^,\

MAI INTUNHCATE L JAMES

Traducere dln englezi de

0ana Dusminescu

WTKCX

20lIloi,la

9 runre

Stau. Agtept. Inima-mi bate cu putere. E ora 5:36 qi mi holbez

prin parbrizul fumuriu al Audi-ului meu, in fala uqii de la intrarea

in clldirea de birouri in care l:ucreazd ea. $tiu cd e devreme, dar am

a$teptat acest moment toattr ziua.

O voi vedea.

M[ foiesc pe bancheta din spate a maginii. Atmosfera pare sufo-

cant[ gi, degi incerc s6-mi plstrez calmul, aqteptarea Ei anxietatea se

intrepdtrund in stomacul meu gi mi apasi pe piept. Thylor st[ pe locul

goferului, privind fix in fatd fbrl si spuni nimic, la fel de linigtit ca

intotdeauna, in vreme ce eu de-abia pot respira. E enervant.

La naiba! Unde e?

E iniuntru - la Seattle Independent Publishing. AvAnd in fatiun trotuar larg, deschis, clidirea e pdriginiti gi are nevoie de reno-

viri serioase; numele companiei este gravat la intdmplare ln sticli, iar

efectul ingheiat de pe fereastri incepe si plleascd. in spatele ugilortnchise poate fi o companie de asigurlri sau o firm[ de contabilitate -nu se vede niciun fel de echipament. in fine, asta voi putea schimba

12 Maiintunecat

EL)ofies B

cdnd voi prelua firma. SIP imi aparfine. Aproape. Am semnat dejaacordul-cadru revizuit.

Taylor iqi drege glasul qi miL privegte in oglinda retrovizoare.

- O si agtept afarl, domnule, spune el, luindu-ml prin surprin-dere, apoi se dI jos din magini inainte s[-l pot opri.

Poate c[ e mai afectat de incordarea mea decdt credeam. Este atitde evidenti? Poate c[;i e/ e tensionat. Dar de ce? Poate pentru cI a

fost nevoit s6-mi suporte toanele nesfdrgite toati sdptimina trecutlgi gtiu ci n-a fost ugor.

Dar azia fost o zi diferit[. Plini de speranfd. E prima zi productivide cAnd m-a plrlsit, sau cel putin aqa mi se pare mie. Optimismul m-aajutat si particip la qedinfe cu entuziasm. Zece ore panl la intilnireacu ea. Noui. Opt. $apte... Timpul mi-a pus ribdarea la incercare, pe

misuri ce se apropia revederea mea cu domnigoara Anastasia Steele.

Si acum, cAnd stau aici, singur, aqteptdnd, hotlrArea qi increderea

de care m-am bucurat toatl ziua se evapori.Poate cd s-a rdzgandit.

Vafi o inthlnire? Sau sunt doar taxiul spre Portland?

Ml uit din nou la ceas.

5:38.

Rahat! De ce trece timpul atdt de greu?

Mi gdndesc s[-i trimit un e-mail ca s-o anunl cd sunt afard,, dar

cAt timp bAjbdi dup[ telefon imi dau seama cd nu vreau s[-mi iau ochiide la uga principall. Mi las pe spate si trec in revist[, in gdnd, cele

mai recente e-mailuri ale ei. Le gtiu pe dinafari, toate prietenoase gi

concise, dar ftrd nicio aluzie c[ i-ar fi dor de mine.Poate ci sant, pdnd la urmd, taxiul acela gratis.

Alung acest gdnd gi mi zgdiesc la intrare, dorindu-mi si apariodat6.

Anastasia Steele, te a;tept.

Uga se deschide si inima mea o ia la galop, dar apoi se linigteqte,

dezamigiti. Nu e ea.

La naiba!

Mereu m-a {bcut sd aqtept. Zdmbesc trist: am agteptat la Clayton's,

la The Heathman dup5 gedinla foto gi atunci cxnd i-am trimis cirfile

de Thomas Hardy.

Tess...

Md intreb dacl Ie mai are. Voia s[ mi le inapoiezeivoia s[ le dea

de pomanl.Nu vreau nimic care sd-mi aminteascd de tine.

Imaginea Anei plecind imi plutegte in minte: chipul ei trist, palid,

qocat de durere gi confuzie. Amintirea asta nu e bine-venit6' E dure-

roas[.

Am fbcut-o atit de nefericitl! Am dus totul prea departe, prea

repede.

$i mi umplu de o disperare care mi-a devenit mult prea familiar[

de cind a plecat ea. inchid ochii, incercAnd s[-mi revin, dar lmi ditircoale cea mai adinci 9i intunecatd temere de-a mea: a cunoscut pe

altcineva. igi imparte patul mic qi imaculat cu vreun striin nenorocit.

La naiba, Grey! Pdstreazd-fi optimismul!

Nu te gAndi la asta! Nu e totul pierdut. O s-o vezi in scurt timp'

Toate planurile tale sunt in picioare. O vei recAgtiga. Deschid ochii 9i

m[ uit prin parbriz la uqa principalb, iar dispozilia mea este la fel de

intunecati ca geamurile fumurii ale Audi-ului. Mai mulli oameni ies

din clSdire, dar nu gi Ana.

Unde e?

Tay'or se plimbi in sus gi-n jos pe-afardgi priveqte cltre uga de la

intrare. Iisuse, pare la fel de neliniqtit ca mine. Ce mama naibii are?

Ceasul meu arati 5:43.Yaieqi in cAteva clipe. Inspir addnc ai trag

de mangetele c6mlgii, apoi incerc sd-mi indrept cravata, dar desco-

pir cinu am aga ceYa. La naiba! Imi trec m1na prin pir, incerc s5'

alung indoielile, dar ele continud si m[ bintuie. Pentru ea sunt doar

un drum gratis cu ma;ina? l-afost dor de mine? O sd md vrea tnapoi?

Are pe altcineva? Habar n-am. E mai riu decdt si o aqtept in Barul

cu Marmur[ qi ironia situafiei mi loveqte. Credeam c[ acela a fost cel

mai important lucru pe care l-am negociat vreodatd cu ea 9i nu a ieqit

r4 Maiintunecat

ELJomes $

deloc aEa cum m[ a$teptam. Nimic nu iese a$a cum sper cu domni-qoara Anastasia Steele. Panica mi cuprinde iar. Azi am de negociatceva mai important.

O vreau inapoi.

A spus cd md iube;te...

Inima imi bate mai repede, ca rispuns la valul de adrenalinicare-mi inundl trupul.

Nu. Nu. Nu te gdndi la asta!Nu poate simli a;a pentru mine.

Calmeazd-te, Grey! Concentreazd-te!

MI mai uit o datl spre intrarea de la Seattle Independent Publi-

shing qi iat-o venind spre mine.

La naiba!

Ana.

$ocul ml lasi frri suflu, de parcd aq fi primit o loviturl in plexul

solar. Pe sub jacheta neagri, poartl una dintre rochiile mele preferate,

cea violet, gi cizme negre cu toc inalt. Plrul ei, aprins de soarele asfin-

fltului, se leaglni in briza serii. Dar nu hainele sau pdrul sunt ceea ce

mi-a atras atenlia. Are chipul palid, aproape strlveziu. Are cearcinenegre gi e mult mai slabi.

Mult mai slabd.

Mi coplegegte vinovllia.Doamne!

$i ea a suferit.

ingrijorarea mea se transformi in supirare.

Nu. in furie.

Nu a mdncat. A slibit, cdt?... trei sau patru kilograme in ultimelecAteva zile? Se uitl la un tip din spatele ei, iar el ii zdmbegte larg. E unnemernic arltos, plin de sine. Nenorocitull Schimbul lor relaxat de

priviri imi alimenteazdfuria. O privegte cu apreciere specific mascu-

lini in timp ce ea vine spre magini, iar mAnia mea sporegte la fiecare

pas de-al ei.

Taylor deschide uqa gi-i intinde mdna ca si o ajute s[ urce inmaEinl. $i dintr-odat5, iat-o aqezindu-se ldngl mine.

- Cind ai mdncat ultima oari? m[ ristesc eu, chinuindu-misi-mi tin firea.

Ochii ei albaqtri mi stripung, imi dau masca la o parte, mddez-

golesc gi m[ lasd dezarmat,la fel ca prima oari cind am intAlnit-o.

- Buni, Christian. Da, gi eu mi bucur ci te vdd, spune ea.

Ce. Mama. Naibii.

- Nu vreau si-!i aud obrizniciile acum. Rispunde-mi!Ea igi privegte fix mdinile pe care qi le line in poali, aga c[ nu am

nici cea mai vagl idee la ce se gAndegte. Apoi trAnteqte o scuzl jal-

nic[ - a mAncat un iaurt gi o banan[.

Asta nu-i mhncare!

incerc, chiar incerc din risputeri, si mI st[pAnesc.

- Cdnd ai mincat ceya ca lumea? insist eu, dar ea mi ignorl,privind pe fereastrl.

Taylor demareazi, iar Ana ii face cu mina idiotului care a iegit

odati cu ea din clldire.

- Cine-i [la?

- $eful meu.

Deci ista e |ack Hyde. imi amintesc detaliile de angajare pe care

le-am risfoit de dimineali: niscut la Detroit, bursier la Princeton, a

avansat intr-o editurl din New York, dar s-a mutat o dati la cilivaani, muncind astfel prin toati fara. Nu pistreazi niciodatl prea mult

o asistenti - nu rezisti niciuna mai mult de trei luni. Sunt cu ochii

pe Hyde gi-l voi pune pe detectiwl Welch si afle mai multe despre el.

Concentreazd-te la problema actuald, Grey!

- Deci? Cind ai mAncat ultima oard?

- Christian, asta chiar nu te privegte, qopteqte ea.

- Tot ce faci mi privegte. Spune-mi!

Nu m[ trimite la naiba, Anastasia! Te rog.

Sunt taxiul gratuit.

Ea ofteazd, frustratl qi-Ei dl ochii peste cap, ca si m[ enerveze.

$i vnd un zAmbet mic care-i apare in colpl gurii. Se chinuie si nuridi. Si nu ridiL de mine. Dupi toatd suferinla care m-a incercat,

16 Maiintunecat

ELlon5 V

e o ugurare atdt de mare incit furia mea cedeazd,. E atit de caracte-ristic Anei! M[ trezesc oglindindu-mi in ea qi incerc si-mi ascundun surAs.

- Deci?

Tonul meu e mult mai bl6nd.

- Pasta alla Vongole, vinerea trecut[, rlspunde ea, cu glas supus.

Doamne Dumnezeule, n-a mdncat de la ultima noastri masiimpreuni! Vreau si o pun pe genunchii mei, chiar acum, aici, pebancheta din spate a SUV-ului - dar gtiu c[ n-o mai pot atinge nici-odati in felul acela.

Ce sd mdfac eu cu ea?

Privegte in jos, studiindu-qi mAinile, cu chipul mai palid gi maitrist decAt inainte. Iar eu o sorb din priviri, incercAnd s5-mi dau seama

ce trebuie s[ fac. O emofie urAtl imi infloregte in capul pieptului,ameninldnd si mi coplegeasci, dar eu o alung. UitAndu-mi la ea,

imi e dureros de clar ci teama mea cea mai mare nu e fondatl. $tiucI nu s-a imbitat qi n-a cunoscut pe nimeni. Uitindu-mi la cum e ea

acum, gtiu ci a stat de una singur6, invelit[ ln pituri, in virful patului,plangdnd cu sughipri. Gandul acesta este in acelagi timp linigtitor qi

supLrltor. Eu sunt cel responsabil de nefericirea ei.

Eu.

Eu sunt monstrul. Eu i-am flcut asta. Cum ag putea si o recigtigweodatl?

- inleleg.

Cuvintele par inadecvate. Misiunea mea pare dintr-odatd chinu-itoare. N-o sI md wea niciodati inapoi.

Lini;te;te-te, Grey!

imi alung fricile gi o implor.

- Arlfi de parci ai fi sllbit cel pufin trei kilograme, poate chiarmai mult. Te rog, mtnAnci', Anastasia!

Sunt neajutorat. Ce altceva mai pot spune?

Ea st[ acolo in continuare, pierdutl in propriile gAnduri, privindfix inainte, iar eu am timp s6-i studiez profilul. Este la fel de diafanl

qi dulce Ei frumoasd precum mi-o aminteam. Vreau si intind mAna gi

si-i mdngAi obrazul. S[-i simt pielea moale... si verific daci e real5.

Ml intorc spre ea, tanjind sd o ating.

- Ce mai faci? o intreb, pentru ci vreau sI-i aud vocea.

- Dac[ !i-aq spune c[ sunt bine, te-ag min]i.

La naiba! Am dreptate. A suferit... gi e numai vina mea. Dar

vorbele ei imi inocul eazd o doz| de speranl[. Poate ci i-a fost dor de

mine. Poate? incurajat, m[ ag[f de acest gind.

- $i eu. Mi-e dor de tine.

Md intind si-i iau mAna pentru ci nu mai pot tr[i niciun minutfbrl s[ o ating. Are mAna mici qi rece ca gheafa, captivl in mAna mea

fierbinte.

- Christian. Eu...

Se opregte, vocea i se frAnge, dar nu-gi retrage m6.na dintr-a mea.

- Ana, te rog. Trebuie si' vorbim.

- Christian. Eu... te rog. Am plans atdt de mult, qoptegte ea, iar

vorbele ei qi felul in care se chinuie si-gi stipdneasci plAnsul imi sfAqie

ce mi-a mai rlmas din inimi.

- Ah, iubito, nu!

O trag de mAnd gi, inainte sl poati protesta, o ridic la mine inpoali, inlinluind-o cu bralele.

Ah, atingerea ei!

- Mi-a fost atAt de dor de tine, Anastasial

E atAt de ugoar6, atAt de fragili qi mi-ag dori sd urlu de furie. inschimb, imi ingrop nasul in pirul ei, coplegit de parfumul s[u imbi-titor. E amintirea unor vremuri mai fericite: o livadl, toamna. Rdsete

acas5L. Ochi str[lucitori, plini de umor qi nlzdr[vdnii... 9i dorin][.Dulcea, dulcea mea Ana.

A mea.

La inceput, se opune, dar dupl o clipl se relaxeaz[, lipiti de tru-pul meu, cu capul lisat pe umd,Lrul meu. incurajat, imi asum riscul Ei,

inchizind ochii, o sirut pe plr. Nu se zbate si scape din strdnsoarea

mea gi asta e o ugurare. Am tAnjit dup[ femeia asta. Dar trebuie si am

18 Maiintunecat

ELJrmes t9

grije. Nu vreau se fugl din nou. O fin langn mine, bucurAndu-md cie la mine in brale, savurAnd acest moment de linigte.

Dar e un moment scurt - Taylor ajunge la heliportul din centruloragului Seattle in timp record.

- Haide!

Cu reticen![, o dau jos de la mine din poal[.

- Am ajuns.

Ochii ei perplecgi ii cautl pe ai mei.

- Heliportul... pe acoperigul acestei clidiri.Cum credea ci o sd ajungem la Portland? Cu magina ar dura cel

pulin trei ore. Taylor ii deschide portiera, iar eu mi dau jos din maqini.

- Ar trebui si-!i inapoiez batista, ii spune lui Taylor, cu un zdm-bet timid.

- Plstreaz-o, domnigoari Steele, cu complimentele mele.

Ce dracului se-ntdmpld intre ei?

- La noui? ii intrerup eu, nu numai ca sI-i amintesc la ce orItrebuie si ne recuperezein Portland, dar gi ca s[-i intrerup discu]iacu Ana.

- Da, domnule, spune el calm.

A;a, foarte bine. E iubita mea. Batistele sunt treaba mea, nu a lui.imi amintesc brusc cum vomita pe jos, iar eu ii lineam pIrul.

Atunci i-am dat batista mea. Nu mi-a mai dat-o niciodatl inapoi. $imai tArziu, in acea noapte, am privit-o cum doarme ldngi mine. Poate

ci incd o are. Poate c[ inci o folosegte.

Opre;te-te! Acum! Grey!

O prind de mdnd - frigul s-a dus, dar mdna ei e tot rece - gi oconduc spre clidire. CAnd ajungem la lift, imi aduc aminte de intil-nirea noastr[ de la The Heathman. De acel prim sirut.

Mda. De acel prim sdrut.

Gindul acesta imi trezegte tot trupul la via|[.Dar ugile se deschid distrlgdndu-mi atenlia qi-i dau drumul ca

si intre in lift.Liftul e mic gi nu ne mai atingem. Dar o simt.