serviciul datoriei externe si exporturi.Criteriile politice sunt: structura sociala, institutii, coruptie, conflicte interne si externe, tensiuni etnice, politica economica a guvernului, caracterul democratic al guvernarii, stabilitatea politica, conditiile socio-economice, relatiile internationale (cu statele si institutiile internationale).

184

d) Restructurarea sectorului neperformant al economiei statului si punerea In aplicare a unui program economic care sa raspunda constrangerile externe (serviciului datoriei externe) si sa relanseze cresterea economica. Acest program economic poate fi proiectat avand la baza urmatoarele coordonate:

- reducerea deficitului consolidat al statului si obtinerea unui surplus primar din care sa se constituie resursele de creditarea sectorului economic productiv (nu cel guvernamental - bugetat de stat);

- accelerarea procesului de dezinflatie, prin anticiparea si eliminarea riscurilor din politica monetara chiar In situatia In care se admite reducerea deficitului extern prin deprecierea monedei nationale;

- reducerea pierderilor din sectorul si institutiile aflate In proprietatea statului prin eliminarea tuturor activitatilor neviabile si nerentabile si mentinerea fondurilor de salarii la nivele nominale corespunzatoare;

- corelarea permanenta a cresterilor salariale cu cele productive-economice, reducerea arieratelor 69 In sectoarele private;

- reducerea deficitului extern la un prag functional de la care se poate satisface integral serviciul datoriei externe, prin derularea simultana a programului economic eficient si deprecierea substantiala, In termeni reali a monedei nationale (se aduce paritatea monedei la un nivel de echilibru, recunoscut pe piata si se amelioreaza competitivitatea marfurilor autohtone atat pe piata interna cat si pe piata externa).

- utilizarea bazei monetare ca principala masura antiinflationista In sensul ca proiectatele cresteri ale bazei monetare sa fie corelata cu rata prognozata a inflatiei pe an.

Concluzii asupra crizei financiare

Sistemul managerial pentru gestionarea crizelor financiare nationale, regionale sau chiar internationale poate da rezultate pe termen mediu si lung daca masurile care vizeaza politicile macroeconomice cat si cele administrative se aplica armonios si eficient si daca nu raman simple declaratii de intentii.

Cea mai severa amenintare pentru sistemul financiar-bancar al unui stat ramane constrangerea financiara externa. Aplicarea unor programe de reforma neconvingatoare pentru actorii financiari-bancari externi fac si mai dificila prezenta masiva a unor influxuri de capital si, In cele mai frecvente situatii, poate genera sau perpetua o criza financiara majora.

Pentru iesirea din criza nu exista solutii economice miraculoase de asemenea nu sunt binevenite experiente riscante de politica economica (populiste) cum pot fi cresterea deficitului bugetar sau majorarea salariilor fara acoperire In performante productive.

Obisnuita sa tina pasul cu durata ciclului electoral, eforturile microeconomice si macroeconomice nu sunt urmarite de catre autoritati pe orizonturi de timp care sa depaseasca aceste durate iar sursele care trebuie sa sustina aceste eforturi sunt de cele mai multa ori demobilizate prin aplicarea unor strategii si programe ce nu prezinta elemente de continuitate.

69 Arieratele toate tipurile de Imprumuturi restante, a caror scadenta nu a fost respectata. Nerespectarea conditiilor contractuale Intre unitatile economice reprezinta principala cauza a producerii arieratelor. perpetuarea acestui fenomen peste anumite limite, poate provoca blocaje financiare generale.

185

Deschiderea economiei nationale, acceptarea liberalizarii financiare, parcurgerea etapelor de integrare In UE si trecerea la uniunea monetara europeana este singura optiune viabila pe care o poate adopta un stat european, inclusiv Romania, dar aceasta optiune trebuie sustinuta de catre toate structurile politice, economice si sociale printr-o serie de politici orientate spre acceptarea si respectarea constrangerilor impuse de functionarea si regulile economiei de piata.

Cu siguranta sistemele financiare si monetare ale statelor lumii vor fi influentate In perspectiva viitorului, de fenomene complexe greu de anticipat. Se vor produce dezechilibre care, probabil vor antrena sau declansa consecinte internationale importante. Sunt unele mari puteri care mentin mari discrepante Intre cresterile cererii interne reale si productia reala. Sub acest imperativ al cererii interne, unele guverne vor continua sa se Imprumute de la restul lumii ca sa-si finanteze consumul excesiv In raport cu venitul national. Daca situatia nu se poate mentine la infinit vor sosi vremurile cand cererea interna reala va trebui sa se reduca. Sunt multe exemple In istoria ultimilor trei decenii70 care demonstreaza ca exista oricand riscul de a se crea dezechilibre financiare Insotite de cele comerciale. Istoria a demonstrat ca sistemul financiar international a cunoscut cea mai mare stabilitate a sa, In epoca In care aurul era etalonul mondial, iar Marea Britanie conducea cu autoritate reala cu o moneda dominanta. Puternicul deficit bugetar cu SUA si fragilitatea dolarului Ingrijoreaza multe organisme financiare internationale si, probabil vor constitui sursele multor si complexe fenomene.

CAPITOLUL 11 CRIZA ENERGETICA (CRIZA PETROLULUI)

1. Introducere

Teologul Thomas Barry, In cartea „Visul pamantului” (The Dream of the Earth), demonstreaza printr-o teorie usor romantata ca „ viitorul nostru depinde de o noua poveste cosmica care sa redea Intelesul sacru al vietii si sa ne incite spre explorarea potentialului nerealizat al acestuia”. Povestea lui Barry spune ca universul este un sistem care se autoorganizeaza si transcede catre niveluri din ce In ce mai Inalte de 70 La sfarsitul anilor ’80 a crescut brusc cererea In zona Euro ca rezultat al cresterii cheltuielilor guvernamentale germane In momentul unificarii (1989). Acest fenomen a avut un efect stabilizator la momentul respectiv dar nu putea fi sustinut pe termen lung fapt pentru care au fost provocate probleme In sistemul bancar german precum si In industria de constructii germane. Ca reactie, pentru a se reveni cat de cat la normalitate a scazut, In mod semnificativ, cererea germana la nivel mondial. Din multe puncte de vedere si situatia financiara a Japoniei s-a deteriorat In perioada amintita, Incat Banca Japoniei a luat masuri radicale pentru a evita o criza financiara. Actualul deficit bugetar american (statul cu cea mai mare datorie externa – peste 2.000 miliarde dolari) ar putea de asemenea produce o anumita instabilitate potentiala, pentru ca principala moneda In functie la nivel mondial este dolarul.

186

ordine si auto definire, confirmand vechea credinta hindusa conform careia „toata materia exista sub forma unui dans permanent al energiei”. Tot ce se misca In lumea noastra are cu siguranta o sursa de energie. Din aceste considerente, civilizatia umana Inca de la Inceputurile sale, a cautat sa-si descopere, dezvolte si sa-si conserve sursele de energie. Categoric, Insasi destinul omenirii este legat de existenta acestor surse. Dupa evaluarile stiintifice oamenii traiesc pe planeta de cel putin jumatate de mileniu.

Orice Incercare de a stabili o granita precisa Intre animal si om prin studiul craniilor de „sinantropi” si „australopiteci” sau apartinand altor asa-zisi stramosi ai omului nu ne ajuta cu nimic In a descifra momentul In care oamenii au Inceput sa foloseasca energia produsa de resursele naturale ale planetei.

Putem chiar admite ca In urma cu jumatate de mileniu fiinte „mai mult oameni decat maimute au Incercat si cu timpul au Invatat sa-si pregateasca alimentele cu ajutorul energiei chimice rezultata prin arderea lemnului. Asa a Inceput era lui PROMETEU. Apoi, mult mai tarziu, oamenii ceva mai cunoscatori au Inceput sa foloseasca energia musculara a animalelor pentru tractiune, fenomen care a debutat In zorii ere neolitice (acum vreo zece mii de ani). De atunci si pana la revolutia industriala71 energia chimica provenita din arderea lemnului serveste la Incalzit, la prepararea alimentelor, topirea metalelor iar energia furnizata de forta musculara a animalelor si chiar a omului era folosita la desfasurarea lucrarilor mecanice. Consumul individual de energie a crescut foarte putin de la Inceputul erei crestine pana la revolutia industrial. Oamenii au Inceput Insa sa hraneasca noile masini cu abur motiv pentru care au cautat In maruntaiele pamantului pentru a extrage din ele lemnul fosil. Consumul de huila a crescut progresiv pe fondul dezvoltarii fara precedent a industriei miniere. Sub lozinca „tarii cat mai mult carbune” In Romania s-a dezvoltat o puternica industrie miniera, mai ales Intre anii 1965-1980 care avea sa dea multa bataie de cap guvernantilor contemporani economiei de piata. Concomitent cu extragerea carbunelui, alte surse de energie au intrat succesiv In exploatare: combustibili lichizi, gaze naturale, energie hidraulica, atomica. In secolul al XX-lea s-a dezvoltat, fara precedent acest urias nesatul, industria, care a Inghitit din ce In ce mai mult trenurile cu carbune, cisternele cu petrol, kilowatii hidrocentralelor, termocentralelor si centralelor atomo-electrice. Odata cu cresterea populatiei planetei la aproximativ sase miliarde de oameni s-a ridicat enorm si consumul de energie pe cap de locuitor.

De la un an la altul consumul mondial de energie creste iar competitia economica internationalizata si accelerata de factorii globalizarii va stimula tarile In curs de dezvoltare sa intre In ritmul celor dezvoltate. Aceasta cursa presupune mai mult petrol, gaz metan, kilowati.

Se pune Intrebarea: de unde sa le ia? Specialistii de pretutindeni ne avertizeaza ca rezervele de combustibili naturali sunt epuizabile. Inca din anii ’70 ai secolului trecut civilizatia umana a simtit multe efecte ale socurilor petroliere. Secolul respectiv s-a Incheiat cu unele crize politico-militare de mare amploare care anuntau ca batalia pentru petrol a Inceput (primul razboi din Golful Persic, razboiul iugoslav, razboiul din Afganistan si razboaiele cecene).

71 Prima revolutie industriala a avut loc In Marea Britanie la sfarsitul secolului al XVIII-lea si s-a bazat pe forta aburului produsa prin arderea carbunelui

187

Al doilea razboi din Afganistan si din Golful Persic au vestit lumii ca secolul XXI a reluat In palmaresul sau problema critica a surselor de energie iar primul razboi al anului 2006 (dintre Rusia si Ucraina) nu s-a purtat cu arme ci, cu resurse energetice72.

Daca acceptam idea ca viitorul civilizatiei umane este legat direct de existenta resurselor energetice naturale clasice, atunci este firesc sa aniticipam, cu oarecare aproximatie, care vor fi consecintele pe termen lung, In lipsa identificarii altor resurse. Iata cum ar fi simulat un scenariu pentru anul 2050, an In care se poate vorbi despre „moartea petrolului”.

„Guvernul mondial a luat cunostinta de continutul rapoartelor prezentate de experti referitoare la criza energetica globala si a propus Parlamentului mondial adoptarea urmatoarelor masuri:

Reducerea productiei globale cu 60% si ierarhizarea produselor, tinand seama de trebuintele esentiale, pe prioritati;

Interzicerea folosirii mijloacelor tehnice de transport individual sau familial, generalizandu-se transportul In comun;

Iluminatul si Incalzirea locuintelor pe timpul perioadei reci se efectueaza pentru o singura camera de familie sau In zone colective special amenajate;

Consumul de carne si alimente vegetale speciale nu este posibil decat pe baza unei autorizatii speciale si a unei retete medicale.”

Cosmarul poate continua. Incercam sa ne trezim la realitatea pe care o traim astazi si ne dam seama ca elementele scenariului „confectionat” sunt absurde.

La fel de absurde mi se par si exprimarile optimiste conform carora, criza energetica este un fenomen strain de civilizatia umana si ca toate mutatiile geopolitice, geostrategice si militare se fac In numele democratiei.

2. Criza energetica-element structural al crizei economiceDe-a lungul scurtei sale istorii umanitatea a neglijat In totalitate ecosistemul

planetar, diminuarea resurselor naturale oferite de acesta si, sub presiunea nevoilor economice, a cautat sa-si multiplice posibilitatile de acces si exploatare dezvoltand un spatiu superindustrializat.

Astazi am ajuns la concluzia, deloc optimista, ca datorita cresterii populatiei si cresterii economice, solicitarile sistemului economic planetar sunt mult prea mari fata de resursele naturale planetare disponibile. Specia umana a constatat de putin timp ca este amenintata atat de limitele resurselor epuizabile cat si de diminuarea drastica a capacitatii mediului Inconjurator de a absorbi si neutraliza noxele reziduale generate de acestea. In fiecare an, atat In Europa cat si In America, Asia si Africa ploile acide distrug milioane de hectare de padure, desertul Incorporeaza milioane de ha. de pamant arabil, productiile agricole scad iar stratul de ozon, la nivel global se reduce substantial.

Globalizarea economica, fenomen ce a internationalizat modul de afaceri si a intensificat concurenta, avanseaza astazi pe Intreaga planeta generand un sistem economic deschis global, pentru a compensa deficitele de resurse ale celor care o propulseaza. De cele mai multe ori, cei care sustin fenomenul globalizarii (In special reprezentantii statelor bogate) dau vina pe rata ridicata de crestere demografica In statele sarace In timp ce lumea saraca condamna risipa si supraconsumul celor bogati. Desi sunt preocupari In acest sens, In lume nu s-au creat sisteme eficiente pentru 72 La 01.01.2006, In mijlocul iernii Rusia a Intrerupt livrarile de gaze catre Ucraina pe motiv ca aceasta nu a acceptat noile tarife fixate la pretul pietei (adica cum platesc vest-europenii)

188

gestionarea si refacerea resurselor naturale planetare. Unele situatii evidentiaza faptul ca unui cetatean care traieste Intr-o tara bogata Ii sunt necesare patru pana la sase hectare de pamant pentru a-i asigura consumul energetic necesar. La nivelul anilor’90, estimarile prognozau aproximativ 1,8 ha. de pamant productiv de locuitor, prin urmare, deficitul de pamant produc de resurse energetice se realiza, pentru tarile industrializate, prin comert, permitandu-le astfel sa absoarba resursele tarilor sarace.

Explozia demografica specifica statelor din Asia de Sud-Est, Africa si America Latina Intareste idea ca societatea umana ajunge sa numere 10 pana la 12 miliarde de oameni, condamnati sa traiasca In saracie si malnutritie, generand grave fenomene sociale, politice si economice si imprevizibile catastrofe de mediu.

Cu toate aceste evolutii, cererile omului fata de mediu au crescut iar politicile economice globale trambiteaza un standard de consum ridicat pentru cetateni. In consecinta, au crescut vertiginos consumurile de lemn, hartie, combustibili fosili, cereale, legume si fructe, etc. concomitent cu sporirea cantitatii elementelor poluante si restrangerea zonelor verzi ale planetei. Pe masura ce forta si viteza de extindere a exploatarii resurselor naturale au crescut, inevitabil au aparut semnalele care atentionau civilizatia umana asupra efectelor negative ce se vor produce.

Secolul XX a marcat In palmaresul sau cateva crize economice devastatoare, iar secolul XXI a debutat printr-o serie de conflicte politico-militare violente care au deschis portile catre marile bazine energetice ale planetei (Orientul Mijlociu si Asia Centrala). Inca din primele zile ale anului 2006, unele state europene au primit un avertisment energetic sever din partea Rusiei, statul care dispune si distribuie In Europa cea mai mare cantitate de energie.Termenul de „energie”73 provine din limba greaca veche si este utilizat Intr-o lucrare, pentru prima data de Kepler, In sensul de „putere care emana din corpuri”. In anul 1807, Thomas Young introduce termenul respectiv In literatura stiintifica iar ulterior, W. Thomson utilizeaza termenul de „energie cinetica” iar Rankine pe cel de „energie potentiala”. In ce priveste notiunea „caldura” aceasta a fost folosita atat pentru a desemna „energia interna” cat si ca marime de proces In sensul transferului de la un corp la celalalt (Celssius). Treptat, acesti termeni au fost dezvoltati In literatura tehnica (pierderi de energie, economie de energie, etc.) apoi preluati si dezvoltati de literatura economica si politica sub forma: criza de energie si materii prime, criza petrolului, surse de energie, energia conventionala, energia atomica, etc. Energia nu poate fi Inteleasa fara aplicarea principiilor termodinamicii, unde timpul este parametru de baza:

Energia se consuma-principiul I, Energia se degradeaza-principiul II.

Intregul proces evolutiv al umanitatii este legat de folosirea energiei. Omenirea a strabatut mai multe etape astfel:

Etapa energiei hidraulice si eoliene; Etapa combustibililor; Etapa energiei nucleare, In prezent

Dezvoltarea societatii umane este direct dependenta de consumul de energie. Astfel, unii indicatori economici precum, consumul de energie, dezvoltarea economica,

73 Etimologia cuvantului “energie” provine din latinescul “energia” si expresia greaca “enerhia” ambele semnificand “activitate”. In dictionare “energia” defineste “capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic, la trecerea dintr-o stare In alta stare”. Energia defineste calitatea schimbarilor care au loc In Univers, Incepand cu deplasarea In spatiu si terminand cu gandirea.

189

produsul intern brut, nu pot fi dezvoltate si explicate decat Intr-un context relational iar prelucrarile statistice se bazeaza pe aceasta corelatie.Criza energetica, alaturi de criza de materii prime, criza financiar-bancara, criza

tehnologica, alimentara, etc., alcatuiesc componentele structurale ale crizei economiei nationale respectiv, mondiale.

Criza energetica nationala, ca fenomen economico-social defineste insuficienta resurselor energetice clasice cunoscute pana acum In raport cu nivelul tehnicii si tehnologiei actuale, necesare vietii economico-sociale a statului ncare afecteaza Intreaga societate si pun In pericol Indeplinirea obiectivelor atat ale institutiilor din sectorul privat cat si din cel public.

Criza energetica mondiala este noul tip de criza structurala a economiei mondiale care defineste o situatie grava manifestata atat In producerea cat si In distribuirea resurselor de energie clasica In raport cu existenta acestora pe glob si caracterul exploatarii lor. Resursele energetice utilizate de om provin din mediul natural In care acesta traieste si se numesc surse primare de energie sau resurse energetice. Acestea sunt: combustibilii fosili (carbunele, petrolul si gazul natural); energia hidraulica (electricitatea sau caldura obtinuta prin caderea maselor de apa); energia nucleara (electricitatea produsa In centralele atomice);Energiile regenerabile (geotermica, solara, eoliana). Alte surse energetice precum lemnul, deseurile forestiere sau agricole, deseurile menajere, etc., desi sunt utilizate In multe state, nu sunt considerate drept surse energetice comerciale datorita faptului ca acestea nu ocupa decat 2,5% din consumul energetic mondial. Resursele energetice bazate pe combustibili fosili, se mai numesc si strategice, constituie cea mai importanta componenta a surselor energetice planetare, ele fiind In cantitati limitate, epuizabile si deci scumpe. Utilizarea resurselor energetice primare pentru producerea surselor secundare: electricitatea produsa de termocentrale prin arderea carbunelui sau a pacurii; apa calda pentru consumul menajer; Incalzirea locuintelor; benzina, motorina, gazele lichefiate, etc., sunt cunoscute sub denumirea de energii finale. Este denumita energie utila, acea energie care este utilizata In sectorul locativ si centrele de consum, la Incalzire, iluminat si pentru consumul menajer. Criza energetica, ca forma a crizei economice se caracterizeaza prin:

amenintarea cu o grava lipsa de titei sau gaze naturale; cresterea brusca si considerabila a preturilor surselor de energie In special la petrol si gaze naturale; aparitia unor restrictii la productie, livrari si consum In diferite tari; intensificarea eforturilor pentru descoperirea si achizitionarea de noi resurse de energie; impulsionarea cercetarii stiintifice In vederea producerii energiei cu costuri mai mici, diversificarea si utilizarea mai economica a acesteia, In paralel cu mentinerea echilibrului ecologic.

Efectele crizei energetice se resimt de la o tara la alta si pe grupuri de tari In mod diferit, In functie de:

nivelul de dezvoltare al tarii respective; gradul de orientare a economiei respective spre consumul de resurse energetice (persistenta ramurilor energofage); existenta (volumul, cantitatea) sau inexistenta resurselor nationale de energie;

190

posibilitatile financiar-valutare de a achizitiona aceste resurse.Solutionarea crizei energetice este legata organic de progresul tehnic, tehnologic si stiintific, precum si de promovarea In relatiile dintre state a unor principii care sa Inlature discriminarile din viata internationala si de realizare a unor schimburi benefice pentru toti agentii participanti la circuitul de marfuri international.

Peste tot In lume, sectorul energetic a devenit astazi principalul factor economic. De fiecare data cand apar semnalele unei nedorite crize energetice, cel care dicteaza continutul, amploarea, consecintele crizei este acest indicator universal, costul unui baril de petrol . Din aceste motive, pe langa cauzele obiective generate de diminuarea resurselor primare, criza energetica are si o serie de cauze subiective dictate de politicile economice ale statelor Inzestrate de Mama natura cu gigantice resurse de petrol si gaze naturale.

3.Jocul petrolier si mizele economiceConsumul de petrol aflat In permanenta crestere a Inceput sa depaseasca cu mult

oferta mondiala. Dupa ce In anul 2004 pretul petrolului a depasit pragul psihologic de 50 de dolari pentru un baril, In 2005 a sarit de 60, iar pentru 2006 cele mai optimiste prognoze Il situeaza la 80 de dolari. Aceasta crestere exploziva a pretului petrolului este determinata de doua cauze, una economica si cealalta de ordin geopolitic.

In primul rand se constata ca economia mondiala creste cu o medie de patru procente pe an si In consecinta statele producatoare de petrol fac eforturi deosebite, sub presiunea speculativa a burselor, sa mareasca oferta energetica.

Cea de-a doua cauza majora tine de conjunctura politica internationala, In mod deosebit de situatia din Irak, instabilitatea politica din Afganistan si Venezuela precum si atitudinea Rusiei fata de investitorii straini si fata de Occident. Toate aceste fenomene politico-militare trimit semnale de avertizare pe piata energetica si pot provoca adevarate socuri petroliere.

Efectele socurilor petroliere ar putea afecta o mare parte a populatiei globului inclusiv din Romania. Pe plan international, cotatiile tot mai ridicate la burse, pentru un baril de petrol, provoaca Incetinirea cresterii economiei mondiale si hranesc o inflatie galopanta cu consecinte devastatoare asupra nivelului de trai din tarile sarace. Gratie tehnologiilor performante tarile dezvoltate pot suporta mai usor socul petrolier fara sa provoace cresterea inflatiei. In mod indirect, scumpirea petrolului determina dezvoltarea unor tehnologii mai curate, apte sa protejeze ecosistemul planetar. Veniturile In crestere Incasate de tarile exportatoare de petrol consolideaza bugetele acestora si fac mai accesibila dezvoltarea relatiilor comerciale cu statele dezvoltate (de unde importa produsele necesare).

Fata de majoritatea statelor europene, Romania importa doar 50% din necesarul de petrol. In regimul comunist exploatarea irationala a rezervelor nationale de petrol, corelata cu o rata de Inlocuire redusa a marit gradul de dependenta a industriei petroliere fata de importurile de titei. Pentru urmatorii ani Romania se poate transforma Intr-un stat dependent de importuri, mai ales In conditiile In care consumul de benzina si motorina va creste cu aproximativ 10% pe an (cinci milioane de tone benzina si motorina).

In ultimul deceniu, Romania a fost cel mai important jucator de pe piata petroliera central si est-europeana.

191

Din 1857 si pana In prezent din resursele petroliere nationale au fost extrase circa 713 milioane tone titei (In jur de 5,6 miliarde de barili). Potrivit unor analize elaborate de catre Central Europe Trust, pentru perioada ultimilor 20 de ani, desi s-au investit aproximativ jumatate de miliard de dolari, noile descoperiri de terenuri petroliere au Inlocuit doar 20% din productia anuala74.

Asadar In Romania s-au exploatat pana In prezent In jur de 6 miliarde de barili de petrol si ar mai fi un miliard. In perspectiva In care Petrom va stabiliza productia zilnica la 200.000 si 220.000 barili pe zi (o productie de 80 milioane de barili pe an) se naste varianta In care tara noastra sa devina dependenta de titeiul rusesc asa cum se Intampla si cu gazele naturale.

Potrivit unei strategii guvernamentale a industriei petroliere, companiile din domeniu (In special Petrom-prima companie ca marime) ar trebui sa investeasca In urmatorii zece ani 1,57 miliarde euro, pentru a redresa extractia romaneasca.

A doua companie ca marime In Romania, Rompetrol, proprietar al complexului petrochimic Midia-Navodari a procesat In 2004 circa cinci miliarde de tone de titei brut importat In special din Rusia. Asadar, campurile noastre petroliere secatuite produc acum aproximativ sase milioane de tone petrol iar din import mai aducem Inca 6,4 milioane tone. In consecinta Romania importa doar jumatate din consumul intern, cealalta jumatate din productia autohtona ne scuteste de plata a doua miliarde de dolari anual. In conditiile In care media consumului de carburanti pe piata interna va creste cu 10% anual (pentru urmatorii cinci ani) se pune problema, ce-i de facut pentru ca preturile sa nu sara In aer? O sansa ar fi sa extindem exploatarile In campurile externe primite In concesiune de catre Petrom precum si In cele existente In platoul continental al Marii Negre.

Jocul petrolier romanesc Insa, trebuie analizat In contextul geopolitic international.Pentru omenire, spun specialistii, este imposibil sa continue sa se exploateze circa 100 de milioane de barili pe zi, fara ca petrolul sa nu se epuizeze ca resursa nationala75.In aceste conditii companiile petroliere gigant anglo-americane, sustinute de coalitia militara pusa la punct de Washington, Isi extind influenta si oarecum controlul atat asupra tarilor cu resurse petroliere cat si asupra acelora prin care trec sau vor trece oleoductele si gazoductele companiilor. In jocul petrolier sunt deja angajate dispute economice concurentiale Intre marile companii americane de petrol „Chevron-Texaco”, „Exxon-Mosil”, „Shell” si gigantii europeni „Total-Fina-Elf” (franceza), ENT (italiana), precum si cu marile companii petroliere rusesti. Concurenta acerba de pe piata petrolului se reflecta In mare masura In concurenta politica dintre state sub forma conflictelor politico-militare, revolutii, schimbari de regimuri politice.

4. Criza petrolului In bazinul Marii Caspice

Dupa Orientul Mijlociu, Marea Caspica este a doua zona de importanta strategica, datorita petrolului si gazelor naturale. Ea este cu totul speciala, datorita mutatiilor

74 Marole companii cum sunt: Shell, Amoco, Enterprize Oil, Tulow, Sterling, Petrom, Rompetrol au investit In ultimii 15 ani 400 milioane de dolari In terenuri concesionate de la stat despre care se cunosteau ca detin zacaminte importante de titei si gaze naturale. Rezultatele exploatarilor au fost nesatisfacatoare.75 Conform profesorului Peter Odell de la „Royal Swedish Academy of War Sciences” In tarile care au apartinut fostei Uniuni Sovietice,ca si In Orientul Mijlociu, sunt concentrate circa 74% din resursele cunoscute de petrol si gaze naturale. De unde si prezenta americana In aceste doua zone vitale.

192

profunde care s-au produs aici, statutului juridic deosebit al Marii Caspice si situatiei populatiei, economiilor si nevoii de identitate a tarilor riverane, dar si interesului cu totul deosebit al marilor puteri, In speta, al Statelor Unite, al Rusiei, al Chinei si al Iranului.

Deci, avem de-a face cu o noua zona de confruntare. Dezmembrarea Uniunii Sovietice si iesirea tarilor riverane de sub controlul nemijlocit al acesteia a creat posibilitatea unor noi confruntari In regiune, unor influente straine. Candva, sub sovietici, acest spatiu petrolier fusese aproape uitat. Ca urmare, el nu producea decat 3% din productia de petrol a Uniunii Sovietice. Aparitia unor state riverane - Azerbaidjan, Kazahstan si Turkmenistan - si reevaluarea concomitenta a rezervelor de petrol si de gaze naturale au modificat profund situatia geopolitica a bazinului. Bazinul caspic are acum un rol foarte important In geopolitica hidrocarburilor. Hidrocarburile de aici se cunosc Inca din Evul Mediu. Au Inceput sa fie exploatate In Peninsula Apcheron, In a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Intrucat nu dispunea de capitalul necesar, Rusia a liberalizat exploatarea si a deschis concesii pentru mai multe societati occidentale, Intre care Royal Deutch Shell si Petroleum Production Company ale fratilor Nobel.

Investitiile mari si introducerea noilor tehnici au facut sa creasca rapid productia. In 1898 aceasta atingea 10 milioane tone, Baku depasind atunci Statele Unite. Companiile petroliere se confruntau deja cu numeroase probleme. In 1895, guvernul rus, temandu-se ca pierde controlul rezervelor Azerbaidjanului, a rupt un contract Intre o companie locala si consortiul American Standar Oil si familia Rotschild.

Se punea si In acel timp problema transportului petrolului din Bazinul caspic spre marile centre industriale europene. S-au descoperit noi zone petrolifere. In 1901, petrolul din Caspica reprezenta doar 50 la suta din productia mondiala si mai putin de 10 la suta cativa ani mai tarziu. Totusi, Baku prezenta o importanta economica si strategica considerabila. Ulterior, In 1918 Azerbaidjanul a fost ocupat de britanici, iar In 1942, ofensiva Wermachtului n-a reusit. A urmat o faza de declin neIntrerupt. Descoperirea si exploatarea unor zacaminte de petrol In bazinul Volgai si In Siberia au facut ca, In 1991, ponderea exploatarii petrolului din Bazinul caspic sa reprezinte doar 3 la suta din productia sovietica. Nu exista, la ora actuala, un consens In ceea ce priveste potentialul caspian referitor la productia si exploatarea de hidrocarburi. Cateodata acesta este comparat cu Marea Nordului, cateodata i se zice un nou Orient Mijlociu. Nu exista date foarte certe, clare. Noile tari riverane Marii Caspice (dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice), preocupate de a atrage investitori straini, se pare ca le exagereaza. Interesul de a supraevalua sau, dimpotriva, a diminua rezervele din Bazinul caspic Il au, de asemenea, si unele mari puteri, In functie de rolul jucat de ele In zona sau pe care intentioneaza sa-1 joace. Actualmente, rezervele probate ale Azerbaidjanului, Kazahstanului, Turkmeniei si Uzbekistanului reprezinta 7.500 miliarde metri cubi de gaz si 2,2 miliarde tone de petrol, respectiv 5,5 la suta si 1,9 la suta din rezervele mondiale (estimarea este facuta In 1997). Aceste cifre sunt comparabile cu datele despre Marea Nordului ale carei rezerve sunt, dupa 30 de ani de exploatare, 2,25 miliarde tone (Gt). Cifrele referitoare la Bazinul caspic variaza Insa foarte mult de la o sursa la alta; US Department of Energy, Intr-un raport emis In primavara anului 1997 Congresului, evalueaza la 24 miliarde tone de petrol; doua studii publicate de Institutul International de Studii Strategice din Londra (IISS) si fundatia J. Baker atrag atentia asupra

193

relativitatii importantei Bazinului caspic si subliniaza incertitudinile economice si politice carora le este supusa evaluarea si dezvoltarea hidrocarburilor din Bazinul caspic; dupa parerea majoritatii responsabililor sectorului petrolifer, potentialul caspic nu depaseste o zecime din cel al Orientului Mijlociu (66 la suta din rezervele mondiale de petrol, 33 la suta pentru cele de gaze naturale).

Productia anuala a noilor state independente nu are prea mare importanta. In 1996 ea era de 43 milioane tone de petrol si 96 miliarde metri cubi de gaze naturale, respectiv 1,3 la suta si 4,4 la suta din productia mondiala. Dupa Agentia Internationala de Energie (AIE), aceasta productie ar trebui sa se situeze, In anul 2010, Intre 138 milioane tone (Mt) - ipoteza de baza - si 194 Mt (ipoteza cea mai ridicata), pentru petrol, si 164 miliarde metri cubi si 201 miliarde metri cubi gaze naturale, estimari apropiate de cele avansate de Wood Mackenzie Consultant si de Centrul de Studii Internationale de Strategie (CSIS) de la Washington. AIE evalueaza potentialul de export anual al celor patru state In anul 2010 la: 75 - 117 milioane tone petrol; 75 miliarde metri cubi de gaze naturale.

Acest potential ramane modest In comparatie cu cererea mondiala pe care Institutul Francez de Petrol o estimeaza a fi de 4,5 miliarde tone. Hidrocarburile sunt inegal repartizate Intre statele riverane. Astfel: Azerbaidjanul are 1,5 miliarde tone, productie cumulata. Este o zona de productie veche. La ora actuala, mai mult de 80 la suta din hidrocarburile extrase din aceasta tara vin din zacaminte maritime, cele mai multe fiind In curs de epuizare. Rezervele sale petrolifere probate se ridicau, In 1997, la un miliard tone. Estimarile privind rezervele posibile se situeaza Intre 0,5 si 3,7 miliarde tone.

Kazahstanul dispune de rezerve probate 1,1 miliarde tone petrol si 1,8 miliarde metri cubi gaze naturale (dupa Departament of Energy rezervele de petrol se estimeaza la mai mult de 11 miliarde tone). Aceasta plaseaza Kazahstanul imediat dupa Rusia In Comunitatea Statelor Independente. Sunt concentrate In cateva zacaminte uriase, douasprezece din structurile cele mai importante incluzand 86 la suta din hidrocarburile tarii, din care 46 la suta la Tenguiz si Karachaganak, si sunt situate la frontiera rusa. Companiile occidentale care fac recent prospectiuni In zona apreciaza ca sectorul kazah al Caspicii cuprinde zacaminte importante.

Turkmenistanul are gaze naturale, rezervele sale probate fiind 2,9 miliarde metri cubi, aproape 21 la suta din rezervele mondiale.

Uzbekistanul nu prezinta un potential important, dispunand de 1,9 miliarde metri cubi de gaze naturale. In acest stat exista cerinte mari pentru consumul interior.

Una din problemele complicate ale acestui spatiu este cea a statutului juridic al Caspicei. Numarul statelor riverane, dupa dezmembrarea Uniunii Sovietice - a crescut de la doua la cinci. Aceasta pune probleme statutului juridic al acestei mari. Exista, desigur, tratatele bilaterale ruso-persane, apoi cele sovieto-iraniene. Ridicata pentru prima oara In 1992, aceasta problema continua sa fie In miezul contradictiilor dintre Rusia, Iran si noile state independente. Este normal ca statele riverane sa aiba pozitii diferite, iar acest statut sa fie adaptat realitatilor.

Rusia solicita sa se stabileasca un regim de condomeniu si sa obtina un drept de veto asupra proiectelor petroliere ale Azerbaidjanului, Kazahstanului si Turkmenistanului. Din punctul de vedere al Rusiei, bulversarile intervenite dupa 1991 nu afecteaza In nici un fel statutul Caspicii, asa cum a fost el definit prin tratatele din

194

1921 si 1940, si nu justifica o revizuire unilaterala a regimului juridic al acestei mari Inchise. Cele doua subiecte de drept international - Iranul si URSS - raman asa cum au fost. Ministrul afacerilor externe rus sustine ca noile state In cauza au semnat la 21 decembrie 1991 declaratia de la Alma-Ata prin care se spune ca tarile membre ale CSI «...garanteaza respectarea angajamentelor internationale suscrise de URSS». Se insista ca Marea Caspica sa ramana un spatiu economic si politic Inchis. Marea Caspica este o mare sovieto-iraniana unde nu se aplica prevederile normelor de drept international. Ea nu poate face obiectul unui partaj, asa cum prevede Conventia ONU asupra dreptului maritim adoptata In 1982. Mai mult, Rusia Isi rezerva dreptul de a «restabili ordinea legala anterioara», In cazul unor masuri unilaterale.

In asteptarea unui nou statut juridic, bogatiile Caspicii trebuie sa fie recunoscute ca proprietate comuna.

Turkmenistanul este de acord cu Rusia si Iranul. Kazahstanul si Azerbaidjanul recuza validitatea tratatelor sovieto-iraniene si se pronunta pentru delimitarea In Caspica a sectoarelor nationale. Desconsiderand punctul de vedere rus, Kazahstanul si Azerbaidjanul au concesionat unilateral mari sectoare din Marea Caspica. In fata faptului Implinit, Rusia a trebuit sa-si reconsidere pozitia. La 11-12 noiembrie, la Achgabat, a avut loc un summit. Rusia a recunoscut dreptul fiecarui stat riveran de a-si exercita suveranitatea asupra unei fasii de 45 de mile, zona situata dincolo ramanand proprietate comuna. Kazahstanul si Azerbaidjanul au refuzat sa semneze declaratia finala comuna. In februarie 1998, Rusia a facut noi propuneri mergand In sensul compromisului. Acesta a constat In partajul fundului marii si mentinerea sub jurisdictie comuna a apelor de suprafata. Aceasta ar face imposibila construirea de oleoducte si gazoducte transcaspiene - eventualitate din ce In ce mai mult evocata de noile state independente si sustinuta activ de Washington. Se adauga, la aceste pozitii, teza potrivit careia definirea Marii Caspice pe baza unui acord Intre state riverane exclude aplicabilitatea dreptului maritim. Nu este de acord cu internationalizarea retelelor Volga-Don si Volga-Baltica, singurele cai de apa care leaga Marea Caspica de marile libere.

In aprilie 1998 s-a realizat un acord de principiu Intre Rusia si Kazahstan, privind delimitarea sectoarelor nationale respective. Acest acord n-a primit asentimentul celorlalte state riverane. Azerbaidjanul a reiterat obiectiile sale referitoare la orice regim de condomeniu - chiar si partial subliniind incompatibilitatea sa cu legea fundamentala azera.

Iranul se opune partajarii Marii Caspice si nu recunoaste nici o legitimitate a acordurilor bilaterale In acest sens. Ingrijorata pentru a nu deteriora relatiile sale excelente cu Teheranul, Moscova a subliniat ca textul ruso-kazah nu pune In discutie statutul Marii Caspice si ca tratatele din 1921 si 1940 raman In vigoare pana cand statele riverane vor defini un nou regim al acestei mari. In Bazinul caspic se bat cap In cap o multime de interese strategice. Jocul major al strategiilor Il constituie trasarea conductelor. Trei categorii de state sunt implicate In aceasta lupta: noile state independente producatoare de petrol si gaz; tarile susceptibile de a fi cai de tranzit; puterile “exterioare”.

Azerbaidjan, Kazahstan si Turkmenistan sunt pentru largirea oleoductelor ruse pentru exporturile lor. Rusia poseda propria ei retea mostenita de la URSS pe care o

195

foloseste si pentru a exercita presiuni asupra acestor tari sperand sa reorienteze prin aceasta influenta sa In zona.

Aceasta situatie de cvasimonopol trebuie sa ia totusi sfarsit. Cele trei tari Incep sa vizeze trasee alternative. Aceasta pozitie este sustinuta si de tarile de tranzit potential ca Iranul si Turcia, pentru care, obtinerea unui oleoduct - In afara de avantajele financiare - ar constitui un vector de influenta considerabila legat de Europa si Statele Unite.

Europa si SUA sunt favorabile multiplicarii cailor de transport al petrolului si gazelor naturale si vizeaza un «culoar euroasiatic» est-vest care sa ajunga la Ceyhan. Acest oleoduct are un dublu avantaj In ochii Washingtonului: sa Intareasca rolul geopolitic al Turciei; sa contribuie la consolidarea noilor state independente, sa le scoata de sub influenta Moscovei si Teheranului si sa le treaca In zona de influenta a Occidentului. Cu alte cuvinte, Occidentul doreste sa-si extinda zona de influenta si asupra Marii Caspice.

Uniunea Europeana, prin intermediul programelor TRACECA (Transport Corridor Europe-Caucasus-Asia) si INOGATE (Interstate Oil & Gas Export to Europe), contribuie In egala masura la realizarea mai multor retele de comunicatii. Conflictele potentiale din regiune si costul foarte ridicat al majoritatii acestor proiecte fac Insa incerta realizarea lor.

Conducatorii consortiului AIOC s-au hotarat sa trateze problema transportului petrolului In doua faze: transportul de petrol «initial» - In jur de 5 milioane tone pe an pana In 2003; exportul, Incepand cu anul 2004, de petrol «principal» de 15 milioane tone In faza de Inceput, apoi de 75 milioane tone In 2020.

In 1994 si 1995 s-au avut In vedere mai multe optiuni pentru exportul de petrol initial: construirea unei conducte Baku-Ceyhan via Tabriz sau via Armenia; doua trasee pe litoralul Marii Negre (Baku, Groznai, Novorosiisk si Baku, Supsa, de unde petrolul ar putea sa fie expediat fie spre Europa Occidentala via Romania sau Ucraina datorita unui racord cu reteaua Drujba, fie spre Marea Egee prin oleoductul Burgas Alexandropolis care permite sa fie ocolit Bosforul si Dardanelele); utilizarea canalului Volga-Don sau recurgerea la un sistem swap cu Iranul.

In octombrie 1995, data la care AIOC ar fi trebuit sa ia o decizie intermediara, numai Baku - Supsa si Groznai-Novorosiisk au ramas In discutie. Si unul si celalalt se sprijineau pe oleoductele existente, ceea ce reducea considerabil costurile si facea posibil exportul In cel mai scurt timp.

Exista disensiuni Intre membrii consortiului. Companiile americane, care detin 44 la suta din capital, se pronunta In favoarea traseului transcaucazian, In timp ce actionarul principal - British Petroleum - se Indoieste de viabilitatea proiectului, daca interesele Rusiei nu sunt luate In seama.

Lukoil propune sa cumpere totalitatea petrolului initial cu scopul de a diminua atractia oleoductului Baku - Supsa, In timp ce primul-ministru turc din vremea aceea Tansu Ciller - ameninta sa Inchida stramtorile pentru AIOC si sa aleaga o ruta unica vizavi de Rusia. In final, consortiul a optat pentru o solutie de compromis si a facut publica decizia sa de a utiliza cele doua trasee.

Exploatarea zacamantului Chirag a fost inaugurata oficial la 12 octombrite 1997 si primele volume de petrol brut a fost exportat pe «ruta nordului». Cea de a doua linie retinuta de AIOC a fost pusa In serviciu In ianuarie 1999. Costul sau a fost de 590 milioane de dolari, In loc de 231 milioane prevazut initial.

196

Acest cost sporit a generat Indoieli cu privire la rentabilizarea proiectului. Exista, de asemenea, foarte multe incertitudini cu privire la securitatea acestui traseu (care trece prin Cecenia). Rusia ar putea foarte usor destabiliza regiunea, daca este exclusa din aceste proiecte (ceea ce si face In momentul de fata, prin modul cum rezolva conflictul din Daghestan si Cecenia). In ceea ce priveste transportul petrolului principal (avandu-se In vedere si amenintarile Turciei), noile state independente si Statele Unite sustin traseul Baku - Ceyhan. Dar si aici sunt probleme, datorita faptului ca Turcia este o zona seismica.

Construirea de noi linii de transport constituie pentru Turkmenistan o prioritate. In 1997, a fost inaugurat un gazoduct care leaga Korpedja de orasul Kurt Koy In nordul Iranului. Acesta poate fi considerat primul succes, In sensul ca a fost prima linie necontrolata de Rusia. Finantat de Iran, acest gazoduct ar putea face parte dintr-un plan mai vast privind transportul petrolului prin aceasta tara. De altfel, Iranul face presiuni foarte mari In acest sens. Dupa trei ani de negocieri, Turkmenistanul si Turcia au convenit In primavara anului 1997 construirea unui gazoduct de 3800 km Intre zacamantul de la Shatlik si Europa Occidentala via Iran. Americanii insista pentru un gazoduct care sa evite teritoriul iranian si au decis sa finanteze un gazoduct transcaspian. Clinton a subliniat ca un gazoduct care sa lege zacamantul Shatlik de orasul turc Erzurum ar putea sa fie terminat In 24 de luni, cu un cost total de 3 miliarde de dolari. Exportul gazelor turkmene catre Turcia si Europa Occidentala se izbeste totusi de numeroase obstacole: seismicitatea ridicata a zonei (recentul cutremur din Turcia ridica foarte serioase probleme In legatura cu aceste proiecte); absenta statutului juridic al Marii Caspice; contenciosul teritorial cu Azerbaidjanul privind zacamintele Kiapaz, Chirag si Azeri. Pe de alta parte, Iranul - care detine 14 la suta din rezervele mondiale de gaze naturale - este un potential concurent pentru Turkmenistan. Iranul a semnat In toamna anului 1997 un acord cu guvernul turc pentru livrarea a 30 de miliarde de metri cubi pe an, Incepand cu anul 2005 gratie unui gazoduct care trece pe sub Marea Neagra. Botezat “Fluviul albastru”, acest proiect este considerat prioritar de Gazprom care s-a asociat cu compania italiana ENI pentru a accelera realizarea lui. Or, este putin probabil ca piata turca, In pofida cresterii sale si a dezvoltarii Turciei, va putea absorbi cantitatile prevazute prin contractele iraniene, ruse si turkmene.

Proximitatea tarilor mari consumatoare de energie - Pakistanul, India, China - incita guvernul turkmen sa vizeze exportul unei parti din productie In Asia de sud-est. In octombrie 1995, el a semnat un acord cu companiile Unocal si Delta pentru construirea unui oleoduct de 1300 km Intre Dovletabad si Multan-via provincia afgana Heart.

Initial sustinut de Statele Unite, acest proiect a fost totusi abandonat ca urmare a loviturilor americane asupra Afganistanului In august 1998. Kazahstanul exporta mai putin petrol decat ar putea sa o faca, datorita insuficientei infrastructurilor existente. Kazahstanul este interesat In mai multe proiecte: Consortiul de Transport Petrol - Pipeline Caspic (CPC), creat In iunie 1992 la initiativa Rusiei, Kazahstanului si Omanului, trebuie sa construiasca o linie de 1500 km Intre campul Tenguiz si Novorosiisk. Dupa sapte ani, proiectul a intrat In faza de realizare. Lucrarile au debutat In martie 1999. Vor fi exportate pe aceasta conducta 67 milioane tone de petrol In a doua faza a lucrarilor.

197

Kazahstanul a cautat cai de export evitand teritoriul rus. In septembrie 1996 si-a exprimat intentia de a se racorda la «culoarul transcaucazian» si a convenit sa-si coordoneze politica petroliera cu Azerbaidjanul. Cateva luni mai tarziu, aceste doua tari au semnat un acord de principiu pentru construirea unui oleoduct transcaspic care sa permita exportarea petrolului brut din 'Tenguiz spre Ceyhan.

«Drumul oriental» face obiectul unei atentii crescande. Acordul semnat la Alma-Ata cu ocazia vizitei primului-ministru chinez Li Peng mentioneaza ca CNPC se angajeaza sa construiasca un oleoduct care sa lege vestul Kazahstanului la complexul petrolier din Karamay In provincia Xinjiang. Costul acestui proiect - mai mult de 4 miliarde de dolari dupa studiile de fezabilitate preliminare - exclude totusi realizarea pe termen scurt. Anul 1998, se pare ca a marcat o turnura In Caspica. Euforiei acestor ultimi ani, In care au fost semnate contracte fabuloase i-a urmat un anumit scepticism. Scaderea costului hidrocarburilor a Intarziat - chiar a compromis - realizarea proiectelor considerate ca fiind decisive pentru viitorul regiunii, In special construirea oleoductului Baku - Ceyhan.

S-a creat In mod artificial o «bula strategica» In jurul Caspicii. Aceasta solutie, foarte costisitoare, nu poate Inlocui Orientul Mijlociu, mai ales ca productia acestuia trebuia sa creasca sensibil In viitorii 15 ani. Este foarte clar ca resursele energetice ale Caspicii sunt In miezul unui joc complex. La sapte ani dupa destramarea Uniunii Sovietice, raporturile de forte care gestioneaza aceasta regiune difera profund fata de cele de ieri. Intarirea prezentei americane In zona,Axa Caspica-Marea Neagra este In curs de a fi integrata In spatiul de securitate american. De aici si interesul foarte mare al Rusiei, al Statelor Unite, al Chinei si, deopotriva, al Turciei pentru Romania. Paradoxal, confruntarea americano-rusa din Marea Caspica ar putea sa depinda de Iran. De aceea (mai exact, din acest motiv), se tinde spre o normalizare a relatiilor dintre Washington si Teheran. Pentru ca, de fapt, In Marea Caspica se confrunta Rusia, Iranul si Statele Unite.

5. Concluzii Cresterea pretului carburantilor este efectul unei crize foarte putin mediatizate, de care guvernele evita sa vorbeasca, dar care va marca decisiv, civilizatia actuala sustinuta si de petrol. Marele geofizician american King Hubbert a efectuat un studiu complex asupra evolutiilor exploatarii petroliere si conform graficului obtinut (sub denumirea de „Curba lui Hubbert”), catre 2008-2010 se va atinge maximul exploatarii dupa care anii urmatori marcheaza descresterea progresiva a resurselor pana In 2050, data la care se poate vorbi de „sfarsitul erei petrolului”. Inca din 2006, pretul barilului de petrol este estimat In jurul a 125 de dolari iar previziunile pentru 2008, depasesc de aproape trei ori preturile actuale. Aceasta crestere spectaculoasa, a pretului la titei va provoca o serie de consecinte In plan geopolitic care se vor manifesta sub forma confruntarilor atat geopolitice cat si militare. In palmaresul marilor puteri se vor adauga, alaturi de conflictele din Afganistan si Irak, noile conflicte din Venezuela, Columbia, Asia Centrala, Asia de Sud-Est. Este foarte posibil ca razboiul Impotriva terorismului sa-si schimbe denumirea In razboiul global pentru resurse. Acest nou tip de razboi sa fie condus

198

ca si cel vechi de SUA, adica de statul cel mai dependent de importul de petrol (56% din consumul mondial este directionat catre SUA). Se estimeaza ca In jurul anului 2020, SUA va importa 66% din productia globala (acest lucru In conditiile In care rezervele sale interne abia ating 2,8% din resursele mondiale cunoscute). Doua treimi din resursele mondiale de petrol si gaze naturale se gasesc In estul Orientului Mijlociu (Arabia Saudita, Emiratele din zona Golfului Persic, Irak). A doua zona de pe glob bogata In resurse petroliere si gaze naturale este Asia-Centrala, tarile ex-sovietice din bazinul Marii Caspice (Azerbaidjan, Kazahstan,Rusia, Turkmenistan) si Iran. Toate aceste state au intrat In sfera de interes a marilor puteri si In special a SUA. Evenimentele politico-militare petrecute In perioada 2004-2006, au Intarit idea ca In sfera de interes a marilor puteri au intrat si statele din jurul acestor zone bogate In petrol, pe unde vor trece oleoductele marilor companii. Vom fi martorii unor miscari violente, revolutii portocalii, lovituri de stat, toate generate de „criza petrolului”. Cine va controla militar si politic Orientul Mijlociu si Bazinul Marii Caspice, adica trei sferturi din rezervele mondiale de combustibili fosili va controla economia mondiala. Industria petrolului si industria petrochimica Inseamna mult mai mult decat combustibilul ars pentru deplasare. Hrana este produsa de combustibili fosili (aproximativ 10 calorii de combustibili fosili sunt necesare pentru a produce o calorie de hrana In SUA) si nu numai:

Pesticidele sunt facute din petrol; Fertilizatorii sunt facuti din amoniac, care este produs din gazele naturale; Cu unele exceptii toate masinile agricole functioneaza cu petrol; Toate ambalajele din mase plastice sunt facute din petrol; Imbracamintea, Incaltamintea au In mare parte implementate elemente sintetice, obtinute prin prelucrarea petrolului; Frigiderele sunt construite In industrii care consuma petrol si sunt transportate cu autovehicule care consuma petrol; Dependente de petrol sunt si industriile farmaceutice, retelele de distributie a apei, medicina moderna, toate masele plastice, toate computerele76 si produsele electronice folosesc derivatele din petrol.

Cand ne gandim la rolul petrolului In producerea tehnologiilor moderne reflectam asupra faptului ca cele mai multe sisteme de Inlocuire a surselor primare (energii alternative), centrale eoliene, panouri solare, motoare cu hidrogen, centrale nucleare depind de tehnologii sofisticate. De fapt acestea folosesc pentru constructia dispozitivelor electronice argint, cupru, platina, fiecare dintre aceste matale sunt extrase, transportate si prelucrate cu mijloace care folosesc petrol. Pentru producerea unei tone de cupru se consuma echivalentul a 17,8 barili de petrol. Costul energetic al aluminiului este de 20 de ori mai mare. Energia nucleara necesita uraniu care de asemenea, este identificat, exploatat, prelucrat si transportat cu mijloc care consuma petrol. In final, ceea ce numim azi „energii alternative” la petrol sunt de fapt energii derivate din petrol. Fara a avea surse abundente si sigure de petrol nu se poate pune In miscare lumea moderna.

76 Conform Societatii Americane de Chimie, producerea unui cip de memorie DDRAM de 32 MB necesita 1,35 kilograme de combustibili fosili si 32 kilograme de apa.

199

Aproape toata munca din economia mondiala (toata productia, constructiile de imobile, transportul) este facuta cu ajutorul energiei provenind din combustibilii fosili. Inclusiv lumea financiara, prosperitatea bancilor depind de petrol. Este cunoscut faptul ca bancile si-au creat capital, Imprumutand mai mult decat aveau In propriile depozite, fiind convinse de soliditatea cresterii economice previzionata si sustinuta de energia bazata pe petrol ieftin. Astazi Insa, criza petrolului a generat o datorie globala In care Intra debitul persoanelor fizice, debitul corporatiilor, debitul guvernamental, toate situate la cele mai mari valori si cresc cu niste rate Inalte. Legaturile dintre aprovizionare cu petrol si sistemul financiar sunt simple: „Atunci cand faci un Imprumut te astepti sa ai mai multi bani In viitor decat ai acum, pentru motivul ca trebuie sa Inapoiezi Imprumutul si dobanzile aferente”. Dar, banul nu este altceva decat un simbol pentru petrol. Reflectand cu atentie la toate aceste fenomene cu siguranta, dupa era petrolului, omenirea va trece la un nou mod de productie.

CAPITOLUL 12 CRIZA MEDIULUI SI DEZVOLTAREA DURABILA

1.Tendintele de dezvoltare economica caracteristice spatiului economic european integrat

„Protectia mediului” era pana de curand un concept cu care operau In special, ecologistii. In ultimele doua decenii, s-a accentuat In lumea contemporana, Ingrijorarea fata de gradul sporit de deteriorare a mediului natural, mai ales sub aspectele muncii, sanatatii, sigurantei si calitatii vietii. Calitatea mediului a devenit subiectul major al comunitatilor umane iar Uniunea Europeana a fost una dintre primele organizatii supranationale care a Inteles importanta protectiei mediului natural si elaborarea unor strategii de dezvoltare economica care sa urmareasca armonizarea proceselor economice cu cerintele de aparare a mediului natural. Pe agenda de lucru a UE se regasesc, In prezent, politici si programe care sa contracareze utilizarea excesiva a resurselor naturale, poluarea pe scara larga a aerului, apei si solului precum si dezvoltarea unor tehnologii moderne, capabile sa desfasoare un proces de productie cat mai nepoluant si sa ofere generatiilor viitoare o lume cat mai sigura.In cadrul UE se poarta negocieri Intre cele 25 de state membre cu privire la implementarea politicilor si strategiilor de protectie a mediului prin masuri efective de combatere a poluarii si a modificarilor climaterice.Problema majora a negocierilor se bazeaza pe axioma „aerul pe care Il respiram si apa pe care o bem noi cetatenii europeni nu sunt garantate sau Ingradite de granitele nationale” si, In consecinta, degradarea mediului natural reprezinta o problema Comunitara77. Pentru ca generatiile viitoare sa se poata dezvolta Intr-un mediu sanatos s-a lansat Conceptul dezvoltarii durabile care semnifica echilibrul stabil Intre protectia mediului, asigurarea progresului economic si a dezvoltarii sociale si are ca finalitate Imbunatatirea calitatii vietii. Acest concept poate fi aplicat In masura In care exista

77 Tratatul de la Mastricht din 1992 a atentionat asupra consecintelor pe care le genereaza asupra mediului natural vectorii globalizarii. Protectia mediului natural european a fost adoptata dupa regula dupa care aveau sa se relationeze toate proiectele de dezvoltare economica europeana.

200

parteneriate la nivel national si local, Intre institutiile publice, agentii economici, grupurile ecologiste si organizatiile nonguvernamentale.Desi s-au obtinut unele rezultate In activitatile de protectie ale mediului natural (reducerea poluarii aerului urban, controlul poluarii microbiene a apei, sanctionarea deversarilor chimice, modernizarea infrastructurilor de alimentare cu apa, tratarea apei, managementul deseurilor, producerea de energii termice mai curate, etc),raman o serie de fenomene grave care afecteaza mediul natural si proiecteaza viziuni Ingrijoratoare privind calitatea vietii. Astfel de fenomene cum sunt: poluarea chimica a apei, descarcarea In aer a unor substante chimice persistente, cantitatea mare a deseurilor, suprapopulatia, zgomotul, traficul rutier, deteriorarea stratului de ozon, ploile acide, schimbarile climatice, consumul irational, dezastrele produse de om78sunt tot atatea subiecte de dezbateri aflate pe agenda Intalnirilor internationale.Aceste fenomene reprezinta suficiente argumente pentru ca UE sa monitorizeze tot ceea ce se Intampla In domeniul protectiei mediului natural prin intermediul Biroului de Statistica EUROSTAT si Agentia Europeana de Mediu. Aceste institutii atrag atentia membrilor UE asupra urmatoarelor tipuri de amenintari la adresa deteriorarii mediului natural: cresterea temperaturilor ci 1-6 grade pana In 2100 ca urmare a poluarii aerului; dezechilibre majore Intre partile de nord si sud ale Europei In sensul producerii unor ploi si inundatii In nord si seceta In sud; declinul biodiversitatii: mamiferele indigene, speciile de pasari, reptile si pesti; distrugerea habitatelor naturale si pierderea unor ecosisteme datorita dezvoltarii necontrolate a agriculturii, industriei si turismului; deteriorarea calitatii aerului prin dezvoltarea smogului, cresterea concentratiei de ozon la suprafata solului, precum si a emisiilor produse de transport; cresterea cantitatii de deseuri si eliminarea acestora prin incinerarea si impactul asupra poluarii apei si contaminarii solului; utilizarea frecventa si peste limite a pesticidelor In agricultura fara a exista studii complete asupra efectelor pe termen lung asupra sanatatii omului; distrugerea prin constructii urbane a resursei de teren arabil, acesta fiind neregenerabil; amenintarile terorismului nuclear, chimic si biologic precum si accidentele chimice sau dezastrele naturale;Ca urmare a acestor amenintari, strategia de dezvoltare a UE se bazeaza pe urmatoarele principii:

a) Impartirea responsabilitatilor Intre organismele participante la procesul de dezvoltare;

b) necesitatea informarii si educarii populatiei;c) Incheierea de parteneriate Intre guverne, industrie si consumatori;d) stabilirea unor standarde minime In domeniul protectiei mediului;e) stimularea fiscala pentru produsele si serviciile non-poluante;f) sprijinirea cercetarii tehnologiilor nepoluante;

78 Cazul tancului petrolier Exxon Valdez cu o lungime de 300 m, avand la bord 240.000 de barili petrol care la 24.03.1989, orele 23.50, s-a ciocnit de stancile Stramtorii Prince William din Alaska de Sud producand cel mai mare dezastru al Americii In poluarea apelor marine. Cum era de asteptat acest dezastru In urma caruia au murit 30.000 pasari (un exemplu) a devenit subiectul principal al presei mondiale. Se adauga naufragiul petrolierului Erika In largul coastelor Marii Britanii, In 1999, care a poluat 400 Km de plaja si aucis peste 60.000 pasari. La cateva luni dupa acest caz, In Romania se produce scurgerea a 120 t de cianura In raurile din nord, amenintand grav echilibrul ecologic regional.

201

In concluzie, programul comunitar urmareste realizarea urmatoarelor doua directive: rationalizarea utilizarii resurselor In Incercarea de optimizare a procesului de productie; refolosirea si reciclarea produselor bazate pe resurse epuizabile.

Instrumentele de comanda si control privind protectia mediului natural sunt puse In functiune de un set corespunzator de legi si reglementari de mediu al UE.

2. Analiza structurii economice din perspectiva crizei mediuluiStructurile economice reprezinta acele proportii existente Intre diferitele activitati ale

unei economii. Deoarece aceste activitati, prin continutul lor si nivelul de dezvoltare tehnica si tehnologica au un impact negativ asupra mediului este necesar a se efectua o analiza a dinamicii structurii economice din perspectiva crizei mediului. Dinamica structurilor economice este determinata, In principal, de actiunea a doi factori:

a) rata scoaterii din functiune a capitalului (se Intelege ponderea mijloacelor tehnice scoase din functiune ca urmare a uzurii fizice si morale precum si a acelora trecute In conservare valoric, In capitalul total);

b) coeficientul de Innoire a capitalului (se exprima prin raportul Intre volumul investitiilor si cel al capitalului existent, deci, coeficientul de Innoire poate fi mai mare sau mai mic decat rata scoaterii din functiune).

Modelul de analiza a structurilor economice din perspectiva crizei mediului porneste de la urmatoarele elemente:

K= fondul si stocul de capital tehnic activQ= produsul intern brutEp= volumul emisiilor poluante

Exprimarea corelatiei dintre aceste marimi conduce la formularea a doua functii de forma:

Q= F(K) si Ep= Z(K)prima functie fiind crescatoare convexa, iar a doua crescatoare concava. Evolutia

volumului substantelor emise In timpul derularii activitatilor dupa o functie crescatoare concava (ceea ce Inseamna ca orice crestere a capitalului este Insotita de o crestere a emisiilor poluante), nu trebuie confundata cu aceea a substantelor poluante care este de tip crescator chiar si atunci cand nivelul capitalului nu se modifica, deoarece procesul de poluare este un proces cumulativ. Avand In vedere ca procesul de contaminare a mediului se realizeaza atat prin procesul de productie, cat si prin cel de consum-productiv si neproductiv (spre exemplu masele plastice dezvolta un proces de poluare atat In timpul producerii lor cat si In urma consumului-multe dintre ele neputand fi reintroduse In circuitul economic), volumul emisiilor poluante se calculeaza pe baza relatiei:

Ep= qc(Q-S)+qfQ In care,qc= coeficientul de contaminare datorita consumului (Kg deseuri/1000 PIB)qf= coeficientul de contaminare datorata productiei de bunuri si servicii (Kg deseuri/1000 PIB)S= volumul economiilor pentru investitii

202

Apreciind calitatea mediului prin nivelul de contaminare !D” exprimat prin concentratia deseurilor pe unitatea de volum (m3 de apa, aer, etc.)sau de suprafata (ha, Km2), determinarea variatiei medii anuale „D” se face utilizand relatia:

D= dD/dt=Ep/V-hIr-αdt=1 In care:V= volumul sau suprafata afectata;h= eficienta investitiilor pentru depoluare (deseuri /leu investit);α= capacitatea de dilutie aferenta sistemului natural;Ir= volumul investitiilor pentru depoluare (sau de sporire a capacitatii de dilutie aferenta mediului).Pentru aprecierea echilibrului stationar al economiei, Intr-un context ecologic alaturi de ecuatia de mai sus se impune sa determinam si variatia anuala a capitalului tehnic „K” pe baza compararii volumului investitiilor si al scoaterii din functiune adica:

K= dk/dt=sF(k)-gk, dt=1 In care, s= rata medie de economisire g= rata scoaterii din functiune Echilibrul stationar ecologico-economic presupune ca In variatia concentratiei medii anuale a deseurilor D cat si a capitalurilor K sa fie nula.Daca D=0 rezulta Ep/V-hIr-α=0Deoarece pe parcursul unui an, K este relativ constant, Intr-un sistem de coordonate (D;K), curba K=0 va fi o dreapta verticala.

Fig.1 Starea de echilibru economico-ecologic stationar

II

K=0

III

I

K

A

203

Punctul A corespunde starii de echilibru a economiei atunci cand se tine cont de calitatea mediului (cantitatile de substante poluante ocazionate de functionarea capitalului K sunt complet absorbite de mediu iar variatia capitalului K este nula).In figura sunt delimitate patru zone care corespund anumitor structuri economice fiecare avand un impact diferit asupra mediului. Zonei I, Ii apartin economiile ce dispun de un nivel scazut al capitalului, prin functionarea caruia rezulta un volum al emisiilor poluante situat sub capacitatea de absorbtie aferenta mediului. Structurile unor astfel de economii se caracterizeaza printr-o slaba reprezentare a activitatilor de mecanizare si automatizare precum si a acelora cu impact negativ asupra mediului. Evolutia ecologica a unor astfel de structuri economice sugereaza promovarea procesului de acumulare a capitalului dar prin investitii In acele ramuri care sa nu favorizeze cresterea presiunii asupra sistemului natural peste capacitatea de suport care Ii corespunde. Zona a II-a include economiile cu structuri economice dintre cele mai deficitare. fondul si stocul de capital este redus, deci si capacitatea economica de a interveni In favoarea mediului, In timp ce gradul de poluare depaseste deja concentratiile maxim admisibile.Infuzia de capital trebuie sa se manifeste preponderent In sfera activitatilor mai putin poluante In paralel cu reInnoirea sau reducerea capitalului aferent activitatilor ce ocazioneaza un volum ridicat de substante poluante pe unitatea de capital sau de produs.Zona a III-a – reprezinta o situatie critica dar In care exista atat resursele necesare reabilitarii ecologice a structurilor economice si atingerii starii de echilibru. Tipurile de structuri economice din aceasta zona dispun de un volum mare de capital In functiune, dar structurarea lui pe activitati favorizeaza depasirea capacitatii de suport a sistemului natural. Evolutia unor asemenea structuri trebuie sa fie marcata de o reducere a capitalului In functiune apartinand activitatilor puternic poluante si de o dimensionare stricta a volumului investitiilor, directionate preponderent spre activitatile cele mai putin poluante.Zona a IV-a –pot fi Incadrate acele structuri economice care antreneaza un volum ridicat de capital fara a suprasolicita capacitatea de suport aferenta mediului. Dinamica unor astfel de structuri economice nu se afla Intr-un raport de stricta determinare cu calitatea mediului ci cu posibilitatile de mentinere a unei rate Inalte aa cumularii care sa asigure stabilitatea sistemului. In concluzie, relatia dintre structurile economice si calitatea mediului trebuie analizata In ambele sensuri. Presupunand ca nu vor fi realizate si promovate masuri pentru mentinerea sau refacerea calitatii mediului, se va Inregistra la nivelul unui an, o crestere a volumului investitiilor pentru depoluare si o scadere corespunzatoare a acelora pentru producerea de bunuri si servicii de alta natura decat cele legate de mediu.

3. Indicatori de mediu In contextul dezvoltarii durabileDezvoltarea durabila adoptata de tot mai multe state ca o alternativa posibila la

procesul de deteriorare a mediului presupune, In primul rand, reconsiderarea posibilitatilor de evaluare si supraveghere a starii ecosistemelor naturale, depistarea factorilor care deterioreaza functionalitatea acestora. Identificarea corecta a indicatorilor de mediu si constituirea acestora Intr-un instrument necesar pentru proiectarea strategiei de dezvoltare durabila contribuie la:

204

evaluarea starii mediului In concordanta cu intensitatea schimbarilor ce modifica calitatea acestuia si obiectivele stabilite prin politica interna si internationala; integrarea politicilor de mediu In politicile sectoriale si corectarea interdependentelor dintre politica economica si activitatile economice din sectoarele principale (agricultura, energie, transport, etc.).

Indicatorii de mediu pot fi grupati In doua categorii:a) indicatori ai calitatii mediului;b) indicatori ai sursei (emisiei).

a. Indicatori ai calitatii mediului

Caracteristicile mediului Indicatori1 2

1. MEDIU FIZIC a) Mediu inert

ATMOSFERA

calitatea aerului

confortul climateric

capacitatea de dispersieIncarcatura cu substante contaminatemirosuri nedoriteindicii bunastarii climatericeindicii climaterici favorabili turismului

regimul termic temperaturi maxime, minime, mediiperioada libera de Ingheturi

regimul pluviometric precipitatii (totale, maxime, medii si minime In 24 h)

regimul vanturilorviteza vantului (medie si maxima)directia cea mai frecventaraportul dintre zilele calme si cele cu vant

regimul radiatiilorradiatia directa (vizibilitatea medie)radiatia difuza (nebulozitate medie)radiatia globala (insolatia)

P AMANTUL relieful si caracterul topografic

gradul de Inclinare (sau panta)suprafata supusa modificarilor de relief

resurse minerale disponibilul de resurse minerale de interes economic

solul capacitatea agrochimicarandamentul potential

contaminarea solului si subsolului suprafata afectata si apreciata ca vulnerabilaindicii de calitate a apei

APA disponibilul de apa

volumul si structura apei

205

regimul hidric anual variatia debitului de apa In timpul anuluicalitatea fizico-chimica cantitatea de oxigen dizolvata In apa

cantitatea de substante contaminate dizolvate In apaindicii de calitate

bilantul hidric modificarile cantitative ale bilantului hidric1 2

temperatura variatia In timpul anului In raport cu temperatura anuala

FENOMENE SI PROCESE NATURALE

evolutia albiilor

lungimea albiilor supuse unor degradari semnificative pe unele sectoare

inundatii frecventa inundatiilor volumul deversarii suprafata apreciata ca fiind afectata

eroziunea rata de pierdere a solului pe anotimpuri si ani suprafata expusa eroziunii suprafata posibil a fi afectata de eroziune

depunerea de sedimente rata depunerii de4 sedimente pe anotimpuri si ani gradul de Intrerupere, blocare sau deviere a

sistemului natural de crengi cresterea grosimii medii a sedimentelor zonele de acumulare a acestora

salinizarea cantitatea de saruri solubileb) Mediu biotic VEGETATIA

unitati teritoriale cu vegetatie naturala omogena

suprafata afectata

pasuni, plante acvatice, specii vegetale

suprafata ocupata pe calitatipopulatia afectata In raport cu valoarea de conservarenumarul de indivizi afectati (aflati In pericol)

FAUNA habitatul speciilor salbatice (terestre si acvatice)

suprafata afectata

puncte de trecere si rutele pasarilor migratoarespecii si populatii faunistice

gradul de afectarenumarul de indivizi afectati (aflati In pericol)

FENOMENE SI PROCESE CU PRIVIRE LA FAUNAlanturile alimentare

densitatea speciilor, apreciata In functie de: calitatea acestora, biomasa totala, productia primara, productia secundara, rata de mineralizare.

ciclurile de productie impactul asupra poluantilor

206

migratia speciilor bariere In calea deplasarilorparametrii ecologici diversitate, biomasa, curba evolutiei

numerice, indicatori biologicic) Mediu perceptual (peisajul)

peisaje intrinseci (unitati teritoriale peisagistice, locuri sau monumente istorice)

suprafata ocupata si calitatea peisajuluinumarul locurilor si monumentelor istorice apreciate In functie de valoare sau calitate

accwesibilitate (potentialul de vizitare, incidenta vizuala)

profunzimea si amplitudinea campului vizualcalitatea imaginilor oferite

d) Utilizarile zonei rurale activitati recreative In aer liber (vanatoare, pescuit)

suprafata sau perimetrul apreciat In functie de efectivele din diferite specii apte pentru a fi vanate numarul indivizilor afectati

scaldat suprafata pretabila organizarii scaldatului organizarea de picnicuri, excursii, drumetii, etc.

suprafata destinata acestor activitati

activitati productive; agricultura; zootehnie; silvicultura; minerit.

suprafete destinate productivitatea sau randamentul

conservarea naturii: zone pentru protectia naturii (rezervatii, parcuri, refugii pentru vanat), ecosisteme speciale

suprafata reprezentata de aceste zone apreciata In raport cu limitele care nu pericliteaza functionarea sistemului protejat

b.Indicatorii sursei

emisiile de CO2, SO2, NOx;emisiile de gaz cu efect de sera;schimbarea categoriei de folosinta a terenurilor;utilizarea Ingrasamintelor chimice;folosirea resurselor de apa;utilizarea resurselor forestiere;comertul cu lemn;pescuitul;deseurile din activitatea de productie;deseurile orasenesti;accidentele industriale;cresterea activitatii economice;structura productiei si a consumului de energie;productia industriala;transportul;consumul populatiei;evolutia demografica.

207

4. Managementul crizei mediuluiContinutul managementului crizei mediului vizeaza urmatoarele componente:a. Initierea unor masuri si programe de restructurare profunde care sa conduca la Imbunatatirea performantelor financiare si producerea de profit tinand seama de protectia conditiilor de mediu;

b.monitorizarea mediului natural, asigurarea informatiilor reale privind starea mediului, conceperea unor politici de mediu realiste si realizarea unor investitii de mediu; c.dezvoltarea graduala a unor strategii si planuri de actiune de mediu, Intr-o legislatie de mediu mai bine adaptata la noile realitati, Intarirea capacitatii institutionale si crearea pietelor de finantare a proiectelor de mediu;

d.elaborarea si legiferarea unei noi legislatii de mediu cuprinzand o lege cadru si legislatia specifica sectoriala (exemplu, Protectia calitatii aerului, gospodarirea apelor si a deseurilor);e.utilizarea instrumentelor politice aflate la dispozitia guvernelor:

- instrumente de comanda si control (standarde de calitate ambientala, standarde de emisie specifice la sursa, standarde de tehnologie, standarde de produs, standarde de consum, etc.);- instrumente economice care includ taxele pe emisii, taxele utilizatorului, taxe pe produs, sisteme de rambursare a garantiilor, licente de poluare, subventii si reduceri ale impozitelor;- instrumente din sfera publica care constau In: participarea publicului si a actionarilor, accesul la informatii, acorduri si participari voluntare, continutul si efectele educatiei ecologice.

Principalele instrumente economice introduse In politicile de mediu ale statelor Europei de Est sunt:

208

Taxe si amenzi Bulgaria Cehia Croatia Polonia Romania SlovaciaEmisii In aer x xTaxa pe emisiile de aerAmenda de nerespectare

x x x x x

Impozitul pe CO2 xPoluarea apeiTaxa pe evacuare afluenti

x x x x x

Amenda pentru nerespectare

x x x x x

Taxa pentru canalizare x x x x x xDeseuriTaxa utilizatorului x x x ? x xTaxa de depozitare x xAmenda pentru nerespectare

x x x x

Rambursarea garantiilor pentru ambalaje

x x x x x

Taxe legate de managementul deseurilor nucleare

x

Taxe pe produs legate de alte deseuriAmbalaje xBaterii/acumulatoriFrigidere si refrigerentiLubrifiantiAnvelopeSubstante care deterioreaza stratul de ozon

x

TransportImport diferentiat pe benzina cu si fara plumb

x x x x x

Taxa pe produs In transportul combustibiluluiTaxa vamala crescuta la masini folosite sau fara catalizator

x x x

Taxa de drum x x xTaxa de zgomot/poluare a aerului la calatorii cu avionul

x

Protectia naturii si biodiversitateaAmenda de nerespectare

x x x

209

Sursa: Klarer, Mc. Nicholas (1999)

Relatiile mediu-economieProcesul economic evolueaza Intre doua limite, productie si consum aflate In corelatie, fiecare avand un rol activ. Activitatea productiva presupune un imput de materii prime, materiale, tehnologii care Impreuna, produc bunuri de consum. Relatia mediu-economie se poate aborda din doua perspective: ca suport oferit de mediu pentru imput-urile economice, sub forma materiilor prime, spatiului de productie, energiei, biodiversitatii care se constituie o „supapa” pentru mediu; stocurile de mediu implicate In mentinerea echilibrului ecologic, a caror structura se poate modifica, In functie de mutatiile calitative In plan tehnologic.In acelasi timp si relatia economie-mediu se poate interpreta sub doua aspecte:

un „mesaj” catre mediu reprezentat de emisii, deseuri, degradari fizice, etc., ca rezultat al activitatii de productie si consum a carui dimensiune depind de performantele celor doi poli (productie-consum);

ansamblul efectelor pe care economia le transmite catre mediu (efecte mari, efecte mici).De cele mai multe ori efectele depasesc capacitatea de reciclare de care dispune mediul (afecteaza fluxul energetic al unui ecosistem) si atunci apare fenomenul de poluare reala care afecteaza functiile specifice mediului.

210

Schema simplificata a circuitului resurselor(dupa J.P. Barde: Economie et politique d’environnement, Presses Universitaires

de France, Paris, 1992)

211

rela

tia

med

iu-e

con

omi e

ECONOMIE

INPUT-URI+PRELUCRARE

CONSUM

-EMISII-DESEURI-DEGRADARI

-MATERII PRIME-SPATIU-ENERGIE-BIODIVERSITATE

SUPAPE

MEDIUSTOCURI EFECTE

ECONOMIE

INPUT-URI+PRELUCRARE CONSUM

Filiere adiacente

Filiere specifice

212

CAPITOLUL 13

EVOLUTIA SI GESTIONAREA CRIZELOR GEOPOLITICE

1. Introducere

In contextul geopolitic si geostrategic actual, natiunile nu mai sunt preocupate de pericolul unei agresiuni de amploare ci mai degraba de tensiunile si antagonismele generate de conflictele si disputele etnice, de terorism si crima organizata, de proliferarea armamentelor, migrarea neautorizata si disputele economice. Desigur, pentru a preveni aceste pericole si pentru a reduce riscurile pe care le pot produce, este necesar sa se mentina o capacitate de reactie efectiva si constanta la nivel statal, regional si global. Razboiul din Golf si razboiul civil din Iugoslavia au spulberat starea initiala de euforie pacifista a perioadei care a urmat razboiului rece. In locul acesteia lumea a fost confruntata cu un numar tot mai mare de conflicte, multe dintre ele neprevazute, cuprinzand, prin anvergura lor, aria internationala. Efectul Sarajevo sau teama implicarii In dispute de sorginte etnica sau nationalista au reInviat interesul pentru prevenirea conflictelor grave.

Prevenirea conflictelor a devenit un concept cheie In dezbaterea noii structuri de pace si securitate a Europei. Teatrul de razboi din Iugoslavia ne-a demonstrat ca Europa nu este pregatita suficient pentru a gestiona crizele ce pot apare In interiorul ei. In pofida opiniei larg raspandite ca se impune cu urgenta Imbunatatirea modalitatilor de prevenire a conflictelor, ideea ramane o chestiune delicata si nu a fost scutita de critici.

Rezervele exprimate nu se refera la scopurile sale ci la modalitatile de a o pune In practica. Printre critici se numara cei care au tendinta de a asocia prevenirea si gestionarea crizelor cu constituirea unui sistem de securitate colectiva. Acestia se arata preocupati nu numai de masura In care este realizabil un atare sistem, dar si de masura In care el este de dorit. Exista si teama implicarii Intr-un razboi ori de cate ori si oriunde are loc un act de agresiune. Acestei temeri i se adauga preocuparea pentru pierderea suveranitatii nationale. Cei care formuleaza aceste critici nu asteapta realizarea conditiilor pe care le presupune crearea si functionarea eficienta a unei structuri de securitate. Ei socotesc ca Imbunatatirea climatului moral In domeniul politic este, pentru moment, departe de a fi evoluat Indeajuns pentru ca un sistem de securitate colectiva sa functioneze cu succes. Interesele nationale proprii sunt Inca departe de a se afla pe acelasi plan cu conceptul de bunastare si stabilitate a comunitatii internationale.

Ideea In cauza este privita In mod critic si de catre cei care asociaza prevenirea conflictelor cu amestecul si ingerinte In treburile interne, inclusiv interventia militara In scopuri umanitare sau de securitate. Acesti critici protesteaza Impotriva subminarii principiilor neinterventiei si al suveranitatii. Numeroase regimuri apartinand “Lumii a

213

Treia”, de exemplu, se considera foarte vulnerabile la sanctiunile colective si se tem de faptul ca marile puteri vor folosi In mod neadecvat dreptul la interventie pentru a urmari propriile interese egoiste. Alti critici, si cei din urma, asociaza conceptul prevenirii conflictelor cu posibila folosire a fortei militare pentru a mentine sau restabili pacea. Ei se tem de o interpretare militarista a ideii de prevenire a conflictelor. Toate aceste rezerve si critici arata limpede faptul ca prevenirea si gestionarea crizelor (conflictelor) face parte din categoria fenomenelor despre care este mai usor sa se vorbeasca decat sa fie puse In practica.

In ultimul timp, se vehiculeaza tot mai mult ideea ca un sistem multipolar cu un numar mai mare de crize (conflicte) este mai instabil decat unul bipolar.

Pastrarea echilibrului de forte, prevenirea si evitarea conflictelor, devin tot mai dificile, crescand totodata si posibilitatile de a gresi In aprecierea situatiei. Concomitent, Intr-un sistem multipolar, Incercarea de a Incheia aliante sau cooperari In domeniul militar poate duce la aparitia sau la agravarea unor contradictii si chiar la cresterea probabilitatii de conflict. In aceste conditii, gestionarea crizelor devine dificila, totusi realizabila, avand In vedere posibilitatile disiparii intensitatii Intre componentele sistemului In care se produc.

2. Criza geopolitica - definire, etape, caracteristici

In realizarea unui sistem de gestionare a crizelor este indicat sa se porneasca de la definirea termenilor de criza si gestionare a crizei.

Definirea starilor de criza (interna, regionala, globala), stabilirea continutului acestora, cauzelor precum si a masurilor si actiunilor ce se preconizeaza a fi Intreprinse, Indeosebi a celor care presupun interventia armata, trebuie sa fie fundamentate In conformitate cu principiile de drept international, legile razboiului, principiile Cartei O.N.U., ale Actului Final de la Helsinki si ale Cartei de la Paris.

Conceptual, criza poate fi definita ca o situatie nationala sau internationala caracterizata prin existenta unei amenintari iminente la adresa obiectivelor, a intereselor si a valorilor prioritare ale unui stat sau grup de state. Conceptul de criza regionala este folosit In conditiile actuale, cel mai adesea pentru a evidentia amploarea spatiala a acestora, limitele sale specifice (geografice). Pornind de la sensurile ce se atribuie crizelor regionale, se apreciaza faptul ca sub aspectul intensitatii, acestea pot atinge cote maxime, iar tendintele de largire a spatiului maresc pericolul transformarii lor In crize mondiale.

In conditiile contemporane nici o criza nu poate fi pur regionala ci, aceasta presupune implicatii care, Intr-o masura sau alta, afecteaza si alte state neimplicate direct.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial asemenea crize regionale au degenerat In razboaie locale. Cauzele crizelor regionale sunt multiple si ele Isi au originea Intr-un summum de contradictii politice, ideologice, economice, religioase, culturale, militare, etnice, teritoriale, etc.

Intre acestea consideram ca cele mai semnificative sunt rivalitatile politice, ideologice si militare disfunctionalitatile generate de dezintegrarea sistemului socialist Incercarile de recuperare pe cale militara a teritoriilor fostelor imperii coloniale, care au

214

disparut dupa cel de-al doilea razboi mondial litigiile teritoriale aparute In urma crearii unor noi state independente In Asia, Africa, Europa etc unele litigii aparute ca urmare a trasarii artificiale a unor frontiere lupta pentru resurse de materii prime si, Indeosebi, pentru resursele energetice, pentru petrol In special existenta si adancirea decalajelor economice si de putere militara dintre state.

Analizand situatiile geopolitice ale unor state, grupari de state, coalitii, se remarca o serie de elemente specifice pe zone geografice.

Referindu-ne doar la decalajele economice si de putere militara putem exemplifica zona Orientului Mijlociu si Apropiat, Asia de Sud-Est, America Latina si chiar Europa, unde pe fondul acestora s-au declansat razboaie distrugatoare.

Razboaiele arabo-israeliene, cele din zona Golfului si actiunile militare din fosta Iugoslavie au provocat mari daune materiale, economice si morale atat tarilor implicate direct In conflict cat si unor tari vecine sau partenere In relatii economice cu acestea. Romania a suferit pierderi de peste 10 miliarde dolari din cauza blocadei economice, care a fost instituita de O.N.U. asupra statului iugoslav.

Criza de materii prime si energie s-a aflat, de cele mai multe ori, la baza izbucnirii unor conflicte militare regionale.

Explicatia rezida In faptul ca materiile prime si resursele energetice sunt, In conditiile actuale, tot mai mult implicate In asigurarea securitatii nationale si internationale. Fara aceste resurse nu se poate concepe viata economica atat la pace cat si In situatii de razboi, iar repartitia lor pe glob este inegala. Ca atare, sunt state care dispun de importante resurse de acest gen, In timp ce altele sunt lipsite total sau partial. In acest context, pot aparea unele neantelegeri, contradictii pe linia asigurarii resurselor de materii prime si de energie, prin folosirea de practici neloiale concretizate In privarea unor state de a se aproviziona cu cantitatile necesare de materii prime si energie sau In promovarea unor preturi ridicate de monopol, care In mod evident dezavantajeaza si nemultumesc unele tari. De aceea, au fost situatii cand pentru solutionarea acestor contradictii s-a ales calea militara.

In derularea sa, o criza poate avea doua etape distincte si anume etapa de escaladare si etapa de regres, acestea la randul lor fiind caracterizate de stari. Trecerea de la prima etapa la cea de-a doua poate surveni dupa oricare din starile care definesc procesul crizei. Exista si alte opinii privind etapele evolutiei crizei (antecriza, criza efectiva, postcriza), care descriu aproximativ la fel derularea acesteia. Pentru o mai buna evidentiere a fenomenului de criza se pot prezenta pe scurt atat etapele cat si starile care Il caracterizeaza.

Etapa de escaladare “cuprinde starile de pace, diferend, confruntare si conflict armat”79.

Starea de pace este caracterizata prin interactiunile obisnuite care survin Intre elementele sistemului care este supus analizei geostrategice80. Starea de pace implica si o situatie mai mult sau mai putin tensionata dar aceasta nu constituie o amenintare pentru obiectivele sistemului. Principalele activitati ale organismului de analiza geostrategica sunt acelea de supraveghere de rutina a situatiei si, In principal, cuprind culegerea de informatii si analiza acestora.79 Vasilescu,D., Evolu]ia si gestionarea crizelor, Gandirea Militara Romaneasca, nr. 4, Bucuresti, 1998, pag. 5580 Se poate spune ca o zona regionala (locala) formeaza un sistem alcatuit din participanti

215

Starea de diferend, pune In evidenta amenintarea la adresa obiectivelor prioritare. Aceasta se concretizeaza prin tulburarea legaturii Intre elementele sistemului, instalarea unei stari de vigilenta sporite si a unei atitudini de descurajare si intimidare. Principalele activitati de gestionare a crizei constau In intensificarea culegerii de informatii, identificarea si planificarea reactiei.

Starea de confruntare este faza superioara a crizei. cand unitatile sistemului recurg la actiuni violente. Aceasta se concretizeaza prin desfasurarea unor exercitii militare, prin redislocari de forte, blocari de frontiere, formularea ultimatumurilor. Principalele activitati se desfasoara In scopul limitarii crizei, In paralel, efectuandu-se pregatirea pentru conflictul armat.

Starea de conflict armat reliefeaza faptul ca prevenirea crizei a esuat, existand posibilitatea (dar nu inevitabilitatea) desfasurarii conflictului.

Etapa de regres este definita numai de doua stari detensionarea situatiei si noua stabilitate.

Detensionarea situatiei se caracterizeaza prin reducerea violentei dintre unitatile sistemului. Aceasta se manifesta prin retragerea fortelor si recunoastereea faptului ca amenintarea la adresa principalelor obiective prioritare s-a redus. In aceasta stare creste convingerea ca perioada cea mai dificila a fost depasita si ca unitatile aflate In conflict depun eforturi pentru realizarea unor situatii postcriza stabile si acceptabile. Principalele activitati sunt dezangajarea militara si negocierea pacii.

Noua stabilitate de regula, depaseste In intensitate starea initiala (de pace), reprezentand un nou status-quo acceptat de catre toate elementele din sistem. Principalele activitati de gestionare se refera la actiuni de restabilire a unui echilibru viabil, precum si de continuare a activitatilor de culegere de informatii si de analiza.

Fiecare criza este diferita, dar toate prezinta, Intr-o oarecare masura, urmatoarele caracteristici comune : reprezinta o surpriza In plan geopolitic ,evenimentele se desfasoara mai repede decat reactia organizata, cursul evenimentelor tinde spre escaladare, existenta unor interese geostrategice In zona, monitorizarea atenta si intensa din exterior, organizatia gestionara a crizei Isi concentreaza atentia spre planificarea actiunilor pe termen scurt, prevederea controlului situatiei In unele stari ale crizei.

In contextul fiecarei crize, mass-media si grupurile interesate reactioneaza In mod asemanator concentrandu-se asupra urmatoarelor probleme :cine este de vina, cand a fost identificata criza, ce masuri a luat sistemul, aprecieri privind evolutia crizei, consecintele asupra populatiei din zona de interes, cum pot fi protejate interesele aflate In joc.

3. Managementul crizei geopolitice

Gestionarea crizei poate fi Inteleasa ca un proces care implica organizare, planuri si masuri menite sa aduca sub control criza, sa opreasca evolutia acesteia si sa proiecteze o solutie acceptabila.

Componentele esentiale ale managementului de criza sunt urmatoarele procedurile de culegere si evaluare a informatiilor, analiza situatiei, definirea optiunilor de raspuns conform scopurilor politico-militare si implementarea solutiei optime.

216

In gestionarea crizelor politico-militare, forta si diplomatia merg mana In mana, nefiind variante alternative. In concluzie putem vorbi de gestionarea fortei (preponderent militara) si gestionarea diplomatiei (preponderent civila).

Principalele activitati desfasurate pentru gestionarea crizei sunt- identificarea elementelor generatoare de criza precum si a tendintelor acestora,

activitate care se desfasoara pe timpul starilor de pace si de diferend- aplicarea deciziilor luate, actiune care implica stabilirea explicita a obiectivelor,

elaborarea si adoptarea strategiilor de actiune, stabilirea variantei optime, evaluarea rezultatelor si revizuirea scopurilor fixate anterior

- dezangajarea presupune elaborarea unui program pentru implementarea detensionarii situatiei, evaluarea masurilor si elaborarea unor planuri de actiune de rezerva, In situatia In care lucrurile nu merg In directia dorita

- restabilirea pacii cuprinde organizarea discutiilor si a actiunilor destinate sa asigure mentinerea stabilitatii postcriza

- monitorizarea situatiei include culegerea de informatii, procesarea acestora si, pe baza lor, obtinerea unor imagini generale asupra situatiei pe timpul tuturor starilor crizei.

Procedurile de ultima ora In domeniul gestionarii crizelor geopolitice sunt:A. EXISTENTA UNUI INTERES COMUN PENTRU LIMITAREA

CONFLICTULUI. Interesul majoritatii statelor membre CSCE pare a se reduce la limitarea

conflictului iugoslav In cadrul frontierelor si al prevenirii unui efect de contaminare a regiunilor Invecinate.

Multi oameni considera ca pentru ei conflictul este “departe de caminul propriu”. Din punctul lor de vedere, Casa Europeana nu se Intinde de la San Francisco la Vladivostok. Sentimentul - Impartasit de multi occidentali - al apartenentei la o comunitate, nu pare sa treaca de granitele Micii lor Europe. Ei nu socotesc pacea ca fiind indivizibila dincolo de aceste hotare subiective. Ceilalti europeni sunt coplesiti de propriile probleme interne. Supra-Incarcatele ordini de zi ale reuniunilor diplomatice contribuie si ele la distragerea atentiei de la acest conflict. O alta explicatie a acestei stari de lucruri o constituie slaba cultura strategica a europenilor. Ultimii 40 de ani, caracterizati printr-o neobisnuita stabilitate si dependenta de superputeri, au Intarziat, dupa toate aparentele, dezvoltarea unei solide culturi strategice europene. In unele tari mici, aceasta subdezvoltare a fost consolidata de existenta unui “fatalism al tarilor mici” si de o puternica tendinta de abordare din perspectiva moral juridica a politicii internationale. Aceasta cultura strategica inconsistenta a presupus adoptarea catorva pozitii iluzoriiI de exemplu, aceea ca pacea a triumfat si ca avantajele sale pot fi folosite In scopuri interne, sau iluzia distantei, sau sentimentul ca nu trebuie sa ne aratam prea preocupati de conflictele Indepartate, si, In cele din urma, iluzia timpului, sau credinta ca deciziile importante trebuie amanate pentru un viitor Indepartat.

B). ANTICIPAREA CONFLICTULUI SI ALERTAREA RAPIDA A STRUCTURILOR DE GESTIONARE. Multe dintre tulburarile recente din domeniul relatiilor internationale au reprezentat adevarate surprize politice. Ar fi de ajuns sa ne gandim la “revolutiile de catifea” din Europa de Est, la Razboiul din Golf, la

217

escaladarea rapida a conflictelor etnice din Iugoslavia si la tensiunile tot mai acute dintre state si natiuni. Nu numai lipsa capacitatii de a anticipa este suparatoare In aceste cazuri, dar si lipsa reactiilor ferme din partea diplomatilor de cariera, a corespondentilor diplomatici si a mediilor stiintifice. Diplomatul model are tendinta de a se arata mai interesat de fapte decat de probabilitati. Putine sunt ministerele afacerilor externe care au inclus In structura lor directii ale analizei politice care fac si altceva decat sa redacteze discursurile ministrilor de externe. Anticiparea contextului politic si analiza evolutiilor posibile In domeniu este departe de a fi institutionalizata. Acest lucru este inacceptabil din doua motive. Primul, deoarece viitorul ne va rezerva, inevitabil, scenarii mai putin fericite, confruntandu-ne cu crize si amenintari noiI a nu le lua In seama va Insemna pierderea unei sanse istorice. In al doilea rand, deoarece asemenea atitudine nu este de natura sa contribuie la consolidarea diplomatiei preventive sau a formelor de prevenire eficienta a conflictelor. Exista mai multe explicatii pentru esecul prevederii evolutiilor majore In relatiile internationale (L. Reychler, 1992). In mod traditional, incapacitatea de anticipare In politica internationala este pusa pe seama evolutiilor de ultim moment Inregistrate In domeniul relatiilor internationale inclusiv In materie de dinamica a conflictelor, ca si pe seama lipsei de informatii secrete de buna calitate. Cu toate acestea, o explicatie cuprinzatoare ar trebui sa includa siI lipsa generala de interes, prejudecatile cognitive, presiunile de natura societala si epistemiologica si neglijarea fortei opiniei publice.

Printre prejudecatile cognitive se numara tendinta de a considera viitorul ca pe o extindere a prezentului si ca pe rezultatul unui proces gradual. Psihologic vorbind, acest lucru este mult mai confortabil decat faptul de a trai cu perspectiva unui viitor incert. La capitolul presiunilor societale si epistemiologice, putem mentiona (1) existenta miturilor si tabuurilorI (2) capacitatea limitata de atentie a democratiilor si (3) dezinformarea la care contribuie grupurile de presiune. In timpul Razboiului Rece existau miturile “ireversibilitatii comunismului”, al “efectului dominoului”, al “convergentei dintre comunism si capitalism”, etc. Cu toate acestea, una dintre cauzele majore ale numeroaselor surprize In domeniul relatiilor internationale o constituie neglijarea opiniei publice. In Europa de Est, de exemplu, nu a fost acordata Indeajuns de multa atentie dezvoltarii mentalitatii post-totalitare. Dupa cum arata J. Goldfarb, modificarile pe care le-a cunoscut opinia publica au precedat schimbarile politice si institutionale. Pentru a anticipa evolutiile lumii arabe, ar trebui Intreprinse cercetari cu privire la evolutia mentalitatii post-fundamentaliste.

Mai mult decat atat, o mai buna Intelegere a pragurilor revolutionare ale comportamentului uman ne-ar ajuta sa patrundem mai adanc In dinamica unor conflicte.

c) DETERMINAREA GRADULUI DE RISC SI FORMULAREA REACTIILOR DE RASPUNS. Organizatiile internationale sunt, Indeobste, institutii care reactioneaza. Sensibilizarea lor pare sa implice varsarea unei anumite cantitati de sange. Acest lucru atrage camerele de luat vederi, apoi trezeste interesul ziaristilor si al oamenilor de stiinta, cand reprezentantii mass-media apeleaza la “experienta de moment” a acestora din urma. In marea majoritate a universitatilor, nu se acorda aproape nici o atentie dezvoltarii

218

gandirii prospective. Majoritatea organizatiilor guvarnamentale nationale si internationale par sa sufere de o birocratizare a artei diplomatiei. O data puse fata In fata cu probleme mai putin familiare cum ar fi razboiul din fosta Iugoslavie, ele ezita sa ia masuri hotarate. Cu referire la acest tip de reactie Intarziata In abordarea problemelor, Winston Churchill remarcaI “Vom vedea cum sfaturile de prudenta si retinere devin agentii de prim rang ai unei primejdii mortaleI cum calea de mijloc adoptata din dorinta de siguranta si calm pot sa ne conduca In chiar mijlocul dezastrului. Vom vedea cat de absoluta este nevoia unui larg consens In actiunea internationala Intreprinsa Impreuna, de numeroase state, de-a lungul anilor, indiferent de fluctuatiile politicilor nationale” (J.Goodby, pag. 165). Legata oarecum de aceasta puternica tendinta de a eluda pericolele, este Inclinatia generala de a astepta ca disputele sa “se coaca” Inainte de a Incerca rezolvarea lor (R.Haas). Gestionarea reactiva a conflictelor este consolidata de mediul politic competitiv din sistemele democratice. Folosirea operatiunilor de mentinere sau de impunere a pacii creeaza culoare de actiune pentru fractiuni de opozitie. De aceea, Inainte de a risca sa suporte costurile pe plan intern al pierderilor de vieti omenesti In cadrul acestor operatiuni, elitele democratice au nevoie de mai mult decat de suspiciunea existentei unei primejdii potentiale. Animati de dorinta de a ramane la putere, factorii de decizie au tendinta de a insista asupra obtinerii dovezilor unui pericol evident si real si solicita adesea provocarea de conflicte. Toleranta prost Inteleasa a opiniei publice contribuie si ea la epuizarea solutiilor politice si la izolationismul de care sufera, adesea, statele democratice (R.Schweller). “Europenii si americanii au facut In repetate randuri greseala tactica de a-si afirma public refuzul de a se angaja In actiuni militare. Scopul lor era, probabil, acela de a asigura opinia publica de inexistenta unor aventuri viitoare pentru care ar fi urmat sa se plateasca un pret ridicat” (S.Rosenfeld).

D. APLICAREA PROCEDURILOR DIPLOMATIEI MODERNE. Exista o seama de caracteristici ale diplomatiei traditionale care tind sa franeze

procesul de prevenire eficienta a escaladarii conflictelor etnice sau nationaliste. In primul rand, diplomatia traditionalia face o distinctie clara Intre razboaiele civile, In care nu Ii este permis nici unei puteri straine sa intervina, si conflictele internationale care preocupa toate statele.

Razboaiele civile nu sunt percepute drept un pericol decat atunci cand depasesc granitele, sau cand marile puteri sunt implicate In aceste conflicte. Din punct de vedere al marilor puteri, abordarea cea mai potrivita este aceea de a izola, de a plasa In carantina, teatrul de razboi. Aceasta este logica dictata de real-politik. Legata de aceasta, este preocuparea dominanta pentru principiile suveranitatii si non interventiei. Este vorba despre insistenta asupra “egalitatii suverane” si asupra principiului “un stat - un vot”, sau asupra fictiunii conform careia toate statele sunt egale si Indreptatite la un vot. Noua gandire diplomatica este constienta de interactiunea complexa Intre gestionarea conflictelor interne si a celor externe si considera anumite tipuri de interventie necesare pentru realizarea unei paci internationale stabile (A.Herikson). In al doilea rand, diplomatia traditionala are tendinta de a reduce prevenirea conflictelor la folosirea modalitatilor curente de realizare a pacii si/sau de mentinere si impunere a pacii.

Spre deosebire de acest reductionism, diplomatia moderna accentueaza importanta unei strategii cuprinzatoare a pacii, incluzand masuri de mentinere a pacii,

219

de realizare a pacii si de construire a acesteia. In al treilea rand, reprezentantii curentului traditionalist nu sunt familiarizati cu multitudinea de tehnici noi In domeniul gestionarii conflictelor.

E). REALIZAREA UNUI CONSENS PUTERNIC Prevenirea declansarii conflictelor nationaliste In Iugoslavia a fost Impiedicata In

mare masura de lipsa consensulul Intre principalele terte puteri implicate. Efortul negocierilor Intreprinse de Comunitatea Europeana a fost compromis de semnalele contradictorii venite din partea statelor membre. Spre deosebire de celelalte unsprezece state membre, Germania a optat pentru recunoasterea prematura a Sloveniei si Croatiei. Pozitia Germaniei, conform careia esecul negocierilor va avea ca rezultat recunoasterea statelor In cauza, a stimulat partile care vedeau In independenta lor o modalitate de a asigura esecul negocierilor. Statele Unite s-au implicat Intr-o foarte mica masura, prevenindu-i pe cei doisprezece membri ai Comunitatii Europene ca o recunoastere prematura si selectiva va compromite sansele pacii si va avea ca efect transformarea conflictului Intr-un macel. Rusia s-a opus expulzarii Iugoslaviei din OSCE.

f). CONSTRUCTIA UNUI SISTEM EFICIENT DE DECIZIE Prevenirea conflictului iugoslav a fost Impiedecat nu numai de agendele

diplomatice interne extrem de Incarcate ale unor terte parti, dar si de sistemul greoi de decizie din cadrul organizatiilor internationale implicate. Mecanismul OSCE de reglementare pe cale pasnica a conflictelor s-a dovedit inadecvat scopului sau. Se impun modificari In sistemul de luare a deciziei, eventual de includere In acest sistem a votului majoritatii calificate, In conditii clar definite, sau crearea unui Consiliu European de Securitate. Principiul OSCE, de tip “unanimitate minus unu”, este Inca prea greoi. Numai un organism de dimensiuni mai reduse, care ilustreaza cu mai multa acuratete ordinea de putere din cadrul sistemului international, poate exercita o influenta sporita asupra actiunii statelor. Dezbaterea din cadrul Natiunilor Unite asupra conflictului Iugoslav, din noiembrie 1998 a aratat ca membri ne-europeni ai ONU sunt pregatiti sa obstructioneze operatiunile de mentinere a pacii din ratiuni care nu au nimic comun cu Europa. Acesta este un motiv perfect Intemeiat pentru punerea la punct a unui mecanism regional de mentinere a pacii In Europa (J.Goodby, p. 168). O a doua frana In eficienta abordarii de catre organizatiile internationale a situatiilor de criza care se deterioreaza rapid este elementul de competitie Intre organizatiile internationale si inexistenta unei diviziuni clare a responsabilitatilor operationale ale acestora.

g). EXISTENTA UNEI SUPRASTRUCTURI ADECVATE DE INTERVENTIE

Eficienta gestionarii conflictelor este prejudiciata nu numai de sistemul procedural greoi de luare a deciziilor de catre organizatiile internationale implicate, dar si de cvasi-absenta analizelor probabilistice ale evolutiilor conflictelor. Acest tip de analize efectuate In cadrul si Intre ONU, NATO,CE-UEO si Centrul de Prevenire a Conflictelor din cadrul OSCE ar trebui autorizate, astfel Incat guvernele sa aiba o mai buna Intelegere a situatiilor asupra carora sunt chemate sa decida, cum ar fi, de exemplu, situatia aprobarii unei interventii militare In situatii de criza (J.Goodby, p166).

In egala masura este importanta capacitatea de disponibilizare rapida a infrastructurii adecvate misiunilor de realizare a pacii, mentinere si edificare a pacii.

220

Din acest punct de vedere, Europa are avantajul de a dispune de Forta Permanenta de Reactie Rapida pentru mentinerea pacii, care poate fi folosita pentru misiuni de mentinere a pacii sau de impunere a pacii. Sugestia lui B.Urquhart de a include In mandatele operatiunilor de mentinere a pacii sau a altor forme de actiune preventiva asa-numita “clauza a detonatorului” (trip-wire clause) este, de asemenea, recomandabila. Daca masurile de reglementare pasnica a diferendelor mentionate la Capitolul VI se dovedesc inutile, atunci, In anumite conditii, pot fi automat permise actiuni de tipul celor incluse In Capitolul VII (Carta ONU). In temeiul acestei clauze, atat actiunea preventiva cat si actiunile de descurajare ar putea avea un mai mare efect (B.Urquhart, 1990).Din analiza factorilor care pot genera crize regionale In zona de interes a Romaniei, se desprind unele cai de actiune In spatiul geopolitic romanesc al Inceputului de mileniu: promovarea pe plan intern si extern a unei politici mult mai flexibile si dinamice: reconstructia relatiilor economice, politice si de alta natura cu noile state aparute pe harta Europei: promovarea In mod consecvent a unor relatii de buna vecinatate de aliante si structuri subregionale integrarea Romaniei In cadrul unor aliante, zone economice si structuri europene In asa fel Incat sa nu afecteze integritatea teritoriala, independenta si suveranitatea noastra nationala stoparea declinului economic relansarea economiei si trecerea la retehnologizarea rapida a economiei nationale si, Inainte de toate, a industriei (inclusiv a celei de aparare). In conditiile cresterii economice si a sporirii resurselor economico-financiare ale tarii este necesar sa consolidam si sa modernizam potentialul militar national la nivelul standardelor europene In consens cu locul si rolul Romaniei In zona geostrategica In care se situeaza si cu evolutia In timp a potentialului militar al vecinilor nostri nemijlociti sau mai Indepartati.

CAPITOLUL 14 CRIZA GLOBALA

1. Eseu despre globalizare Pana la calatoria lui Magellan81 oamenii nu si-ar fi imaginat ca, totusi, pamantul este rotund, finit si deci resursele de care dispun sunt limitate. Aceasta realitate constientizeaza relationata cu tendinta umana de a avea cat mai mult a stimulat marile cuceriri istorice, marile descoperiri geografice si In final aparitia marilor imperii coloniale. Pe fondul unor asemenea „campanii multinationale” apar si primii economisti clasici, In Anglia (mare imperiu colonial) pe nume, Smith si Ricardo care au formulat primele legi ale globalizarii. Desi termenul „globalizare” a fost utilizat abia In secolul XX, teoriile elaborate de cei doi economisti englezi justificau destul de corect prezenta vectorilor globalizarii. In esenta tendintele de globalizare se exprimau acum 200 de ani, direct si concret sub forma:

81 Magellan -221

- daca Anglia produce stofa avand o logistica si mana de lucru suficiente precum si materiile prime necesare, de ce ar produce si Portugalia?

- Portugalia poate produce vin deoarece Anglia, sub actiunea conditiilor climaterice nu poate produce vin;

- prin urmare, negustorii din cele doua state, prin comert, vor satisface cererea de consum necesara din fiecare stat.

De atunci, teoriile despre globalizare au evoluat, progresiv si comportamentul si atitudinea oamenilor fata de fenomenul globalizare s-au modificat sub actiunea efectelor globalizarii. Asa se explica de ce la toate reuniunile internationale, cu iz de globalizare sunt Insotite si de manifestari publice antiglobalizare.

Vectorii globalizarii sunt identificati si definiti ca surse de putere cu influente globale care au evoluat de-a lungul istoriei atat din punct de vedere structural cat si functional .Acesti vectori ai globalizarii au Insotit evolutia lumii, i-au schimbat permanent Infatisarea, generand un sens de dezvoltare progresiv In care se suprapun elemente cantitative si calitative, pozitive si negative.

Epoca razboiului rece avand ca protagonisti cele doua superputeri URSS si SUA a fost alimentata din punct de vedere tehnologic de catre inginerii din Tara Soarelui Rasare (Japonia). Tehnologia japoneza implementata In masinile de lupta au dat caracter global confruntarii dintre Est si Vest atat In plan militar cat si economic si politic.

Problema resurselor energetice a devenit progresiv, o problema globala. Constituind OPEC82, o mana de arabi, cu turbane si Infasurati In cearceafuri, controland doar ei materia prima (titeiul) de interes planetar, au aruncat si continua sa arunce puternicele state occidentale In criza energetica. Tarile comuniste din Europa Centrala si de Est au beneficiat In mod diferit de efectele globalizarii. In acceptiunea clasica, globalizarea presupune liberalizarea tot mai accentuata a schimburilor comerciale si a serviciilor, inclusiv a celor bancare, dar In spatele acestui fenomen stau companiile multinationale care urmaresc plasarea si dezvoltarea capitalurilor proprii. Acolo unde aceste capitaluri au intrat repede (Ungaria, Cehia, Polonia) pietele s-au dezvoltat rapid, economiile planificate s-au adaptat economiei de piata iar nivelul de trai a crescut. Sunt Insa si unele state In care capitalurile straine au fost tinute la respect de guverne aflate la cheremul grupurilor de interese autohtone care, desi nu dispuneau de resurse, au mimat gestionarea tranzitiei si au acumulat prin fraudare, averi imense.

In orice statistici apar In lume bogati si saraci. Decalajul Intre acestia, fie ca sunt state sau oameni, clase sociale se adanceste tot mai mult. Aceasta realitate deloc optimista, genereaza si amplifica voci apartinand saracilor, care fac din globalizare un fenomen periculos determinand guverne si natiuni sa elaboreze strategii de conservare (stocare, acces, distributie, aparare) a resurselor. Rezulta ca saracii sunt Impotriva globalizarii iar statele dezvoltate, In frunte cu SUA sunt catalogate drept vectori ai globalizarii. Analiza numai din punct de vedere economic a fenomenului globalizarii pornind de la componenta financiara, nu creeaza semne evidente de Ingrijorare. Guvernele si statele sunt Ingrijorate de modificarea dramatica a raporturilor de putere (dezechilibrele) create si necesitatea unor transferuri de putere care de cele mai multe ori sunt conditionate sau Insotite de alte „oferte”. Aceste fenomene au un impact dur asupra populatiilor autohtone, modifica radical raporturile de forte regionale si globale,

82 OPEC-222

permit intrarea In scena geopolitica a unor actori noi. In concluzie, ceea ce numim astazi „globalizare” reprezinta manifestarea unei tendinte specifica secolului al XVIII-lea, manifestata prin liberalizarea comertului mondial si accentuarea diviziunii internationale a muncii. In ultimele doua decenii suntem martorii unei ofensive generale ale pietei libere In toate sistemele economice, conducand la eliminarea treptata a restrictiilor, realizarea unor vaste zone a liberului schimb, In care functioneaza institutii suprastatale de monitorizare, supraveghere si consultanta financiara. Perceptia asupra rolului si locului natiunii asa cum a fost Insusita dupa Pacea de la Westfalia83 s-a modificat substantial. Statul ca exponent al natiunii este obligat tot mai mult sa accepte diminuarea rolului sau sub presiunea vectorilor financiari privati, asociatii, comisii, fundatii, grupate sub denumirea –societatea civila -. Din exteriorul statului fac presiuni organismele regionale, continentale sau internationale de tipul NAFTA, UE, BM, OMC, FMI, etc., care influenteaza hotarator politica fiscala, respectarea legilor, capacitatea de a conferi securitate cetatenilor si impun monopolul legislativ si pe cel al informatiei.

2. Originile, definirea si continutul crizei globale

Originile crizei globaleFara Indoiala, crestinismul a produs mutatii profunde nIn mentalitItile si viata omenirii. De fapt, fiecare sistem religios a reprezentat un moment crucial In evolutia umanitatii prin impactul pe care l-au realizat filosofia, conceptele, perceptele, sarbatorile, personalitatile respective. Sarbatorile religioase au Insotit evolutia natiunii Insa nu au interzis ca Insasi natiunea sa-si inventeze propriile sarbatori: ziua de 4 iunie este importanta pentru nord-americani, 1 decembrie pentru romani, 15 martie pentru unguri, etc. Comunismul si bolsevismul au luptat Impotriva sarbatorilor nationale fixand In calendar propriile sarbatori (ziua partidului, ziua eliberarii sociale, revolutia bolsevica, etc.).

Dinamica sarbatorilor este si astazi extrem de activa, exemplificand sarbatoarea Sfantului Valentin, fara nici o traditie In est Insa la moda peste tot dupa caderea zidului Berlinului. Tot asa Halloween-ul o expresie a sarbatorilor precrestine (specifica lumii saxone) se transforma tot mai mult Intr-o sarbatoare de rit crestin-ortodox. Intre generatii apar diferite atitudini punand semnificatia sarbatorilor nationale, apanajul statelor-natiune, acceptate de varstnici si amendate de publicul tanar ca fiind atinse de formalism excesiv, rigiditati si conservatorism. Insa cultura nationala nu este atacata numai de aceste fenomene ale sarbatorilor globale. Alaturi de aceste sarbatori globale, marile companii multinationale Isi promoveaza asa-zisa cultura proprie. Salariatii din aceste entitati asculta un anumit tip de muzica, aniversarile zilelor de nastere se produc dupa un ritual omologat, relatiile sunt standardizare, regulile interne sunt foarte dure In asa fel Incat forta statului plateste (In perceptia salariatului) fata de cea a companiei. Odata cu cresterea economica au crescut Insa si posibilitatile statului de a oferi pomeni sociale uneori consistente dar, de cele mai multe ori, oculte. Pe de alta parte, statul garanteaza In mai toata lumea un salariu minim pe economie, obligandu-i si pe patroni sa-l respecte desi, nivelul acestuia nu reprezinta o garantie a securitatii sociale. Din aceste considerente privirile publicului larg ale tineretului se Indreapta spre dinozaurii economici sustinuti de bancile private iar politicienii culeg tot mai putin din roadele

83 Pacea de la Westfalia -223

economiei. Oferta slaba a statului este deocamdata In locul accesului la fondul privat de pensii, asigurari de sanatate de cel mai Inalt nivel, concedii In insule exotice platite de firma, un statut social demn acoperit de o prosperitate si recunoastere materiala. Cultura de companie sapa continuu In trupul vlaguit al statului natiune. Prin urmare, salariatul de la CONEX care traieste, de facto, In SUA poate fi transferat la un moment dat In Romania, Cehia sau Bulgaria dar raporteaza acelorasi sefi ierarhici pe acelasi ton si In acelasi mod.

Transferurile de responsabilitati si atributii din plan national In cel international presupune si Infiintarea unor institutii mondiale si regionale. La jumatatea secolului al XX-lea s-au nascut Fondul Monetar International si Grupul Bancii Mondiale, institutii globale cu responsabilitati economico-financiare. Tot In secolul al XX-lea au luat fiinta ONU-institutie globala cu responsabilitati politice, continuatoare a Ligii Natiunilor care a fost produsul Pacii de la Wersailles. Totodata au aparut si gruparile economice pe continente si In consecinta, au luat fiinta UE (Uniunea Europeana-1957 CEE, 1993 UE), ALENA (SUA, Canada si Mexicul-1994), ASEAN (Asociatia statelor din Asia de Sud-Est creata In 1967), MERCOSUR (Piata Comuna a Americii de Sud-1991), LIMA (Uniunea Mahrebului Arab-1989), OECP (Organizatia tarilor exportatoare de petrol-1960), CSI (Comunitatea Statelor Independente-1991), etc. Functionarea simultana a acestor institutii, la nivel global si regional a determinat aparitia unor conflicte si compromisuri Intre tarile dezvoltate si cele relansate si, pentru ca vechiul GATT (General Agreement on Tarife on Trade-semnat In 1947 de 23 de state) era depasit de evenimente s-a Infiintat OMC (Organizatia Mondiala a Comertului prin Acordul de la Marrakech din 1994). In acest climat de tensiuni generate de tendintele de hegemonie, unilateralism, globalism si regionalism, OMC este chemat sa solutioneze un numar foarte ridicat de plangeri efectuate ca urmare a Incalcarii principiilor generale aplicabile comertului cu marfuri. OMC si-a creat si propriul organ de reglementare a diferendelor (ORD) care-i confera originalitate si In care se judeca conflictele comerciale de catre un grup de experti. In ultima perioada OMC si-a extins campul de interventie (nu numai dreptul de vama) ci si schimburile legate de agricultura, servicii, industrie, problemele de mediu si sanatate publica, reglementarea concurentei, fiscalitate, cultura, etc.

Trei sferturi din plangeri sunt depuse de catre statele dezvoltate si In aproape jumatate din cazuri, acestea se afla In conflict cu alte state dezvoltate. Deoarece In litigiile In care sunt judecate SUA sunt condamnate In medie Intr-un caz din doua, nu se poate spune ca OMC este un organ care serveste sistematic interesele americane. Desi se apreciaza ca OMC este varful de lance al mondializarii, la masa rotunda a negocierilor, partenerii Isi aplica lovituri puternice pe teme ca: scandalul vacii nebune, produse agricole modificate genetic, paradisurile fiscale, coruptia, crima organizata, etc. Pe cat de mica pare a fi gandirea economica si tipologia economiei de piata pe atat este de puternica dorinta de emancipare economica a blocurilor economice regionale fata de cel american.

Prerogativele politicii fiscale au devenit In prezent apanajul statului care actioneaza prin intermediul guvernului. Faptul ca exista impozite si cetateanul trebuie sa le plateasca nu difera, ca aspect, cu solutia din Evul mediu84.

84 In primul paragraf al declaratiei pe care Starile i-au Inmanat-o regelui Angliei, Carol I, era mentionata politica fiscala. Suveranului i se atragea atentia ca impunerea unor impozite fara justificare conduce la saracire si ca nici regii nu au dreptul sa dispuna –prin aceasta modalitate indirecta- dupa bunul plac de agoniseala supusilor sai. Carol I a aruncat petitia la cos, iar urmarea se cunoaste, englezii l-au suit pe esafod.

224

Marea criza declansata In 1929 a lasat urme durabile In mentalitatea comunitatii atat In SUA cat si In Europa Occidentala. Teama de saracie si somaj a creat sistemul contemporan de asigurari capabil sa distribuie saracului gratuit necesarul de supravietuire In situatii de criza. Asa s-au nascut prin fiscalitate sisteme de asigurari si decenii la rand acestea au functionat. In prezent au aparut suficiente voci care pun al Indoiala capacitatea efectiva a statului de a gestiona In mod eficient resursele pe care le aduna prin sistemul fiscal. In primul rand este atacat conceptul de redistribuire a avutiei prin intermediul taxelor, In alt sens, sa se ia de la bogati si sa se dea la saraci. Acest concept nu este agreat de exponentii doctrinelor neoliberale, acestia considerand actiunea respectiva ca o imixtiune nepermisa si agresiva asupra sanatatii corpului economic85. Neoliberalii sustin ca fiscalitatea trebuie sa respecte principiul neutralitatii si sa lase „mana invizibila” de care vorbea Adam Smith sa aseze lucrurile In ordine. Daca statul se substituie acestei „maini invizibile”, economia va functiona rau. O alta problema care genereaza efecte globale este legata de Intrebarea „Nu cumva statul aduna banii pentru a-si alimenta propriile-i nevoi, obsesii si sistemul clientelar, rupt de publicul larg pe care pretinde ca Il slujeste?”

Faptele care se petrec vin sa sustina aceasta temere. Criminalitatea creste exploziv iar fortele de ordine par complet depasite de situatie. Pensia de stat nu mai reprezinta mare lucru In timp ce se demonstreaza ca administratorii uriaselor fonduri private de pensii administreaza mai bine banii depunatorilor. Scolile publice se confrunta cu multe neajunsuri In timp ce universitatile private, administrate de consilii particulare functioneaza bine. In ultimii ani au aparut In suburbiile marilor asezari urbane „Orase Interzise” unde se intra pe baza de cartela electronica eliberata doar proprietarilor sau celor care au Inchiriat proprietati In zona. Au sistemele lor proprii de asigurare a securitatii personale aflate In grija unor firme particulare de body-guarzi, scolile sunt rezervate doar copiilor din zona, profesorii selectati si mult mai bine platiti, magazine proprii cu sisteme de siguranta, dispensare medicale, etc. Cei care locuiesc In aceste orase interzise platesc impozite foarte consistente si au abandonat rasplata pe care statul le-ar datora-o pentru aceste impozite. Din cand In cand, si functionarii publici cei care sunt Intretinuti de stat doresc alte slujbe mai bine platite In sistemul particular. Mai multumiti sunt functionarii publici din lumea saraca unde gradul de coruptie face ca statutul de slujbas al statului sa fie un prilej de Inavutire rapida.

Dreptul exclusiv de a emite moneda a fost un atribut al statului natiune. In fond statul-natiune nu a facut altceva decat sa-i imite pe suveranii absoluti care si-au revendicat acest drept In dauna nobililor vasali. Istoria si semnele banilor se modifica rapid, EURO a Inlocuit monedele nationale inscriptionate cu eroi si a propulsat traditionalele stele care simbolizeaza statele Uniunii. Exista deja o Banca Centrala Europeana, o Banca Europeana de Dezvoltare care patroneaza Intr-un fel bancile centrale nationale, traditionale. Nascute la Bretton Woods, In SUA prin aportul a unei echipe de economisti al carei membru era John M. Keynes, adept al planificarii economice , In anul 1944, FMI (Fondul Monetar International) si BIRO (Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare) reluau la o scara globala un proiect european mai vechi si anume acela de a crea institutii capabile sa vegheze prin consens asupra indicatorilor economice ca deficitul, devalorizarea monedelor nationale, inflatia etc. In asa fel Incat hiperinflatia, fenomen succesor primului razboi

85 Modelul social-democrat suedez, bazandu-se pe conceptul de „redistribuire a avutiei prin intermediul taxelor” a demonstrat ca cei saraci raman la fel de saraci si dependenti de stat, pe cand cei bogati Incep sa saraceasca.

225

mondial sa nu apara si dupa cel de-al doilea. La finalul celui de-al doilea razboi mondial, SUA detinea circa doua treimi din rezervele internationale de aur depozitate la Fort Knox. Dolarul era folosit atat ca moneda nationala cat si ca moneda internationala. In acest context, FMI si BIRD se Inscriau In politica asigurarii stabilitatii economice postbelice. In prezent atat FMI cat si BIRD reprezinta doua institutii financiare care prezinta

serioase sincope de adaptare la conditiile Mileniului III. Ele sunt amendate, In primul rand, de guvernele nationale ale statelor din lumea a treia ce solicita Imprumuturi carora le confera o alta destinatie decat cea convenita In aranjamentele stand-by. Sunt de asemenea, criticate de reprezentantii guvernelor statelor dezvoltate, obligate la cotizatii mari care sunt irosite deseori de catre administratori FMI. Imposibilitatea FMI de a gestiona marile crize din Mexic (1995), Asia de Sud-Est (1996), Rusia (1998) a scos In evidenta ca aceste organisme nu mai sunt capabile sa gestioneze miliardele de dolari care alearga In fractiuni de secunda, pe magistralele informationale de la un capat la altul al Planetei. Noile filosofii financiare vor produce, cu siguranta, restructurari majore In cele doua organisme, concomitent cu diminuarea severa a rolului planetar.

Conceptul de stat national unitar este serios afectat de multiculturalism si de atentia sporita acordata minoritatilor nationale de orice tip. Specialistii vorbesc de asa-numitele „natiuni virtuale” care apar din comunicarea Intre indivizi pentru care setul de valori, cunostintele, convingerile si modul de a vedea lumea sunt mai importante decat nationalitatea si spatiul geografic In care traiesc (Hackerii din toata lumea pot forma o natiune virtuala). Dar cel mai evident este fenomenul de a se crea brese multiculturale ale minoritatilor In interiorul statelor-natiune. Astfel, scotienii Isi descopera limba „celtic” si Isi redobandesc autonomia, irlandezii Isi cauta obarsia In trecutul Indepartat, multi englezi Isi atribuie o ascendenta irlandeza, Liga Nordului din Italia critica sudul sarac si lenes, In Canada apare miscarea secesionista din Qebec, bascii din Spania Isi descopera originea celtica, iar In Romania, secuii doresc Tinutul Secuiesc. Insa razboiul din Iugoslavia a demonstrat Europei ce greu este sa deschizi Cutia

Pandorei si sa invoci ramasitele stramosilor In geopolitica viitorului. Se poate spune ca gheata subtire a istoriei s-a spart adesea sub presiunea nationalismului.

Definirea si continutul crizei globaleIntarirea legaturilor Intre natiuni cuplata cu mobilitatea capitalurilor si cu definirea

strategiilor Intreprinderilor la scara globala au permis atat producatorilor cat si consumatorilor din toate tarile sa profite de marfuri, servicii si capitaluri din exterior si sa-si formeze tot mai mult convingerile ca apartin , cu totii unui spatiu economic unitar. Tot mai multi specialisti aduc argumente pentru sustinerea teoriei conform careia „ din punct de vedere economic lumea a devenit un camp unitar de actiune” si ca succesele planetare In domeniul economic depasesc succesele detinute In plan politic”. Se poate usor concluziona „economia si politica nu mai pot tine pasul una cu cealalta”. Tensiunile dintre cele doua evolutii contradictorii au declansat unele cutremure In viata sociala a omenirii iar astazi formeaza esenta crizei globale. Criza globala ar defini prin urmare, contradictia existenta Intre modelul politic planetar (modelul democratic) ramas In urma si evolutia economica planetara. In esenta, criza globala cuprinde ansamblul contradictiilor care se manifesta In spatiul complex, geopolitic, economic si social In

226

care functioneaza lumea secolului XXI. Asupra continutului crizei globale sunt angajate puternice dezbateri pe plan international. Principalele elemente de continut se refera la: contradictia dintre democratie si economia de piata; hegemonia neo-libarala; rivalitatea regionala; evolutiile geopolitice; interpretari diferite ale spatiului planetar; legitimitatea constrangerilor prin forta militara.Contradictia dintre democretie si economia de piata Se cunoaste faptul ca economia de piata a facilitat In vest tot mai multor oameni sa duca o viata fara prea mari griji materiale. Piata si democratia In vest au format o „alianta magica” care a Ingenunchiat dictaturile din est. Anul 1989 a adus economiei de piata Inca 1 miliard de adepti oarecum nepregatiti In a Intelege corect raportul democratie-economie de piata. Politicienii democrati insista pe compromisul social si pe restrangerea libertatilor individului In favoarea binelui general. Economia de piata are nevoie de libertatea spiritului de Intreprinzator pentru a putea prospera. Atat Intreprinzatorii cat si actionarii Incearca sa impuna dreptatea celor puternici, detinatori de capital. Timp de peste patru decenii a reusit sa tina echilibrul celor doi poli si sa mentina sistemele In stabilitate si pace sociala. In etapa actuala si In perspectiva acest echilibru devine instabil datorita urmatoarelor cauze:

sunt diminuate posibilitatile statului de a interveni In economie; peste tot In lume se fac reduceri de salarii si timp de munca prelungit; au loc operatiuni de excludere, marginalizare a grupurilor lipsite de forta economica; sustinatorii si castigatorii globalizarii le refuza solidaritatea celor dependenti de ajutorul social (somerii, tinerii); foarte multi cetateni defavorizati nu se mai prezinta la vot; cresterea numarului tinerilor nacalificati, lipsiti de sansa unui loc de munca care Inclina spre violenta si criminalitate.

Prin urmare, societatile care au trait pana acum In bunastare se Incarca cu un potential conflictual In crestere pe care statele si guvernele nu Il pot dezamorsa. Unii teoreticieni, analizand esecurile democratiei anilor 1920-1935 (perioada In care au avut loc grave conflicte sociale) dau urmatorul raspuns: „numai oamenii care au o locuinta si un loc de munca sigur si au astfel un viitor material sunt cetatenii care Isi asuma democratia si o fac vie. Fara siguranta materiala nu poate exista nici „libertate politica, asadar nici democratie”.

b) Hegemonia neoliberala 1970-2006 Ultimele doua decenii au fost fara Indoiala apanajul neoliberalismului care a marcat

puncte serioase In confruntarea cu adeptii curentului neo-keynesist. Este elocvent si faptul ca mai toti laureatii premiului Nobel pentru economie, dupa 1975, au fost adeptii Scolii neoliberale. Relansarea prin sloganul „Libera-initiativa” modelul neoliberal dezvoltat dupa 1970, de catre Thacher (Regatul Unit) si Reagan (SUA) a nascut giganti economici cu cifre de afaceri ametitoare Incorporate In capacitati de productie si piete de desfacere. Aurul a fost abandonat ca material de baza al stabilirii valorii monatare si de atunci lumea a trebuit sa se acomodeze cu un nou sistem monetar, devalorizat.

227

Fluxurile de capital banesc care deja erau vehiculate la liber pe mapamond prin intermediul pietei „eurodolarilor” (dolarii folositi In afara SUA si care puteau fi Imprumutati cu usurinta pretutindeni) au scapat definitiv de sub tutela si controlul statului. Intelegerile dintre administratia Nixon si Irak respectiv Arabia Saudita pentru a creste pretul petrolului In 1973 au cauzat pagube serioase economiilor tarilor din Europa si Asia (In special Japoniei). Bancile americane au reusit sa-si asume monopolul reciclarii petrodolarilor In economia mondiala aducand astfel eurodolarii de pe pietele europene si asiatice Inapoi acasa. New York-ul a devenit centru financiar al economiei mondiale iar SUA si-a Intarit hegemonia prin intermediul finantelor. Pentru ca sistemul hegemonic sa functioneze eficient, pietele In general si pietele de capital In special au trebuit sa fie tinute In mod fortat deschise comertului international. Procesul a beneficiat de o puternica presiune din partea administratiei americane sprijinite de FMI precum si de angajamentul neoliberalismului drept „noua cale de urmat”. Astfel, balanta de putere si interese din interiorul clasei avute s-a Inclinat din sfera activitatilor productive catre institutiile de capital financiar.

Pe scurt, capitalul financiar a devenit principalul protagonist al scenei economice capabil sa „Imblanzeasca” atat miscarile clasei muncitoare cat si actiunile statale (mai ales a acelora care contractau datorii importante). Pe plan international capitalul financiar s-a dovedit mult mai pradalnic. In unele cazuri (America Latina-anii ’80) economii Intregi au fost devastate, au fost aruncate In faliment companii profitabile din Asia, s-a generalizat somajul, a crescut saracia.

Centrat pe binomul Wall Street-Trezoreria SUA, sistemul financiar s-a extins prin centrele financiare din Tokyo, Londra, Frankfurt si altele, focalizIndu-se asupra unei ierarhii bine precizate a acestor centre si a unei elite internationale de bancheri, brokeri si finantisti. Acest fenomen a fost asociat cu dezvoltarea corporatiilor capitaliste transnationale care s-au Intins pe tot globul. Consensul de la Washington (1995) de esenta neoliberala a lansat ideea de regionalizare a economiei mondiale ca o entitate formata din trei parti:

Europa (Uniunea Europeana); o confederatie de tari din restul globului construita In jurul nucleului Asia de Sud

si Sud-Est.In interiorul acestei triade era evident faptul ca SUA avea Inca painea si cutitul dispunand de o uriasa piata de consum, o zdrobitoare putere financiara si o impresionanta forta militara. Securitatea SUA si dominatia financiara fiind asigurate, economia SUA a impus lumii un ritm respectabil de acumulari de capital. Asigurarea unei abundente de bunuri de consum, regula de aur a mentinerii pacii sociale In interiorul Americii, a ajuns la cote ridicate nu numai aici, ci si In centre avansate ale capitalismului din Europa si Asia. Astazi sistemul hegemonic american se confrunta cu serioase dificultati, care propaga unde de soc In toata lumea amplificand efectele crizei globale. Economia „noua” a SUA s-a dezmembrat Intr-o serie de companii falimentare, au urmat scandaluri financiare, s-a pus In discutie credibilitatea bursei de pe Wall Street, deficitele bugetare (atat cel intern cat si cel extern)s-au dezvoltat In mnod haotic iar adoptarea unor tactici coercitive cum este cea din Irak a accentuat prabusirea credibilitatii pe plan mondial.

Rivalitatea regionala

228

triada europeana regionala a economiei mondiale, avand America varf de lance nu are nici In prezent o configuratie stabila. Aranjamentele concepute si acceptate In cadrul UE par sa deschida posibilitatea unei economii continentale integrate cel putin la fel de puternica ca a SUA. Viitorul poate rezerva un competitor autentic pentru SUA. Tranzitia catre o moneda unica s-a desfasurat relativ liniar, fara complicatii iar potentialul pe care Il are moneda euro de a concura dolarul pe planul tranzactiilor mondiale este real si puternic (un motiv al interventiei In Irak poate fi si decizia lui Saddam de a efectua vanzarile de petrol In euro). Dar UE este fragmentata politic si logistica sa teritoriala ramane astfel nedeterminata. SUA detine In prezent toate parghiile necesare spre a diviza, a stapani si a descuraja orice posibilitate de aparitie a vreunei logistici teritoriale distincte la nivel european. Ele cauta sa previna dezvoltarea unei fortarete europene aplicand o strategie dubla bazata pe regulile neoliberalismului ca baza a relatiilor comerciale si a fluxurilor de capital (de aici importanta OMC) si In al doilea rand mentinand anumite parghii politice si militare In zone prin care pot influenta politicile interne ale UE. SUA angajeaza relatii bilaterale cu statele europene luate ca entitati individuale, decat cu Europa privita ca Intreg si cultiva aliante preferentiale (Marea Britanie, Spania, Polonia). Desi SUA propune abandonarea aliantelor clasice, ea se bazeaza pe NATO, pentru ca Alianta mentine fortele militare ale Europei Occidentale sub control american. SUA sprijina ideea ca Europa sa-si creeze propria forta militara dar sub comanda NATO. Divizarile din interiorul UE existente, In principal, Intre tarile proamericane si cele care cauta sa duca o politica independenta sunt tot mai evidente (au iesit In evidenta pe timpul desfasurarii conflictului din fosta Iugoslavie, Irak, Afganistan). UE constituie cu siguranta, un hegemon local, dar potentialul sau de a reprezenta un rival pentru SUA este, la ora actuala, restrans In domeniile tehnologic, productiv, financiar si militar. Pentru SUA, un concurent, unul mai demn de luat In seama Il constituie statele din Sud-estul Asiei. Spre deosebire de Europa, zona asiatica manifesta prea putine tendinte de a-si crea o structura de putere politico-militara, fiind prea ocupate mai ales, de acumularea financiara si de cea productiva. Ca urmare SUA executa un control politic si militar asupra guvernelor din Japonia, Taiwan si partial asupra celui sud-coreean pentru a limita pe cat posibil tendintele de iesire de sub tutela americana. Tendintele de hegemonie americana In zona Asiei de Sud-Est se accentueaza pe masura ce Incep sa intre In balanta evaluarilor uriasa bogatie a Chinei si partial a Indiei. Pericolul cel mai mare In zona vine din partea Chinei, necontrolata de americani, tara care are capacitatea de a se instala In fotoliul de lider regional. Ca urmare, mutarea geostrategica In Orientul Mijlociu (Irak) si controlul asupra rezervelor de petrol ar putea sa Imblanzeasca ambitiile geopolitice ale chinezilor. Prin urmare, rivalitatea regionala mentinuta si amplificata dupa perioada „Razboiului Rece” continua sa provoace schimbari majore In logicile teritoriale, economico-financiare si geopolitice mondiale.

d) Evolutiile geopolitice Planeta ramane un mozaic de Incrucisari de apetituri si dezlantuiri de conflicte

situatie generata de o serie de factori pe care i-am mentionat anterior. Sunt Inca regiuni care atrag ca un miraj si In care subsolul poseda mari bogatii. Aceasta se pare ca este cauza principala pentru care interesele de toate tipurile arunca tentaculele In aceste regiuni. Succesiv, fluidul planetar politic si economic se muta mereu pe alte artere si deci viata economica mondiala este Intr-o vesnica deplasare pe tot atatea cai. Se mai

229

poate Intampla ca pe o veche artera comerciala parasita din cine stie ce cauze, pentru un anumit rastimp, sa fie trezita din nou la viata si din nou sa circule pe ea viata umana a relatiilor si schimburilor materiale si spirituale. Dinamica intereselor geopolitice genereaza pe uscat, pe mare si In aer un grandios spectacol geopolitic. Zi de zi, deosebit de atenti, geopoliticienii urmaresc dezvoltarea retelei mondiale a cailor de comunicatie pentru a fi la curent cu directiile fluxului geopolitic. Totusi nici configuratia globului, nici raportul de forte nu s-au schimbat. Aptitudinile popoarelor nici atat. Ele atipesc In realitate pentru a se trezi la un moment dat, apoi atipesc din nou. Acest foarte interesant peisaj planetar ne arata si ne sugereaza ca arterele de circulatie ale fluxului geopolitic planetar s-au deplasat si se deplaseaza pe planeta. In lungul lui s-au construit si se va realiza paienjenisul interstatal sau intercomunitar In care „popoarele mari” detinatoare de putere vor angrena In vartejul geopolitic si popoarele mici. Fluidul istoric si politic va circula pe cai indicate de configuratia planetei noastre.

Criza globala geopolitica urmareste configuratia hartii politice cu puncte si regiuni de maximum si de minimum (nu este vorba de temperatura obisnuita ci de intensitatea vietii politice). In punctele de maximum viata politica este intensa, In cele de minimum mai domoala. Cele dintai atrag atentia politicienilor. Acestea sunt zonele geopolitice de fictiune sau de convergenta a intereselor sau disputelor, din aceste zone pleaca uriase raspantii. Aici sunt elaborate studii geopolitice la intersectia cailor mondiale si a intereselor politice ale marilor puteri. Aceasta dinamica a actiunii vectorilor geopolitici va genera permanent surse de contradictii, adversitati, conflicte si chiar ciocniri violente.

Interpretari diferite ale spatiului planetar O serie de fenomene din cele mai diverse domenii ne atrag In permanenta atentia si

ne influenteaza Intreaga viata inclusiv, modul de a gandi. Cunoasterea spatiala a planetei si anume componentele: terestra, aeriana, maritima si cosmica reprezinta un domeniu prioritar al investigatiei stiintifice contemporane. Desi este o problema deosebit de complexa de care se ocupa mai multe discipline (geografia, geopolitica, geostrategia), elementele generatoare de crize si conflicte datorate Intelegerii gresite a organizarii spatiale a planetei nu sunt bine interpretate, analizate si solutionate. O multitudine de factori modifica atat continutul conceptelor care descriu organizarea spatiala cat si relatia dintre acestea. Spatiul planetar nu se mai masoara In distanta metrica ci prin timpul de acces si prin viteza parcurgerii lui. Actuala paradigma geospatiala propulseaza stadiul spatiului planetar drept o prioritate mondiala care presupune:

restructurarea ontologica cu o formulare noua a relatiilor complexe dintre spatiu, timp si fiinte; restructurarea economica, politica si sociala; restructurarea civilizationala adaptata la ideologii si culturi.Noua viziune asupra spatiului planetar este determinata de: necesitatea exploatarii In comuna resurselor planetei; dezvoltarea comunicatiilor care au restrans lumea, conturand statul mondial; amploarea fluxurilor comerciale, financiare, informationale; migratia umana precum si celelalte tipuri de deplasari;

230

formarea unei constiinte colective In raport cu existenta individuala; exasperarea creata de problemele de aparare si securitate;

Spatiul este, prin urmare, un cadru general care nu se face prezent decat prin circulatia fenomenelor, obiectelor, crizelor, ideilor. Spatiul planetar este omniprezent cu dezordini mult mai ample decat ordinea. Criza globala sub toate aspectele ei se manifesta In spatiul planetar. Nu se pune problema unui management al crizei globale ci doar se proiecteaza strategii necesare pentru a mentine In echilibru elementele vitale ale convietuirii ca o provocare Impotriva haosului. In acest context, schimbarile survenite In semnificatia conceptelor86 care descriu organizarea spatiala a planetei, au menirea de a canaliza efortul uman catre un scop comun - protejarea zestrei spatiale In care convietuim.

f) Legitimitatea constrangerilor prin forta militaraAdministratia americana formata din neoconservatori bine organizati In numeroase

institutii de studii interdisciplinare au cautat sa-si impuna, ca si neoliberalii de dinaintea lor, programul de guvernare. Obiectivul principal al programului era stabilirea si respectul pentru ordine atat pa plan intern cat si pe scena internationala. Orice program grandios are nevoie de un nucleu de decizie politica foarte riguros, o temeinica loialitate la baza si existenta unui mecanism al puterii care sa functioneze Intr-un sistem de ierarhii sigur si clar. Intregul angrenaj a aderat neconditionat la principiile morale ca o asigurare ca s-a realizat consensul Intre coloana vertebrala a sistemului politic conducator si baza electorala. Liniile generale ale politicii externe americane au fost expuse In 1997 In documentul „Proiectul Pentru Noul Secol American”. In continutul sau sunt bine conturate cateva percepte fundamentaliste:

dominatia americana este buna si pentru SUA si pentru restul lumii; o asemenea dominatie necesita putere militara, energie diplomatica si asumarea unor principii morale; sunt putini lideri moderni nascuti pentru a domina lumea.

Aceste principii citate In capitolul I al cartii au fost expuse In declaratiile liderului american cu ocazia comemorarii evenimentelor din 11 Septembrie 2001. Desi sunt recunoscute ca valori americane distincte aceste principii sunt prezentate ca universale Insotite de termeni precum: libertate, democratie, respect fata de proprietatea privata, fata de drepturile omului, fata de lege, un fel de cod de conduita pentru Intreaga lume. Proiectul cauta sa gaseasca sprijin pentru o viguroasa politica americana de principii si de implicare In afacerile internationale. Aceasta Inseamna exportarea si daca este nevoie, impunerea prin forta militara a unor asemenea coduri pentru toate celelalte tari ale lumii. Nucleul grupului care a elaborat acest proiect Il reprezinta militarii sau fostii militari ce au facut parte din Departamentul Apararii In timpul Administratiilor Reagan si Bush Senior, deci reprezentantii de marca ai Complexului militar-industrial. Scopul lor a fost acela de a consolida puterea americana prin intermediul unui program politic ce functiona pe baza logicii teritoriale a puterii. Astfel s-au declansat razboaiele In Afganistan, Orientul Mijlociu, Iugoslavia, razboaie ce exprima constrangerea prin forta militara a unor regiuni politice anacronice fata de sensul si conduita gandirii globale. Pe fondul acestui element specific crizei globale, s-a

86 Geografia: noua stiinta de a gandi spatiul planetar.Geopraxis: stiinta care studiaza haosul si echilibrul sistemelor dispuse In spatiu;Geostiinta: stiinta care se ocupa de cunoasterea spatiala, instrumentele de cercetare, de reprezentare si de explicare.

231

declansat razboiul Impotriva terorismului, sacrificandu-se unele drepturi civile si atragandu-se suspiciunile si chiar criticile unor parteneri. S-a modificat chiar si dictonul conform caruia „mentinerea unui imperiu In exterior atrage dupa sine tirania interna” care a luat forma „o activitate militara intensa In exterior necesita o disciplina cazona si un consens acasa”. Componentele crizei globale enuntate si interpretate reprezinta numai o parte a continutului crizei globale actuale. Cunoasterea lor faciliteaza accesul la Intelegerea mai corecta a spatiului de conflict.

3.Perspectivele crizei globale Lumea secolului al XX-lea va ramane un spatiu economic complex In care marfurile si capitalurile vor circula mai liber ceea ce vor permite numai anumitor state sa cunoasca faze de expansiune rapida. Globalizarea economiei va fi accentuata de comportamentul producatorilor care vor cauta cele mai bune conditii de valorificare a capitalurilor prin utilizarea bunurilor straine a mainii le lucru straine. Amploarea si formele de internationalizare a schimburilor de bunuri, servicii si capitaluri vor depinde de activitatea organismelor internationale BM, FMI si OMC. Lupta pentru cautarea unei maxime rentabilitati se va transfera tot mai accentuat pe piata mondiala iar aceste organisme internationale vor supraveghea procesul de monitorizare si asistenta tarilor a caror insertie In economia mondiala este o sursa de dificultati. Toate bunurile sofisticate a caror productie necesita mari investitii In cercetare (aeronautica, informatica, farmacie) vor fi produse si exploatate de catre tarile cele mai avansate din punct de vedere tehnologic In timp ce, bunurile care presupun o tehnologie comuna si o mana de lucru ieftina se vor produce peste tot. Marile firme multinationale implantate Intr-un numar ridicat de tari vor participa activ la dezvoltarea comertului mondial Isi vor organiza procesul de productie la nivelul globului realizand profit din avantajele oferite de diverse natiuni unde ele sunt prezente. Chiar si In aceste conditii societatile mama vor fi situate In tarile dezvoltate. Crearea de filiale In strainatate impulsionata de nevoia de a controla resursele naturale, de a gasi mana de lucru ieftina, de a-si asigura debusee, va ramane o strategie de implantare a capitalurilor straine. Delocalizand In strainatate o parte a activitatii sale firma multinationala risca sa prejudicieze economia tarii de origine daca aceasta transplantare se soldeaza cu o reducere a locurilor de munca si a exporturilor sale. Aceste efecte grave pentru economia unei natiuni vor fi mascate prin diferite forme de protectionism. Procesul de mondializare pe fondul crizei globale va produce si multe neajunsuri. Costurile adaptarii vor fi mai ridicate pentru anumite clase sociale si anumite state atat pe termen mediu cat si pe termen lung. Problemele cele mai acute le vor suporta salariatii si agricultorii. Concurenta internationala va mari In mod evident, inegalitatile. Deschizandu-se, economiile Isi vor ajusta anumite productii, ajustare care va fi Insotita de modificarea preturilor si variatia veniturilor salariale. Fenomenul va genera o miscare haotica a mainii de lucru Intre diferitele sectoare si chiar tari iar salariatii slab calificati vor suferi cel mai mult. Evolutia progresului tehnic precum si transformarile organizatorice vor avea impact serios asupra locurilor de munca iar slujbele slab calificate se vor reduce drastic. Statul va ramane un agent economic de sine statator ce Isi va asuma trei functiuni:

232

alocarea resurselor (daca piata este slaba); redistribuirea (politica fiscala si transferurile); stabilizarea (masuri conjuncturale pentru a lupta Impotriva somajului sau a inflatiei).

Organele politice vor fi tratate ca simpli intermediari ai intereselor particulare, acestea fiind motivate, In principal, doar de dorinta de a fi alese sau realese. Din multe puncte de vedere SUA raman dominante In perioada urmatoare (15-20 ani). Concurenta Europei, japoniei si a Chinei necesita redefinirea politicii economice a SUA dupa finalizarea proiectelor geostrategice. Aceasta politica economica va genera cu siguranta atat relatii conflictuale cat si cooperante In functie de rolul si locul participantilor la jocul geoeconomic. Dezvoltarea viitoare repartizata In mod inegal va face sa apara noi raporturi Intre natiuni si risca sa ameninte grav problemele de mediu. Amorsarea unui proces de dezvoltare durabila la scara planetara necesita crearea unor mecanisme noi de guvernare mondiala a caror aplicabilitate devine suspicioasa si problematica. La Inceputul secolului al XX-lea lumea este un spatiu heterogen atat ca dezvoltare cat si ca nivel (mod) de viata. Fragmentarea globului In diferite blocuri atrage atentia asupra unor perspective demografice , pe zone geografice, In care, ponderea populatiei active va juca rol hotarator. Criza globala va aduce In actualitate o promisiune nerespectata de statele dezvoltate: solidaritatea sau ajutorul acordat statelor sarace. Bazele unor asemenea ajutoare vor ramane destul de vagi iar statele bogate se vor teme ca aceste fonduri vor fi deturnate de grupuri putin preocupate de soarta popoarelor lor.

233

BIBLIOGRAFIE

- Aglietta, M., Crises et cyctes financieares: une approche comparative, Revue d’Economie Financiére, nr. 26, 1993- Aglietta, M., et Moutot, P., Le risque de systeme et sa prévention, Cahiers Economiques et monétaires de la Banque de France, nr. 41, 1993- Aglietta, M., Macroeconomie financiara – Crizele financiare si reglarea monetara, traducere de Ilie Ioana, Ed. Coresi, Bucuresti, 2000- Brodi, E., Managing Communication Processes; From Planning to Crisis Response; New York, Praeger, 1991- Banque mondiale, Raport sur le development, din lucrarea Criza de sistem a economiei de comanda, Jonete, C., Ed. Expert, 1993, p. 73- Chiciudean, I., Gestionarea crizelor de imagine, Ed. Comunicare ro, Bucuresti, 2002- Cornelius, M., Stiinta rezolvarii conflictelor, Ed. Stiintifica si Tehnica, Bucuresti, 1996- Daianu, D., Incotro se Indreapta tarile postcomuniste?, Ed. Polirom, Iasi, 2000, p. 203- Dornbusch, R., Mexico: Stabilisation, reform and no growth, Brookings Papers on Economic Actyvity, 1993- Drucker, P., The global economy and Nation state, Foreign Affairs, Sept/oct, 1997- Dobrescu, E., Romanografia – bilant si perspective, Ed. Compania, 2000, p. 86- Eichengreen, B., Globalizing Capital A., History of the International Monetary System, Princeton University Press, Princeton, 1996- Glick, R., and Andrew, K. R., Contagion and Trade: Why Are Currency Crises Regional?, U.C. Berkeley Working Paper and Pacific Basin Working Paper, No. 98-03, 1998- Jonete, C., Crizele din sistemul economiei de comanda, Ed. Expert, 1993, p. 16-20- Mandu, P., Managementul crizelor, Ed. Lux Libris, Brasov, 2005- Mandu, P., Criza globala, Ed. Lux Libris, Brasov, 2006- Mandu, P., Curs de managementul crizelor, Ed. Univ. Transilvania, 2007- Michel, J. B., Desprairies, F.G., Ridel, L., Crize - Abordare psihosociala clinica, Ed. Polirom, Iasi, 1998

234

235