Moştenirea din America după Aristide Charpentier şi Marcel Mayan

JACQUELINE (intră ciufulită, căscând)

„E dimineaţă…Afară-i ceaţă…Dar unde-s ochelarii?”MARTIN

(îşi caută papucul)

De dimineaţă,Eşti ca o caţă…Parc-ar veni tătarii!

(Îi găseşte şi se încalţă) JACQUELINEDar, dacă n-aş fi euSă ţi-i găsesc mereu,Ce-ai face?

(pleacă, îşi dă jos cămăşuţa de noapte)

MARTINFără mustaţăSunt o paiaţă…Dar unde-s ochelarii?JACQUELINEEu sunt o hoaţă!Acuşi mă-nhaţă …Ori viaţa, ori ochelarii!

(aşează masa de lucru)

Dar dacă n-aş fi euSă ţi-i găsesc mereu,Ce-ai face?

(îi aşează lui MARTIN ochelarii pe nas. MARTIN iese)

JACQUELINECuiele astea!… Nu vor să intre! Nu vor să intre şi gata! N-ai decât să le dai la cap, spunea tata… Nimic mai uşor! Sar ca puricii. Să-ncercăm prin surprindere! Au, au, au, au! Să fii explorator… Ehehe… Să vânezi fiare sălbatice… oricum rişti mai puţin decât la cârpitul pantofilor. Stai la pândă cu o puşcă, aştepţi să coboare noaptea… şi, când apare un leu, îl ocheşti între ochi şi… PIERRERrrouahh!JACQUELINEAjutor! Eşti şmecher… al dracului de şmecher!…PIERRECum te-am mai speriat!…JACQUELINEDacă aveam eu o puşcă adevărată… PIERREŞi dacă eu aş fi fost un leu adevărat… Hai mai lasă vechiturile astea şi schimbă-te. Să ne plimbăm!JACQUELINESă ne plimbăm? Unde?PIERREAşa… aiurea…JACQUELINEÎntâi să termin ce am de făcut.PIERRENu ştiu cum se face, dar, de fiecare dată, mă plimb de unul singur, mereu de unul singur…

1

JACQUELINETata zice că, dacă ai vrea să intri ucenic…PIERRETata-n sus şi tata-n jos, pantofi şi iar pantofi… Habar n-ai ce-i viaţa!JACQUELINEHo, ho, ho! Ha, ha, Ha!PIERREHa, ha, ha! De ce râzi?JACQUELINETu ştii ce-i viaţa? Nu ştii nimic!PIERREÎn orice caz am un scop, am o ambiţie…JACQUELINEAmbiţia să umbli lela!PIERREO să vezi tu ce pot… o să vezi!JACQUELINEO să văd… Ce-o să văd?PIERRECe n-ai mai văzut! O să fiu bogat, asta-i! Putred de bogat!JACQUELINEEi şi?PIERRECum ei şi? Când eşti bogat poţi să ai tot ce-ţi pofteşte inima… case… cai … biciclete. Eu o să-mi cumpăr cincisprezece biciclete…MARTIN

(vine cu materiale de lucru şi cu încălţări. JACQUELINE îl ajută, îi comunică unde să le aşeze)

Cincizeci! De pedalat nu poţi pedala decât pe una singură. Învaţă o meserie, băiete, dacă vrei să-ţi cumperi măcar o bicicletă!PIERREMai sunt și alte feluri de a câștiga bani: loteria, bingo… Mai sunt şi moşteniri pe lumea asta…MARTINA, da, o moştenire din America! Haida-de!PIERREDin America sau din altă parte…

(JACQUELINE ascultă, priveşte şi iese primind acceptul domnului MARTIN)

MARTINIa mai taci că ai început să mă plictiseşti. Asta nu se întâmplă niciodată, niciodată!PIERRENiciodată?MARTINNiciodată!JACQUELINE

(intră)

A sosit poştașul! MARTINEi şi? Eu nu aştept nimic.JACQUELINEE un colet mare. Şi vine de departe!MARTINSă intre!JACQUELINEAm plecat că se grăbește.

(iese şi revine târând lada şi cu o scrisoare la brâu)

MARTINCe poveste mai e şi asta? A băut mai mult decât trebuie şi a greşit adresa.JACQUELINE

2

E un lădoi! Tocmai din America!PIERREO moştenire! Sunt sigur că e o moştenire!MARTINOf, tare mă mai plictiseşti! Şi, totuşi, e adresa mea.PIERREŞi vine din America…JACQUELINE

(complicitate)

Nu deschizi scrisoarea? MARTINBa da!… Ia să vedem ce scrie… „Verişoara dumneavoastră din America”… Ei, asta-i bună! O verişoară în America!JACQUELINECiteşte mai departe, citeşte!MARTIN…„la capătul unei vieţi lungi şi fericite… prin testament… sunteţi unicul ei moştenitor”…PIERREV-am spus eu, e o moştenire! Pun rămăşag că înăuntru e o comoară!JACQUELINENu deschidem lada, tată, n-o deschidem odată?MARTINDa, da… Asta zic şi eu meşteşug!JACQUELINEDă-mi cheia, tată!MARTINCheia? Care cheie? N-am nici o cheie!JACQUELINEAi luat-o tu, Pierre?PIERRENu! Nici n-am văzut-o…JACQUELINEDă-mi voie, tată! Asta era… „Cheile… s-au pierdut!”PIERRESparge broasca!MARTINCe-ţi trece prin cap?PIERREDacă-i tragi una c-o rangă…MARTINSă tragi una c-o rangă… Auzi!PIERREDacă înăuntru e o comoară? Hai să-l spargem!MARTINSă-l spargem! … Să-l spargem!… Priveşte! Câţi ani de muncă n-o fi cerut o uşă ca asta! Şi tu?… Cu ranga… Sălbaticule!JACQUELINENu te supăra, tăticule! Pierre voia să găsească o comoară pentru noi, nu pentru el…MARTINBine… să lăsăm asta… Eu n-am nevoie de comori. Am o meserie şi sunt mulţumit. Ei bine, Jacqueline şi cu mine…JACQUELINEDe acord, tăticule.MARTINN-o să căutăm nici un meşter care să descuie broaștele… Nici unul!JACQUELINE

3

De acord, tăticule!MARTINNici unul! Şi-ţi dăm ţie tot ce se găseşte în cufăr! Tot!JACQUELINE

(se repede la ladă, iar domnul MARTIN i se aşează în faţă)

Tot, tăticule!MARTINCu o condiţie: să faci tu, cu mâinile tale, cele şapte chei care să descuie cele şapte broaşte.PIERRELe fac, dom’ Martin!MARTINAtunci ne-am înţeles, băiete!PIERREO zi, două şi sunt un om bogat!MARTINSă te văd! Pierre!PIERRECe-i dom’ Martin?MARTINCumpără-ţi o pilă… şi-o batistă mare…PIERREO batistă mare?…MARTINCa să-ţi ştergi fruntea… o comoară adevărată se plăteşte cu sudoare, fiule!PIERREMulţumesc, dom’ Martin… mulţumesc!…MARTINLasă-mă în pace!Hai la treabă!Nu mai face caz!Eşti mai eficaceCa o babă Azi…

(se aşează la masă)

JACQUELINEGata şi cafeaua…Vezi că frige!E pe aragaz!MARTINÎmi beau cafeaua!

(aşteaptă visând)

JACQUELINE (iese, apoi scoate capul)

Vezi că frige! (se retrage)

MARTIN şi JACQUELINEFrige?!…PIERRECe povarăE o comoară!Linişte cum să aiDacă de capăt nu-i dai?

Ce idee!„Faci o cheie!”Vrea el să dau de greu,Însă lădoiul e-al meu.

4

Ah, ce plăcereSă ai putere:Faci tot ce vrei şi când vrei.

Pentru avere,Dacă se cereFaci chiar şi câteva chei.

(Domnul MARTIN rămâne fredonând şi făcându-şi treaba; măsoară şabloane. JACQUELINE intră şi vrea să se ducă spre ladă dar se opreşte.)

MARTINEşti bolnav?PIERREAm adus cheile. Pot să le încerc?MARTINCheile… le-ai şi făcut! Ia să văd… Astea-s chei pentru uşi de temniţă, măi băiete! Unde le-ai găsit?PIERREÎn fundul pivniţei. Am muncit oho, ho!… Erau sub nişte butoaie… lăzi… saci cu cartofi… MARTINDa?! Nu mai spune! Pentru un leneş ca tine nu e rău…PIERRENu se potrivesc deloc cheile astea!MARTINPoate ar trebui să le pileşti puţintel…

(se pregăteşte să plece)

PIERREO să încerc, dom’ Martin!MARTIN

(se opreşte)

Munceşte, băiete, munceşte! (pleacă)

(Jacqueline cântă. Apoi iese. Intră domnul Martin şi Jacqueline)

MARTINFata asta începe să îşi cunoască meseria… JACQUELINEAi dreptate, tată! L-am văzut când făcea nişte schiţe, calcule…

(în şoaptă)

…a luat tiparul cheilor cu nişte ceară. (intră Jacqueline cu cheia în mână)

MARTINNu oricine ştie să facă aşa ceva. Mecanică fină, ce zici?JACQUELINEGrosolane!PIERREGrosolane!… Nu-ţi dai seama ce putere îţi trebuie să tai fierul! Şi ce îndemânare… Ia uite aici!JACQUELINEHa, ha, ha!PIERREN-ai decât să faci haz!JACQUELINEE o namilă de cheie!PIERREMă scoţi din sărite, mă scoţi din sărite!MARTINJacqueline nu-l mai scoate din sărite! Ce ai în mână? Un tirbuşon?… O lopăţică?…

(Pierre iese foarte supărat dar intră repede, mai senin)

MARTIN: Mult se mai oboseşte un leneş ca să se îmbogăţească!PIERRE

(intră)

Nu mai ţin la avere, domnule Martin! Am priceput!5

MARTINCe-ai priceput?PIERRECă totul e să ştii să pedalezi, nu să ai cincizeci de biciclete!MARTINNu-mi vine să-mi cred urechilor!PIERREVreau să-ţi arăt ceva!

(Scoate cheile)

MARTINAstea sunt cheile, băiete! La treabă!JACQUELINEBravo, Pierre!PIERREVrei să deschizi dumneata, domnule Martin?MARTINNu, băiete! Deschide tu, e meritul tău!JACQUELINEAşa e! E meritul tău!

(îl sărută, se îmbrăţişează)(Se deschide lada – cutii în cutii – râs general)

MARTINLumea e un lădoi:Toţi facem chei, munca e-n toi,MARTIN + JACQUELINEDar, uneori, norocul sare la noiCu patru foi dintr-un trifoi.MARTINViaţa e un războiVai de cioban când lupul sare la oi,Dar vai de oi,Dar vai şi de noi.JACQUELINENu pot trăi doar cu trifoiViaţa e grea şi cu patru foi.MARTINŞi nici pe lup să-l tot jupoiLupul e lup şi când zace-n noi.TOȚI TREISă facem deci chei pentru lădoiFără să dăm, la greu, înapoi!Cu bun şi rău lumea e-n noi,Viaţa nu e un câmp de trifoi.

Lupul leneșdupă Stefan Lenkisch

Personaje:Veverița, Lupul, Greierașul, PISICA, Doctorița, CĂŢELUL, Șoricelul

VEVERIȚA (vine, pândește, cântă)

6

Hai, muncește, / Lustruiește! / M-am săturat de lup! / Cizma îmi vine s-o rup / Doar arată fără pată, / Nu știu ce vrea să-i fac / Eu cred că lupul e drac. / Nu știu ce vrea să-i fac / Eu cred că lupul e drac. / Și mă jupoaie ca pe-o oaie... / Coada e-un biet pămătuf. / Eu sunt prea mică, / Tremur de frică / Cine să-l lege burduf?

(pândește și se duce să se culce. Intră Lupul)

LUPUL Muncește, Veverițo! Nu lenevi!

VEVERIȚANu mai pot! Am obosit!

LUPULUite câte mai ai de curățat! Cizmele pentru iarnă, cizmele săritoare cu care alerg după iepuri, cizmele care nu fac zgomot... Așa că dă-ți silința, Veverițo!

VEVERIȚAPrivește în ce hal a ajuns coada mea!

LUPULAdevărat, nu-i prea arătoasă!

VEVERIȚAȘtii ceva, Lupule? Dacă vrei, dau o fugă să-mi aduc coada de rezervă.

LUPULAi o coadă de rezervă?

VEVERIȚASigur că da.

LUPULDacă-i așa, atunci aleargă. Dar ai grijă să te întorci repede.

VEVERIȚACât ai clipi din ochi, Lup neghiob! Lustruiește-ți singur cizmele!

LUPULPăi coada ta de rezervă unde e?

VEVERIȚATot acolo unde e și capul tău de rezervă!

LUPULBlestemata! MARTIN-a tras pe sfoară! Cine-o să-mi mai curețe cizmele? Pe Iepure l-am păcălit, nu mai ține, cu Vulpea nu-mi mai merge... Trebuie să mă schimb eu, da, da, da... Câine! Mă prefac că sunt câine... un câine care latră și nu mușcă... Să-mi caut un prostănac...

(doctorița intră prima şi le face semn și celorlalți să intre. Greierele intră cu scăunelul după el și un coșuleț. Apoi intră și PISICA, întinzându-se. PISICA îl dă pe Greieraș de pe scaun și se întinde el)

DOCTORIȚA (are un arătător și o planşă cu ceea ce spune)

Ia să vedem cum deosebim un lup de un câine? Motănelule, trezește-te! La prima vedere lupul seamănă cu CĂŢELUL. Are patru picioare un cap, două urechi și o coadă. Motănelule, trezește-te! Țineți minte: lupul are ochii verzi, dar când se-nfurie, ochii lui se fac roşii. Ați înțeles?

GREIERAȘULAm înțeles!

DOCTORIȚAMotănelule, cât mai ai de gând să dormi?

PISICAVreau să dorm.

DOCTORIȚAA doua deosebire: când CĂŢELUL se bucură dă din coadă, dar lupul nu știe să dea din coadă. Ați notat?

GREIERAȘULAm notat.

DOCTORIȚABravo, Greierașule! Motănelule! Ei, te vindec eu de lene!

(îl amenință cu arătătorul)

PISICANu vreau să învăț... Nu vreau să mă vindec...

DOCTORIȚADeschide gura!

7

PISICAMi-e lene...

DOCTORIȚARespiră!

PISICAMi-e lene...

DOCTORIȚAIa această pastilă și imediat îți trece lenea.

PISICANu vreau! Nu am chef!

DOCTORIȚADe ce nu vrei?

PISICAPentru că mie îmi place să fiu leneșă... Ce șmecheri! Vor să învăț... să muncesc... Mie îmi place să moțăi la soare, cu burta în sus.

(cântă)

Să dorm / Eu vreau, / O spun oricui pe șleau. / Eu vreau să stau. / Miorlau! / Să-nvăț nu pot / Mai lingă-se pe bot! / Mă doare-n cot / De tot! / Miau, miau. / Mă întind la soare. / Miau, miau / Și nimic nu vreau. / Mi-au spus: / „Du-te la răcoare!” / Eu nu-s prost / Să mă las dus.

(doctorița iese studiind dosarul. Greieraşul iese sărind după ea, vorbind cu greierașul imaginar)

LUPUL (cântă)

Ochii verzi, coada-n vânt, / Ce frumos sunt! / Părul sur ca veșmânt, / Ce modern sunt! / Să mă murdăresc, / muncind, n-are rost / Vreau să am aici / Aici un prost.

CĂŢELULMiroase a cărţi... a creioane... Clar: Doctorița! Alte urme! Cizme...

LUPULNepoțelule!

CĂŢELULCine mă strigă?

LUPULEu, Câinele, unchiul tău! Te știu de când erai mic de tot... te jucai pe genunchii mei…

CĂŢELULEu?... Pe genunchii dumitale?

LUPULDa... Nu vrei să-mi faci o vizită? Tare m-aș mai bucura...

CĂŢELULDe ce nu? Să mergem! Mă bucur că te-am cunoscut!

LUPULȘi eu sunt foarte bucuros, nu ți-am spus?

CĂŢELULEști bucuros? Și de ce nu dai din coadă?

LUPULSă dau din coadă? Prostii!...

CĂŢELULToți câinii dau din coadă când se bucură. Nu știi?

LUPULGata, gata! Nu mai lungi vorba! Hai să mergem!

CĂŢELULNu! Nu ești unchiul meu, Câinele! Ești Lupul!

(pleacă)

LUPUL (se întâlnește cu Șoricelul)

Bună ziua, Șoricelule, grăsuțule!ȘORICELUL

Bună ziua, dar cine ești dumneata?LUPUL

Dar nu mă cunoști? Eu sunt Câinele. Lucrez în brutărie.8

ȘORICELULȘi mie mi-ar plăcea să lucrez la brutărie, să mănânc pâine și covrigi și... Unde-i brutăria asta?

LUPULAici, aproape... Și eu merg într-acolo.

ȘORICELULMă iei și pe mine?

LUPULSigur că da! Ce mai aștepți?

ȘORICELULCe ochi verzi ai, domnule Câine!

LUPULProstii! Nu dau din coadă, am ochi verzi și mă enervez! Hai că n-am timp!

ȘORICELULNu te enerva! Nu te enerva că ți se fac ochii roșii... roșii de tot. Nu ești Câinele, ești Lupul!

LUPUL (cântă)

Știu precis când să sar / Pe dușman, zdup, / Nu mă tem de țânțar / Fiindcă sunt lup / Dacă sunt flămând, / Pe toți vă anunț: / Vă mănânc pe rând / Pe cei mai mărunți! Cum îți mai merge Veverițo? Vino mai aproape!

VEVERIȚANu mă păcălești tu a doua oară...

LUPULAsta-i coada de rezervă? E foarte...

VEVERIȚATare prost ești, Lupule! Am fost la doctor și...

LUPULVindecă și cozi?

VEVERIȚAPăi?...

LUPULOchi vindecă?

VEVERIȚAPăi?...

LUPULMi-a venit o idee... Sunt foarte deștept!

VEVERIȚACa o cizmă!

LUPULPăi...

(cântă)

Am idei – vin la timp – Ce deștept sunt! / Năpârlesc, deci mă schimb, / Genial sunt! / Iată, sunt bolnav! / Sunt dur, ochii crunți! / Însă, la nărav, / Deloc nu renunț!

DOCTORIȚAPentru orice am un leac... bolilor le vin de...

GRAIERAȘULHap – hap – hapciu! Pot să intru?

DOCTORIȚACine-i acolo?

GREIERAȘULEu, Greierașul!

DOCTORIȚAIntră, intră!

GREIERAȘUL Am intrat!

DOCTORIȚASari pe...

GREIERAȘUL9

Am sărit!DOCTORIȚA

Ce te supără?GREIERAȘUL

Hapciu!DOCTORIȚA

Ai răcit. Îți pun niște picături în nas și-ți trece. Stai culcat pe spate, nu te mișca.LUPUL

Se poate intra?DOCTORIȚA

Intră, intră!LUPUL

Sunt un biet Câine, care s-a bătut cu Lupul pe viață și pe moarte. Cu ochii nu mai văd... coada n-o mai pot mișca...

DOCTORIȚAO să-ți dau niște ochelari negri...

LUPULȘi coada ar trebui reparată...

DOCTORIȚAO reparăm. Mă duc s-aduc tot ce trebuie.

LUPULHa-ha-ha-hau!...

GREIERAȘULVai! Acesta este Lupul, Lupul!

LUPULLupul? Cine vorbește?

GREIERAȘULSăriți! Ajutor! E Lupul!

LUPULTe mănânc! Te înghit!

GREIERAȘULNu poți, nu poți!

LUPULTe zdrobesc!

DOCTORIȚAPe cine zdrobești, potaie?

LUPULSăriți! Ajutor! Sunt Lupul!

PISICA (intră)

Ce bine e! Toată viața aș sta la soare...LUPUL

Să-mi curăț singur cizmele? Ce rușine!PISICA

Ești bolnavă, cățelușo?LUPUL

Nu! Cățelușă? A, da, sunt o cățelușă blândă.PISICA

Și de ce plângi?LUPUL

De ciudă!PISICA

De ciudă?LUPUL

Nu știu cine a răspândit zvonul că pisicile nu pot fi prietene cu câinii și eu toată viața am visat să mă împrietenesc cu o pisicuţă mică și pufoasă ca tine...

10

PISICAȘi eu m-aș împrieteni cu tine.

LUPULMinunat!

PISICAȘtii?... După ce m-am certat cu toți prietenii...

LUPULNemaipomenit!

PISICA…Abia aștept să vadă că m-am împrietenit cu un câine adevărat!

LUPUL Vom trece prin fața lor braț la braț!

PISICAPerfect!

LUPUL (cântă)

Ochi verzi, coada-n vânt, / Ce frumos sunt! / Părul sur ca veșmânt, / Ce modern sunt! Iată și locuința mea! Intră, nu te sfii!

PISICACe murdar e la tine!

LUPULHa-ha-ha-hau!

PISICADe ce râzi? De cine râzi?

LUPULDe tine! Ha-ha-ha-hau! Cățelușă... Eu sunt Lupul! Lu-pul!

PISICAMi-a plăcut păcăleala, dar acum trebuie să mă întorc acasă.

LUPULN-ai să pleci nicăieri! Rămâi să-mi cureţi cizmele. Zburlește-ți coada și apucă-te de treabă.

PISICAEu? dar eu nu mă pricep la nimic. Habar n-am de nimic.

LUPULEști leneșă!

PISICAAșa-i! Și nici nu știu să curăț cizme.

LUPUL Atunci te mănânc!

PISICANu! Nu vreau să mă mănânci!...

LUPULVrei – nu vrei, te mănânc! Dacă se întâlnesc două animale, unul mănâncă și celălalt se lasă mâncat.

PISICAAjutor! Săriți!

DOCTORIȚADeschide ușa, Lupule!

LUPULPauză de masă!

DOCTORIȚADeschide imediat!

LUPULHa-ha-ha-hau! Până nu strănut de zece ori, nu deschid!

DOCTORIȚAEi, Greierașule, intră în acțiune!

LUPULCine mi-a intrat în ureche? Cine mă gâdilă? Aoleu! S-a vârât în nas! Hap-hap-hapciu!

11

Capra… altfel

Personaje:Povestitorul, Capra, Iedul cel mic, Iedul mijlociu, Iedul cel mare, Lupul

POVESTITORULAm să vă spun, copii, o atfel de poveste despre capra cu trei iezi.Pe parcurs voi avea nevoie de ajutorul vostru, pentru că deşi sunt mai mare decât voi, nu prea am fost atent la lecţii şi cred că voi încurca povestea.Mă puteţi ajuta?TOŢI: Da, te ajutăm.POVESTITOR: Aşadar, povestea se petrece într-o vreme de demult, pe când făcea plopul mere şi rachita micşunele. Într-o pădure îşi avea casă o capră care avea un ied, doi sau trei iezi? Oare câţi or fi fost?PREŞCOLARII: Trei iezi.POVESTITORUL: Sigur nu erau 2 iezi?PREŞCOLARII: Sigur, sigur erau 3 iezi.POVESTITORUL: Deci, în acea casă trăia o capră cu 3 iezi: unul mare, unul mijlociu şi unul mic, nu-I aşa?PREŞCOLARII: Da, da.POVESTITORUL: Iată că acea capră într-o zi, când rămase fără de mâncare pt iezi, îi ia deoparte şi le zice:CAPRA: Dragii mamei, cipilasi, eu am să mă duc să aduc de-ale gurii. Voi să aveţi grijă şiş a nu deschideţi uşa la nimeni. O să-mi deschideţi numai mie, dup ace vă voi cânta aşa:

Trei iezi cucuietiUşa mamii descuieti

Ca mama v-aduce vouăFrunze-n buzeLapte-n ţâţeDrob de sare

În spinareMalaies

În calcaiesSmoc de flori pe subsiori.

Aţi înţeles ce am spus eu?IEZII: Da, măicuţă!CAPRA: Pot să am încredere în voi?IEDUL CEL MARE: Să n-ai nici o grijă măicuţă, că noi suntem băieţi mari, ce am vorbit, vorba rămâne.CAPRA: Dacă-I aşa veniţi la mama să vă sarutesi am să plec.IEDUL CEL MIC: Mergi sănătoasă, măicuţă şi Dumnezeu să-ţi ajute să te întorci cu bine.POVESTITORUL: Iată, capra pleacă să aducă de-ale gurii. Oare o vor asculta iezii? Uite, dacă aş fi fost atent la şcoală aş fi ştiut... sau poate şi ei sunt ca mine... Mama îmi zice să-mi fac temele şi eu de colo: Îndată mămico!!!! Şi mai trag o partidă de fotbal cu pietenii. Oricum ia, să vedem ce se mai întâmpla... Ei!!!! Iată un lup, care dă târcoale casei. Ce-o fi vrând?Auzi lupule? Tu ce cauţi în povestea asta?Parcă erai în altă poveste...LUPUL: Dar tu nu ai fost la şcoală??? NU-I aşa copii ca eu sunt lupul cel rău, cumătrul cel lacom caprei?PREŞCOLARII: Da, da.POVESTITORUL: Dar care-I treaba ta aici în poveste?LUPUL: Aşteaptă şi-ai să vezi...De i-ar împinge pactul să-mi deschide ca aşa mi-e de foame...

Trei iezi cucuietiUşa mamii descuieti

Ca mama v-aduce vouăFrunze-n buze

12

Lapte-n ţâţeDrob de sare

În spinareMalaies

În calcaiesSmoc de flori pe subsiori.

Hai deschideţi fugă, dragii mamii!!!POVESTITORUL: Ce mincinos e lupul ăsta!!!! Oare îi vor deschide iezii?IEDUL CEL MARE: Săriţi şi deschideţi uşa că vine măicuţă încărcată cu multă greutate.POVESTITORUL: Aoleu!!!! Or să deschidă uşa şi vor cădea în gura lupului! Vai de ei sărăcuţii!!!IEDUL CEL MIC: Să nu cumva să deschideţi că nu-I măicuţa noastră. Nu este vocea ei. Ea are o voce mai subţire şi mai frumoasă. Este lupul cel rău.POVESTITORUL: Isteţ iedul ăsta mic. BIne că nu au deschis.Au scăpat de data asta. Cred că lupul s-a lecuit sin u-I mai trebuie iezi de mâncare. Dar iată-l din nou... Dar ce-I cu tine, lupule? N-ai văzut că nu-I poţi păcăli pe iezi? LA ce te-ai mai întors?LUPUL: CE ştii tu? Am găsit soluţia să-I păcălesc: Am fost la un meşter fierar şi mi-am ascuţit glasul şi de data asta am să-I fac să-mi deschidă!! POVESTITORUL: Oare? Ce ziceţi copii, îi va păcăli lupul de data asta?PREŞCOLARII: Da, da.LUPUL: S-o credeţi voi!!! Ia ascultaţi aici:

Trei iezi cucuietiUşa mamii descuieti

Ca mama v-aduce vouăFrunze-n buzeLapte-n ţâţeDrob de sare

În spinareMalaies

În calcaiesSmoc de flori pe subsiori.

IEDUL CEL MARE: Asta sigur e măicuţa noastră. VEzi dacă m-am luat după tine? Am ţinut-o pe măicuţă cu greutate la uşă. Haideţi, să-I deschidem de îndată!!!IEDUL MIJLOCIU: Totuşi parcă nu seamănă cu măicuţa noastră. SĂ-l lăsăm să mai cânte o dată.IEDUL CEL MIC: Şi eu zic că nu-I măicuţa noastră. SĂ nu-I deschidem!!!IEDUL CEL MARE: Are san e certe mama că nu i-am deschis. TReaba voastră. Voi sunteţi vinovaţii.POVESTITORUL: Cred că au scăpat şi de data asta. Vezi, lupule, nu ai reuşit să-I păcăleşti.LUPUL: Vai de capul meu!!! Am să mor de foame.Aş, ce mă roade stomacul! Ce să fac? Copii, nu aveţi ceva de mâncare?POVESTITORUL: Mai bine te-ai duce să munceşti şi asfel vei avea şi tu ce mânca. Nu-I aşa, copii? Parcă era într-o poezie, dacă îmi aduc eu bine aminte cineva care nu avea ce mânca iarna şi trebuia să cearea de împrumut o grăunţă cât de mică... Cine şti dintre voi poezia?PREŞCOLARII: Recita poezia” Greierele şi furnica”POVESTITORUL: MI-am amintit şi eu poezia. Dar asta e altă poveste. CE-ai de gând, lupule? Hei, lupule, unde-ai dispărut?Dar iat-o pe mama iezilor...CAPRA: Trei iezi cucuieti

Uşa mamii descuietiCa mama v-aduce vouă

Frunze-n buzeLapte-n ţâţeDrob de sare

În spinareMalaies

În calcaiesSmoc de flori pe subsiori.

IEDUL CEL MIC: Aceasata-I măicuţa noastră!!! Săriţi să-I deschidem de îndată!!!

13

IEZII: Eşti sigur???IEDUL CEL MIC: Da, cu siguranţă. N-aţi auzit? Numai măicuţă sties a cânte aşa.IEZII: Atunci să-I deschidem.CAPRA: Drăgălaşii mamii!! Iată ce v-a adus mama. NUmai bunătăţi pentru nişte copilaşi aşa cuminţi că voi!IEDUL CEL MIC: Să ştii măicuţă că a trecut şi cumatru- lup şi a vrut san e păcălească, darn u areusit.POVESTITORUL: AU scăpat şi de data asta. Dar iată-l din nou pe lup. Ce-o mai fi vrând de data asta?LUPUL: CUmătra, cumătra, fă-ţi milă de un biet flămând. Umblu de 3zile fără să pun vreo bucătura în gură. Te rog fie-ţi milă!!CAPRA: Dar tu ai vrut să-mi mănânci copilaşii!!! Cum să-mi fie milă de tine?LUPUL: T rog din suflet, fie-ţi milă!! Ai nişte copilaşi tare ascultători şi nu s-au lăsat păcăliţi. Am să muncesc în schimbul unei bucăţi de pâine. Uite, am să dun frunzele din curte, am satai lemne, ai o grămadă de lucruri de făcut şi ţi-ar prinde bine o mână de ajutor.CAPRA: Ce pot zice eu? Dacă atunci când vei fi în preajma iezilor o să-ţi vină gând năstruşnic şi o să vrei să-I mănânci din nou?LUPUL: Nu cumătra, dacă-mi dai de mâncare voi fi satul sin u-mi mai trebuie altceva. Uite îi am martori pe aceşti copii că nu voi mai mânca niciodată carne de iedCAPRA: Ce ziceţi, copii, să-l cred pe lup? SĂ-I dau de lucrul lupului?PREŞCOLARII:...POVESTITORUL: Dar parcă era alfel sfârşitul poveştii... Ştie cineva cumse termină povestea?UN PREŞCOLAR spune sfârşitul poveştii în varianta originală.

14