Lumina (L. Blaga)

Poezia luiLucian Blagase afl sub semnul corolei de minuni a lumii - simbol al perfeciunii i se constituie, cu fiecare volum, ntr-un edificiu fascinant, n care lirismul, mitul i filozofia fuzioneaz perfect. Inclus n volumul de debut (Poemele luminii- 1919), poeziaLuminarelev i trsturi ale curentului expresionist.TitlulTitlul este chiar numele primului element n ordineaGenezei, cruia poetul i nchin nu doar poezia de fa, ci i ntregul volum inaugural.TemaTema acestei creaii o constituie celebrarea luminii primordiale, ale crei virtui creatoare s-au risipit n momentul auroral al lumii. Poezia este alctuit din cinci strofe (secvene poetice) de ntindere inegal, poetul folosind versul liber (ca i n alte creaii).Particulariti modernistePrima strof conine o ntrebare adresat iubitei, la vederea creia tnrul poet i simte sufletul inundat de lumin. Iubirea fiind o modalitate de comunicare cuUniversuli cu Marele Timp, lumina ei ar putea s descind nc din primordii: Lumina ce-o simt nvlindu-mi n piept cnd te vd oare nu e un strop din lumina creat n ziua dinti, din lumina aceea-nsetat adnc de via? nstrofa I se ntretaie dou planuri temporale: prezentul (care este al iubirii) i trecutul scufundat n mit (care este al Creaiei). Setea de via a luminii primordiale, isteria vitalist (cum o numeteMarin Mincu) constituie primul element expresionist.Strofele a II-a i a III-a prezint un mic tablou cosmogonic restrns la momentul naterii luminii. nprimele versuri, viziunii eminesciene a Nefiinei aflate ntr-un somn de veacuri (Scrisoarea I)i se substituie imaginea uria a Nimicului agonic, plutind peste apele ntunecate ale mrii precosmice. Cel care i d via acestui Nimic este Neptrunsul,Demiurgul, echivalent, la Blaga, cu Marele Anonim la care mintea omeneasc nu poate s accead. La semnul acestuia, lumina nsetat de via irupe ca o stihie (vifor nebun de lumin), trezind dorinele lumii abia nscute (enumerate n versurile finale ale strofei a III-a). n aceste strofe, frenezia vitalist a lumii, imaginile puternice, ntoarcerea la origini i retrirea, de ctre poet, a momentului cosmogonic, aparin expresionismului.n strofa a IV-a, de numai dou versuri, poetul deplnge dispariia luminii orbitoare din prima zi a Genezei (Dar unde-a pierit orbitoarea / lumin de-atunci - cine tie?). Dramatic ntrebare i fr rspuns! n ultima strof, autorul reia monologul adresat iubitei. Tensiunea liric (proprie expresionismului) acumulat n secvena anterioar nu-i gsete rezolvarea: lumina care inund sufletul poetului la vederea iubitei, este, poate ultimul strop din marea revrsare orbitoare care a chemat lumea la via.nLumina(ca i n celelalte creaii poetice), autorul scoate cuvintele din starea lor natural i le aduce nstarea de graie, dup cum mrturisea nsui poetul. Unul dintre aceste cuvinte este chiar lumina (care apare, n forma articulat i nearticulat, de opt ori n text i o dat n titlu).Luminaeste primul cuvnt-cheie al poeziei. Dintre mijloacele artistice legate de acest termen ar putea fi menionate: metafora O mare / i-un vifor nebun de lumin (sugernd caracterul stihinic al luminii dinti), epitetul antepus orbitoarea / lumin, dar i repetiia i enumeraiile din versurile 4 i 5 ale strofei a treia.Al doilea cuvnt-cheie al poeziei (subneles) este iubita. Purttoare a luminii dinti, aceasta i prilejuiete poetului ntoarcerea n timpul mitic.Prozodia este modern.ConcluziaConstruit pe un mit cosmogonic, poeziaLumina,de Lucian Blaga, prezint i o viziune original, modernist asupra erosului.Teme si motive ale poeziei Lumina Existenta apriorica a lumii, intr-o stare de nemiscare temporala, de incremenire in forme. Cosmogonia prin puterea luminii, vazuta ca singurul principiu generator de lume, lumina dumnezeiasca dand nastere unui intreg univers. Lumina, factor eonic al constructiei universului: lumina genereaza materialitatea lumii si vitalitatea fiintei, fiorul adanc al trairii. Lumina, factor al miscarii eterne: lumina, ca miscare ondulatorie universala, nu se opreste niciodata. Potentarea metaforica a tainelor nepatrunsului originar, in care se identifica factorul prim al luminii. Renasterea, recrearea lumii prin dragoste, sentiment sublim care mai conserva ultimul strop din lumina originara.

Gnditor si poet, om de cultur si artist, Lucian Blaga a marcat prin personalitatea sa, mai mult de cinci decenii, spiritualitatea romneasc. Opera sa ridic probleme deosebite, care constituie o ispit permanent pentru critica literar si filosofic, deoarece opera sa numr peste 10 000 de titluri. Opera sa - cuprinznd poezie, teatru, eseuri, filosofie, memorialistic, aforisme - reflect tendintele moderne ale epocii de a reda ideile ntr-un limbaj aluziv si fluid, n form metaforic, si de a reflecta prin aceasta raporturile omului cu universul. "Lucian Blaga este poate cel mai original creator de imagini pe care l-a cunoscut literatura romn pn acum: imagini neasteptate si profund poetice. Pentru a reda impresia linistei, el cel dinti a auzit zgomotul razelor de lun btnd n geamuri. Imaginea nu este unul din elementele poeziei lui Lucian Blaga, ci pare poezia lui nssi. Din poezia lui Blaga reiese o bucurie de a tri, un optimism, nu conceptual, ci pur senzorial; senzatia proaspt ntretine multumirea vietii. Gsim deci n poet si o unitate sufleteasc si o oarecare atitudine." (Eugen Lovinescu) "Poeziile lui Blaga sunt bucti de suflet, prinse sincer n fiecare clip si redate de o superioar muzicalitate n versuri care, frnte cum sunt, se mldie mpreun cu miscrile sufletesti nsesi. Aceast form elastic permite a se reda si cele mai delicate nuante ale cugetrii si cele mai fine acte ale simtirii. E si filosofie nuntru, o melancolic, dar nu deprimant filosofie, care leag mpreun toate aspectele dinafar ale naturii si, nluntru, toate miscrile prin care si noi i rspundem." (Nicolae Iorga)