Management sanitar

Introducere în management

Definiție:Managementul este procesul prin care munca estefăcută prin intermediul altora – bine, la timp și înlimita bugetului.(David Gustafson)Managementul este atât o artă cât și o știință

Succesul managerialS=A x M x O S – succesul managerial A – abilitatea managerială M – motivația de a conduceO – oportunitatea condicerii

Sursele autorității în activitatea de conducere

Poziția ierarhică – generează autoritatea administrativă și este legată de poziția pe care o ocupă un conducător într-o unitate; are un caracter efemerAutoritatea de competență – dată de cunoștințele și tehnologiile folosite de un conducător în activitatea sa managerialăCharisma – calitate înnăscută, asociată autorității morale

Nivele de responsabilitateResponsablilitate de nivel strategicResponsabilitate managerială de nivel mediuResponsabilitate de nivel operațional

Funcțiile managementului

Ce fac managerii pentru atingerea obiectivelor organizației, prin utilizarera resurselor umane saude alt fel

Planificare Organizare Funcția de personal (Coordonarea) Conducere (Comandă) Control (H.Fayol)

PlanificareaScopul planificării este să dea posibilitatea serviciilor de sănătate să facă față prezentului și să anticipeze viitorulPentru a funcționa adecvat o organizație are nevoie de un plan care să îndeplinească

următoarele caracteristici: unitate, continuitate, flexibilitate și precizie

Implică selectarea misiunilor, a obiectivelor și a acțiunilor necesare pentru realizarea lor

Presupune o alegere de luare a unor decizii între mai multe alternativeOrientează managementul în utilizarea optimă a resurselor Implică luarea deciziei asupra a ceea ce trebuie făcut, când, și cum trebuie făcutPoate fi pe termen lung sau pe termen scurt

OrganizareaScop – crearea unei structuri adecvate pentru organizație astfel încât acesta să poată să-și atingă obiectivele stabilite prin planificare.Stabilește structura intențională a organizației și se definesc rolurile persoanelor, în cadrul

diferitelor compartimente, adică stabilirea relațiilor de autoritate și responsabilitate.

Poate fi făcută să funcționeze pe termen lung (departamente, secții, etc.) sau pe termen scurt (grup de lucru)

Funcția de personal (Coordonarea)

Scop – încadrarea, menținerea și dezvoltarea personalului care ocupă diferite poziții în structura

organizației.

Angajații nu trebuie să fie nici sub și nici supracalificați în postul pe care îl ocupă.

Include: recrutarea, selectarea angajaților, alocarea personalului în posturile existente,

remunerarea, modul de întrerupere a activității Conducerea (Comandă)Presupune să dai subordonaților un ghid pentru ceea ce trebuie și ceea ce nu trebuie să facă. Este

caracterizată prin acțiune

Implică constituirea unui mediu de motivare, comunicare, dezvoltare de relații interpersonale

ControlulScop – îmbunătățirea continuă a calitățiiCentralizat pe monitorizarea și evaluarea performanței

Funcție fundamentală în managementImplică stabilirea de standardeEtape – stabilirea de standarde de timp, calitate sau cantitate

- măsurarea rezultatelor- compararea rezultatelor cu standardele- aplicarea modificărilor necesare (Taylor)

Rolurile managerialeInterpersonale – reprezentare: - leader: - legaturăInformaționale – monitor: - diseminator: - purtător de cuvântDecizionale – antreprenor – mediator - distribuitor de resurse - negociator (Mintzberg)

Rolurile manageriale interpersonaleReprezentare – îndeplinirea sarcinilor ceremoniale; consumă timp Leader – managerul trebuie să creeze un mediu de muncă adecvat pentru angajați astfel încât

aceștia să obtină performanțe maxime

Legătură – în special în exteriorul organizației; rețea de relații și contacte

Monitor – managerul adună informații legate de munca celorlalți din diferite surse, atât

formale, cât și informale

Diseminator – managerul alege informațiile care trebuie știute de alțiiPurtător de cuvânt – transmiterea de informații către cei din afara organizației

Rolurile manageriale decizionaleAntreprenor – rol de agent de schimbare. Inițiază schimbarea și are rol activ în luarea deciziilor

Mediator – managerii acționează în vederea reducerii sau eliminării conflictelor; identificarea

problemelor și soluționarea conflictelor

Distribuitor de resurse – cine și cât va primi din resursele limitate.

Negociator – reprezintă interesele organizației în vederea obținerii resurselor necesare.

Aptitudini managerialeTehnice – nivelul de competență într-o activitate specifică. Includ procese specializate, metodologii, proceduri, tehniciUmane – abilitatea managerilor de a lucra eficient cu ceilalțiConceptuale – ablitatea de a înțelege relațiile existente în situații complexe, de a vedea

conexiuni în ”haos” și de a avea o viziune de viitor.

Managementul resurselor umane

Definiție:

Managementul resurselor umane (MRU) reprezintă un ansamblu de resurse și valori pe care o

organizație le promovează în relație cu membrii săi și care reprezintă însăși filosofia

organizației

MRU - este o funcție a fiecărui manager

Funcții MRU- asigurarea cu personal- formarea și dezvoltarea- motivarea

- menținereaFuncția de personal Analiza Planificarea posturilor personaluluiNatura și cerințele Numărul posturilor specificeposturilor specifice ce trebuie ocupate

RECRUTARE

solicitanți calificați SELECȚIE

Funcția de personalPlanificarea personalului – etape

Colectarea de informații Previziunea necesarului de personal Evaluarea personalului existent Echilibrarea forței de muncă

Plan de evoluție a personalului

Func ț ia de personal

Recrutarea personalului – procesul de căutare, localizare, identificare, atragere a potențialilor

candidați din care urmează să fie aleșii cei care corespund cerințelor postului.

- proces de comunicare în dublu sens – organizația se face cunoscută, candidații transmit semnale către organizație Analiza posturilor – etapa preliminară fișei postului este importantă în special când se dorește ocuparea unui post.- include

– analiza conținutului muncii – descriere clară a ce și cum se face pentru îndeplinirea

cerințelor postului, preponderența utilizării resurselor, rezultatele așteptate, scopul

activității desfășurate

- analiza cerințelor postului – responsabilitate, efort, calități, aptitudini, educație, etc

- analiza condițiilor de muncă

Descrierea postului – sistematizarea informațiilor obținute în timpul analizei postului prin

elaborarea fișei postului.

Fișa postului reprezintă elementul cheie în procesul de selecție.

Elementele fișei postului- partea introductivă

- instituția- secția/departamentul- denumirea postului

- scopul postului- cui i se subordonează- relațiile de lucru și liniile de comunicare

- responsabil față de (ex. nr. și funcția personalului

subordonat)Elementele fișei postuluiPartea specifică

- Principalele sarcini și standarde

- responsabilități profesionale

- responsabilități administrative

- responsabilități de personal

- responsabilități ce vizează calitatea muncii depuse

- limitări la nivelul responsabilităților sau activităților

- mențiuni speciale ( confidențialitate, calificări necesare, experiență profesională)

- termeni și condiții ( salarizare, program de lucru, confidențialitate, concediu de odihnă, concediu de boală, etc.)

Surse de recrutare- interne- externe

ambele prezintă avantaje și dezavantaje Metode de recrutare

- anunțul din presă- contact direct (head hunter)- birouri de consultanță- asociații profesionale- web

Selectarea - procesul de filtrare a celor recrutațiEtape:- preselecția – obținerea de informații preliminare și eliminarea celor care nu îndeplinesc

cerințele postului și specificațiile de persoană

Curriculum vitae (CV) – cuprinde date și caracteristici personale, informații precise privind cursurile de pregătire urmate, experiența profesională, +/- activități extraprofesionale, timp liber, domenii de interes

Scrisoarea de motivație/intenție Formularele de înscriere Recomandarea Interviul prin telefon

Curriculum vitae CV – cronologic – menționează traseul profesional parcurs pornind de la experiența cea

mai recentă; evidențiază competențele persoanei respective

CV – descriptiv – pune accentul pe succesul avut în îndeplinirea sarcinilor și

responsabilităților; util celor cu perioade mai lungi de absență în activitatea profesională

CV – prioritar – prezintă în detaliu experianța cea mai apropiată de cerințele postului;

adecvat persoanelor care își schimb des locul de muncăSelectarea propriu-zisă

Testele – evaluează cunoștințele tehnice, inteligența, aptitudinile, personalitatea, etc- pot fi scrise sau de simulare

Centrele de evaluare – instituții specializate care utilizează mai multe metode de

selectare; candidații participă la examinări individuale sau de grup, evaluate până la 25 de caracteristici, comportamentul social

Interviul – frecvent etapa decisiv- se evaluează compatibilitatea, motivația, abilitățile de integrare în organizație

Integrarea persoanei nou angajate – managerul sau persoana delegată trebuie sa-l întâmpine pe angajat, să îl ajute să se familiarizeze cu mediul de lucru, să-i explice normele interne de

conduită, politica și statul organizației, să-l prezinte celorlalți membri, să-i explice activitățile

pe care le are de făcut, să-i confirme termenii și condițiile contractuale, să îi ofere ajutor și suport moral.

Formarea ș i dezvoltarea personalului

Organizațiile trebuie să se adapteze în permanență contextului și să dezvolte oamenii corespunzători acestui context

Învățare – proces complex de dobândire a cunoștințelor, înțelegerii, capacităților și normelor valorice necesare pentru a ne putea adapta la mediul înconjurător

Instruire – activitate destinată dobândirii de cunoștințe și aptitudini specifice exercitării

unei meserii sau realizării unei operațiuni

Perfecționare (dezvoltare) – învățare dirijată spre nevoi viitoare

Metode de dezvoltare a angajaților

Legate direct de funție

Meditația Asocierea la un comitet

Rotația postului

Asistența pe post

Indirect legate de funcție Cursurile în clasă Testare psihologică Pregătirea în domeniul relațiilor

umane

Studii de caz Jocul unui rol Simularea

Func ț ia motiva ț iei

Proces care începe cu o nevoie nesatisfăcută, care generează tensiuni fizice, psihice,

sociale, ducând la nașterea unor forțe motivatoare care determină un comportament îndreptat spre atingerea unui anumit scop. Atingerea scopului asigură satisfacerea nevoii

vizate și reducerea tensiunilor interioare.

Proces ciclic și dinamic

Teoria ierarhiei nevoilor umane – Maslow

Recompense pentru munca depusă legate direct de activitate

Tip social – cafeaua din pauze, prânz oferit de companie Mediul de muncă – accesorii birotică, telefon, mașina companiei

Recunoașteri speciale – diplome, trofee, acces la un club

Monetare – bani, acțiuni, fond de protocol, asigurare, beneficii din profit recompense naturale

Fără legătură cu activitatea – invitații evenimente mondene, solitare sugestii, felicitări de sărbători

Direct legate de locul de muncă – utilizarea facilităților companiei

Funcția de menținereEchipa – formare

- furtuna- normarea- executarea sarcinii- dizolvarea

Nevoia de autorealizare

Nevoia de stimă

Nevoi sociale

Nevoi de siguranță și securitate

Nevoi fiziologice

Alte modalități de menținere a forței de muncă- stimulente- beneficii – compensații indirecte – concedii, asigurare de sănătate

- problemele de sănătate – programe de sănătate, de asistență a angajaților care să ducă la

creșterea productivității și reducerea absenteismului

Managementul calităţii

A face ceea ce trebuie, cum trebuie, când trebuie şi a obţine prin asta satisfacţia utilizatorilor Satisfacerea nevoilor rezonabile ale utilizatorilor, prin soluţii de un nivel tehnic optim, la un preţ

accesibil. (Vanormelingen, 1998)

Calitatea nu este aceeasi peste tot. Aceasta variază foarte mult nu numai între ţări, oraşe dar şi în cadrul aceleiaşi instituţii, între secţii şi departamente, între angajaţii care îşi desfăsoară activitatea în acelaşi loc.

Etape în dezvoltarea calităţii Inspecţie Control Asigurarea calităţii Managementul strategic al calităţii

Dimensiuni şi parametrii de evaluare a calităţiiSunt instrumente utile în definirea şi analiza problemelor, măsurarea proceselor şi a rezultatelor obţinute în îngrijirea medicală

Siguranţa – riscul potenţial al unei intervenţii este evitat sau minimalizat atât pentru pacient cât şi pentru furnizorii de servicii

Competenţa profesională Acceptabilitatea – îngrijirile acordate corespund aşteptărilor clienţilor. comunităţii,

organizaţiilor finanţatoare Eficacitatea – îngrijirile/serviciile determină rezultatele dorite Relevanţa - îngrijirile/serviciile sunt corespunzătoare nevoilor clienţilor/pacienţilor şi se

bazează pe standarde stabilite anterior. Eficienţa – presupune obţinerea celui mai mare beneficiu cu cel mai mic cost. Accesibilitatea Continuitatea Relaţiile interpersonale – se referă la relaţia între furnizorii de servicii şi beneficiarii

acestora Satisfacţia pacientului

Complianţa pacientului – gradul de acceptare şi aplicare a planului de îngrijire stabilit de comun acord cu furnizorul de servicii.

Donabedian (1966) – evaluarea calităţii

Structura Se referă la resursele fizice și de personal ale unei organizații: clădiri, spații, echipamente, bani, distribuția și calificarea personalului, etc.

Evaluare – comparație cu un standard(cerință minimă)

• Licență

• Certificare – pentru o anumită funcție • Acreditare – structură recunoscută ca fiind de calitate

Procesul Se referă la evenimente, mecanisme, pași, acțiuni întreprinse de toți cei implicați în activitățile de îngrijire și la modul în care sunt utilizate resursele.Evaluare – tehnici cantitative – analiza documentelor(FOBS, condici, protocoale, etc

- tehnici calitative – observațiaRezultate Ceea ce se obține în final după utilizarea resurselor în cadrul procesului, reflectă schimbarea reală în statusul stării de sănătate.Evaluare – anchete de satisfacție- analiza indicatorilor – mortalitate, morbiditate, evenimente evitabile (ex. Rata inf. nosoc., Ponderea reacțiilor adverse- anchete de măsurare a calității vieții, Cine evaluază calitate îngrijirilor- abordare, puncte de vedere, dimensiuni ale calității, DonabedianAbordare Punct de vedereDimensiunea calitățiiStructură Pacienți

CompetențăProcesMediciEficacitateRezultate

Evaluatori externiAccesibilitateCASEficiențăDecidenți politici

Relații interpersComunitateSatisfacția pacientPopulațieComplianța pacient

Concepte și metode de evaluare a calitățiiPrincipii care stau la baza imbunătățirii calității:

• Abordare bazată pe “client”(utilizator) • Îmbunătățirea tuturor proceselor de lucru în mod continuu• Angajarea profesionoștilor în această activitate• Utilizarea informațiilor și a cunoștințelor acumulate de echipele de lucru pentru

îmbunătățirea procesului de luare a deciziei.Faze:

• Diagnostic – identificarea problemelor și a cauzelor lor• “Terapie” – aplicarea soluțiilor găsite • Urmărire – reevaluarea

Structură(intrări) Proces Rezultat

(ieşiri)

MetodeCiclul PDCA (W. Shewhart)Planifică (Plan)• Identif clienților+așteptărilor acestora• Descrierea procesului actual• Măsurare și analiză• Orientare asupra posibilității de analiză• Identificarea cauzelor

Execută (Do)• Elaborarea unei metodologii de studiu

• Aplicarea studiului• Evaluarea rezultatelor

Verifică (Check)• Evaluarea rezultatelor• Formularea concluziilor

Acționează (Act)• Standardizarea schimbării, aplicarea în

practică• Monitorizarea rezultatelor

Economie sanitară

Definiție – parte a științei economice care studiază fenomenele legate de producția și consumul de servicii de sănătate în condițiile unor resurse limitate.

Sistemul economic reprezintă un mod de distribuție a resurselor astfel încât să fie satisfăcute nevoile, deci să răspundă celor trei întrebări fundamentale ale economiei:

Ce producem ? Cum producem ? Pentru cine producem ?

Sistemul economiei centralizate – statul evaluează nevoile consumatorilor și decide ce bunuri

să fie produse și cum anume, precum și distribuția acestor bunuri.

Sistemul economiei de piață – statul permite indivizilor să decidă ce bunuri să fie produse, în

concordanță cu distribuția inițială a resurselor (statul poate avea rolul de a redistribui resursele

inițiale între indivizi pentru a atinge obiective de echitate).

Piața – locul unde producătorii și consumatorii se întâlnesc și schimburile au loc.Prețul – valoarea pe piață a unui produs la un moment dat.Fiecare tranzacție de pe piață prezintă două aspecte:Cererea – cantitatea de bunuri sau servicii pe care cumpărătorii sunt dispuși să le cumpere, la

un preț dat, la un anumit moment.Oferta – cantitatea de bunuri sau servicii pe care producătorii sunt dispuși să le ofere, lau

preț dat, la un anumit moment. Legea cererii: dacă prețul unui bun sau al unui serviciu crește, cantitatea cerută scade.Factori care influențează cererea: Specifici individuali: vârsă, sex, obiceiuri, cultură, educație, etc Factori externi: prețul bunului, prețul celorlalte bunuri (substitutive,

complementare), venitul indivizilor, mărimea pieței, distribuția veniturilor în interiorul pieței

Oferta – atributul furnizorilor

Curba cereriiPretul

Cantitatea

Prețul

Cantitatea

Prețul

Cantitatea

Legea ofertei: dacă prețul unui bun sau al unui serviciu crește, cantitatea oferită de furnizor crește.

Factori care influențează oferta: Maximizarea profitului Forma de proprietate Schimbările tehnologice Factorii de producție Taxe/subvenții Schimbări ale costurilor resurselor

Prețul de echilibru – prețul la care cererea pentru un bun este egală cu oferta pentru același bun

Condiții necesare pentru o piață liberăGrad mare de competiție între furnizori

Intrare liberă pe piață Cât mai mulți cumpărători și furnizori Costuri egale de transport și tranzacție Grad mare de omogenitate a bunurilor (să fie comparabile) Costuri de producție constante

Piața să fie completă – prețul să reflecte toate costurile implicateConsumatorii să înțeleagă informațiile asupra prețurilor, asupra eficacității și calității

bunurilor

Piața îngrijirilor de sănătateSănătatea este un bun fundamental care nu se poate cumpăra în cadrul unei piețe, iar determinanții ei sunt ”bagajul” genetic, stilul de viață, mediul înconjurător și îngrijirile de sănătate.Sănătatea este cerută atât pentru a fi consumată, cât și pentru faptul că este o investiție. O sănătate mai bună ne face să ne simțim mai bine, muncim mai bine, câștigăm mai mult; dacă suntem bolnavi obținem beneficii negative, câștigăm mai puținCaracteristici ale îngrijirilor de sănătate

Sunt esențiale – sunt dificil de substituit cu alte bunuri Sunt un bun derivat – sunt unul dintre bunurile necesare îmbunătățirii sănătății Beneficiile unor îngrijiri de sănătate sunt nesigure

Nevoia vs. CerereaNevoia de sănătate reprezintă capacitatea de a beneficia de pe urma unei stări fizice sau psihice, astfel încât individul să-și poată continua activitatea în cadrul societățiiNevoia pentru îngrijiri de sănătate reprezintă capacitatea de a beneficia de pe urma unui tratamentCererea de sănătate depinde de cererea pentru o alimentație sănătoasă, igienă, exercițiu fizic, condiții bune de locuit, etc.

Cererea pentru îngrijiri de sănătate este derivată din cererea pentru sănătate

Tipuri de nevoi de îngrijiri de sănătate Nevoia percepută – ceea ce pacientul consideră că ar avea nevoie (dorința lui) Nevoia cerută – ceea ce pacientul solicită unui furnizor de îngrijiri de sănătate Nevoia normativă – ceea ce consideră un profesionist că ar avea nevoie pacientul Nevoia comparativă – la nivel populațional, plecând de la nevoile altor populații

Factori care influențează cererea pentru îngrijiri de sănătateFactori care țin de pacient:

Nevoi percepute Caracteristici personale – vârstă, sex, rasă, etc Educație Comportament față de îngrijirea de sine Venit Cererea pentru sănătate

Factori care țin de serviciile de sănătate: Costul serviciilor Accesibilitate Comportamentul profesioniștilor Îngrijirile preventive

Factori care țin de societate: Nivel de dezvoltare socio-economică Caracteristici demografice (mărime, structura pe grupe de vârstă, etc.) Perceperea valorii stării de sănătate

Oferta de îngrijiri de sănătateReprezentată de cantitatea de îngrijiri de sănătate ce se furnizează consumatorilor de către furnizorii de servicii medicaleFactori care influențează oferta: Costul de producție Piața resurselor Tehnicile alternative de producție (îngrijirile primare vs. Secundare, etc)

Evaluarea economică a îngrijirilor de sănătateReprezintă o modalitate prin care se încearcă a se răspunde celor trei întrebări ale economiei sanitare: Ce producem ?Cum producem ?Pentru cine producem ? Este procesul prin care se compară două sau mai multe alternative din punctul de vedere al resurselor consumate și al rezultatelor așteptate

Eficacitatea – gradul în care o anumită activitate produce rezultatele care se așteaptă de la ea (indiferent de resursele folosite)

Eficiența – implică nu numai abordarea rezultatelor unei activități, ci și a resurselor utilizate.Eficiență tehnică – producerea de rezultate așteptate utilizând cât mai puține resurse.Eficiență alocativă – resursele și rezultatele sunt folosite în modul cel mai bun cu

putință, astfel încât să existe un maxim de bunăstare.

Caracteristici ale unei evaluări economiceAnalizează atât costurile cât și rezultateleImpune o alegere ca urmare a resurselor limitate

Tipuri de evaluări economiceAnaliza de minimizare a costurilor

Cel mai simplu tip de evaluare economică și presupune că rezultatele sunt identice; se analizează doar costurile implicate de fiecare alternativă (ex. Chirurgia de o zi în comparație cu chirurgia clasică pentru același tip de intervenție)

Analiza cost-eficacitate Permite compararea mai multor alternative care ating aceleași obiective, dar în măsură

diferită. Condiția esențială este ca beneficiile să fie exprimate în aceeași unitate de măsură.

Consecințele se exprimă în unități ”naturale” – ani de viață câștigați, decese evitate (ex. Compararea costurilor și consecințelor dializei și a transplantului renal)

Analiza cost – utilitate Ia în considerare calitatea vieții, atunci când se compară costuri și consecințe Măsoară rezultatele serviciilor medicale ca utilitate, exprimându-le în ani de viață câștigați

ajustați în funcție de calitatea vieții –QALY, ani de viață ajustați în funcție de dizabilitățile prezente – DALY.

Analiza cost – beneficiuă Compară mai bine intervenții din domenii diferite ale serviciilor medicale pentru că atât

costurile cât și rezultatele se exprimă în unități monetare.

Planificare sanitară

DefinițiiPlanificare – aplicarea unui proces care să conducă la a decide ce să faci, cum să faci și

cum să evaluezi rezultatele înainte de a acționa.Programare – elaborarea unui ansamblu organizat, coerent și integrat de activități și

servicii, realizate simultan sau succesiv, cu resursele necesare, cu scopul de a atinge obiective în raport cu probleme de sănătate precise, pentru o populație definită.

Proiect – variantă mai restrânsă a programului, cuprinzând mai puține obiective și o durată mai scurtă, dar cu o experimentare și evaluare mai riguroase.

Scopul planificării este să dea posibilitatea serviciilor de sănătate să facă față prezentului și să anticipeze viitorul.Pentru a funcționa adecvat o organizație are nevoie de un plan care să îndeplinească următoarele caracteristici: unitate, continuitate, flexibilitate și precizie

Implică selectarea misiunilor, a obiectivelor și a acțiunilor necesare pentru realizarea lorPresupune o alegere de luare a unor decizii între mai multe alternativeOrientează managementul în utilizarea optimă a resurselor Implică luarea deciziei asupra a ceea ce trebuie făcut, când, și cum trebuie făcutPoate fi pe termen lung sau pe termen scurt Caracteristicile planifării

privește spre viitor implică o relație de cauzalitate între acțiunile întreprinse și rezultatele scontate proces continuu și dinamic proces multidisciplinar - presupune echipa și un mod se lucru specific

Tipurile planificării Etape normativă și strategică - identificarea problemei

(pe termen lung) - stabilirea priorităților- fixarea scopurilor

tactică, structurală ( pe termen scurt) - stabilirea obiectivelor generale și specifice- determinarea acțiunilor

pentru atingerea obiectivelor- prevederea resurselor necesare

operațională - fixarea obiectivelor operaționale- aplicarea în practică a programului- evaluarea - structură, proces, rezultate

Identificarea problemei – cele mai folosite abordări pentru identificarea problemelor de sănătate sunt:

indicatorii sistemului de sănătate: socio-demografici, indicatori ai stării de sănătate, indicatori de utilizare a serviciilor de sănătate, indicatori de resurse – umane, fizice, financiare

anchetele cercetarea de consens

Stabilirea priorităților– urmărește selecționarea problemelor

Criterii pentru stabilirea priorităților:- importanța problemei- capacitatea de intervenție- posibilitatea de a pune în practică programul

Fixarea scopurilor – scopul trebuie să corespundă unui rezultat dorit în raport cu problema identificată

Scopul este enunțul general al programului care indică rezultatul final al acestuia.

- scopul trebuie să fie realist, realizabil din punct de vedere tehnic și politic Fixarea obiectivelor- Obiectivul – este un enunt care descrie rezultatele de atins

- criterii de calitate ale unui obiectiv - SMART- Specific – descrie un rezultat specific formulat în termenii preciși ai

programului și nu o activitate sau dorință- Măsurabil – exprimat în termeni numerici- Adecvat – problemei identificate, scopurilor și strategiilor- Realist – realizabil și în concordanță cu resursele, ținând cont și de

constrângerile individuale, organizaționale și de mediu- Termen specific de realizare în timp

- În general pentru atingerea unui scop sunt definite maxim 5 obiective

Determinarea strategiilor pentru atingerea obiectivelorActivitățile specifice pentru realizarea obiectivelor – se prezintă în ordine logică și cronologică

- Care sunt activitățile?- Cine răspunde de realizarea lor?- Unde se desfășoară fiecare activitate- Când va fi finalizată fiecare activitate- Cu ce resurse – materiale, tehnologice, financiare- Planificarea resurselor necesare – umane, materiale, financiare – determinarea tipului și

cantităților de resurse necesare

- Alocarea resurselor umane și materiale se face pentru fiecare activitate în parte. Pentru

fiecare se atașează o parte financiară rezultând bugetul.

- Bugetul descrie și estimează veniturile și cheltuielile

Aplicarea programului- necesită respectarea termenelor pentru fiecare activitate

Diagrama GANTTEvaluare și monitorizare

Evaluare – procesul de colectare și de analiza a informației pentru a determina dacă proiectul desfășoară activitățile planificate și gradul în care proiectul își atinge obiectivele stabilite prin aceste activități; periodică

Monitorizare – procesul de rutină de strângere a informațiilor asupra tuturor aspectelor proiectului; continuă