LUNr, iN sApreuiNa cALEr

Irah Rose se mindrea ca putea sa gindeascA sub presiune.

Fusese asistenta medicala sefa intr-un spital mare timp de un

deceniu 9i fusese, de asemenea, unul dinte cei cfiva credincio5i

de acolo din uftimii trei ani $i jurnatate. Supravieluise daorita

istelimii sale gi scipase cu iscusinp de Fo4ele de Mentinere a

Pacii ale Comunitalii Globale, pina cind, ln cele din uma,fusese nevoiB sa fuga $i sa se alatue Amatei Patimirilor.

Dar in lunea din saptamina in care urma sa aiba loc

asasinarea celor doi martori gi a Antihdstului, Leah nu avea

nici cea mai vagl idee ce sa faca. Deghizata si asumlndu-si o

identitate falsa. luindu-si numele Donna Clendenon, credea cireugise si pacdeasca autorittlile de la inchisoarea Belgium

Facility for Female Rehabilitation (BFFR sau Buffer). Se

daduse drept matuSa lui Hattie Durham.

Un gardian cu privire neincrezatoare, pe al carui ecuson se

putea citi numele CROD( si al carui accent era negre$it fran-

Fzesc, inaeba:

- $i ce va face sa creded ca nepoata dumneavoastra este

hchisa la noi?

- Credeti ca a$ fi batut tot drumul din Califomia pina aici

daca as fi avut vreo indoiala in aceasta priyinfa? spuse Leah.

l6 Tim LaHaye & Jerry B, Jenkins

Toata lumea Stie ca Hattie este la Buffer 9i cunosc ai numele

sub care este inchisa: Mae Willie.

Gardianul isi inclina capul infr-o parte.

- $i mesajul nu poate fi hansmis decit personal?

- E vorba despre un deces in familie.

- lmi pare rau!

Leah i$i tuguie buzele, con$tienta de dintii artificiali,proeminenti. ,,Sint sigura ca-d pare", zise ea in gind.

Croix se ridica in picioare si frunzari paginile clipboardu-

lui seu.

- Buffer este o inchisoare de maxirna securitate, in care nu

exista drepturi de vizitare obisnuite. Domnisoara Duham a fost

sepamfA de ceilati definuti. Va trebui sa. va obfin un permis pentru

a vi se pennite s-o vedeli. As put€a sa ii transnit chiar eu mesajul.

- Nu vreau decit cinci minute, insista Leah.

- Va puteli imagina ci ducem lipsi de personal.

kah nu raspunse. La inallarea la Cer pierisera milioane

de oameni. De atunci murisera jumatate dintre cei rama$i.

Peste tot era lipsa de personal. Abia daca mai eiistau locuri de

munca cu norma intueaga. Croix ii ceru sA aq&pte intr-unvorbitor, dar nu ii preciza si faptul ca nu va vedea nici un an-

gajat, nici un de nut, nici un vizitator timp de mai bine de

doua ore. O camaruF de sticli, unde se parea ca a stat cindya

un functionar, era acum goalA, Nu era nimeni pe care Leah

sa-l poata intreba cit va dula a$teptarea, Si, cind se ridica sA

caute pe cinev4 descoperi ca era incuiata inauntru. Oare o

descoperisera? Era Si ea inchisar acum?

Chiar inainte ca Leah sa se apuce sa bata in usa si sa shige

dupa ajutor, Croix se intoarse. Fara sa-$i ceara scuze Si - dupa

cum observa ea - evitind contactul vizual, incepu:

- Superiorii mei analizeazd cererea dumneavoastra $i va

vor suna la hotel miine.

l-eah se lupta sa-$i ascunda zimbetul. ,,De parca eu am sa

va spun unde stau", gindi.

- Ce-ar fi sa sun eu? propuse Leah.

- Cum va convine, zise Croix ridicind din umeri. Merci.

Apoi, ca gi cuni ti-ar fi dat seama de greseala, preciza:

Mullumesc.

Rasuflind usunta cind iegi, Leah se invirti cu ma$ina prin

oras, pentru a fi sigura ca nu este urmarita. intrucit primise

instructiuni enigmatice de la Rayford sa nul sune pina vineri,

ii telefona lui Buck gi il puse la cuent cu ultimele evenimente.

- Nu gtiu daca sa fug sau daca sa imi joc rolul in corti-nuare, sPuse ea,

in acea noapte, in camera de hotel, Leah avu un sendment

de singuratate aproape la fel de apasator ca atunci cind desco-

perise ca se afla printre supraviefuitori. ii multrumi lui Dumne-

zeu pentru Annata Patimirilor Si penEu felul in care membrii

acesteia o primisera in mijlocul lor. Toti, cu exceptia luiRayford. desigur. Pe el nu putea sa I descifreze. Era un om

extraordinar, realizat, cu eyidente caliad de conducator, pe

care il adrnirase pina in ziua in care ea se mutase in locuinFde refugiu. Nu se hlelesesera bine, dar, de fapt, 9i toli ceilalli

pareau sa aiba nemullurnid in ceea ceJ privea.

De dimineati, I*ah facu un dug, se imbrrca ti minca pu$n,

planuind sa o vadar pe Haftie de indaa ce va primi perrnisiunea.

Voia sa sune la Buffer de pe telefonul mobil care nu putea fidetectat, dar se trezi privind la televizor cum Carpathia iibatjocorea pe Moise 9i pe IIie in vazul intregii omenid.

Se aseza" cu gura cascata, in timp ce Caryathia ii ucidea pe

cei doi manori cu o anna putemica. Leah i$i aminti momenhr.t

POSEDATUL l'7

l918 Tim LaHaye & Jerry B. Jenkins

cind camerele de luat vederi fusesera intoarse de la aceasB

scena yiolentd. Apoi urma cutremurul care transfoma in mo-loz a zecea pane din Ierusalim.

Televiziunea intemalionala a Comunitatii Globale prezenta

scene ale cutremurului, presafate cu imagini ale martodlortacud, batjocorili de Carpathia; acesta zimbea cu superioritate,

la vederea sfirgitului lor infam. Imaginile redate cu incetini-torul erau hansmise la nesfrgit 9i, degi plina de repulsie, Leah

nu putea sa-Si intoarca privirea.

$tiuse ca aceste lucruri se vor petece; cu totii $tiusera asta -toli elevii lui Tsion Ben-Judah. Dar o goca $i o intrista sa vada

cum se petrecusera, iar ochii i se umplura de lacrimi. $tia gi

cum se va termina totul, gtia ca ei vor fi reinviafi Si ca, larindul lui, Carpathia va fi ucis. Leah se ruga pentru noii eiprieteni, dintre care unii se aflau in lerusalim. Dar nu voia sa

st€a acolo fi sA boceasca, pentu ca era multa reaba de faculLucrurile se yor iffautad Si mai mult, iar Leah avea nevoie de

tot anhenarnentul privind negocierea momentelor criticepentru a se pregati $i pentru a se convinge ca.era capabilA. sa

ihca fa6 situafiei.

Telefonul de la Buffer suna mult timp, iar Leah fu con-

solata macar de gindul ca guyemul mondial suferea, ca totioamenii de rind, de lipsa unei jumatali din populalie. in cele

din urma, o femeie ridica receptorul, dar Leah nu se inlelese

cu ea, nici macar in legatum cu angajatul pe nume Croix.

- Un gardian francez? incercal-f-ah.

- A, stiu Ia cine va referi(i! A$teptati.

in cele din urma raspunse un barbat.

- Cu cine dorifi sa vorbiti, va rog? intreba el, grabit.

- Cu gardianul Croix, raspunse ea. un baftat de i,80 metri...

- Croix! urla barbatul. La telefon!

POSEDATUL

Dar acesta nu veni sa raspunda. Pina la urma" l.eah inchisegi se duse cu automobilul la inchisoare, lasindu-$i telefonul inma$ina, pentru siguanF.

Dupa o lunga asteptare, Croix o conduse intr-o alta

incApere izolata, Aceasta avea o feteastra hrga, despre care

Leah gindi ca e$e 6 og[nda cu doua fe1e. O incercd din nouteama ca fusese deja descoperita.

- An crezut ca o sA suni, spuse gardianul, alatindu-i uIIscaun, cu clipboardul ormiprezent in mha.

- Am incercat, zise ea. Locul acesta este prost administrat.

- Din lipsa de personal, .iusrifica el.

- Puiem sA continuAm? inheba Leah. Trebuie str-mi vad

nepoata.

- Nu-

- Nu?

Croix se uita lung la ea, parind ca nu vrca sa se r€pete.

- Ascult, spuse ea"

- Nu am permisiunea de a...

- Nu venili la mine cu dintr-astea, zise Leah. Daca nu opot vede4 nu o pot vedea, dar am dreptul sa qdu daca este

sanatoasa, daca este in Yiala!

- Este Si sa,natoasa, Si in viala.

- Atunci de ce nu o pot vedea?

Croix strinse din buze.

- A fost transferata, doamna.

- De ieri?

- Nu am permisiunea de a..

- De cit timp e plecata? Unde este?

El clatina din cap.

- Va comunic exact ce mi s-a spus. Daca vreli sa-i trans-

miteli un mesai...

Tim LaHaye & Jerry B. Jenkins

- Vreau sA o yad. Vreau sa ma asigur ca este bine.

- Din cunosrintele mele, esle bi...

- Din cuno$tintele dumitale! Ai vreo idee cit de limitatesint cunostintele dumitale?

- Daca ma insultali, nu.,.

- Nu vreau sa te insult, domnulel Nu fac decit sA cer sA_mivad nepoata si...

- Ajunge, ofi1er Croix! se auzi o voce de femeie de din_colo de fereasta. Poti pleca.

Croix pleca fara sa spuna ceva $i fara sa o priveasca. Leahremarca un accent asiatic la femeie. Se ridica in picioare gipasi catre oglinda.

- Cam care-ar fi urmatoarea miscare, doamna? Sa plec fieu sau sa primesc ve$ti despre nepoata mea?

Tacere.

- Am devenit $i eu detinuta acurn? Vjnovati prin rudenie?Leah se simtea expusa $i se intreba daca era cineva, de

fapt, in spatele oglinzii. in cele din urma, se indrepta cu pasimari catre u$a, da.r nu fu surFinsA cind constatA ca era incuiala.

- Extraordinar! exclama ea, intorcindu-se iar la oglinda.Care sint cuvintele magice care ma pot scoate de aici? Haideti,doamna! $du ca sinteti acolo, in spate!

- Veli fi libera sa plecati atunci cind yom spune noi asta!Aceeagi femeie. Leah igi imagina o femeie ln virsta,

rcspectabila si, evident, asiatica. inalta miinile, in semn ca se

preda, gi se lasa pe un scaun. Tresari si i5i ridica privirea cindauzi un zgomot la incuietoarea usii.

- Puteli pleca!

Leah se uita la oglinda.

- Pot?

- Cine ezita.-.

POSEDATUL

- A, plec, zise ea ridicindu-se. Pot cel putin sa ya vad pe

dumneavoa$ra la ie.9te? Va rog. Vrcau doar sa gtiu...

- irni puneli rabdarea la incercare, doamna Clendenon. Atri

primit toak informatiile pe care le puteli obtine aici.

Leah se opri cu mina pe clanla ugii, dind din cap, sperind

sa mai scoata ceva de la vocea lipsita de trup.

- Plecati, d<iamna! spuse femeia. Cit timp aveti aceasta

posibilitate.

l,eah facuse tot ce-i stntuse in putinF. Nu voia sa ajunga hlnchisoare pentru aceste prostii. intr-o alta situatie, poate.

pentru alta sarcina. $i-ar sacrihca lib€rtatea pentru doctorul

Ben-Judah. Dar penhu Hattie? insugi doctorul lui Hattie

murise incercind sa o ffateze, iar ea nu paruse recunoscatoarc.

Leah sftabatu vioi coridoarele care rasunau. Auzi o u$a lnurma ei 5i. sperind sa o zareasca pe posesoarea vocii, se

intoa$e repede. O femeie mdrunt6, amnjata, pauda, cu parul

brunet gi purtind uniformd. s€ intoa.rse Si se hdrepta in cealalta

direclie. Ea sa fi fost?

Leah pomi catle intarea principala, dar o coti in ultima

clipa si pa$i in spatele unui sir de telefoane, Voia sa prctinda

ca vorbe$te la unul dintre ele, in cazul in care un eventual

urmaritor s-ar fi grabit sa iasa pe u$4, hsa toate telefoanele

erau stricate, cu luele atimind.

Era pe cale sa renunle la planul ei, cind auzi pagi repezi 6i

vazu o femeie tinAra, asiaticl, iesind in grabl pe usa din fa1a,

zdranganind chei.te de la magina. Leah era convhsa ca vedea

aceeagi femeie care se deplasase in cealalta direclie cind ea se

intorsese. Acum f€ah devenise urmaritorul.

Avu o ezitare in fala usilor de sticla, cind observa ca

femeia se indrepta iute ;i cu pali mAru4i cAtre parcarea pentru

vizitatori, cercetind zona din priviri. Aparent nemulfumita, se

21

Tim LaHaye & Jerry B. Jenkins

intoarse Si o lua incet inapoi, catre intrare. Leah iegi cu

nonsalanta, sperind sa o poata privi direct pe femeie. in cazul

in care o putea face sa vorbeasca, va $ti daca ea fusese cea din

spatele oglinzii.

,,Angajata a Comunitadi Globale $ nu se pricepe nici citm.ine la asta', igi spuse Leah in gind, moment in care femeia o

observa, paru uimita, apoi se stradui sa se poarte normal. Dupa

ce se apropiara una de cealalta, Leah o intreba unde era toale-

ta, dar femeia isi indesa cascheta pe cap gi se intoarse inh-oparte tusind atunci cind fecu prin dreptul ei, neauzind-o sau

prefacindu-se ca nu o aude.

Leah iegi din parcarea nesuprayegheata $i a$tepta la un

indicator de oprire aflat la o jumatate de kilometru departare,

de unde putea vedea in oglinda retrovizoa.re intrarea in inchisoare. Femeia ie$i in graba $i se urca intr-o masina. Hotadta sa

scape de urmarire, Leah pomi in yiteza $i se rataci hcercindsa-ii gaseasca hotelul mergind numai pe sEazi laterale.

il suna pe Rayford in mod repetat. Problema aceasta nu

putea astepta pina yineri. Pentru ca Rayford nu.raspunse, ea se

temu ca telefonul lui nu fi cdzut in miinile cui nu trebuia. Lasa

un mesaj criptic: ,,Pasarea noasha a zburat din cusca. Ce ne

facem?"

Merse cu ma5ina in afara oragului, se convinse ca nu ouffnareste nimeni 5i apoi gasi drumul inapoi spre hotel, lalasarea serii.

Telefonul suna la nici jumatate de ora dupa ce ajunsese incanera.

- Donna la telefon, spuse ea.

- Aveli un oaspete, o femeie, o anunta receptionera. Sa o

trimit sus?

* Nu ! Cine este?

POSEDATUL

- Susline ca este o prietenA.

- Vin eu acolo, spuse Leah.

i5i indesi lucrurile intr-o geanta $i se fudsa la automobil.

incerca sa zareasca prin fereasEa cine era in hol, dar nu reugi.

Cind pomi motorul, in spatele ei se opri o alta. magina. Leahera blocata. igi incuie automat usile cind goferul iegi din cela-

Ia.lt automobil.

in timp ce ochii i se adaptau la lumina, Leah vaz u ca era

vorba despre aceea5i ma5ina pe care o condusese femeia de lainchisoare. Un ciocanit o facu sa tsesara. Femeia, tot in unifor-ma, ii facu senn sa deschida geamul. Leah il cobori doi centi-metri, cu inima batindu-i nebunegte.

- Trcbuie sa-d fac o scena, gopti fem€ia. Joacit-ti rolul.

,3olul meu?"

- Ce vrei? intleba. Leah.

- Vino cu mine!

- Niciodag! Daci nu yrei sa,ti fac masina zob, ia-o dincalea mea.

Femeia se apleca.

- Excelent! Acum coboara din masina, lasa-ma sili pun

catusele Si...

- Egti nebuna? Nu am de gind...

- Probabil ca nu imi vezi fruntea in intuneric, spuse fe-mia. Dar ai incredere in mine...

- De ce a5 avea...?

Si alunci IJah yazu. Femeia purta semnul. Era crcdincioasa"

Aceasta arata catre hcuietoare in timp ce scoase catu$ele

dintr-un toc al centudi, kah descuie uga-

- Cum m-ai gAsit? intreba ea.

- Ti-am verificat numele sub care te-ai prezentat la citeva.oEluri, Nu a durat mult.