lucrarea sfantului duh sau harul dumnezeiesc si colaborarea libera a omului cu el

7/25/2019 Lucrarea Sfantului Duh Sau Harul Dumnezeiesc Si Colaborarea Libera a Omului Cu El

http://slidepdf.com/reader/full/lucrarea-sfantului-duh-sau-harul-dumnezeiesc-si-colaborarea-libera-a-omului 1/5

Lucrarea Sfantului Duh sau harul dumnezeiesc si colaborarea libera a omului cu el.

Daca din punct de vedere constitutiv Biserica consta din Hristos-Capul si dinumanitatea-corpul Lui, Duhul Sfant este Cel ce uneste pe Hristos cu oamenii sau pe oameni cu Hristos.El este prin aceasta puterea sfintitoare, de-viata-facatoare si unificatoare in Biserica. El coboara laCincizecime si prin insasi coboraea Lui da existenta reala Bisericii. El face sa se constituie Biserica, acarei premisa a fost pusa de Hristos, prin faptele Lui mantuitoare, in trupul Lui. Dar Duhul Sfantramane in Biserica neincetat, prin iradiere neincetata din Hristos.

El este factorul prin care Biserica, odata constituita, e sustinuta in fiinta caci El aduce noi madulare

umane in ea, sadeste in ele harul si darurile lui Hristos si prin aceasta le unifica in Hristos, sfintindu-lesi dandu-le viata noua, viata dumnezeiasca din viata lui Hristos. !rin Duhul cur"e si creste mai departeviata cea dumnezeiasca in Biserica, creste Biserica insasi.Chiar daca lucrarea Duhului in Biserica nu semai implineste in continuare prin minuni sensibile, ca la po"oraea Lui de la #usalii, El intretine viatadumnezeiasca in ea, adica mentine Biserica in continuare. Desi"ur nu o face aceasta fara colaborareafactorului uman. Lucrarea "enerala mantuitoare a Duhului lui Hristos in Biserica se efectueaza prinharul dumnezeiesc, sau ea insasi este harul dumnezeiesc.Dupa invatatura Sfintei Scripturi si a Sfintilor!arinti, harul dumnezeiesc nu e un bun in sine, detasabil de Dumnezeu.$$% &ceasta invatatura si-aatins cea mai clara expresie in formularea Sfantului 'ri"orie !alama ca harul este o ener"ie necreata,izvoratoare din fiinta dumnezeiasca a Celor trei ipostasuri si e nedespartita de ea, sau de acesteipostasuri. (ermenul "recesc )ener"eia) se traduce in romaneste prin )lucrare). &ceasta pune inevidenta faptul ca in har ca lucrare e prezent insusi subiectul dumnezeiesc care o savaseste. Caci nuexista lucrare fara lucrator. De aceea, putem folosi si termenul )ener"ie), in sensul ca in lucrare se

arata o ener"ie a celui ce lucreaza. Dar aceasta ener"ie se imprima totdeauna si in cei pentru care selucreaza. De aceea intele"and harul ca )ener"ie) dumnezeiasca, il intele"em pe de o parte in sensul deener"ie actualizata a Duhului ca lucrare, pe de alta, in sensul de ener"ie ce se imprima in fiinta celuiin care Duhul Sfant lucreaza, facandu-l capabil si pe acela sa lucreze, sau facandu-l capabil deconlucrarea lui cu Duhul Sfant.*orbind de har trebuie sa accentuam deopotriva calitatea lui de putereinepuizabila ce ne vine din dumnezeirea infinita salasluita in umanitatea lui Hristos, si perspectiva delumina ce ne-o deschide el in infinitatea comuniunii cu !ersoana lui Hristos sau cu Sfanta (reime, Careni S-a deschis in Hristos, din iubire. Harul e fereastra deschisa spre infinitatea lui Dumnezeu capersoana, sau ca comuniune treimica de persoane, odata ce Dumnezeu ne-a pus prin har in relatie cuSine. Harul des-limiteaza viata existentei noastre si prin aceasta satisface in mod real setea ei dupainfinitul personal transcendent. Ca atare harul ne da putinta implinirii noastre ca )chip al luiDumnezeu), sau a+uta inaintarea noastra in asemanarea cu El, sau in infinitatea relatiei iubitoare cuEl.Duhul Sfant ca ipostas este activ in diferite chipuri si in diferite "rade in oameni, producand in ei

efecte diferite. Dar prin toate El uneste pe om cu Hristos si prin aceasta il face sa se impartaseasca desfintenia si de indumnezeirea infinita care este in trupul lui Hristos, sau in firea omeneasca a luiHristos.!rezenta !ersoanei lui Hristos nsusi in harul ce ni se comunica prin Duhul Sfant ne este facutainteleasa de analo"ia ce ne-o dau relatiile dintre persoanele umane. Cand o persoana exercita oinfluenta spirituala pozitiva asupra alteia, influenta celei dintai nu ramane o simpla lucrare exterioaracelei de a doua, ci se imprima in fiinta ei ca o putere exercitata neintrerupt de ea insasi, dar carepoate fi actualizata si de cea de a doua in folosul ei cand ea voieste. Caci aceasta actualizare nu edecat trecerea la o impreuna-lucrare a ei cu prima persoana. &stfel in lucrare o persoana se intalnestecu cealalta persoana nu numai in mod trecator, ci si in mod durabil.ntr-un fel harul Duhului Sfant,



imprimat ca putere si ca orizont infinit in fiinta omului, e simtit de acesta ca prezenta si ca lucrare aDuhului Sfant nsusi. Dar nu totdeauna, ii trebuie pentru aceasta o mai ascutita privire in sine insusi. !ede alta parte, aceasta simtire de putere si lumina sporita in sine nu e pusa de el totdeauna in lucrare.Cand o pune in lucrare, simte indata ca odata cu el lucreaza si Duhul lui Hristos. Exista oarecum douaforme sau "rade de prezenta a harului in om o imprimare a lui in om, ca putere, desi si aceastaprezenta este o lucrare a Duhului si o prezenta deplin asimilata si simtita de om ca lucrare prin

lucrarea sa.&ceasta invatatura despre har are calitatea ca pune pe om in nemi+locita le"atura cuDumnezeu care lucreaza in el, spre deosebire de teolo"ia romano-catolica, care prin doctrina despre"ratia creata il lasa pe om sin"ur cu o putere impersonala adau"ata la puterile lui naturale, sau puse ladispozitia lui.Duhul Sfant este activ pe lan"a aceea in multe daruri ce ni le da, ca tot atatea puteri. Darla baza tuturor darurilor stau harurile (ainelor. Harurile sunt lucrarile fundamentale savasite de Duhulin toti oamenii pentru mantuirea lor, lucrari ce se imprima in ei ca puteri. !rin ele uneste Duhul Sfantin mod fundamental pe om cu Hristos, inzestrandu-l cu niste puteri care-l ridica deasupra puterilorstricte ale naturii lui, sau punandu-l pe om in relatie de conlucrare cu Hristos nsusi prin actualizareaacestor puteri in lucrari.La inceputul tuturor darurilor sta un har primit printr-o (aina. Din colaborareaomului cu harul rasar diferite daruri, corespunzator capacitatilor lui naturale. Harul acordat prin (ainepresupune si el o pre"atire, dar semnificatia pre"atirii sta mai mult intr-o asi"urare a colaborariiviitoare din partea omului. ar harul care sta la inceputul inceputului este cel acordat prin (ainaBotezului. nsa chiar si el presupune o pre"atire din partea omului, sau cel putin o nerefuzare, odeschidere ca baza a unei colaborari viitoare a omului cu el. &ceasta conditie este implinita si de copii.Ba, in cazul lor, conditia colaborarii cu lucrarea Duhului inceputa la Botez e asi"urata chiar mai mult,data fiind ambianta crestina a familiei, sub a carei influenta copilul sta mai mult decat adultul, careiacopilul ii este totdeauna in mod aproape inte"ral deschis.&stfel harul (ainei inseamna in "eneralinceputul lucrarii Duhului intr-un om, sau inceputul unui nou fel de lucrare, care se imprima ca un noufel de putere, bazata insa pe lucrarea inceputa la Botez. ar lucrarea Duhului persistand produce in omo putere si mai mare, sau o stare permanenta, care rodeste in fapte bune, in evitarea pacatelor, intr-ostare de puritate, de credinta mai ferma, mai vie. n toate e harul, ca lucrare a Duhului.De aceea sepoate vorbi si de o stare de har, sau de harul care imbraca pe un om. Sfantul Simeon oul (eolo" cerelui Hristos un har care sa fie impreuna cu el, care sa-l acopere, sa-l arate intre" nesupus rusinii, caresa-l imbrace, sa fie inlauntrul lui, sa-l lumineze./mul e transformat cu timpul in intre"ime prin har, sauprin lucrarea Duhului, daca colaboreaza cu El el poarta in toata fiinta sa pecetea activa a harului, capecetea lui Hristos, ca vesmant din ce in ce mai luminos, ca lumina transparenta ce se revarsa dininteriorul lui plin de Hristos si ii imbraca toata infatisarea exterioara. Harul ca lucrare produce si o

stare ontolo"ica, duhovniceasca, ce poate fi experiata si exprimata ca atare, desi"ur atata timp catlucrarea Duhului Sfant sau a lui Hristos dureaza in om si odata cu aceasta si colaborareaacestuia.Sfantul Simeon vorbeste si de o pecete a harului, dar roa"a pe Hristos si sa nu i-l retra"a)Hristoase al meu, Care m-ai umplut de Duhul (au dumnezeiesc... daruieste pana la sfasit, fararetra"ere, robului (au in intre"ime harul (au nu il retra"e, nu (e intoarce, 0iditorule, nu ma trece cuvederea, odata ce m-ai pus in fata (a si intre robii (ai si m-ai pecetluit cu pecetea harului (au.)$$1Harul ca o stare continua e deci o stare de prezenta continua si activa a lui Hristos insusi in fata omuluisi a omului in fata lui Hristos, o stare de nemi+locita relatie dialo"ica, dinamica, vie.Harul, impreunacu toate darurile, este deci nu numai al Duhului, ci si al lui Hristos. !ropriu-zis prin Hristos ni s-a facutposibil si accesibil, intrucat Hristos a ridicat natura noastra asumata de El la starea de nepacatuire, dedaruire totala a ei lui Dumnezeu prin +ertfa de pe cruce, la starea de incoruptibilitate prin nviere si depnevmatizare culminanta prin naltare. nainte de Hristos, natura noastra era inchisa lucrarii luiDumnezeu in ea, patrunderii infinitatii vietii si iubirii lui Dumnezeu in ea, adica harului, in sensul ca

refuza orice colaborare cu el.De aceea harul si toate darurile nu sunt decat aducerea bunurilorcuprinse in natura noastra indumnezeita in Hristos, in interiorul nostru insusi prin Duhul Sfant. Harul sidarurile nu sunt lucrari dumnezeiesti incolore, indeterminate. Desi"ur, si in cazul acesta, aceste lucrariar vindeca ceea ce e rau in natura noastra si ar intari-o spre cele bune, intr-un mod corespunzatorpredispozitiilor si capacitatilor speciale ale fiecarei persoane. Dar intrucat Duhul lucrator iradiaza dinHristos, Care S-a umplut de Duhul si ca om, lucrarile Duhului ne aduc starile naturii noastre desavasitein Hristos, facandu-ne dupa chipul lui Hristos, realizat ca om desavasit. El ne a+uta sa strabatem caleape care a strabatut-o Hristos ca om, pentru a indumnezei si realiza deplin natura noastra. e a+uta saducem o viata fara de pacat, fara de in"ustimea e"oista, sa murim noua insine pentru Dumnezeu, sa



murim fata de tot ce e contrar lui Dumnezeu. El pune totodata in sufletul nostru fortele care il vor facecapabil sa-si invie trupul, cand acestea se vor dezvolta complet la sfasitul timpului, prin iradiereadesavasita a Duhului, in mod nemi+locit, din Hristos care Se va arata intru slava. u exista alta cale pecare credinciosul sa se desavaseasca, decat cea urmata de Hristos si din puterea lui Hristos, Care aasimilat in umanitatea Lui ener"iile divine nesfasite, facandu-le ener"ii ale acesteia, dar, in acelasitimp, accesibile noua.Duhul nu are alt rol decat acela sa ne faca proprii aceste ener"ii ale lui Hristos si

darurile care ne apropie de asemanarea cu El. Caci fara insusirea lor din partea noastra nu ne-amputea desavasi propriu-zis. !rin Duhul, noi intram intr-un dialo" cu Hristos, in care ni se comunicaputerea si lumina cunoasterii Lui, a cunoasterii treptate a infinitatii dumnezeiesti, care salasluieste inumanitatea Lui accesibila noua. oi imitam si primim prin Duhul cele ale lui Hristos, intr-un dialo" liberin nesfasit pro"res. Devenim tot atatea ipostase prin care vorbeste si lucreaza postasul Duhului, saucare devin capabile sa vorbeasca cu Hristos ca partenere adaptate Lui si capabile sa primeasca cele aleLui sau Duhul Se interiorizeaza in toate subiectele umane care-L primesc, facandu-le ipostase-partenere ale lui Hristos, in dialo"ul cu El facandu-le un fel de unitate de ipostase, intrucat acelasiDuh ca ipostas le unifica in vorbirea si lucrarea lor, in dialo"ul cu Hristos.ncepe o chenoza a Duhului,Care Se coboara la nivelul nostru, pentru a ne ridica la nivelul de parteneri ai lui Hristos. El nu e unipostas cu natura umana deosebita, deci nu e intrupat asemenea noua, cum e intrupat Hristos, si deaceea nimic nu-L impiedica pentru a Se infuza ca ipostas in ipostasele noastre, devenind un fel deipostas al persoanelor noastre. ar aceasta ni-L face cu atat mai intim. Hristos e mereu un modeldeosebit de noi, modelul nostru cu care vorbim, distinct de noi cum suntem distincti noi insine intrenoi si le"at de noi si putand fi le"at tot mai mult, cum suntem le"ati noi insine intre noi si ne putemle"a tot mai mult. Hristos ramane mereu partenerul nostru cu care vorbim, pe care-l imitam, caruia iicerem puterile si din care ne vin puterile in acest dialo", devenindu-ne si El interior, dar in alt mod.Duhul e cel prin care facem toate acestea, acoperindu-Se cu noi fara sa ne anuleze, dar si fara sa aparain fata noastra ca partener de dialo" distinct de noi. Se efectueaza un dialo" intre noi si Hristos, inparte in planul istoric, in parte in planul eternitatii, pentru ca noi insine suntem acceptati si ridicati inpozitia Duhului, sau Duhul accepta pozitia noastra pe baza unei intimitati supreme. &ceasta totusi nune anuleaza ca persoane, ci ne dezvolta ca persoane, asa cum lumina soarelui ce patrunde in noi si neda putinta sa vedem nu ne anuleaza ca persoane.De aceea s-a spus ca sfintii sunt incorporarile Duhului,desi"ur nu in sensul ca natura lor umana are ca ipostas pe Duhul in acelasi sens in care Hristos esteipostasul naturii Sale umane ci in sensul ca subiectele lor se realizeaza intr-o suprema intimitate cuDuhul, si nu numai subiectele lor cunoscatoare si voitoare, ci si trupurile lor, adica toata fiintalor.ntimitatea aceasta intre Duh si omul care crede, face pe omul duhovnicesc sa nu-L simta pe Duhul

ca pe un (u, ci de cate ori zice eu, aude si pe Duhul spunand in el, Eu. Eu-ul sau a devenit Eu-ulDuhului Eu-ul Duhului a devenit eu-ul sau, intr-o unire desavasita fara confuzie. Sunt doua eu-uriinterpenetrate Eu-ul Duhului imprimat in eu-ul omului ca sa dezvolte eu-ul acestuia. !uterile Duhuluisi, cu aceasta, puterile lui Hristos au devenit puterile omului. Duhul nu Se afirma in om prin cate"oriade (u, ca Hristos, ci de Eu, pentru ca sa intareasca eu-ul omului, dar ca un eu iubitor de Hristos.Coborand la nivelul eu-ului uman, El Se face smerit ca omul, pentru ca si omul sa se smereasca, si prinsmerenie sa se inalte. Ca Duh al comuniunii omului cu Hristos si in Hristos cu toti credinciosii, El estemai ales un Eu al Bisericii, un Eu in care credinciosii Bisericii se simt una, pentru ca fiecare simte caeu-ul lui e penetrat de eu-urile celorlalti, intrucat acelasi Eu al Duhului e prezent si se smereste in totiin comuniunea lor cu Hristos si intreolalta. Datorita acestui fapt, ca si faptului ca Duhul este totusi unEu dumnezeiesc, eu simt pe acest Eu, superior mie. E un Eu in care se inalta eu-ul meu e un Eu carema inalta e un Eu in care toti casti"am o transparenta si o interpenetrare tot mai mare, in care nesimtim una, dar nu cazuti in impersonal. Caci acest Eu comun ne lumineaza tot mai mult pe fiecare ca

eu propriu in Eu-ul comuniunii.Desi"ur si Hristos ne reprezinta in fata (atalui, ca un Eu omenesc. Darfata de noi El e un (u, pentru ca e dintre noi. Duhul insa nu ne reprezinta ca un eu omenesc deosebitde noi, deci ca un (u al nostru. Ci a+utati de Duhul, prezent in eu-urile noastre, ne infatisam noi insine(atalui, asemenea 2iului, pe de o parte ca o multiplicitate de eu-uri, pe de alta parte ca un sin"ur eu,sau ca un eu multiplu.!rin Duhul, 2iul ne face asemenea Siesi, actualizeaza putinta ce ne-a dat-o de ane ridica la nivelul dialo"ului cu Sine ca Dumnezeu, ca un fel de parteneri e"ali cu El prin har, sau prinDuhul, sau ca dumnezei si fii ai lui Dumnezeu prin har. De aceea harul ca lucrare a Duhului si a luiHristos se misca in Biserica, odata ce Duhul Se misca in noi ca un eu comun al nostru care nu neanuleaza, ci ne intareste iubirea fata de Hristos si unirea cu El si intre toti cei ce credem. aici apare si



paradoxul libertatii. !e de o parte in om lucreaza, simte si cunoaste Duhul, pe de alta parte lucreazaomul insusi intr-o libertate mai mare ca acolo unde lipseste Duhul.&stfel Duhul tine de Biserica.&ceasta e o alta caracteristica a Lui. De aceea nu putem vorbi despre har, ca de ceva in afara deBiserica, ci ca de ceva ce tine de Biserica. La fel nu se poate vorbi de Biserica fara har, sau fara DuhulSfant. !rin coboraea Duhului Sfant a luat fiinta Biserica. #amanerea Lui tine Biserica neincetat infiinta, ramanerea aceasta fiind totodata o continua coborae a Lui si o improspatare a Bisericii. n

Biserica se continua lucrarea Duhului sau harul. Lucrarea Lui sau harul e constitutiv Bisericii si harul nuse manifesta decat in Biserica.Daca Biserica se naste din salasluirea lui Hristos cu trupul Luiindumnezeit, sau pnevmatizat, in cei ce cred si daca aceasta salasluire are un caracter activ, eficient,prin lucrarea Duhului sau prin har, harul este constitutiv Bisericii si el nu poate fi decat o lucrare inBiserica. Hristos nu poate mantui pe oameni decat imprimandu-li-Se in intre"imea Sa eficienta prinDuhul, chiar daca nu toti l pot asimila in toata adancimea si bo"atia acestei intre"imi.Dar aceastainseamna ca nu Se poate imprima cu o parte a Sa intr-un om, sau intr-un "rup de oameni, si cu alteparti in alti oameni, sau in alte "rupuri. El Se imprima ca acelasi Hristos intre", deci prin aceeasilucrare a Duhului sau prin acelasi har in toti.Dar prin aceasta se constituie, se perpetueaza, seadanceste si se imbo"ateste Biserica in viata nesfasita a lui Hristos. Daca este adevarat cuvantulSfantului rineu, ca )unde este Duhul, acolo este Biserica si unde este Biserica, acolo este Duhul Sfant),tot asa de adevarat e ca unde este harul sau lucrarea Duhului Sfant, acolo este Biserica si unde esteBiserica, acolo este harul. ar Duhul Sfant sau lucrarea Lui este acolo unde Se imprima in intre"imeHristos, cu trupul Lui indumnezeit, cu rezerva nesfasita de viata dumnezeiasca, pe care o putemdobandi, chiar daca nu l avem toti, si de la inceput, in toata adancimea Lui actuala, chiar daca uncredincios se dezvolta in credinta, in sfintenie si in cunostinta din acelasi Hristos, prin acelasi DuhSfant, mai mult decat altii. Desi fiecare se dezvolta in masura diferita, toti se dezvolta pe bazacredintei comune si deci a le"aturii comune cu &celasi Hristos, din aceeasi rezerva nesfasita de viatadumnezeiasca aflatoare in Hristos si comunicata prin Duhul, sau asimilata prin Duhul. Duhul Sfant e&celasi in toti, &celasi in toata Biserica in toti este acelasi Duh inte"ral al lui Hristos, sau aceeasilucrare adevarata a Duhului, sau acelasi har al Lui, chiar daca in unii e mai mult actualizat decat inaltii. Duhul lui Hristos cel inte"ral prezent tinde prin lucrarea Lui comuna in toti sa ne recapituleze petoti in Hristos, in viata Lui dumnezeiasca nesfasita. El nu cultiva prin aceasta lucrare dezbinarile intrecrestini nu e condus de vointa de a inchide cercul celor ce se impartasesc de Hristos. El creeaza prinlucrarea Lui in credinciosi dispozitia unitatii. Cel stapanit de tendinta dezbinarii nu este al Duhului luiHristos. Cel ce se desparte de Biserica nu este in harul lui Hristos, in efluviul vietii unitare a lui Hristos.Lucrarea aceasta a Duhului lui Hristos, sau harul, ne este absolut necesara pentru mantuire, daca

mantuirea inseamna impartasirea de viata dumnezeieasca din trupul Domnului Hristos si daca harul etocmai aceasta impartasire. Harul face inceputul mantuirii noastre si el ne este necesar tot timpul,pentru ca sa ne mantuim. Despre necesitatea lui la inceputul mantuirii, Domnul isus Hristos spune)imeni nu poate veni la 3ine, de nu-l va tra"e pe el (atal, Cel ce 3-a trimis pe 3ine) 4n. 5, 667. Dacaharul este iradierea ener"iei personale a lui Hristos in cei ce se deschid Lui prin credinta, el nu poate firapit ca o entitate impersonala. (rebuie sa existe o initiativa a lui Hristos cel personal, ca sa serealizeze relatia Lui mantuitoare cu un om credincios sau altul. Dar Hristos vrea ca toti sa semantuiasca. (ot despre acest inceput al mantuirii prin har spune isus Hristos )De nu se va naste cinevadin apa si din Duh, nu va intra intru imparatia lui Dumnezeu) 4n. $, %7. (rebuie sa intre intai Dumnezeuin mod voluntar in raza de existenta a omului, sa-Si trimita iubirea Lui spre acest om, ca acesta sapoata lua putere de viata noua. ar despre necesitatea in continuare a harului, Sfantul &postol !avelspune)Dumnezeu este cel ce lucreaza in noi si sa voim si sa lucram pentru bunavoire) 42ilip. 8, 9$Efes. 8, :7. Sau )Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos numai daca vom pastra cu tarie pana la sfasit

inceputul starii noastre in El) 4Evr. $, 967.esind din le"atura cu Dumnezeu cel personal, sau dinlucrarea Lui in noi, cadem din starea de mantuire si din inaintarea noastra in ea, indiferent la ce nivelam a+uns. umai in relatie pozitiva cu Dumnezeu ne mantuim, mai bine zis numai intr-o asemenearelatie cu Hristos, in a Carui umanitate ne este pusa la dispozitie infinitatea vietii dumnezeiesti, facutaproprie noua prin Duhul, sau prin harul Lui. De aici rezulta ca harul ni se da "ratuit, caci pe Dumnezeuca persoana nu-L putem forta sau obli"a prin nimic, ca sa intre in relatie cu noi. Dar Hristos nu nerefuza comunicarea vietii Sale prin har, dat fiind ca El e ipostasul dumnezeiesc de temelie al intre"iiumanitati, deci ipostasul deschis tuturor. Daca orice ipostas uman se caracterizeaza prin deschiderefata de alte ipostasuri, prin punerea in comunicare a naturii sale cu natura altor persoane umane, cu



atat mai mult se caracterizeaza prin aceasta postasul Cuvantului care S-a facut ipostas al naturiinoastre omenesti. 2iul lui Dumnezeu, purtator al infinitei vieti dumnezeiesti, a intrat prin trupul Sau incomunicativitate virtuala cu toti oamenii. Lucrarea Duhului sau harul Lui se indreapta din El spre toti.Se indreapta din pura Lui iubire, nu pentru vreun merit sau pentru fapte anterioare ale noastre.Desi"ur, in om au ramas dupa cadere unele porniri spre bine, spre spar"erea zidurilor e"oismului sau si,daca el le foloseste, se deschide harului ce i se ofera si aceasta il face pe om apt sa primeasca mai usor

harul lui Dumnezeu cel mantuitor. !rin calitatea de fiinta dialo"ica, ramane intr-un fel de dialo" slabitcu Cuvantul. &sa trebuie intelese cazuri ca al lui Corneliu Sutasul 42apte 9;, $%7. &ceasta putere saditade Dumnezeu, prin care fiinta noastra poate rezista pacatelor si face binele, au folosit-o unii mai multdecat altii, chiar inainte de primirea harului.n modul cel mai deplin a pus aceasta putere in lucrareSfanta 2ecioara 3aria, bucurandu-se din aceasta cauza si de un a+utor mai mare din partea luiDumnezeu. icolae Cabasila spune ca ea, punand aceasta )putere) in lucrare ca )nimeni altul), )amiscat pe Dumnezeu la iubire fata de om) si )a atras pe Cel nepatimitor si asa S-a facut om, pentru2ecioara, Cel ce era scabit de om din pricina pacatului).$$< Dar harul mantuitor vine chiar Sfintei2ecioare numai prin trupul asumat de 2iul lui Dumnezeu din ea, din primul moment in care a inceput saSi-l formeze. El in ea ca in planul ontolo"ic uman. & trebuit sa se articuleze real Dumnezeu Cuvantul incomunitatea umana, ca sa se extinda apoi din El, ca din omul central, starea de mantuire in totioamenii care cred. !uteri naturale spre bine se actualizeaza si in umanitatea in care Se extinde Hristoscu trupul Sau, prin lucrarea Duhului Sfant ce iradiaza din El. n situatia aceasta se afla Biserica. Darlucrarea Duhului sau harul lui Hristos imbiindu-se tuturor prin Biserica, intrucat Hristos este salasluit cutrupul Sau in ea, nu forteaza libertatea omului, adica nu lucreaza irezistibil, silindu-l sa-l primeasca sisa-l mantuiasca cu sila, cu sau fara conlucrarea lui. 2aptul ca nu se mantuiesc toti nu se datoreste decidecat necolaborarii unora din oameni cu harul, nu unei predestinari a unora spre mantuire, si a altoraspre pierzanie din partea lui Dumnezeu. Cine nu se mantuieste nu accepta sau nu mai accepta unireaeu-ului sau cu Eu-ul Duhului si deci cu eu-ul Bisericii, realizat in Duhul, sau n-a voit sa realizeze unireaeu-ului sau cu Eu-ul Duhului in eu-ul Bisericii. !rin aceasta s-a rupt si de relatia cu Hristos ca (u. ardaca eu-ul omenesc se realizeaza deplin in eu-ul Bisericii, aceasta despartire inseamna si o slabire aeu-ului sau, a libertatii sale, a realitatii sale ca subiect.Sfanta Scriptura afirma clar atat oferireaharului tuturor din partea lui Dumnezeu, cat si putinta omului de a-l refuza, sau faptul ca harul nu esteirezistibil. !rimul lucru il afirma spunand ca Dumnezeu )vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vinala cunostinta adevarului) 4 (im. 8, 67, ca Hristos )S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti) 4(im. 8, 57, ca )multi sunt chemati, dar putini alesi) 43t. 8;, 957. &l doilea lucru il spune Scriptura intoate acele locuri unde arata cum unii oameni, unele cetati sau poporul iudeu s-au impotrivit lucrarii

harului dumnezeiesc, sau chemarii lui Dumnezeu 4&poc. $, 8; 2apte 1, %9 3t. 8$, $1 s. %, 6 5%, 83t. 99, 89 etc.7.Sfanta Scriptura admite numai o predestinare conditionata de prestiinta lui Dumnezeu,privitoare la colaborarea sau necolaborarea unora cu harul Lui. )!e care mai inainte i-a stiut, pe aceiai-a si randuit sa fie asemenea chipului 2iului Sau) 4#om. :, 8<7. (ot asa trebuie sa fie intelese silocurile Efes. 9, 6-l9 2il. 8, 9$ Cor. 6, 1 si cap. < #om./ predestinare numai a unora la mantuirecontrazice iubirea lui Dumnezeu, manifestata in intruparea si in Crucea Domnului, si sensul universal-ontolo"ic al asumarii firii umane, cum si valoarea universala a Crucii Lui. / predestinare numai a unorasau a tuturor la mantuire coboara mantuirea la nivelul unei manipulari a fiintelor umane asemanateunor obiecte, nemaiintele"and-o ca o chestiune de comuniune intre Hristos ca persoana si oameni capersoane, comuniune pe care Hristos nu o poate oferi in mod arbitrar numai unora, si pe care oameniinu pot fi fortati sa o accepte. Daca Dumnezeu nu ofera comuniunea tuturor, inseamna ca nu socotestepe unii vrednici si capabili de comuniune prin insasi firea lor. Si nu-i socoteste pe oameni e"ali invaloare prin insasi firea data lor de El. &ceasta ar insemna o ne"are din partea lui Dumnezeu a insasi

creatiei Sale. n afara comuniunii cu Dumnezeu, deci a lucrarii Duhului in el, darurile omului nu se potdezvolta, deci ele i-ar fi date fara rost.

www.crestinortodox.ro

lucrarea sfantului duh sau harul dumnezeiesc si colaborarea libera a omului cu el

Documents