macroeconomie cap 10-19
DESCRIPTION
Macroeconomie capitole 10-19 anul 1 FEAATRANSCRIPT
CAPITOLUL 10Externalitățile și drepturile divergente
Obiective Ce sunt externalitățile și cum apar ele Negocierea și adjudecarea în reducerea externalitãților negative Procesul de legiferare: metode și impact Poluarea ca problemă socială
Externalități pozitive și externalități negative Decizia de acțiune: raportul beneficii marginale-costuri marginale Fiecare acțiune are și efecte asupra terților, neluate în calculul economic: efecte
externe (externalități) Costurile: externalități negative Beneficiile: externalități pozitive
Costurile de tranzacție ca sursă/cauză a externalităților Beneficiul potențial poate fi mai mic decât costurile de tranzacție a eliminării
unei externalități; decizia de eliminare a externalităților: internalizarea externalităților – are un cost
Externalitățile negative sunt cu atât mai mari cu cât societățile sunt mai complexe, mai interdependente, mai aglomerate externalitățile nu pot fi eliminate
Soluție: educația/virtuțile trimiterea la piața liberă ”Rezolvați-vă singuri problema!”Rolul negocierii
Negocierea – metodă socială de reducere a externalităților Exemple:…negocieri versus reglementări Concluzie: negocierea, prin schimbul voluntar generează câștiguri reciproce Condiție: existența unor drepturi de proprietate bine definite (pentru ca
schimburile voluntare/negocierile să funcționeze eficient)Rolul adjudecării
Adjudecarea: proces prin care se decid drepturile de proprietate - DP: cine ce drepturi are
Condiții în schimbare modifică sau fac neclare drepturile de proprietate necesitatea adjudecării pentru clarificarea DP
Important în adjudecare: continuitatea așteptărilor (stabilitatea regulilor jocului)
Adjudecarea descoperă, nu creează drepturi de proprietate Deosebirea – ancheta – dat cu banu Importanta descoperirii dreptului de proprietate
Exemplu: proprietara unei case situata la 15 km de aeroport
”Viața nu-i perfectă” Imposibilitatea perfecțiunii – externalitățile nu pot fi eliminate/corectate în
totalitate; există prea multe efecte secundare În ce condiții și până unde/cât pot fi reduse (exemplul proprietarei de casă
plasată lângă aeroport) Despăgubirile nu pot fi calculate Rolul cutumelor/a credințelor privind drepturile de proprietate
Credinta ca nu trebuie platite despagubiri Adjudecarea rezolvă pretenții divergente, descoperind drepturi de proprietate;
adjudecarea trebuie să fie conformă cu așteptările stabile Adjudecarea – un efort de mentinere a continuitatii
Ce se întâmplă când apar schimbări radicale? Schimbările radicale creează situații noi (noi tehnologii, noi nevoi);
Adjudecarea- abordare revolutionara a problemelor create de externalitatile negative.
Uneori, principiile, practicile inradacinate nu ne ofera sprijin Atmosfera apartine tuturor(deci nimanui)
Situațiile noi cer noi drepturi de proprietate (exemplu: dreptul la un mediu curat; valoarea marginală a bunurilor devine mai mică decât valoarea marginală a aerului curat creșterea cererii pentru noi reguli )
Drepturile noi presupun reguli noi pentru reducerea externalitățilorCrearea de noi reguli – procesul de legiferare
Spre deosebire de adjudecare, legiferarea creează drepturi noi (schimbă drepturile de proprietate) Poluarea, consecinta neintentionata a unei alte activitati-ignora costurile externe
Probleme cheie: corectitudinea schimbării, costul, amploarea ajustărilor Nevoia de legiferare decurge din faptul că indivizii ignoră costurile externe,
deoarece par să nu conteze (beneficiul personal este mai mare decât costul suplimentar ptr alții)
Scopul legiferării îl constituie internalizarea externalităților
Metode de legiferare - Metoda ”comandă și control” (exemplu: efectele de poluare) introducere de restricții: plafonarea emisiilor; Problemă: stabilirea corectă și eficientă a plafonului (raportul beneficiu
marginal/cost marginal) Exemplu: fie 3 fabrici,cu unitățile de poluare specificate; se decide plafonarea
emisiilor totale la 45.000 unități/lună
Determinarea costului legiferării Măsuri posibile: a. plafonarea emisiilor la 15.000 de unități/fabrică; b.
reducerea emisiilor de fiecare fabrică la 50%; c. reducerea emisiilor de către fiecare fabrică cu 15.000 de unități
Problemă: să se determine cea mi eficientă măsură (costul cel mai mic) rolul ridicat al arbitrariului: a.120.000; b.105.000; c.90.000
Concluzie: costul scade pe măsură ce povara reducerii emisiilor pe fabrica A crește
Nivelul tolerabil 45.000 uniati la cel mai mic cost-sa le impui lui A si B – costul total scade la 75.000
Întrebări/concluzii Cine poluează mai mult? Pe cine punem povara reducerii poluării? Care este raportul corectitudine – cost – beneficiu pe care îl stabilește procesul
de legiferare? Raportul cost-beneficiu are limite dpv. al corectitudinii;Despre taxa pe emisii
Costul reducerii poluării nu poate fi cunoscut exact de către autorități Soluție: stabilirea unei taxe pe emisie (argument: poluarea are un cost extern; nu este
suportată de cel ce o produce) Taxa egala cu costul extern
Taxa internalizează costul poluării, creează venituri ca despăgubiri pentru cei afectați Dificultate: fixarea taxei (exemplu: fie o taxă de 2,01 dolari pe unitate de poluare)
Costul total al reducerii emisiilor la jumatate-75.000 USD- toate tratate la fel Taxa de 90.450 USD platita de C – un transfer de avutie catre restul societatii.
A si B ar plati toate costurile reducerii poluarii C ar despagubi comunitatea
Taxa pe emisii este similară unor permise de poluare (dezbaterea ideii)
Metoda comanda si control – inferioara taxelor ca metoda de control Abordarea pe taxe nu este populara – eticheta negativa –permise de poluat
Concluzie: externalitățile se mențin atâta timp cât costurile marginale sunt mai mici decât beneficiile marginale: autoritățile trebuie să stabilească raportul cost marginal/beneficiu
marginal Eficiență și corectitudine
Activitățile produc poluare, dar produc beneficii (inclusiv externalități pozitive) Întrebare: cât de corectă este taxarea producătorilor de beneficii, a întreprinzătorilor? Relevant: echilibrul eficiență – corectitudine
Intregul cost al reducerii poluarii se impune lui C – sa reduca cu 45.000 sau sa plateasca 2,01USD/unitate ce va depasi acel prag
Managerii lui C vor cauta modalitatea cea mai ieftina-in loc sa dea 135.000 USD vor da 75.000USD lui A si B pentru a face treaba in locul lor.
Abordarea reducerii emisiilor bazată pe taxe este superioară abordării bazată pe restricții Poluarea poate avea loc atâta timp cât beneficiile sunt mai mari decât costurile
Schimburile între sursele de poluare Conceptul balonului – cazul APM în SUA, 1979
In loc sa fixeze limite fixe – le permite sa depaseasca limitele prin compensare – se controla cantitatea totala
Costurile congestiei vor reveni celor ce au creat-o Ar conduce cand beneficiile marginale > costurile marginale Sa plateasca nu doar costurile proprii ci si cele marginale
Fabricile pot eficientiza raportul cost – beneficiu prin schimburi între sursele interne de poluare
Același obiectiv poate fi obținut liberalizând schimbul între fabrici: tranzacții cu ”drepturi de poluare” – apariția unei noi piețe (valorificarea unui avantaj comparativ): exemplu
Perspectiva ecologistă; dificultatea stabilirii drepturilor de poluarePoluarea ca problemă socială
Moralitate și etică Mediul curat ca valoare/bun necesar Au producătorii dreptul să polueze și cât? Cine stabilește? Despre nevoia de principii:- luarea în calcul a elasticității cererii pentru bunuri;- nevoia de libertate de decizie în corelarea intereselor prin cooperare (rolul
sistemului prețurilor);- drepturi de proprietate stabile
Congestia traficului ca necesitate Congestia traficului este o externalitate negativă (cost produs de oameni, neluat
în considerare în procesul deciziei) Poate fi internalizat costul congestiei traficului? Soluție: fixarea unui preț pe congestie (taxă rutieră) Spațiul de pe drumul urban ca bun rar
Concluzii Externalitățile negative sunt costuri asupra celorlalți Externalitățile negative se multiplică în societățile urbanizate, industrializate Reducerea externalităților negative generează costuri de tranzacție Negocierea și adjudecarea pot reduce externalitățile Drepturile de proprietate fac negocierile mai ușoare Externalitățile se reduc prin legislație în cazul schimbărilor majore (noile reguli
reduc costurile de tranzacții) Metodele orientate pe piață sunt mai eficiente decât cele de comandă și control
Capitolul 11PIEŢELE ŞI GUVERNUL
IntroducereExternalități:pozitive;negative.
Există păreri conform cărora externalitățile ar fi rezultatul eşecului pieţei, în timp ce măsurile corective guvernamentale ar putea propulsa sistemul pieței mai aproape de un optim ipotetic.
Dar ce ne garantează că oficialii guvernamentali vor dispune de informații și de motivații pentru a rezolva o parte din problemele de coordonare din economia reală?
James Buchanan: Economiştii care se focalizează pe eşecul pieţei au obligaţia morală de a analiza şi eşecul guvernului.Privat versus public?Corelațiile uzuale sunt: piață - sector privat, agențiile și oficialii guvernamentali - sector public.
Dar... indivizii își urmăresc propriile interese (nu neapărat monetare), indiferent dacă sunt manageri de firme, consumatori, parlamentari sau angajați ai administrației centrale sau locale.Concurență și individualismDeși, aparent, numai piața este un sector concurențial, putem constata că există concurență și între partidele politice dintr-o țară, în guvern, între diferite instituții ale statului pentru obținerea de fonduri publice, între funcționarii unei agenții guvernamentale etc.
Individualismul nu este o trăsătură specifică doar compotamentului uman al celor care activează în mediul privat, uneori, unii politicieni, de exemplu, fiind mult mai individualiști decât angajații unei firme private.Teoria economică şi acţiunea guvernamentală (1)Toți participanții la viața socială vor să-și urmeze propriile interese, acționând într-o manieră raţională (de exemplu, asigurându-se că produsul marginal este mai mare decât costul marginal).Activitățile guvernamentale sunt controlate de aceleași principii care sunt aplicabile interacțiunilor sociale specifice organizațiilor de afaceri.La fel ca firmele private, guvernul produce mărfuri și prestează servicii, pentru care are nevoie de resurse productive, pe care și le procură oferind stimulente corespunzătoare (pozitive sau negative) proprietarilor acestora.Teoria economică şi acţiunea guvernamentală (2)Nu există acel caracter impersonal al guvernului (tentant și des întâlnit), statul fiind format dintr-o mulţime de oameni care interacţionează pe baza a numeroase drepturi de proprietate (sau, mai bine zis, pe baza a ceea ce cred indivizii că pot obţine cu drepturi de proprietate).Actiunile indivizilor depind de consecintele asteptate (beneficii si costuri marginale)Intelegerea dreptului de proprietate (diferenta senator-detinator de valoare)
Dreptul de a constrângeGuvernul posedă un drept exclusiv și general (nu universal) recunocut de a constrânge persoane adulte.A constrânge înseamnă a induce cooperarea sub amenințarea reducerii violente a spectrului opțiunilor indivizilor.A convinge înseamnă a induce cooperarea cu promisiunea de lărgire a spectrului opțiunilor indivizilor; Numai guvernul are dreptul dea asigura cooperrarea prin constrangere, de reducerea libertatii indivizilor si limitarea drepturillor lorCoercitia – reputatie proasta – implica autoritate
Argumentul tradițional al guvernului: cu toţii putem atinge un nivel mai înalt de libertate şi putem avea mai multe opţiuni, dacă acceptăm unele limitări ale libertăţii şi ale opiniilor
noastre.
Este necesar guvernul?Oare chiar este necesară coerciţia?Nu ar fi mai utilă cooperarea voluntară?Ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista deloc guvern în societatea noastră?Rezolvarea problemelor prin actiunile individualeIn lipsa guvernului, cei ce doresc protectie – o cumpara (platesc acest serviciu)Dacă nu ar exista guvern, ar mai exista poliţie?Protectia politiei, nu este nevoie de baza, mancarea daTrăsătura esențială a unor servicii (oferite, de obicei, de stat) este aceea că, în cazul oferirii lor de sectorul privat, producătorii nu pot să-i excludă pe cei care nu au plătit.Problema oportunistului; externalităţile pozitive şi oportuniştiiOportuniști – persoane care acceptă beneficiile fără să plătească partea de cost ce le revine pentru a se bucura de ele;Cine va fi motivat să ofere un bun, dacă oamenii îl pot obține fără să plătească pentru el?Fiecare om nu va face ceea ce este în interesul tuturor, decât dacă este în interesul fiecăruia.Externalitățile pozitive și negative îi încurajează pe indivizi să fie oportuniști.Externalitatile pozitive – beneficii suplimentareEliminarea tuturor beneficiilor suplimentare ar fi la fel de absurdă și imposibilă ca descotorosirea de toate externalitățile negative.Guvernul poate fi văzut ca instituție care reduce costurile de tranzacție apelând la constrângere.
Funcții tradiționale ale guvernului lege și ordine; apărarea națională; drumuri și școli; redistribuirea venitului național; reglementarea schimbului voluntar.
lege și ordine;
Costurile de tranzactie mai mari fac dificila eliminarea celor ce nu platescGuvernul face uz de constrangere – ofera serviciile tuturor – impoziteReguli uniforme impuse tuturor
apărarea națională;functia traditionala a guvernuluiOportunismul – imposibila asigurarea sa prin contributii voluntareGuvernul nu trebuie sa se bazeze doar pe constrangere ci si pe convingere
drumuri și școli;Constrangere pentru a le finantaContributii voluntare – costuri de tranzactie mariEducatie:Cost marginal = produs marginalExternalitati pozitiveNu luam in considerare beneficiile suplimentare pentru altii
redistribuirea venitului național;Beneficii speciale (burse, tichete, ingrijire medicala etc)Actiunile caritabile intra in sfera oportunismului (altii sa contribuie) – valoarea fondurilor colectate se diminueaza →impozitarea
reglementarea schimbului voluntar.Impune constrangere pentru controlarea schimbului valutarDaca guvernul nu legifereaza - cei puternici vor putea beneficia de cei slabiCosturi de tranzactie mari – exemplu DAM – se reduce costul obtinerii de informatiiSolicitarile de reglemetare ii privesc adesea pe vanzatori (a limita concurenta)
Guvernul şi interesul publicActiunea coercitiva a guvernului – pentru a compensa limitele cooperarii voluntareCoercitia depinde de cooperarea voluntara – convingerea precede coercitiaInteresul public – ceva dorit de toata lumea – guvernul actioneaza in acest sens?Oamenii își schimbă caracterul atunci când renunță la o slujbă din industrie pentru a ocupa o funcție în structurile administrației publice locale și centrale?Totalitatea acțiunilor gvernamentale este alcătuită din deciziile persoanelor angajate în sectorul public.Aceștia iau decizii pe baza informațiilor (limitate și părtinitoare) diponibile și a motivațiilor personale.
Informaţiile şi guvernele democraticeIgnoranța rațională apare atunci când aflarea unor informații nu merită osteneala.Am pierde timpul cu aflarea informatiilorDe exemplu, efortul pe care l-ar presupune o informare detaliată în privința candidaților nu este justificat de importanța reală a unui vot din cele 50 milioane posibile.Reprezentanții aleși, pentru că li se pun la dispoziție persoane și resurse, sunt mult mai bine informați în legătură cu situațiile supuse la vot decât cetățenii obișnuiți.
Interesele demnitarilor aleşiDar reprezentanții aleși sunt imparțiali?Teoria economică pornește de la premisa că indivizii acționează după cum le dictează interesul propriu, nu cel public.Demnitarii nu isi pot permite sa priveasca prea mult inaintePrincipala problemă ridicată de la crearea instituțiilor politice stă în găsirea unor căi de generare a unei concordanțe (armonii) între interesul demnitarului (de exemplu, cel de a fi reales) și interesul public.Legiuitorii acordă o mai mare atenție celor care le acordă atenție.
Beneficii concentrate şi costuri dispersateLogica proceselor politice democratice este de a concentra beneficiile în jurul celor bine organizați și informați, dar puțini la număr și care câștigă cel mai mult, și să disperseze costurile în rândul marii mase, lipsite de organizare și prost informate, care are puțin de câștigat în plan individual.Guvernul va înclina mai degrabă spre acțiuni care rănesc puțin, dar pe mulți, decât spre unele care să provoace neplăceri mari unui număr mic de indivizi.Deciziile bune din punct de vedere politic nu sunt, în mod necesar, bune și din perspectivă economică.
Externalităţile pozitive şi politicile guvernamentalePoliticile guvernamentale au la bază nu atât atât interesul public, cât o succesiune nesfârșită de interese individuale.
Guvernul inclinat spre actiuni care ranesc putin dar pe multi
Interesele consumatorilor câștigă în dezbaterile oratorice, dar cele ale producătorilor (mai concentrate, mai puternic focalizate) controlează politicile economice.
De pe urma unei acțiuni politice niciun consumator individual se poate aștepta doar la un mic beneficiu, astfel niciunul dintre aceștia neavând vreo motivație să accepte costurile.“Dilema deținuților”“Dilema deținuților”Limitele instituțiilor politiceCredinta ca guvernul poate rezolva toate problemeleNu există vreo ţară în care totul poate fi oferit prin intermediul legii sau în care instituţiile politice pot dovedi că sunt un substitut pentru bun-simţ şi moralitate publică.
(Alexis de Tocqueville)
CAPITOLUL 12MĂSURAREA PERFORMANȚEI GLOBALE A SISTEMELOR ECONOMICE
– PRODUSUL INTERN BRUT Valoarea de piață a bunurilor și serviciilor finale din interiorul unei țări într-o
anumită perioadă de timp– Masurarea anuala a PIB– Estimarea fluxului global al productiei si veniturilor– Utilizeaza valorile de piata– Valoare de piață: valoarea unui bun exprimată în prețurile pieței– Bunuri finale (achiziționate de un cumpărător final) vs bunuri intermediare (achiziționat
pentru a fi supus, în continuare, procesării și prelucrării)– În interiorul țării: pe teritoriul țării, indiferent de cetățenia sau naționalitatea indivizilor care
dețin sau produc acele bunuri și servicii• PIB/PNB• PNB = valoarea de piață a bunurilor și serviciilor finale produse de rezidenții permanenți
ai unei țări, într-o anumită perioadă de timp.– PIB: performanța economiei naționale– PNB: performanța cetățenilor țării.
– Era cea mai frecventa unitate de masura pana in 1991• PIB nu unitate de masura pentru toate cheltuielile – numai bunurile si serviciile
finale(valoarea adaugata)– Se ivita dubla inregistrare
• Exemplu • Activitatile intreprinse – schimburi cu drepturile de proprietate asupra unor bunuri
intermediare
• Valoarea adaugata → venitul net obtinut de fiecare producator– Valoarea adaugata este intotdeauna pozitiva?– Si pierderile se consemneaza
• Bunuri nevandute → parte a FBCF• PIB revizuit• Bunuri uzate → se include valoarea de piata a serviciului oferit de vanzatori• Variatii mari in timp• MĂSURAREA RATELOR ȘOMAJULUI
Șomajul fricțional: șomajul care reprezintã o schimbare obișnuitã a situației pe piața muncii
Populația neinstituționalizată: Populația totală – populația cu vîrsta sub 15 ani sau instituționalizată
Populația aptă de muncă: Populația neinstituționalizată – populația inaptă de muncă
Șomeri: Populația aptă de muncă – populația ocupată.
• RATA ȘOMAJULUI Raportul dintre numărul de șomeri și forța de muncă civilă Raportul dintre numărul de șomeri și populația aptă de muncă Diferenta somer – inampt; criterii:– Sa faca parte din populatia neinstitutionalizata– Sa nu fi avut de lucru in acea saptamana– Sa faca eforturi de a gasi de lucru in acea luna– Sa fie disponibil sa munceasca Somajul isi are originea in alegerile oamenilor Rata naturala a somajului Rata șomajului crește la scurt timp după declanșarea unei recesiuni
economice (dependență directă) Rata șomajului scade cînd economia începe să își revină, însă într-un ritm
mai lent decît cel al creșterii economice• MĂSURAREA INFLAȚIEI
PIB real: valoarea bunurilor și serviciilor finale dintr-un an calculată pe baza prețurilor din anul ales ca bază de raportare.
PIB nominal: valoarea bunurilor și serviciilor finale dintr-un an calculată pe baza prețurilor din anul respectiv.
Deflatorul PIB: (PIB nominal/PIB real)*100 Modalitatea cea mai buna de masurare a modificarii puterii de cumparare a banilor
– Indicele preturilor bunurilor de consum
• Indicele Prețurilor Bunurilor de Consum
Modificările prețurilor tuturor bunurilor dintr-un ”coș” de consum. Deflatorul PIB este mai cuprinzător, Indicele prețurilor bunurilor de
consum este mai punctual Inflatia nu creste costul vietii - scade puterea de cumparare a banilor INFLAȚIA: este o scădere a valorii sau a puterii de cumpărare a banilor
» Generează incertitudine» Distorsionează semnalele oferite de prețurile pieței
• INFLAȚIE ȘI CICLICITATE ECONOMICĂ
Stagflație: recesiune și inflație simultan recesiune este determinată de scăderea PIB real de-a lungul a două
trimestre consecutive. Rata de creștere economică variază în timp, provocînd reacții
”explozive”. Stagflatia – recesiune combinata cu inflatie
• CAUZELE FLUCTUAȚIILOR AGREGATEUniversul social este caracterizat de schimbare și hazard, nu neapărat de stabilitate
Legea numerelor mari → sitemele economice transmit virusuri Șocuri inițial mici pot fi transmise în întreg sistemul economic pentru a produce
efecte de amploare la nivel agregat (efecte de antrenare) Fluctuațiile cererii Venitul total creste in acelasi ritm cu productia totala → nu inseamna ca cererea
este egala cu productia totala– Decizia de a economisi → cumpara : bunuri de capital active financiare
– Teama de supraproductie – lipsita de temei – Rolul guvernului – nu de a stimula cererea – ci de a mentine siguranta proprietatii– “Marea Criza” – cerea agregata:– Noi teorii
LIMITELE CONTABILIZĂRII VENITULUI NAȚIONALo PIB reflectă performanța economică, nu bunăstarea sau satisfacția generalăo PIB ignoră toate formele de producție din afara piețeio PIB ignoră producția de pe piața neagră
o PIB nu ține seama de valoarea ECONOMICĂ adăugată (nici de profiturile sau pierderile economice, diferite de cele contabile)
• PERICOLUL AGREGĂRII Concentrarea pe ”agregate” conduce la pierderea din vedere a
informațiilor specifice, uneori eterogene, ale decidenților INDIVIDUALI. Agregatele sunt compuse din nenumarate elemente individuale
Capitolul 13AVUŢIA NAŢIUNILOR: GLOBALIZARE ŞI CREŞTERE ECONOMICĂ
Ţări bogate, țări sărace... Sistemele economice → performante diferite Un sistem economic reprezintă un sistem social prin intermediul căruia indivizii
cooperează în vederea creării și utilizării resurselor, spre a-și satisface unii altora dorințele.
Diferențele dintre state din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare economică demonstrează clar faptul că unele sisteme economice funcționează mai bine decât altele.
De ce unele sisteme au performanţe mai mari decât altele? Posibile explicații (vehiculate de-a lungul timpului, dar contrazise de realitate): resurse
naturale, dimensiunea teritoriului, mărimea și/sau densitatea populației etc. Cine este bogat și cine este sărac? World Development Report (Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare –
Banca Mondială) utilizează următoarea clasificare a țărilor lumii (în funcție de PNB/locuitor):– ţări cu venit naţional ridicat: SUA, Canada, statele din Europa Occidentală, Japonia,
Coreea de Sud, Singapore, Australia, Noua Zeelandă, Israel, țări exportatoare de petrol (Brunei, Kuweit, Qatar, E.A.U.) etc.;
– ţări cu venit naţional mediu: statele din America Latină (exceptând Nicaragua, Honduras, Haiti și Guyana), Africa de Sud și de Nord, majoritatea statelor din Orientul Mijlociu, țări din centrul și estul Europei, Thailanda, Malaezia, Indonezia și Filipine;
– ţări cu venit naţional redus (PNB/locuitor < 1.000 USD): China, India, Pakistan, Bangladesh, Birmania, Cambodgia, Laos, Vietnam, statele cele mai sărace din cadrul fostei URSS, Albania, Africa Centrală etc.
Date istorice
Analiza comparativă a ritmului de creștere economică din SUA și India: Nedreptatile amestecate cu o doza mare de “nebunie” Unele nu au fost colonii Puterea militara → efectul nu cauza cresterii economice Creșterea economică creșterea economică = creșterea PIB-ului real pe termen lung; In unele tari s-au creat conditii pentru specializare → participarea la schimb precondiția esențială: ordinea socială stabilă (indivizii să poată iniția proiecte,
având suficientă încredere că vor fi capabili săse bucure de rezultatul muncii lor);
dezvoltarea economică depinde, de fapt, de trei chestiuni:– Oameni;– Resurse;– Instituţii (furnizează regulile jocului în baza cărora interacționăm și
obținem câștiguri de pe urma schimburilor).
Sursele creșterii posibilitatea de a supune schimbului, la un cost redus, atât bunurile, cât și ideile; sisteme de transport și de comunicații ieftine; stocuri de capital; progresul tehnic; procesul de reducere a decalajului tehnologic. investițiile străine și comerțul exterior; Termenii de schimb – le lipsesc cunostintele si echipamentele Pot imprumuta:
• Randamente• Risc
Mai ales riscul politic Ostilitate fata de investitorii straini Schimbarea regulilor jocului
• Beneficiile cresterii economice la un numar mic de indivizi privilegiati Sursele creșterii Incapacitatea de a genera capitalul necesar
– Investitii straine din partea guvernelor– Sprijin financiar extern - poate dauna– Guvernari proaste– Amestec al guvernelor donatoare
Relatiile corupte sprijinul financiar extern (ATENȚIE!);
investițiile private → pot face mai mult decat sprijinul financiar educația și capitalul uman;
– Invatamant obligatoriu → mai ales in randul femeilor– Educatia - bun de consum si bun de capital
importanța cunoștințelor – combustibilul îşi are sursa în minţile noastre; Oamenii instruiti pot valorifica stocul mondial de cunostinte Indicele libertatii economice gradul de libertate economică – libertatea economică permite oamenilor să-şi caute
avantajul comparativ, să pornească motorul antreprenorial care pune în mişcare mecanismul pieţei.
Experiența asiatică – cauzele creșterii economice din Asia Coreea de Sud (1960-2006):
– PIB a crescut de aprox. 28 ori, cu o rată medie anuală de circa 7,3%;– PIB/locuitor a crescut de aprox. 15 ori, cu o rată medie anuală de circa 5,8%.
Cum se explică aceste performanțe economice deosebite?– atenție deosebită acordată educației, inclusiv, instruirii femeilor;– conectarea la economia mondială;– folosirea eficientă a fondurilor atrase din străinătate;– concentrarea pe prodcția pentru export;– oficialii guvernamentali au conlucrat cu industriașii pentru a influența investirea
resurselor în domenii-cheie și pentru a dezvolta anumite industrii;– cheltuielile guvernamentale au fost menținute la un nivel rezonabil;– populația a practicat o rată relativ ridicată a economisirii;– s-a ținut cont de domnia legii, deși corupția au fost o problemă, iar unele politici
publice discreționare au deturnat fonduri publice de la alte întrebuințări. Japonia și Taiwan performanțe economice și politici economice aplicate similare celor
înregistrate de Coreea de Sud (Japonia intră, chiar, în rândul celor mai bogate țări);
populație educată, dispusă să muncească din greu și să economisească; cadru economic cu reguli ale jocului stabile; deschidere față de economia mondială; absența unor cheltuieli guvernamentale excesive și a unei inflații rapide; utilizarea tehnologiilor dezvoltate de națiuni mai avansate din acest punct de
vedere. Alte națiuni ale Asiei s-au descurcat mai puțin bine... India (1960-2006):
– PIB crește de la 606$ la 2.122$, de numai 3,5 ori, ceea ce presupune un ritm anual de creștere de sub 0,1%;
explicații posibile: creșterea demografică, disensiuni interne, conflicte cu vecinii, războaie, politicile aplicate de guvernul indian etc.– a manifestat o împotrivire extremă în a lăsa alocarea resurselor în seama
prețurilor, încredințând autoritatea unor birocrați guvernamentali; – guvernul a distorsionat masv prețurile;– autoritățile guvernamentale au fost seduse de planificarea centrală după
model sovietic;– investițiile au fost canalizate spre proiecte care s-au dovedit a fi
incapabile să producă venituri mai mari decât costurile;– domeniile mai puțin planificate erau decurajate printr-o reglementare
excesivă din partea birocraților (licențe, autorizații, aprobări, avize etc.).
America Latină Țările Americii Latine au avut evoluții foarte diferite în perioada postbelică: Africa Subsahariană Prezintă o situație “tragică”, cu excepția Africii de Sud și a Botswanei; Cauze ale subdezvoltării Africii Subsahariene utilizarea ineficientă a sprijinului financiar primit din străinătate (cazul
Tanzaniei); absența unui sol fertil; lipsa unor căderi de precipitații corespunzătoare; maladii specifice zonei tropicale; variații mari ale debitului râurilor; multe state au aparut prin trasari arbitrare a unor linii pe harta varietatea populațiilor din interiorul granițelor a stimulat menținerea unei
lipse de unitate și a izbucnirea de războaie civile; unele “explozii” demografice care au anulat efectele pozitive ae unor perioade
de creștere economică; regimuri politice violente, corupte, mincinoase și incompetente. Globalizarea – speranțe și deziluzii globalizarea - “paratrăsnetul” perioadei ce a urmat Războiului Rece; proteste de stradă anti-globalizare (Seattle, Praga, Geneva, Washington D.C.
etc.); criticii subliniază că acest “consensul de la Washington” constituie un set de
politici privitoare la responsabilitatea fiscală și la liberalizarea comercială care sunt “impuse” țărilor mai puțin dezvoltate ale lumii, în schimbul împrmuturilor și asistenței financiare externe oferite de instituții internaționale;
sunt vizate, mai ales, Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și Organizația Mondială a Comerțului, principala lor “vină” fiind condiţionalitatea (în special, în ceea ce privește împrumuturile acordate de F.M.I.).
Aspecte particulare aflate în dezbatere în ceea ce privește “Consensul de la Washington”
Criticii globalizării susțin că acesta duce la:– accentuarea inegalității în materie de venit, pe măsură ce decalajul dintre țările
bogate și cele sărace se adâncește;– o “cursă către adâncuri” în privința politicilor de mediu (amplasarea de capacități de
producție în state care oferă o legislație mai permisivă din punctul de vedere al protecției mediului înconjurător);
– o “cursă către adâncuri” pe piața muncii (marile corporații caută să își desfășoare activitatea în zone care oferă condiții mai puțin costisitoare din punctul de vedere al salariilor și al condițiilor de muncă).
Totuși, dovezile sugerează că, în realitate, globalizarea produce efecte opuse celor descrise mai sus.(Stiglitz, Bhagwati, Norberg).
Puterea opiniei publice Opiniile ferme nu sunt sinonime cu argumente valide! Trebuie subliniată
importanța pregătiri profesionale adecvate; Opinia publică se concentrează adesea pe consecințele evidente ale politicilor
publice. Dar știința economică încearcă să lămurească și consecinţele neintenţionate, adesea ascunse și de durată.
Globalizarea duce din țările mai dezvoltate în cele mai puțin dezvoltate acele elemente care se constituie în surse de sporire a productivității reale, baza creșterii venitului real:– perfecționarea abilităților de lucru;– înmulțirea cunoștințelor tehnice;– mai buna organizare a activităților economice.
Nu trebuie neglijată puterea intereselor speciale, politica înclinând spre manifestarea unei îngustimi și a unei concentrări părtinitoare a beneficiilor.
Controversa legată de externalizarea producției: lozincă versus analiză
Comerțul voluntar este reciproc avantajos, indiferent dacă are loc între două persoane și are ca obiect un anume produs, sau dacă avem de-a face cu
cumpărarea de servicii de muncă prestate într-o fabrică din America Latină sau de către un medic radiolog din India.
Tiparul comercial care se derulează ca urmare a globalizării este doar o altă manifestare a câștigurilor obținute de pe urma schimburilor voluntare despre care s-a discutat în capitolele anterioare: bunuri mai ieftine, reducerea costurilor, preturilor
Numărul locurilor de muncă pierdute în urma externalizării producției este minuscul comparativ cu dimensiunea economiei americane. Dar crearea de locuri de muncă în străinătate va tinde să genereze diferite slujbe și venituri mai mari pe teritoriul SUA.
Pe scurt, comerțul internațional este un joc cu sumă pozitivă: schimbul – alocarea mai productiva a resurselor.
Rolul economiștilor este de a spune adevărul, însă, de multe ori, opiniile lor au fost desconsiderate în numele eficienței politice.
Milton FriedmanCercetările arată limpede că eliberarea oamenilor din punct de vedere economic
dezlănţuie motivaţia şi iniţiativa individuale şi aşază o ţară pe traiectoria creşterii economice. Pe de altă parte, prosperitatea economică şi independenţa faţă de guvern promovează libertatea civilă şi politică.
Anexă: Dificultatea comparațiilor internaționale care implică PIB
PIB-ul are la baza multe conventii Masoara numai ce trece prin piata
Problema serviciilor care nu fac obiectul unor tranzacții pe piață:– ponderea acestora este mult mai mare în economiile mai puțin
dezvoltate, ceea ce face ca PIB-ul acestora să fie subapreciat;– în același timp, este exagerată bunăstarea oamenilor din cele mai bogate
țări. Comparațiile internaționale care impică PIB-ul pe cap de locuitor sunt foarte
distorsionate și de numitorul comun utilizat (utilizarea dolarului american). Dar cursul de schimb nu exprimă totdeauna paritatea puterilor de cumpărare!
Exprimarea PIB-ului pe cap de locuitor ajustat cu paritatea puterilor de cumpărare duce la creșteri semnificative a valorii acestuia pentru statele cu un nivel de dezvoltare redus sau, chiar, mediu.
Capitolul 14 Banii
Obiective Cum au evoluat banii Ce sunt banii astăzi și cum este organizată masa monetară Cum se creează masa monetară Cum sunt reglementate sistemele monetare (rolul băncilor centrale) Instrumente de control/gestionare a masei monetare Rolul BNR și structura masei monetare în RO Evoluția banilor Trocul Metalele rare Transformarea metalelor prețioase în monedă (despre senioraj) Moneda hârtie (mijloc de schimb, de plată) în schimbul lingourilor (chitanțe
oferite de aurari care certificau existența în depozit a metalului prețios) – prima forma de bani de hartie
Apariția băncilor: bani cu dobândă, sub forma ”chitanțelor” – biletele de bancă (semnificau promisiunea emitentului de a achita posesorului o cantitate de monedă metalică)
Vezi distincția monedă hârtie – hârtia monedă (nu promite nici o plată în metal prețios; circulă în baza încrederii)
Moneda fiduciară Fides – gr. Încedere Moneda hârtie inițială avea ”justificare” în metal prețios –nu era moneda
fiduciara Hârtia monedă de astăzi circulă doar în baza unui acord și a încrederii Capacitatea băncilor centrale de a emite bani fără acoperire este contestată
prin riscurile pe care le presupune Un obiect poate deveni monedă dacă este acceptat și folosit de populație
Caracteristica generală a banilor: acceptabilitatea Natura banilor Elementele folosite ca mijloc de schimb – promisiuni ale unor institutii de
incredere Numerarul: componenta primara si de bază a masei monetare (baza monetară:
monede si bancnote)
Biletele de bancă – reflectă promisiuni de plată din partea băncilor centrale Numerarul este substituit din ce în ce mai mult de ”banii” din contul curent
(înscrisuri bancare); în economiile dezvoltate reprezintă principalul mijloc de plată/schimb
Conturile bancare reprezintă tot promisiuni de plată din partea băncilor comerciale (un pasiv pentru emitent) Institutii private si publice ce conving populatia sa detina si sa utilizeze pasivele emise
de ele Detin si capacitatea de a crea bani
Bancnotele și banii din conturile curente – principalele mijloace de schimb (reprezintă promisiuni sau pasive ale unor instituții de încredere)
Câți bani sunt disponibili în economie? (cazul SUA) M1 – masa monetară în sens restrâns: 1,366 mlrd. dolari în dec. 2007- Numerarul în circulație- Conturile curente- Cecurile de călătorie M2 masa monetară în sens larg (active ce pot fi transformate ușor, la costuri
mici, în mijloc de schimb)- M1- Depozitele sub 100.000 dolari- Acțiuni la fonduri mutuale cu investiții sub 50.000 dolari
Masa monetară în românia M1 (masa monetară în sens restrâns): 84,9 milrd. (03.2012)- numerarul în circulație, - conturi curente, depozite la vedere M2 (masa monetară intermediară): 214 mlrd. lei- M1- Depozite cu durata iniţială de până la doi ani inclusiv (sunt incluse şi depozitele
rambursabile după notificare la cel mult trei luni inclusiv) M3 (masa monetară în sens larg): 216 milrd. lei- M2 - Alte instrumente financiare ”Creația” monetară Bancile creeaza moneda nu tiparind mai multe bancnote
Moneda reprezinta bani daca este detinuta in afara sistemului bancar; masa monetara nu cuprinde sumele din interiorul sistemului bancar;
Moneda poate fi creată de către băncile comerciale, prin creditare (exemplu) Rambursarea creditului reduce/”distruge” masa monetară Înscrisurile din conturile curente sunt bani deoarece pot fi folosiți ca mijloc de
schimb/de plată (au lichiditate maximă – ”0”) Capacitate a băncilor de a crea monedă se bazează pe acceptabilitatea
populației și încrederea că băncile acceptă promisiunile de plată Bancile pot crea bani – populatia nu Întrebare: pot băncile să creeze oricâtă monedă și-ar dori? Despre credibilitate și încredere O bancă poate crea monedă atât timp cât are credibilitate (încrederea populația
ca banca își respectă promisiunile de plată) Când încrederea scade, populația transformă banii de cont în bancnote
(întrebare: masa monetară se modifică?) Contul deschis la banca – un pasiv al bancii (o datorie); Băncile comerciale se pot împrumuta de la banca centrală sau își pot folosi
rezervele ( a se vedea mai jos) Dacă o bancă devine insolvabilă, se retrage de pe piață; Băncile au obligația de a se asigura pentru depozitele clienților
Într-un sistem bancar nereglementat, crearea de monedă de către o bancă se autolimitează prin nevoia de a menține încrederea populației în capacitatea
de restituire Despre sistemul de reglementare Toate sistemele bancare sunt reglementate Rolul central revine băncilor centrale (Sistemului European de Bănci Centrale în
UE) Rezerva legala – Bancile nu au voie sa aiba pasive care sa depaseasca un anumit
multiplu al rezervelor Instrumentul de bază în reglementarea creării de monedă: rata rezervelor
obligatorii – RRO RRO- procentul din depozitele constituite care trebuie să rămână în numerar în
seifuri sau în conturi la banca centrală (totalul pasivelor nu trebuie să depășească un multiplu al rezervelor: limitarea procesului de creditare); rezervele nu sunt purtătoare de dobândă (sunt percepute de bănci ca taxe)
Exemplu: conturi curente: 100 mil., cu o RRO de 25% constituie o rezervă de 25 mil.; diferența o poate folosi pentru împrumuturi
Deoarece băncile urmăresc profitul (diferența între dobânda încasată și cea plătită plus cheltuielile de funcționare), interesul este pentru RRO cât mai mici
Fondurile pastrate de banca la BC nu sunt purtatoare de dobanda Rolul băncilor centrale (Rezerva Federală în SUA) Rezerva Federala – BC din SUA – 12 banci Stabilește sistemul de constituire a rezervelor; Poate extinde sau contracta volumul rezervelor (controlează volumul creditării
în economie și masa monetară în circulație); deoarece băncile pot crea masă monetară doar când au rezerve excedentare, rezervele acționează ca o restricție asupra creșterii cantității de monedă în circulație
Rezerva Federala – restrange activitatea de creditare a sistemului bancar Rezervele legale sunt constinuite din:
Numerarul din seifurile bancilor Conturile deschise la sucursalele locale ale BC
Rolul băncilor centrale (Rezerva Federală în SUA) Bancile nu pot crea moneda la nesfarsit:
• Trebuie sa gaseasca persoane dispuse sa se inprumute • Sa respecte limitele impuse de rezervele sale – acorda credite cand au rezerve
excedentare Rezervele impuse:
o restrictie asupra cresterii cantitatii de moneda (o constrangere); Nu fond de rezerva
Conturile clientilor sunt asigurate (FDIC) Modificarea ratei rezervei obligatorii ingreuneaza activitatea bancara BC creaza si distruge rezerve la fel cum bancile comerciale creaza si distrug
masa monetara Împrumută băncilor rezerve suplimentare (bancă a bancherilor); Supraveghează băncile comerciale; RF – agenție guvernamentală Se ridică întrebări legate de capacitatea reală a băncilor centrale de a-și atinge
obiectivele de gestiune a sistemului monetar Alte instrumente privind controlul masei monetare: Rata de scont - RS
RS – rata dobânzii plătită de băncile comerciale pentru împrumuturile pe termen scurt de la banca centrală;
băncile centrale măresc sau micșorează RS pentru a influența masa monetară - MM în circulație) – de explicat
Acordarea de împrumuturi este selectivă (un privilegiu, nu un drept); majoritatea împrumuturilor sunt contractate de băncile comerciale de la alte
bănci Alte instrumente privind controlul masei monetare: Operațiuni pe piața
deschisă - OPD Presupun cumpărarea/vânzarea de obligațiuni guvernamentale) Reprezintă cel mai utilizat instrument:- Cumpărarea – determină creșterea MM (crește M1) și reducerea ratei dobânzii
(prin creșterea ofertei de credite); creditarea determină noi creșteri ale MM (proces de multiplicare monetară)
- Vânzarea – determină reducerea MM și creșterea ratei dobânzii (prin reducerea ofertei de creditare)
Banca Naţională în România Înființată la 17/29 aprilie 1880, prin Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont
şi circulaţiune, ca instituţie de credit, care deţinea privilegiul exclusiv de a emite bancnote; capitalul băncii era în întregime românesc;
Obiectivul principal: asigurarea şi menţinerea stabilității prețurilor; elaborează și aplică politica monetară şi politica cursului de schimb; decide asupra instrumentelor şi a procedurilor pe care le utilizează pentru implementarea politicii monetare; asigură autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit, monitorizarea sistemelor de plăţi;
totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului; este condusă de un consiliul de administraţie (9 membri numiți de Parlament
pentru 5 ani); Structura executiv permanentă: Guvernator (este și președintele consiliului de
administrație), 3 vice-guvernatori
Despre rolul aurului Banii trebuie sa aiba justificare Mai este necesară justificarea banilor care circulă prin rezervele de aur ale
băncilor centrale? Ce dă valoarea banilor?………….
Valoarea este dată de raritate, consecință a raportului cerere - disponibilitate; Banii sunt ceruți ca mijloc de schimb; Disponibilitatea este limitată de băncile centrale Aurul relativ rar – revenirea la standardul AUR Cheia valorii banilor este dată de încredere și disponibilitatea limitată → nevoia
de responsabilitate a sistemului bancar concluzii Banii sunt o instituție socială (un contract/un acord) Măresc avuția prin facilitarea schimbului, a specializării, reducerea costurilor de
tranzacție Cea mai mare parte a banilor este formată din hârtia monedă emisă de băncile
centrale și din conturile curente deschise la băncile comerciale Totalitatea banilor formează masa monetară (M1 și M2 în SUA) Băncile comerciale măresc masa monetară prin creditare (rolul rezervelor
legale) Băncile centrale controlează procesul de creditare Valoarea banilor este dată de rolul lor ca instrumente de schimb, nu de
”justificarea” materială
Capitolul 15.PERFORMANŢELE ECONOMICE ŞI SITUAŢIA POLITICĂ
Un ritm excesiv de creștere a masei monetare conduce la inflațieÎntrebări:• Ce înseamnă un ritm de creștere excesiv?• Există un ritm de creștere insuficient ?• Ce reprezintă deflația ?• Relația dintre deflație – recesiune – șomaj• Controlul ratei de creștere a masei monetare este modalitatea optimă de a preveni
fluctuațiile la nivelul agregat al activității economice ?
Arc peste timp – Criza economică din 1929 - 1933■ Conjunctura istorică;■ Cauze : - Politica monetară expansionista din anii 1920 a generat o puternică creștere economică
artificială ( boom) urmată de contracția ( bust) din 1929.
■ Simptome:- Reducerea rezultatelor economice nete patru ani consecutiv: cu 9% în 1930, 8% în 1931,
14% în 1932 respectiv 2% în 1933.- In 1939 veniturile si rezultatele erau cu numai 1,5% mai mari fata de 1929- În SUA, între 1929 și 1933 venitul real net pe cap de locuitor a scăzut cu aproximativ 30%.■ Efecte- Șomajul masiv
- Rata somajului in anii ‘30 depasea 19% - un cetatean din 5 era somer- în 1933 s-a înregistrat punctul culminant al recesiunii – 25% din forța de muncă a
fost declarată oficial șomeră.■ Capitalismul esuase? – Marx, Engels
- Sistemul se prabusise pentru ca producea prea mult → pare o absurditate Ce se întâmplă în timpul unei recesiuni?● Recesiunea reprezintă o încetinire neintenționată și, deci nocivă a ritmului de creștere a
rezultatelor economice totale.● Dar fiexcare incetinire importanta a cresterii este neaparat o recesiune● Pot fi recesiunile evitate ?
– Recesiunile sunt provocate de asteptari frustate → deceptiile se intensifica – Productia se desfasoara anticipat fata de cerere – nu ca raspuns la o comanda
● Planificarea totală a producției este soluția ?
Mecanismul de declanșare a recesiunii Recesiunile sunt consecințele unui șir de greșeli comise de participanții la activitatea
economică. Ele sunt provocate de așteptările frustrate ale întreprinzătorilor.▪ Întreprinzătorii interpretează greșit semnalele de preț furnizate de piață generînd investiții
eronate și lipsă de coordonare; ▪ Investițiile sunt angajate și produsele sunt fabricate la costuri care nu sunt justificate de
cerere;▪ Când se descoperă erorile, planurile antreprenoriale se modifică, producția trebuie
restrânsă, muncitorii concediați și capitalul, indiferent de forma sa, trebuie lichidat.▪ Din acest punct de vedere, recesiunile sunt o corecție adusă acumulării de greșeli din
perioada anterioară.
Cum au putut greși atât de mulți întreprinzători ? Este de vină piața ? Din 1929 pana in 1933:
– Volumul de moneda a scazut cu peste o treime– Vacante bancare → retrageri de depuneri
Explicație: politica monetară expansionista din anii 1920 a generat o puternică creștere economică artificială ( boom) urmată de contracția ( bust) din 1929.
Principalii pași:
• Creșterea masei monetare fără acoperire → expansiunea artificială a creditului → reducerea ratei dobânzii → apariția creditelor ieftine care generează iluzia profitabilității și un optimism nejustificat → boom artificial → investitii neprofitabile par profitabile.
• Întreprinzătorii își extind investițiile, angajează mai mulți munitori, cresc producția, măresc stocurile în speranța unor venituri viitoare în creștere...
• Însă, când rata dobânzii începe dintr-odată să crească (antrenând o creștere inflaționistă a prețurilor), întreprinzătorii constată că au greșit → intreprinzatorii parcurg drumul invers
• În loc de profituri înregistrează pierderi neașteptat de mari.– Rothbard – cauze – nu piata ci politica guvernamentala
Concluzii:● Atât în perioadele favorabile, cât și în cele nefavorabile, există întreprinderi care eșuează. In
timpul unei recesiuni există, însă, șiruri întregi de erori.● Acestea sun provocate de manipularea sistemului monetar și de credite - Calcule sistematic
eronate → efecte in lant● Marea criză nu trebuie considerată o carență a economiei de piață, ci o lecție care ne arată
tuturor cum poate politica monetară să afecteze procesul de coordonare în viața economică.
● Expansiunea creditelor → reduce rata dobanzii → proiecte neprofitabile → boom artificial (economiile reale nu au crescut) – ingestia de investitii mai mare decat capacitatea de digestie → indigestie
ECHILIBRUL MONETAR
Obiectivul ideal al băncii centrale, în calitate de agent reglator al sistemului monetar național este de a păstra echilibrul între cererea și oferta de monedă.
Reprezentare grafică; Moneda nu poate fi “neutră”; asigura legatura dintre relatiile de schimb Echilibrul monetar→stabilitatea prețurilor (un nivel foarte redus al inflației)→stabilitatea
puterii de cumpărare→evitarea prețurilor distorsionate și al calcuclelor monetare sistematic eronate și deci, a recesiunii.
ECHILIBRUL MONETAR Politica monetara nu are nici o utilitate in combaterea recesiunii – balon legat de o ata Autoritatile monetare pot mari rezervele excedenatare – insa nu pot obliga bancile
comerciale sa acorde inprumuturi In periada recesiunii cetatenii devin pesimisti si prudenti → sporeste lichiditatea
(recesiunea → criza de incredere) POLITICA FISCALĂ
Politica fiscală reprezintă utilizarea bugetului guvernamental pentru a ajunge la nivelul dorit al cheltuielilor totale.
Marirea impozitelor reduce increderea John Maynard Keynes – cel mai influent susținător al politicii fiscle. (Teoria generală a
folosirii forței de muncă, a dobânzii și a banilor, publicată în 1936 ). Politica fiscală keynesiană viza corectarea recesiunilor prin manevrarea volumului
cheltuielilor bugetare
POLITICA FISCALĂ
Guvernul sa se inprumute si sa cheltuiasca → utilizarea bugetului → se ajunge la nivelul dorit al cheltuielilor totale
Al doilea Razboi Mondial → deficite bugetare → prin infuzie de cheltuieli guvernamentale prosperitatea restabilita
Bugetul federal – ca instrument de politica monetara (de stabilizare) Timpul este esential in gestionarea cererii agregate Interese contradictorii – timpul preseaza NECESITATEA GĂSIRII MOMENTELOR POTRIVITE● Utilizarea cheltuielilor bugetare și implicit a cererii agregate ca instrument stabilizator
eficient presupune o combinare corectă a politicilor monetare și fiscale.● Principala provocare: identificarea momentului potrivit.→ Unde ne aflăm?→ Unde ne vom afla?→ Cât durează decalajul dintre luarea unei măsuri și impactul ei?
ORIZONTUL DE TIMP ŞI POLITICA
În conceperea, selecția și punerea în aplicare a politicilor economice un rol fundamental îl are alegerea orizontului de timp.
Modificările cererii agregate afectează producția și ocuparea forței de muncă înainte de a afecta prețurile.I. Politici expansioniste – guvernul finanteaza cresterea cheltuielilor inprumutandu-se de la bancile comerciale → mareste masa monetara- aspecte pozitive pe termen scurt;- aspecte negative pe termen lung;- sunt atrăgătoare pentru electorat;
ORIZONTUL DE TIMP ŞI POLITICA
II .Politici contracționiste – pentru a reduce inflatia prin reducerea deficitului guvernamental si reducerea masei monetare → acumularea de stocuri nevandute → reducerea productiei si a ocuparii fortei de munca → recesiune inainte de a reduce inflatia
demoralizeaza (impozite mari) Aspecte.negative pe termen scurt; Aspecte.pozitive pe termen lung;● În preajma alegerilor, funcționarii guvernamentali vor considera că politicile
expansioniste îî avantajează. Așadar, vor adopta politici de genul pornire-oprire-pornire, cu tendință inflaționistă.
DEFICITE BUGETARE NELIMITATE Guvernele tentate sa cheltuiasca mai mult decat impozitele incasate – e mai usor sa sustii
reducerea impozitelor si cresterea cheltuielilor Procesul politic democratic tinde să producă deficite bugetare cronice fiindcă acestea
controlează mijloacele de plată și, prin urmare, se pot împrumuta cu succes în propria țară.
În absența unei obligații de a atinge echilibrul bugetar pe termen lung, procesele politice pot provoca o secvență nedefinită de deficite bugetare.
Deficitele bugetare cronice presează autoritățile să mărească masa monetară. DEFICITE BUGETARE NELIMITATE Guvernul ar putea contribui la stabilitatea economică dacă și-ar limita aria de acțiune. Politicile guvernamentale mai stabile și previzibile ar creea mai puține incertitudini la
nivelul sistemului economic. SUA – buget deficitar Politica fiscala contraciclica produce
– Deficite cand scade PIB-ul– Excedente cand creste PIB-ul
Si alte guverne Administratiile regionale si locale nu au deficite cronice Deficit bugetar – mijloc de promovare a prosperitatii – Keynes – echilibrul bugetar pe un
ciclu Deficite bugetare masive – cresterea datoriei publice Guvernele isi maresc veniturile pentru a-si finanta cheltuielile prin
• Impozitare• Inprumuturi• Inflatie (Friedman)
Utilizarea discernamantului in aplicarea politicilor monetare si fiscale Alternative – politici bazate pe angajamente ferme fata de normele legislative existente
(politica fiscala si monetara nediscretionara) Politicile fiscale si monetare au agravat recesiunile si inflatia Recomandari
• Sa determine nivelul cheltuielilor fara referire la obiectivele de stabilizare• Politica monetara – sa stabileasca o directie care sa o respecte
DEFICITE BUGETARE NELIMITATE Exista stabilizatoare automate Functionarea economiei depinde de capacitatea de a coopera Sistemele economice – fluctuatii permanente
– Marx – desfiintarea sitemului liberal– Keynes – interventia guvernului– Altii – instabilitate mai mica daca guvernul ar stabili un sistem corect de reguli
Capitolul 16INFLATIA
De la troc la schimbul indirect Troc = schimb direct (bun contra bun) Un măr = un ou (prețul unui măr este reprezentat de un ou) Toate raporturile încrucișate de schimb între bunuri formează sistemul prețurilor relative Sistemul prețurilor relative: - sintetizează informații despre raritatea relativă a bunurilor- transmite semnale esențiale ce ghidează atât deciziile consumatorilor, cât și deciziile
producătorilor Raporturile de schimb dintre bunuri (prețurile relative) se pot modifica oricând În condiții de troc, nu pot crește toate prețurile în același timp În condiții de troc, nu poate exista ”o creștere generalizată a prețurilor” Prin urmare, inflația este legată de bani
Sensul inflației Motivul renuntarii la troc → reducerea “costurilor de tranzactie” → bani → inflatie Inflare = a umfla Inflația – legată de ”umflarea” cantității de monedă ”Creșterea generalizată a prețurilor” poate exista doar în condițiile exprimării în bani a
bunurilor În vremurile moderne, producția de bani este un monopol al băncii centrale, o instituție a
statului Mecanismul creșterii generalizate a prețurilor
Inflația nu este o consecință a creșterii generalizate a prețurilor; creșterea generalizată a prețurilor este un efect al inflației
Inflația – o politică deliberată pusă în practică de deținătorii privilegiului de a multiplica volumul însemnelor monetare
Distincția → bani –resurse, bunuri
Inflația produce efecte doar atunci când cantitatea de bani ce invadează sistemul economic se propagă neuniform și impredictibil
Inflația apare atunci când băncile centrale scad artificial rata dobânzii la care acordă împrumuturi băncilor comerciale
Productia de bani – afacere exclusivă a statului ”banii ieftini” generează un boom pe termen scurt Întreprinzătorii și consumatorii au mai mulți bani pentru a cumpăra factori de producție și
bunuri de consum Pe termen scurt, crește cantitatea de bani, nu și cantitatea de resurse → dezechilibru între
posibilitățile monetare ale agenților economici și cele reale Întreprinzătorii și consumatorii licitează cu bani mai mulți o cantitate relativ constantă de
factori de producție și bunuri de consum prețurile acestora încep să crească treptat Creșterea prețurilor factorilor de producție determină sporirea costurilor proiectelor investiționale și reducerea profitabilității acestora În scurt timp, multe proiecte investiționale încep să nu mai fie profitabile; unele dintre ele
nu dispun de suficiente resurse pentru a ajunge să producă Apare o criză financiară, apoi, o criză economică Abandonarea proiectelor investiționale generează șomaj
Efectele inflației Prin inflație se generează un surplus de cerere Inflația creează iluzia creșterii puterii de cumpărare Inflația distorsionează sistemul prețurilor relative, ceea ce conduce la alocarea de resurse
spre proiecte investiționale aparent profitabile Unele sectoare de producție sunt gonflate artificial Inflația redistribuie arbitrar putere de cumpărare; sunt avantajați primii consumatori,
întreprinzători sau deținători ai banilor tipăriți Cei mai avantajați, de obicei: sectorul bancar și sectorul guvernamental Inflația conduce la pierderea puterii de cumpărare a unității monetare, dar și a puterii de
cumpărare a anumitor entități, indivizi ce folosesc monedă Inflația acționează ca un impozit deghizat Pe termen lung, inflația scade prosperitatea națiunii deoarece modificările haotice din
sistemul prețurilor relative canalizează resurse spre proiecte investiționale ce nu ajung niciodată să producă bunuri și servicii
Astfel, resurse rare sunt risipite Inflația conduce la modificarea neanticipată a ”mărimii” unității monetare, ceea ce dă peste cap calculele cotidiene ale oamenilor Inflația descurajează conduita chibzuită, economisirea, dar stimulează consumul imediat și,
chiar, distrugerea capitalului acumulat Inflația încurajează îndatorarea, consumul pe datorie Efectele ”stimulative” sunt limitate, pe termen scurt, și doar în favoarea câtorva privilegiați
Politica anti-inflaționistă
Guvernele caută remedii în controlul prețurilor și veniturilor Constă în reducerea ritmului expansiunii monetare Este nepopulară deoarece, spre deosebire de inflație, produce mai întâi efecte negative,
”austeritate” Dezavantajează guvernul Atrage și efecte negative Inflația pune în discuție natura producției de bani (monopol discreționar al statului) și
structura sistemului financiar-bancar din epoca modernă Măsurarea inflației Ri=(Ip-1)100
Capitolul 17. ŞOMAJUL ŞI PIAŢA MUNCII
Obiective
Ce este șomajul ? Piața muncii și particularitățile sale Cererea de muncă și determinanții săi Oferta de muncă și determinanții săi Indicatori de caracterizare a pieței muncii Șomajul și consecințele lui Caracteristici ale șomajului Formele somajului Reducerea șomajului Ce este șomajul ? “fenomen social care constă în persistența inactivitățíi forțate a unui fost salariat sau a
unei părți a foștilor salariați care nu mai găsesc de lucru din cauza situației economice defavorabile” (Dicționar Universal Ilustrat al Limbii Române)
“fenomen economic cauzat de crizele sau de recesiunile economice, care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă” (Mic Dicționar Academic MDA)
Comentariu și completare Apare și se măsoară pe piața muncii
Piața muncii și particularitățile sale
Ce este piața muncii ? Particularități - subiectul și obiectul acestei piețe se referă la om - este segmentată, cu mobilitate mare pe sector - este reglementată - pe ea se întâlnesc angajatorii cu lucrătorii - piață a muncii națională și locală - dualitatea pieței muncii: piețe primare – secundare - segmentele pieței muncii sunt interrelaționate
Cererea de muncă și determinanții săi
Ce este cererea de muncă, prin ce se exprimă? Cererea de muncă = cerere derivată Determinanți cantității cerute de muncă: - cererea de bunuri - dinamica salariului: efect de scară, de substit. - cantitatea de capital și dinamica prețului acestuia: efect de scară, efecte de substituție - alți factori, cu acțiune indirectă: - care influențează cererea globală (de exemplu, creșterea veniturilor reale, reducerea
impozitelor, reducerea ratei dobânzii etc) - creșterea investițiilor - variația exporturilor și importurilor - implicarea guvernului in economie Oferta și determinanții săi Ce este oferta de muncă și cum se exprimă ? Resursele de muncă – vezi schema pe slide-ul următor RMT = PVM + PAVMA – PIM Populația activă = Pop.ocupată + Șomerii Populația inactivă = Pop.totală – Pop.activă Vezi slide-ul cu participarea populației la forța de muncă în România 1997-2011
În concluzie: oferta curentă de muncă = pop. activă
Pop. Activă = pop.ocupată + șomeri
Populația totală și structura sa
Participarea populației la forța de muncă
- Numărul de ore lucrate Oferta de muncă și capitalul uman Oferta de muncă și mobilitatea populației - mobilitate geografică - mobilitatea ocupațională Migrația forței de muncă - emigrare vs imigrare - efecte asupra pieței muncii - avantaje șe dezavantaje
” Indicatori de caracterizare a pieței muncii
- rata de activitate (sau de participare la forța de muncă) reprezintă raportul procentual dintre populația activă și populația totală în vârstă de 15 ani și peste
- rata de ocupare reprezintă raportul procentual dintre populația ocupată și populația totală în vârstă de 15 ani și peste
- rata șomajului BIM reprezintă raportul procentual între numărul șomerilor BIM și populația activă sau un raport procentual între numărul șomerilor (la numărător) și suma numărului șomerilor și populației ocupate (la numitor).
- rata șomajului , așa cum se calculează de către Institutul Național de Statistică din țara noastră, reprezintă raportul procentual dintre numărul șomerilor înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă și populația activă civilă (șomeri plus populație ocupată civilă).
Populația ocupată civilă , conform metodologiei balanței forței de muncă, include toate persoanele care, în anul de referință, au desfășurat o activitate economico-socială aducătoare de venit, cu excepția cadrelor militare și a persoanelor asimilate acestora (personalul MapN, MAI, SRI, militari în termen), a salariaților organizațiilor politice și obștești și a deținuților.
Șomerii înregistrați, conform legii În baza prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și
stimularea ocupării forței de muncă, șomerii înregistrați sunt persoanele care îndeplinesc în mod cumulativ condițiile :
a). Sunt în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimul 16 ani și până la îndeplinirea condițiilor de pensionare ;
b). Starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice le fac apte pentru prestarea unei munci ;c). Nu au loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit
legii venituri mai mici decât indemnizația de somaj ce li s-ar cuveni potrivit legii ;d). Sunt disponibile să înceapă lucrul în perioada imediat următoare dacă s-ar găsi locuri de
muncă ;e). Sunt înregistrate la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă sau la alt furnizor
de servicii de ocupare, care funcționează în condițiile prevăzute de lege. Căile formării șomajului
Pierderea locurilor de muncă de către cei angajați (reducerea cantității de muncă cerute pe piața muncii),
Părăsirea voluntară a locului de muncă din diferite motive 3. Creșterea cantității de muncă oferite pe piața muncii prin intrarea în categoria populației
active, aflate în căutarea unui loc de muncă, a tinerilor absolvenți ai unor cursuri de formare sau a altor persoane aparținând rezervei de muncă
Şomajul și consecințele sale
din perspectiva pieței muncii șomajul este o ofertă excedentară de forța de muncă. Oferta excedentară pe piața muncii este mult mai gravă decât pe oricare altă piață. De ce ? 48 de milioane de șomeri în țările membre ale OCDE și se apreciază că încă 15 milioane au
renunțat să mai caute un loc de muncă sau au acceptat fără voia lor o slujbă cu normă redusă.
Consecințele șomajului la nivelul economiei naționale: -Producția potențială aferentă resurselor de muncă ale șomerilor irosită pentru totdeauna, -Costurile financiare ale protecției sociale a șomerilor -Crește inegalitatea, întrucât șomerii pierd mai mult decât cei angajați la nivelul fiecărui individ afectat de acest flagel: - Deteriorarea condiției lui materiale, familiale, psihice, - Deziluzia neputinței încadrării într-o activitate utilă, care înseamnă o gravă deteriorare a
înseși condiției lui umane. Caracteristici ale șomajului
șomajul oscilează de la o țară la alta, chiar și în interiorul unor spații integrate cum este Uniunea Europeană. (februatie 2013: Austria (4,8%), Germania (5,4%), Lituania (5,5%), Olanda (6,2%) și Malta (6,6%), România (6,7%) ; la polul opus: Grecia (26,4%),Spania(26,3%),Portugalia (17,5%), Slovacia (14,6%)).
șomajul oscilează de-a lungul timpului în aceeași țară, odată cu fazele ciclului economic. Comparați datele de mai sus cu cele din 2008, când economia UE “duduia”, se afla în faza ascendentă a ciclului economic: Austria 3,8%, Lituania 4,3%, Olanda 3,1%, Spania 8,3%, Portugalia 8,5 %, iar Slovacia 9,6%, în timp ce la nivel de UE rata șomajului era de 7,1%
șomajul afectează într-o proporție mai mare categoria lucrătorilor necalificați, care este de patru, cinci ori mai expusă decât cei calificați
tinerii sunt mai afectați de șomaj decât adulții în majoritatea țărilor membre ale UE, șomajul este mai ridicat la femei decât la bărbați,
șomajul din UE, comparativ cu cel SUA , se mai caracterizează printr-o rată mult mai ridicată a șomajului de lungă durată
șomajul este preponderent involuntar și nu voluntar cum apărea în abordarea teoriei neoclasice.
șomajul voluntar și cel involuntar
șomajului tinerilor șomajului feminin, șomajului diplomelor șomajul pe termen lung șomaj total sau șomaj parțial șomaj deghizat șomaj aparent Șomaj tehnic șomajul fricțional șomajul structural Șomajul fricțional și structural care există atunci când venitul național se află la nivelul său
potențial reprezintă așa numitul șomaj normal sau șomaj de echilibru, căruia îi corespunde o rată naturală a șomajului, denumită prin termenul generic de NAIRU (rata de șomaj care nu duce la o accelerare a inflației)
Definirea situației de ocupare deplină a forței de muncă
( Prin folosirea ratei reale a șomajului (RRȘ) RRȘ = Rata curentă a șomajului (RCȘ) – NAIRU)
Ocupare de plină (Rata curentă a șomajului = rata naturală) Supraocupare (Rata curentă a șomajului < rata naturală) Subocupare (Rata curentă a șomajului > rata naturală)
Deci, în situația de ocupare deplină a forței de muncă există doar șomaj fricțional și șomaj structural
Formele șomajului
Când economia se află în recesiune Nivelul venitului național creat devine inferior venitului național potențial (care s-ar fi
obținut în condițiile utilizării depline a tuturor resurselor productive disponibile) Cererea globală este insuficientă pentru a absorbi oferta potențială Producția reală devine mai mică decât producția potențială → un decalaj recesionist. Nivelul șomajului ciclic poate fi determinat ca diferență între numărul de persoane care ar
putea fi angajate în condițiile venitului național potențial și numărul de persoane angajate curent.
Când șomajul ciclic este zero, tot șomajul existent este fricțional și / sau structural , numit în literatura economică și șomaj de echilibru
Cum s-ar putea explica șomajul ciclic ? (reacția firmelor la slaba flexibilitate a salariilor nominale în condiții de criză)
“Legea” lui Okun Relația negativă între rata șomajului și nivelul producției (al PIB-ului) unui procent de decalaj PIB (diferența între PIB-ul real și cel potențial) îi corespunde o rată
a șomajului de 0,5 procente. R.șom.=R. Nat.a șom.–(0,5 X Decalajul PIB), (Dacă, de ex., r.n.ș.=5,2 %, iar PIB–ul creat =98 % din PIB-ul pot., decalajul PIB-ului ar fi de -2 %. → o r.curentă a șom. de 5,2% - 0,5 X (-2) = 6,2 %) Caracterul estimativ al coeficientului 0,5 Încercări de explicare a șomajului ciclic
Reducerea șomajului
reducerea lui implică intervenția inevitabilă a guvernului ? stimularea cererii agregate prin politica economică: - stimularea investițiilor, publice și private - cresterea consumului, privat și public - creșterea exporturilor Pericolul derapajului inflaționist
Dilema inflație - șomaj Pe termen lung, o implicare mai profundă a sistemului educațional în asigurarea unei
pregătiri mai adecvate a tinerei generații modificarea politicii de protecție socială o reformă a piețelor forței de muncă – flexicuritate Strategii ale ocupării forței de muncă: - Strategia de la Lisabona, EUROPA 2020, Str.naționale
Capitolul 18 PIAŢA FINANCIARĂ
• PIAȚA FINANCIARĂ – MEDIU DE GESTIUNE A RISCULUI ȘI COSTURILOR DE TRANZACȚIE Piața financiară (piața capitalului) - ansamblul tranzacțiilor care au drept obiectiv
mobilizarea și plasarea fondurilor financiare disponibile și necesare, inclusiv reglementările și instituțiile legate de derularea acestora.
Funcțiile pieței financiare: colectarea de fonduri și distribuirea lor diverselor entități publice și private cu nevoi
de capital suplimentar, necesar extinderii/desfășurării activității întreprinse; gestionarea riscurilor și a incertitudinii; diminuarea costurilor de tranzacție cu ajutorul intermediarilor financiari.
• ACTIVELE TRANZACȚIONATE ÎN CADRUL PIEȚELOR FINANCIARE
Piaţa financiară - complex de pieţe pe care se mobilizează fonduri de până la un an (pieţele monetare) şi pe care sunt mobilizate fonduri cu durată mai mare de un an (pieţele de capital).
Active financiare, în terminologia economică, - bunuri care au capacitatea de a genera venituri în viitor.
Activele financiare îmbracă două forme: formă fizică - bunurile de capital fix. formă financiară - depozitele monetare și semimonetare, respectiv hârtiile de valoare pe
termen scurt și lung.
• INSTRUMENTELE PIEȚEI FINANCIARE În funcție de venitul pe care-l generează, instrumentele financiare pot fi clasificate în
instrumente de împrumut și instrumente de schimb.
În cazul burselor de valori operațiunile care au loc pot fi la vedere și la termen. Operatiunile la vedere - cumpărarea sau vânzarea de efecte financiare cu livrarea și
achitarea la încheierea tranzacției, sau în cel mult două zile lucrătoare de la aceasta, la cursul existent pe piață. În acest caz, momentul tranzacției coincide cu cel al formării cursului și execuției sale.
Operațiunile la termen - cumpărarea sau vânzarea de efecte financiare cu livrarea și
achitarea lor la un termen stabilit și la prețul convenit în momentul încheierii tranzacției. • OPERAȚIUNILE LA TERMEN Operațiuni cu primă simplă "a la hausse" ;
Operațiuni cu primă compusă "a la baisse"; Operațiuni cu prima dublă sau dublă opțiune; Operațiuni facultative multiple. • FUNCȚIILE BURSEI DE VALORI Reprezintă o piață permanentă a hârtiilor de valoare; Se apropie cel mai mult de unele dintre cerințele pieței cu concurență perfectă; Contribuie la formarea capitalului marilor firme; Activitatea bursieră duce la dezvoltarea concurenței dintre firme și prin aceasta la
asanarea economiei de unități falimentare sau cu rentabilitate redusă; Bursa de valori este un barometru extrem de sensibil al stării economiei.
Capitolul 19
INTORDUCERE IN ECONOMIA INTERNATIONALA