DestineLiterare

Revistã lunarã de culturã

Anul I nr.2 (2/2008)

Www.scriitoriiromani.com Decembrie 2008

Pa

rc B

rom

on

t, n

oie

mb

rie

20

08

DLA.C.S.R

Asociaþia Canadianã a Scriitorilor Români

Icoana pictata de Ionela Manolescu

© Io

ne

la M

ano

lesc

u

CUPRINS

Nicolae Balasa, Mataniile Alexandrei - fragment.................................................................................2Prof. dr. Marian Barbu, evocare Şerban Cioculescu,... bibliotecar .....................................................5Hanna Bota, Jurnalul unui nabi...........................................................................................................8Eugen de Panciu Ing.Caraghiau, In memoriam...................................................................................9Alexandru Cetateanu, Despre minciuna, denigrare si manipulare in gazetarie ................................12Constantin Clisu, idei trăite sau...risipiri de gânduri .........................................................................13Mihaela Dordea, Nopţi de sărbători cu amintiri de copil....................................................................14George Filip, Pe scurt despre Nicolae Labis.....................................................................................16Silvia Miler De mos Craciun.............................................................................................................20Traian Gardus, Poezii........................................................................................................................20George Georgescu, Moartea ultimului pui de vultur ..........................................................................21 Mariana Gheorghe, Poezii.................................................................................................................24Laura T. Ilea, Moara lui Kalusek, autor Victor Roșca – manual de supravieţuire..............................25Daniel Constantin Manolesco, De la Poïétique d’Aristote, a la Poétique Erhystmique.....................28Nathalie Labreque, Icones – Ionela Manolescu.................................................................................31Kae Mori, Poems............................................................................................................................. 32Ion Murgeanu, CEZAR - o evocare post-mortem a poetului Cezar Ivănescu...................................33Livia Nemţeanu, Discurs ţinut cu ocazia lansării cărţii”Cele trei fete” de Dragoş Samoilă................35Cezar Ivanescu, Poeme....................................................................................................................40Liviu Florian Jianu, Poeme............................................................................................................... 42Prof. Dr. Claudiu Matasa, Marturie despre Emil Palade....................................................................46Andrei Seleanu, An essay on the painting of Zhang He ...................................................................50Beatrice Silvia Sorescu, Poezii..........................................................................................................54Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu, Vremea colindelor....................................................................................56Zoe TorneanuVasiliu, Povestea democratiei romane .......................................................................61Daniela Voiculescu, În cercul oglinzilor.............................................................................................62Maia Cristea-Vieru, Trăind tensiunea documentului.........................................................................64Dan Vulpe, Periplu spiritual – un voiaj interior...................................................................................66Alexandru Cetăţeanu, Politice...........................................................................................................68Mircea Lubanovici, Comunicat catre romanii din Colegiul 3 diaspora ..............................................70Eugen Chivu, Scrisoare catre romanii din colegiul 2 Senat pe diaspora ...........................................71

Editor: Alexandru CetăţeanuRedactor Şef: Dan Vulpe

Redactor Şef Adjunct: Irina EgliRedactor Şef Adjunct: Maia Cristea-Vieru

Tehnoredactor: Dragoş Samoilă

Destine Literare 1

Mă întorsesem acasă. Zi de toamnă târzie! Înparcul oraşului, copacii goi, stingheri, cu crengile sprecer, mai gustau încă din seva caldă a pământului.Peste tot, în jur, covor de frunze plictisite. Ruginiulaşternut printre lăstărişuri îmi trimitea gândul undeva,într-o eternitate parcă neîncepută. Acolo, miracolulseminţei şi veşnica facere! O întoarcere şi reîn-toarcere în începuturi, spre rotunjirea noastră înunivers. Ţineam scrisorile la mine. Un fel de scrierispre necunoscut. Voiam să-mi recuperez, citindu-le,într-un fel, trecutul, şi cu el, măcar ceva din mine, apoisă scap de durere. M-a urmărit şi copleşit, de când…În faţa mea însă, ca un semn, o puştoaică cu părulvaluri îşi plimba surioara, o mogâldeaţă somnoroasă,căreia i se vedeau doar pleoapele căzute meditativ.Privesc în ascunzişul căruciorului ca într-o peşteră atimpurilor. Pe loc, fără să vreau, m-am închipuit mică,într-una din zilele unui început de primăvară, cuzăpezi încă troienite, până spre vârful gardurilor, în-făşurată în scutecele improvizate, primul semn alsărăciei lucii, în care văzusem lumina zilei. Am fost alşaselea dintre cei născuţi de o mamă slabă şi săracă,atât de săracă, încât nici lapte la sân nu avea. Aştep-tau să mor! Şi pentru că n-am făcut-o, m-au dus laCasa de Copii. Închipuire şi nu prea! Doar din primulan de viaţă nu-mi amintesc prea multe, pentru că nudesluşisem bine lumea în care mă zbăteam, iar pecealaltă, formulată de Platon, lumea formelor şi ideilorpure, încă nu mi-o amintisem. Venisem de undeva,

un suflet ameţit de vârtejul cerurilor, şi poposisem al-tundeva, de pildă, aici, cu voi, ca să mă topesc, clipăde clipă, în a învăţa câte una, alta, din treburilelumeşti. Şi, prima chestiune a fost răbdarea. O răb-dare imensă, la nivel planetar, formă de existenţă. Şipentru că răbdau toţi, a trebuit să rabd şi eu. Ei, sănu credeţi că răbdarea mea era un fel de condiţie spreînţelepciune. Mie mi se uscaseră buzele, iar burticami se lipise de spate. Ca să nu mai consum nicimăcar un gram de energie, am tăcut. ,,Doamne, cecopil cuminte!“ – o fi zis, dacă o fi zis careva! …Şi uiteaşa, cam a treia zi, ştiam deja ce e tăcerea. Abia dupăce m-au înregimentat în Leagănul de Copii, după ceam primit cazarmamentul, un pat şi o saltea împuţită,pe care închisese definitiv ochii un confrate – încă maimirosea a el – după ce mi s-a pus un număr la mânăşi mi s-a spus: ,,ăsta e locul tău şi să nu zici pâs, fi-ţi-ar mă-ta a dracu, că dracu te ia!“ – am tras cu ure-chea în jur şi am mai comentat şi eu. …Că secomenta, domnule! Rar tăcea careva! Fiecare pelimba lui. Unuia, că nu-i convenea mirosul. Altuia, că...Totul ţinea de perspectivă şi de cât de serios sepriveau lucrurile, dar fiecare, în felul lui, protesta. Al-teori, când dădea vreunul cu capul de marginea pă-tuţului, începea concertul. Într-un cuvânt, zilnic, tot orepetiţie! Permanent aveam câte ceva de făcut, iardacă se întâmpla să avem câte o clipă de linişte,adormeam. Atunci, în fugă, visam instantaneu niştesâni imenşi, din care trăgeam cu poftă, când din unul,când din altul, râuri de lapte. Şi ce lapte! Când mătrezeam, îmi gustam buzele şi, dezamăgită, îmistingeam dorul cu ceaiul zilnic, un fel de apă călduţăcu gust de cazan nespălat. Ptiu, parcă-l simt şi acum!Totuşi, trebuia să supravieţuiesc. Am avut noroc căeram frumuşică, şi nici pe departe o mofturoasă! Mân-cam orice! Cum făcea nazuri cea de lângă mine, omăslinie, toată numai cârlionţi, cum mă trezeam dinnou cu gura plină. Înghiţeam! Nu ştiu dacă îmi plăcea,dar preferam să dorm cu burta plină, decât să mă per-pelesc toată, până la masa următoare. Aşa se chinuiazbârla. Se născuse doar cu o mână bună. Pecealaltă, probabil, i-o rupsese maică-sa încă de pevremea când era în pântec, şi-i rămăsese doar unciot, oarecum caraghios, pe care, veşnic, se supăra.

,,Draga mea, – încercam eu să o liniştesc – cu tim-

Destine Literare2

Mataniile Alexandrei - fragmentNicolae Balasa

pul o să-ţi crească!“Nu înţelegea şi pace! Se punea şi mai tare pe ţipat,

trântea şi blestema pe limba ei, până ce venea infir-miera, o grăsană îmbrăcată într-un halat pufos. Ea oliniştea. A, nu, să nu credeţi că o lua cumva în braţeşi o alinta. Nu! O plesnea, şi…

,,Taci, ciunga dracu! Te-a fătat mă-ta şi te-a lăsat!“Ca prin minune, vecina mea muţea. Asemenea ei,

şi ceilalţi din jur. Tăceam şi eu. O vreme se auzeaudoar muştele într-un zumzăit prelung.

,,De data asta, am scăpat!“ – mă bucuram, fluturândpicioruşele deasupra corpu-lui.

Când salonul rămâneadoar al nostru, ne puneampe orăcăit, mai ceva cabroaştele în lac. Începeaspovedania. Ne plângeamunul altuia, şi toţi, tavanuluiîngălbenit, cerul nostru boltitşi fără Dumnezeu.

Încetul cu încetul, i-am în-văţat pe fiecare. În stângamea, o rudăreasă, la capulmeu, un sărăntoc şi altsărăntoc, iar la picioare, unbăieţel cu state vechi. Mare,cam patru ani şi ceva… Îllăsase acolo o studentă,care, chipurile, ,,se greşise“,iar, mai târziu, uitase să-lmai ia, chiar dacă între timpajunsese mare profesoarăpe la nu ştiu care facultate.Oacheş şi curios din fire, măprivea, pe furiş, printrestinghiile patului, mai alescând mi se schimbau hăin-uţele zdrenţuite. ,,Sunt sexy? E, ce zici? Te-am datgata!“ – voiam eu să-l incit, probabil, arătându-i cunonşalanţă funduleţul.

De ce să nu recunosc, mai târziu, cam pe când în-cepusem să merg de-a buşilea, şi mie îmi plăcea. Unbăieţel chipeş! Îmi dădea uneori din dulciurile primitede la nişte franţuji care-l vizitau. ,,Mda, că tot mi-amadus amine, l-or fi înfiat ăia, nu l-or fi înfiat?... Sau l-or fi luat aşa, pentru un schimb de organe? Prea seinteresau doar de sănătatea lui?!“ E, Dumnezeu ştie!…Oricum, nu el a fost primul care m-a luat în braţe, cialtul! Unul în toată puterea cuvântului, un om, Iba! Aşa

i-am zis eu, când m-am lipit, ca o maimuţică, de gâtullui, şi când am privit în ochii săi mai senini decât cerulde dincolo de nori. ,,Ta-ta, ta-ta!“ – au strigat şi ceilalţidin jur. Iba, Iba ! – am repetat eu convingător, în timpce strângeam cu mânuţele bomboanele primite, canu cumva să pierd vreuna. Când a plecat, am plâns.* * *

O săptămână întreagă, m-am tot gândit la Iba. Îmisugeam un deget şi devenisem chiar melancolică.Mai bine zis, el îmi plăcuse de la prima vedere. Era în-

soţit de o doamnă şi un băr-bat, îmbrăcat în halat despital.–Ce-ai, fată, te-ai prostit şi

tu? – m-a întrebat, întreacăt, tanti Maria, una din-tre îngrijitoarele mai cu su-flet.

Am dat din picioruşe şi i-am zâmbit.

– Ptiu! Da’ frumoasă te-amai făcut mumă-ta! Fi-ţi-armumă-ta să-ţi fie! – mi – azis ea în timp ce a trecutmâna prin părul meu, apoi ascos din buzunar doi bis-cuiţi, pe care i-a pus lângămine.

– Iba! Iba! – i-am zâmbitdin nou a mulţumire, ur-mărind-o cu privirea printrepaturile celorlalţi. Nu ştiudacă înţelesese ceva, dareu încă nu eram în stare să-i spun mai pe larg ce vreau.Cert este că, a doua zi, mi-a adus din nou biscuiţi şi

câteva bomboane.– Iba, Iba! – m-am agitat eu cu mânuţele.– Ptiu! Să nu te deochi, fată! Că frumoasă mai eşti!

– m-a alintat ea, din nou. Ai fi având şi tu vreun noroc!Te-o lua careva! – a zis înainte de a pleca.

Seara, la masă, tanti Maria m-a luat în braţe şi mi-a dat să mănânc. Era pentru prima dată când măhrăneam altfel decât o făcusem până atunci. Totuşi, înafara faptului că puteam înghiţi mai uşor, sufleteşte,nu am simţit mai nimic.

– Iba! Iba! – am vrut eu să mulţumesc atunci cânderam aproape sătulă, şi am schiţat un gest în acel

Destine Literare 3

Pictura de Eva Haus

sens.– Aşa, mamă, să creşti mare şi cuminte!… Că Dum-

nezeu are El grijă... – m-a încurajat femeia, apoi m-aaşezat uşor cu capul pe o pernuţă.

Pentru o clipă, am simţit că frica, un fel de resortcare se instalase în mine, se mai înmuiase, chiardacă dormitorul imens, în care timpul avea doar nu-anţa ţipătului de copil, semăna cu un teritoriu pe careun anume despotism, în manieră domestică, era la elacasă. A muri sau a trăi aici era totuna pentru cei carerânduiau lăcaşul. În consecinţă, a fi şi mâine însemnaa te lipi de roţile acelui mecanism uriaş, fără a aveadreptul să ştii care ţi-e soarta. Doar un fel de stepăsiberiană îţi era perspectiva zilei, chiar dacă în timpulvizitelor medicale se mai auzea, din când în când,câte o vorbă de forma: ,,pocitul ăsta, doar pentrumăruntaie, altceva!… Cum să-l trimiţi să lupte la…dracu în praznic? E sfrijit rău şi nici că vrea să se în-drepte! Rasă a dracului!… E, să-i mai daţi un pumnde vitamine, poate o ia din loc! …Asta da! Bună dedat la soldaţi! Potoleşte o companie cât ai bate dinpalme! Ca mă-sa!“

Curvă şi curvă de lux pentru regenerat ştăbimea nuera tot una! În plus, agent, gata oricând să-şi jert-fească viaţa pentru propăşirea pe cele mai înalteculmi ale societăţii multilateral dezvoltate, era oonoare, comparativ cu măruntaie pentru salvarea nuştiu cui, sau carne de tun într-un oarecare pustiu. Îndefinitiv, ca în oricare alte timpuri istorice, eram o in-vestiţie care, la o anume vreme, trebuia să şi producă.Strigătoare la cer era însă propaganda pentru binelepoporului şi mai ales pentru tinerele vlăstare, gener-aţia de mâine!Dar şi ea, flecăreala asta, amestecată cu stropi veni-noşi, îşi găseşte locul şi explicaţia de rigoare, când evorba de politic, locul în care morala moare. Degeabas-a zis cândva că libertatea, fie şi politică, înseamnăa face ceea ce permite legea. Ce mai contează că aifurat şi ai înşelat grosolan statul şi, prin urmare, pefiecare din semenii tăi?! Legile, când e vorba de ceiputernici, tot ei le modifică! Binele comun, înîncăperea în care putrezeam în fiecare zi, nu exista,iar dincolo de aceasta, doar ca afiş electoral, săreaîn ochi, din timp în timp, omului târât prin vremuri, dela o zi la alta, ca să-şi scrie istoria. Da, pentru că el,omul, doar el are naivitatea de a spera, de a înghiţisurogatele unui viitor, chipurile, ,,luminos“, chiar şiatunci când prezentul este o mocirlă întunecată. Apoi,tot el, fără a conştientiza, îşi iartă călăul, ba, mai mult,uneori fraternizează sau, de bună voie, îi devine

slugă. Ne naştem cu ochii închişi şi încă de atunci, cuo grabă nebună, semnăm un pact cu moartea, apoi,clipă de clipă, vrem sau nu, murim. În plus, se pare cărăul ne premerge, iar binele se lasă cu greu zidit.Sumbră şi chinuitoare imagine mi-am construit, prob-abil, când am văzut, întâmplător, că dincolo de gar-dul clădirilor în care eram cantonaţi, se înşirau crucileunui cimitir năpădit de bălării. Cu alte cuvinte, subaceeaşi palmă de cer, şi morţii şi viii! Între ei, gardul,nuanţa vieţii, şi crucile, semn al înlănţuirii. M-am năs-cut liberă? Mă tem că nu! De la sânul mamei – ah,mamă, mamă! – şi până la mormântul meu, deasupracăruia va scrie ,,aici se odihneşte…“, politică şi iarpolitică, un fel de sârmă oţelită şi întortocheată, cevine, ehe, de demult, ne străpunge şi ne înşiră, în voiavânturilor, spre o eternitate abisală. Vrei sau nu, îţibate în geam, din aceeaşi clipă, şi semnezi şi cu eapactul, apoi, din nou, vrei sau nu, plăteşti taxa doar casă stai la masa tuturor şi să guşti din mizeria umană.Dar se putea şi altfel? Nu cred, deşi... Omului i s-apus inel în deget, raiul, şi nu s-a mulţumit. S-a de-zlănţuit în el furtuna veşnicului ,,de ce“ şi a muşcatdin măr, apoi din alt măr… Şi tot aşa! A prins gustul,fără să observe prostia, egoismul, ignoranţa, indifer-enţa sau tăcerea amestecate în plăcere!

Doamne, ce vremuri! Ne-am născut într-un secoldement. Două războaie mondiale şi multe altelezonale, două dictaturi inumane şi cine mai ştie câtelocale! Terorism, atentate în care copii ca mine aucăzut victime sau au fost pe post de bombe vii. Mascatuturor, tot felul de motivări doctrinare, naţionale, reli-gioase. Scopul însă, puterea! De stânga, de dreapta,totul e să domine. Ei, şi cât de uşor poate fi activatrăul din noi! Iar politicienii ştiu asta. Sub ascunzişulunui ordin, la bordul unui bolid, omul civilizaţiei, neciv-ilizat, cu creierul cât nuca, senin, cât ai clipi, cu zâm-betul pe buze, face zob un colţ de planetă, că nu e alui! A doua zi, îşi povesteşte isprava într-o cafenealuxoasă, în cealaltă parte a lumii, apoi primeşteonoruri. În urma lui, dezastru, lacrimi şi sânge. În altăzi, este şi el aruncat la groapa istoriei. Răul din noi,sau de te miri unde, energii enorme, se uneşte cât aiclipi, când e vorba să fim bestii. Nimic mai eficient! Iarcei ce se pricep abia aşteaptă să-l concerteze şi să-idea tonul. După aceea, mai greu să faci curăţenie!De când e lumea, mizeria, odată instalată, refuză săse întoarcă acolo unde-i este locul.

….va urma.

Destine Literare4

Formularea de mai sus n-are nimic maliţios însine, nici nu propune o contradicţie în termeni, cândeste cazul unui critic şi istoric literar de talia lui ŞerbanCioculescu (7 septembrie 1902 – 25 iunie 1988). Căcinu poate fi concepută existenţa unui critic şi istoric lit-erar fără o bibliotecă voluminoasă, ca titluri de cărţi şivarietate de autori în domeniu, în spaţiul literar pro-priu-zis. Şerban Cioculescu s-a format pe deplin într-o Românie interbelică, instauratoare şi preţuitoare detradiţie; într-o modernitate născută matură, în cunoşt-inţă de cauză, pentru a decela multitudinea interfer-enţelor comparatismului, plecând de la genul proximşi diferenţa specifică.

Aşadar, după studii primare şi liceale (1913-1923), la Tr. Severin, Cioculescu este student la Fac-ultatea de Litere şi Filosofie (1920-1923) la Facultateade Drept (pe care n-o termină), din cadrul Universităţiidin Bucureşti, apoi, între 1924-1928, şi-a continuatstudiile de filologie romanică în Franţa.

Cu anumite întreruperi, între 1924 până-n 1946,a fost profesor secundar, fie în Bucureşti, fie în alteoraşe din zona Munteniei. Ba chiar la Găieşti, între1924 – 35, fiind coleg cu Vladimir Streinu. Prieteniacelor doi a fost de durată, ea materializându-se, lângăTudor Vianu, în 1944, prin publicarea Istoriei literaturiiromâne moderne.

Latura de istoric literar a activităţii sale scrip-turale mai cuprinde câteva repere, devenite refer-enţiale în bibliografia de specialitate. Ele îi vizează pe

I.L. Caragiale, Tudor Arghezi, D. Anghel – studiimonografice, adevărate interpretări ştiinţifice în liniaexegezelor. Dintre toate, popasurile critice despreOmul şi Opera lui I.L. Caragiale depăşesesc limitele„cazului”, tinzând spre epuizarea surselor şi a des-folierii totale a subiectului, în aspectele lui generale,dar şi particulare. În 1935, Şerban Cioculescu a debu-tat editorial cu volumul Corespondenţa dintre IonLuca Caragiale şi Paul Zarifopol, 1905-1912. De alt-fel, în colaborare cu Zarifopol (1874-1942), criticul şieseistul de mare fineţe şi-a început activitatea de ed-itor autorizat al operei lui I.L. Caragiale – Opere I-VII(1930-1942), ca după dispariţia acestuia, să continuesingur acelaşi travaliu. Mai târziu, au venit şi alţii larând, critici, eseişti etc.

Cât priveşte sutele de foiletoane critice staumărturie cărţile: Aspecte lirice contemporane (1942),Aspecte literare contemporane, 1932-1947 (1947),Varietăţi critice (1966), Itinerar critic, I-V, 1973-1989,ş.a.

În perioada proletentismului dur, lui ŞerbanCioculescu i s-a interzis să mai publice, nicicum sămai ocupe vreo poziţie didactică sau de funcţionare alregimului. Explicaţia – motive politice , cum era atuncila modă! El care fusese un răsfăţat al foiletonuluicritic, al polemicii cordiale, pe care o pigmenta cu ar-gumente de detaliu irefutabile, este adus la tăcere şisupravegheat îndeaproape.

Un dezgheţ neaşteptat şi în cultură, după re-tragerea trupelor militare sovietice din România în1958, face ca Şerban Cioculescu să fie numit univer-sitar la Institutul Pedagogic de tei ani din Piteşti, 1963-1965. Treptat-treptat, revine în Bucureşti, astfel că în1974, eu l-am găsit Director General al BiblioteciiAcademiei Române. Fusese numit în această funcţiedin 1966 şi va rămâne aici până în 1975.

Multe din spaţiile Bibliotecii îmi erau cunoscutedin timpul facultăţii – 1959-1964. Iar din 1971/72, mi-au devenit familiare, deoarece îmi pregătisem exam-enul de admitere la doctorat tot aici, urmând ca peparcursul a patru ani (1972-1976), în vacanţele şco-lare, în lunile de vară îndeosebi să poposesc îndelungîn cercetarea ştiinţifică a operelor narative., implicateîn argumentaţia pentru Romanul de mistere în liter-atura română şi universală (ed. I 1981, ed. a II-a

Destine Literare 5

Şerban Cioculescu,... bibliotecar evocare

Prof. dr. Marian Barbu Laureat al Academiei Române

Redactor-şef al revistei „Lamura”(Craiova)

2003). Într-una din zilele lunii iulie 1974, în timp ce

mergeam la instituţie, am fost interpelat de un fostcoleg de facultate, de acum, bucureştean, activist deînalt rang al partidului. Bucuria revederii a fost mai îm-plinită din partea lui, decât a mea, deoarece veneadin partea unui ins care se ajunsese. I-am spus cu cemă ocup acum, el oferindu-şi pe loc serviciile de aju-tor. M-a rugat să-l însoţesc până la director, căruiaurma să-i spună cine sunt. Cu ce ocazie am evadatdin învăţământ spre cercetarea ştiinţifică şi dacă esteposibil ca fişele de obiectare a cărţilor, ziarelor şi re-vistelor trebuitoare să fie lăsate la secretara direc-torului, înainte de plecareamea la Craiova. Apoi, printr-un telefon dat acesteia, să-mi anunţ sosirea laBucureşti. N-am ezitat să ac-cept oferta, sub rezerva că învacanţe, voi locui în Bu-cureşti. Zis şi făcut.

Doar ce-am ajuns lacabinetul „tovarăşului acade-mician” că secretara Dânsu-lui s-a ridicat ager, în poziţiede soldat, doar n-a rostit „sătrăiţi”. Ciceronele meu a in-trat ţanţoş, dând „un bunăziua tovarăţe academician”,încercând, imediat, să-şiprezinte însoţitorul aflat lacâţiva paşi în urma lui. Deatunci şi până acum îmistăruie poziţia încovoiată aAcademicianului Bibliotecar,privirea lăsată în jos, parcăsă nu i se zărească umilinţa,căzută cumva trist pestemustaţa deasă şi neagră.

Înmărmurirea meapărea să ia proporţii, de în-dată ce Profesorul ne-a invitat să luam loc, iar Dum-nealui a rămas în picioare, cumva să vegheze laevoluţia situaţiei. Ciceronele a trecut direct la subiect:în ce stadiu se află cartea sa - Corespondenţa lui IonBianu şi pe când finalul.

În tot acest timp, Profesorul nu s-a aşezat, acatadicsit ceva şi a rugat-o, telefonic, pe secretară săcheme pe ... responsabilul de carte, fiindcă a venit to-varăsul de la ... Cartea a şi apărut în anul .....

A doua problemă, măi Barbule, o rezolvămacum, m-a interpelat ciceronele.

Profesorul m-a chestionat îndeaproape şi

auzind că sunt oltean, s-a bucurat sincer. I-amprezentat structura unei cercetări schiţate, ca şi difi-cultăţile pe care le întâmpina în găsirea cărţilor –aşteptări neconcludente, titluri rezervate, o anumerigiditate în schimbarea cărţilor ş.a.

Între timp, s-au adus şpalţuri cu ..... Ion Bianu,corecturi; s-au făcut schimburi despre finisare, hârtie,număr de exemplare, caracter de litere, „datorii”.

Păstrând o severă disciplină a relaţiei civilizate,Profesorul Cioculescu m-a rugat să ne oprim aci cudialogul, pentru a lua parte, chipurile, cu mai mult in-teres la ceea ce se discuta în biroul D-sale, adică in-teres aplicat (nu aplecat, oamenii de ştiinţa n-ar trebui

să se aplece, oamenii deştiinţă n-ar trebui să seaplece în faţa potenţaţilorzilei! Deşi noi avem un tre-cut nu prea îndepărtat înaceastă privinţă! Ce sămai zicem de academi-cianul Cioculescu! Fusesemuşcat odată de şarpeleroşu, nu mai dorea să-lprovoace, fie şi indirect înaceastă privinţă!

În mai puţin de o oră,ciceronele a hotărât sărevină altă dată, dar nuprea târziu, deoarece elgăseşte cu greu timp săse ocupe şi de „asemeneaprobleme”.

În ceea ce măpriveşte, el i-a mărturisitDirectorului General alBibliotecii AcademieiRomâne, că-mi este re-cunoscător, deoarece nule puneam absenţe unoraasemeni lui, la cursul deSocialism Ştiinţific, al lui

Pavel Ţugui, lector al C.C. al P.C.R. , în anul întâi defacultate, 1959-1960.

Cum conducerea superioară de partid (nu ştiudacă şi de stat, fiindcă puterea era una singură şi n-avea cum să aibă asemenea disjuncţii) s-a gândit căşi cei care servesc cultura, în speţă editurile, să aibădosar de cadre bine întocmit, iar cei care devin redac-tori să se recruteze, să provonă adică din famili cuorigine sănătoasă, mai ales muncitorească. Aşa ne-am trezit noi „bobocii” cu diverşi „colegi”, angajaţi laediturile din Bucureşti, venind opţional la diverse cur-suri şi seminarii în vederea dobândirii unei calificări

Destine Literare6

Şerban Cioculescu

superioare, cu studii de profil încheiate. Este drept căunii, în ciuda „recrutării” preferenţiale, şi-au văzut sin-cer de carte, devenind buni lucrători la editurile Emi-nescu, Albatros, Minerva, în Centrala Editurilor. Nuştiu dacă şi la editura Univers!

Aşa cu ciceronele scos în cale dintr-o întâm-plare!

Desigur că având cuvântul Directorului, întăritprin rugăminţi colegiale distinsei secretare, timp demai multe vacanţe, şi telefoane date la Craiova, amreuşit să realizez o documentare aparte, meritorie. Deaceea mi-am îngăduit să recitesc textul cărţii apăruteîn 1981 şi în 2003, să realizezediţia a doua revizuită şiadăugită.

Timiditatea şi con-sternarea aceea din 1974 nule-am dat trecutului, darcăpătând bunăvoinţa sec-retarei, am solicitat, în timp,câte o audienţă la Domnul Di-rector General, de pe o zi pealta..

Într-una dintre acesteapentru a-l convinge pe MareleCritic că eu nu sunt „activist”,cu atât mai mult din tagma „Ci-ceronelui” – cuvânt care i-asmuls un zâmbet amarnic, cusubînţeles, i-am vorbit despreAlex. Macedonski, marelemeu... camarad (iar zâmbete!,destindere totală)

Ca franţuzit mărturisitor,Profesorul mi-a oferit câtevaacolade despre simbolism,sigur, francez, şi la Macedon-ski, ca şi la Dimitrie Anghel,atât de intempestivul poet, care a cântat ... florile nat-urale. Şi totuşi, s-a-mpuşcat cu un pistol, din gelozie.

I-am abătut precizările, întrebându-l, de celângă studiile docte despre I.L. Caragiale, în viziuneaclasică, a publicat o ediţie Ion Codru-Drăguşanu,Peregrinul transilvan, în 1942.

„Tinere coleg”, mi s-a adresat avizat Academi-cianul, se cuvine ca spiritelor poliglote, dacă vrei şienciclopedice, cum au fost în secolele de moderni-tate, 19 şi 20, să li se facă dreptate şi în postumitate.Memorialistul a fost un spirit tradiţionalist. Mi se parecă aşa trebuie să fie un critic literar.

Că şi Profesorul se revendica, adesea justiţiar,à la Voltaire, nu încape îndoială. De aceea, ca om de

bibliotecă, atunci când ieşea în arenă pentru vreopolemică, îl caracteriza tenta urbană, tuşa civilizată alimbajului, detaliul semnificativ care îşi atingea ţinta.A se vedea Dialogurile literare (1987), susţinute în re-vistele timpului „Flacăra” şi „Ramuri”. În această priv-inţă, Eugen Simion, doctorandul lui Cioculescu, culucrarea Eugen Lovinescu – scepticul mântuit (1971,ediţia a II-a 1994), extrăgea următoarea precizare dintextul dialog despre dialog : „cel mai rodnic şi firescexerciţiu al spiritului nostru este convorbirea”. Acade-micianul de astăzi, Eugen Simion, merge mai departeşi desluşeşte la Montaigne un asemenea gând. Dia-

logul, spunea ProfesorulCioculescu, înseamnă : a-ţi as-culta partenerul, a căuta săînţelegi ce vrea să spună, a nurăspunde decât după ce te-aiedificat deplin; sunt mulţi aceiacare nu ţin seama de ce a spuspartenerul său şi dau înaintecu gura, fără să se ştie că dia-logul implică o confruntare sin-ceră şi cu atenţie reciprocă.Dialogul ar trebui să fie unschimb de idei, la un nivel egal,chiar dacă unul e mai bun degură şi altul mai lent”.

Vin acum, văzându-miînsemnările din 1974, cu prile-jul acesta, şi mă-ntreb retoric:chiar a fost un dialog acela din-tre cicerone şi Academician?Eu ca asistent (de imagine!),am fost un mic - şi ocazional –„profitor”, deoarece, în ulte-rioare „audienţe”, mi-a oferitdestule alte noutăţi, găsite mai

târziu, într-o lectură din Amintiri (1973). Şi totuşi, rugându-l să se evidenţieze prestigiul

uneia dintre cărţile sale, a pronunţat Viaţa lui I.L.Caragiale (1972). Aşa că, la sfârşitul lui iulie 1974,primeam un autograf măgulitor pe această carte.

În postura de critic literar, eu însumi am un pre-miu Şerban Cioculescu, pentru critică şi istorie liter-ară, acordat de Fundaţia „Scrisul Românesc”(octombrie 1997), preşedintele juriului fiind acad.Radu Voinea.

Evocarea de astăzi o consider un sincer omagiuadus Academicianului, Criticului literar SerbanCioculescu, Omului de la a cărui dispariţie s-au îm-plinit două decenii în iunie 2008.

Destine Literare 7

ziua întâi

investire.am vrut să mă întâlnesc cu tinepentru a ne uni într-o iubire fără de capăt. mersulîntortocheat navetă întremoarte şi viaţă să-l curmmi-era dor să locuiescla răscruci de luceferiunde gloria atârnăprintre lucirile aripilor tânjeam după cântul de reîntoarcere

dar clipa unirii cu tine n-a fosto sărbătoareci chiar acolo pe cruce ne-am întâlnitmuream amândoi în suspendare.cu braţele întinse incomodîntr-o îmbrăţişare a ţărânii am cunoscut privirea care te dăruia într-o supremă renunţare,privirea care mă înfia în acceptarecu ţipăt de moartemi-ai înfăptuit iubirea acum nu mai doresc răscrucea lucirilor nici culorile orionului doresc locuirea în tine* Adonaica bob în spicca pasăre în cuibul palmelorca rătăcit în îmbrăţişarefără naveta epuizantă între moarteşi viaţă

*am vrut să trăiesc -nu-n cerul tău - ci în tine

atunci m-ai trimisprofet în propria patrieprea adesea respins

ziua a 2-a

nu trebuie să cuceresc nimic nu cred în regateşi imperiitotuşi mi-ai dat arme invincibilecălimara la brâu suluri de papirus nescrisetăbliţe de lutobeliscuri şi temple prinţulenu cred în împărăţiile lumiimi-a spus Solomon că ele vin şi treccă totul e zădărnicie – avea mult cinism înţeleptulacelachiar mi-a plăcut de el – scriescrieşi n-am scrisîntr-un târziu am zărit nişte cuvinte scrise cu degetul în nisipşi-am râs de un scrib atât de neghiobam râsdar nu pentru mult timp

ziua a 3-a

cuib de cuc.mi-am făcut cuib în smochinascunzând în verde golul din năuntrucare tot creştea rotunjindu-se apoi blestemate frunzele au căzutşi-am cărat paiele căminului meupe o barcă la ţărm de întrebărimi-am făcut cuibul pe valurieşuând când într-un golf când în altulnehotărât speriat că s-ar putea s-apara fisuriîn barcă m-am mutat pe-un colţ de satelitmă tot roteam în jurul terrei fără popasşi tot străin de lume am rămas străin de voişi cuibul gol am căutat semănătorii de muştarcredinţa lor să îmi dureze cuibdar toţi dormeau cu boabele în buzunar ……………………………………………..Va urma.

Destine Literare8

JURNALUL UNUI NABI HANNA BOTA

Am citit în ziarul Pagini Româneşti un articolintitulat ,,Martiri în infernul concentraţionar – 20. ,,Doresc să adaug câteva amintiri despre şeful meudin Banat, fostul om politic şi deputat al P.N.Ţ. subconducerea lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, avocatulSever Bocu.

În anul 1944, prin luna ianuarieie, am pus peroate Organizaţia Tineretului Universitar P.N.Ţ.dinTimişoara. Imediat după invazia sovietică am lucratfără răgaz întărirea organizaţiei studenţilor Şcolii Po-litehnice, a Institutului Teologic, a Facultăţii deAgronomie şi a tuturor liceelor de băieţi şi de fete. Prin1946, datorită lui Sever Bocu,a luat fiinţă şi Facultateade Medicină din Timişoara.

Eram prieten cu luptătorul politic Emil Negru,farmacist de profesie, care era şi Casierul PartiduluiNaţional Ţărănesc, deci, o persoană importantă. Dân-sul se ataşase de mine şi din pricina faptului că setrăgea din familia Cara şi se socotea oarecum rudăcu membrii marcanţi ai Casei de Panciu.Om distins,bine făcut, de o rară energie, mi-a cerut să-l ajut lareorganizarea secţiei muncitoreşti P.N.Ţ. din Tim-işoara. Am acceptat şi am reuşit să aduc la îndeplinireangajamentul luat.

Pe la sfârşitul anului 1946, când eu şi grupuldirigent al T.U.N.Ţ. trecusem în clandestinitate, EmilNegru m-a rugat să-l ajut pe Sever Bocu, deoarececredea că nepoatele sale cât şi fiica dânsului, arputea avea de suferit din partea sovieticilor şi a acol-iţilor naţionali de la Putere.

Am ajuns la Lugoj , noaptea, şi printr-o cunoştinţă amdat de fiica lui Sever Bocu.

Dânsa mi-a spus că soţul ei era RicăGeorgescu, inginer şi colaborator direct cu serviciileamericane. I-am subliniat că fiind basarabean şi fostdeportat în U.R.S.S. socoteam că dânsa cât şi fetelesale, ar trebui să facă tot posibilul ca să dispară dinlocalitate, să-şi schimbe actele de identitate şi să-şigăsească de lucru în altă regiune. I-am declarat căcea mai bună soluţie ar fi să iasă din Ţară cu ajutorulprietenilor americani ai lui Rică Georgescu. I-am spuscă voi repeta acest sfat şi tatălui ei, Sever Bocu.Deoarece eram filat de Siguranţă nu puteam face maimult pentru dânsa.

Reîntors la Timişoara l-am întâlnit pe mentorulşi prietenul meu sincer Dr.Emil Negru. Situaţia se în-răutăţea din ce în ce mai mult.I-am erut să-l previnăpe Sever Bocu să se decidă să plece în străinătatecât mai era timp să o facă. Nu i-am mai întâlnit dupăaceea. Am fost condamnat la închisoare de cătreTri-bunalul Militar din Timişoara şi la moarte de cătreN.K.V.D. pe ziua de 17 august 1948. Pentru mine eraclar că Dr.Sever Bocu şi familia dânsului vor fi trataţicâineşte din pricina poziţiei ginerelui său. Între timpaflasem că Rică Georgescu ajunsese în S.U.A., darnu ştiam ce se mai întâmplase cu Dr.Sever Bocu. În noaptea de 23 august 1948 am reuşit să trec în Iu-goslavia înot pe la Cazane. Era singura soluţie via-bilă. Nimeni nu cuteza să treacă peste Dunăre înacest loc unde adâncimea apei era de peste 200 demetri, iar curentul ei de 15 km .pe oră.Dar exact dincauza aceasta şi paza era mai puţin riguroasă înnoaptea de 23 august, zi solemnă pentru noul regimcomunist.

Au trecut ani mulţi şi în anul 1968 am aflat dela vărul meu, notarul Sava Caraghiaur, dinTopolovăţul Mare, nu departe deTimişoara, că Dr.EmilNegru condusese o farmacie care se afla chiar încasa lui Sava, dar că decedase între timp. Dr.Negrufăcuse mai mulţi ani de puşcărie, dar fusese eliberatde regimul ceauşist.

Îmi părea rău că nu-l voi mai puteavedea.Legătura sufletească rămăsese neatinsă.Măgândeam că avusese, totuşi, noroc. Faţă de cea a Dr.Emil Negru, activitatea politică a domnului Sever

Destine Literare 9

IN MEMORIAM de Eugen de Panciu Ing.Caraghiaur

Bocu împotriva regimului fusese minimă. Moartea satragică a fost cauzată de legătura dânsului cuIng.Rică Georgescu, socotit ca inamic mortal de cătrebolşevici. Îmi amintesc cu durere că Sever Bocu, lup-tător cinstit, loial, legat de ţărănimea bănăţeană, careadusee la îndeplinire multe promisiuni electorale, amurit în condiţii tragice. El nu credea că lucrurile vorajunge atât de departe şi că S.U.A. vor pune ordine înBalcani...

Dumnezeu să-l ţină subocrotirea Sa, deoarece a avutmoarte de martir...

Articolul sus amintit aieşit chiar în ziua când CatedralaSfântul Ioan Botezătorul îşi săr-bătorea într-un cadru festiv, ceade a 35-a aniversare OFICIALĂ.Dece OFICIALĂ, deoarece defapt iniţiativa pornise dela mineîn anul 1967, pe ziua de 17 iunie,când am organzat PRIMUL BALAL ROMÂNILOR DIN MON-TREAL cu scopul de a punebazele unei biserici noi care săaibe legături directe cu Patriarhiadin România. Pe atunci aveamnumai o singură biserică istoricăcare fusese organzată de ungrup de 12 români bucovineni încap cu Rotaru, în jurul căruia seaflau Ştefan Caba, viitorul meusocru, George Cuciurean, vi-itorul naş al Principesei Aurora de Panciu şi Pavel Ur-sachi, un bun activist al românilor bucovineni. Toţi treifundaseră PRIMA biserică românească din Montrealla Longue Pointe , azi Pointe aux Trembles, care afuncţional până în anul 1936.

Obiectivul meu principal coincidea cu acela alPartidului Naţional Ţărănesc din Refugiu, care aveadrept Preşedinte pe luptătorul basarabean Anton Cri-han, iar eu deţinând postul de Vice-preşedinte exec-utiv. Secretar fusese ales un fost antonescian.Ajunsesem cu toţii la concluzia că regimul comunistceauşist nu va cădea decât atunci când se vorschimba radical poziţiile şefilor politici din U.R.S.S. şidin U.S.A. Scrisesem multe articole în ziarele dinstrăinătate că Ceaşescu va fi lovit din afara Ţării,deoarece Regimul său nu coincidea cu politicaU.R.S.S.-ului nici cu cea a S.U.A. Prin urmare noi,

refugiaţii, trebuiam să schimbăm tactica de luptă. Pe de o parte să încurajăm tendinţa lui Ceauşescu dea face o politică internă mai autonomă şi prin urmaremai independentă pe plan extern faţă de cea aU.R.S.S.-ului.

Scriam, deasemenea, în ziarul nostru DREP-TATEA, că Refugiul ar trebui să se unească înaintede a contnua atacurile împotriva ceauşismului, inutile,

superficiale şi fără nci un folos.Formulasem o platformă de co-operare eventuală cu scopul de aschimba Regimul din interior,ceva asemănător cu platformachineză de azi, dar fără dictaturăreală, într-un cadru organizatoricde uniune naţională. Vedeam lu-crurile ca pe un mijloc de-a revenila DEMOCRAŢIE fără violenţă,fără crime, fără brutalităţi inutile,deoarece ştiam din cercuri devârf că se pregătea deja o schim-bare radicală pe plan inter-naţional.

Bine înţeles că cercurilesimiste au trecut la atacuri vio-lente împotriva mea , iar Ion Raţiua făcut tot ce a putut ca să dis-credteze poziţia mea politică, maiales după ce a organizat la Lon-dra organizaţia sa aROMÂNILOR LIBERI, care a fostsusţinută de cercurle occidetale.Raţiu nu a fost loial faţă de mine,

mai ales că îi propusesem o colaborare în septem-brie 1968, când l-am întâlnit la Londra. În fond, Raţiuera egocentrist, un om al protipendadei antebelice şiun om care se vedea în scaunul de Preşedinte alRomâniei. I-am declarat că va deveni ce doreşte, darnumai în colaborare cu P.N.Ţ. din Refugiu. În aceste împrejuări Regimul Ceauşescu a văzut oocazie bună de a împărţi forţele din Refugiu, de a dis-loca o eventuală reorganizare, şi de a întări influenţasa în străinătate.

La 17 iunie 1967 se făcuse o spărtură întrePreotul Petre Popescu şi Organizaţia noastră P.N.Ţ.din Refugiu. Popescu a rupt CONTRACTUL dintremine şi Biserica Buna Vestire prin care mă angajasemsă organizez un bal de amploare. Ca urmare al aces-tei rupturi, am ajuns la concluzia că era momentul dea trece la acţiune pe plan politic prin organizarea unei

Destine Literare10

Sever Bocu

noi Parohii la Montreal. L-am contactat pe secretarulAmbasadei de la Washington Emil Eftimie, care vaajunge în anul 1980 general şi şef al serviciilor depaşapoarte din Bucureşti. Acesta mi-a spus că Pro-topopul C-tin Iuga de la Hamilton adusese Echipa dedansuri CIOCÂRLIA a Ministerului Internelor dela Bu-cureşti, cu ocazia sărbătoririi aniversării ProvincieiOntario. Iuga era prietenul regimului, după cumînainte fusese omul lui Carol al II-lea, sau al lui An-tonesc, mai târziu. Era un bun român şi un bun pa-triot, dar era un oportunist în acelaş timp. Rău nu afăcut nimănui, dar acţiunile sale personale i-au adusmulte neplăceri. Aşadar, Echipa şiAnsamblul de Dansuri Ciocârlia aavenit la Monteal cu biletele plătitede mine şi găzduită la ProtopopulIuga în casa acestuia din oraşulLaval.

Balul a avut un succesenorm, ideile mele au ajuns la Bu-cureşti şi prin august am primit o in-vitaţie specială din partea B.O.R.,prin Episcopul vicar patriarhal An-tonie Plămădeală. Biserica doreasă aibe o fereastră deschisă cătreBisericile din Occident. Dorea săiasă din strânsoarea P.C.R. şi aveaoocazia unică de acţiona prin mine.Pe Patriarh îl cunoşteam dincopilărie, iar pe Antonie Plămădeală îl cunoşteam depe timpul când se ascundea pe la Mănăstirile dinMoldova, fiind condamnat pentru activităţi politice. Acesta din urmă, de o inteligenţă rară, basarabeanca şi mine, ajunsese cu ajutorul Patriarhului Iustinian,să treacă peste toate greuăţile şi avea o poziţie bunăla Bucureşti

I-am răspuns că nu pot pentru moment. A re-cidivat prin iulie 1968, când am acceptat invitaţia.Principesa Aurora a profitat de un splendid sejur laDragoslavele în Palatul de vară al Patriarhului, iar euam avut ocazia de a-l întâlni de mai multe ori pe Pa-triarh ca să obţin aprobarea oficială iniţială pentru aînfiinţa Parohia Sfântul Ioan Botezătorul din Montreal.Tot cu această ocazie Patriarhul Iustinian mi-a promissă ne fabrice UN ICONOSTAS din lemn de stejar şinuc. O capodoperă care face valuri în America deNord.

Au urmat multe drumuri, aprobarea de facto ainiţiativei mele de către toţi Mitropoliţii şi marii dregă-tori ai B.O.R.-lui, demersuri din partea Episcopului

vicar Antonie, deoarece din partea P.C.R. şi a Depar-tamentulu de Stat lucrurile înaintau cu pas de broascăţestoasă

În ianuarie1968 a venit studentul GeorgeChişcă pe care l-am întâlnit numai cu ocazia sărbă-toririi nunţii dânsului, având de naş pe bucovineanlcanadian Ion Grămadă.

Numai în anul 1972, grupul viitorilor membriai parohiei şi al protopopului C-tin Iuga, au acceptatcumpărarea clădirii în care suntem azi, după o mareîmpotrivire a forţelor ascunse, care sub conducereaunui oportunist, cereau ca această Biserică Nouă să

nu aibe nimic de a face cu per-soana mea, socotit ca duşmanNaţional Ţărănist..În anul 1971 amfi putut cumpăra pe degeaba Cate-drala noastră. Mobilele din interiorvalorau cât se cerea pentru biser-ica însăşi. În anul 1972 a fost înfine cumpărată. Actul decumpărare fiind semnat de pro-topopul C-tin Iuga, de către mine şide Pavel Ursachi, bunul român bu-covinean şi co-ctitoral primei bis-erici româneşti din Montreal.

Actul se află în copie în ArhivaCasei Hanale de România-Panciu.

Toate acestea, cât şi ce aurmat, va fi publicat în Memoriile

mele. Trebuie să mărturisesc că acest gest bisericesccu gust politic a coincis cu politica PatriarhilorRomâniei şi inclusiv a ultimului Patriarh Teoctist Ară-paş, care mi-a fost prieten devotat, mentor în cele su-fleteşti şi Mare Duce al Casei de Panciu. Precum şiMarele om al Biserici Mitropolitul Antonie Plămădeală,bun prieten, mare român şi basarabean, şi în fineDuce al Casei de Panciu, pe care a susţinut-o,deoarece ştia că este devotată fără crâcnire Poporu-lui Român şi Neamului nostru de pretutindeni. Toate acestea le-am scris, deoarece, indirect, facparte din lupta noastră pentru libertate, securitate ma-terială şi indepenenţă reală în graniţile fireşti.

A.S.Eugen de Panciu Ing.Caraghiaur Preşedintele Congresului Canadian Român

Destine Literare 11

Cine sunt mizerabilii care manipuleaza pe ro-mani cu buna stiinta, din motive politice, din dorintade a face rau, pentru bani sau numai pentru a se daimportanti? In primul rand, ziaristii aserviti anumitorinterese, manipulatori, mincinosi, certati cu deontolo-gia jurnalisticii, care pentru ei aceasta este ceva rel-ativ. In Romania, specimene din acestea se gasesccu duiumul. Unul dintre acestia a ajuns si pe la Mon-treal. Chiar daca afirma cu tarie ca a facut facultateade ziaristica pe cheiul Dambovitei, este paralel cucele mai elementare reguli de bun simt. La manipu-lare este insa un maestru. Nu ii dau numele, va laspe dumneavoastra sa-l ghiciti. Duplicitar, trecandcand de partea lui Iliescu sau acolitilor lui, candaparent impotriva lor, utilizeaza mijloace si trucurineprincipiale pentru a-si atinge obiectivele pecuniare.El crede probabil ca toata lumea este ca el, fara car-acter stabil, fara bun simt, fara nimic. In primul rand,acuza pe oricine de orice i se flutura pe la ureche, farasa cerceteze ce este adevarat si ce nu. El inflorestetotul si scrie cu spor in fituica lui, pe care o ofera gra-tuit. Daca cineva il plateste, se vinde imediat, si in-cearca sa demonstreze ca negrul este alb si invers.Este un tradator de meserie, fara scrupule, fara Dum-nezeu. Intr-un articol pe o pagina intreaga de ziar, di-naintea alegerilor, s-a dovedit pe deplin cine este sicat este de atasat de tara lui natala. Intr-un fel era deasteptat, daca este adevarat ca a cerut azil politic inCanada ca minoritate rroma, persecutat in Romania.Este limpede ca individul nu are sistem de valori clarsi nu ii pasa ca in realitate romanii sunt toleranti sibuni cu minoritatile lor in raport cu ce li se intampla.Metoda lui de manipulare, invatata sau nu la scoalacu care se lauda ca a absolvit-o, este simpla. Saluam ca exemplu articolul de care vorbeam mai sus.A inceput prin a face afirmatii total eronate despremine, fara sa se intereseze daca este adevarat saunu. Scopul - sa ma discrediteze si indirect sa acuzede incompetenta pe cei cu care colaborez, membridistinsi ai PD-L. Cei care ma cunosc ma considera un

erou (nu avem spatiu sa expun aici de ce), dar indi-vidul in cauza vrea sa demonstreze altceva. Pe ceimai neavizati cititori ai fituicei lui, care din cauzavitezei in care traim nu au timp sa examineze afir-matiile facute pentru a trage o concluzie corecta, tragconcluzii false. Ar trebui sa asculte ambele opinii, asacum un judecator asculta ambele pledoarii inainte dea da o decizie. Dar nu toata lumea este manipulabila,dovada ca in ciuda apelului lui de a se vota anumiti «independenti » (asa cum am vazut la alegeri, farasansa, numai pentru a favoriza PSD-ul) romanii auvotat altfel. La Montreal, in proportie 52,7% s-a votatpentru candidatul PD-L la Camera deputatilor, re-spectiv Mircea Lubanovici si in proportie de 63% pen-tru candidatul aceluiasi partid, Eugen Chivu, pentruSenat. Iata ca romanii nu s-au lasat pacaliti de cei deteapa acestui ziarist, daca putem sa-l numim asa.Apoi, insulta pe toata lumea, care pasamite nu stie cestie el si ma considera eronat un om integru. Toti, inafara de el el, ma judeca altfel. Megalomania insufi-cientei educatii si excesul de amoralitate creeazamonstri. Oare toti scriitorii din Asociatia Canadiana aScriitorilor Romani nu stiu cine sunt si au fost atat deignoranti si nepasatori cand m-au ales Presedinte?Sau, daca au aflat de la el, ziaristul tonomatist, elu-cubratiile ce m-ar caracteriza, oare nu se intreaba dece acestia nu iau masuri? Nimic din ce a scris nega-tiv despre mine nu este adevarat, cum nu este ade-varat nici ce a scris pozitiv. A fi laudat de acest omeste o insulta. Obiectivul lui era altul: prin frag-mentarea votului sa creasca sansa ca PSD-ul sacastige alegerile. Afirmand opusul, ca-l sprijina peTraian Basescu, gesturile lui dovedesc contrariul. Dareste simplu de inteles ca incercand sa sprijine, printr-un discurs sofist, pe anumiti candidati fara sansa, afacut sa piarda voturi cei care sprijina pe Presedinte.Asa s-a intamplat, dupa cum bine stim, ca PSD-ul cu« ctitorul » Iliescu, a ajuns pe pragul de a distruge dinnou tara. Iata unde poate duce inconstienta unui ma-nipulator si intrigant care a ajuns in pozitia de a influ-enta opinia publica. Cum sa curatim comunitateanoastra de cei ca el, chiar daca se pare ca actioneazade la distanta, de la Bucuresti ? Daca un medic, uncontabil, un farmacist etc., trebuie sa mearga din noula scoala in Canada, sa faca cursuri pentru a puteapractica meseria din Romania, ce trebuie sa faca unulcare se crede ziarist? Nimic ! Acesta reuseste, dinfericire nu 100%, sa exporte metehnele care au dusRomania la nivelul moral la care se afla astazi si sa-icontamineze pe unii dintre noi. Oare ce putem face pentru a scapa de asemeneapersonaj, despre care Eminescu spunea in « Icoanevechi si noua » : “ Ba au ajuns pana si cioro-horo, ru-manas de laie, alb ca pana corbului, sa scoatagazeta, in care sa ne batjocoreasca in toate zilele.” ?Simplu - ignorandu-l !

Destine Literare12

Despre minciuna, denigrare si manipulare in gazetarie Alexandru Cetateanu

Nu trebuie cheltuite zilelecu nimicuri netrebuitoare,seara nu vom avea ce pune pe masă.

*În aripile tuturor păsărilore bine de ştiut,sunt şi zborurile noastre.

*Când doi bătrâni vorbescdespre vreme, simulează;de fapt vorbesc despre vremuri.

*Sufletele caritabilese întorc devreme acasăau dăruit totul trecătorilor.

*Este imperios necesarca niciodată,să nu moară copilul din noi.

*Viscoliţi de multele întrebări,spre liniştea noastrăaruncăm pisica în curtea vecinului.

*Noaptea călătorim mai mult decât ziua,visele au alte vehicule.

*

Tot ce avem din belşugsunt întâmplările;cele mai multe nedorite.

*Din lumea celor care nu cuvântăputem deprinde unele învăţăminte:zboruri, cântece, tăceri...

*Când facem bine,e posibil să face şi rău,şi în lumini sunt pete de întuneric!

*În accidente diversepier mii de vieţi; recordul însăîl deţine INDIFERENŢA!

*Ştim ori nu, fiecare omfapt dovedit, are Golgota lui.

*Minciuna poartă încălţăminte scumpă; Adevărul umblă adeseacu picioarele goale.

*Niciodată să nu ne împovărămcu bagajele altora, cât timp nu le putem duce pe ale noastre.

*Dacă nu reuşim să fim fulger,dacă nu reuşim să fim scară,să fim măcar o treaptă.

*Suntem în acelaşi timpşi Zi şi NOAPTE, până când,nu mai ştie nimeni dacă am fost.

*IERI am plecat către AZI.Când am ajuns,AZI plecase spre MÂINE:

Destine Literare 13

MINIATURI PENTRU BUZUNARUL DIN STÂNGA- idei trăite sau...risipiri de gânduri-

Constantin Clisu

Fluture alb ieşit din crisalidă, amintirea porneşteîn zbor deasupra unei lumi de frumuseţe. Aripile demătase obosesc şi îşi caută locaş de odihnă pe su-fletul meu.Undeva ,departe, se aude ciocârlia copilăriei cântândo arie cu triluri vesele. Întâmplări de demult vin săcuprindă gândul greu de tăceri, într-o tandră învăluire.

Cuvintele pier .. Picături de apă vie-apă moartăpotolesc setea de anii în care aşteptam ca piticii AlbeiCa Zăpada să vină să se joace cu mine iar PrâsleaCel Voinic îmi aducea mere de aur pe o tipsie deargint.

Copil al poveştilor, căutam în dâra înspumată dela marginea mării peştişorul fermecat, nu ca să-mi îm-plinească cele trei dorinţe, ci doar să mă bucur destrălucirea lui şi să-l arunc înapoi în apa de cleştar.Culegeam melci şi ei îmi spuneau poveşti cu prinţi şicu domniţe ,iar eu le povesteam despre o împărăţie încare mama era zâna bună şi nespus de frumoasăcare locuia într-un castel de lumină ,iar despre cheienu ştiam decât eu, şi nu spuneam nimănui secretul,pentru că nu vroiam s-o pierd pe mama niciodată

Închideam ochii şi îmi construiam o lume numai amea, o lume magică născută din fantezia mea decopil. Puteam să călătoresc oriunde doream. Uneoriîncercam să prind stelele cu mâna ca să mi le prindîn păr ,când serile erau senine ca sufletul meu.

Dacă eram singură ,vorbeam cu florile din grăd-ină şi cu vişinul care nu prea dădea roade, cu pisicileşi .puii de căţel adunaţi de mine de pe stradă şi cazaţiîntr-un azil unde îi doftoriceam şi le dădeam extem-

porale.Alergam după vrăbii şi eram convinsă că o să-mi

cadă câte un mărgăritar din gură la fiecare rostire, aşaca fata moşului cea cuminte.

Îmi sunau zurgălăi în suflet când ningea şi-miplăcea să topesc pe limbă cristalele îngheţate .Mă mi-nunam de zborul fulgilor de nea care acopereau uşor-uşor şi casele şi pomii şi toată strada. Atunci mamaera Crăiasa Zăpezii şi ne plimbam doar noi două într-o sanie de argint trasă de renii lui Moş Crăciun.

Înainte să adorm, aşteptam să apară mai întâiLuna care mă fascina şi credeam că mă cheamă, aşaca şi cum acolo ar fi fost locul meu. Mă gândeam căeu de acolo am venit pe pământ şi încă nu sunt sig-ură că nu s-a întâmplat aşa…

Apoi adormeam fericită între pernele moi, pentrucă era mama cu mine şi nu mi se putea întâmplanimic din ce auzisem eu că păţeau copiii câteodatăcând un balaur cu vreo şapte capete intra noaptea pecoş şi mânca pe cei neascultători şi mai era şi un moşcare îi speria rău de tot pe copiii obraznici. Mie nu mise putea întâmpla aşa ceva, pentru că eram cuminte,şi apoi, mama nu ar fi lăsat pe nimeni să-mi facă rău.

Pe atunci nu ştiam că există şi o lume căreia i sespune reală, o lume în care fără să vreau m-amrătăcit. O lume care mi s-a dezvăluit cu brutalitate şiîn care oamenii obosesc uneori ,şi atunci mor puţindoar ca să se odihnească.

Să mori…să dormi .”Am căutat după aceea să aflu înţelesul lucrurilor

pe care le descopeream mereu şi mereu si măuimeau fiecare în parte .Dacă nu găseam un răspunsdin prima cercetare, o luam de la capăt şi până laurmă înţelegeam rostul lor .Eram foarte mică atuncicând am văzut Hamlet prima oară, cu LaurenceOlivier. N-am să uit niciodată imaginea prinţului Dane-marcei ,imagine care m-a fermecat şi m-a tulburat:”Să mori…să dormi.”Sunt cuvinte care au pătruns în mintea mea şi serepetă obsedant de când mama a obosit şi ea şi aplecat să moară puţin, acolo unde odihnesc toţi ceicare mi-au legănat copilăria cu mângâierea dulce aiubirii lor. Şi încă se mai adună acolo, în castelul dedincolo de univers, iubiri care m-au făcut să credcândva că sunt eternitate.Si iar mă gândesc că vine Crăciunul şi Moşul nu

Destine Literare14

Nopţi de sărbători cu amintiri de copilMihaela Dordea

poate să îmi aducă înapoi vremea care s-a scurs prinmine ca printr-o oglindă mată, şi m-a lăsat ca un ciobdintr-un glob de cristal sub o veşnicie incoloră.Trece timpul. Un An Nou îşi anunşă intrarea triumfalăprintre zidurile cetăţiii. Seara simt un înger albastrucare mă veghează de când eram copil fără de griji, lamarile sărbători ale lumii. Îi cer să mă stropească cuisop să Îl pot primi pe El, Mântuitorul Prunc, ca opetală de lacrimă picurată pe un vitraliu de mănăstire,să pot să îmi primesc şi eu porţia de fericire , retrasăîn şesătura materiei cu şoaptele unei tainice rugăci-uni.

TE AŞTEPT, DOAMNE!Mihaela Dordea

Ninge. Ies afară şi mă simt în punctul de inter-secţie a două veşnicii. Una a trecutului, cealaltă aprezentului. Îmi întind mâinile încet, ca două aripi carese zbat pentru întâiul lor zbor. Adun în palme primiifulgi de zăpadă din anul acesta să îi iau cu mine. Pegene strălucesc bobiţe argintii. Atât de adâncă estenoaptea, încât adorm cu mintea şi sufletul către cer,unde îngerii pregătesc bradul de Crăciun. Dorm cucapul rezemat de umărul unui cuvânt, cuvânt şoptit,care îmi aduce pe strune de vis poezia.

Aud departe, la marginea universului, cum Prun-cul Iisus, nenăscut , plânge în scutece de nea, rămasacolo să aştepte naşterea sa într-o iesle, în raiul deiarnă şi de lumină. Te aştept, Doamne! Dar nu preaştiu unde şi cum să Te aştept…Poate , înfiorată defrigul nopţii geroasă, îngenunchind în faţa unei Bis-erici? Cu ochii ridicaţi spre cer într-o pădure de brad,cu mâinile căuş, potir pentru a - Ţi primi lumina cândvei coborî? Sau poate în bobul de grâu, să mă facpâine , trup din trupul Tău, adusă ofrandă pentruiertarea mea? Te-aş aştepta, Doamne, în pântecelemamei, unde aş putea să Te primesc cu sufletul curat,fără de păcatele lumii care mă ispitesc zi de zi…Unde, Doamne, să te aştept, unde să îţi construiescun locaş în care să am şi eu un ungher pentru a puteasă îmi plec genunchii ca să îţi cer iertare, să mă stingşi să mă reaprind în Tine, ca inima mea să bată în rit-murile universului? Te-aş aştepta Doamne în adânculfiinţei mele, dar acolo e frig şi ceaţă….acolo nu ammai aerisit, Doamne, din vremea copilărieimele…Acolo, Doamne, nici eu nu am mai fost de unveac... Tu Doamne, îngemănare de tăceri şi de cu-

vânt, ai să poposeşti la mine în casă, să mă ajuţi săscriu o odă închinată iubirii, pe o filă albă, nouă, încartea universului meu, care începe azi, odată cunaşterea Ta.

Atât de mult am fost copil, Doamne, şi atât de de-parte pare să fie copilul acela din mine…Şi mi-e atâtde dor de el! Strig Doamne, către Tine, şi mă rog. IarTu îmi primeşti rugăciunea şi dintr-odată, lumina steleide la răsărit îmi pătrunde in suflet şi mă îndrept cusperanţă către ea. Flăcările colorate din pomul deCrăciun îmi arată calea şi miroase a cozonac şi bradşi aud pe la ferestre Leru-i ler şi Dalbe flori…Ne daţi,ori nu ne daţi….Şi înţeleg că este noaptea de ajun şieu nu i-am scris încă lui Moş Crăciun …

Dragă Moş Crăciun,Îţi las sub bradul împodobit o scrisoare, ca atuncicand eram mică. Mai ştii? Poate ar trebui să îţi povestesc despre mine. Desprecum au trecut anii aceştia, mulţi sau puţini, cine maiştie?de când ţi-am scris ultima epistolă. Despre viselemele, împlinite unele, pierdute altele, unele abia năs-cute.... Dar tu ştii totul despre fetiţa care iţi scria versuri stân-gace, dar pline de iubire, alcătuite special pentru tine.A trecut mult timp de atunci.. După atâţi ani, te rog,ca dar de Crăciun, sa aduci bucurie in suflete tuturor. Bunătate, frumuseţe şi mai ales iubire. Adu-le,Moşule, minunea primei ninsori şi jocul bulgărilor dezăpadă. Şi mai adu-le, ştiu că ai în sacul tău, sper-anţa! E acea pulbere de stele care rămâne la fundulsacului. E destulă pentru toata lumea. Îţi mulţumesc, Moş Crăciun, şi dacă, cumva, veiajunge şi la mine lasă-ţi renii să se odihnească la fer-eastra mea, iar tu intra în casă. Pe uşă, nu pe horn,ca stau la bloc . Vom cânta colinde, vom bea vin fiert,îţi fac şi o cafea fierbinte, aromată şi cu multă frişcă.Şi apoi ne vom aşeza la picioarele bradului cu co-zonac cald si clopoţei în suflet, iar tu ai să - mi spuipoveşti....Mi-e dor de poveşti, Moşule....

Destine Literare 15

Copilul minune, as zice, Nicolae Labis s-anascut la 2 decembrie 1935 infamilia invatatorilor Eugen si Profira Labis. Nastereas-a petrecut in satulPoiana Marului, comuna Malini, raionul Falticeni,judetul Suceava. In acestelocuri pitoresti si predestinate LAE a deprins cititul lacinci ani, de laelevii mamei sale. De foarte fraged a fost poleit cugenul liric si s-a infratitrepede cu poezia, cantecul, satira, balada, basmele,povestile si fabulele,toate acestea incununate de minunatele pasteluri -de-acum de prea timpuriuale Poetului Nicolae Labis.Incredibil de prematur copilul incandescent ne-adaruit prin MOARTEACAPRIOAREI, ALBATROSUL UCIS etc...perle iin-imaginabile pentru prea tanarulganditor. Poetul a lasat in urma o opera nu prea vo-luminoasa dar exceptionalaprin densitatea ei. Fiul muzelor s-a stins din viata ladoar 21 de ani, maiexact pe 22 decembrie 1956Ideologii marxisti il pierdusera de client si, implicatintr-un presupusaccident de tramvai ni l-au ucis pe LAE, prea tanarulmare poet NICOLAE LABIS.Fiindca in sufletele noastre de buni crestini rasuna acolinde si miroase alerui-ler...va ofer spre lectura poemul SCRISOAREAMAMEI, inspirat pe la unul

dintre putinele Craciunuri respirate de poet.

Scrisoarea Mamei

In muntii nostri astazi zapezile torc lenes,Izvoarele ingheata in clinchete subtiri,Si caprele de munte nervoase prin poene-siUrmeaza-n taina calea iernaticei iubiri.

Cred ca pe masa vinul asteapta-n adormire.E vinul ros din care atunci n-ai vrut sa-mi dai,In vremurile-acelea sapate-n amintireCu-o mama grijulie si-un baietel balai.

Oh, lumea cenusie cum se spargea deodataSi navalea intr-insa al datinei popor !Stralucitoare capre cu lana colorataSi tobosari de basme salrand intr-un picior.

Si feti-frumosi cu stele de-oglinzi din talpi in crestet,Si draci blajini, tot jocul punandu-si-l in joc,Si ursul cu dairaua purtand cojocul vested,Si dorul de padure purtandu-l in cojoc.

Sau clopoteii molcomi cernuti pe-ntrega vale,Care-aduceau colinde la noi in lung convoi,Cand ascultam la geamuri si palma dumitaleImi mangaia obrajii imbujorati si moi.

Azi e la fel, si vinul asteapta-n adormire;M-astepti cu vinul rosu, voioasa sa mi-l dai,Dar sunt acum departe, privind in amintireO mama grijulie si-un baietel balai...

Mult prea romanca noastra ANUCA DRAGAN si-alansat recent CD-ul ""ADUCERI AMINTE".Eroina zilei a fost fermecatoare. Desi ne cunoastemcam de un sfert de veac,n-am stiut ca pe langa dresura melosului - ANUCAstie sa-si evocecopilaria,gerurile, viata, atat de mestesugit.

Destine Literare16

Pe scurt despre Nicolae LabisGeorge Filip

Anuca a facut chiar risipa de evocari. Fara sa simta,mi-am sters o lacrima peumarul ei cel stang.ANUCA a amintit de toate si despre toate, de la pruncla barba alba.Parca ar fi fost o colinda...Afara fulguia. Si cred ca ANUCA a uitat sa arunce o vorba spre frun-tea dalba a vechiului eicolaborator de suflet,

poetul George Filip

Destine Literare 17

LANSARE DE CD... CU CANTEC

Sa radeam sau sa plangem cu ( de ) poetulGeorge Filip

DECLAR

nu-s poet cu renume si falanici nu cred c-ar fi mare scofalaspun cinstit : scriu asa, din ambitie,fiindca vreau sa ma tin pe pozitie.

multi poeti,dovedind maiestria,au saltat spre Parnas poezianu m-apuc sa-i intrec tocmai eufiindca stiu...si sa-ncerc, mi-ar fi greu.

nu-s din Google, eu sunt din parinti,n-am talent dar va spulber in dinti.dau cu capul, cu creierii - spun,eu cand scriu, spun cinstit : sunt nebun.

e de-ajuns dac-am scris un sonettoti amicii ma striga POETchiar de n-oi fi slavit peste anio hartie ma costa cinci bani.

voi vedea, am sa-ncerc, cum-necum,sa adun poezii de-un volumsi-mi doresc post-mortem, asa darsa-mi saltati o ...statuie...macar !

XMINIMEDITATII

- Dupa prima incinerare am facut o criza de nervi...X

- Intre doua incinerari ma gandesc la a treia.X

- Poemele ar trebui mai intai citite, apoi scrise, doarcele bune.

X- In fata oglinzii imi trag complice cu ochiul si-miraman fidel pana la probacontrarie.

X- Cand n-ai nimic de scris sa spui totul, dar cand spuitotul sa nu scriinimic.

X- Fiecare individ poseda doua picioare, dintre careunul...

X- Intre necesitate si intamplare exista o vesnicadilema...CAUZA !

X- Politica este casa de nebuni a filozofilor.

X - In clepsidra timpul macina timp.

X- Cainele de paza al filozofului este intrebarea.

XREMEMBER

N-am sa uit niciodata. Candva le-am intins blidul cuambrozie la doi poeti invatasei. Prea devreme aucrezut ca au deprins mestesugul poeziei. Si, simul-tan, ambii au comis aceeasi gafa : in loc sa-mi sarutemana cu care i-am hranit, ei m-au muscat de degete.Dar nu de cele cu care scriu si azi. Ba in plus, ma in-jura pe toate drumurile. Umbla mereu imperechiat siau dreptate : un necaz nu umbla niciodata singur.Ba chiar si-au deschis si ei o taraba scriitoriceasca.Unul este marele sef, celalalt...subaltern. Numai capravalia nu da roade si n-are nici clientela. Dar ei in-jura mereu, mai ales pe subsemnatul. Nu-i nimic, maconsolez eu : verba volant...scripta manent ! La ( NU)multi ani !

X

Destine Literare18

Il mai stiu pe unul GUTA. Nume cam brunetel, ce-idrept, dar n-are conteaza.Guta cica este ziarist.Si-a pus cortul in miezul targului si-a-nceput sa injure,in foaia lui, romaneasca, pe mai toti mai marii. Nu daunume, dar ne injura de la prunc la barba alba. Mint !pe mine nu m-a-njuratdar intr-o primavara m-a camciugulit de-o haripa. I-am tras peste zotca si n-a maicarait. Insa Guta a prins coaja. Se duce pe la satra,adica pe-acasa, peste ocean, apoi zboara iarasi in-coace, unde-si scoate jurnalul. De ce sunt sucarit ?Fiindca Guta s-a luat de-un prieten de-al meu careare pe-aici bune implicatii sociale, culturale si chiarpolitice. Guta a scris despre prietenul meu foartenepoliticos. Deci Guta si-a cam luat ciocul la purtare.Drept pentru care il avertizez pe Guta sa-si bagemintile-n cap si sa nu-si mai vare ciocul in ciorba al-tora. Se-aude mai GUTA ?!?

X

Hai ca si eu sunt cam tupeist. Dupa infinite logodne sialte cateva insuratoristrict autentice, recent m-am indragostit din nou. Darnu asa...sunt inamoratsadea. Va spun de cine dar va rog sa pastrati secre-tul, ca ar putea fi interpretat politic. Si ce are politicacu implicatiile mele sentimentale. In fond, poate estevorba doar de-o fantezie. Sunteti curiosi s-aflati cineeste noua mea victima ? Ei bine... ete o persoanacam feminina si toata lumea ii face temenele si-izice...EXCELENTA. Ce va mirati?, totul este posibilin epoca noastra de globalizare totala. Globalizatamea este o distinsa.In calitatea Sa umbla printre ro-mani si-mparte...discordie, mai ales printre scriitori.Lumea cica scriitoras as fi si eu, dar am tupeu si oiubesc in taina. Ce-a mai mare calitate a excelenteimele este aceea ca vorbeste cu gura inchisa si nu s-aude nimic. Pai d-aia m-am indragostit. Este femeiaideala : vorbeste dar nu caraie.Sufar in nocturna de ma dor oasele.Si-o visez... Ah...mancao-ar taica, nu-ncape ea exce-lenta pe mana mea ?!?

NISTE PITIFABULE

-pentru astfel de o suta una bucatiam fost rau, saubine persecutat in Romania-

COCOSUL-lui ceausescu-

un Cocos dorind sa fiemai ceva-n gainariea scornit o moda noua:si Cocosii sa se oua.

s-a scrantit, ziceu vecinii,a dat in mintea...Gainii !

X

PESTELE-unui dizident...-

un fost Peste n-a mai vrutsa ramana-n ape mutdi...strigand peste fruntarii,in carlig l-au prins pescarii.

neplacandu-le figurade-atunci Pestii isi tin gura.

X

CAINELE-unui revoltat-

Cainele s-a suparatsintr-o noapte n-a latratiar stapanul, cum se pare,nu ia dat nici el mancare

si toti Cainii stiu de-atunci:de nu latri nu mananci !

ADEZIUNE-la intrarea in partid-

cand s-a implinit cu zerun Vitel cu ochi de cers-a inscris in vacariesi-a scris in biografie :

am originea saraca,ata-i BOU, mama e...VACA !

Destine Literare 19

De-i bunic sau de-i şcolar

Toţi aşteaptă al său dar

Zbor de pasăre să fie?

Curcubeul să-i mângâie?

O bomboană să găsească?

Poate-o mantie regească?

În pantofi şi în ghetuţe,

Pe sub pernă-n cizmuliţe,

Moşu-ţi lasă de eşti bun…

Ce anume? Nu îţi spun…

O surpriză-n bucurie

Căutătorului să-i fie…

De găseşte-un beţişor

E c-al mamei puişor

Nu a fost tocmai cuminte

Şi-l învaţă Moşu’ minte

Să se străduiască,

Mai mult să muncească,

Să înveţe a dărui

Ce-i mai bun de la copii:

Cuminţenie, ascultare

Până când se face mare

Şi-o să vadă atunci, pe dat,

Moşu’ bun ce i-a lăsat:

Beţişorul fermecat!

Rondel de anul-nou

Cand anul vechi se-ndreapta spre rascruceVrem clopotei de slava sa rasuneSi-n Anul-Nou, dorim doar semne bune;Speranta pe oricare ne seduce...

In bucurie vrem sa ne-ncununeCu lauri care n-au sa se usuce;Cand anul vechi se-ndreapta spre rascruceVrem clopotei de slava sa rasune...

In ceruri de iubire sa ne-aduneCraciunul care pleaca sa se culce.Sa-i fie, prin urmare, somnul dulce,Iar eu sa cred ca sunt mereu mai juneCand Anul-Nou soseste in rascruce...

Destine Literare20

Poezii

Traian Gardus

De mos CraciunSilvia Miler

Craciun Etern

Adie...in satucul meu,Arome dulci de brad, sarmale,Zapezile - mereu, mereuNe cheama s-o pornim agale...

In casa proaspat varuita,Iscand un firicel de fum,O vad pe maica - tot grabita;Ce bunatati gati si-acum !

Plang...Ea in brate ma cuprinde,Cu drag incepe sa ma pupe.Craciunul toarna-n dalbe cupeBetia dulce de colinde...

Cand pleaca anul-vechi

Ne paraseste, iata, maine, AnulUrmand o veche si stiuta lege,Dar frigul inca tot mai este regeSi-i bezna ca pe cand traia tiranul...

Acum e, totusi, altfel, se-ntelege.ASu disparut teroarea...cincinalul;Ne paraseste, iata, maine Anul,Urmand o veche si stiuta lege.

La masa-n gand, noi mai gustam curcanul.Concret: carnati, jumari, piftii betege,Iar maine, cand, incetosati, ne-om drege,Vom prelungi bairamul...cu molanul,Dar eu sunt trist ca totusi, pleaca Anul !...

Traian Gardus

"A fost odata un zburator cu par de aur si ochide vultur, care in bezna noptii conducea pasarea deotel cu suflet de foc", sunt cuvintele Generalului deEscadra Gh.Jienescu, Subsecretar de Stat al Aeruluiin anul 1943, rostite la moartea tanarului sublocote-nent de aviatie printul Mihai Basarab Brancoveanucare si-a frant aripile intr-o misiune de lupta din cel deal Doilea Razboi Mondial, salvandu-si coechipierii cupretul vietii sale. Era ultimul vlastar al brancovenilor siimplinise de putin timp varsta de douazeci si doi deani. Asa cum se mentioneaza intr-un ferpar din ziarulUniversul datat 25 Octombrie 1943, "a cazut pentrutotdeauna, in ceasurile in care moartea secera fla-manda recolta ei de vieti omenesti". In cavoul familieiBibescu din parcul Palatului Mogosoaia, la umbra ba-tranilor castani dorm astazi alaturi ultimii Brancovenicare au incheiat un capitol al zbuciumatei noastre is-torii. Langa Mihai Basarab Brancoveanu, vanator denoapte, este inmormantat si fratele sau GeorgeBasarab Brancoveanu, vanator de zi, care a cazut larandul lui eroic refuzand o misiune lipsita de pericolrecomandata de comandantul de EscadrilaLt.Dicezare care i-a atras atentia dupa moarteafratelui sau Mihai ca a ramas ultimul dintre Bran-coveni si trebuie menajat. "Nu pot accepta, sunt unBrancoveanu si trebuie sa imi fac datoria !", i-araspuns acesta si a cazut eroic intr-o inclestare aeri-ana cu Messerschmidt-urile germane langa Sibiu, inluptele pentru eliberarea Transilvaniei. O data cu el adisparut astfel ultimul urmas al celor doua familii careau dat un mare numar de Domnitori pe tronul Tarii Ro-

Destine Literare 21

Moartea ultimului pui de vultur -MIHAI BASARAB BRANCOVEANU

George Georgescu

manesti. In mijlocul unui parc inconjurat de arbori sec-ulari pe soseaua ce duce la Targoviste, la numai treis-prezece kilometri de Bucuresti intr-o regiune deosebitde pitoreasca, se afla fosta resedinta a Domnitoruluimartir care a dat numele sau unui stil arhitectonic cea supravietuit pana in zilele noastre. In anul 1702Constantin Brancoveanu a construit Palatul delaMogosoaia pentru fiul sau Stefan, alaturi de care siimpreuna cu ceilalti trei fii ai sai, Constantin, Radu siMatei avea sa fie asasinat de otomani la Istambul.Palatul ale carui ziduri groase se oglindesc in apelelacului din apropiere este un monument de arhitec-tura specifica stilului brancovenesc, cu elementebizantine, de renastere italiana si de stil autohton ro-manesc. Marele Logofat Constantin Brancoveanu,nepotul pe linie materna al Domnitorului Serban Can-tacuzino se tragea din neamul Basarabilor. Urcat petronul Tarii Romanesti la cererea boierilor, a dus o po-litica in urma careia au luat un puternic avant culturasi artele. Dupa moartea lui, Palatul de la Mogosoaiaa fost jefuit pradat si restaurat in cateva randuri, tre-cand in posesia unora dintre urmasii Domnitoruluimartir. Ultimul descendent direct, marele Ban GrigoreBrancoveanu-Basarab, neavand copii, a infiat-o penepoata sa Zoe sotia lui Gheorghe Bibescu, care aurcat pe tronul Tarii Romanesti purtand numele ilus-trilor sai inaintasi, Bibescu-Brancoveanu. Dupa abdi-carea Domnitorului Gh.Bibescu si plecarea lui din tararesedinta a ramas fiului sau Nicolae Bibescu, care aconstruit in parc o capela unde au fost inmormantatiultimii mostenitori ai palatului. In anul 1911 Palatul siDomeniile dela Mogosoaia au revenit printului GeorgeValentin Bibescu si sotiei sale Martha (Lahovary)Bibescu, ultimii mostenitori ereditari care au restau-rat Palatul cu ajutorul arhitectului venetian DomenicoRupolo, dandu-i aspectul pe care il are astazi. GeorgeValentin Bibescu era nepotul domnitoruluiGh.Bibescu, fiu al principelui George Bibescu si alValentinei de Riquet, contesa de Caraman-Chimaydin vechea nobilime franceza cu care tatal sau secasatorise la Paris unde studiase la Academia Mili-tara Saint-Cyr. Era un pasionat al aviatiei, posedabrevet international de pilot obtinut la Scoala de Avi-atie a lui Louis Bleriot, iar in primul Razboi Mondial afost comandantul a doua Escadrile cu care a efectuatraiduri in liniile germane. Era posesor al catorva recorduri avi-atice printre care zboruri pana in Africa, America siIndia, unde avionul "Fokker" pilotat de el a fost atacatde un stol de vulturi la inaltimea de 2500 de metri, laaterizarea fortata pierzandu-si viata secundul sau, lo-cotenentul Radu Beller. In anul 1927 George ValentinBibescu a fost ales Presedinte al Federatiei Aero-

nautice internationale. Probabil acest pionier al avi-atiei noastre a insuflat celor doi nepoti ai sai, principiiMihai si George Basarab Brancoveanu dragostea sipasiunea pentru pilotaj. Despre acesti ultimi doi vulturibrancovenesti au ramas extrem de putine marturiiscrise. Avand sange princiar in vine, in presa postbe-lica aservita in totalitate regimului comunist nu aaparut nici macar un singur rand despre acesti eroiaviatori de vita nobila. Printr-un concurs de imprejuraria fost salvat insa un articol din ziarul "Universul" datat25 octombrie 1943, in care atasatul militar al Spanieila Bucuresti, Contele de Casa Rojas, Jose Rojas YMoreno socrul printului Mihai Basarab Brancoveanuaduce un ultim omagiu acestui tanar aviator care,dupa ce i s-a terminat carburantul din rezervor intr-omisiune de lupta a ordonat radiotelegrafistilor lui sasara cu parasuta, el nemaiavand timp sa se salveze." A murit ca un capitan curajos, scrie contele in acelarticol, fara sa-si paraseasca vasul. Viteaz pana lacapat. In locul in care a cazut i-am gasit trupul la zecemetri inaintea aparatului din care fusese aruncat.Mereu in primul rand. Fara retorica, fara gesturi mari.Asa cum fac barbatii vrednici de acest nume". MihaiBasaeab Brancoveanu a absolvit Scoala de Ofiteri deAviatie din Bucuresti si cea de vanatoare dela Brasov."Era un adevarat print, un gentlemen cu o inima deaur. A fost un om exceptional", declara intr-un interviudin anul 2002 Comandorul av. (r) Titus Axente. Aveatrasaturi nobile, era frumos, vesel, lipsit de griji, plin deviata, indragostit de profesiunea lui si generos pestemasura, asa cum numai un adevarat Brancoveanuputea fi. Intr-una din zile zi a intrat in biroul atasatuluimilitar al Spaniei la Bucuresti si i-a spus cu emotie inglas ca vrea sa se casatoreasca cu fiica sa. "Elanulacela al lui, scrie contele, stiind cate risca un aviatorin razboi, a invins toate scrupulele mele de parinte.S-ar putea, l-a avertizat el gandindu-se la viitorul fi-icei sale, ca peste putin timp sa mi se intoarca acasao fata vaduva. Dar daca va iubiti nu sunt in stare sama impotrivesc dorintei voastre. Casatoriti-va si Dum-nezeu sa va ajute", a incheiat el avand presentimen-tul destinului implacabil al tanarului aviator. Dinnefericire casatoria lor a durat numai o luna si in ziuain care printul Mihai Basarab Brancoveanu a fost in-mormantat in cavoul familiei, contele i-a marturisit fi-icei sale: "Chiar daca viata voastra impreuna ar fidurat treizeci de ani, amintirea pe care ai fi pastrat-odespre el nu ar fi putut fi mai frumoasa. Ai trait o lunade fericire intreaga. Pentru tine el reprezinta un idealla care ai ajuns. Nu i-ai putea descoperi decat cali-tatile si perfectiunile. Tristetea ta va ramane pentrutotdeauna impreunata cu o poveste de iubire pe carein cateva saptamani ai umplut-o pana la margini si im-

Destine Literare22

potriva careia timpul va fi neputincios". Raspunsultinerei contese a fost demn de fiica indragostita a unuiconte spaniol: "Nu-mi pare rau de nimic. Chiar de arfi sa se sfarseasca la fel, nu as da luna petrecuta im-prena cu Mihai nici in schimbul unei vieti intregi!". In-cercand sa-i aduca o consolare, contele i-a spusintr-una din zile: "Daca vrei poti redeveni spaniola".Fata i-a aruncat o privire plina de demnitate care l-ainghetat, dandu-i un raspuns demn de o nobila cusange iberic: "Ar insemna sa-i tradez amintirea.Ocupa-te te rog de schimbarea tuturor actelor melespaniole in acte romanesti". Impartasind durerea ficeisale contele a apreciat sacrificiul pe care ea a doritsa-l ofere, dupa cum marturiseste, "unei Romanii gen-eroase si magnifice pentru care si-a dat viata Mihai."In sufletul acestui parinte a avut loc o adevaratadrama pe care a concretizat-o in urmatoarele cuvinte:"Plecand din tara voastra va las o romanca mai mult.Impreuna cu ea ramanesi exaltarea dragostei acestei fiice, carne din carneamea, care a inceput sa-si usuce lacrimile si vrea sasarute pentru totdeauna pamantul pe care l-a stropitsangele lui Mihai, pentru care nu a mai stiut sa spunaaltceva cand a ajuns langa dansul, indata ce am aflatde nenorocire: "Vreau sa ma duc cu el, vreau sa maduc cu el!" Aproape ca nu ar mai fi nimic de adaugatla sfarsitul acestei patetice marturii a contelui de CasaRojas care s-a reintors in Spania cu sfletul zdrobit,lasandu-si in Romania unicul copil care a preferat inlocul titlurilor de noblete ale stravechii sale familii peacela de sotie a ultimului vultur brancovenesc.Sursele documentare cercetate nu mentioneaza ces-a intamplat cu aceasta tanara contesa dupa intrareaarmatelor sovietice in Romania si instaurarea comu-nistilor la conducerea tarii. Este de presupus ca a par-asit tara in acelasi mod in care Martha Bibescu,matusa sotului ei Mihai Bibescu Brancoveanu a reusitsa plece cu un pasaport britanic, sau ca atatia altiicare au scapat inaintea declansarii valurilor masivede arestari si deportari. A mai ramas un timp in tarafiica lui George Valentin si a Marthei, ValentinaBibescu maritata Ghica-Comanessti, pe care MarthaBibescu a reusit sa o scoata cu mare greutate maitarziu din tara. Din pacate doar o mica parte din eliteleneamului nostru au reusit sa se salveze sau sasupravietuiasca in infernul comunist. Imi amintesc caam cunoscut in casa prietenului meu maiorul MirceaPiperescu o doamna in varsta care avea distinctiafamiliei princiare Cantacuzino, al carei nume il purtacu demnitate, fosta detinuta politic, care scapase caprin minune din lagarul de munca unde fusese de-portata, datorita unor portocale pe care le sorta,avand voie sa manance din cele degradate. Dar

aceasta este o poveste care face parte din istoria uni-versului concentrationar din tara noastra in care aufost lichidate toate valorile neamului romanesc si vaface obiectul unui alt articol. Autorul acestui remem-ber tine sa mulumeasca D-lui General aviator (r) IoanDobran, cunoscator al pasiunii mele pentru eroii aeru-lui care au scris pagini de vitejie in Epopeea aviatieiRomane in cel de al Doilea Razboi Mondial si auaparut intr-un serial in paginile prestigioasei publicatii"Cuvantul Romanesc" din Hamilton. D-sa mi-a oferitcu multa generozitate prilejul de a cunoaste frumoasasi inedita poveste de iubire, precum si moartea eroicaa tanarului sublocotenent aviator in vinele caruiacurgea sangele a trei familii princiare ce au lasat urmede nesters in istoria tarii noastre. Am sentimente degratitudinie si fata de D-l general aviator (r) IonDicezare, cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul" primitin luptele dela Stalingrad, care si-a reamintit si a con-firmat intr-o convorbire telefonica, dupa saizeci si doide ani, dialogul pe care l-a purtat cu pilotul GeorgeBasarab Brancoveanu caruia i-a propus trecerea dinEscadrila 1 Operativa, intr-o Escadrila neoperativa,pentru evitarea confruntarii cu avioanele de vanatoaregermane deosebit de agresive in retragerea lor de peteritoriul tarii noastre, pentru a fi protejat ultimul vlas-tar brancovenesc. Bravul aviator a refuzat insa cudemnitate, asa cum numai un print cu sange nobil invine putea sa o faca. Fapta lui de abnegatie si curaj ilinscrie in galeria eroilor neamului romanesc care aupus o picatura din sangele lor la temelia statului mod-ern de astazi. Multumesc pe aceasta cale si regretat-ului Comandor av. (r) Fl.Buchiu, care m-a stimulatenorm la realizarea serialului "Figuri legendare aleAviatiei Romane", facilitandu-mi contactul cu maripersonalitati ale aviatiei romane care au supravietuitcelui de al Doilea Razboi Mondial.. GeorgeGeorgescu

George Georgescu, publicist, membru al AsociatieiScriitorilor Romani din Canada., membru al Consiliu-lui de Onoare al Bisericii Sf.Nicolae din Ottawa, 251Donald Street, Ap. 1505, OTTAWA, ONTARIO, K1K4B7,tel: 613-748-72.91

Destine Literare 23

ULTIMA BALADA Cand toamna asta o sa-ngane ultima baladaEu m-oi ascunde in camara vietii de la stradaSi cand destinu-o stinge felinarele din poartaLampa cu gaz uitata oi aprinde-o-n soapta. E varuita camaruta-n clipe de-asteptareFurate din ulcica parasita sub colbul de uitareSi masurate-n gramajoare si ore haraiteDe-un metronome ce sade sub mainile-obosite. Pe raftul prafuit mai stau tacut aliniateDulceturi de-amintiri si vorbe parfumateCe-or amagi la inceput de zi cate-o stihieCand s-o asterne iarna-n turturi grei de sihastrie. In coltul cu iertare stau sticle-nghesuiteMustind arome stoarse din povestile-ncepute Pe-alei ce-afunda sub frunzele de foc ieremiadeDoinite de iluzii cucerite-n inocente cruciade. Cand balansoarul vechi mai cuibareste inca Doar clipe leganate din a Domnului poruncaDestinu-o-ntoarce fila ce-nchide-a vietii carteSi lampa obosita s-o sparge-n soapte moarte.

COJILE DE NUCA Cand aruncate in ograda stau cojile de nucaDoar toamna ne alinta-n aromele-i de pruncaNe-infasa-n palpairi furate din cojoaca veriiNe picura cu ganduri strana blanda a iertarii. Pe sub poveri de foc imprejmuite de uluciEa, doamna, mai adulmec-ale verii clipe dulciSi cand a noptii ratacire mai scoate la ivealaNe leagana in poala-i cu fosnet de-oblojeala. In dimineti cu ceata ne haituieste-n iazmeCe bantuie cu surle destin stropit cu-aghiazmeCand ea, matroana toamna, ne dojeneste rarCa-ngenunchiati ni-l vindem pe-un banut hoinar. In nopti ce-adorm pe sub tohoarcele de brumaIar vantu toarce din fuior de frunze-n glumaNe face semn de sub cortina dorului de ducaCa-i timp de iarna, si-o strange cojile de nuca.

COLT DE STRADA Sunt un banut pierdut la colt de stradaPe unde se aduna-n cete grijile ridateSi se destrama-n clipe ore sifonateCe-asteapta de prin buzunarul gol sa cada.

Un colt de strada pe unde ani tacutiSe plimba monoton in cizmele inalteSperante lustruind trotoarele desarteImpleticesc iluzii printre pasi pierduti. In coltul adormit sub brize de suspineDoar primavara n-a uitat sa incalzeascaTristetea palmelor ce sta sa inverzeascaSub brazde ceruite-n crampeie de destine. Se strange-n bulgari iarna care vineIn coltul unde Mos Craciun aduce-n sacUn pumn de rugi pentr-un ajun posacCe-or molcomi rascrucea cu destine. Ca-s un banut gasit la colt de stradaPe un trotuar ce-asteapta-a-ncaruntiSi ingerii sperante mai stiu a impartiLa fiecare spectator lasat iubirii prada.

CURATENIA DE TOAMNA Camara de toamna m-asteapta ursuzaSi-n ea, la apus, lenevesc cinci sertareZvonesc c-o sa-ncep curatenia mareCu vorbe de dor ce mi-au fost calauza. Geaba le spun ca-n suflet nu-i iarnaDesi pe obraz troienesc fulgi de-argintCarcotase cum sunt, imi soptesc ca ma mintSi ma-ndeamna sa-ncep mai degraba. Geaba le spun c-am spoit usileCu albul furat de la valuri de-o varaDin sprancene ma mustra, si-arunca afaraClipe frante ramase-n sertarul cu vise. Geaba la poarta belciugu-i de-o schioapaSa-mpiedice umbra sa-mi intre in casaIncruntata, si-n franjuri de rea jupaneasaSub voaleta paseste iarna mioapa. Are ochi de oglinda si zambet de cearaPe sub crinolina fosneste-amintiriLunecand in vartejuri far de opririPan s-or strange-n pierduta comoara. Fronseuri de urme adorm in poteca pe careC-o reverenta ma-ndeamna s-o strangEu, m-ascund sub trena-i si plangCaci e timpul sa-ncep curatenia mare.

Destine Literare24

PoeziiMariana Gheorghe

Moara lui Kalusek este o carte care descrie oexperienţă-limită a condiţiei umane. O carte care seinteroghează neîncetat până unde se poate înainta înabjecţie, așa încât cel supus torturii să nu-și piardăreflexele umane și să nu se transforme într-o umbră.Care sunt resorturile care îi împiedică degradarea,coborârea ireversibilă înspre propria anihilare? Caresunt termenii luptei dintre instinctul de conservare șidemnitate? Care este algoritmul foamei, torturii, umil-inţei prin care „Moara lui Kalusek” își îndeplinește sis-tematic reeducarea? Și, în sfârșit, cum se poatesupravieţui în atare condiţii, în ce formă reușeștemecanismul memoriei să reinstaureze firul unei logicifragmentare în labirintul tenebrelor?Două lucruri frapează de la bun început în aceastăcarte: pe de o parte acela că scopul „morii” nu este ni-cidecum reeducarea, ci exterminarea. Pe de altăparte, tonul autorului, tonul în care cartea este scrisă.Tonul vocii unui om care a asistat la o calamitate șicare încearcă să-i înţeleagă resorturile. E uluitoareaceastă conștiinţă istorică acută, care nu încearcă să-și proclame, cu ură, răzbunarea, ci, de la distanţa uneijumătăţi de secol, disecă fiecare pas pe drumul cal-varului cu o luciditate și o înţelegere a suferinţeicopleșitoare.S-ar putea spune că Moara lui Kalusek e străbătutăde o atmosferă lugubră, că e complet închisă umoru-lui. Lăsând la o parte faptul că instaurarea unei epociobscurantiste exclude cu totul prezenţa acestuia,putem avansa, ducând raţionamentul mai departe, căo societate în care resorturile umorului au fost în to-talitate retezate se îndreaptă cu încetul înspre reţetadeviantă a unui univers concentraţionar, așa cum ecel descris aici. Și totuși, dacă umorul este în totalitate absent, nulipsește în schimb ironia, dovadă pentru luciditatea cucare autorul privește procesul social prin care Re-publica Democrată România și dictatura proletariatu-lui își intră în rol: „Moara lui Kalusek măcina la toatăcapacitatea. În teorie, comuniștii iubesc oamenii depretutindeni, dar nu au nici o consideraţie pentru ceipe care-i conduc” (p. 141).De asemenea, consideraţiile despre puterea „văz-duhului” („nume secret de recunoaștere folosit demembrii siguranţei comuniste în 1948”), care se in-stalează irepresibil peste o întreagă naţiune nu sunt,la rândul lor, lipsite de ironie: „Pentru el, omul nu

conta mai mult decât un obiect oarecare. Cu sau fărăvoia noastră el era însă «văzduhul», puterea om-niprezentă ce stăpânea de acum încolo spaţiul dintregraniţele ţării românești” (p. 71).Aspectul asupra căruia aș vrea să insist în acestepagini și pe care autorul reușește să ni-l transmită ex-trem de persuasiv este metamorfoza interioară a unuiom care își pierde libertatea, modul în care el se con-fruntă cu îndoiala și reușește să o învingă, resurseleinterioare nebănuite pe care le descoperă, atuncicând nici un element exterior nu-i mai poate veni înajutor.Pentru că, dincolo de valoarea sa de documentasupra instalării erei comuniste în România, dincolode valoarea recuperatoare a unei mărturii istorice, în-trebarea persistă, obsedantă: cum se poatesupravieţui unei astfel de orori și ce se întâmplă cucel care este scos, pe o perioadă indeterminată, dinorice logică umană?La aceste întrebări răspunde Victor Roșca, punându-ne pe o pistă a meditaţiei neîntrerupte: în primă in-stanţă e tinereţea; apoi vine speranţa; când speranţase consumă fără urmă în faţa unei realităţi care o dis-truge în mod sistematic, rămân modelele, oameni deo calitate exemplară, care reușesc să-și imprime fi-inţa în sufletul deţinuţilor (părintele Arsenie Boca); mairămâne prietenia, dialogul unor conștiinţe prinse într-o logică torţionară căreia nu-i găsesc cheia (Mogoș,Mazilu); când și aceasta e spulberată (deţinuţii sunt,după proces, separaţi și trimiși fiecare într-o altă în-chisoare, pentru a-și ispăși pedeapsa), rămâne sin-gurătatea, acceptarea suferinţei și dialogul cuDumnezeu.Tot acest proces este descris în toată complexitateasa în Moara lui Kalusek. De aceea, acest exerciţiu dememorie poate servi și ca manual de supravieţuire,însemnările din subterană ale unui suflet care, fiindobligat să parcurgă încercările inimaginabile alesuferinţei, reușește în același timp să ia disanţă faţăde ea și să se poziţioneze faţă de propria persoană,recâștigându-și demnitatea.Bineînţeles, e inevitabil adaosul dimensiunii creștinea experienţei. Iar, din acest punct de vedere, extremde impresionantă este descrierea atitudinii părinteluiArsenie Boca, devenit între timp o legendă în ŢaraFăgărașului, care, prin calităţi ieșite din comun, areușit, în mod neașteptat, să-și paralizeze călăii.Descrierea reacţiei părintelui Arsenie în faţa torturiipare ireală. Dar, și mai ireal pare modul în care elreușește să desfacă mecanismul imperturbabil alreeducării, ajungând să impună prezenţa sufletului înfaţa celui mai de temut călău: „Părintele Arsenie... pepărintele Arsenie l-au chinuit la început, la arestare,

Destine Literare 25

Moara lui Kalusek, autor Victor Roșca –manual de supravieţuire

Laura T. Ilea

prin luna mai. Atunci, toţi demonii lui Kalusek se nă-pusteau aspra lui; fiecare vroia să dea măcar unpumn unui « sfânt », ca să-și arate fidelitatea faţă dedoctrina Partidului. Dar, spre deosebire de ceilalţideţinuţi, ce urlau în timpul torturii, părintele se rugapentru deţinuţi. Și, prin sfinţenia sa, a reușit să-i îm-blânzească. De atunci, Kalusek, șeful SiguranţeiRegiunii Brașov, cel mai înrăit torţionar, i-a permis săprimească mâncarea de la femeile ce vin zilnic lapoartă. Pentru că el n-a fost uitat de credincioși nicichiar aici” (p. 93).Cohorta de torţionari nu poate fi convinsă, îmblânz-ită, sensibilizată sau influenţată. Ea nu poate fi decâtparalizată în faţa unor cal-ităţi ieșite din comun sauhipnotizată de o forţămorală imbatablă.Cealaltă, infimă, breșă înmasa de indiferenţă și bru-talitate controlată a noii put-eri corecţionare este cazul,descris de autor în detaliu,al doctorului OctavianSonea: „Cei doi călăi i-aulegat mâinile doctorului și ile-au trecut peste genunchi.Însă, în momentul când auvrut să-i introducă rangasub genunchi, spre a-l sus-penda, în doctor s-a trezitindignarea. Ca să aratecălăilor că nu va fi umilit cuvoia lui, așa legat, le-asmuls ranga din mâini și s-aridicat în picioare, cu cei doitorţionari agăţaţi de umeriilui. Hipnotizaţi de în-drăzneala doctorului, pentruun moment, întregul șir, îm-preună cu comandantul, auînlemnit. Apoi, revenindu-și,au tăbărât cu toţii peste el”(p. 99).Cele două cazuri descrisereprezintă două experienţeizolate în masa tentacularăde trupuri care își așteaptă pedeapsa și cazna, fără aști, în majoritatea cazurilor, care le e vina. Însă vinatrebuie, cu toate acestea, imperturbabil mărturisită.Ea e capătul unui proces care sfârșește neabătut,tautologic, în ceea ce Partidul dorește să audă. Tau-tologia finală se hrănește dintr-o logică manifestă încare de o parte se află Partidul și toate metodele sale

de „convingere”, iar de cealaltă parte se află toţi ceicare nu-și mărturisesc aderenţa și credinţa în nouareligie. O transformare care trece prin infern. Dar, caîn orice transformare, trebuie să existe o cale de arăsturna logica nemiloasă a realităţii înspre o conver-siune interioară.Despre aceasta ne vorbește Victor Roșca, iar dinacest punct de vedere, cartea lui e cutremurătoare.Prima parte a cărţii, cea dinaintea arestării, este mar-cată de un ritm al acţiunii, al îndoielii născute din acţi-une, al înţelegerii treptate a situaţiei istorice și alperplexităţii în faţa inimaginabilului. Germenii revolteise creează, chiar și în lipsa convingerii că aceasta ar

putea avea efecte palpa-bile. Întrebarea pe care și-opun tinerii e mai puţin ceanume se va întîmpla cu ei,cât, mai degrabă, cum vaarăta conștiinţa lor la capă-tul încercărilor. Chiar dacăeficacitatea imediată afaptelor lor nu e evidentă,tinerii nu au nici o îndoialăîn privinţa sensului acţiu-nilor lor. Istoria nu și-a pier-dut încă direcţia, în pofidasemnalelor tulburi care îi în-conjoară:„În trei ani, din 1945 până în1948, a fost anihilată în-treaga elită românească, nunumai intelectualii, ci și vâr-furile tuturor categoriilor so-ciale... Capitularea fărăluptă este nefastă pentru onaţiune, o expune la con-vulsii interne și încurajeazăactivităţile distructive dinpartea unor puteri inamice.O luptă, chiar și pierdută,rămâne o sursă de forţenebănuite pentru generaţi-ile viitoare” (p. 29).Așadar, încă o pârghie amecanismului rezistenţei –neîncetata proiectare în vi-

itor, în ochii unor reprezentanţi ai unor generaţii vi-itoare, a căror judecată cântărește mai mult decâttorturile îndurate. Puterea modelatoare a lupteisupravieţuiește, chiar dacă aceasta e înfrântă, redusăla tăcere.Este o afirmaţie binecunoscută care spune că istoriaeste scrisă de cei puternici. Că învingătorul deţine

Destine Literare26

Victor Roșca

cheia interpretării evenimentelor. Probabil, cu amen-damentul că rezistenţa interioară a celor care se opunnedreptăţii pune sub semnul întrebării versiunea ofi-cială, iar vocea ei se face auzită, într-un târziu, chiardacă în fapt e sufocată, redusă la tăcere. Iar dacă nuîn momentul însuși al desfășurării evenimentelor,atunci într-o generaţie viitoare, care încearcă să-șiînţeleagă propria identitate sau identitatea celor dinmijlocul cărora face parte. Iar astfel de reevocări, cacea a lui Victor Roșca, depun mărturie pentru faptulcă, deși fragmentară, conștiinţa istorică își continuăimperturbabil lucrarea, în variante neașteptate.Iată o altă afirmaţie, în partea a doua a cărţii, dupăstrăbaterea infernului torturii, o afirmaţie legată deaceeași încredere în puterea exemplului și în rezis-tenţa interioară: „În primele luni de pușcărie, nu sepoate vorbi de moralul unui deţinut. În acea perioadănoul arestat este bulversat de condiţia de pușcăriaș.El caută și nu știe ce, încearcă toate ușile neștiind pecare s-o deschidă. Abia după cicatrizarea urmelorlăsate de anchete și proces, abia după ce descoperimluminiţa de la capătul tunelului, în pragul altor lupte,bătălii de altă natură, dar duse cu același dușman, sepoate vorbi de moralul captivului. Acolo unde nu maifuncţionau regulile raţiunii umane, singurul mod de ane reconforta forţa sufletească a rămas re-descoperirea Puterii divine și hotărârea de a ne păs-tra demnitatea, în ciuda condiţiilor de exterminare lacare eram supuși” (p. 137).O observaţie psihologică profundă – acea prin care,în condiţii extreme, sentimentele, acţiunile, îndoialaînsăși intră într-un alt regim de existenţă, își schimbănumele și semnificaţia. O altă logică, incomprehensi-bilă pentru cei aflaţi în afara sau în primul stadiu alterorii, își face loc încetul cu încetul.Dacă la început, înainte de întemniţare, îndoiala șiacţiunea sunt prinse într-o construcţie metaforicăsofisticată, în care sunt implicaţi termenii luminii și aiîntunericului, pe măsură ce încercările devin tot maiinsuportabile, îndoiala devine extrem de concretă,copleșitoare, pe punctul de a clătina întregul eșafo-daj moral al deţinutului.La pagina 41 se spune: „Îndoiala și angajarea în acţi-une sunt ca umbra și lumina. Îndoiala se ivește odatăcu acţiunea și umbra odată cu lumina. Îndoiala dis-pare în acţiunea totală în care îţi riști viaţa, la fel cumdispare umbra într-o lumină puternică”. În schimb, osută de pagini mai târziu, după ce foamea, tensiuneapsihică, perspectiva unei vieţi petrecute în închisoarele zdrobesc oamenilor voinţa, în faţa încercărilorrepetate de a smulge cât mai multe cereri de iertarepentru faptele comise, precum și angajamentul de alupta „împotriva dușmanului de clasă, atât în în-

chisoare, cât și afară, după eliberare” (p. 150), in-stinctul de conservare pare a ieși învingător asupraconștiinţei, câţiva dintre deţinuţi fiind gata să semnezememoriul de autodenunţare.Îndoiala se transformă acum în spaima în faţa predăriiultime: „Pe măsură ce citeam, simţeam cum mă în-văluie o pojghiţă de gheaţă, cum valuri de revoltă șide amărăciune îmi inundă sufletul. Pentru că primej-dia schingiuirii morale este mai înfricoșătoare decâtpericolul mutilării fizice. Spre deosebire de rănile fiz-ice, rănile psihice se tămăduiesc greu sau niciodată”(p. 151). Deţinutul trebuie să facă faţă noii logici, să îiînveţe limbajul, să îi stăpânească mecanismele și săîși cureţe spiritul. Aș vrea să-mi închei prezentarea cu acest manual derezistenţă interioară, care poate servi de ghid desupravieţuire multor oameni aflaţi într-o conjuncturăistorică care pare fără ieșire. Ea ne vorbește despremodul în care un om învaţă să aleagă viaţa, înconju-rat fiind de moarte, să discearnă tot ceea ce îl poatemenţine viu, chiar dacă toate condiţiile exterioare îlneagă. Noua logică aduce cu sine o nouă percepţie atimpului, un exerciţiu de detașare de tot ceea ceînseamnă existenţa cotidiană, desprinderea de nece-sităţile corporale imperative, de suferinţă și foame,conversiunea înspre o formă de detașare, care poatefi depășită probabil doar de anahoreţi, în chiliile lor:„Era ciudat că pentru prima dată după mai multe lunide foame nu mai simţeam neliniștea ei dureroasă.Locul jăraticului ce-mi mocnea mai înainte în stomacși intestine, îl luase acum un bloc masiv ce mă apăsa,mă ţintuia pe pat. Aveam senzaţia că, fără greutatealui, aș fi plutit deasupra saltelei” (154).Viaţa reală se desfășoară afară, dincolo de zidurilepușcăriei; înăuntru, existenţa e golită de evenimente,secondată de „răul de timp”, părând a se pierde pen-tru totdeauna în ţinutul nopţii. Și totuși, o viaţă nouă senaște între zidurile închisorii. O viaţă în care destineleîși continuă periplul, iar dialogurile întrerupte își reiaufirul. O viaţă în care timpul, tăiat de la rădăcina vi-itorului, se reînnoadă într-un prezent perpetuu, din-colo de speranţă și eșec, și dincolo chiar de „speranţadonquijoţilor, zidiţi de vii în anonimat, aceia care cre-deau că vor învinge ţinându-se cu mâinile de torţilecerului” (p. 200).Probabil că aceasta este ceea ce ne transmite, încele din urmă, cartea lui Victor Roșca. Viaţa în loculmorţii, speranţa în locul iluziei, credinţa în locul sufer-inţei, umanitatea în locul barbariei, forţa interioară înlocul slăbiciunii, plenitudinea lui azi în faţa unui viitorretezat.Moara lui Kalusek este un impresionant exerciţiu desupravieţuire.

Destine Literare 27

Se préoccupant de l’Être considéré abstrac-tivement, cherchant ainsi l’Éssence des choses, au-dessus de la nature physique, au-delà du mondesensible ou matériel et des données des sens, l’Écolede Mégare a contribué au développement d’un desaspects le plus élevé de la philosophie, le «ta meta taphysika», appelé par Aristote la "philosophie pre-mière, ou science des premiers principes", la méta-physique-science des causes et vérités premières.D’ou l’image que les philosophes Mégariens ontlaissé dans la mémoire collective et qui nous à étéconservé par les paroles du Saint Jérôme, un desPères de l’Église: « Ils bâtissent comme s’ils devaientvivre éternellement, et ils vivent comme s’ils devaientmourir le lendemain ! » Toute une devise et tout undéfi à la fois :« Bâtir en immortel, vivre en éphémère ! » Quellemagnifique intensité !!!

Sans vouloir trop entrer dans des considéra-tions biographiques sur les philosophes de la Grèceancienne, il serait peut-être intéressant de localiserbrièvement les trois philosophes qui ont marqué laconsécration de l’École de Mégare dans l’Histoire dela Philosophie: Euclide de Mégare-le fondateur (-450av.J.C.à -380av J.C.), Platon (-427 av.J.C. à -348av.J.C.) son contemporain et collègue à l’école deSocrate à Athènes et Aristote,( -384av.J.C. à -322av.J.C.), élève brillant de Platon (dés -367 av. J.-C.),qui à su recevoir et intégrer dans son propre œuvreune partie de l’héritage Mégarien (voir la Méta-physique).

Platon (-427 av.J.C. à -348 av.J.C., Athènes )est un disciple de Socrate (-470av.J.C.à 399av.J.C. )

le père de la philosophie occidentale et l'un des in-venteurs de la morale. Beaucoup des philosophesmodernes et contemporains considèrent Platon àégalité avec Socrate, comme l’un des grands fonda-teurs de la philosophie occidentale, notamment parson célèbre œuvre « Les Dialogues ». Extrêmementriche, la philosophie de Platon aborde un large éven-tail des problèmes, situations et interrogations portantsur la théorie de la connaissance, la morale, la poli-tique, la cosmologie, l’esthétique, etc. Surnommé «le divin Platon » par son disciple Plotin, ses idées ontmarqué profondément l’histoire de la philosophie,depuis l’Antiquité jusqu'à nos jours, passant parl’époque moderne, comme source de référence, d’in-fluence, des critiqués (Aristote, Épicure, les Stoïciens)et d’inspiration même pour le Pères de l’Église Chré-tienne.

Euclide de Mégare (-450av.J.C.à -380av J.C.)fut lui aussi un disciple de l’école Socratiqued’Athènes où il reste jusqu'au fameux procès deSocrate. Fidel à son maitre, il est à ses côtés durantson agonie, après l’absorption de la mortelle coupede cigüe (fait confirmé par Platon dans le Phédon).Après la mort de Socrate, Euclide agit en disciplepieux et non seulement donne asile, chez lui à Mé-gare, à d’autres disciples de Socrate, terroriséesaprès la condamnation de leur maître, mais il fondeaussi l’École de Philosophie de Mégare. Mal-heureusement, au contraire de Platon qui à beaucoupécrit, Euclide utilise seulement la méthode verbale detransmission du savoir, héritée de Socrate et commeson maitre, ne laisse aucun écrit. On sait toutefoisqu’il s’identifiait avec l’idée éléatique de UN par l’idéedu BIEN de Socrate et de ce fait on peut considérersa philosophie comme inspirée à la fois des doctrinesde l’éléatisme et du socratisme. La thèse centrale desMégariques fut de se questionner sur la définition del’Être, à savoir si d’une manière quelconque tenantde la réalité empirique, on peut dire autre chose surl’Être, a part le fait que « il est » ? Ils en viennent à laconclusion que l’Être ne peut pas…être saisi…par lessens physiques. En néoéléates mais aussi en héri-tiers du socratisme, les Mégariques utilisèrent leraisonnement et la réflexion pour nier l’exactitude etsurtout l’infaillibilité des sens physiques humains etcontre-vérifier toute réalité apparente par la logique.D’une façon métaphysique, ils définissent l’Êtrecomme étant le Bien, Éternel, Un et Indivisible alorsque son contraire est (logiquement) le NON- Être oule NON-Bien (on a dit depuis …le Mal !), qui n’a pasd’existence réelle étant juste un ensemble…d’ap-parences qui pourront se concrétiser (prendre con-

Destine Literare28

* Erhystmika II *De la Poïétique d’Aristote, a la Poétique Erhystmique : 1.) L’Harmonisation - A

- Essai conceptuel par Daniel Constantin Manolesco

sistance et existence) uniquement par le biais de nosémotions (désirs, disaient les Mégariques, nous yajouteront...peurs). Par voie de conséquence, lorsquenous avons un objectif ou un projet il faut constam-ment veiller à ce que l’objet de nos désirs, soit dansle domaine de l’Être et non dans le domaine duParaître. A considérer aussi que les sens physiquesne pouvant pas y parvenir à maintenir le cap de l’Êtreet les analyses logiques ayant leurs limites et faib-lesses (fatigue et capacité d’analyse variable ducerveau humain, biais divers, etc.), les émotions peu-vent servir de traducteur intuitif et parfois de guide àcondition de s’y trouver …en harmonie. C’est unthème important de la philosophie Erhystmique et del’un de ses outils, sa poétique spécifique, notions surlesquelles nous y élaborerons plus loin.Les notions déjà connuesde paix dans l’âme ou debéatitude peuvent aussiservir de référence pour ladiscussion.Notons aussi que par sesélèves (Ichtyas - son suc-cesseur à Mégare, Eubu-lide de Milète etThrasumakhus de Corintheavec son disciple Stilpon),Éuclide de Mégare à ouvertla voie du Stoïcisme, fondépar un des éleves deStilpon, Zénon de Citium,courent philosophique quià… peut-être …préparédes cœurs pour le Chris-tianisme.

2. Aristote (-384av.J.C. à -322 av.J.C.),est né à Stagire en Macé-doine et mort à Chalcis enEubée. Élève de Platon, ilanalyse d’abord les con-cepts de son maître, en-suite il s’intéresse auxsciences physiques,éthiques et rhétoriques à labiologie, à l’astronomie, etc.Utilisant la logique formelle(il en passe d’ailleurs pour l’inventeur) il développeson propre corpus de thèses philosophiques, dansune direction réaliste qui prend aussi en compte lesinformations fournies par les sens. Très pauvre en dé-tails autobiographiques, son œuvre décrit peu sa viepersonnelle. Nous n’y entrerons donc pas. Cepen-dant, il est intéressant de savoir que son temps estinfluencé par l’essor Macédonien et le déclind’Athènes. Fils d’un médecin royal de Macédoine etd’une sage-femme, Aristote entre à 18 ans à l’A-cadémie de Platon à Athènes. Platon remarque son

intelligence et lui donne même le droit d’enseigner. Ala mort de Platon, il quitte la ville et étudie labotanique à Assos en Éolide. Il rentre ensuite enMacédoine pour devenir précepteur d’Alexandre leGrand. Il retourne ensuite à Athènes et contesteXénocrate, le successeur de Platon à l’Académie, enfondant le Lycée ou l’École péripatétique (les coursse faisaient en marchant). Il meure à Chalcis et partestament lègue son Lycée à Théophraste, grâce àqui son œuvre perdure et nous est connue sousforme des dialogues et des notes de cours. Ses dia-logues à la manière de Platon (Du Bien, Eudème, LaPhilosophie, etc.) sont appréciés pour leur «élo-quence d’or » par Cicéron et autres et représententpour ainsi dire la partie «grand publique», exotérique,de l’œuvre d’Aristote. Par contre, ses notes de cours

pour le Lycée forment lapartie ésotérique de sontravail, qui possède aussiune partie initiatique. Romeapprécie son œuvre etcharge Andronicus deRhodes comme restaura-teur du corpus aristotéli-cien. Tirant les manuscritsd’une cave des archives,Andronicus donne des titresà des recueils des textesqu’il à regroupé de sonmieux dans trois catégories:sciences théorétiques, sci-ences pratiques et sciencespoïétiques. Dans laprésente étude, nous y ver-rons plus sur les sciencespoïétiques.Dans la divisionde sa philosophie, Aristotefut parmi les premiers àfaire la classification éche-lonné et systématique desconcepts et des connais-sances. Contrairement à laclassification en logique,physique, éthique,habituellement observéedans la philosophie, Aristote

propose une autre, soit : la philosophie théorique(comprend la physique, mathématique et théologie),praxis-la philosophie pratique (à son touréconomique, éthique, politique et rhétorique) et letechné ou la philosophie poïétique (comprenant tousles activités qui produisent une ouvre).La science ou philosophie poïétique (techné- du grecà confectionner) concerne les concepts de savoirfaireet de techniques, qui ont pour cible la productiond’une œuvre ou d’un objet, ne possédant pas sonprincipe en lui-même (comme c’est le cas pour une

Destine Literare 29

Platon si Aristotel de Raffael

production naturelle) mais dans l’agent producteur.Des dispositions acquises par l’usage, le savoir-faire,la maitrise et les techniques sont des forces créatri-ces. Au service d’une production, la techné se trouvedans le domaine de l’utilité mais aussi de l’agrément.Même si elle vise toujours le particulier, elle demandeun savoir qui relève d’un niveau plus vaste de la con-naissance. On peut dire que la poïétique a pour objetl’étude des possibilités internes d’une situation parti-culière, qui se concrétisent dans des créations nou-velles. Autrement dit l’étude des processus decréation. S’appliquant aux Arts, la poïétique concerneaussi l’investigation des rapports de l’auteur avec sonœuvre mais le processus de création garde toujourssa place comme objet d’étude et cela est valable pourla sémiologie musicale aussi(dans sa tripartition, le poïésis estle niveau de la création, par rap-port au esthésis qui concerne laréception, le neutre étant leniveau intermédiaire et spécifiqueà la partition musicale). Chez Aris-tote, la poïétique, étudie aussidivers aspects de l’art poétiquecomme la tragédie et l’épopée etbrièvement la musique, notam-ment dans la dernière œuvre duCorpus Aristotélicien, la Poétique.Il y eut aussi un ouvrage sur lacomédie, malheureusement dis-paru. Pour Aristote (contrairementàPlaton) la Tragédie, est un art etun moyen de purifier l’âme hu-maine de ses passions ou de sesémotions négatives.La purification de l’âme (cathar-sis), viendrait du fait que les spec-tateurs prennent plaisir à voir etvivre les émotions reliées à des scènes qui leurs sontinsoutenables ou inaccessibles dans leur vie réelle.Aristote n’explique pas clairement le modus–operandide la catharsis. On pourrait peut-être parler d’une es-thétisation purificatrice des émotions latentes, par leurexpression en contexte virtuel et par procuration (lesacteurs), qui n’engagent pas des responsabilités oudes conséquences dans la vie réelle des spectateurs,mais qui apaisent néanmoins leurs tensions sublimi-nales instinctuelles ou accumulées (notre commen-taire) . La catharsis purificatrice vient des émotions(pitié, crainte, amour, érotisme, désirs, colère, indig-nation, justice, etc.) suscités aux spectateurs par lespersonnages de la tragédie, ce qui débouche à la finde la pièce vers une homéostasie émotionnelle (l’er-hystmique appelle cela un état d’harmonie émotion-nelle), sans que leur vécu réel et ses risques soientnécessaires. Évidement, pour que cela soit possible,il faut que les personnages et leurs rôles, soient une

très bonne et crédible imitation de la vie réelle et deses émotions variées, avec aussi une intrigue appro-priée et mise en scène fluide, du début à la fin de lapièce.Aristote considère Œdipe Roi de Sophocle comme unexemple réussi, dans ce sens d’induction de lacatharsis au public spectateur, alors que l’interventiondes moyens techniques mécaniques (chariots de-scendus des coulisses) pour aider Médée à emporterles cadavres de ses enfants avec Jason et ainsi hâterla conclusion, empêche Euripide d’attendre la cathar-sis.

3.Par ses analyses sur la tragédie, l’épopéeet la notion d’imitation (mimêsis), la Poétique d’Aris-tote à influencé la perception artistique Occidentale

depuis plus de deux millénaireset représente une pierre angu-laire des tous les conceptions etles renouveaux de la poétiquemoderne. - A suivre –Dictionnaire : Erhystmika (L’Érhystmique (Fr.), Eristmica (Ro), The Erhystmic (Angl.) = artde la recherche philosophiquepar le dialogue et le débat, maisaussi par la réflexion synergiqueet le questionnement introspectif,ayant comme objectif larecherche métaphysique de lavérité ( atemporelle et inaccessi-ble aux sens physiques directs,in-quantifiable matériellementparlant, mais accessible a êtreressentie comme une harmonieémotionnelle dans l’âme).Dansle contexte de l’érhystmique, unpoint de vue diamétralement op-posé au sien n’est plus un en-nemi à démolir ( comme dans

l’éristique), mais il est plutôt relativisé et devient uneréférence- marginale, qui établit ainsi un intervalle-di-alectique à l’intérieur duquel le disciple de l’érhyst-mique peut débuter sa recherche de la vérité, avecun évident élargissement de perspective. Aux grésdes émotions ressenties tout au long de cetterecherche, l’installation d’un état d’âme paisible estpressentie comme un état d’harmonie avec la véritéet l’essence des choses, alors qu’un état d’âme trou-ble, colérique et douloureux, est ressenti comme unéloignement de la vérité. Divers genres littéraires(dont la poésie), peuvent être utilisés comme formed’expression et outil d’exploration de la dimensionérhystmique, par l’énoncé des points de vues plus oumoins opposées et ensuite l’exploration thématiquede l’intervalle-dialectique ainsi crée. Les mots « er-hystmes » -Fr., « eristmuri, eristihuri »-Ro., sont apparentés, ainsi que tous les adjectives,verbes, etc. pouvant y dériver et leurs traductions en

Destine Literare30

différents langues. L’Érhystmique est un mot com-posé, issu de l’intégration des mots suivants : l’éris-tique (du grec «éris»- débat et «techne» -procédé)-artde la dispute philosophique et rythmes (rhytmes –Angl. ou ritmuri – Ro.) comme référence à l’harmonie.Source : Daniel C. Manolesco - Explorations Euclidi-ennes -Cahiers personnels – Canada 1995. Conceptet vocabulaire utilisées pour la première fois enpoésie avec les poèmes « Erhystmes » -Fr., « Eristi-huri » -Ro. et « Broasca Testoasä » -Ro. du mêmeauteur, publiées dans la revue Sfera Online.http://www.sferaonline.ro/sectiuni/autori/?st=150&auts=8 et dans la revue Candela de Montréal avec lapremière partie de l’essai Erhystmika.Exemple d’une technique d’harmonisation roumain –français, dans la poétique érhystmique ( harmonisa-tion d’après le poème roumain « Vorbä-n pene » ,publié dans la revue Candela de Montréal )

Trois moineauxSur une corde à linge grisâtre,Trois moineaux discutent intense :«-Les hérons sont loin à-date,Faut-il faire en conséquence ? »«-C’est très clair !»-la plus petiteLeur explique documentée :«-C’est par peur des stalactitesEt des neiges, qu’ils ont quitté.»La plus grande répond : « Possible!Mais faut pas trop vite aller,Neige et glaces qui tombent en cribles,Sont encore des contes des fées ! »«- Tiens ! Même les corneilles d’en face,N’ont pas l’air de s’inquiéter…Hier même, un canard de raceEt son groupe, voulaient rester ! »«-C’est l’automne ! » - dit la moyenne,«-Les hérons c’est bien connu,Vont migrer tous à la traine,Mais en Mars….sont revenus ! »

© Copyright Daniel Constantin ManolescuMontréal, Québec, Canada, 30.Nov.2008

Destine Literare 31

Icones – Ionela ManolescuPar Nathalie Labreque

Toutes les fois que j’aivisitée Ionela dans les milieuxde sa création, je la découvraisdans des endroits précieux etcaches, au frontières du sacre,sorte de saints des saints ou dechambre dernière d’un temple,tantôt souterrain, tantôt aérien,ou l’on habille le dieu, ou l’ongarde ses effigies et celles deses proches, exécutées enmatières précieuses et in-

altérables, ou l’on rentre le souffle retenu, en murmu-rant une litanie, une incantation.

Dans l’appartement presque sombre, misous-sol, ou j’ai rencontrée Ionela pour la premièrefois, on se sentait en présence de reliques momifiéeset embaumées, avec tout la cote surréaliste d’instru-ments de musique invente, construits de bois, d’os etde nerfs, garnissant les murs, à cote des icones au-thentiques de l’artiste de Montréal.

Voici les Madones, le “Saint Elie”, les “Mar-tyrs”, les scènes bibliques et un poignante petite “ Na-tivité”. Bouquets presque géométriques, de rigueursouffrante transfigurée, ces saints personnages sug-gèrent l’ascétisme oriental chrétien frôlant le mystiquepar la flamme cachée de l’exploit spirituel traversantles visages obscurs, rappelant Greco élagué et mis ànu.

L’année dernière, je visitais son atelier-re-traite, loin de l’appartement familial, enfonce au cœurd’une vieille demeure, comme au fond d’une pyra-mide- chambre royale de quelque pharaonne, a hautplafond et frise a lettrage sacre. C’est la que j’ai fusfrappée du nouveau style d’icones de Ionela, pleine-ment évolué et épanouie, au bout de deux ans de dé-cisions, privations, refus et choix.

Choix, car cela décida d’appliquer sesrecherches sur la mystique médiévale et l’enluminure– a l’art des icones. Ce projet n’étant aucunementanachronique, car l’art de la miniature et l’art de l’i-cone sont deux facettes de l’art médiévale, l’une oc-cidentale et l’autre orientale, qui se sont toujoursinfluencées l’une et l’autre.

Destine Literare32

In the afternoon of suffering sun with sweat A sea breeze stimulates my skin And I guess the shadow of island and curse the storm

Sea is the mist, which can swallow the silence Deeply The fragrance of spring would wither away at once In the bottom of the sea The more vast mountains than the Himalayas

Sea is the coffin In which waves laughing cold lie down

Along shining dawn The morning starts to glide

The sea is rose cheeks Interlacing my slender fingers with a rope And To the new port It opens the sea routes

Grapes

To a bunch of grapes at the trellis I extend my arm A vine weaving an arabesque I cut it off to put grapes in my hand Amorous like the back of a nude woman

In Venetian water Standing with my feet made of stone How many fruits has it conceived? How many sins will it exhale?

With cold sweats Sleeping on a marble bed A bunch of grapes A grain of the breast I rend the rind with my teeth Wine colored bloom Commits to the sweet flesh Deep in my throat Sobbing Catching fire Along a waterway faint in the light Dregs sunk down in a barrel Burning the bitterness By the heat of my breast It ferments. The sun

'Already the Celestial epic has lost the harmony' Man kind is in great distress'

The sun's voice shuts me out Yet high noon sun remains over me Grief is in a seed of wheat The sun is too fiery to bear wheat

The white doves rise up into the sky Tracing the light aroun the sun Though it's a fantasy of mine Doves, keep flying Till the end

PoemsKae Morii

Kisses

I kiss birds in a drowse I kiss contours of trees to clear I kiss a bead of dew on cornflower

I kiss a forehead of obsidian I kiss a lip of hibiscus I kiss a breast of grandeur ground

I kiss reason rising up I kiss elegy sunk in your heart

The depth of you The secret of birth

I kiss you

The moment The sun kisses the sea

Bounding Over Sea

A white yacht is bounding over waves The beautiful scenery Likely a rider on horse is galloping In the country The sea is joyful fortress

As if Playing over and over in the Hamlet's Castle The tragedy

Viewing the Merchant's harbor I have thought of the cargos.

The sea is blue isolated island.

A rotted boat sitting in the beautiful inlet.

Seaweeds swaying

Like pianist's fingers flowing on the keyboards It rises up the silence

Destine Literare 33

Ultimele lui 35 de zile aici la Bucureşti am fostmereu împreună, se întorcea cu o fervoare şi o rarătandreţe la primii noştri ani de literatură, de la Bârlad,m-a purtat cu el peste tot, din nou; la Şcoala Centrală,în cadrul unei întâlniri cu elevii şi profesorii din AulaMagna a primei şcoli bucureştene de fete, a rostit odeclaraţie fulminantă chiar în legătură cu mine: „Dacăazi sunt cine sunt şi ce sunt îi datorez totul D-lui IonMurgeanu, de aceea am insistat să fie prezent aici,să ne amintim că în anii de început, la vârsta voastră,el a fost primul care mi-a recunoscut talentul de poet,dar şi cel mai consecvent susţinător al meu, timp deo viaţă; am dorit să-i mulţumesc public iar pe voi vărog să înregistraţi pe aparatele voastre şi să reţineţi”.Deşi, între timp şi între timpuri fuseseră intre noi şi"răciri", cum se spune, şi pauze de respiraţie, când luii se părea că eu am mai mult noroc, dar eu de cândl-am cunoscut şi pânâ cu trei zile înainte de a muri i-am lăsat avansul meritat, cel puţin doi paşi înainteamea, şi a noastră, de fapt, a tuturor care facem liter-atură in acest subsol blestemat al lumii; nu am avut cuel o competiţie, i-am recunoscut si susţinut GENIUL,încă de când i-am citit primele versuri, l-am pus înlinie dreaptă cu Labiş şi Eminescu, şi, e drept că aminsistat, până ce el însuşi, cu dreapta măsură a uneiînţelepciuni naturale, ce-l făcea şi mai special, m-abarat: comparaţia cu Eminescu nu o primea; nu aprimit-o decât mai târziu, nuanţat însă, când îşi reven-dica, pe drept, locul „de-a dreapta” sfântului nostrupoet nepereche: „Eminescu-i Dumnezău/ Iar eu mi-sprofetul Său.” Era când l-am cunoscut un copil fru-mos, chip angelic, ochii puţin oblici, în care răzbăteapartea de rasă „arvanită”, cum observa mai târziucineva, chica rimbaldiană, puţin inelată, dar tunsfranţuzeşte, un băiat călcând pământul cu putere şigraţie, şi, într-adevăr, dintre sporturi alesese boxul,pe care-l exersa la clubul „Rulmentul” al Bârladuluidin acei ani. Ulterior şi boxul lui trebuia să completezecu „picanterii” lista legendei poetului, de care, fără săfi ştiut, mă ocupasem în toţi acei ani mai mult decâtmă ocupasem de mine. În pregătirea debutului nostrula Iaşi, în ziarul regional din acea vreme, „FlacăraIaşului”, mi-aduc aminte că l-am somat pe nobilul Şte-fan Oprea, de la ziar, că în cazul în care în rubrica de„Cenaclişti bvârlădeni” unde urma să apărem, nuintra şi Cezar atunci nici eu nu aş fi mai vrut să apar;Cezar avea probleme la facultate, rebelul izbucniseputernic, şi suavului-cumsecade, Bădia Fănică Opreai se părea de tot bizară atitudinea mea, debuturile din

acei ani se obţineau greu, erau dirijate şi aprobate dinaltă parte sau chiar şi din „alte părţi”. Dar am izbânditşi am debutat împreună, între noi şi cu Ion IancuLefter, un altfel de poet-maudite, spre mândria azi, atuturor care au luat parte la acel act. Problema luiCezar a urmat „să fie” şi să sporească mereu, pe mă-sură ce Geniul său îl cizela altfel decât pe oricare din-tre noi; mă fascina şi fascinaţia mea mă punea maideparte la lucru în partida lui, ignorându-mă parcăanume, şi citându-mă după el, oricare ar fi fost situ-aţia, chiar şi după ce primele noastre versuri fuseserăsalutate în „Contemporanul” de G. Călinescu. Cevamai târziu cineva din redacţia „Contemporanului” mi-a spus: „Mai bine ai vorbi despre tine şi l-ai lăsa peprietenul tău să se descurce singur”. Mi se părea ne-drept şi am ignorat acest sfat în continuare. Eminescu , în cunoştinţă de cauză, a făcut afirmaţiacă "geniul este urât" , nu in sensul ca "nu-i frumoasăfaţa mea", cum de data asta o spunea Cezar însuşi;însă duşmănit a priori, nesuferit de impotenţi si maiales de veleitari, cum au continuat şi mai mult să-lurască pe prietenul meu, liota de cântăreţi din trişcă,pe deşte şi din frunza palmată a „indicaţiilor” de par-tid şi de stat, sub-textuale; ei, cu timpul i-au şi devenitasasini, coalizându-se într-o sinistră cabală. Cezarînsă a reuşit să-şi impună talentul, vocea lui atât desuavă, de pură, de transparentă, dar „tare” ca stâncaAlbaniei materne , puternică şi de neclintit, totodată;el a recuperat până la urmă mitul lui Labiş, din apelecălduţe ale politrucilor literari de serviciu, scriind unadin cele mai dure cărţi post-decembriste din Româ-nia: „Timpul asasinilor”… imun la ameninţarea că unadin victimele aceluiaşi „timp”… ne-încheiat încă niciazi, va fi el…a relansat „Doina” lui Eminescu şi a făcutdin ea un spectacol provocator de „trezvie” încă dinultimii ani ai comunismului… De fapt asasinii lui, în final, nu i-au mai putut suportacurajul şi rectitudinea, faptul că-n noile condiţii ei vin-deau şi cumpărau peştişori literari mici, nişe ţâri, întimp ce „fachirul” de Cezar, jucându-se mai departecu focul, antrena delfini, în golful de aur al poezieisale, continuând să facă pescuiri minunate, ţintind totmai sigur treapta cea mai de sus a afirmării, într-unfinal Premiul Nobel ; sau cine ştie, un premiu inven-tat anume şi numai pentru valoarea lui. Asta nu i-auiertat până în clipa morţii şi nici în moarte nu-i iartă,din moment ce au creat aici la Bucuresti, "in turcitulBucuresti” {apud Cezar}, o "blocadă" a tuturor ie-unucilor literari, si au impus si un embargo pe numele

CEZAR - o evocare post-mortem a poetului Cezar IvănescuIon Murgeanu

Destine Literare34

cei, pasionaţi de ceva, şi amândoi cred ca eram foarteamuzanţi, ca in zilele noastre bune. Mi-a spus la unmoment dat sa rămân să-l aştept că el se va întoarceşi vom pleca amândoi ca de obicei; eram totuşi înacea acţiune din vis; a plecat în lumea aceea de ne-cunoscuţi, elevată şi la fel de elegantă cum şi el mi s-a înfăţişat, dar nu s-a mai întors, până când eu mi-amdat seama de provocările visului şi m-am trezit. La feli-am visat după moartea lor pe Daniel Turcea şi peMircea Ciobanu, în acelaşi gen de vise eclatante,strălucitoare şi vii. Prietenul nostru, am conchis, că atrecut de vămi, şi de zona intermediară... I s-au de-schis şi lui porţile de aur ale splendorii şi Învierii; deci,plânsul şi zbaterea mea încetează; ar fi blasfemie cu-rată să bocesc raiul şi eternităţile lui….

Un lucru ar mai fi de făcut pentru Cezar, oscrisoare deschisă, pe care s-o adresăm public, tu-turor celor cărora el le-a trimis scrisori, persoane ofi-ciale îndatorate legal sa-i fi dat un răspuns mareluipoet, defăimat cu aceeaşi ură şi rea vehemenţă decare v-am vorbit mai sus, dar si cu o inconştienţăcriminală, de data asta, căci i-au grăbit şi forţatmoartea… în zilele de linşaj mediatic cineva a şi aver-tizat despre ce s-a şi întâmplat până la urmă; oscrisoare deschisă, deci, să o semnăm toti prieteniilui de suflet, în primul rând, fidelii săi; si sa o media-tizăm în ţară şi în străinătate, la Bucureşti şi la Brux-elles şi la Paris si la Montreal şi la Tel Aviv, in USA,pâna ce vor catadicsi, bestiile, sa dea răspunsul cucare i-au fost datori, ignorând prin tăcerea lor, legilede hartie, căci de suflet şi de bun simt la ei nu poatefi vorba şi nu le vom găsi în veac. Asta ar fi penultima mea datorie faţă de Cezar şi ul-tima rămâne aceeaşi iubire, tributul ei necondiţionat,fară sumă şi fară rest. Cu o nouă bătaie de aripi totuşi,şi cât mai sus, mai aproape de cei „o mie de sori” carefac sufletul omenesc etern şi nemuritor şi-l pregătescîncă din viaţa efemeră de pe pământ să existe şi săreziste peste timp şi deasupra lui…

As mai dori să putem sa fim fraţii si surorile luiCezar. "Eu te consider fratele meu mai mare, Ion", mi-a spus în acele zile, despre care atunci nu întelegeamce puteau prevesti. El a murit fraged si pur ca un înger si avea atâtanevoie de dragoste, aşa l-am regăsit si simţit, în acelrăstimp, al întoarcerii fratelui risipitor, căci insistenţa,"teroarea" iubirii sale, chiar, după firea obişnuită pecare i-o cunoscusem de-o viaţă, atunci mi s-au părutde tot ciudate. Acum înţeleg că mesajul mutării de-aici vine înainte ca noi să înţelegem ceva din el, căcie scris din „altre stele” cum ar spune Dante, unul dinmarii poeţi atât de iubiţi de Cezar.

lui. Este întâia oară când Uniunea Scriitorilor tacelaşă, cu toată conducerea ei, din care şi el făceaparte, de altfel, la moartea unui mare poet, unanimapreciat şi de adversarii săi cei maiinteligenţi…Restul? Resturile…L-au urât din totdeauna, l-au marginalizat, au dorit sa-l excludă cu o pasiune distrugătoare, căci meschinăşi laşă, i-au creat o legendă sinistră si l-au înfometatîn repetatele greve ale foamei, aducându-l la disper-are: Cezar Ivanescu a avut soarta geniului dintot-deauna şi după moarte nădăjduim că Geniul lui se vareplia şi ne va crea încă mari revelaţii. Pe moartea luiam simţit o clipă că mă voi prăbuşi, după ce am maiavut puterea să ajung la Iaşi, singurul supravieţuitordin Bucurestii ostili şi asediaţi de ură; Alex Cetăţeanua auzit ce am spus eu acolo şi ce am avut de sub-liniat cu tuş negru dar şi cu otravă. Alex, prietenul luiCezar, pentru mine ivit din neant, când nu mai nădăj-duiam a cunoaşte oameni, cum ar spune Alex, per-fecţi, căci „puri şi simpli” asta în mitologia lui pandurăe ceva subtil, dacă nu chiar totul. Perfectul simplu dela Vâlcea. Mulţumim Alex. Fără tine, Clara şi eu cene-am fi făcut la moartea lui Cezar, căzută peste noitoţi ca un trăznet? Soţia mea m-a silit să merg cu eaîntr-o călătorie în Grecia ca să scap de „obsesiaCezar”. Să scap de Cezar în Grecia?! Tocmai în Gre-cia. Grecia din capul lui si al meu, pe care am făcut,in anii tineri exerciţii de digitaţie, cum se spune, iar lu-crul acesta eu l-am învăţat de la Cezar; Grecia m-aridicat, astfel, cât de cât, si din nou, ca sa-l pot evocasi aici pe Cezar ,"Turnul aheilor" , odiseanul TitidDiomede, cum l-am numit, intr-un poem din aceavreme, de splendoare, a tinereţelor noastre moldaveşi suave. La întoarcerea din mările egeene, cu doua zile înaintede a 40 -a zi de la îngroparea lui, l-am visat pe Cezar:Cum e pe-acasă? M-a întrebat dar nu am înţelesdacă se referea acasă aici sau acasă în Grecia, elfiind, deopotrivă, „grec, albanez, turc şi moldav” cums-a recomandat într-un surprinzător capăt de vers.Alţii îşi ascund cu obidă orice dâră obscură de identi-tate „străină”. El cu superbie a subliniat ce a luat de lafiecare din aceste sângiuri care l-au alcătuit: de lagreci, fireşte, inteligenţa, de la albanezi curajul, de laturci nebunia, iar de la moldavi, puterea de-a îndura”.Cât a îndurat acest om într-o viaţă, mereu nesigurăşi ameninţată, e greu de aproximat cel puţin: poemelelui majore, oratorii şi simfonii, care au în centrul lorpatima Domnului Nostru Iisus, o spun mult mai bine şimai exact. În vis era însă viu si actual şi universal denu cumva cosmic; foarte elegant si preocupat si foartesolicitat intr-o lume pe care nu o mai cunoscusempână acolo; dar eram împreună, vorbeam ca de obi-

Dragi prieteni, pentrucă dacă suntem aici împreună ca să vorbim de-spre unele lucruri care ne interesează pe toţi,înseamnă că avem ceva în comun care ne leagă cuun sentiment de prietenie.

Suntem astăzi aici ca să vorbim despre o carte,cartea de debut a unui tânăr scriitor român, DragoşSamoilă, venit de pe plaiurile noastre natale ale tu-turor numai de câţiva ani în Canada.

Cartea aceasta se cheamă “Cele trei fete” şi văspun de la început, cu sinceritate, ca unor prieteni,este o carte greu de citit şi greu de înţeles.

Şi de ce este greu de citit ? Păi, mai întâi, pentrucă este scrisă cu o literă măruntă, care oboseşteochii, şi cum cărţi sunt slavă Domnului, dar ochi deschimb nu, eu refuz să citesc astfel de cărţi. Dar nue vina autorului, ci a editorului. Şi cum eu îl apreciezpe acest tânărautor care ne-acitit acumcâteva luni într-un cenaclu niştepagini intere-sante, am făcuto excepţie şi amcitit-o.

Dar, ca şicum piedicaaceasta as c r i s u l u imărunţel nu erade ajuns ca săne îndepărtezede carte, ea maie şi stufoasă înpersonaje şiidei, care te in-troduc într-unlabirint unde trebuie să bagi bine de seamă să nupierzi firul Ariadnei pentru a putea ieşi din el.

Şi colac peste pupăză, cartea lui Dragoş Samoilănu e numai greu de citit, dar e, aşa cum spuneam şigreu de înţeles. Dar asta ce-o mai fi, o să mă între-baţi. Şi eu o să vă răspund, aşteptaţi să ajungeţi lapartea a treia, în care autorul îşi pune probleme exis-tenţiale şi existenţialiste, adică din cele care se referăla trăirea afectivă a existenţei de către individ. Dar şimetafizice, în care ne plimbă prin nişte fenomenecare nu pot fi percepute cu simţurile noastre, care de-păşesc cadrul experienţei. Şi o să vedeţi atunci cumo să vă întortochiaţi mintea ca să prindeţi relaţiadragoste-revelaţie-raţiune.

Dar iar zic, culmea culmilor este că această cartedespre care v-am spus până acum doar cuvinteameninţătoare, am citit-o pe nerăsuflate, cu interes şipasiune chiar, la ore târzii de noapte, parcă am-intindu-mi de Minulescu care spunea undeva la unciclu de poezii ale lui : “Citiţi-le noaptea !”

Cartea are trei părţi : prima, studenţia la Montreal,a doua întoarcerea la Bucureşti, a treia la MunteleAthos. În prima parte autorul povesteşte în scrisoriunei prietene de la Bucureşti cum s-a încurcat el pânăpeste cap cu trei fete deodată de nu mai ştie cum o săse descurce. Hâtru, mucalit, el le descrie cum îlchinuie, cum le ameţeşte, cum nici ele nu se lasă şicum el nu mai doarme nopţile şi e obosit, extenuat şiaproape disperat. În timp ce prietena rămasă la Bu-cureşti, năucită de povestea asta, încearcă totuşi să-l încurajeze prieteneşte să-şi găsească un echilibru.

Şi în final, celetrei fete de laMontreal suntcucerite şi stu-dentul nostruse relaxează,pentru că eleerau de fapttrei examenegrele pe carele-a trecut cubrio.

În partea adoua eroulcărţii lui se în-toarce la Bu-cureşti săcaute urmeleunui prieten alpărinţilor săicare a scris un

jurnal de zi misterios şi care a dispărut şi el din razalor vizuală, plecând nu se ştie bine unde, dar sebănuieşte că la Bucureşti. Dispariţia lui enigmatică îlprovoacă să încerce să-l găsească pe el şi jurnalullui.

Şi aici dragii mei, ne regăsim toţi en pays de con-naissance. În “Bucureştiul iubit”, cum spune cântecul,dar care acum este cel cu câinii vagabonzi care latră,muşcă sau dorm pe străzi şi prin parcuri, cu mahalalecu locuri virane cu gunoaie şi carcase de frigidere, cucase în prag de prăbuşire şi pe unde duhnesc duhorinefaste amestecate cu aroma extraordinară a sal-câmilor în floare. Iar verdele ierbii e mai verde ca laMontreal, spune el, deşi maşinile care trec ridică nori

Destine Literare 35

DISCURS ŢINUT CU OCAZIA LANSĂRIICĂRŢII “CELE TREI FETE” DE DRAGOŞ SAMOILĂ

LIVIA NEMŢEANU

de praf. Florile de tei, puful de plop, toate sunt caacasă, mai autentice pentru el, ca şi pentru noi.

Dar acest interesant personaj e frământat de o an-goasă chiar când dă de urmele acelor caiete, acel ju-rnal de zi, întrebându-se : oare va pune mâna pe ele,şi dacă va fi aşa, vor revela ele ceva din misterelecăutate şi aşteptate ? Şi acel iniţial sentiment de feri-cire este invadat de un val de tristeţe la gândul stin-gerii ei posibile. O aventură captivantă începe spregăsirea şi citirea acestora.

El îl găseşte şi pe Fortmann, autorul jurnalului mis-terios, şi acum începe marea aventură a cărţii, în caretrei-patru studenţi filosofează nu ca la căderea Con-stantinopolului când teosofii se încăierau în discuţiiacerbe dacă îngerii au sau nu aripi, ci, veţi vedea ce,pentru că aici abia începe greul.

Deci aceşti studenţi –care se întâlneau într-un cercînchis şi la Montreal şi discutau despre cărţi şi ideicare ajungeau la metafizică, cum de altfel ştiţi desigurcă a fost şi la Bucureşti un astfel de cerc într-un timpîn secret în perioada ceauşistă,– îşi pun problemetranscendente şi apar dialoguri în contradictoriu lacare cititorul intră în scenă, e obligat să participe :este rugăciunea diafragma sufletului ? Revelaţia, princare ai acces la o informaţie transcendentă, excludesau nu raţiunea ? Nu poate s-o excludă, spune unul,pentru că dacă sunt absorbit de revelaţie, ea nu armai fi revelaţie pentru că eu nu aş mai fi eu, m-ar ex-clude de la cunoaştere. Numai ea, raţiunea, poateface posibilă memorarea ideii revelaţiei. Nu e vorbade o raportare în timp şi spaţiu, care sunt coordonateale revelaţiei, tocmai pentru că ea le poate manipulacum vrea, ci de o raportare la fiinţa celui care are rev-elaţia. Spre deosebire de revelaţie, somnul nu esteraportat la raţional. Ceea ce face ca la trezirea dinsomn să pierdem informaţia care nu a fost memorată.Aici sunt evident excepţii, căci la o trezire bruscă neamintim uneori visul sau o parte a lui.

Un altul susţine că nu raţiunea defineşte omul, cidragostea. Dar dacă totuşi raţiunea ar fi calitatea fun-damentală, ea ar trebui să existe într-o anume formăşi în Dumnezeu, pentru ca noi să fim asemenea Lui.

Raportul dintre om şi Dumnezeu îl pune pe om înpostura de sclav ce vede în Dumnezeu un stăpânatotputernic căruia îi cerşeşte mila. Dar cu teoria astadistrugi toată teoria creştină pentru că în acel raportnu poate încăpea dragostea şi îndumnezeirea. Carepresupune că ajungi să stai la masă cu Dumnezeu,de la egal la egal.

În raportul stăpân-sclav se deformează până şilumea de dincolo. Parcă şi văd, zice iar unul din ei,cetele sfinţilor aliniate după grade de sfinţenie cân-tând imnuri de slavă lui Dumnezeu. Păi asta-i lumeape care trebuie să ne-o dorim ? Să mă ierţi, daratunci prefer să stau în Iad cu Socrate, pe care Bis-erica s-a grăbit să-l condamne. Unde mai estecunoaşterea prin dragoste ? Concentrarea în rugăci-une ? Vreau să văd şi eu unul care a căzut în extaz

şi cântă în continuare în corul bisericii ?!Fiindcă autorul, care gândeşte la profunzimea

rugăciunii până la căderea în extaz şi a revelaţiei, emai presus de spectacolul ritualului, al muzicii, alcorului, al modelului antic practicat cu folos în aceavreme, dar depăşit.

O puternică şi interesantă teorie o descoperim înideea pedepsei veşnice pentru păcătoşi. Ca speri-etoare merge. Dar de ce ? Pentru că trecând înlumea de dincolo păcătosul nu se mai pot îndrepta ?Unde scrie ? Îndreptarea trebuie să fie posibilă pen-tru toţi, cei de aici şi de dincolo, spre a nu fi părtini-toare. Pedepsele sunt viziuni medievale.

Iar Raiul şi Iadul pot exista în acelaş timp, intervinealtul. Căci dacă ajung în Rai şi ruda mea sau pri-etenul meu e în Iad, eu nu pot fi fericit. Dar dacă-aravea posibilitatea să se îndrepte?! Ei ? Cel ce sechinuie cu pedeapsa veşnică nu poate trage nici unfolos de pe urma ei. Şi nici cei mântuiţi. Dacă Raiuls-ar înfrumuseţa prin comparaţie, atunci ar fi meschin.

El vede Iadul ca o moarte spirituală. Şi aceastăidee e plină de conţinut şi de consecinţe. Ea singurăfiind adevărata moarte.

Şi iarăşi unul îi spune celuilalt : “când te rugai, amvăzut o lumină ca o rază lăptoasă, ceva mai consis-tentă ca lumina, care a coborât peste tine trecând di-rect prin tavan”.

– Ai văzut-o şi tu ? răspunse celălalt emoţionat.Eu am simţit-o şi nu-mi venea să cred.

Căci Dragoş Samoilă, în toată dialectica de o pro-funzime spirituală şi o inteligenţă ascuţită, este un su-flet turmentat, dar profund credincios. El are studii defilosofie, de teologie, de ştiinţe politice care i-au datun câmp larg de gândire, de problematică, de cerc-etare.

– Nu pot greşi, spune el, odată ce pentru reuşite îimulţumesc lui Dumnezeu, iar eşecurile mi le asum întotalitate.

…………….– Dar oricât te-ai ruga, Dumnezeu nu îndeplineşte

cererea ta într-un anume timp. Pot să treacă zeci deani.

– Minuni se întâmplă în fiecare zi. Trebuie doar săle vezi şi să mulţumeşti pentru ele, nu să le cauţi tu culumânarea.

Micile bucurii sunt cele de fiecare zi. Dacă ajungsă fie ca bananele lui Ceauşescu, adică doar să lemiroşi la Crăciun, atunci ce ne rămâne ?

( Şi aici, cred că cititorul trebuie să-şi imagineze căschimb puţin vocea, mişc capul de la dreapta sprestânga şi invers, ridic mâna indicând când ascultătoriicând pe mine-însămi, pentru a anima dialogul. Ceeace ascultătorii discursului au sesizat uşor din citirealui în sală).

– Eu nu sunt de acord cu tine. Ce spui tu e un felde neocreştinism. Eu cred că Dumnezeu este şiaspru.

– Eu însă, nu.

Destine Literare36

– Creştinismul trebuie adoptat integral, cu rugăci-uni, posturi, mers la biserică, etc.

– Eu nu neg toate astea, dar spun, când simţidragostea lui Dumnezeu, nu mai poţi crede că poatepedepsi.

– Dumnezeu trebuie să ne pedepsească pe noipentru ca să ne îndrepte.

– Dar tu, dacă eu mi-aş recunoaşte greşeala, m-ai pedepsi ?

– Dacă te-ai căi sincer, nu.– Şi atunci, de ce crezi că Dumnezeu ar pedepsi

pe cineva ?– Care nu se căieşte ?– Păi, toţi or să se căiască în faţa evidenţelor.– Nu ştiu ce să spun.– Eu prefer să-mi asum răspunderea pentru tot.

Dacă am greşit, încercând să fac bine, nu cred că numă va ierta.

Frumuseţea discuţiilor din această carte încântăspiritul prin varietatea lor, curajul de a le exprima şide a contrazice tiparele timpului, ale rigorilor Bisericiişi ale unor figuri sau principii ale Patristicii. Ea epătrunsă în acelaş timp de un har creştin rar.

Din jurnalul misterios al lui Fortmann, pe care eroulcărţii îl găseşte şi-l citeşte şi din care rezultă şi o seriedin cele spuse până acum, reieşea că el se concen-trase mult în ultimul timp asupra “rugăciunii inimii”.

Pentru a înţelege ce este această bizară rugăci-une, iată un citat lămuritor :

“Muntele Athos este un voiaj în timp. O lume ră-masă din timpul Bizanţului, închisă în ea însăşi,păstrând o fixitate de ceva împietrit. O peninsulă, unmic stat locuit numai de călugări care trăiesc acolo înafara curgerii timpului şi evenimentelor, se roagă,muncesc, produc, vând. Totul sub pecetea rupturiivieţii monahale de cea profană.

………………Aici, a învăţa să trăieşti înseamnă să contempli

crepusculul (la crepuscul toate mânăstirile se închid),să asculţi, să simţi liniştea aceasta şi orele acestea,toate mirosurile, toate luminile pe care lumea ţi leoferă. Cei mai avansaţi fac rugăciunea inimii, în lin-iştea inimii şi a gândurilor, hesychia. Practica rugăci-unii cu inima e un fel de rugăciune prin respiraţie, caşi cum suflul devine cuvinte, un fel de rugă. Ei privescburicul cu fixitate spunând : “Doamne Iisuse Chris-toase, fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine”, aceleaşicuvinte de multe, foarte multe ori. Sunt numiţii : ceicare au sufletul în buric.

Mizerie şi frumuseţe. Heraclit spunea că “armoniasupremă este coincidenţă a contrariilor. Totul se face,totul se desface prin discordie”.

Muntele Athos a fost de secole locul sfânt depelerinaj al ortodoxiei, Sfântul Munte unde Fecioaraar avea un mormânt secret, unde isihaştrii trăiesc înafara lumii şi timpului” (citat din cartea “Tierra delFuego – Fin del Mundo” de Livia Nemţeanu-Chiri-acescu, pag. 174-175 ).

P.S. Pentru a confirma parcă cele spuse de mine,talentatul designer Marc Marinescu Constantin aoferit autorului cărţii “Cele trei fete” în dar O LUPĂ.

GÂNDURI LA SFÂRŞIT DE AN Livia Nemţeanu

Va să se închidă Poarta altui an, ce se înscrie cătinelîn şiragul lung al lucrurilor pierdute şi irecuperabile.A fost bun ? A fost rău ? Ce bilanţ să-i pun la coadă? A fost oricum bun pentrucă a fost. Câţi vor mai fioare ? Dacă vor fi. Ninge ca-n poveşti. Încerc să închid uşa trecutului,dar amintirile pătrund de peste tot ca un vânt ştrengarcu culorile lor roze şi negre, gata să-mi spulberecastelul de cărţi de joc al iluziilor mele viitoare. Ceiluzii când ţi-ai pierdut jumătate din sfera lui Platon ?Biete iluzii care maschează golul lăsat în urmă. Şi to-tuşi mă scutur de gânduri, ca de o haină grea, ca sămă ţin dreaptă şi să ascult chemarea ce mai răzbeştedin ce a mai rămas. Mă cheamă drumurile. Între drumuri mă aşteaptă fiulmeu şi cărţile. Astfel, nu sunt niciodată singură. Dru-murile sunt pline de oameni, unele. Dar asupra tu-turor se revarsă prezenţa magică a călătoriei soareluişi a ploilor cu şiroaie diamantine sub perdele fâlfâindcapricioase bucurii sau spaime. Pe drumuri m-am în-tâlnit cu miriadele de vieţi ale naturii, care vorbesctoate în limba lor. Şi cu muzica sferelor pe care o audîn singurătatea crestelor şi în liniştea întinderilor. Dar, mai ales, pe drumuri pot lăsa în dâra prafului dinurmă resentimentele mele contra altora şi contra meaînsămi pentru toate erorile pe care le-am comis şi pecare aş fi vrut să nu le fi comis. Şi să scutur zgurafrustrărilor depuse o viaţă în cavernele memoriei. Iatăde ce drumurile vin şi cu balsamul uitării, pentru untimp, a tuturor acestor racile. De sărbători mă adun de pe drumuri şi ascult religiaveacurilor şi a oamenilor.Sunt bune religiile, ne leagă de ceva, pe noi,desrădăcinaţii de glie şi de noi înşine cei care am fost–căci fiecare vârstă are ţara ei de vis sau de coşmar–dacă am reuşit să ne cunoaştem şi să ne re-cunoaştem. Dau filele vieţii înapoi şi mă surprindmirându-mă ca de lucruri trăite de un omonim. Dar pe drumuri mă întâlnesc cu mine însămi, de cândcutreieram încă munţii de una singură. Şi nu m-ausperiat nici furtunile, nici oamenii sau fiarele. O dulceteamă sălăjluia la cald în subconştientul meu. Dar ostruneam pentru a nu-i lăsa drum liber. Şi a venit larând lumea largă, ţări, insule, continente. M-am în-trebat de fiecare dată care e locul în care m-am simţitde acolo, în care am simţit că mă întorc din călătoriaprin timp, cum vorbeşte Cronin în Gran-Canaria. Sa-hara ? Patagonia ? Insulele Antile ? Căci sufletulmeu n-a locuit în oraşe, oricât de minunate suntParisul, Barcelona, Veneţia. Cred că cel mai aproapede Creator, sau de Începuturi, m-am simţit în Anzii

Destine Literare 37

Cordilieri. În acei munţi nesfârşit de înalţi şi de largi,care sunt ei înşişi o lume. O imensitate în faţa căreiastupoarea pune ghiara pe tine. E încremenire. Rarcondurul Anzilor sfârtecă cerul. Ca o ameninţare ?Prezenţă a duhului stăpân al locului ? Frumuseţea eîngenunchiată de sentimentul imensităţii. Pe care nul-am simţit zdrobitor. Dar oricât de impresionată sunt în fiecare loc pe undetrec, nicăieri nu mi-am găsit rădăcini, ci doar aripi. Pecând în Carpaţii noştri de fiecare dată şi mai presusde toate, odată, m-am oprit pe şeaua unei creste în-conjurată de văi înierbate şi înflorite şi mi s-a părut căsunt în Casa care mă aştepta de totdeauna şi unde însfârşit am poposit. Acolo mi-am simţit rădăcinile, su-flul care mi-a dat viaţă şi unde pot să adorm în liniştepe veci. Şi acum, în preajma milenarelor tradiţii creştine, totrăscolind arheologic pământul sufletului meu, stau înfaţa acelui loc al rădăcinilor pe care de mult îl caut.De aici, din pragul naşterii mele şi a Domnului Iisus,vă spun cu dragoste şi speranţă : fie-vă sărbătorilefericite şi alţi ani buni să purceadă din poarta NouluiAn 2009 !

TREI NOPŢI Livia Nemteanu

(poezii inedite scrise la 20 de ani şi găsite în spateleunui scrin)

NOAPTE ÎNAINTEA PLECĂRII Iubite, e ultima noapte pe care o mai petreci lângă

mine …Mâine poate va fi un altul … poate

Cine ?Avem lângă leagănul viselor ţigările şi vinul.

Mâine ?Mâine vom fi două cupe sparte care s-au jucat cu

destinul.Mâine …

Dar până mâine seara aceasta-i a noastrăPoate pentru noi bolta cerului şi-a pus haina cea

mai albastră,Poate pentru noi s-a aşternut în juru-ne liniştea asta

seacă,Ca să ne privim adânc prin fumul gros şi cald care

mă-nneacă,Ca să ne ascultăm sângele ropotind adânc până-n

palmele arse,Ca să ne potolim o clipă sufletele răscolite, stoarse,

întoarseDe plugul deznădejdii.

Iubite, lasa-mă să te privesc în ochi până voi ameţide arşiţa lor

Să beau iubire din ei, cum aş bea dintr-un izvorApă limpede, dulce, îngheţată,Curată, cum ţi-e privirea curată.

Sărută-mă aprig, amar, să-mi rămână buzele o ranăDin arşiţa sângelui lor să mă sorbi ca dintr-o cană,Umple-ţi căuşul palmelor cu sânii mei care te-au

aşteptat ca pe-o binecuvântareFrânge-mă !Strânge-mă !

Tare !Să te simt năvalnic ca o furtună răsucită în mine

Pe tinePe tine

Numai pe tine.Să-mi stăruie în nări mirosul acru de ţigarăSă-mi umplu privirea cu tot cerul de-afară

Şi când îl voi aduna întreg în strălucirea ochilor meiSă mă întorc spre tine,

Să te apleciŞi să mi-l iei.

Vezi, iubite, noaptea asta va fi ca nici una alta dinviaţa mea.

( Fără vise romantice, literatură, sfială. Aşa,Sălbatecă şi aprigă ca o aventură banală de mahala

).Să mă frâng,

Să plâng,Zbor

Peste zbor –Dăruire –Noapte –Poveste –Împlinire.

………………………………………..Mâine când vei pleca, noaptea asta va fi doar o am-

intire.

NOAPTE DUPĂ PLECARE Iubite, a trecut vreme multă de când ai plecat.

Am încercat să te uitŞi te-am uitat.

………………………………………..Ca şi în trecut îmi legăn clipele

Desfăcând aripeleSpre lume de vis

Lacătele de la poarta amintirilor, le-am închis( Când ai plecat

Şi când am hotărât că te-am uitat ).Numai că noaptea asta, - ca niciodată –Poarta amintirilor cu şapte lacăte cetluită

A sfărâmat zalele cu care o ţineam încuiatăŞi “amintirea” s-a ivit în praguri luminos înflorită.

Ştiu bine că tu nu eşti în odaie …Atunci de ce mi-e faţa udă ca de ploaie ?

Şi nu te simt alături cu ochi de jar şi buze îngheţate(Poate-ai murit …Poate trăieşti …

Vezi, … poate) …Dar spune-mi de ce ard, de ce mă frâng ?De ce-mi joacă sfârcul de ţigară în mână ?

Pe care zodie păgână

Destine Literare38

Mi-aplec obrazul chinuit şi plâng ?De ce-mi aleargă ochii-n jur ca după stele ?

De unde stele-n fumul de ţigară ?…………………………………………………..

Dacă nu eşti aici, de ce miroase totul a sulfină ?De ce mi-am aşezat păpuşa ruptă pe genunchi ?

De ce adie-n juru-mi ca o boareTăcerea asta lină

Ce m-a învăluit din cap până-n picioare ?Mă uit la mâna mea : un ciot de carne îngheţată

Şi trupul ? Biet trup mâncat de vise şi triste împliniri!

Părul vopsit ( fiindcă-a albit odată ).Şi ochii stinşi … şi morţi … şi fără licăriri …

Ochii pe care-odată ţi i-ai făcut altarŞi te-ai rugat

În faţa lor îngenunchiatCucernic ca un preot solitar !

Ochii mei … iarbă cu mii de licurici … De ce le văd dacă nu eşti aici ?

Dacă nu eşti aici, de ce mi-i tot sufletul ranăŞi gândul zboară-ntr-una spre icoană ?( Eu care n-am mai spus o rugăciune

Din vremuri de demult, din vremuri bune …)De ce aştept crispată peste pumni o împlinire

Care-a trecut demult, demult în amintire ?Iubite, a trecut vreme multă de cînd ai plecat ;

Am încercat să te uit,Dar nu te-am uitat.

NOAPTE DE PESTE UITARE Sfârşitul e în mine ca o veste.

Un început cu umbră de poveste.……………………………………..

Ai crescut în mine, iubite, ca un trandafirCu rădăcina în inima mea,Cu seva în sângele meu,

Şi-ai înflorit atâţia ani în şirCu spinii în sufletul meu,

– Pe cerul vieţii luminoasă stea,În gând aureolat şi arcuit în mine, curcubeu –Te-am cunoscut scris în mine ca-ntr-o carte

Şi mi-ai smuls luminile ochilor citindu-ţi paginileCreşteau în mine vii, imaginile

Vieţii acesteia care ne desparte. N-am nicio vină dacă azi cu mâini încreţite

Şi albite de tristeţe, de aşteptare şi de spasm,Te chem pe fila asta lângă o arătare de basm

Lângă toţi anii bătrâneţii gârbovite.Îmi sună în urechi, ciudat, numele tău “iubite” …

Cu care te-am chemat şi te-am ştiutDela-nceputul care pentru mine-i fără început.

Închid ochii ca să te văd măcar în amintire.– Lumina anilor mei

S-a acoperit de funigeiDe când nepoţii spun “bunică”, iar cuvântul “iubire”

Nu mai trece prin odaie şuşotit decât de ei. –Câţi ani au nins peste părul întunecat !

De câte ori am fost de-atuncea mamă !( Copiii mei sunt astăzi de-o seamă

Cu tineIn seara în care-ai plecat ).

De câte ori mi-a bătut moartea la geamMai ales în anii din urmă ;

Viaţa aceasta a meaAmară şi grea

Ca o frântură putrezită de ram.Ani în şir

Mi-am legănat nepoţii cu poveşti molcome şi bizare– Singurul şi minunatul bătrâneţilor bir –

În care un prinţ de la Soare-RăsareA îndrăgit o prinţesă de la Soare-Apune,

A scăpat-o de urgia unui balaur,A luat-o pe calul în spume,

A purtat-o prin lumeŞi a dus-o în palatul lui de fildeş şi aur.

… “Spune bunică, spune!…”Şi parcă aş fi băsmuit pentru tine, Într-atât îmi erau gândurile senine

Şi tinere, şi proaspete, şi aromitoare …“ … Vai bunică s-a întors ? Ce bine !”

Şi basmul se depăna pentru visele lor fără de păcatPline de primăvară şi de soare

Cum s-ar fi înşiruitPentru gândul tău la fel de curat.

… “Şi cum bunică, Făt-Frumos n-a mai venit ?” Ce ciudat e să fii atât de batrână !

Încât tinereţea să-ţi fie un “ieri” atât de departe,Să-ţi tremure amintirea în mână

Ca o veste de moarte.Să-ţi moţăie pe genunchi două capete ciufuliteCare-au adormit lângă basmul lui Barbă-Cot,

Să-ţi bată la geamul amintirii trecutul totSă repeţi cu gândurile înegrite

AmeţiteRăvăşite

Refrenul stupid pe care l-ai auzit :… “Şi cum bunică, Făt-Frumos n-a mai venit ?”Refrenul peste care n-a vrut să coboare uitarea,

– Aşa cum te-ai rugat şi ţi-ai dorit –Ci stăruie-n sufletul meu ca mirarea :

“Şi cum bunică, Făt-Frumos n-a mai venit ?” ……………………………………………

Sfârşitul e în mine ca o veste …Un început cu umbră de poveste.

Destine Literare 39

From: Cezar Ivanescu<cezarivanescu@yahoo.com>Subject: RevistaTo: alex@panrad.comDate: Sunday, February 24, 2008, 8:32 AM

Draga Alex,Iti trimitem poemele promisesi sa fiti in continuare alaturi de minepentru ca pornesc un razboi total cu nemernicii.Cu dragoste,Clara Arustei si Cezar IvanescuEmail - pentru Alex Cetateanu

Efebul de la Marathon

! frumos am fost precumefebul de la Marathonsi mesterii Athenei bătură o medaliede aur, să rămînă chipul meude-a-pururi tînăr şi strălucitor!! acuma sînt bătrîn simi-am pierdut şi toată strălucireasi orice betivan mă-njurăîn porturi, prin tavernele Athenei;ce mai contează acest zombi,Sufletul meu e-nmormîntat acoloîn Glorie: frumos efeb mortsingur înfruntînd întreagăo ostire de barbari !

Jeu d’Amour(Mîndră-Mărie)

! se reîntoarce şi dragostea mea,se reîntoarce la tine,cum vine Sufletul ca Pasăreasi nu stiu de unde-mi vine,se reîntoarce şi dragostea mea,

se reîntoarce la tine,cum vine sufletul ca Pasăreaçi nu stiu de unde-mi vine !! Mîndră-Mărie şi Sîntă Fecioa-floare de Sîntă Mărie,cum vine Sufletul ca Pasăreape-o floare doar să se tie,Mîndră-Mărie şi Sîntă Fecioa-floare de Sîntă Mărie,cum vine Sufletul ca Pasăreape-o floare doar să se tie !! Pasăre care cu-aripa ai scrisviersul ce duce la Domnul,spune-mi-l, spune-mi-l numai în vis,spune-mi-l numai în somnul,Pasăre care cu-aripa ai scrisviersul ce duce la Domnul,spune-mi-l, spune-mi-l numai în vis,spune-mi-l numai în somnul !

Doina(Tatăl meu Rusia)

! de cincisprezece ani nu stiu, nu stiu nimic de tine,Tată,stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta ferme-cată,stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu cen-tura?val ros de sînge şi acum tot îmi mai podideste gura !! sărutu-ti mîna, Tată bun, sărutu-ti mîna si-nchinareca Domnul-Dumnezeu tu esti, ca Dumnezeu şi Sfîn-tul Soare,cîti pumni în inimă-am primit mi-au fost ca floarea laurechecă nu e pumn să poată sta cu pumnul Tatăluipereche !! sărutu-ti mîna, Tată bun, sărutu-ti mîna şi ge-nunchii,te-ating cu palma de copil cu-nvinetitele ei unghii,mi-s mîinile tot străvezii, nevinovate, albe prunce,putea să mi se-oprească-n loc cu totul inima atunce!! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îti spuneam Rusia...Tu numărai si-ti întindeam palmele-nsîngerate tie...Te-ai fi oprit de-ai fi văzut că fiul tău de-al doileaplîngeTi-as linge cizmele şi azi de-ar fi stropite de-acelsînge !! Tu erai tatăl meu çi noi copiii îti spuneam Rusia...Tatăl dement cu epoleti şi cu centură ca lesia...Tu erai Tatăl meu şi noi copiii te uram şi Mama,că ni l-ai pus tu pe pereti pe Stalin si-ai dat josicoana !! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îti spuneam Rusia...mai mult pe mine mă băteai, spre mine-ti abăteaiurgia...pînă spre miezul noptii mult în casa noastră lumi-

Destine Literare40

PoemeCezar Ivanescu

natăse auzea cum tu lovesti cu vrednicia ta de Tată !! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îti spuneam Rusia...ne-ai îngrozit cu groaza ta copiilor copilăria...m-ai prigonit, m-ai alungat din părinteasca noastrăcasă,de-aceea azi picioarele mi-s tari ca fierul şi fru-moasă !! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îti spuneam Rusia...genunchii azi mi-i plec si-ti plîng singurătatea, neb-unia...mă poartă azi picioarele pe Drumul Noilor Imperii,la Noua Sofie să-ajung pe crucea Albelor Siberii !! nimic nu poate-a mă-ngrozi, sufletul meu nu semai teme...de tine doar mi-i dor mereu, nu te-am văzut de-atîtavreme,dar nu bătrîn, dar nu dement, n-aç vrea să-mi pariacum un altul,Tu care trupul mi-ai făcut tare şi neted ca asfaltul !! poate de-acum, nu mai e mult şi în Siberia ni-i dru-mul,la tine doar mă mai gîndesc cît tine şi ne-o tine-acu-mul,fiul vîndut şi schingiuit ce gînd să-ti mai trimită tie?Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îti spuneam Rusia !! de cincisprezece ani nu stiu, nu stiu nimic de tine,Tată,stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta ferme-cată...stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu cen-tura...val ros de sînge şi acum tot îmi mai podideste gura !! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îti spuneam RusiaTu erai Tatăl meu şi noi copiii îti spuneam RusiaTu erai Tatăl meu şi noi copiii îti spuneam RusiaTu erai Tatăl meu şi noi copiii îti spuneam RusiaTu erai Tatăl meu şi noi copiii îti spuneam Rusia !

Rosarium(Stella Maris)

! mă rog tie, Sfîntă Fecioară,îmi sînt mie prea grea povară,luminat de tine, străluceo,poate un an-doi oi mai duce-o,luminat de tine, lumină,ca să pot muri fără vină,luminat de tine, lumină,inima de toti mi-i străină !! mă rog tie sfîntă şi sfîntătrupusorul mi-l înmormîntă,cu mînurile-ti de tămîieosicioarele-mi le mîngîie,luminat de tine, lumină,ca să pot muri fără vină,luminat de tine, lumină,inima de toti mi-i străină !! numai tu vezi ce nu se vedenumai tu crezi ce nu se crede,numai tu-mi vezi inima moartă,

trupul care-abia o mai poartă,luminat de tine, lumină,ca să pot muri fără vină,luminat de tine, lumină,inima de toyi mi-i străină !! luminat de tine străluceo,poate un an-doi oi mai duce-o,dar mă rog cu toată fiintamîntuie-mi de-acum suferinta,luminat de tine, lumină,ca să pot muri fără vină,luminat de tine, lumină,inima de toti mi-i străină !! luminează-mi încă çi încătu în ceruri rană adîncă,frumusete sfîntă şi rană,tu, Fecioară fără prihană,luminat de tine, lumină,ca să pot muri fără vină,luminat de tine, lumină,inima de toti mi-i străină !

CĂTRE DISCIPOLI

Pentru Mark Szász

! sufletul nostru-i nemuritor,iubit discipol, fii-mi ajutor,poartă-mi pe brate, pe brat să-mi portisufletul trupului meu dintre morti,înaltă-mi sufletul meu de totcînd trupu-mi sîngeră çi nu mai pot,înaltă-mi sufletul meu de totcînd trupu-mi sîngeră şi nu mai pot!! fii, dară, liber cum sufletu-i,ca tine nimeni pe Lume nu-i,tu îi porti fata lui Dumnezăusi mult mă bucur de chipul tău,Domnul ca înger şi îngerăîn tine plînge şi sîngeră,Domnul ca înger şi îngerăîn tine plînge şi sîngeră!! dacă esti singur şi esti lovit,dacă ti-i foame şi umilitumbli pe drumuri, să stii mereucă-nduri acestea ca Dumnezeu,lovit cu pietre, rîs şi scuipat,roagă-te zilnic şi fii curat,lovit cu pietre, rîs şi scuipat,roagă-te zilnic şi fii curat!! plînge-i pe-acei ce te schingiuiesc,eu pentru tine numai trăiesc,eu pentru mine nu am folosdecît în tine, Fiu Glorios,tu-mi esti grai limpede, grai ocult,tu decît mine esti mult mai mult,tu-mi esti grai limpede, grai ocult,tu decît mine esti mult mai mult!

Destine Literare 41

Golgota spre cer

Cand a calcat pe-aici, peste pamant, Cati oameni, imprejur, vor fi murit? Multi au murit! Dar cati a intalnit I-a inviat – chiar putrezi, din mormant…

Oare de ce nu i-a-nviat pe toti? De ce n-a dat şi mortii goale, viata? E semn ca mult mai bine-i pentru morti In iad, decat aici, cu noi, de fata …

Sa fie pacea mortii mai presus Decat desarta noastra zvanturare? Sa fie mai aproape de Iisus Cel fara viata, decat cel ce-o are?

Si totusi, Iude numai, sa NU fim – Ca este greu şi Hristul sa ti-l lepezi, Si viata sa ti-o iei – si-n tintirim Viu sa ramai, dar putrezind, sub lespezi …

De ce nu a-nviat Hristosul lumea toata? De ce n-a abolit intreaga moarte? Pesemne, ceasul cel de judecata Al fiecarui om, era departe …

Cu el de mana, sau cu el in ganduri Avem doar datoria sa traim – Chiar daca Iadul, intre patru scanduri, E insasi viata ce o dramuim –

E timp de viata, şi e timp de moarte – Stia prea bine timpul, şi Hristos – Si a venit, ca suflet ce se-mparte Ca sa traim, si-n moarte, mai frumos …

De-aceea, vezi, de tu esti chiar talharul Cel atarnand pe crucea ta de ger, Cand mortii-aproape ca ii treci hotarul, Da-I crucea lui Hristos, s-o duca-n cer…

Un vot

Ave, Iisus! Eu fac ce pot – Dar lucrul cel mai bun ce-l fac E sa iti dau, de-Ti e pe plac, Din tot ce am – atat - un vot!

Fii tu Stapan aici, la tot – Si peste bun, şi peste rau - Si peste rai – şi peste hau – Iti dau acum – atat – un vot!

Cu mintea, inima – un ciot – Atat ma duce viata mea – Cum pilda Ta n-o pot urma - Atat sa-ti dau – un simplu vot!

Condu-ne Tu, asa socot – Cum? Cine stie, doar Tu stii! Din batrani orbi, fa-ne copii – Atata pot sa-ti dau – un vot!

Ave, Iisus! Eu fac ce pot – Si fericiti cei ce pot tot – Eu, pacatos, şi idiot – Atata pot sa-ti dau – un vot!

Primeste-l, Doamne, şi cand vrei Vino sa-Ti pasti turma de miei…

Rugaciune

Mai vine-o zi in care n-am De dat nimic lui Dumnezeu – Oprite fructe, doar, din ram, Mananc, supus, mananc, mereu –

Si lumea toata-i un Eden, Pe care-un sarpe mi-l ofera, As tot gusta din el, etern, In via Terrei, filoxera -

Precum un vierme pofticios, Precum o nobila turbare, Opritul fruct, tot mai frumos, Mi-e leac, şi tel, şi alinare –

Destine Literare42

Poeme

Liviu Florian Jianu

Ca un paianjen suculent Imi este gazda cea mai buna, Mananc opritul fruct, atent – Si el ma umple, şi ma suna –

In plasa lui de nervi subtili, Pe scena lui de dulci cadriluri, Sunt Rege peste crocodili, Si Visator peste deliruri –

Si rob atator fructe-oprite, Si rob al burtii, şi al pielii, Si-al nervilor de stalactite, Mananc şi fructul indoielii -

Mananc, supus, mananc, mereu, Oprite fructe, doar, din ram - Mai vine-o zi in care n-am De dat nimic lui Dumnezeu…

Ruşii, masa tăcerii, şi coloana infinitului, la TârguJiu

Se spune c-au venit la masă,Şi tot tăcând, aşa s-au făcut cui,C-au luat cu ei, să bea şi-acasă,Coloana Infinitului... cu pui...

Rugăciune pentru Conducătorii Lumii

Îţi iartă, Doamne, omul care mâine Mănâncă bucăţica lui de pâine, Căci nimeni nu i-o pune între deşte, De n-o munceşte, n-o gândeşte, n-o robeşte –

Îţi iartă robii ce nu ştiu măsura, Şi-o depăşesc, şi ei, cu-mbucătura, Şi aşteptând un ajutor de sus, Greşesc şi ei, mereu, cu-o gură-n plus –

Îţi iartă, Doamne, cei risipitori Ce îţi aduc o mână doar, de flori – Şi-n loc de rugăciuni, şi lumânare, Te tot aşteaptă să apari – în zare –

Îţi iartă, Doamne, lacomii copii – Când eşti copil, ce grijă ai, ce ştii? Îţi iartă robii fără de măsură, Ce dau pe hrană, banii de căldură!

Pe cei avari cu bunul Lumii trend, Ce-aruncă-n sobe haine second hand, Pe-aceia miluiţi de noi, în proasta, Cu suferinţă, de le-o dai, şi pe-asta –

Îţi iartă, Doamne, încă, fariseii, C-aşa sunt ei, mai albi ca porumbeii –

Îţi iartă şi elita ce conduce, Că Geniul ei e mai presus de cruce!

Rugaciune

Din saua cailor putere, Prea cruzii mei nevinovati, Dati la urmasi o mangaiere: Descalecati!

Pe cat se poate, cum se poate, Fiti milostivi, şi fiti barbati - Si economisiti din toate: Descalecati!

Lasati petrolul altor vene, Lasati şi apa, altor frati – Mergeti pe jos, şi nota bene: Descalecati!

Poate putin tot se va strange Din cai putere, negazati – La alti urmasi, de-acelasi sange - Descalecati!

Nu consumati precum o turma Din tot ce-n lume nu lasati Si altora, ce vin din urma! Descalecati!

Si pedalati pe bicicleta, Si mergeti, oameni, şi pe jos! Faceti cu energie, cheta! Descalecati! Va rog frumos!

Sa dai ce n-ai

din ce nu am, va-mpart şi vouacredinta, lacrimi, branza, oua -din ce nu am, macar cu gandulsi tot va daruiesc, cu randul -

din ce nu am, va dau de toate:salarii, slujbe, sanatate -si tot ce nu pot impartiva-mpart macar in poezii -

si voi, şi voi, macar in visesa faceti daruri nepromise -salarii, slujbe, şi cu ganduldati ce n-aveti la toti, de-a randul -

ce fericire e sa daila biete inimi, tot ce n-ai -ce vis frumos, macar in vissa dai ce n-ai, din paradis -

Destine Literare 43

din ce nu am, va-mpart cumintetot ce pot scrie in cuvinte -si din ce n-ai, de-mi dai şi mieiti multumesc o vesnicie ...

Colinda de Anul Nou

Taci! Sa asculti cum semenii apasa pe tragaci -

Si rugaciunea pentru miei sa-ti fie Desertaciunea goala pe o coala de hartie –

Taci! Tu stii ca orice psalm, şi orice faci E energie Pe care o consumi, in timp ce altuia, asemeni tie Ii dai ectenii, dintr-o poezie –

Taci! Mai vine un Craciun, In care iti aduci aminte ca ai fost nebun – Nu ai stiut cate cunosti acum – Atata doar: erai mai bun!

Taci! Sa asculti cum semenii apasa pe tragaci! Sa canti colinde In timp ce semenii iti mor, fara merinde – Sa canti in casa ta cea calda, langa brad, In timp ce semenii-ti ingheata precum merele pescara catre cer, şi cad –

Taci! Si de te rogi, Atata doar: la semenii bolnavi şi muribunzi, fara deleac, caci nu au bani - le canti vointa ta de-a fi, la orgi! Atata doar: celor sarmani Le esti un semen, dupa chipul fara fata, Al celui care ne-a dat viata, o incearca – si-o in-gheata!

Taci! Caci nu-ti voi spune “La multi ani!” – Ce este viata unui om, fara de bani?

Taci! Cu ochii mintii, Imparte-ti şi tu toti argintii, Si-ntimpina cu bucurie Noul an…

Taci! Sa asculti cum semenii apasa pe tragaci –

Tu n-ai existat

Tu n-ai existat.

Au existat numai niste parinti Care s-au rugat Ca iubirea lor sa continue şi dupa moarte – Si ne-au facut din trupurile Si sufletelor lor impletite Tinerete fara batranete, şi viata fara de moarte –

Tu n-ai existat.

Au existat numai niste educatoare Bucatarese Si femei de serviciu Care desenau bastonase Si gris cu sirop Si mangaiau florile dinauntru şi de dinafara Cu privirile lor mancacioase – Si pentru ca ele s-au rugat Fara sa stie Ca gradinita lor sa ramana vesnic vie Au iesit pe lume profesori Care nu te-au uitat–

Tu n-ai existat.

Au existat numai niste invatori şi profesori Care socoteau zi şi noapte Cati copiii intra in cartea vietii Si nu punea geana peste geana Pana cand nimeni, nici-un copil, nici-un elev, Nu ramanea nici singur, nici pe dinafara -

Tu n-ai existat.

Au existat numai niste parinti Care au trait mai inainte, cuminte – Si cum nu au trait niciodata indeajuns Ei au ramas printre noi Sa traiasca şi in cuvinte –

Si a mai existat o limba A tuturor limbilor De aceeasi limba Care batea clopotul, Sau toaca, Sau buciumul, Sau doina, Sau altor scorburi inalte ale inimii, le dadea foc ca sa faca fum, sa ne faca cuvintele, pe pamant, calde, sa le coacem in vatra, sa punem pe ele sarea lacrimlor, sa le dam sa le guste lumii intregi, la un loc -

Destine Literare44

Tu nu ai existat.

A existat numai o masa La care se asezau parintii, Educatorii, invatatorii, şi profesorii Si cei dinainte, şi cei dinapoi, Si vorbeau despre cum o sa fie pe tine, Cand vom veni noi –

Si pentru ca toate acestea Zideau vesnicia, Si pentru ca a fost odata, cum va fi totdeauna Adevarata, povestea

Votez cu Tine

Deşi Împărăţia TaNu este pe această Lume -De mila bietei Tale turme,Cu Tine, Doamne, voi vota -

Filozofii de mucava,Şi raţiunea, Te îngroapă -Cu Tine, Doamne, voi vota -Chiar de promiţi numai o groapă -

Aşa cum Tu ai recompusCu viaţa Ta, Poemul Lumii -Votez cu Dumnezeu IisusCu poezia mea - a humii -

Ştiu - o ştampilă e-un nimic,Nu aştept Raiul de la Tine,Doar să m-ajuţi să mă ridicDin Iadul Lumii, care vine -

Şi-n mângâierea ce ne-o dai,Ne dă şi-o brumă de putere,S-o împărţim celor ce-n "vai!"Nu au pe lume mângâiere -

Învaţă-i Tu, pe farisei -Învaţă-i Tu, pe muribunzi -Învaţă-i chiar şi pe atei -Măsura-n inimi, nu în pfunzi -

E plină lumea de arginţi -Şi de vândut, ce nu se vinde -Adu-ne-aminte de cei sfinţi,Să le dăm inima, merinde -

Şi câte-aminte să ne-aduci -să fim ce n-am fost niciodată -Nu concurenţi, şi singuri cuci -Ci oameni liberi, întru Tată -

Votez, votez, votez Hristos -Votez alegerea cea bună -

Măcar o clipă de frumosSă gust - pe Lumea de minciună -

Deşi Împărăţia TaNu este pe această Lume -De mila bietei Tale turme,Cu Tine, Doamne, voi vota -

Uite

Cat ne este viata, cat ni se imparte Fara de stiinta, doar duram pacate - Clopotul ne bate - robul, ca bogatul - Clipa şi pacatul, pasul şi pacatul!

Cat robim la sine, cat robim la alte Forme, şi iluzii, nascociri inalte - Clopotul ne bate - satul, ca palatul – Clipa şi pacatul, pasul şi pacatul!

Cat avem speranta, cat avem ce spune Multe facem rele, chiar din cele bune - Inima ne bate - datul şi cu luatul – Clipa şi pacatul, pasul şi pacatul!

Si-a venit pe lume Dumnezeu, Inaltul, Si e tot pe lume, rastignit pe cruce, Clipa şi pacatul, pasul şi pacatul, Uite cum ne iarta, uite cum le duce!

Craciun

- Fetita cu chibrituri, azi este cald pe lume! Dar, spune-mi, cum te cheama? - Eu, Doamne, nu am nume! - Dar stai langa vitrina! Cum este cand privesti Un brad ornat cu toate podoabele ceresti? - Cum sa imi fie, Doamne?! Mi-aduce doar aminte Si astazi, de bunica, cum ma tinea in minte!

- Ti-e frig? Te rog, chibritul sa il aprinzi pe data! - Ce bine –i la caldura! Iti multumesc, drag Tata! - Şi cum era bunica? - O, Doamne, era buna! Era atat de calda, si-avea şi o aluna! - Daca ti-e frig, aprinde, inca-un chibrit, indat’! - N-ai sa te superi, Doamne, ca ard ce n-am creat? Mai bine-adu-mi aminte cum ma tinea in brate Batrana mea bunica! şi somnul sa ma-nhate! E cald! Ce de caldura! Cat inca n-am gasit Intreaga mea viata, in bete de chibrit! Acum, nu am nici simturi, sa mai ajung la Tine! E-atat de cald in poala bunicii! şi de bine!

Cand a pasit pe calea podoabelor, in tril, Fetita cu chibrituri, cu sufletul tiptil - A coborat şi Domnul, in Betlehem, umil…

Destine Literare 45

L-am cunoscut indeaproape pe Emil Palade.L-am vizitat de mai multe ori si l-am tinut la curent cuunele din cercetarile mele. Mai mult, am facut partedin “George Emil Palade Fellowship”, U. of California,S. Diego (UCSD

Imi dadea sfaturi prietenesti fie in romana fiein engleza. Nu-mi aduc aminte sa-l fi intrebat cevaprin Internet si sa nu-mi raspunda. Astfel, inainte de ascrie articolul critic “ARA si politica, amintiri” in Uni-versul (27 august 1998), l-am informat ca cele cedoream sa le scriu puteau fi considerate neprielniceinstitutiei. Ca si in alte dati, d-sa mi-a raspuns prompt:“Concerning your idea of writing a historical essayconcerning the beginning of the activities of ARA, Ibelieve that you should follow your own feelings andsay what you believe you have to say about this topic,with the idea that these events deserve to be put onrecord”. Tinand seama si de deslegarea data de Ni-etzsche, “am ales exilul ca sa pot spune adevarul”,m’am conformat.

Este interesant de semnalat faptul ca ni s’aalaturat sa semneze in “Adevarul” din 1 decem-brie2004, critica intitulata "Scrisoarea deschisaadresata candidatilor la Presedintia Romaniei si se-filor partidelor politice din tara”. Optimist, cotidianulconsidera ca ”gestul de solidaritate al "patriarhului"lumii stiintifice romanesti are semnificatia sustineriineconditionate a cercetarii romanesti, inseamna man-ifestarea expresa a sperantei ca, odata si odata, sti-inta si cercetarea vor fi tratate si de catre statul romanasa cum sunt tratate de marile state ale lumii”.

George Emil Palade: cum l’am cunoscut (Jurnalul Academiei Romano-Americane Nr.

29, 2005)Doi tineri simpatizeaza aceiasi fata. O situatia banala,cu o diferenta: cel respins il apreciaza pe cel preferat.preferatul era George Emil Palade, respinsul, IonMatasa, varul meu, iar fata, fiica inginerului NicolaeMalaxa cel care a infiintat in 1923 o modesta fabricade reparat locomotive si vagoane. Aceasta a devenitin 1939 un concern industrial de prima marime,cunoscut in Europa sub numele Uzinele "Malaxa" –ulterior "23 August", iar astazi "Faur" SA. Un adevaratvizionar, Malaxa a dus o politica de avangarda indomeniul constructiei si exploatarii automotoarelor ro-manesti, definind o strategie integratoare si prezen-tand in 1937 la Belgrad si in 1940 la Milano cele mainoi tipuri de automotoare romanesti, toate competi-tive pe plan european. Ca roman, Malaxa a sprijinitdirect editarea monumentalei lucrari "EnciclopediaRomaniei", a sustinut Societatea Scriitorilor Romani sia ajutat numerosi tineri talentati printre care si pe ceidoi tineri amintiti mai sus. Astfel, George Emil Paladei-a devenit ginere iar inginerul Ion Matasa, directorulgeneral al uzinelor sale. Dupa cel de-al II-lea RazboiMondial, Malaxa a fost silit sa plece in Vest alaturi defamilia sa : desi este limpede ca a fost constrans safurnizeze material rulant Puterilor Axei, cel care a fostfondatorul unei industrii romanesti este si astazi ig-norat. Ceva mai tarziu, ginerele sau, viitorul laureat alPremiului Nobel, l’a urmat la Istambul. Dupa peste douazeci de ani, in California fiind, amaflat stirea ca a devenit laureat al Premiului Nobel.Desi apropierea mentionata dintre familiile noastre nuputeau constitui o baza, m’am oferit sa-l atrag incadrul Academiei Romano Americane (ARA) In acestscop am calatorit la New Haven, oras unde se afla siYale University. Departe de a se arata indiferent aces-tei recunoasteri din partea romanilor din exil, Profe-sorul Palade s’a aratat in decursul anilor uncolaborator pretios al acestei institutii care se voia otribuna independenta de presiuni politice a spumeioamenilor de stiinta si arta din exil. Mai mult, a de-venit membru si in Academia Oamenilor de Stiinta dinRomania pe care i-o recomandasem calduros. Desieram cu totii onorati de participarea sa, profesorulPalade a fost supus criticei celor dintre noi care ii con-damnau pragmatismul, acesta constand din faptul caa dat mana si a avut discutii cu Nicolae Ceausescu.Aceste discutii s’au soldat insa cu creerea Institutului

Destine Literare46

Marturie despre Emil Palade Prof. Dr. Claudiu Matasa

de Biologie si Patologie Celulara din Bucuresti, insti-tut care tine de Academia Romana si poarta astazinumele colaboratorului sau decedat inainte de vreme,Nicolae Simionescu. Punctul sau de vedere era simplu si corect :« Stiintapoate fi asemanata cuun ogor. Daca il lasi sase inteleneasca, iti vortrebui multi ani pana ilvei putea face din nouroditor. Intretimp, altetari vor progresa, si de-calajul va deveni totmai greu de recuperat» imi spunea intr’unadin conversatii. « Dacatot asteptam sa vina laputere guvernul pecare il dorim, vom platicu mult prea scump ».A fost un avocat al in-talnirilor dintre romanidin ambele tabere si aevitarii a tot ceea ce nepoate desparti: “Guver-nele se schimba, poli-cienii la fel, darlegaturile stabiliteraman si ajuta ambeleparti. Daca am asteptapana ar veni la putereguvernul preferat, amastepta mult si bine,pierderile pricinuite deaceasta asteptarepoate ne mai putand firecuperate”. Transpusin practica, acest punctde vedere a grabitpresa vremii din tarasa-l transforme pe«Transfugul » anilor ’50intr’un nostalgic caretot viseaza sa se in-toarca in Romania «Epocii de Aur ». Scar-bit, profesorul Palade a renuntat sa mai dea interview-uri, ceea ce nu l’a impidecat insa sa mai revina in tara.Departe de a fi ambigua, pozitia sa fata de regimul dela Bucuresti dinainte de 1989 a avut limite clare.Printre altele, acest fapt a fost ilustrat de refuzul saude a deveni « Consilier Personal pentru DesvoltareStiintifica », sau de a propune cuplul prezidential pen-

tru Premiul Nobel pentru pace, sau pe « savanta derenume mondial » pentru cel de chimie. O dovada potsa o aduc eu insumi : dorind ca tineretul roman saaiba un model spre care sa tinda, i-am propus sa fi-nantez calatoria unui prieten, urmand ca acesta, pe

baza interview-uriloravute in California, sascrie o carte despre «Primul roman laureat alPremiului Nobel ». A tre-buit sa arat in amanunt,cu extrase din ziare, cacel pe care il propuneamin acest scop, profesoruluniversitar si cerceta-torul in domenii apropi-ate, doctorul RaduIftimovici, care avusesedealungul anilor o atitu-dine critica la adresaregimului comunist.Acesta nu numai cascrisese cu curaj bi-ografiile unor medici ro-mani de reputatiemondiala precum fratiiCiuca sau Gr. T. Popa,C. Levaditi, A. Vechiu,dar si castigase pentruaceasta activitateMedalia Niels Bohr (Uni-versitatea din Koln, Ger-mania) precum sipremiul Kalinga al UN-ESCO. Dupa acceptaresi o sedere de sapta-mani langa San Diegounde au avut discutiiprelungite, prietenul meua scris in Florida carteape care o doream, eu in-cercand cel mai ades inzadar sa-l ajut in modulde a trata subiectul.Cartea George EmilPalade (cu subtitlul de

mai sus sugerat de mine, dedicata « Prietenului de-oviata, Prof. Dr. Claude G. Matasa, Mecena acesteiscrieri ») a aparut la Bucuresti in 1993 in editura Vi-itorul Romanesc. Desi a fost mai tarziu retiparita deeditura ALL, aceasta este astazi epuizata. Ajutorul pecare l’am dat s’a soldat nu numai cu o mai bunaapropiere de subiectul cartii, dar si cu un des schimb

Destine Literare 47

George Emil Palade

de idei dealungul anilor, precum si glume precum ceamentionata in carte : « Pune-ti centura de siguranta,ca daca te amendeaza politia, eu nu dau nici-o let-caie. Ii trimit procesul verbal domnului ClaudiuMatasa, prietenul dumitale din Florida care m-a asig-urat ca-ti sponsorizeaza generos orice aventura ».Aceasta apropiere a continuat dealungul anilor, viz-itandu-l alaturi de prietenii mei la Universitatea Cali-forniei de Sud. Ba chiar, cu ocazia unei astfel de vizitepricinuita de tinerea la Los Angeles a congresuluiRomfest in 1994, mi-am permis sa-i cer sa vina intr-ozi nelucratoare de la Del Mar, unde statea, la Univer-sity of California San Diego(USCD) in la Jolla ca sastea de vorba cu invitatul meu, publicistul OctavianPaler. Acesta scrisese in tara un articol fulminant inti-tulat « Nunta si Contranunta » impotriva organizato-rilor si participantilor la congresul « Romanii siRomania in Stiinta Contemporana » organizat laSinaia. Acest prim congres, preluat mai tarziu subEmil Constantinescu, aduna in tara pe cei care incer-cau sa duca faclia stiintei ro-manesti mai departe.Sponsorat de UNESCO siavandu-l drept Presedinte deOnoare pe George EmilPalade, aceasta adunarefusese planificata cu ani inurma, deci fara a putea fi, celputin dupa stirea noastra, ocontrapondere la un alt con-gres tinut aproape simultanla Paris de politicienii dias-porei. Ca sa lamureascaproblema, Profesorul Paladea pregatit din vreme primireanoastra in care am fi vizitat un numar mare de labo-ratoare din cladirea cu cateva etaje a Departamentu-lui de Medicina Celulara si Moleculara. Acest deranj,care se extindea si asupra unor colaboratori, era de-terminat de faptul ca vizita putea fi facuta de noinumai in cazul ca ne-am fi putut incadra intr’o fer-eastra in programul Romfestului. Sfatuit probabil deoameni cu vederi inguste, dl. Paler a refuzat sa maivina in ultimul moment. Sunt convins ca si-a calcatpromisiune si a facut aceasta impolitete de frica uneieventuale desmintiri... Vazand ca nu-si cere macarscuze, am descris episodul in «Universul » din oc-tombrie 1994 sub titlul « Indelicatete, sau...ochelaride cal ? »Deschis sa ajute romanii in general (in colectivul saus’au aflat intotdeauna romani) si pe cei care se ocu-pau de stiinte in mod special, profesorul Palade araspuns chemarilor acestora, dand la cerere sfaturi.

Dintre acestea aleg ce mi-a scris in septembrie 1997ca raspuns la scrisorea mea in care ii ceream, in cal-itatea sa de Membru de Onoare al Academiei Ro-mano Americane (ARA), sa se rosteasca in privintaacceptarii pentru prezentare a unor comunicari deadanca specialitate care urmau sa fie audiate de unnumar prea restrans de cunoscatori. Patriotismul saua reesit si de aceasta data, deoarece dupa ce aaratat ca imi impartaseste parerea, a mai adaugat ca« ARA ar trebui sa-si defineasca o noua orientare, odirectie cu precadere fiind informarea diasporei ro-manesti despre activitatile creatoare din Romania.Aceasta ar trebui sa fie si o misiune atragatoare pen-tru romanii din tarile vecine. Sesiunile de comuncaristiintifice ar trebui astfel organizate incat sa fie maiatragatoare unei audiente diversificate. Poate caprezentarile ar trebui sa constitue o vedere de ansam-blu a unui domeniu, in care sa fie incluse contributiilepersonale. Ar merita o deosebita consideratie acelesubiecte in care colaborarile cu investigatori straini au

dus la succes » (A se vedeaCurierul Romanesc, noiem-brie 1995).

In ceea ce ma priveste,am cautat sa-i folosesc adesbunavointa trimitandu-i ex-trase din lucrarile melepecum si revista de infor-mare stiintifica de speciali-tate pe care o scot si astazi(The Orthodontic MaterialsInsider, www.Orthodontic-Materials.com). Ca urmare,la a zecea aniversare a

acesteia (Decembrie 1997), profesorul Palade a scrisacolo, alaturi de sute de elogii venite din partea unorortodonti din toata lumea, urmatoarele : « Iti scriu casa te felicit pentru multele tale realizari incepand cu a10-a aniversare a publicatiei « The Insider » si termi-nand cu recentul studiu asupra performantelor brack-etilor ortodontici care a a aparut in Ortododontics andMaxillar Orthopedics. La aceasta ar trebui sa adaugca aprecierea mea are prea putina greutate in com-paratie cu cea a investigatorilor care lucreaza in ace-lasi domeniu cu d-tale. In aceasta privinta ar trebuiprobabil sa arati ca experti de inalta clasa iti apreciazadeosebit opera”. Ulterior, alaturi de academicianul ATBalaban, fost vice presedinte al acestei academii m’apropus ca Membru de Onoare al Academiei Romane,folosind termeni peste asteptarile mele :

”Desi are diploma de inginer chimist (Facul-tatea de Chimie Industriala din Inst. Politehnic Bu-

Destine Literare48

curesti, absolvita in 1954) si doua doctorate in chimie,Dr. C. Matasa a activat mai mult in ultimele decade indomeniul stiintelor medicale, devenind o autoritate re-cunoscuta pe plan mondial in domeniul biomateri-alelor folosite in ortodontie, impletind experienta sadin chimie si fizica cu necesitatile clinice. Ca urmare,cercetarile sale sunt de un real folos clinicienilor, asacum atesta prezentarea acestora facuta de ProfesorulT M Graber, personalitatea cea mai recunoscuta dinacest domeniu. Atasam o prezentare a activitatii dom-nului Matasa, precum si o lista a lucrarilor publicate.Este de remarcat ca d-sa a devenit cunoscut in-deosebi prin faptul ca a pus la indemana dentistilorde toate specialitatile metode simple de testare a ma-terialelor dentare pe care ei le intrebuinteaza.”

Presedintele de atunci al Academiei, profe-sorul si mai tarziu ambasadorul Virgil Constantinescu,mi-a aratat insa ca pana atunci mai trebue sa moaramulti membri... (« Numerus Clausus »).

George Emil Palade a mentinut relatii armo-nioase cu elita oamenilor de stiinta si arta din dias-pora : acestea s’au reflectat in publicarea din parteaARA a articolului intitulat “George Palade; Nobel lau-reate, meticulous scientist, ‘maestro teacher’ (Lucea-farul Romanesc, Montreal, aprilie 1999). In acestarticol legat de simpozionul jubiliar care ii era consa-crat la UCSD am subliniat impactul important pe carel-a avut asupra romanilor din diaspora, activitate carenu trebuia omisa in favoarea celorlalate merite. In-tr’adevar, profesorului Palade i se datoresc o serie deincercari de apropiere dintre oamenii de stiinta romanidin tara si cei din diaspora. Fiecare grup continua sa-l priveasca pe celalalt cu neincredere, primii fiind con-siderati drept aserviti regimului, iar ceilalti dreptprivilegiati ai soartei. Mai tarziu, inainte de a publicaarticolul « ARA si Politica : Amintiri la Jubileul de Argint», m’am consultat cu profesorul Palade asupra mod-ului in care ar trebui sa abordez acele aspecte care arputea fi considerate neprielnice. (ARA Journal 2000-2002). Raspunsul sau m’a incurajat sa prezint lu-crurile asa cum le vedeam : « In ceea ce privesteideea d-tale de a scrie o prezentare istorica a in-ceputurilor ARA, cred ca ar trebui sa-ti urmezi sim-turile si sa arati ceea ce crezi ca este de spus despresubiect, avand in minte ca aceste evenimente trebuesa fie inregistrate ».

Altadata, cerandu-i sfatul despre modul incare ar trebui sa se tina adunarile ARA (articol in Uni-versul, 3 Octombrie 1997), m-a sprijinit recomandandca “Sesiunile de comunicari stiintifice trebue astfel or-ganizate incat sa fie cat mai atragatoare unei audi-ente diversificate, in care contributiile originale sa fieastfel prezentate incat sa fie incluse in cadrul general

al domeniului. Deasemeni, de o deosebitã consider-atie ar trebui sã se bucure acele lucrãri care au fostbazate pe colaborãri cu cercetãtori strãini”.Asa cumam aratat si in presa (Observatorul, noiembrie 2001 siCurentul, septembrie 2001), semnatura sa pe petitiaintitulata « Scrisoare Deschisa » prin care se cereaautoritatilor romane imbunatatirea situatiei cercetato-rilor din tara a dat si mai multa greutate revendicarilorcuprinse, alaturandu-se astfel la ceea ce votase ARAin sedinta plenara a acesteia in Cleveland.In calitatate de Decan pentru Afacerile Externe alUCSD a participat la botezarea cladirei in care i seafla laboratorele. Numele nou de « George PaladeLaboratories for Cellular and Molecular Medicine » afost justificat aratand ca actiunea a avut loc pentru acelebra pe « Tatal biologiei moderne a celulei ». De oalta recunoastere avusesem cunostinta anul trecut,cand mi s’a cerut, in calitate de benefactor, consim-tamantul pentru transferul unor fonduri pentru creareasi inzestrarea catedrei George Emil Palade. Conformdocumentului, aceasta a fost creata « pentru a onorapentru perpetuitate contributiile sale aduse stiintei,cercetarii si invatamantului » (Informatii despre celede mai sus se pot obtine de la Elizabeth Shed (858)822-1119, eshed@ucsd.edu.). Profesorul Palade aramas la fel de activ si pe taram romanesc: vizitandu-l la Cluj pe profesorul George Benga (pe care l-amsprijnit scrind principalelor ziare americane despreprioritatea sa in descoperirea aquaporinei, domeniucare a dus la Premiul Nobel pe anul 2003), acesta mi-a aratat o scrisoare a lui George Emil Palade care seincheia cu fraza « Cu toate ca este foarte indoielnic caacel comitet isi va schimba hotararea, este foarte im-portant ca sa-ti inregistrezi nemultumirea. In oricecaz, am semnat petitia pe care mi-ai inaintat-o si itiurez destul curaj si tarie sa duci mai departe aceastabatalie. Al d-tale cu sinceritate, George E. Palade.”Multi romani din diaspora care au avut realizari multmai putin importante decat prof. Emil Palade, nu aumai dorit sa aiba nimic in comun cu tara din care auprovenit : din fericire, tristetea ce acestia ti-o pricinui-esc este pe deplin compensata de pilda acestui sa-vant si patriot care a ignorat faptul ca a fost discreditatmult timp in tara sa de origine drept un transfug oare-care... Dumnezeu sa te odihnesca in pace, Maestre !

Destine Literare 49

Zhang He’s paintings convey a very contem-porary sense of urgency, unrelated to geographic lo-cation or to particular human drama. The veryeventful treatment of colour expresses a world of op-portunity, perhaps laced with anxiety in some read-ings of the meaning of his almost abstract canvasses.A line of narrative is not even hinted at; a distinct at-mosphere is rather exuded by the pictorial surface.Eroticism is very present: a very masculine - yang -form of it, through colour that seems placed undersiege, assaulted by concerted efforts of brush andspatula.

Dashes of black, dabs of white are injected into thecolour networks with a measure of randomness, al-luding to light and darkness, but, more broadly I sus-pect, to the alternative appearance, or to thecoexistence of good and evil within man, and withinthe body social.

Nooks and crannies pop up within the quickly-shapedpaint surfaces; cracks, subtle depressions: these maypoint to a sudden impasse in the painterly movement,yet - symbolically perhaps - to yin cravings, to femalesigns. Sexual overtones seem palpable.

In all its guises, colour is present. A dizzying varietyof primary and secondary hues pervades the can-vass, both ordered by Zhang’s consummate sense ofcolour harmony, and by other forms of aesthetic ne-cessity: for instance, that of a jarring disharmony dic-tated by painterly impetus. Paint is applied in a greatvariety of ways: streaked, kneaded, piled, scored,scarred, gashed, marked, shredded… In Zhang’svery recent painting, don’t search for regularities inthe application of pigment: spirals and trajectories,traces of calligraphy break up fields of paint in a waythat subtly frustrates visual expectation.

Expressing the needs of the psyche

The language of colour and line reveals in Zhang’srecent work, an attempt to come to terms with pro-found, pressing needs of the psyche. These can-vasses - particularly the ones painted in Canada -express a great sense of urgency, displayed by theintense energy of execution. The canvass becomesthe evidence of a dance, of the performance of theact of painting on canvass, called action painting. In1952, American art critic Harold Rosenberg in fact de-

scribed the canvass as “an arena in which to act.”(1)In tune with the vibrant act of painting, Zhang’s per-sonality is assertive, individualistic: he resolves doubtin the optimism of action. Nevertheless, he is prac-ticing oil painting, using a medium with its inherentconservative laws: the limits of Zhang He’s action arethose that the painterly technique allows.

His restless artistic spirit catches an aspect of thespirit of our age: not only of North America, but of hisnative land, of China today. Many people in Canada,the USA and China, find motivation and pleasure inZhang’s dynamism of texture, colour and line. Heprovides a vision in tune with a sometimes contradic-tory, mostly fast-paced social environment.

A lyrical note from the Chinese tradition

And yet – under a surface that may be quite stormy,a distinct lyrical note resounds in Zhang He’s paint-ing. His art subtly belongs to the encompassing Chi-nese tradition. Still, the outline of landscape, thetraces of still life are nearly always present in ZhangHe’s artistic vision: they express the age-old preoc-cupation of Chinese art with the mysticism of nature.It provides an underlying substratum for the post-modern jazz feeling of Zhang He’s compositions.

Classical Chinese painting, which can be followedback to the T’ang dynasty (seventh to tenth centuryA.D.), or even further in time to the Han dynasty (thirdcentury B.C. to third century A.D.), is greatly con-cerned with feeling. Even in the most painstakingviews of landscape, the painter’s emotion is almostalways expressed. By contrast, a certain objectiveview of nature forms a subtle standard in the West-ern tradition, highlighted by Renaissance landscape.In the Chinese tradition, cosmogony, the reality oflandscape (or that of still life), as well as the painter’sfeelings, are almost in a state of fusion. This createsthe mystery, the fascination of good Chinese painting,in the classical tradition. Not analysis, but unity offeeling, while its quality of observation may neverthe-less possess the sharpness of a hawk’s vision.

Zhang-He works in a very personal, post-modernpainterly idiom. On the surface of the issue, heseems extremely far removed from the Chinese clas-sical tradition of painting. Nevertheless, the concernfor feeling remains.

Destine Literare50

EXPERESSING CONTEMPORARY ZEITGEISTEVOLUTION AND SELF-DISCOVERY

An essay on the painting of Zhang He By Andrei Seleanu

Nineteenth century English and French nature paint-ing also intended to capture the fleeting sensation.Abstract expressionism in America, in the forties andthe fifties of the twentieth century, made feeling into akind of law. Traditional Chinese art always possessedthe immediacy of observation, combined with the im-mediacy of the painter’s emotion. Zhang He culti-vates this quality to the highest degree: it is thecornerstone of his painting, as it were. In a clearsense, while his present painting appears deeply con-nected to the lineage of American abstract expres-sionism - and particularly to the realm of actionpainting - Zhang He’s art also emerges directly fromthe very long tradition of Chinese painters, who in-stinctively record their most minute emotion whenfaced with a subject.

“My feeling on a given day”

Thus Zhang He describes his basic approach to atheme: “It’s about my feeling on that particular day“.Just as the impressionists, or, as certain expression-ist painters, he stresses the importance of the uniqueretina sensation: the one that, in a transformed man-ner, will be consigned to the canvass. As he quicklylays down the essence of feeling - with extremevigour - in accordance to his temperament, hestresses the overwhelming importance of light. “I amsensitive to sunlight coming into the room, to itsangle”, he says. Many of his abstract or almost ab-stract colour compositions possess a glow that subtlytranslates the obsession with light.

A deconstructed theme - for instance a deconstructedlandscape or the impression of a city view - are seenby Zhang He as touched by a certain phase of day-light: that angle, that vision forms the basis for thequick, often fractured, eventful canvass impression.The light, the angle of vision, the reaction to the fleet-ing impression, come together to form the sponta-neous artistic image.

A series of expressionist self-portraits by Zhang-Healso aims to capture fleeting emotion - rather than pic-torial objects - related to the inevitable ups anddowns, to the caprice in an artist’s career: facial ex-pressions by turns, melancholy, hopeful, weary, tri-umphant, desiring, quizzical…

Searching for an artistic philosophy

To capture Zhang He’s motivation, the stimulus at theroot of his plastic vision, artistic evolution seems to bea fitting, almost irresistible category. Zhang He is anative of Shen Yang, a large Chinese city north of Bei-jing, towards the border with Siberia. At the age of fif-teen, Zhang He was already sketching, painting in

record time true-to-life portraits. He attended art-uni-versity in his home city and became proficient in Chi-nese pictorial realism, a version of the social realistSoviet model. As was the case with many otherartists, even a great lesson of technical painting skills,once absorbed, became a model to be shunned, inorder to attain one’s expressive potential.

In the artistic effervescence of post-Maoist China - asmany of his generation - Zhang He was searching fora new philosophy for his art. In step with the times,we can see that successful mainstream Chineseartists, chose, among other trends, narrative ironicconceptual forms of painting - as in the case of ZhangXiaogang; conceptual calligraphies, such as those ofXu Bing; violent expressionist critiques of the effect ofstate power on personality, as did the painter YangShaobin.

Zhang He, very naturally harks back to sensitivity tonature, the wellspring of Chinese art for at least thir-teen hundred years, to this great achievement ofAsian art – and, indirectly, to an important theoreticalsource for the 20th century renewal of modern West-ern art. But gestural lyricism is intricately tied to theroot of Chinese calligraphy, to the immemorial sensi-bility of the Chinese people. For a Chinese artist, themost natural act is to be inspired by his own fecundpictorial past. When Zhang painted landscape andstill life, in accordance with his passionate, assertivetemperament, he did so in the lineage of a kind of Chi-nese baroque, represented by Chu Ta (seventeenthcentury) or by the Eight Eccentrics of Hang Chou (inthe early eighteenth century), whose spirited painterlylanguage showed at times gnarled tree trunks andstems (Kin Nong), or bamboo shoots. (Li Chen)Theirs was called “the hasty work of the brush” andwas sometimes criticized by conservative critics.

In Zhang He’s images of vases, flower arrangements,shrubs, the colours tended to intensity, to saturation;line-work was sinuous or ruptured, as in the work ofWestern painters Nolde or Soutine. As though car-ried away by an oceanic movement (or inner feeling),flowers seem to want to reach out of the canvass. Inthe line of classical Chinese painting, the painter’spsyche, which also belongs to a more general collec-tive family of temperaments, is powerfully projectedon the canvass using natural motifs. The painter al-lowed this notable phase in his artistic development toflower in Canada.

Significantly, lyrical, albeit intense nature painting - ina recognizable figurative mode - is still part of ZhangHe’s repertory. He goes back and forth between puregestural abstraction and expressionist nature paint-ing. He cultivates great mobility between themes ofpainting and personal stylistic registers.

Destine Literare 51

Zhang He’s North-American reality

In 1998, Zhang He immigrated to Canada, where hefound increased liberty of artistic exploration. “InCanada, I have more freedom to express myself”,Zhang He says emphatically. “When I came toCanada, I was influenced by the beauty of the coloursof landscape”, he adds. Gestural colour painting in-deed fitted the mood of the Quebec landscape, andZhang He’s thirst for colour, as well as his emphasison brush movement and on texture. He expresses instrong, broad gestures the golds, browns and reds ofEastern Canadian landscape. Meanwhile, in the Chi-nese lyrical ethos, he continued to develop represen-tations of personal emotion in intensely erotic imagesof flowers, bouquets, vases.

After 2004, expressionism gives room to abstract ex-pressionism as Zhang He increasingly shuns figura-tive form, or leaves the mere trace of it on canvass.The painterly gesture becomes more intense. Thereis a greater struggle with paint and pictorial surface.Zhang He lays increased emphasis on spatula-work,he explores textures and the sculptural nature ofpaint. The subtle evocation of sculpture, the new, hy-brid quality his paintings exude - especially those cre-ated in Canada - are elements that correspond to anew post-modern mood in his art. Zhang He’s paint-ing subtly adapts to time and to surroundings, in anal-ogy perhaps to the way he also catches on canvassthe “animistic” fine mood of nature, and even that ofapparently inanimate environments.

The artist avidly frequents North American museumsand galleries - he particularly relishes his visits to NewYork City - while absorbing US and Canadian pictorialpractice. Such active study leads to the liberation ofcolour and texture. He partakes in an intense univer-sal tendency towards mutual cultural discovery,brought about by globalization.

The Gesture is of the essence

Zhang He’s painting possesses a quality opposite towhat is defined as Platonic. It’s all about earthly re-action and commitment. Close to emotion and to sen-sation, it is inscribed in the time and the place whereit is produced. French critic Pierre Restany’s phraseseems very apropos with regard to Zhang He’s im-plicit credo: “Painting is a moral act. The painter isthe philosopher of his own action.”(2), rather thanbeing, should we say, the illustrator of some literarydoctrine. Restany was writing about the emergenceof American abstract expressionism from Europeanroots. In the work of some of the painters of the NewYork School from the nineteen fifties, such as JacksonPollock, the painterly gesture was of the essence, and

so it remains in Zheng’s work. Norwegian art criticØystein Usved calls the painterly gesture “a rhetoricalfigure of speech.”(3) It tells us a lot about Zhang He.While Zhang He’s painterly gesture is instinctive andquick, it is the opposite of what could be called serial.This often hectic gesture also undergoes constant re-newal.

In the classical Chinese tradition, the artistic space isdreamily remote, set apart from the viewer, as op-posed to expressionistic pictorial space, which is lessvolumetric, more two-dimensional, so as to favour in-volvement with the subject matter. That is the picto-rial space Zhang He now occupies. He movedgradually from the representation of plant and still life,albeit in an expressionistic manner reminiscent of the“Chinese baroque”, towards a more abstract gesturalexpression. As the paintings turn more abstract, thegesture is also more clipped, nervous, varied, unpre-dictable, and in tune with Zhang He’s anxiety and op-timism of action – optimism is other side of the coin,as it were.

Exploring new terrain: post-modernism

I see his present stance as the outcome of a series ofrenunciations. He renounces the cursive nature ofcalligraphic line and increasingly adopts proceduressuch as scraping, piling paint, gashing the surfaceetc. He renounces figurative representation in favourof abstraction. He renounces harmony - for which hehas a talent: it is part of his fascination with nature –in order to explore jarring, inharmonious effects,which increase the harshness of the aesthetic rheto-ric. Cracks and gashes often criss-cross the colourfields. He temporarily renounces lyricism in favour ofa very contemporary message of urgency.

The unity of the pictorial surface is broken and so isthe unity of message. The recent paintings oftenleave the impression of post-modern hybridity, andperhaps they are further away from nature than wereprevious paintings. The classical Chinese ethos thatwas underlying his still lives gives way to the moredissonant contemporary, anxious and curiously ironicChinese voice, at once more individualistic in a “West-ern” sense and bolder, more entropic. Zhang He isengaged on a voyage of “liberation”, self-discovery,of unearthing some hidden voice and potential. Thevigorous work with texture, the isolated trails of paintand impastos - like exclamation marks - reflect thispoint. Recent canvasses, such as Christmas Party,Kindergarten, L’Amour partake in this phase.

The painter defies the traditional Chinese balance ofyin-yang energy in the aesthetic space. Sometimesthere is more yin – while paintings mostly exude moreyang - but, observing many paintings side-by-side in

Destine Literare52

Zhang He’s Montreal studio, one perceives, espe-cially in those canvasses executed in Canada, a jubi-latory and powerful energy. Those paintingsproduced in China retain, to some extent, a moreshamanic feel for nature, in the lyrical Chinese tradi-tion. Landscape notes are preserved in strong hori-zontal and vertical axes that connote orchards, riverlandscapes or forests. Zhang He savours his free-dom to move back and forth between registers, tokeep flexibility and nimbleness.

In the work produced in Canada, now hybridity isdominating: the unique gesture of Chinese painting isbroken. Paint begins to act as a sign, as a form ofshort-hand, it begins to be a sign for emotion, ratherthan a direct expression of it. Subtly, graffiti-like ges-tural entities are interspersed with areas of colour,which probably reflect intense emotion. Textural fieldsare broken up by streaks and spirals of paint. One isreminded at times of deconstructed Soutine and morecogently, of New-New painting. (a descendant styleof New York abstract expressionism that heavily playson sculptured, thickly-textured acrylic on canvass withdistinct light effects) Zhang He remarks that he likesNew-New painting for texture, but that he does foregothe neat control of image surface and texture, a trade-mark of New-New painting.

An intense, contemporary feeling

Zhang He is in tune with the contemporary ethos ofChinese art. “Art in China is in fact art created jointlyby China and the West”, writes Chinese art critic LengLui. “It contains a complex, sensitive, somewhat en-thusiastic (and neurotic) response to the interactionof inseparable societies caught up in the process ofglobalization.”(4) I think that a conceptual model pro-posed by Russian literary critic Mikhail Bakhtin hasthe ability to account for aspects of the evolution ofZhang He’s painting, as well as for Chinese art in gen-eral, in the present globalized paradigm.

“We must adopt a more sophisticated conceptualframework that allows us to analyse what MikhailBakhtin has termed the dialogical nature of art. Ac-cording to this model, an art work is not a unifiedwhole, but rather an open-ended site of contestationwherein various cultural practices from differentclasses and ethnic groups are temporarily combined.Any visual language in the arts is thus understood asthe locus for competing cultural traditions (…) Con-sequently, artwork such as that by the Abstract Ex-pessionists should be approached as an uneasysynthesis of hegemonic values with other cultural ten-dencies…”(5) Allowing for differences of time andplace, this passage points out how to approach an ex-pression of cultural synthesis between China andNorth America, such as that Zhang He is engaged in.

It also accounts for Zhang He’s going back and forthbetween a register closer to the Chinese tradition, anda brasher, more North American influence in his work.There is a “dialogical” negotiation, an adjustment thatis never quite completed, thus allowing for continueddiscovery, evolution, self-discovery.

Abstract expressionism and contemporary versionsof it, such as the painting of Zhang He, in their non-verbal fluidity of expression, deal with particular as-pects of consciousness which involve a privileged linkbetween the viewer and the work of art. Zhang-He’spainting involves the expression of individual psycheand zeitgeist, the spirit of the age. His assertive artis-tic individuality has moved beyond a “Chinese narra-tive”, or “Chinese identity”, into a universal archetype,related to a mood and a personality. He ends up ex-pressing an intense, contemporary feeling to whichothers- his viewers - resonate. As he moves back andforth between a more “Chinese” and a more interna-tional mode, he calls in question notions about na-tional or cultural “immanence”, about an inherentnational way of being, in the context of perception andartistic creativity.

Nascut in Bucuresti, stabilit la Montreal in decursulanilor saptezeci,Andrei Seleanu e critic de arta şi jurnalist, cu un pro-nuntat interes pentru aspectele globalizarii, atit in artacit şi in politica şi viata sociala. A colaborat la quasitotalitatea periodicelor montrealeze - de 12 ani pub-lica regulat in Vie des Arts, principala revista de artacontemporana din Quebec. Il intereseazafenomenele de intrepatrundere intre culturi, de pildacum arta latino-americana indica posibilitatea unuimetisaj mai general, sau interactiunile intre occidentşi extremul orient in filozofie şi arta.

References:1. http: poetrymagazines.org.uk the AmericanAbstract Expressionists2. Pierre Restany in La Grande histoire de lapeinture moderne L’Aventure de l’art abstrait ÉditionsAlbert Skira Geneva 1982 p. 10 3. Østein Usved on Norwegian painter HaraldSamuelsen in http : www.sinkingstudio.com4. Leng Lui in John Clark Chinese Art at the Endof the Millennium New Art Medium Beijing and HongKong 2000 p.625. John Craven in Ellen Landau et al. AbstractExpressionism Context and Critique – John CravenAbstract-Expressionism and Afro-American Marginal-isation Yale New Haven 2005 p. 512

Destine Literare 53

PEISAJ Străbat întinse locuri, câte cuprind cu ochii.Castanii dimprejur şi-au pus, pe trupuri, rochii.Mă-ndrept mai mult spre mine, să caut drumuldreptŞi ochiul de sub gene, de lacrime îl şterg. Atâta frumuseţe n-am mai văzut vreodată !Ca orbul mă îndrept spre bolta fermecată.Pădurea îşi roteşte cărările-nvechite,Privirea-mi se topeşte pe ramuri înainte. Prin aer, timpul, iată, e despărţit de veacuri.Dantele de lumină cu glasuri dulci, în parcuriStrăbat nemărginirea, în imnuri de vioară,Iar sufletu-mi vibrează, acum, a câta oară ?

ZARE DE RUBIN Se scutură buchete de stele în pădure.Se despletesc copacii în umbra lorduioasă.Iar timpul, din adânc, din abisale şure,Ţâşneşte alb polenul, în ne-ncăputa casă. Ce limpede-i seninul, tristeţile, ce blândeÎn pacea aşternută a serilor de-april !Sclipirile răsar în clipele plăpânde,În suflet mi se-aşterne o zare de rubin.

RUGĂ DE SEARĂ Doamne, Ţi-aş cere marea să mi-o daipe toată,Să-not în valurile-i ce se sparg fărâme,Dar ştiu c-a mea nu va fi niciodată,Şi tot a Ta, pe veci, ea va rămâne. Ţi-aş cere cerul, să mi-l dai în dar,Să mă înalţe-n cuibul lui de stele,Dar ştiu că mâine tot aici răsar,N-am zbor înalt să mă-mpreun cu ele.Dar dă-mi măcar puterea de-a rămâneÎn casa mea, la margine de seară !

În gânduri, visul Tău să se-ncunune,Şi-n suflet, măcar lasă-mi primăvară !

IDILĂ Codrul şade somnoros sub zăpada alb-a lunii.Nici un greier nu răneşte visul fragedei păduri.Şi-n această clipă sfântă, sus, pe cumpănafântânii,Doi lăstuni, din cei mai sprinteni, se iubescca doi nebuni. Strânşi în ciocuri, îşi fac planuri pentru ziuacare vine.Dragostea le este mare ca seninul unui crin !Şi îşi jură cu-al lor cântec, frământareas-o aline,Căci simt zborul lor înalt şi miracolul divin.

DE DOR( Lui Marin Sorescu)

Sub dealul acela albit de salcâm,E casa măreaţ-a unui poet.Poetu-a plecat să moară puţin,Dar sufletul încă mai bate încet. Când noaptea coboară, îmi pare c-aud :„Ionaa !“… din chitul lui greu.E marea pustie şi valul e surd,Şi nimeni n-aude, decât Dumnezeu ! Când cerul vuieşte de plâns şi de dor,Mai urc câte-o treaptă spre casa pustie.Cu ochi umeziţi încep să măsor,Şi-aştept, la intrare, un chip ca să vie.

VOI LUA CU MINE Voi lua cu mine, de va fi să plec,Un cer de rouă şi-un cireş în floare.Când luna picoteşte pe răzoare,Am să croiesc cărare, ca să trec.Voi umple pumnii cu răcoare multă,Sub pleoape, voi lipi un nor uşor.Cu-nduioşare am să dau ocolAcestui loc ţesut cu iarbă crudă. Şi-am să încui pădurea-n buzunar,Şi-un bulgăre de soare, ca să-mi fiePrieten, într-o toamnă plumburie,Şi, de va fi nevoie, – am să vin iar. Voi lua cu mine chiar şi câte-un munte,Şi cerul zăvorât sub chei de stele,Pe ploaie-oi invita-o ca să-mi speleTristeţile, în picături mărunte.

ARGINT DE LUNĂ

Destine Literare54

PoeziiBeatrice Silvia Sorescu

Atât argint de lună s-a zămislit pe ape !Ce alb miraculos pluteşte-n univers !Ca un potop fierbinte pe care l-am cules,Aproape că frumosul niciunde nu te-ncape. E ardere fecundă, ocean atât de larg,Vederea-ţi se întinde ca o mireasmă, parcă !Şi bucuria-ţi nouă se plimbă-ncet pe barcă,Şi-ţi poposeşte-n suflet, catarg lângă catarg. Atât argint de lună s-a zămislit în larg !

A CĂZUT UN ÎNGER S-a pierdut un înger pe stradă !L-am văzut adineauri, în port.Are părul alb, ca de vată,Şi ochi mari, albaştri de tot ! S-a pierdut un înger pe stradă !A căzut din cer, nu ştiu când.Are mersul zburdalnic, de parcăPare-a fi adiere de vânt ! Şi-are-un trup de magnolie roz,Iar obrajii, de purpură vie.Mă opresc lângă el şi visezCă-i al meu, de acum, pe vecie. A căzut un înger pe stradă !A căzut din cer, nu ştiu când.Toţi plopii se opresc să îl vadă,C-are ochii de flăcări arzând. Dacă întrebi în vis pe Stăpânul,Unde sunt îngerii Lui,O să-ţi spună că nu este unul,Iar acela e cel ce-l văzui ! Şi-am să-l duc la mine acasă,Să-l păstrez ca pe-o boare de crin !Şi-o să fie un înger – mireasă !O minune cu zâmbet senin !

AER PUR Aer pur, aer pur,Cu iz proaspăt de alun,Fân cosit şi foi de nuc,De aicea nu mă duc !Mă închid în casa ta,Să mă creşti cum ai putea,Să-mi faci sufletul copil,Aer pur, de rozmarin ! Să-mi faci inima pădure,Cu miros de fagi şi mure,Să mă ţii o viaţă, două,Lângă cerul tău de rouă !

Tire-à-BlancDébarqué de l’avion après une heure et demi

de vol en provenance de Montréal, Mihal ressentpresque aussitôt la chute de température, d’un été in-dien prolongé dans la métropole à l’habituel hiver pré-coce de Sept-Îles. L’agitation de cet aéroport qu’ilaurait cru plus désert le surprend. Il est vrai que lesdistances sont longues par voie terrestre au Québec: sans doute tous ces gens ont-ils préféré, comme lui,un moyen de transport plus coûteux aux inter-minables autoroutes qui traversent les forêts du Nord.

C’est une expérience qu’il a déjà tentée :seize heures de route au cours desquelles la noirceurde la nuit succédait aux arbres qui défilaient les unsaprès les autres et, après la nuit, le blanc épais de labrume matinale recouvrait un paysage autrementmonotone. Il en a retiré –comme de toute expériencequ’on croit inutile sans qu’elle ne le soit réellement-plusieurs sentiments quelques peu contradictoires.Avant tout, un vague sentiment de désolation face àl’espace bêtement gaspillé par la présence d’arbres,émotion qu’ont dû également ressentir les colons endécouvrant pour la première fois le terrain qu’ils de-vraient défricher; ensuite, l’isolement de ces régionsdu Nord qu’on néglige un peu, et dont souvent on ig-nore l’existence, réduisant le Québec à la région deMontréal et à sa capitale dans le subconscient col-lectif; et enfin la joie égoïste de se retrouver seul,celle-là même qu’il ressent et recherche sans lesavoir dans son travail de navigateur.

Il lui faut attendre encore quarante-cinq min-utes pour arriver au taxi, puis moins d’une demi-heurepour atteindre le port où l’attend le bateau sur lequelil travaillera pour le prochain mois à venir. Le départest prévu pour six heures du matin. Il n’a donc qu’unedemi-heure pour s’installer, visiter le paquebot, ren-contrer l’équipage et calculer une dernière fois ladurée du voyage, en veillant à ce qu’ils suivent bienle trajet le plus court jusqu’à destination. Ces départsagités ne le stressent plus autant qu’avant. À présent,après cinq ans passés à Montréal et une relationamoureuse qui a probablement précipité l’apprentis-sage de la langue, il maîtrise aussi bien le françaisque l’anglais, c’est à dire assez bien pour se fairecomprendre. Ses collègues de travail décèlent sou-vent chez lui un air d’étranger avant même qu’il n’ou-vre la bouche, quoique peu d’entre eux arrivent àcoller le bon pays à son accent. « Roumain? Bulgare? Hongrois?–Russe. »

Passée cette habituelle conversation, il seprésente et malgré son jeune âge, on ne remetgénéralement pas en question ses compétences enmatière de navigation. Voilà déjà quelque temps qu’ila rejoint le marché du travail et qu’il effectue de cinqà huit fois par an un voyage tel que celui-ci. Bateauxde croisière ou de marchandises, des grandespétrolières aux liners de plaisance, il varie autant que

Destine Literare 55

possible les types d’embarcation et leur destinationpour éviter de sombrer dans la routine.

Les cinq premiers jours se passent bien. Onavance à un bon rythme et le risque de croiser de tropprès une autre embarcation marchande est maintenuà un assez bas niveau. Sur l’Atlantique, il fait encoretrop froid pour se promener sur le pont plus dequelques minutes à la fois; il reste plus d’une semaineavant d’atteindre la mer des Caraïbes. En attendant,Mihal passe la majorité de son temps libre à bavarderavec le second capitaine, le maître d’équipage et lechef mécanicien, M. Laroche. Un soir, c’est lors d’unediscussion avec ce dernier qu’il se rend comptejusqu’à quel point l’organisation humaine sur unnavire rappelle celle de la société : la hiérarchie quicréé un certain rapport d’autorité, la séparation des «classes » suivant l’importance de la fonction et desconnaissances de chacun; d’un côté les officiers, del’autre les personnels d’exécution. Et, comme danstout groupe social, il existe également des parias. M.Laroche se plaint notamment du nettoyeur de ma-chine car selon lui, il génère un mauvais climat de tra-vail parmi les mécaniciens –il a d’ailleurs reçuplusieurs plaintes à son égard. Lorsque Mihal lui de-mande pourquoi, son collègue de travail est visible-ment gêné d’évoquer la raison véritable qui pousseles matelots, les électriciens, le cuisinier et même legarçon de service à fuir l’infortuné nettoyeur. « C’est que… Il est tout le temps déprimé, y pue, yse lave pas, y parle pas… Pis y’a cette rumeur quidonne pas vraiment envie d’aller sympathiser avec luinon plus…–Quelle rumeur?–T’as pas entendu comment qu’on l’appelle? Ils l’ontsurnommé Tire-à-blanc. Ça, c’est parce qu’à ce quiparaît, il aurait fait jusqu’à date trente-sept tentativesde suicide.–Trente-sept! »

Cette information lui fait l’effet d’une douchefroide. De deux choses l’une : soit cet homme est ex-trêmement chanceux, soit au contraire il est poursuivipar la malchance.« Et… quelqu’un sait pourquoi? hasarde-t-il. –Aucune idée. Une rumeur, je t’ai dit. »

La conversation s’arrête là, mais le lieutenantnavigateur est soudain pris d’une curiosité malsaineenvers cet homme qui a souhaité provoquer sa pro-pre mort autant de fois, et que la mort semble décidéeà ne pas emporter. En descendant aux machines, ilapprend que Tire-à-blanc a déjà fini sa journée et qu’ilpasse toutes ses soirées sur le pont. Après avoir en-filé son manteau de tweed brun, Mihal se lance à sarecherche en faisant mine de profiter du grand air. Surl’océan, l’eau noire se confond au ciel et les seuleslumières qui éclairent ses pas sont celles du châteauet de la salle des machines. Il déambule seul ainsi surle pont pendant plusieurs minutes avant d’apercevoirune grande forme massive appuyée contre la

passerelle. Il devine sans grande difficulté qu’il s’agitdu nettoyeur. C’est un Amérindien dans la quaran-taine, bien bâti, à l’aspect négligé et aux cheveux coif-fés en deux longues tresses noires. Malgré sa forceapparente, son regard est animé d’une expressionterne de faiblesse et d’abattement qui suggèrent l’en-fant battu. Il semble perdu dans sa contemplation del’eau dont il sent la présence plus qu’il ne la voit.

Mihal s’approche de lui avec précaution, decrainte peut-être qu’il n’attende le moment opportunpour enjamber cette passerelle et se laisser tomberdans l’océan. Il s’arrête à un peu plus d’un mètre delui et se tourne pour regarder la mer. Il essaie del’aborder sans trop de préjugés, mais il ne peut s’em-pêcher de repenser aux paroles du chef mécanicien.C’est vrai qu’il sent la sueur. En silence, il lui tend unecigarette, qu’il l’accepte.« Tu veux savoir şi c’est vrai? » lui demande Tire-à-blanc.

Mihal feint instinctivement la surprise. « Pas la peine de faire semblant. Je sais comment onm’appelle, ici. J’ai l’habitude. –C’est que… »

À cet instant, il ressent une gêne similaire àcelle qui empêchait M. Laroche de parler ouvertementdu problème de son nettoyeur. Car le suicide n’estpas un problème qu’on aborde avec la même aisancequ’un casier judiciaire ou un passé d’alcoolique. « Je me demandais comment quelqu’un a pu en ar-river là… autant de fois… » demande-t-il maladroite-ment tout en lui tendant son briquet.

Tire-à-blanc allume sa cigarette d’un air ab-sent. Le halo de feu illumine son visage un court in-stant, ce qui rappelle étrangement à Mihal le momentoù les acteurs fument le calumet de la paix, dans lesvieux films de cow-boy. La flamme s’éteint plusieursfois, soufflée par la brise marine. Un moment s’écouleavant qu’il ne commence à parler. « Un matin, quand j’avais cinq ans, mon père est partià la pêche et a laissé ma mère s’occuper seule demoi et de mon petit frère Nayati. Elle avait dressé latable pour le petit déjeuner, Nayati avait été placédans sa chaise haute, parce qu’il n’avait qu’un peuplus qu’un an, et moi, j’étais assis et je mangeais tran-quillement mes œufs, quand quelqu’un est venu frap-per à la porte d’entrée. Ma mère s’est levée et m’a ditde surveiller mon petit frère. Elle n’a discuté avec levoisin que cinq minutes tout au plus, ça a dû luiparaître court. Pendant ce temps-là, Nayati s’étouffaitavec un morceau de lard. J’ai regardé mon petit frèremourir devant mes yeux, je ne pouvais rien faire, nibouger, ni crier; paralysé par la peur, j’ai arrêté demanger mes œufs et j’ai attendu que ma mère revi-enne. Elle m’avait dit de le surveiller, c’est ce que j’aifait, et il est mort. Dans les trois ans qui ont suivi, monpère n’a pas cessé de me rappeler mon erreur et dereporter sur moi le blâme de sa mort : je n’étais bonà rien, égoïste, négligeant, mauvais. À huit ans, j’ai

Destine Literare56

mis le feu à la maison en espérant y brûler. Je mesuis évanoui, on m’a trouvé et on a ainsi fait échouerma première tentative de suicide. »

Mihal tressaille en associant malgré lui dansson esprit la fumée qui s’échappe de leurs cigarettesà celle de l’incendie qui a failli emporter Tire-à-blancenfant.« Ça n’a pas arrangé ma relation avec mon père. Ils’est mis à me battre de plus en plus souvent, surtoutquand il était saoul. Ma mère est morte d’un cancerquand j’avais onze ans. À cette époque, mon onclevenait me voir de plus en plus souvent et disait s’in-quiéter pour moi. J’aurais peut-être pu trouver en luiun réconfort à ma situation familiale troublée, şi seule-ment il n’avait pas été pédophile. Inutile de préciserque mes résultats à l’école étaient lamentables. Lematin, je me faufilais dehors le plus tôt et le plus vitepossible, sans avoir pris la peine de manger –d’ailleurs depuis la mort de Nayati, je n’ai plus jamaisdéjeuné. Les autres enfants me fuyaient, comme lesmécaniciens me fuient maintenant et pour les mêmesraisons : personne n’aime ceux qui s’enferment dansla solitude et le désespoir. Le soir, je redoutais le mo-ment où mon père revenait du bar, et plus encore lemoment où mon oncle venait dans ma chambre pourme raconter des histoires. J’ai essayé de fuir, maiscomment peut-on faire une fugue quand on vit dansune réserve? J’ai essayé de mourir, mais la mort n’apas voulu de moi. Je me suis ouvert les veines et moncorps habitué aux coups a vite cicatrisé; j’ai bu un soirà douze ans toute la réserve de vodka de mon père,et j’y ai survécu; je suis sorti l’hiver nu dans la forêt etje me suis jeté dans un lac qui n’était pas encore gelé,et on m’a repêché. On ne peut pas me reprocher den’avoir pas assez essayé… c’est la seule entrepriseque j’ai jamais autant tenu à réaliser dans ma vie, etcomme toutes les autres, elle aussi a échoué.»

Saisi de pitié pour cette pauvre victime dé-daignée par le Faucheur, Mihal détourne son regardde son interlocuteur et jette distraitement sa cigaretteconsumée dans l’océan.« Alors, je me suis tourné vers la seule alternative queje voyais à la mort –la drogue. Ça a commencé parles vapeurs d’essence, ce qui était assez commundans les réserves chez les jeunes qui n’ont pas lesmoyens de se procurer quelque chose de plus fort. Àseize ans, j’ai quitté l’école et je suis allé travailler enville, à Baie-Comeau. Devenu cocaïnomane, puishéroïnomane, j’avais échappé à mon père mais jem’étais entouré d’un réseau de connaissances plusviolent encore. À vingt ans, je suis tombé amoureuxet je me suis réfugié deux mois dans un mariage pas-sionnel qui n’était pas fait pour durer. Elle a repris ladrogue et s’est mise à me tromper, puis c’est elle quia eu plus tard la garde de notre fils. Les rares mo-ments où j’étais sobre, j’allais les voir et j’essayaisquand même de m’impliquer au moins un peu dans lavie de mon garçon. J’ai beaucoup regretté de ne pas

l’avoir vu grandir. C’est à lui que j’ai adressé ma seulenote de suicide… la balle a traversé ma poitrine sanstoucher aucun organe vital, ce qui pour ma part n’é-tait déjà plus tellement surprenant, considérant mamalchance… Les visites chez mon fils n’avaient riend’une consolation : en grandissant, il est devenu aussiviolent que son grand-père. Il a été envoyé en prisonpour m’avoir battu avec une batte de base-ball, je nel’ai plus revu depuis.

Après cela, le cercle vicieux de la drogue etde la dépression m’a entièrement avalé. Je me pi-quais pour oublier ma peine et retombais dans la dureréalité seulement quelques heures plus tard. Quandje n’avais plus d’héroïne et plus d’argent pour enacheter, j’essayais de me tuer et j’atterrissais à l’hôpi-tal, aux soins de docteurs qui s’empressaient dem’expédier en désintoxication. Là-bas, ils me refi-laient au département psychiatrique qui m’obligeaittoujours à m’enfoncer dans les problèmes de mon en-fance sans jamais m’aider à les surmonter. On medonnait des drogues légales, puis quand on consid-érait que j’étais guéri, on me relâchait dans la natureoù je m’empressais de rejoindre mon ancien grouped’amis et de reprendre des drogues…–Mais alors, comment t’es arrivé ici, sur ce bateau?s’étonne Mihal, sentant qu’il ne pouvait plus s’abstenirde commentaires plus longtemps.–C’est après ma trente-septième fois, en thérapie, j’airencontré un nettoyeur qui a déjà fait le voyagejusqu’en Australie. Les médecins ont recommandéque je m’éloigne de Baie-Comeau, alors j’ai suivi uneformation et on m’a engagé. –La chance te sourit peut-être finalement… ça peutêtre l’occasion pour toi de recommencer une nouvellevie, de devenir quelqu’un d’autre. »

Le nettoyeur secoue doucement la tête.« Où que j’aille, je serai toujours Tire-à-blanc. şi moije peux encore changer, ce dont je doute fort, lesgens autour de moi ne changeront jamais, eux. Ils metraiteront toujours de la même façon. »

Avec un sourire triste, l’Amérindien regardeune dernière fois l’Atlantique et sans saluer le navi-gateur, il retourne dans sa cabine de nettoyeur desmachines pour se coucher, jetant sa cigarette dansune poubelle au passage. Mihal ne sait trop quoipenser de son histoire. Il envisage un instant la pos-sibilité qu’il ait tout inventé pour nourrir la rumeur etattirer l’attention, car sinon, pourquoi ne se serait-ilpas déjà jeté du haut du pont? Il rejette cependantpresque aussitôt cette hypothèse, pensant avectristesse que nul n’aurait pu volontairement s’imag-iner une telle vie. Il en conclut donc que le nettoyeura dû subir la pire défaite qui soit, c’est-à-dire celle den’avoir plus aucun contrôle sur son sort, ce quemême les condamnés à mort ont encore lorsqu’ilschoisissent de se tuer avant leur heure. Ce querecherche Tire-à-blanc en fait, plus que la mort, c’estla liberté.

Destine Literare 57

Colindele s-au păstrat din generaţie în generaţieca ceva scump fiinţei neamului românesc, răsunândan de an în preajma sfintei sărbători a Naşterii Prun-cului Iisus, în ajunul sărbătorii Sfântului Vasile şi a An-ului Nou, reprezentând acel clasic sine qua non alacestei sărbători.

De sute de ani, copii, flăcăi sau adulţi, în funcţieşi de zona geografică a ţării, se pregătesc din timp cumultă sârguinţă pentru a vesti celorlalţi concetăţeni,prin colinde, minunea din peştera Betleemului, undes-a născut Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. În versurilelor duioase şi pline de căldură descoperim sensurileadânci ale unei trăiri religioase autentice, bazată pemărturia nezdruncinată a dreptei credinţe. Prezen-tând dogma ortodoxă îmbrăcată în straiul idilic al col-indei, colindătorii împlinesc o frumoasă operă decatehizare, gustată mai ales în rândul credincioşilorde la sate.

Parte integrantă a folclorului religios, colindelereprezintă o valoare nepreţuită, mai întâi prin origineaşi vechimea lor, fiind una din formele de manifestareale acestui folclor. Că sunt foarte vechi o demon-strează prezenţa în colindele şi-n pluguşoarele noas-tre a numelui "Bădicii Traian", ceea ce aminteşte deperioada formării noastre ca popor şi de strămoşiinoştri. Refrenul "Leru-i Doamne, ler", păstrate în col-inde, provine din latinescul Holeluiah Domine, vechicuvânt bisericesc, des întâlnit în cărţile de cult.

Sub raportul măiestriei artistice, a versului şi amelodiei, colindele noastre ocupă un loc de seamă încreaţia poporului român, formând un tot unitar cudoinele, baladele şi cântecele de vitejie, cu basmele,

proverbele şi zicătorile. Puţine popoare ale lumii auînsoţit "taina cea din veac ascunsă şi de îngerineştiută" a întrupării Fiului lui Dumnezeu cu oprezentare atât de caldă şi duioasă, cum am făcut-onoi, românii !

În ceea ce priveşte conţinutul, colindele sunt de-osebit de importante datorită învăţăturilor de credinţăpe care le exprimă.

Una din primele dogme prezentate de colinde esteaceea a păcatului strămoşesc, care a determinat în-truparea Mântuitorului. Rând pe rând, plângerea luiAdam, tânguirea sa amară, zapisul încheiat de acestacu diavolul, reproşul făcut Evei, toate sunt redate cusentimentul uman şi creştin al părerii de rău faţă degreşeala primului om. Dumnezeu îl izgoneşte din raipentru că i-a încălcat voia, mâncând din pomul oprit :

"Eu din rai, Eu te-am datuMere dulşi că mi-ai mâncatuDe păcat te-ai încărcatu ... "

Alături de reliefarea zbuciumului sufletesc al lui Adam,colindele arată că el nu-şi pierde nădejdea, rugându-se lui Dumnezeu astfel :

"O, Doamne, pe mila TaÎntoarce-o spre faptura meaŞi nu mă lăsa scârbitCa să fiu pân-la sfârşit ..." Una din cele mai importante dogme creştine - în-

truparea Mântuitorului - este prezentată în toată com-plexitatea ei, într-un limbaj splendid, corespunzătorsărbătorii. Acţiunea se petrece în Betleemul Iudeii, înŢara Sfântă şi începe cu pelerinajul Sfintei Fecioareîn sânul naturii, căutând loc să nască. Naşterea tru-pească a lui Iisus este confirmată de apariţia steleicare călăuzeşte pe magi, de închinarea păstorilor, debucuria îngerilor, dar şi de tulburarea lui Irod şi deuciderea pruncilor, determinând fuga în Egipt a Sfin-tei Fecioare cu Pruncul, pentru a-I salva viaţa.

Din dorinţa de a-L face pe Pruncul Hristos mai alnostru, la un moment dat acţiunea se petrece la noi,Sfânta Fecioară căutând loc să nască "lângă Mureş,lângă Tisa" . Mai apoi, pentru a scăpa de furia lui Irod,Sfânta Fecioară nu mai fuge în Egipt, ci în munţiinoştri falnici : "Pruncu-n braţe că-şi lua,Cărăruia-şi de-apuca,Cărăruia drept în munţiDrept în munţi, la munţi cărunţi ..."

Ce frumoasă asemănare putem face între băjeniaromânilor în codrii lor seculari, în vremuri vitrege, atât

Destine Literare58

VREMEA COLINDELORPr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu

de minunat prezentată în doine şi balade, şi textul col-indului mai sus citat! Noaptea sfântă a naşterii luiHristos este o noapte de taină, plină de mişcare,freamăt şi mister, încât pare că însuşi Dumnezeu seamestecă printre veselii colindători, vestind, odată cuglasurile copiilor, cu inimile ca potirele de trandafiri,cea mai tainică dintre taine: întruparea Fiului lui Dum-nezeu. În versuri care merg la inimă, colindelevorbesc de cerul deschis, de îngerii care vestescnaşterea, de coborîrea lui Dumnezeu pe o scară delumină pentru a binecuvânta lumea. Micii colindători,cu obrajii rumeni de ger, dar cu căldură în glas şi înpriviri, trezesc gazdele, anunţându-le că :

"Noi umblăm şi colindăm

Şi pe Domnul căutăm,Din seara ajunuluiHai Leru-i, LerPână-ntr-a Crăciunului ...Hai Leru-i, Ler ..."

Minunea naşterii Pruncului din Fecioara Mariagăseşte în versul popular al colindei o exprimare sin-ceră şi neforţată, cu sentimentul celei mai adâncicredinţe şi înţelegeri. Poezia cerească a colindelor,prin gingaşe imne de preamărire, aduce pe Hristos,pe Sfânta Sa Maică, pe îngeri şi pe sfinţi, printre noi,

apropiind cerul de pământ.Bazate pe Sfânta Scriptură şi pe Sfânta Tradiţie,

colindele ne spun din cine se va naşte Hristos : "Din Fecioara MiriamDin neamul lui Avraam,Din sămânţa lui DavidDin Duhul Sfânt zămislit ..." Sau "Că s-a născut făr de tatăDin cea Fecioara curată ..." ori"Hristos s-a născut curatDin Maica făr' de bărbat ..."

Rând pe rând, colindele prezintă evenimenteledin viaţa terestră a Mântuitorului : pătimirea, răstig-

nirea, moartea şi învierea din morţi, prezintă divini-tatea şi mesianitatea Sa, pentru a ajunge la altădogmă importantă, aceea a răscumpărării din robiadiavolului, în scopul mântuirii :

"Dumnezeu fiind din fireAi luat chip de omenireŞi te-ai dat la răstignirePentru-a noastră mântuire ..."

Scopul mântuirii este clar în mintea poporului drept-credincios :

"Ca să facă mântuire

Destine Literare 59

De la veşnica pieireA lui Adam cel căzutCu tot neamul de demult ..." sau"Fiind Tu împărat mareTe-ai lasat la munci amareŞi Te-ai dat la chinuirePrin a Ta bunăvoire.Şi Te-ai dat la răstignireCa să ne dai mântuire ..."

Alte colinde prezintă rolul Crucii în istoria mântuirii : "O, Iisuse, nume dulceNe-ai scăpat prin Sfânta CruceDe osânda strămoşeascăŞi din mâna diavolească..."

Colindele prezintă, de asemenea, date privind eveni-mentele de la sfârşitul lumii şi viaţa viitoare.

Alături de Mântuitorul Hristos, un loc central îlocupă Maica Domnului. Dogma ortodoxă despre PreaSfânta Fecioară este înfăţişată în colinde. FecioaraMaria este numită : Curata, Preacurata, Preanevino-vata, Lumina preasfântă s.a.

În nemuritorul colind de stea, autorul anonimafirmă:

"Că astăzi CurataPreanevinovataFecioara MariaNaşte pe Mesia ... "

În versuri de o rară frumuseţe, Sfânta Fecioarăeste prezentată ca Maica lui Hristos, ca mijlocitoareîntre cer şi pământ, ca rugătoare a întregului neamomenesc.

Valoarea colindelor româneşti constă şi în rolulimportant pe care l-au jucat în apărarea credinţeinoastre ortodoxe în vremurile când prozelitismuleterodox căuta să rupă unitatea noastră de credinţă,pentru a încerca apoi şi dezmembrarea celeinaţionale. Colindele au fost şi au rămas mijloacelepopulare cele mai eficiente pentru apărarea Ortodox-iei strămoşeşti pe întreg cuprinsul Patriei.

Colindele reliefează şi unitatea simfonică panorto-doxă şi legăturile multiseculare cu Patriarhia Ecu-menică de Constantinopol, atunci când mută loculnaşterii de la Betleem la Constantinopol, numit şi Ţar-ingrad :

"La poarta la Ţaringrad, Ziurel de ziuă,S-a născut mare-mpărat, Ziurel de ziuă"

Dar colindele noastre sunt importante şi pentruideile patriotice, pe care le prezintă, ca : originea,viaţa şi obiceiurile, dragostea neţărmurită pentru gliastrăbună, vitejia şi eroismul poporului român. Într-unuldin colinde, pământul scump al Patriei este numit"aşezare stămoşească" şi "moşie dumnezeiască" :

"Dumnezeu s-a deşteptatMâna stângă-a scuturat,Trei inele I-au picat.Rânduneaua le-a luatŞi le-a dus în depărtareSă le-aşeze la hotareUnu-n Ţara NiluluiAltu-ntr-a Iordanului,Unu-n Ţara Românească,Aşezare strămoşească,Moşie dumnezeiască ..."

Legendarul domn Sf. Ştefan cel Mare, în imagi-naţia populară, se închină Pruncului născut laBetleemul Iudeii :

"Atunci Ştefan, Domn cel Sfânt,Despre Pruncul auzind,El pe dată a plecatCu toţi I s-au închinat..."

Unele colinde cântă şi evenimente ca lupta pen-tru neatârnarea neamului, eroului aşezndu-i-se pemormânt :

"Busuioc, mărgăritarC-a murit pentru ArdealPe plaiul munţilorÎn desişul brazilor,În mijlocul florilorApărând un tricolor ..."

În sfârşit, dar nu în cele din urmă, colindele suntimportante pentru bogatele lor idei social-morale pecare le exprimă, ca : pacea, dreptatea socială, ospi-talitatea, cinstea, bunătatea, dărnicia, dragostea desemeni şi altele.

În pragul celei mai sfinte dintre nopţi, a nopţii detaină, când îngerii se pregătesc să arunce din cerscara de lumină pe care Însuşi Dumnezeu va coborîpe pământ şi în inimile noastre, când în fiecare casăde creştin arde candela sub icoana împodobită cubusuioc şi ştergare româneşti, când pe laviţe s-aucopt gutuile, cetele de colindători încep să brăzdezeuliţele satelor şi ale copilăriei noastre. Să le deschi-dem tainiţele cămărilor şi potirul inimilor, şi după cene vom usca pe furiş lacrima scăpată printre gene,pricinuită de emoţia reîntâlnirii cu Pruncul Iisus, să nereamintim că El înseamnă bucurie, că ne-a adus şine aduce de două mii de ani pacea, fericirea şi bucu-ria, şi să-I cântăm împreună cu sfinţii îngeri : "Mărireîntru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace,întru oameni bunăvoire !" (Lc 2,10)

Destine Literare40

A fost să fie ca, într-o zi binecuvântată de Dum-nezeu de la sfârşitul anului 1989, din furtuna Rev-oluţiei române, din moarte spre viaţă călcând, să senască - după 43 de ani de negură - o copilă al căruisurâs a hipnotizat masele de români şi pe care aceş-tia au botezat-o Democraţia. În întâmpinarea sa,Domnul de sus a dăruit României zile calde de iarnă,calde de dragoste şi de entuziasm.

Copila s-a încălzit cu sufletele celor care au ple-cat spre eternitate şi cu dragostea celor care, pentruviitorul său, sunt în stare să-şi dea şi viaţa. De MoşCrăciun a primit în dar dalbe colinde şi speranţa lib-ertăţii. Ursitoarele anunţau că-i vor presăra cărareavieţii cu belşug şi flori. Dar n-a fost să fie aşa.Dupăun timp de răsfăţ din partea tuturor, firava Democraţiea început să simtă că-i este frig şi foame şi că mulţidin jurul său au părăsit-o.

Dar Democraţia n'a rămas singură; a rămas cuaceia care, cu pieptul gol şi cugetul curat, au ajutat-o să se nască, în bătaia gloanţelor, sub faldurile Tri-colorului, care şi-a pierdut - pentru totdeauna -emblema trecutei dictaturi. Cei care au părăsit-o s-aufolosit, însă, de numele ei, pentru a ajunge în vârful pi-ramidei, de unde fac totul să-i zăgăduiască creştereaşi viitorul ţării.

Sărmana noastră Democraţie a împlinit deja 19ani. Să n'o întrebăm prin ce a trecut în acest timp!Drumul său a fost greu şi controversat, între senti-mente curate şi contestare, între demonstraţii care-icer drepturile şi violenţă din partea celor care nu vorsă i le acorde. În orice caz, Democraţia - această sub-limă creaţie a Revoluţiei Române - este temută. Din

fericire, Dumnezeu a făcut ca toate acţiunile dure aleduşmanilor ei să se întoarcă, precum un bumerang,împotriva acestora.

Unele ziare o iubesc şi scriu adevărul despre ea.Altele, însă, o urăsc şi încearcă să o înjosească, atâtpe ea, cât şi pe sprijinitorii ei, în special publicaţia descandal „România Mare". Ce păcat că un asemeneaziar are un nume atât de frumos şi că tot ceea ce estecurat şi drept este terfelit în noroi de nişte ziarişti neiu-bitori de Democratie.

Nu ştiu cum se face, dar Democraţia noastră adevenit o piatră de poticnire pe toate planurile, înclu-siv pe cel parlamentar, deşi nu toţi cei care o detestăcamuflat o cunosc cu adevărat. Mai sigur este că nuvor şi n-au interesul s'o cunoască. Probabil, le încurcănişte treburi...

Oricum, fără a fi mândră de aceasta, Democraţiaa stârnit o aşa de mare controversă în România, încâtde pe urma acesteia te poţi aştepta să se întâmpleorice: să moară oameni, unii să se îmbogăţească, alţiisă sărăcească şi ţara să plângă.

Democraţia este şi va rămâne, însă, un giuvaerpreţios a1 nostru, al tuturor, chiar dacă mulţi dintreromâni nu ştiu încă s'o preţuiască aşa cum s-ar cu-veni. Adevărata ei fericire nu va fi deplină decât atuncicând va fi iubită de toţi cei în mijlocul cărora s'a năs-cut în acea caldă zi de iarnă a anului 1989, precum şide cei care - din binecuvântate pricini - n-au fost defaţă la naşterea ei.

Democraţia se va strădui să crească mult mai re-pede decât Făt-Frumos din poveste. Va deveni înţe-leaptă, curajoasă şi - ca o binemeritată recompensăpentru suferinţele noastre - a readus de mână, pentrutotdeauna, la El acasă, pe Regele înţelept şi iubitorde Ţară.Acum, mai mult ca oricând, avem atâtanevoie de dragoste, de pace şi de adevăr.

Scrisoare deschisă către Moş Crăciun Zoe Torneanu Vasiliu

Au trecut zeci de ani de când nu ţi-am mai scris.Îmi aduc aminte perfect că ultima dată ţi-am scris prinpoştă, în plic cu timbru, însă fără adresă, ne-cunoscând-o. De fapt, eşti unicul multicentenar, venitcine ştie de unde, care ai străbătut, prin veacuri, printroiene de nea şi prin ger, întreaga lume, cu tolbaplină de daruri pentru toţi copiii buni, care au crezut întine. Astfel, le-ai mângâiat copilăria şi le-ai încălzit su-fletele curate în pragul Sfintelor Sărbători ale NaşteriiDomnului. An de an, conform tradiţiei străbune,

Destine Literare 61

POVESTEA DEMOCRAŢIEI ROMÂNE Zoe TorneanuVasiliu

Românii te aşteaptă să le aduci un dar, cât de mic,pentru a-ţi putea cânta, în faţa bradului împodobit,„Moş Crăciun cu plete dalbe..."

Moş Crăciun, cred că ar fi momentul să-ţi schimbitactica şi strategia faţă de România şi să vii cu daruriîn valută pentru „cei mari", astfel încât „poate" pe uniidintre ei i-ai scuti să bată drumurile Occidentului cupalma întinsă după monedă convertibilă şi investitoristrăini, fără de care ţara este pe cale de pieire. De-sigur, nu strică şi alte daruri cu iz occidental, care să-i stimuleze pe dumnealor să mai elaboreze câtevareforme zgubilitice în numele naţiunii, că - fie vorba -„cu aşa români, un neam nu e greu să piară. MoşCrăciun, adă-le în tolba ta şi un dram de credibilitate,nu în faţa poporului, căci, după cum se pare, şi fărăea tot s'au ales acolo sus, ci mai ales în afara ţării, înfaţa tuturor acelora care pot să-i ajute, pentru a nuajunge „din greşeală în greşeală, la victoria finală".

Moş Crăciun, mai am o idee, spre binele poporu-lui român: fă rost de câteva sănii cu cerbi şi clopoţeişi fă-le cadou „celor mari" o excursie în împărăţia ta -că tot le place să se plimbe - şi încântă-i măcar atătatimp cât biata noastră ţărişoară, România, reuşeştesă se pună pe picioare. Fii sigur că la întoarcere nicinu-şi vor mai aduce aminte că te-au trădat cu MoşGerilă, care, la începutul fiecărui an, era prunc, iarspre sfârşitul anului avea barba până la pământ. Amavut, aşadar, 43 de Moşi Gerilă, care au plecat cumau venit, în sărăcia lor. Ei nu ştiau - şi nici nu era voiesă se ştie - ca noi, românii, tot pe tine te aşteptam, ande an.

Dar, mai presus de toate şi mai mult decât orice,te mai rog, Moş Crăciun, să aduci întregului popor -oricărui român, de la mic la mare, pe care ştiu că-iiubeşti - înţelepciune, sănătate şi noroc. Că, tare maiduce lipsă!

Bună dimineaţa! În România... este soare!Dacă ar fi să votez, chiar cu soarele aş vota! Nu maivotez demult şi nici nu am să mai votez... Nu am pecine! Ochii mei văd adevărul. România este o ţară însuferinţă. Este plină de minciună.... Noi, cei care nune vindem sufletul, suntem puţini! Oameni simpli.Apreciem raza de soare, steaua căzătoare... Nufacem rugăciuni pentru un portofel plin, chiar dacăpereţii casei sunt jupuiţi, cărţile stau pe podea şi masanumără la covrigi...

Bună dimineaţa! În România... este soare! Cevrea să însemne asta? Că mai există speranţă? Sădăm fuga să cumpărăm, până nu se termină? Saupoate această lumină vine din iubirea adevăraţilorromâni, care încă mai visează o Românie ade-vărată... care încă mai au curaj să apuce stiloul şi săscrie despre cărarea pădurii! Cum licăre ea, cumstrigă ea... puţina filozofie a gândului curat... De fapt,cum încearcă ea să mai respire printre atâteagunoaie!

Bună dimineaţa! În România... se votează! Eumă duc să-mi salut pădurea, să-i şoptesc cuvinte dedor, să o mângâi şi să o ajut să lumineze... Câţi sacide gunoaie voi strânge? Voi şti doar eu şi Sfântul An-drei! Şi rugăciunea mea va fi ca floarea de ferigă...Albă minune, strălucitoare! Simplitate! Ea este lucrulcel mai greu de atins, dar în oglinda ei... îl vezi peDumnezeu, aşteptându-te.

Destine Literare62

ÎN CERCUL OGLINZII Daniela Voiculescu

PoeziiDaniela Voiculescu

Poate nu aş scrie,dacă greierii nu ar ţârâi

în miez de noapte...şi poate nu aş merge mai departe, dacă inima nu ar sălta printre păpădii şi râs de copii... poate nu aş iubi, dacă sufletul nu ar cunoaşte speranţa fără de moarte... Iisus Hristos...

poate nu aş scrie, dacă ploile nu mi-ar şterge zilele oarbe... şi poate nu aş merge mai departe, dacă timpul nu ar alerga printre minuni făcute de copii... poate nu aş iubi, dacă cercul nu s-ar învârti în drumul vieţii veşnice... Iisus Hristos...

sunt călător şi scriu pe pagini de timp, roşii. sunt visător şi scriu pe pagini de timp, albastre. sunt trecător şi scriu pe pagini de timp, verzi, pentru că trecerea mea este mereu spre primăvară, rostind crezul... Iisus Hristos...

DONI TONDO

am văzut cum intră diavolul în om... am înţeles lucruri ce nu se scriu în cărţi... decât cu o cerneală verde, ca sufletul lui Iov! acum, îmi feresc ochii de negrul culoar pe care se aşteaptă albul... şi preţul pe care îl pun vieţii începe cu o îmbrăţişare, cu un cald cuvânt... chem timpul care face pereche cu adevărul – simpla iubire din Doni Tondo.

LOTUS ALBASTRU

nu am să-mi vând sărăcia, florile zării cu ochi de vis, lăsate de Tonitza... nu am să-mi vând strămoşii, ferestrele inimii cu ochi de cer, lăsate de Nichita... am să fiu un călător prin filele iubirii, simplitatea care ţese albastrul! am să fiu un învingător prin valurile vieţii, dumnezeirea care ţese realul!

KARA(Bucurie)

când îţi dai seama că Dumnezeu este cel mai bun antrenor... trăieşti cu bucurie tâlcul vieţii, eşti alchimistul care strigă, celorlalţi, cât mai poate, simpla formulă a iubirii... şi teancul banilor se face praf, devine o cenuşă, scriind doar deşertăciuni...

când ţi-l alegi, antrenor, pe Dumnezeu, nu mai pierzi nimic... trăieşti cu bucurie speranţa vieţii, eşti omul care iubeşte întreg pământul... înveţi să dăruieşti, să zâmbeşti, printre pietre... şi te rogi să vină ziua, când pietrele se fac, iar, oameni...

Destine Literare 63

Românul Constantin Brâncusi este considerat, de crit-ica mondiala de specialitate, părintele sculpturii mod-erne, cel care a revolutionat arta, folosind cuprecădere, cioplirea directă in piatră, marmură saulemn. Orice dicţionar de artă al epocii noastre con-semnează imensa valoare a operei sale si cotiturape care aceasta a produs-o în lumea artei. Timpul aadăugat mereu alte si alte dovezi ale marii preţuiri decare s-a bucurat opera sa încă din 1913, nu numai înFranţa, dar si peste Ocean. Vizitarea la Centrul Pompidou din Paris a Expozitieide documente „La Dation Brâncuşi”, aceasta nu doarm-a informat, ci, mi-a trezit copleşitoare emoţii, căcidincolo de interesul documentar pe care-l prezentamaterialul expus, puteam să am sub ochi scrisorile şifotografiile câtorva intimi ai sculptorului, oameni pecare i-am cunoscut indeaproape, i-am vizitat în ate-lierele lor, mi-au adresat scrisori, am publicat cărţi de-spre ei. De-a dreptul tulburător, ca o neaşteptată revelaţie afost sa văd în vitrinele celor doua încăperi scrisorilecrezute pierdute, ale Miliţei Petrascu şi ale AretieiTatărăscu, ambele referitoare la hotărârea Ligii fe-meilor gorjene de a-i incredinta lui Brâncuşi realizareaunui monument la Târgu Jiu.Văzusem scrisoarea deraspuns scrisă de mâna lui Brâncuşi adresată Miliţei,fosta sa elevă, scrisoare pe care am fotografiat-o siam reprodus-o in facsimil in una din carţile mele.“Etot ce mi-a mai rămas din corespondenţa mea si aAretiei”, mi-a spus sculptoriţa, rugându-mă să odepun la Biblioteca Academiei de teama sa nu se pi-arda si acest ultim document. Chiar in zilele urmă-toare am dus scrisoarea care se află in posesiaB.A.R. Acum vedeam in grupajele de sub sticlă

scrisorile prin care Brâncusi era invitat in ţară si mise intregea astfel dialogul epistolar. Uimitor, Brâncusi păstrase, absolut tot, chiar şi celmai neînsemnat biletel care i se trimisese. Priveam sicomunicam în gând cu sculptorita care nu mai trăia,si care-mi prezentase cu atâta fidelitate faptele cu unatât de mare respect pentru adevăr. In vitrine de-scopeream, judicios ordonate cronologic, cărtipostale îngălbenite de scrisori datând din primii ani aistabilirii lui Brâncuşi la Paris. Se poate urmări faptulcă încă din 1913-1914 americanii il vizitasera la Paris.Faima lui trecuse Oceanul. Primea scrisori de la con-temporani ilustri, scriitori, pictori sau muzicieni puter-nic implicaţi în destinul spectacular al mareluisculptor. Artistul american Walter Pach este cel careil cunoscuse pe Brâncuşi încă din 1910, atunci cândAsociaţia Pictorilor şi Sculptorilor americani îl trimis-ese în Europa pentru a cunoaşte cercurile artistice şiliterare în vederea organizării în 1913, a New York, aExpoziţiei de Artă Modernă care va rămâne cunos-cută în istorie sub numele de „Armory Show” .Cunoscându-l pe Brâncuşi, pictorul Pach e puternicimpresionat de ceea ce vede în atelierul său,dar înaceeaşi măsură de omul atât de original, capabil săcreeze o atmosferă care-l impresionase si pe el ca sipe mulţi alţii. Momentul de la “Armory Show” va con-stitui o cotitură capitală in cariera artistului.Colecţionari, galerişti, muzee admiră şi cumpără lu-crările sale. Celebrii colecţionari John Quinn,WalterPach, Stieglitz se întrec în a-i organiza expoziţii şi a-i achiziţiona lucrările. Scrisorile lui John Quinndovedesc marea sa bucurie că poate avea în colecţiasa sculpturi ale lui Brâncuşi. În alte scrisori îl roagăsă-i trimită fotografii ale ultimelor lucrări realizate desculptor, insistînd sa-i acorde prioritate în achiz-iţionare. Si toate acestea se petreceau în anii primului războimondial, cand transportul intercontinental ridica mariprobleme. Intr-o scrisoare din martie 1918, avocatulcolecţionar Quinn îl anunţa pe Brâncuşi că a primit„Muza” în bronz, precum şi soclul în piatră, că i-a ex-pediat imediat suma de 3500 de franci, că lucrarea îiplace enorm de mult si că îi este recunoscător că oare. De asemenea, îi precizează că “Muza” este laacelaşi nivel de frumuseţe cu ”Domnişoara Pogany”,pe care o achiziţionase cu câtăva vreme în urmă... Inalte scrisori,Quinn insistă îndelung asupra trimiteriisoclurilor in lemn sau în piatră, cerându-i sfatulasupra felului în care sa fie aşezate lucrările pe so-cluri sau asupra menţinerii acelui polisaj pe careBrâncuşi îl realizase.

Destine Literare64

Trăind tensiunea documentuluiMaia Cristea-Vieru

Pentru prima dată, prin Brâncuşi, soclul devenea elînsusi parte componentă şi operă de artă. Din core-spondenţa cu Henri Pierre Roche apar multe amă-nunte ce aruncă lumini noi în legătură cu comandafăcută de maharajahul din Indore pentru un Templual Meditaţiei.Tot din această corespondenţă aflăm de-spre un proiect care prevedea instalarea “Cocoşului”,sau a uneia dintre Pasări, din oţel inoxidabil, într-unspaţiu de mari dimensiuni în faţa Seagram Building,construcţie concepută de Mies van der Rohe la NewYork. Intr-o altă epistolă, din septembrie 1915, PierreRoche îi marturisea: “Am sub ochi în acest momentmulajul -Sărutul-precum şi fotografia monumentului.Mulajul îmi dă o plăcere din ce in ce mai mare şi noiîl considerăm printre zeii tutelari ai casei noastre”. Printre documentele expuse la Galeria de grafică aMuzeului mi-au reţinut atenţia rândurile pline de sin-ceră admiraţie ale vestiteicolecţionare Peggy Guggenheimîn al cărui Palazzo din Veneţiaam văzut în 1969 „Pasărea” luiBrâncuşi expusă într-o ambianţăcu totul deosebită, în apropiereaunor ramuri, încât iţi dădea iluziacă e pornită către văzduh. Celedouă pagini manuscris, semnatesi trimise lui Brâncuşi purtau an-tetul Galeriei de artă din NewYork. Peggy îi scria cât deproaspătă îi era încă atmosferaatelierului din Impasse Ronsin şi-i vorbea de “Pasărea în spaţiu”văzută în atelier, a cărei imaginenu o putea uita. Nu după multtimp Peggy avea să devină pos-esoarea acestei sculpturi. In generoasa “La Dation Brân-cuşi” făcută statului francez s-auaflat şi toate aceste documentevăzute şi cercetate acum pentruprima dată si recunoscute dreptun inestimabil fond de valori doc-umentare. In el se află şi un compartiment in carelumea românească este prezentă prin scrisorile com-pozitorului Marcel Mihalovici, Dimitrie Cuclin, MarcelIancu, poetul Tristan Tzara prezent cu mai multe cărţipoştale sau invitaţii la reprezentarea unor piese deteatru. Arhitectul-pictor Marcel Iancu, care-l vizitase,îi scria rugându-l să trimită reproduceri pentru “Con-timporanul”, revista de avangarda din Romania. Cat-eva scrisori de la Benjamin Fondane, poetul cu undestin atât de tragic, dovedesc legături nu doar int-electuale, ci legături sincer afective. Toată aceastăarhivă (scrisori, note de atelier, cataloage de expozi-tii, numeroase desene) a putut fi văzută doar dupăzeci de ani de la de la donatia făcută de sculptor.

Aceste materiale ne ajută să intelegem mai bine prim-irea făcută lui Brâncuşi de lumea americană dornicăsă asimileze cât mai repede tot ce era valoros îndomeniul artelor. Prin ele putem cunoaşte nu numaicreaţia, ci şi cercurile artistice şi culturale inter-naţionale în care sculptorul era cunoscut. Avem ast-fel o idee despre numeroasele personalităţi care aupătruns în atelierul său, un prestigios cerc de prietenipe care multe saloane aristocratice râvneau sa-i aibăalături... Artisti şi scriitori de importanţă majoră ai sec-olului XX erau intimi ai atelierului său: MarcelDuchamp, Picabia, Jean Cocteau, scriitorul RaymondRadiguet, Eric Satie, James Joyce si, oricât am vrea,niciodată lista nu poate fi completă. Toate aceste doc-umente ne ajută la interpretarea mai profundă a sen-sului fiecărei sculpturi aflată în atelierul construit dearhitectul Renzo Piano şi aranjat de Marielle Tabart.

Au trecut cincizeci si unu de anide la intrarea sculptorului în re-gatul marilor umbre din cimitirulMontparnasse şi regretul, cât maiales revolta noastră în unele priv-inţe, dăinuie. Pentru cel care de-venise deja, înca din primeledecenii ale secolului al XX-lea olegendă vie a cartierului Montpar-nasse, municipalitatea oraşuluiParis, în semn de omagiu a in-stalat o placă comemorativă şiastăzi piaţeta din apropierea găriiMontparnasse,din apropiereagării,din arondismentul XV poartănumele de “Piaţa ConstantinBrâncuşi”. Organizarea muzealăa bogatului material, intrat defini-tiv în patrimoniul universal, a fostfăcută prin munca susţinută adoamnei Marielle Tabart, cunos-cută autoare a multor lucrări de-spre Brâncuşi, unele traduse înlimba română. Toate materialelene fac să trăim în atmosfera ate-

lierului lui Brancuşi unde adeseori puteau fi întâlniţiEric Satie, Fernand Leger, Ilarie Voronca, Colomba, şiatatia alţii.Acum,după expunerea acestei masive corespon-denţe cât şi a numeroaselor schiţe inedite, deci a unormateriale cheie legate de receptarea operei sale încădin timpul vieţii de către intelectalitatea americană, seimpun noi interpretări, înţelegeri şi asocieri de date şiidei asupra acestor materiale şi asupra operei luiBrâncuşi, inepuizabilă în sensuri şi simboluri.

Destine Literare 65

Milita Petrascu si Maia Cristea

Pe masura avansarii civilizatiei umane omuleste supus la o crescanda diversitate de stimuli exte-riori de cele mai variate surse; de la zgomotul strazii,emisiunile tv, complexitatea realtiilor cu furnizorii deservicii, relatiile cu oficialitatile, familia şi diversificareade idei şi viziuni, relatiile intime, mult cautata dragosteşi fericire care intarzie sa apara, pana la stresul unuiservici imposibil de satisfacut şi problemele desanatate, suntem supusi unui asalt aproape imposibilde respins, darmite de controlat.

Solutiile pentru a pune in ordine, adica a struc-tura, cataloga şi decide ce atitudine şi actiune saluam la aceasta continua stimulare psiho-somatica afost, din timpuri imemoriale, introversiunea atentieicatre reziduurile acestor stimuli in campul constiinteişi incercarea de a ii reevalua şi pune intr-o ordineimaginativa similara cu spatio-temporalitatea lumii ex-terioare ori luand elemente din ea şi construind struc-turi noi.

Cu cat omul reuseste sa structurerze şi sapuna in ordine aceste reziduri existentiale manifes-tate sub forma de emotii, de obicei negative, saudureri, cu atat omul este mai adaptat sa faca fata ad-versitatilor curente. Desigur, natura acestor adversi-tati şi magnitudinea lor sunt functie de telul propus inviata. O anumita complexitate de adversitati arecineva care vrea sa traiasca la o manastire sau e pen-sionar şi o alta complexitate cineva care vrea saajunga medic sau sa lucreaze ca analist programa-tor.

Solutiile gasite de omenire la aceasta stimu-

lare-reactivitate somatica sunt extrem de diferite, darputem mentiona trei cai principale. Cel mai simplu afost anihilarea emotiei prin consumarea anumitorproduse cu efect de blocare a stimulilor catre campulactiv al constiitei; alcoolul, plantele halucinogene, tu-tunul şi alimentele sunt printre cele mai comune.Alinarea se produce imediat dar cauzele raman. O adoua cale a fost religiozitatea şi spiritualitatea , adicaasocierea de atribute exaltate unor actiuni, fenomenesau locuri in scopul eliminarii reprezentarii somaticetensionate, manifestate sub forma de frica saudurere. Cu timpul oamenii au dezvoltat sisteme reli-gioase sofisticate, capabile sa deconecteze omul - celputin temporar, de la realitatea curenta şi care permitconcentrarea intr-un scop practic sau trairea unor mo-mente de regenerare psihica prin transa. A treia cale,şi cea mai moderna, este analiza introspectiva careelimina rational efectele stimulilor neesentiali, ac-ceptarea de situatii imposibil de controlat şi de-plasarea atentiei catre alte actiuni mai la indemana,formularea unui scop bine definit şi concentrarea efor-tului vital in scopul indeplinirii acestuia.

Considerand ca toti oamenii, mai devremesau mai traziu, vor ajunge sa recurga la una dintreaceste metode pentru face fata mai usor tragicului ex-istential vom incerca sa dam o perspectiva a celei deadoua cai; religia şi spiritualitatea.

Incepem astazi un periplu spiritualo-religiosprintr-o serie de articole care exprima experientele di-recte ale autorului, locurile unde pot fi practicate inMontreal, originile diverselor curente, structura de ac-tiune, comparatii şi perspective. Inceput in urma cuzece ani, declansat de lectura Istoriei religiilor luiMircea Eliade şi de un soc existential foarte comun inzilele noastre, acest periplu experimental a deschisorizontul catre un univers fenomenal de o bogatie in-imaginabila. Odata oprit din alergarea zilnica şiasezat pe o piatra precum ganditorul de la Hamangiaşi intreband: de ce traiesc ?; la ce serveste toataaceasta agitatie ?; care este menirea ?; exista vreomenire? - am inceput o cruciada personala in a in-telege ce a ce majoritatea dintre noi ia ca şi adevarat,fara un studiu şi experimentare, ci pur şi simplu prinimitatie traditionala.

Pornind de la premiza, eretica de altfel, catoate religiile şi curentele spirituale au un rol pozitiv şica fiecare dintre ele se potriveste unui anumit carac-ter sau individualitate, ca fiecare dintre ele se

Destine Literare66

Periplu spiritual – un voiaj interior

Dan Vulpe

adreseaza unei anumite probleme existentiale, amvrea sa le punem pe un picior de egalitate pe prin-cipul echinimitatii spiritului uman. A le ierarhiza ar fiincorect deoarece fiecare curent sau familie decurente are o anumita cale, dar destinatia e aceiasi:realizarea naturii divine a fiintei omenesti. Ca anumitecurente au cunoscut perioade de mare popularitate eadevarat, dar istoria sau prezentul dovedesc ca oricesistem construit de om ce a avut o crestere a avut şio descrestere. Prin prizma acestui relativism nu nepropunem sa recomandam vreo religie sau spirituali-tate ci numai sa exprimam in ce situatie ar fi mai bunun sistem sau altul. Periplulnostru nu este teologic ciantropocentrist. Punemomul in centrul universuluipersonal, in controlul des-tinului sau. Faptul ca acestpunct de vedere nu poateconveni tuturor este sigur şiam vrea sa ne ceremscuze ca am putea suparavre-un cititor care e convinsca a ajuns la adevar, con-siderand ca ce a ce gan-desc altii este “necurat”.

Vom incepe periplulnostru abordand religiile infunctie de timpul in care aufost definitivate ca sistem,le vom identifica in timpulprezent, vom explica cumfunctioneaza şi vom in-cerca o perspectiva.Acoperirea se va face şidupa criteriul geografic.Vom incepe cu India,China, Japonia, Iran, Ori-entul Mijlociu, Europa deest şi de de vest şi Americade sud şi nord.

Cum Montrealuleste un oras extrem decosmopolit, am reusit sa gasesc mai toate practicilereligioase cunoscute şi sa ma alatur acestor grupuripracticand cu ei, analizand sistemul şi facand unstudiu comparativ.

Voi incerca sa destainui cititorilor curiosi undear putea experimenta diversele spiritualitati sau re-ligii, dar şi dificultatile de care s-ar putea lovi, totul prinprizma educatiei crestin-ortodoxe primite, cu sau faravoia noastra, de la societatea şi familiile in care amtrait.

Pe parcursul a douazeci de articole, voi in-cerca sa acoper urmatoarele religii şi spirtualitati: Iu-daism, Crestinism,Islamism, Hinduism, Budism,Sikhism, Evanghelism, derivatele Vedantismului, Re-ligia Raeliana, Scientologia Yoga, Tantra, Voo-doo,Zen-Budism, Taoism, Sufism, Baha'i, Samanismameridian şi Animism african.

Incepand cu articolul cinsprezece voi incercasa acopar tehnici nestructurate, unele condamnatede curentele organizate, dar care se bucura de marepopularitate datorita caracterului lor personalizat, ezo-terismului şi efectelor imediate proclamate de practi-

canti. Vrajitoria, cititul incafea, mediumitatatea şichiromantia sper sastraneasca interes şi safie un punct de plecarespre cercetari personal-izate. Voi incheia acest periplucu o vedere de ansambluasupra unor curente şipractici esoterice maiputin cunoscute, dar careisi fac loc in peisajul mon-trealez din ce in ce maimult: reiki, feng shui, t’aichi şi qi cong.

Sper ca acest voiajspiritual va face sa neapropiem mai mult de ceicare sunt diferiti de noi,sa-i respectam şi sa-iiubim pentru cine sunt caşi spirit şi nu forma fizicatranzitorie şi ca experi-mentand alte curentevom rezolva mai usor an-umite probleme existen-tiale sau ne vom explicacuriozitati secrete.

Structura de abordareva fi similara şi include:de-

scriere generala a religiei sau spiritualitatii, drumulspre libertate, tehnici şi ritualuri, rolul social, ramifi-catii şi variante, descrierea a catorva experiente spir-ituale, unde se poate practica in Montreal, sfaturi şiavertismente, beneficii existentiale in contextul tim-pului prezent, tendinte, perspective vis-a vis de exis-tenta umana şi voi recomanda carti fundamentale.Pana la primul pas explorator urez cititorilor nostri unCraciun fericit şi un An nou cu armonie.

Destine Literare 67

Alegeri 2008

Asa s-a intamplat la primele alegeri uninomi-nale ale romanilor – sa nu-ti vina sa crezi – una caldasi alta …rece.Mircea Lubanovici a devenit deputatul nostru si ne bu-curam enorm. Este un om minunat, care va fi alaturide noi si ne va reprezenta cu cinste in ParlamentulRomaniei.

Dar avocatul Eugen Chivu, un roman de marevaloare, chiar daca a obtinut in Canada si USA peste60% din voturi si peste 48% (cifra remarcabila) peaproape toata planeta, nu a devenit senator. O legemai stramba si mai injusta ca cea care a permis o asaanomalie cred ca numai la romani poate exista !Aduce aminte alegerile triste din anul 1947, cand co-munistii au inselat tara si au luat puterea, chiar dacaau avut putine voturi. Numai ca atunci, in anul in carem-am nascut, armatele sovietice controlau tara, iaracum ..nu se stie exact cine dicteaza asemeneaanomalii. Dupa 61 de ani, nedreptatea se repeta inRomania, dar si in exilul romanesc. A devenit sena-tor candidatul PNL - Raymond Luca, care a avut doar18,6 % din voturi. Sa vedem cum se va tine de promi-siunile electorale, facand parte din partidul care nu adorit un numar mai mare , echitabil, de colegii elec-torale pentru romanii din exil. Oare noi, romanii dinCanada, care avem trei statui ale lui Eminescu, nuputeam avea un reprezentat al nostru in Parlament ?Ii dorim succes domnului senator Luca, pe care l-amintalnit la Montreal in campanie electorala si speramca il vom mai vedea pe aici. Am publicat in revistanoastra mesajele lui Mircea Lubanovici si EugenChivu. Sparam ca in numarul viitor, sa primim unmesaj si de la domnul senator al nostru RaymondLuca. Il vom publica cu placere.

Scrisoarea de mai jos, pe care am trimis-o in-ainte de 30 noiembrie, merita sa fie citita si acum,cand stim rezultatele alegerilor. Poate ca ..cine stie,va prinde bine pentru alegerile anticipate (cum sespeculeaza) si poate vom invata cate ceva din gre-seli, iar incercarile de a se limita numarul celor careau dreptul sa voteze ca cetateni romani din Canadanu se vor mai repeta.

Dragi romani,In urma scrisorilor pe care le-am trimis catre cei carear fi trebuit sa asigure exercitarea dreptului la vot altuturor cetatenilor romani din Canada, in ultimul mo-ment, ambasada Romana din Ottawa a revenit cuacest Comunicat, pe care il atasez mai jos. Nu l-amprimit de la Ambasada, asa cum ar fi fost normal, cide la un ziarist din Montreal.

“Comunicatul de presa al Ambasadei Ro-maniei la Ottawa cu privire la documentele pe bazacarora se poate vota la alegerile parlamentare din 30noiembrie 2008 (actualizate la data de 25 noiembrie 2008)

Vă informăm că pe site-ul MAE a fost actual-izată lista documentelor acceptate ca dovadă areşedinţei în Canada, aceasta incluzând în acest mo-ment următoarele documente :

1.card de reşedinţă permanentă (Permanent Resi-dence Card); 2.permis de şedere (Visa Record of Landing IMM1000); 3.permisul de conducere (eliberat de autorităţileprovinciale); 4.cardul de asigurare medicală (eliberat de autorităţileprovinciale); 5.permisul de muncă.

Conform ultimelor informaţii de pe site-ulMAE, respectiv de pe site-urile Ambasadei şi oficiilorconsulare din Canada, toţi cetăţenii români care auun paşaport CRDS (care atestă stabilirea domiciliuluiîn străinătate) sau un paşaport simplu valabil, însoţitde unul din documentele mai sus-menţionate (princare să dovedească reşedinţa în Canada) pot vota pe30 noiembrie 2008.”

Este un mic pas inainte, un progres, dar preatarziu. Raul a fost comis – cati romani vor mai citiacest Comunicat, cand deja isi luasera gandul ca vorputea vota, datorita comunicatului anterior, mediati-zat, in care se pretindeau documente ciudate (IMM1000 etc) ? (Se pare ca si in alte tari unde se aflamulti romani s-a incercat limitarea numarului de ale-gatori, si in ultimul moment s-au schimbat regulile,fara sa se afle din timp. / na)

Va rog sa notati si sa transmiteti la toti cei pecare ii cunoasteti sau nu, derutati de Comunicateleanterioare, ca oricare cetatean roman cu rezidentasau domiciliul in Canada se poate prezenta la urnecu orice fel de pasaport romanesc (din nefericire nuse admit decat pasapoartele neexpirate) si permisulde conducere canadian sau "card-ul" de asiguraremedicala.

Este usor de inteles, ca incercarea (ca din in-tamplare !?) de a se limita numarul romanilor dinCanada eligibili la vot (prin Comunicate ciudate sicreerea a numai 3 ( !? ) centre de vot in toataCanada), se datoreza faptului ca la Referendumul de-clansat de cei care incearca acum disperati sa ra-mana la putere, s-a votat in proportie de 97% pentrupresedintele Traian Basescu, sprijinit cu devotamentde PD, actualul PD-L.

Destine Literare68

Alexandru CetăţeanuPolitice

Orice vot dat candidatilor altor partide sauunor "independenti" creste sansa partidului "crescut"de Iliescu, dusman declarat exilului, respectiv PSDaliat cu PNL sau PC de a ajunge din nou la putere. Arfi un adevarat dezastru pentru Romania si o maredurere pentru noi, cei care am plecat din Tara de raulcomunistilor sau neo-comunistilor. Deci, nu va lasatipacaliti din nou. Lamentarile ulterioare, daca PSD-ulva ajunge la putere, nu vor ajuta cu nimic.

Trebuie sa facem TOTUL ca PD-L sa castigealegerile, facand tot ce ne sta in putere, de aici, dinCanada. TREBUIE sa votam masiv pentru candidatiipropusi de PD-L , respectiv "team-ul" Eugen Chivu,pentru Senat (www.eugenchivu.ro ) si MirceaLubanovici pentru Camera Deputatilor(www.mircealubanovici.ro ).

Numai ei, impreuna cu ceilalti deputati si sen-atori PD-L din viitorul Parlament al Romaniei, majori-tari, vor putea duce la indeplinire minunatul Programin 12 puncte, prezentat de cei doi candidati, Programcare urmareste interesele noastre (vedeti site-urilecelor doi candidati ai PD-L), ale romanilor din exil. Stitibine ca numai un partid majoritar poate promulga sivota legi si decrete.

Va intreb: Cum ne vor putea reprezenta, oricatde multa bunavointa vor avea, cei minoritari sau "in-dependenti" in "vacarmul" unui Parlament de alta cu-loare?

Deci, sa nu ne lasam pacaliti sau influentatide promisiuni desarte, sau de minciuni si atacuri lapersoana cum se preteaza cel care semneaza cupseudonim de jurnalist la Montreal si altii.

Sa nu uitam: Cu toata lupta dusa de PD-L side presedintele Traian Basescu, nu s-au admis decat 4 colegii (4 deputati si 2 senatori)pentru romanii raspanditi pe toata planeta. Tot atateacate sunt pe o strada mai mare din Bucuresti. Cui tre-buie sa-i "multumim" pentru asta ? Evident, celor incala putere - PSD si PNL, care se tem de noi. Haideti deci sa fim uniti. Este in interesul nostru savotam candidatii PD-L, Eugen Chivu si MirceaLubanovici. Atat vom putea face noi, pentru noi sipentru binele tarii noastre, de aici, din indepartataCanada. Aceasta este opinia mea.

Asa sa ne ajute Dumnezeu !

Alex Cetateanu Presedinte ACSRwww.scriitoriiromani.com

ANUNT

HAI SA NE CUNOASTEM !

Primii cinci romani din Canada

Revista Destine Literare va organiza un CONCURSintitulat HAI SA NE CUNOASTEM !

Intentia este de a se descoperi, cunoaste siaprecia romanii valorosi din exilul canadian, eroii carenu mai sunt in viata, precum si pe romanii de valoare,devotati tarii, care sunt inca printre noi. De aceeapropunem acest concurs, unic in felul lui. Regulile si modul de desfasurare vor fi stabilite inurma sugestiilor pe care le solicitamde la cititorii romano-canadieni si de la cititorii din Ro-mania, care vor afla de acest Concurs fie citind re-vista Destine Literare pe internet, fie din alte surse.De exemplu, cine a auzit de Michael Solomon, scri-itor roman care a trait in Montreal, Nicu Naum, mareanticomunist si om de mare suflet care a ajutat mii deemigranti, Aurel Manolescu, umorist, scriitor si muzi-cian, fost deportat in Siberia, Mihai Botez, mare medicneurolog si de multi altii ? De Monica MateescuMatte, recipienta a Ordinului Canadei, trecuta recentin nefiinta s-a auzit, dar au existat indivizi care i-aunegat pe nedrept valoarea, cinstea si abnegatia pen-tru cauzele romanesti. Sau, putini au auzit de alti ro-mani de valoare, inca in viata, care au luptat impotrivacomunismului, au ajutat tara si s-au implicat pentrubinele Romaniei. Unii au ramas anonimi, altii suntcunoscuti. Unii au devenit chiar tinta unor atacuri aletrimisilor in Canada a celor care manipuleaza acumRomania. Exemple de romani de vaza din Canadasunt destule : Av. Dr. Nicolae Matt-Mateescu, GeorgeBalasu, renumitul arhitect Hanganu, prof. Dr. SorinSonea si altii. Trebuie sa ne cunoastem si sa aflamadevarul despre valorile noastre sa aflam opinia pub-lica si nu minciunile si inventiile unor ziaristi cu trecutdubios si fara caracter. Se vor stabilii primii 5 romani din ambele categorii,pentru a fi cunoscuti si respectati asa cum merita.Asteptam parteneri, pentru ca acest Concurs sa sedesfasoare in bune conditi si sa fie bine mediatizat.Este o necesitate de a ne cunoaste eroii si pe romaniide mare valoare - poate asa vom deveni o comuni-tate mai unita si deci mai puternica, cum avem multeexemple ale altor comunitati de imigranti in Canada.

Asteptam sugestiile si propunerile celor interesati,care au inteles necesitatea si sensul acestei initiative,la adresa de email : romwriters@yahoo.com

Colectivul de redactie al revistei Destine Literarewww.scriitoriiromani.com

Destine Literare 69

Dragi prieteni,

In primul rand permiteti-mi sa-mi exprim gratitudineapentru votul istoric din Duminica de 30 Noiembrie2008, cand pentru prima data in istoria natiunii noas-tre, romanii din diaspora si-au putut alege reprezen-tanti in Parlamentul Romaniei. Principalii castigatoriai acestor alegeri sunteti dumneavoastra!

Doresc sa va multumesc pentru votul de incredere pecare mi l-ati oferit alegandu-ma ca reprezentantuldumneavostra in Camera Deputatilor si va asigur petoti romanii din acest colegiu ca voi lupta pentru drep-turile noastre in relatia cu Statul Roman si nu numai,asa cum mi-am propus in programul meu politic.

Multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine inaceasta perioada. Multumesc in mod special sotiei sifamiliei mele, grupului de campanie si suport, priete-nilor si consultantilor mei, care prin suportul si sfaturilelor m-au ajutat sa ajungem aceasta zi.

Ii felicit cu aceasta ocazie si pe contra-candidatii mei,cu care sunt deschis sa conlucrez pentru binele tu-turor romanilor, iar acelor romani carora nu le-am cas-tigat votul in aceasta Duminica le promit ca le voi

asculta vocea, fiind si reprezentantul lor.

Folosesc momentul acesta pentru a face un apel launitate si cooperare intre toti romanii din diaspora innumele binelui comun, ca sa putem realiza ceea cene-am propus impreuna.

Raman deschis la sugestiile venite din partea dum-neavoastra si va asigur ca imi voi da toata silinta in re-zolvarea favorabila, in limita legii, a problemelormembrilor comunitatii romanesti din colegiul pe careil reprezint. Adresa mea de contact estecontact.lubanovici@gmail.com.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Mircea Lubanovici Deputat Colegiul 3, Circumscriptia 43 (Diaspora)

Destine Literare70

MIRCEA LUBANOVICI Comunicat catre romanii din Colegiul 3 diaspora

Dragi Prieteni,

In primul rand doresc sa va multumesc tuturor ro-manilor din Colegiul Uninominal 2 Senat, in care amcandidat la alegerile din 30 noiembrie, pentru votul deincredere pe care mi l-ati acordat, obtinand peste48% din preferintele dumneavoastra de vot. Datoritalegii electorale insa, pozitia de Senator pe acestColegiu a fost atribuita urmatorului clasat, care a obt-inut 18.5% din voturile exprimate.

Cu toate ca nu am fost desemnat sa va reprezint inSenatul Romaniei, in ciuda rezultatului alegerilor carem-au plasat detasat pe primul loc in acest colegiu, nuvoi inceta sa lupt pentru interesele dumneavoastra,asa cum am facut-o si in ultimii patru ani din afaraParlamentului Romaniei, fiind decis sa continui sa vaapar interesele si drepturile care vi se cuvin.

Va multumesc inca odata pentru votul de increderepe care mi l-ati acordat, pentru sprijinul de care amavut parte in toate comunitatile romanesti in care m-am aflat in campanie, respectiv Chicago, Montreal,Toronto, New York, Washington, Detroit, HollywoodFlorida, Atlanta, Los Angeles, Orange County siRiverside County din California, Sacramento,

Phoenix Arizona si Seattle, iar experienta traita im-preuna o voi pune in folosul vostru incercand sa gas-esc in continuare solutii la problemele pe care le aveti.

Folosesc momentul acesta pentru a face un apel launitate si cooperare intre toti romanii din diaspora innumele binelui comun, ca sa putem realiza ceea cene-am propus impreuna.

Cu drag, al dumneavoastra,

Eugen ChivuCandidat PD-L in Colegiul 2 SenatCircumscriptia 43 (diaspora)www.eugenchivu.ro eugenchivu59@yahoo.com

Destine Literare 71

EUGEN CHIVU Scrisoare catre romanii din colegiul 2 Senat pe diaspora

Reguli si proceduri de publicare in revista Destine Literare:

A. Autorii articolelor sunt singurii responsabili pentru acuratetea, continutul si mesajele transmise.B. Nu se vor cenzura si nu se vor modifica in nici un fel materialele publicate.C. Materialele se vor publica cu sau fara diacriticele romanesti.D. Revista se va publica atat in forma tiparita cat si pe internet ( www.scriitoriiromani.com ) E. Materialele transmise vor fi exclusiv in forma electronica ( romwriters@yahoo.com ).F. Este permisa preluarea de materiale cu conditia de a se cita sursa originala. Exceptie fac materi-alele marcate “copyright” conform dorintei autorului.

Puncte de distributie:Biserica Sf. NicolaeBiserica Buna VestireCentrul dentar Dr. BotaMagazinul BuretteViitoare centre de distributie se vor comunica pe net la site-ul scriitorilor roamani din Canada.

Revistele se pot comanda prin internet la www.scriitoriiromani.com sub titlul “ carti de vanzare”. Seaccepta VISA.

Destine Literare1

Asociatia Canadiana a Scriitorilor Romani la

Salonul cartii de la Montreal

Pret: 4,99$