lucrare de licenta - reducerea emisiilor poluante la fabrica de cherestea
DESCRIPTION
Reducerea Emisiilor Poluante La Fabrica de CheresteaTRANSCRIPT
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ - BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE ŞI INGINERIA MEDIULUI
ÎNVĂŢĂMÂNT CU FRECVENŢĂ REDUSĂ
LUCRARE DE LICENŢĂ
Îndrumător:
Conf. Dr. Ana Virsta
Absolvent:
Olaru Adrian
BUCUREŞTI
2012
2
UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ
VETERINARĂ - BUCUREŞTI
FACULTATEA DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE ŞI INGINERIA MEDIULUI
ÎNVĂŢĂMÂNT CU FRECVENŢĂ REDUSĂ
Reducerea emisiilor poluante
a centralei termice de la
Fabrica de cherestea din Râmnicu Vâlcea
Îndrumător:
Conf. Dr. Ana Virsta
Absolvent:
Olaru Adrian
BUCUREŞTI
2012
3
CUPRINS
CAPITOLUL 1: DESCRIEREA CADRULUI NATURAL SI ANTROPIC...........................6
1.1. Utilizarea terenului în zona amplasamentului şi în vecinătatea acestuia..................................7
1.2. Capitalul natural al zonei Ramnicu Valcea ............................................................................8
1.3. Capitalul antropic al zonei Ramnicu Valcea .........................................................................16
CAPITOLUL 2: DESCRIEREA OBIECTIVULUI.................................................................23
2.1. Descrierea tehnologiei de prelucrare a lemnului....................................................................24
2.2. Schema tehnologică de fabricare a cherestelei de fag............................................................29
2.3. Emisii de poluare în aer..........................................................................................................38
2.4. Ape uzate................................................................................................................................40
2.5. Deşeuri solide şi substanţe periculoase..................................................................................40
2.6. Poluarea solului......................................................................................................................41
CAPITOLUL 3: IMPACTUL EMISIILOR POLUANTE ASUPRA FACTORILOR DE
MEDIU.........................................................................................................................................43
3.1. Evaluarea impactului asupra factorului de mediu AER.........................................................44
3.2. Evaluarea impactului asupra factorului de mediu SOL-SUBSOL.........................................45
3.3. Evaluarea impactului asupra factorului de mediu APA.........................................................46
3.4. Evaluarea impactului asupra factorului de mediu ASEZARI UMANE.................................47
3.5. Evaluarea impactului asupra factorului de mediu BIODIVERSITATEA..............................48
3.6. Concluzii.................................................................................................................................48
CAPITOLUL 4: MASURI DE REDUCERE A IMPACTULUI ASUPRA FACTORILOR
DE MEDIU APA SI AER...........................................................................................................50
4.1. Descrierea centralei termice.................................................................................................51
4.2. Descrierea statiei pentru dedurizarea apei.........................................................................55
4.3. Măsuri de reducere a poluării aerului..............................................................................60
4.4. Masuri de reducere a poluarii cu ape uzate incarcate cu cloruri ...........................................61
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................62
4
Lista Tabele
Tabel 1.1. Ocuparea terenului
Tabel 1.2. Folosinta terenurilor
Tabel 2.1. Compoziția chimică elementară medie a lemnului
Tabel 2.2. Compoziția elementară a lemnului de diverse proveniențe
Tabel 2.3. Limitele practice de variație a compoziției chimice a principalelor specii
lemnoase din pădurile României (%)
Tabelul 4.1. Parametri Cazan
Tabelul 4.2. Caracteristici termodinamice Cazan
Tabel nr. 4.3. Caracteristici tehnice
Tabelul 4.4. Regimul de functionare
5
Lista Planse
1. Plan de amplasament
2. Plan de situatie
3. Schema tehnologica
4. Schema dedurizare
5. Schema filtru
6
CAPITOLUL 1
DESCRIEREA CADRULUI NATURAL SI ANTROPIC
7
1.1. Utilizarea terenului în zona amplasamentului obiectivului şi în
vecinătatea acestuia
Municipiul Râmnicu Vâlcea, reşedinţa judeţului Vâlcea, este situat în zona centrală a
judeţului, la 195 km de Bucureşti (DN 7, E 81), 118 km de Craiova (DN 64), 100 km de Sibiu
(DN 7, E 81), 130 km de Târgu Jiu (DN 67), 60 km de Piteşti (DN 7, E 81).
Municipiul Râmnicu Vâlcea se află în zona colinară a Carpaţilor Meridionali, la o
altitudine medie de 250 m, pe malul drept al râului Olt, la confluenţa acestuia cu râul Olăneşti şi
este traversat de meridianul de 24°22'21" E şi de paralela 45°07' N.
Municipiul Râmnicu Vâlcea este situat la distanţe aproape egale (cca. 20 km) de trei
importante staţiuni balneo-climaterice, frecventate de turişti din ţară şi străinătate: Călimăneşti-
Căciulata-Cozia, Băile Olăneşti şi Băile Govora. El se întinde pe o suprafaţă de 8.952 ha, din
care 3.495,41 ha intravilan Populaţia la 01.07.2004 era de 111.497 persoane. Densitatea
populaţiei la aceeaşi dată era de 1.252,8 locuitori/km2.
Proprietar: S.C. Hardwood S.R.L.;
Adresa firmei: Rm. Vâlcea, str. Mihai Viteazu nr. 3;
Forma de propietate: privată;
Regim de lucru: 16 ore pe zi, 5 zile pe săptămână; aprox. 260 zile pe an;
Vecinătăţi: Nord: S.C. MINET S.R.L.;
Est: S.C. BOROMIR S.R.L.;
Sud: S.C. METAL TEHNIKS S.R.L.;
Vest: sat Copăcelu.
Traficul rutier în zonă este intens, deoarece prin Municipiul Râmnicu Vâlcea şi implicit
la mică distanţă de obiectiv trece o arteră rutieră internaţională, şi anume DN 7, respectiv E81,
aici traficul fiind reprezentat de toate categoriile de autovehicule. Traficul feroviar este, de
asemenea, intens deoarece linia de cale ferată ce trece prin Municipiul Râmnicu Vâlcea, face
legătura între Transilvania şi Oltenia, cu deservire directă ce se află în aceste două zone.
Accesul la obiectiv este posibil cu mijloace rutiere (autovehicule de mic, mare si foarte
mare tonaj) cât şi pe calea ferată. Facilităţile de acces permit derularea în bune condiţii a
activităţii de aprovizionare şi desfacere a produselor societăţii.
8
Activitatea de producţie din cadrul S.C. Hardwood S.R.L., Râmnicu Vâlcea se desfăşoară
în spaţiile aflate în interiorul unor clădiri proprii, pe un teren inclus în proprietatea firmei şi, ca
urmare, se regăseşte în planul de urbanizare şi amenajare a teritoriului Mun. Râmnicu Vâlcea.
Tabel 1.1. Ocuparea terenului
1.2. Capitalul natural al zonei Ramnicu Valcea
1.2.1. Relief.
Județul Vâlcea are un relief variat ce se desfășoară în trepte: la Nord se înalță Munții
Făgărașului și Lotrului, care, împreună cu Munții Căpățânii și Coziei, închid Depresiunea
Loviștei. La Sud se află o treaptă mai joasă corespunzătoare zonei subcarpatice, dominată de
dealuri prelungi si Podișul Getic.
Județul Vâlcea este situat în partea central-sudică a României, fiind intersectat de paralela
45” latitudine nordică şi de meridianul de 24” latitudine estică.
Municipiul Râmnicu Vâlcea este amplasat în Subcarpaţii Getici, la 18 km distanţă de
defileul Oltului în lunca râului şi formează la confluenţă cu râul Olăneşti o zonă de cârlig cu
orientarea N . S.
Lărgimea maximă a luncii este de 2,5 km în partea de nord, de 1,9 km în zona centrală şi
de 2 km în zona sudică. Zona dealurilor este împădurită cu esenţe de foioase, în care predomină
stejarul.
Nr. Crt. Denumire spaţiu Suprafaţa în mp
1. Platformă betonată 1.500
2. Birouri 100
3. Hală producţie 300
4. Centrală Termică 100
Suprafaţa firmei 1.000
9
Oraşul este amplasat pe terasele albiei majore a râului Olt, care sunt evidenţiate mai mult
în partea de vest, deoarece în zona estică dealurile coboară până aproape de firul apei.
Se disting două terase. În trecut aglomerarea urbană era dispusă pe terasa superioară,
datorită frecventelor inundaţii produse de Olt. Ulterior, după amenajarea hidroelectrică a Oltului,
aria de locuit s-a extins şi pe terasa inferioară, pericolul inundaţiilor fiind înlăturat.
Partea vestică a oraşului se întinde de-a lungul râului Olăneşti, majoritatea clădirilor fiind
amplasate pe malul stâng al acestui rau.
1.2.2. Clima.
Relieful variat a determinat nuanțări ale climatului temperat-continental moderat,
corespunzătoare treptelor orografice, montan, și deluros. La altitudini mijlocii și mici
temperatura anuală variază intre 2-6 C.
Din punct de vedere climatic, zona Râureni-Vâlcea în care este situat perimetrul de
ameliorare este temperat continentală moderată.
Condiţiile climatice sunt caracteristice climatului temperat-continental cu medii anuale
ale temperaturii de între 100C şi 10,6
0C, cu precipitaţii normale a căror medie anuală este
cuprinsă între 500 şi 900 mm (caracteristică depresiunilor subcarpatice) şi vânturi de mică
intensitate cu viteze moderate.
Aceste caracteristici, precum şi umiditatea relativă a aerului ce variază între 71 şi 78 %,
precum şi numărul mare de zile cu insolaţie maximă favorizează răspândirea viţei de vie, a
nucului şi a altor pomi fructiferi. Toamnele sunt lungi, iar numărul zilelor cu ceaţă este în medie
de 52 zile pe an.
Menționez că în ultima perioadă climatul s-a modificat de la normal, în câțiva ani la rând,
manifestându-se extreme de temperatură, atât vara(ajungându-se la temperaturi de 38-42 C ) cât
și iarna (-25 C), timp de mai multe zile. Acest lucru contribuie la acceleratea proceselor de
degradare.
10
1.2.3. Structura geologică.
Localitatea Râmnicu Vâlcea se situează ,din punct de vedere geologic, pe rama nordică a
Depresiunii Getice.
Depresiunea Getică s-a format în urma ridicării zonei cristalino-mezozoice a Carpaților
Meridionali. În mișcarea de scufundare a marginii sudice a Carpaților a fost antrenată și
marginea nordică a platformei Moesice, astfel încât Depresiunea Getică prezintă un fundament
mixt, avand caracteristici tectonice diferite.
Amplasarea localității Râmnicu Vâlcea, pe flancul Nordic al Depresiunii Getice, are ca
rezultat o alcătuire geologică complexă, în care se regăesc două etaje structurale și anume:
fundamentul de tip carpatic metamorfozat și cutat și învelișul sedimentar cretacic și Neozoic,
afectat la rândul său de fenomene de cutare.Fundamentul în zona localității Râmnicu Vâlcea este
situat la adâncimi ce depășesc 2000 m. Acesta se întinde pe arii largi în Munții Făgăraș, Lotru și
Căpățânii. Aparține unității structurale cunoscută sub denumirea de Pânza Getică.
Fundamentul este constituit din roci cristaline rezultate în urma a două cicluri tectono-
magmatice, anume: ciclul prebaikalian și ciclul Baikalian.
Rocile mezometamorfice aparținând ciclului prebaikalian constituie o suită groasă de
câteva mii de metrii, alcătuind integral Munții Lotru, Cibin și Sebeș. Spre Est, depozitele
oligocene sunt reprezentate prin șisturi disodilice și menilite tipice.
1.2.4. Potențialul seismic al zonei.
Conform Normativului pentru proiectarea antiseismică a construcțiilor de locuințe social-
culturale, agrozootenice și industrie, orașul Râmnicu Vâlcea se incadrează în zona D, din punct
de vedere al valorilor coeficienților Ks, ceea ce înseamnă Ks-0,16, iar din punct de vedere al
perioadelor de colț Tc sau în zona Tc-10.
Pe baza din tabelul A2 al Normativului menționat mai sus, rezultă că municipiul
Râmnicu Vâlcea se încadrează în zona de intensitate seismica VII experimentală în graficele
MSK.
11
1.2.5. Solul.
Ca urmare a condițiilor foarte variate de relief,clima și rocă pe teritoriul orașului
Râmnicu Vâlcea se întâlnește o gamă variată de soluri.
În zona înaltă sub o vegetație caracteristică a pădurilor de foioase și într-o climă
semiumedă s-au format solurile brune argilo-iluviale.
Caracteristic acestor soluri este prezența orizontului Bt (argiloiluvial)
Indicii fizici arată solurile ca fiind testate CGv=1,50- 1,60/cm³ în Ao și 1,50-1,65 g/cm³
în Bt.
Poziția totală și de aerație este mică și foarte mică pe tot profilul, valorile indicilor
hidrofizici fiind: hidroscopicitatea, coeficientul de ofilire, capacitatea de câmp sunt mijlocii.
Conductivitatea hidraulică este mică.
Ca urmare a diversității condițiilor fizico-geografice și a factorilor care au contribuit la
formarea solurilor materialului procentual, la formele de relief,climă și activitatea biologică a
solurilor extinse pe zona Râureni a județului Vâlcea. Restricțiile de folosință datorate în
principal stării de calitate a solurilor de preabilitate a terenului și a solului. Făcând parte dintre
comunitățile administrative așezate cu hotarul nordic pe culmilr cele mai înalte ale Carpaților
Meridionali, Județul Vâlcea este caracterizat ca fiind o excelență, un teritoriu de munte și deal.
Modul de dispunere a reliefului în fâșii orientate pe direcția Est-Vest și înclinate trepte,
de la Nord la Sud, constituie o altă caracteristică importantă ce a contribuit la formarea solurilor,
a materialului parental, climei, activității biologice. Astfel se poate afirma că datorită acestor
factori solurile din zona Râureni prezintă o mare varietate morfo-funcțională.
1.2.6. Topografia.
Orașul Râmnicu Vâlcea este situat în zona dealurilor Subcarpatice getice, la răspântia
unor vechi denumiri comerciale,unde se întretaie paralela de 45 7 latitudine nordică cu
meridianul 24 22 21 longitudine estică la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord,
aflându-se în plină zonă temperată, cu cele mai favorabile condiții climatice pentru dezvoltarea
vieții omenești. Râmnicu Vâlcea este amplasat în Subcarpații Getici la 18 Km la defileul Oltului
, în lunca râului și formează, la confluența cu Olănești, o zonă cârlig cu orientarea Nord și Sud.
Lărgimea maximă a lunii este de 2,5Km în partea de Nord, de 1,9 Km în zona centrală și de 2
12
Km în zona sudică. Municipiul Râmnicu Vâlcea are o suprafață de 6.221 ha și împreună cu
comuna subterană Goranu se ridică șa 8,866ha.
Orașul se învecinează cu urmatoarele localități: comuna Bujoreni laNord se întinde de la
Est de dealul Troian și la Sud-Vest de dealul Petrișor. La Nord hotarul municipiului Râmnicu
Vâlcea este marcat de dealul Cetățuia. Orașul este amplasat pe terasele Oltului,care sunt
evidențiate mai mult în partea de vest, deoarece în zona estică dealurile coboară până aproape pr
firul apei. Se disting două terase. În trecut, aglomerarea urbană era dispusă pe terasa superioară
datorită frecventelorinundații pe care le produce Oltul. Prin lucrările de amenajare a râului și prin
construcția barajelor, aria de locuit s-a extins și pe terasa inferioară, pericolul inundațiilor fiind
înlăturat.
Altitudinea medie a localității este de 240-260m în cadrul județului.orașul fiind situat în
partea Central-Estică, iar Subcarpații Getici se încadrează în Subcarpații Vâlcii, între Olteț și
Topolog.
1.2.7. Apa Subterană.
În Subcarpații Getici constituția litologică, incluzând depozitele mio-pliocene cutată, care
merg de la conglomerate, gresii, argilă, solifere,friabile argilo-nisipoase și pietrișuri fluviatile,
îndeplinește condițiile excelente pentru înmagazinarea apelor subterane.
Deosebit de bogată în orizonturi acvifere este lunca și terasele Oltului din acest sector, de
unde provin însemnate cantități de apă potabilă. În general, însă, apele freatice, fiind mai adânci,
nu reușesc să alimenteze, în mod eficace, rețeaua de suprafață, din care cauză unele râuri seacă
vara, iar cele cu izvoare în munte pierd o însemnată cantitate de apă prin infiltrație. Apele de
adâncime din zona studiată apar la suprafață sub formă de izvoare sulfuroase, iodurate, sărate
sau oligominerale.
Apele freatice din Piemontul Getic cu mineralități totale cuprind intre 329 mg/L,
1,500mg/L cu o valoare mai redusă în pietrișuri,atunci când acestea sunt freatice. Resursele de
apă subterană pot fi caracterizate după localizare. În partea du Sud a județului Vâlcea există
stratele exploatabile, relativ intens, în rest existând disponibilități pentru satisfacerea
necesităților de apă potabilă ale zonei Râureni. În zona Râureni există fabrici și depozite, apele
subterane fiind, în mare parte, puternic clorurate și deci nepotabile.
13
Ca și la apele de suprafață, distribuția apei subterane este diferită de la o zonă la alta, ea
deptinzând de caracteristicile geografice și de relief. În județul Vâlcea apa subterană constituie
principala sursă de alimentare cu apă potabilă din mediul rural. De asemenea, variația calității
apei, din cauze naturale, poate fi semnificativă și, în timp, periodică sau neperiodică de cauză
biotică sau abiotică, internă sau externă aceleiași mase de apă.
Variațiile depind mult de regimul hidrologic al respectivei ape de suprafață și de originea
și comportarea fizico-chimico-biologică a diverșilor constituenți. Apele de suprafață pot avea
compoziție variabilă și fără a fi poluate de om.
Principalele substanțe ce se găsesc în mod natural dizolvate în apă au și influențe
considerabile asupra calității ei și a posibilităților folosințe umane, lucru de care trebuie ținut
cont înainte de a analiza nivelul și impactul poluanților de origine antropică.
1.2.8. Ape de suprafață.
Teritoriul orașului Râmnicu Vâlcea aparține în întregime bazinului hidrografic al Oltului.
Principalele ape care curg pe teritoriul studiat sunt Oltul și Olăneștiul.
Oltul străbate teritoriul județului Vâlcea pe aproximativ 130 Km, coborând de la Râul
Vadului, până în Sud de Drăgășani, aproximativ 210 m. Astfel, rezultă o pantă medie de peste
1,5m/Km. Alimentarea din zona de munte îi sporește debitul mediu multianual, la peste 15m/s la
Râmnicu Vâlcea.
Se impune ca în cadrul bazinelor hidrografice să se adopte măsuri eficiente de
amenajarea în primul rând a versanților și a organismelor torențiale care sunt principalele surse
de aluviuni.
Supravegherea apelor curgătoare de suprafață din județul Vâlcea-bazinul hidrografic Olt-
s-a realizat în anul 2011, prin determinări fizico-chimice și biologice, fiind efectuate pe probe de
apă preluate din 12 secțiuni de control de ordinul I și II. Recoltările de apă pentru analizele
fizico-chimice s-au efectuat lunar la secțiunile de ordinul I Olt, în zona Râureni.
În urma prelucrării statistice a rezultatelor analizelor, unele concentrații au fost măsurate
și comparate cu limitele lor maxime, încadrându-se astfel în acțiunile monitorizate.
În secțiunea Râureni, datorită aportului de apă curată a afluenților, în ceea ce privește
regimul de oxigen care se păstrează în limitele categoriei a II-a, din punct de vedere chimic, cât
și biologic.
14
În concluzie, se poate aprecia că în anul 2011 calitatea apelor de suprafață pe teritoriul
Vâlcea, s-a menținut constantă față de anul 2010. Din punct de vedere al indicilor de
caracterizare generala, apele de suprafață se încadrează în proporție de 73,9% în categoria I de
calitate și 26,1% în categoria a II-a de calitate. Sub raport colectiv indicatorii fizico-chimici ai
apei, nu au influențat negativ dezvoltarea ecosistemului acvatic. Rețeaua hidrografică este
dominată de prezența râului Olt și a afluenților principali: Lotru, Olânești, Govora, Pesceana,
Olteț, Topologu.
1.2.9. Resurse primare şi secundare
Resursele municipiului, necesare funcţionării şi îndeplinirii cerinţelor minimale de
vieţuire şi muncă a locuitorilor săi, sunt asigurate atât de capitalul natural existent în zonă, cât şi
de capitalul antropic, construit şi realizat de agenţii economici care fiinţează pe teritoriul acestui
centru urban.
Dintre ele, apa şi solul sunt esenţiale pentru creşterea prezentă şi viitoare a municipiului,
de existenţa lor, în cantitatea şi calitatea necesară, depinzând durabilitatea dezvoltării.
Resursele de apă. Principala resursă a municipiului o constituie râul Olt cu lacurile sale
de acumulare Râmnicu Vâlcea, Râureni şi Govora, dar şi râul Olăneşti, al cărui curs inferior se
termină pe teritoriul municipiului. Accesul la acviferul de mică adâncime pentru scopuri potabile
a fost limitat în ultimii 50 de ani datorită deteriorării calităţii acestuia, urmare diverselor
activităţi antropice, iar sursele de suprafaţă existente în zonă nu sunt o soluţie, deşi au acoperit
necesarul de apă, datorită impurificării lor.
Resursele de sol. Municipiul Râmnicu Vâlcea dispune de o suprafaţă totală de 8952 ha cu
un P.O.T (procent de ocupare a terenului) de 21%. În afara imenselor pierderi cauzate de
urbanizare, solul municipiului Râmnicu Vâlcea a suferit o degradare generală a terenurilor şi
habitatelor, atît antropică cât şi naturală, care îşi manifestă efectele prin imposibilitatea utilizării
terenurilor la categoria de folosinţă iniţială.
15
Folosinţa terenurilor Suprafaţa (ha)
Construcţii şi infrastructuri 1955
Terenuri arabile 1831
Plantaţii viticole şi pomicole 740
Pajişti (pasuni si fanete) 1104
Terenuri forestiere 2741
Ape şi bălţi 581
Total 8952
Tabel 1.2. Folosinta terenurilor
Resursele minerale. În municipiul Râmnicu Vâlcea, cu excepţia resursei de apă care se
găseşte în perimetrul municipiului şi este folosită în scopuri industriale, utilitare şi casnice,
celelalte resurse minerale - ca păcura, cărbune, gaze naturale (necesare industriei energetice) -
sunt aduse de la mari distanţe din judeţ (lignit de la Berbeşti-Alunu, gaze prin reţeaua de
transport şi distribuţie) sau importate. Aceasta zonă nu dispune de alte zăcăminte minerale
exploatabile.
Vegetaţia forestieră. Dealurile din jurul oraşului sunt acoperite cu păduri de gorunete,
gorunete făgete şi făgete. Pe lângă speciile dominante ca fagul şi gorunul, apar şi carpenul, teiul,
frasinul, jugastrul, ulmul şi salcâmul. Etajul de arbuşti este format din alun, lemn câinesc, corn,
soc, clocotiş şi iederă ca plantă agăţătoare. Vegetaţia ornamental din parcurile şi zonele de
versant cuprinde: bradul argintiu, molidul, pinul, zada, arinul, plopul şi salcia.
Resursele energetic. Din punct de vedere energetic, municipiul îşi asigură producerea
energiei necesare desfăşurării tuturor activităţilor umane, pe plan local, prin două societăţi (cu
capital majoritar de stat) şi anume:
S.C. CET Govora S.A. care asigură producerea şi furnizarea agentului termic pentru
industrie şi încălzirea locuinţelor, precum şi a energiei electrice (generată prin arderea
combustibililor convenţionali); este primul producător independent de energie din ţară.
Sucursala Hidrocentrale Râmnicu Vâlcea care produce şi furnizează energie electrică,
prin uzinele hidroelectrice Râmnicu Vâlcea, Râureni şi Govora, în reţeaua naţională.
16
Dispeceratul energetic naţional asigură, la cerere necesarul de consum pentru municipiul
Râmnicu Vâlcea.
Resurse alimentare. Din punct de vedere alimentar, municipiul Râmnicu Vâlcea este
asigurat prin producţia de carne, lapte şi ouă, majoritatea societăţilor cu profil alimentar având
centrele de tăiere (abatoare) şi prelucrare pe teritoriul oraşului, iar pe cele de achiziţie în imediata
vecinătate a acestuia, respectiv la cel mult 20-30 km distanţă. De asemenea, producerea făinii şi a
pâinii se face prin unităţi specializate care fiinţează pe raza municipiului, materia primă, grâul,
fiind cultivată şi produsă in cantităţi suficiente în zonele limitrofe. În ceea ce priveşte restul
vegetalelor (legume şi fructe), suprafeţele cultivate în acest scop nu asigură o producţie
suficientă întregii populaţii a oraşului, pieţele fiind aprovizionate din alte surse decât cele locale.
1.3. Capitalul antropic al zonei Ramnicu Valcea
1.3.1. Activităţi economice
Contextul în care se plasează actual municipiul Râmnicu Vâlcea, din punct de vedere
economic, este cel în care evoluează economia românească de 20 ani, adică cel al tranziţiei către
economia de piaţă, un proces complicat şi mult mai îndelungat decât s-a sperat. Situaţia
moştenită de la regimul trecut, pe de-o parte, incoerenţa şi viteza redusă de realizare a reformei
economice pe de altă parte, au întârziat înscrierea ţării noastre pe drumul către o integrare
europeană rapidă.
Radiografia stării economice a municipiului Râmnicu Vâlcea arată că evoluţia ei este
departe de a se înscrie pe coordonatele dezvoltării durabile. Declinul prelungit al economiei
naţionale şi, implicit, al economiei locale a creat tensiuni şi dezechilibre majore între
componentele socială şi economică ale societăţii, pe de o parte, şi între acestea şi mediul
înconjurător, pe de altă parte.
Provocarea de a decide asupra direcţiei în dezvoltarea economică locală pune în faţa
administraţiei municipale probleme din cele mai complexe. Viaţa urbană este afectată de
numeroşi factori care reclamă un demers global: economici, tehnologici, socialculturali,
ambientali sau juridici.
17
Din această cauză, dezvoltarea economică a municipiului urmează a se baza pe analize,
studii, analize şi responsabilităţi subsumate conceptului de dezvoltare durabilă, pe care Agenda
21 îl promovează consecvent şi unitar.
Strategia trebuie să ţină cont de dinamism în dezvoltare şi să se bazeze pe structuri mixte
alcătuite din întreprinderi mari, mici şi mijlocii, locale şi străine, pe colaborarea acestora cu
unităţi din judeţ şi nu numai, cu întreprinderi care asigură valorificarea superioară a resurselor
naturale existente, si sa creeze noi locuri de muncă intr-un mediu de viată curat şi sănătos.
Agricultura. Dezvoltarea şi modernizarea agriculturii este o sarcină de prim ordin pentru
asigurarea securităţii alimentare a cetăţenilor oricărei localităţi. Prin fondul funciar de care
dispune, Municipiul Râmnicu Vâlcea poate să-şi asigure independenţa alimentară la o serie de
produse, inclusiv anumite cantităţi pentru export. Important este ca pe aceste suprafeţe să fie
structurată o producţie agricolă care să satisfacă prioritar nevoile populaţiei oraşului cu legume şi
fructe proaspete sau conservate, şi să permită dezvoltarea unui puternic sector zootehnic pentru
acoperirea nevoilor de carne, lapte şi ouă. În relansarea zootehniei din Municipiul Râmnicu
Vâlcea se impune o analiza obiectivă a cauzelor care au generat scăderea dramatică a efectivelor
de animale în ultima perioadă şi, prin măsuri locale şi cu sprijin guvernamental, acest sector să
fie revigorat.
Industria. Industria oraşului a cunoscut în ultimii ani un proces de restructurare şi
privatizare. Totodată s-au constituit noi operatori economici cu capital privat care au compensat
în parte urmările negative generate de inconsecvenţele din acest interval de tranziţie la economia
de piaţă. Astfel, cu toată dezvoltarea sectorului privat, ponderea lui în activitatea industrială
continuă să fie nesatisfăcătoare. În top se menţine industria chimică, cu o pondere de 68,89% din
totalul cifrei de afaceri a industriei prelucrătoare, industria alimentară şi a băuturilor alcoolice cu
10.25% şi industria construcţiilor de maşini şi prelucrării metalelor cu 8,78%. Aceste sectoare
realizează 88% din cifra de afaceri a industriei prelucrătoare din Municipiul Râmnicu Vâlcea,
fapt ce ilustrează insuficiente preocupări de diversificare a sferei productive în perspectiva
dezvoltării durabile pe modele mai puţin poluante.
Construcţiile. Modificarea structurală a surselor de finanţare şi reducerea drastică a
potenţialului investiţional, la care se adăugă cadrul legislativ instabil şi incoerent care nu a
stimulat investiţiile străine şi autohtone, a făcut ca activităţile de construcţii să înregistreze o
scădere continuă într-o perioadă lungă de timp. În anul de referinţă, ca şi în ceilalţi ani, au fost
18
realizate lucrări de modernizare şi structurare la unităţile de pe Platforma Industrială Sud, din
care o mare parte au vizat protejarea mediului şi eliminarea surselor de poluare, precum şi
amenajări diverse la societăţile comerciale nou înfiinţate. O pondere importantă şi cu caracter de
continuitate (la un nivel relativ stabil) au prezentat-o lucrările de construcţii finanţate din
fondurile Primăriei Municipiului Râmnicu Vâlcea, care au vizat rezolvarea unor priorităţi,
precum: locuinţe sociale, cămin de bătrâni, modernizări de clădiri, zona de agrement Nord,
infrastructuri edilitare (extindere reţele distribuţie apă potabilă şi canalizare, reabilitare reţele
termice, extindere reţea gaze naturale etc).
Turismul. Situat la intersecţia paralelei 45°07. latitudine nordică cu meridianul
24°22.21.. longitudine estică, la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord, în plină zonă
temperată, cu cele mai favorabile condiţii de dezvoltare a vieţii omeneşti, Municipiul Râmnicu
Vâlcea este aşezat pe una din principalele rute internaţionale ce leagă Europa Centrală de
Peninsula Balcanică (E 81; DN 7). La numai 180 km de Bucureşti, capitala României, 105 km
faţă de Sibiu şi 40 km faţă de Curtea de Argeş, oraşe cu un bogat trecut istoric, Râmnicu Vâlcea
deţine importante vestigii istorice care au fost puse în valoare doar parţial. Cadrul natural,
condiţiile noi create prin amenajările hidroenergetice de pe râul Olt, care au înzestrat oraşul cu
două mari lacuri de acumulare, cât şi apropierea, la numai 18-20 km, de staţiunile
balneoclimaterice Olăneşti, Govora, Călimăneşti - Căciulata - Cozia, avantaje la care se adaugă
accesul deosebit de comod către zona Voineasa - Vidra, staţiuni montane în plin proces de
afirmare, fac din municipiul Râmnicu Vâlcea una din localităţile României în care turismul poate
să devină, în perspectivă, principala activitate economică. În acest context trebuie regândită şi
redefinită oferta turistică a oraşului, care trebuie să permit dezvoltarea dotării materiale, a
serviciilor complexe şi atractive pentru turiştii din ţară şi din afara ei, şi nu în ultimul rând
atragerea investitorilor străini.
Comerţul. Ca în întreaga ţară, şi în municipiul Râmnicu Vâlcea comerţul şi serviciile în
general, au cunoscut în ultimii ani un trend ascendent, aceste activităţi asumându-şi, în bună
măsură, rolul de .absorbant. al forţei de muncă disponibilizată din sectoarele industrial
restructurate şi de diversificare a ofertei generale pe fondul unui plus de produse în principal
provenite din import care au fost puse la dispoziţia populaţiei. Reformele structurale operate în
formarea şi funcţionarea unităţilor economice şi aplicarea mecanismelor pieţei concurenţiale au
determinat mutaţii importante în profilul întreprinderilor comerciale din oraş, capitalul privat
19
fiind practic generalizat. Însă activitatea de comerţ, deşi este reprezentată de 2962 agenţi
economici (peste 65% din numărul acestora pe municipiu) concentrează numai 16,4% din
numărul mediu de salariaţi din oraş şi participă cu aproximativ ¼ la cifra de afaceri şi profitul
brut obţinut în întreaga activitate economică a oraşului. Dezvoltând analiza, observăm că grupa
societăţilor comerciale cu ridicata (ce este reprezentată de 709 agenţi economici, adică 23,9%),
deşi concentrează 33,4% din numărul angajaţilor, realizează 60,6% din cifra de afaceri şi 55,8%
din profitul brut al acestui domeniu de activitate, în timp ce la cei 2253 agenţi economici din
comerţul cu amănuntul (76,1% din total) cu 66,6% din numărul angajaţilor se înregistrează
numai 39,4% din cifra de afaceri şi 44,2% din profitul brut.
1.3.2. Serviciile
Reţeaua stradală, transportul. Municipiul Râmnicu Vâlcea este străbătut pe direcţia
nord-sud de strada .Calea lui Traian., stradă care se incadrează în categoria a II-a cu patru benzi
de circulaţie (14,00 m lăţime) pe porţiunea dintre pasajul rutier superior al drumului naţional şi
european DN 7 (E 81): Bucureşti . Piteşti . Râmnicu Vâlcea Sibiu şi ieşirea din zona industrială
sud. Traseul străzii se suprapune, pe o porţiune, cu traseul drumului naţional DN 67 Caracal -
Drăgăşani - Râmnicu Vâlcea - Olăneşti. Pe segmentul menţionat, strada are îmbrăcăminte
asfaltică. În zona centrală, unde se află majoritatea instituţiilor publice şi administrative,
principalele bănci şi magazine, ca şi în cartierele rezidenţiale sau zonele industriale, reţeaua
stradală este proiectată şi realizată pentru a face faţă cerinţelor actuale, arterele rutiere
încadrându-se în categoriile II şi III, fiind în ultimii ani modernizate prin lărgirea benzilor de
circulaţie şi prin refacerea îmbrăcăminţii asfaltice. Cu toate acestea, lipsa locurilor de parcare şi
constrângerile spaţiale locale se răsfrâng asupra fluidităţii traficului, cu consecinţe negative
privind protecţia aerului la nivelul solului. Transportul în municipiul Râmnicu Vâlcea este
organizat în aşa fel încât să asigure atât circulaţia mărfurilor, cât şi a călătorilor spre diverse
destinaţii, intra-urbane sau periurbane. Transportul în comun se realizează pe distanţă medie şi
lungă şi este asigurat de societăţi de transport autorizate. În prima categorie intră mijloacele de
transport în comun, care asigură legătura cu localităţile situate la o distanţă sub 20 km, spre
staţiunile balneo-climaterice Băile Olăneşti, Băile Govora, Călimăneşti-Căciulata şi Băbeni, iar
în a doua categorie, mijloacele auto ce asigură comunicaţiile municipiului cu alte oraşe. În
20
interiorul municipiului transportul în comun este asigurat de autobuze, maxitaxi-uri şi de taxi-uri
particulare, ce acoperă în suficientă măsură cerinţele de transport.
Alimentare cu apă şi canalizare. Municipiul Râmnicu Vâlcea este alimentat cu apă din
surse proprii (sursă subterană: Vlădeşti şi sursă de suprafaţă: Cheia) şi cu apă potabilă cumpărată
de la alte unităţi (sursa de suprafaţă: Brădişor si S.C. OLTCHIM S.A. sursa subterană: Bistriţa).
Reţeaua de distribuţie a apei are o lungime de 177,4 km cu diametre între 50 şi 600 mm,
funcţionează în sistem inelar şi este realizată din oţel în proporţie de 93%, fontă 5% şi
azbociment 2%. Reţeaua de canalizare existentă în municipiul Râmnicu Vâlcea este realizată cca.
30% în sistem divizor şi 60% în sistem unitar. Reţelele de canalizare care colectează apele uzate
menajere, pluviale şi industriale au o lungime totală de 143,7 km, compunându-se atât din
canalele principale, cât şi din cele de legătură.
Sistemul termoenergetic. Municipiul Râmnicu Vâlcea dispune de alimentare centralizată
cu agent termic şi apă caldă de consum pentru cca 104.000 persoane, majoritatea având
domiciliul în blocuri de locuinţe. Energia termică pentru întreg oraşul se asigură prin
termoficare, sursa pentru agentul termic primar fiind C.E.T Govora S.A.
Depozitarea deşeurilor. În municipiul Râmnicu Vâlcea serviciile de colectare şi transport
deşeuri sunt asigurate de: S.C. URBAN S.A Râmnicu Vâlcea, S.C. GENERAL BIM S.R.L şi
S.C. CIVIC S.R.L - care colectează şi transportă deşeuri menajere de la populaţie şi agenţii
economici; PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM. VÂLCEA – prin Administraţia Domeniului
Public asigură serviciul de curăţenie stradală şi întreţinerea spaţiilor verzi. Transportul deşeurilor
de la producătorii de deşeuri se realizează atât cu maşini specializate 10 autogunoiere
compactoare şi 2 autocontainiere cât şi cu alte mijloace de transport (5 tractoare). Aproximativ
95% din parcul auto al societăţilor prestatoare de servicii de salubritate prezintă o uzură
avansată, având o vechime de peste 8 ani. În ceea ce priveşte colectarea deşeurilor stradale,
aceasta se realizează de către serviciul primăriei, cu un efectiv de 80 de lucrători şi un parc auto
insuficient, format din: o automăturătoare performantă, fabricaţie Mercedes-Faun şi 4 tractoare.
Din analizele efectuate rezultă că pentru evacuarea deşeurilor municipale (menajere şi stradale)
este necesară înnoirea parcului auto, precum şi achiziţionarea de utilaje de mică mecanizare
specific curăţeniei stradale.
Reciclarea deşeurilor. O parte din materialele refolosibile (hârtie, carton, sticlă, fier) se
recuperează direct de la producătorii de deşeuri sau indirect prin intermediul întreprinzătorilor
21
particulari, printr-o unitate specializată, REMAT. Această unitate are pe teritoriul oraşului mai
multe puncte de precolectare, unde populaţia şi agenţii economici pot depune deşeurile
refolosibile contra cost. În anul 2010, cantităţile de materiale refolosibile colectate de REMAT
Vâlcea au fost de 3356 tone, din care 2600 de tone oţel. Având în vedere că în 2010 au fost
depozitate 114850 tone deşeuri, rezultă un procent de doar 3% de recuperare a materialelor
refolosibile din deşeuri solide, ceea ce situează Municipiul Râmnicu Vâlcea sub media pe ţară.
1.3.3. Zonele industriale.
Aceste structuri spaţiale au generat în timp un ţesut urban caracteristic, a cărui textură
reprezintă expresia gradului de antropizare a teritoriului municipiului, cu impact major asupra
habitatului (uman şi neuman).
În municipiul Râmnicu Vâlcea se realizează cca. 60% din volumul producţiei industriale
a judeţului. Dezvoltarea unor puternice societăţi cu profil chimic pe acest areal, s-a datorat
existenţei bogatelor resurse de materii prime (calcar şi sare gemă) situate în imediata lui
vecinătate.
Cu toate acestea, municipiul Râmnicu Vâlcea este considerat ca un centru cu profil
industrial diversificat, în care funcţionează 459 societăţi comerciale din diverse domenii.
Amplasamentele acestor unităţi se concentrează în patru zone industriale distincte:
Zona industrială Nord cu profil preponderent de industrie alimentară . 22 ha, se
desfăşoară într-un perimetru delimitat la vest de Calea lui Traian, la est de lacul de
acumulare al Uzinei Hidroelectice Râmnicu Vâlcea, la sud de zona de locuit şi la nord de
valea râului Cetăţuia;
Zona industrială de Nord-Vest (Carpatina) cu profil industrial şi prelucrarea lemnului,
depozite comerciale en-gros, industrie prelucrări mecanice şi mică industrie 30 ha, este
delimitată de str. G-ral Antonescu şi de digul mal-drept al lacului de acumulare
aparţinând Uzinei Hidroelectrice Râureni;
Zona de depozite şi industrie Râureni cu depozite, transporturi, industrie uşoară şi mică
industrie 75 ha, este situată în sudul municipiului, la intersecţia actualelor străzi Copăcelu
şi Râureni;
Zona industrială Sud cu industrie chimică, industrie producătoare de energie electrică şi
termică, cercetare aplicativă şi industrie de prelucrări mecanice 354 ha este amplasată pe
22
teritoriul localităţilor rurale Stolniceni şi Râureni şi este principala platform industrială a
municipiului, atât sub aspectul producţiei, cât şi al concentrării de forţă de muncă. În
afară de acestea, pe teritoriul municipiului se găsesc răspândite şi alte zone economice cu
profil divers, a căror suprafaţă totalizează cca. 11,5 ha.
23
CAPITOLUL 2
DESCRIEREA OBIECTIVULUI
24
2.1. Descrierea tehnologiei de prelucrare a lemnului
„Prin prelucrarea lemnului se obtine cherestea și furnir estetic. Materia prima-
Lemnul”
Lemnul este un material compozit alcătuit în proporție de 85-95% din celuloză (care din
punct de vedere chimic este un polimer), din polizaharide necelulozice și din polimeri lignmici.
Drept urmare, compoziția chimică și proprietățile mecanice ale lemnului sunt determinate
de proporția celulozei, de gradul de orientare al armăturii microfibrilare celulozice și de raportul
lignină/hemiceluloze din matricea amorfă.
Lemnul conține o serie de substanțe organice, polimeri naturali, alcătuiți din C, H, O și
rareori N.
Compoziția generală a lemnului:
- Celuloză + hemiceluloze + lignină = 90 - 95%.
- Substanțe extractive = 5 - 10%.
Lignina reprezintă componentul aromatic principal al țesuturilor vegetale: aproape un
sfert din greutatea lemnului uscat constă din lignină, depozitată în pereții celulari și în spațiile
intercelulare, aceasta încrustând planta în intimitatea structurii sale, conferind ansamblului, astfel
format, caracteristici mecanice superioare.
Conținutul de lignină ajunge la circa 25% în lemnul speciilor de foioase și până la 27-
29% în lemnul coniferelor. Fiind cel mai răspândit polimer aromatic natural, lignina reprezintă o
sursă potențială de produse fenolice pentru industria de sinteză organică.
Lignina este un complex alcătuit din C, H și O, caracterizat printr-un conținut ridicat de C
și grupe metoxilice.
C H O N Substanțe
minerale
50,00 6,40 41,80 0,80 1,00*
Tabel 2.1. Compoziția chimică elementară medie a lemnului
*Dintre substanțele minerale, oxizii de calciu reprezintă 50%, restul fiind săruri de Na, K, Fe,
etc.
25
Nr.
Crt.
Natura
materialului
/specie
Compoziția chimică elementară medie OCH3
C H O N
2. Pin 49,50 6,40 44,00 0,80 4,32
3. Molid 51,39 6,18 41,56 0,94 4,49
4. Brad 52,15 6,11 41,09 0,58 4,16
5. Fag 50,89 6,07 42,11 0,93 6,28
6. Stejar 50,20 6,40 44,50* - 6,18
7. Plop 50,31 6,32 42,39 0,98 6,35
8. Salcie 51,75 6,19 41,18 0,98 6,07
Tabel 2.2. Compoziția elementară a lemnului de diverse proveniențe
Limitele practice de variație a compoziției chimice a principalelor specii lemnoase din
pădurile României (%) sunt descrise in tabelul 2.3.
Nr.
Crt. Specia Celuloză Lignină Pentozane
Polizaharide
usor hid
Polizaharide
ușor hid
1. Brad 48-55 30-33 6-10 9-15 50-55
2. Molid 49-57 27-33 7-11 10-11 54-63
3. Pin 52-55 27-29 8-10 13-16 47-55
4. Fag 45-50 21-25 11-20 15-20 43-46
5. Mesteacăn 45-48 19-23 12-21 20-22 43-46
26
6. Stejar 47-53 23-27 9-17 15-21 45-62
7. Plop 42-45 18-24 13-18 14-21 44-53
8. Carpen 43-48 19-21 18-20 12-19 48-52
9. Paltin 47-53 20-27 13-16 14-15 54-63
10. Tei 52-56 19-21 13-16 13-15 -
11. Salcie 46-54 22-29 16-17 13-15 -
12. Ulm 46-50 28 11-13 - -
13. Salcâm 46-49 25-27 15-18 12-16 -
Tabel 2.3. Limitele practice de variație a compoziției chimice a principalelor specii lemnoase din
pădurile României (%)
Punctul de saturare al lemnului:
- Molid 26-32%
- Fag 36%
- Valorile difera la celelalte specii.
Densitatea aparenta (g/cm³) la umiditate de 15% la fag în Carpații Orientali este de
0,700-0,710.
Densitatea aparenta a lemnului uscat de fag exploatat în țara noastră variază între 0,550-
0,660.
27
2.1.2. Considerații privind obținerea cherestelei și a semifabricatelor de FAG
Materia primă o constituie lemnul rotund al diverselor specii, aprovizionat sub formă de
triunghi lung (catarge) sau bușteni (bucăți de trunchi), fasonați la dimensiunile indicate în
standarde.
Sub denumirea de cherestea se înțeleg produsele rezultate din debitarea prin ferestruire
în lungul fibrelor, a buștenilor din diverse specii și care au cel puțin 2 fețe plane și paralele.
Cheresteaua este un produs semifinit și constituie materia primă pentru fabricarea
mobilei, ușilor și ferestrelor, parchetelor, butoaielor, instrumentelor muzicale, caroseriilor auto,
produselor speciale din lemn. Modul și locul de utilizare al cherestelei ca materie primă este
determinat în principal de specia, calitatea, modul de debitare și caracteristicile dimensionale ale
acesteia. Forma geormetrică a cherestelei este definită de lungime, lățime și grosime.
Elementele unei piese de cherestea sunt urmâtoarele:
- Fețele (interioară și exterioară);
- Canturile – fețele înguste longitudinale ale piesei;
- Capetele;
- Muchiile.
Sortimentele de cherestea poartă denumirea care caracterizează grosimea, secțiunea sau
raportul dintre grosimea și lățimea pieselor, și anume:
- Scândurile sunt piesele având cel puțin fețele prelucrate complet prin debitare, cu
grosimi la rășinoase de maxim 24mm inclusiv, iar la foioase cu grosimea de max. 40 mm
inclusiv; lățimile minime sunt superioare celor ale șipcilor; iar cele maxime sunt de 300 mm, la
rășinoase și nelimitate de foioase;
- Dulapii se deosebesc de scânduri numai prin grosimea lor mai mare, cuprins între
28-75mm la rășinoase și între 50-90mm la foioase; lățimile minime superioare celor ale riglelor,
iar cele maxim sunt de 300mm la rășinoase și nelimitate la foioase.
- Șipcile sunt piese de rășinoase cu fețele și canturile complet prelucrate, cu
secțiunea de 24/38mm la rășinoase și de 25/38mm la foioase.
- Riglele sunt piese de rășinoase cu fețele și canturile complet prelucrate, cu
secțiuni de 38/58mm, 48/48mm, 48/96mm și 58/58mm.
- Frizele sunt produse numai din fag și stejar, cu grosimi de 20 și 78mm și lungimi
de 200, până la 400mm.
28
- Grinzile sunt piese cu două,trei sau patru fețe plane, având grosimea de minim
100mm la rășinoase și de 120 mm la foioase, iar lățimile egale sau mai mari decât grosimile.
- Traversele sunt piese de cherestea, cu forme, dimensiuni și condiții de calitate ale
lemnului utilizat ca suport pentru șinele de cale ferată.
- Lemnele ecarisate pentru doage sunt piese de cherestea aurite ,cu forme,
dimensiuni și condiții de calitate ale lemnului, specifice utilizarii la execuția butoaielor sau altor
vase.
- Semifabricatele de cherestea sunt piese cu forme, dimensiuni și condiții de
calitate ale lemnului, care pot fi folosite la fabricarea unui reper, cu executarea numai de
prelucrări finale (profilare, curbare).
În urma debitării buștenilor la gatere sau fierăstraie panglică, pot rezulta ca produse
intermediare sau finale, în afara produselor propriu-zise de cherestea și alte piese de diferite
forme geometrice, care poartă următoarele denumiri:
- Lemn semirotund, obținut din buștean prin spintecare după axul longitudinal;
- Sferturi, obținute prin spintecarea în doua piese simetrice a lemnului semirotund;
- Grinzi sau prisme, cu două sau trei sau patru fețe plane , obținute prin debitarea
longitudinală a buștenilor;
- Margini, piese rezultate din flaneurile buștenilor, care au față interioarp complet
extinsă de pânză tăietoare, iar cealaltă atinsă cel puțin pe jumătate din lungime;
- Lăturoaie, piese rezultate din flancurile buștenilor , având față interioară complet
atinsă de pânză tăietoare, iar cealaltă atinsă pe mai puțin de jumâtate din lungime.
După operația de debitare a buștenilor pentru obținerea cherestelei, alte importante
operații pe care le suferă aceasta sunt tratarea termica(aburirea) și uscarea (naturală sau/și
convedivă) cărora li se va acorda mai multă atenție pe parcursul acestui proiect,datorită
influenței asupra calității apelor reziduale și natura combustibilului(rumeguș) folosit pentru
producerea aburului folosit în operațiile mai sus amintite.
Aburirea cherestelei și a frizelor de fag (STAS 7068 - 75) este o operație specifică
fabricilor de cherestea de fag, în vederea înfrumusețării și îmbunătățirii proprietăților mecanice
și tehnologice.
29
Deși este aplicată de multă vreme, părerile în privința aburirii sunt de multă vreme,
părerile în privința aburirii sunt de multe ori diferite, iar literatura de specialitate conține unele
date contradictorii.
2.2. Schema tehnologică de fabricare a cherestelei de fag cu gatere
(flux tehnologic)
Fabricarea cherestelei presupune următoarele faze:
- Sortare, recepție și depozitarea materiei prime;
- Debitarea buștenilor în cherestea și prelucrarea cherestelei;
- Tratarea termică a cherestelei;
- Tratarea chimică a cherestelei;
- Uscarea artificială în camere de uscat;
- Sortare – pachetizare- expediere.
2.2.1. Sortarea, recepția și depozitarea materiei prime
Materia primă, respectiv bușteanul este adus cu mijloacele de transport de la furnizori și
este descărcată cu ajutorul podurilor rulante și a ifroanelor. Materia primă este structurată astfel:
80% fag, 20% stejar și diverse esențe(plopi,tei,frasini) etc. Centrul de sortare și depozitare de
bușteni este locul în care se descarcă materia primă din mijloacele de transport-vagoane marfă
sau trailer auto-cu ajutorul podurilor rulante.
În centrul de sortare se efectuează următoarele operații:
- Se recepționează materia primă prin măsurarea buștenilor la lungime și diametru bucată cu
bucată, calculându-se volumul de masă lemnoasă;
- Se taie nodurile;
- Sunt retezate capetele buștenilor;
- Se secționează(dacă diametrul maxim al buștenilor este cu mult mai mare decât 800mm);
- Se cojeste cu mașina de cojit buștenii care au, pe anumite porțiuni(de obicei, spre capătul
gros al bușteanului sau în zona nodurilor) cu capătul mai mare decât 800mm.
- Se sortează;
30
- Se depozitează pe rampe în funcție de specificația dimensional-calitativă.
Pentru a preîntâmpina degradarea buștenilor prin sufocare se iau măsuri de stropire a
buștenilor stocați pe platformă precum și conservarea buștenilor.
Utilajele și instalațiile folosite sunt corespunzătoare operațiilor ce se execută, gradului
de mecanizare și de organizare a depozitului în funcție de specia lemnoasă și de utiliajul folosit
la debitare.
În depozitul de bușteni se face sortarea materiei prime pentru obținerea cherestelei cât și
pentru obținerea furnilului estetic.
Din depozit, buștenii destinați producerii cherestelei sunt transportați cu lanț și role în
secția de debitare cherestea.
2.2.2. Debitarea buștenilor în cherestea și prelucrarea cherestelei
Hala gaterelor - este secția de bază în care sunt amplasate cele doua linii principale de
prelucrare primară a buștenilor. Aceste linii sunt dotate cu mașinile, utilajele și instalațiile care
efectuează debitarea buștenilor și prelucrarea pieselor de cherestea. Ca utilaje și mașini de
prelucrare sunt folosite:
- Circulare pendulă;
- Circulare multilama;
- Circular de finit cu șenilă;
- Fierăstraie panglică;
- Fierăstraie circulare.
Utilajele de diferite tipuri și caracteristici tehnici în funcție de operația pe care o execută
(tivire, spintecare, retezare).
Amplasarea mașinilor este făcută în flux continuu.
Cheresteaua obținută (cu dimensiuni și forme diferite conform celor prezentate anterior)
este presortată și transportată în depozitul de cherestea „verde” . Cele două linii principale de
prelucrare sunt dotate cu:
o Sisteme de transfer mecanizate și automatizate: transportare, longitudinale și transversale cu
role, respectiv elicoidal și transversal tip.
o Sisteme de recuperare a rumegușului și a deșeurilor de cherestea.
31
Eliminarea rumegușului din cele două secții de producție(cherestea și furnir) se face
prin instalația de exhaustare. Deșeurile de cherestea sunt depuse pe platforme betonate în loc
special amenajat.
Dimensiunile cherestelei sunt de 25, 38, 50, 60, 70, 80mm în funcție de comenzile
primite.
Cheresteaua este sortată pe grosimi și calitate, iar apoi este stivită pe paleți de lemn, la
aproximativ 1m înălțime. Paleții sunt legați cu banda sanders .
Cheresteaua paletizată este introdusă în camerele de tratare termică cu scopul de a o
plastifia fibra lemnului, de a reduce încingerea și răscoacerea lemnului, precum li pentru
uniformizarea culorii lla cheresteaua de fag.
2.2.3. Tratarea termică a cherestelei
Uscarea lemnului reprezintă procesul tehnologic prin care se elimină apa prin consum
de căldură transmisă printr-un purtător de căldură.
După caracterul surselor de căldură se disting două grupe de procedee de uscare:
- Uscare naturala, care se desfășoară sub acțiunea factorilor atmosferici;
- Uscarea artificială sau uscarea în instalații.
Uscarea lemnului are loc după așa numitele regimuri de uscare, prin aceasta
înțelegându-se graficul temperaturii și umidității relative a agentului termic.
Alegerea unuia sau alteia din regimul de uscare se face după mai multe criterii:
- Criteriul durității - determinat de parametrii agentului de uscare.
- Criteriul eficienței - caracterizat prin mărimea duratei de uscare a unui anumit material la un
regim dat.
- Criteriul securității - al siguranței nedegradării materialului uscat printr-un regim dat.
Procedee de uscare a lemnului
Uscarea naturală este cel mai cunoscut și cel mai răspândit procedeu de uscare a
lemnului. Prin acest procedeu apa se elimină sub acțiunea factorilor atmosferici(temperatură,
umiditate relativă, curenți de aer, insolație, precipitații).
Uscarea la aer poate avea loc în depozite deschise, sub șoproane sau în magazii. Durata
de uscare este foarte lungă, în cazuri excepționale, putând atinge 1-2 ani și depinde de condițiile
32
atmosferice locale. Umiditatea finală reprezintă umiditatea de echilibru conrespunzătoare
mediului ambiant.
Uscarea în aer liber poate fi accelerată prin mijloace diverse de activitate a circulației
aerului în stive. Acestea constau în orientarea stivelor după direcția vântului dominant,
proiectarea spațiilor de circulație a aerului între stive, stivuirea rară, înclinarea acoperișelor
stivei, cât și prin mijloace mecanice, ca leagâne de uscare, instalații de centrifugare.
Uscarea cu aer cald se face în camere speciale prevăzute cu sistem de monitorizare a
parametrilor. Temperatura aerului este de obicei până la 100 C.
Ca agent de uscare se utilizează apa supraîncălzită.
Camerele de uscare a cherestelei sunt sub formă de construcție metalică, din aluminiu,
cu pereți termoizolanți asigurând o capacitate de aburire de 120mc/zi.
Durata medie a unui ciclu este de 48 de ore în funcție de grosimea materialului și
calitatea cherestelei.
Camerele de uscare cu agent termic au în dotare:
- Bazin din beton care include o baterie de calorifere pentru asigurarea agentului termic;
- Canale colectoare pentru prelucrarea condensului;
- Bazin decantor unde se scurg apele reziduale.
Efectul cel mai important al tratării termice îl constituie înlăturarea diferențelor de
culoare între lemnul tânăr(din zona exterioară a arborelui), de nuanță alb-gălbuie și cel mai
matur(din zona de inimă) de nuanță roșcat-cărămizie(la suprafață numai dupa 6 ore),
asemănătoare lemnului de mahon.
Aburirea se face în camere special amenajate, la temperaturi de 90- 100 C.
Condiția esențială pentru o aburire directă este ca lemnul să conțină apă liberă ,
respectiv o umiditate de 70% în lemnul alb și 50% în zonele centrale. Practic, cheresteaua de fag
trebuie aburită la cel mult 2-3 zile de la debitare.
Materialul supus aburirii se stivuiește stâns, cu grosimi apropiate (2-8cm) pe același
vagonet. Aburirea se face după regimuri bine stabilite, spre a evita apariția defectelor.
Temperatura se aplică progresiv, menținându-se câteva ore la 40- 60 C, se ridică la 70 C și în
final la 90-100 C, aceasta fiind considerată temperatura optimă.
Durata aburirii este de 36- 48 de ore, în funcție de anotimp, de tipul camerei de aburire
și de modul de funcționare al acestora. Aburirea se consideră terminată în momentul când lemnul
33
ia o culoare roșie uniformă. Prin aburire, lemnul și îndeosebi lemnul de fag suferă o servire de
modificări ale proprietăților fizice, cu atât mai importante cu cât temperatura de aburire este mai
ridicată și durata mai lungă.
Principala modificare constă în reducerea coeficientului de umflare. Fenomenul de
culoare în roșu-brun se datorează modificărilor hidrolitice ale hemicelulozelor, în primul rând al
pentozanelor și în al doilea rând , al ligninei. Gradul de închidere a culorii variază ca
temperatură de aburire și umiditatea lemnului după o funcție liniară.
Aburirea provoacă totodată distrugerea ciupercilor din lemn, în special în fazele inițiale
de infestare. Toate formele de viață ale ciupercii(micelii, hife, spori) mor la temperaturi peste 60
C și la durate de tratament minime. Aburirea provoacă, de asemenea, moartea insectelor, insă
este necesară o temperatură mai ridicată cu 15 C decât în cazul ciupercilor.
2.2.4. Tratarea chimică a cherestelei
Cheresteaua este stocată cât mai compact în depozitul „verde”. Cea mai mare parte a
cherestelei este supusă tratamentului de aburire și antiseptizare.
Aburirea cherestelei are loc in -4 x 4 = 16- celule de aburire, identice, ce au o capacitate
de 12mc, permițând tratarea cherestelei cu o lungime maximă de 7m. Aburirea are loc prin
injectarea în aceste camere(executate prin zidârie ușoară și cu uși metalice) a aburului saturat, cu
o presiune de 0,5 bar și o temperatură de 100 C.
Agentul de uscare este produs în două cazane ale centralei termice proprii din lemn și
rumeguș.
Condensat – apă ci conținut mare de tanini- este colectat de pe pereți în canalele laterale
ale camerelor de aburire, iar de aici, este evacuat ptrintr-o conductă colectoare metalică, comună
celulelor de aburire. Apa uzată este deversată printr-o rigolă deschisă, amplasată la limita
suprafeței societății Sc. Beta S.A , în decantorul de ape tehnologice , de unde este vitanjată
periodic.
Prin aburire, lemnul de fag suferă modificări ale proprietăților fizice, adică se reduce
coeficientul de umflare și se colorează în roșu-brun, respectiv se distrug ciupercile din lemn,
provocându-se și moartea insectelor.
Timpul de menținere a cherestelei în camera de aburire este de circa 36-48 de ore.
34
După aburire cheresteaua se sortează după formă, dimensiuni și calități, formându-se
stive de aproximativ 13,5 mc, care sunt introduc în bazinul de antiseptizare. Această operație
chimică are loc într-un bazin deschis, betonat, cu un volum de 17 mc, în care se află o soluție de
Zendol B și apă. Concentrația de substanță activă este de 7 %. Antiseptizarea cherestelei se
încheie după circa 5 minute, dupa care stivele sunt depozitate pe platforma betonată a
depozitului „verde” și uscate în aer.
Bazinul de tratare chimică este o construcție din beton, cu dimensiuni de 5 x 1,5 x 2,5m,
fiind acoperită cu un șopron de 252mp. Șopronul este betonat, neexistând posibilitatea
scurgerilor de substanță în apa pluvială sau în canalizarea orașului.
Soluția de antiseptizare este reîmprospătată permanent, astfel încât, prin adăugare de
Zendal B concentrat să se păstreze concentrația soluției prescrise.
Cantitatea maximă de cherestea stocată poate atinge circa 3.000mc de cherestea(fie
verde, aburită, antiseptică, stocată pentru uscare naturală).
Uscarea se face, în funcție de normă, dimensiuni și calitatea componentelor de cherestea
din stiva respectivă, într-un interval de timp de circa 3- 4 săptămâni, până la atingerea unei
umidități de circa 20%. Același procedeu de uscare se realizează în 9 camere de uscare, a căror
capacitate este cuprinsă intre 30- 230 mc/ camera. Camerele de uscare sunt de tip CORAL și
SECAL, regimul de uscare fiind automatizat cu temperatură și umiditate. Camerele de uscare
sunt de construcție metalică din aluminiu, izolate termic, asigurând un ciclu de uscare de 512 mc
cherestea uscată.
2.2.5. Uscarea artificială a cherestelei
Depozitul de cherestea „verde” este sectorul aflat în aer liber pe platforma betonată a
societății care constituie magazia de produse finite- cheresteaua „verde” ieșită din aburitoare și
antiseptizate. Aici se efectuează sortarea cherestelei pe calități și dimensiuni, depozitarea în
stive.
Uscarea artificială se realizează în două uscătoare CORAL, fabricate în Italia:
- GVK 50 A, cu un volum de 130 mL.
- GVK 200S cu un volum de 200mc.
Cheresteaua introdusă în stive este menținută, în funcție de grosime, circa 12- 21 de zile
în camerele de uscare, până la atingerea unei umidități de 8-12%.
35
Materiale secundare
Sunt rezultate în urma procesului de fabricație a cherestelei, iar acestea sunt:
Rumegușul, care este preluat de instalația de exhaustare existentă în secția de debitare cherestea
și dirijat la centrala termică proprie pe rumeguș.
Deșeurile de lemn(laturi, margini, deșeuri de prelucrare) care sunt colectate selectiv și dirijate
cu ajutorul transportului intern(motostivuitoare) la depozitul de deșeuri de lemn. Depozitul de
deșeuri lemnoase este situat în incinta societății, mai exact în partea de Sud a platformei
industriale și are o suprafață de 3160mp. Atât căile de acces și suprafața depozitului sunt
betonate.
2.2.6. Sortare – pachetizare- expediere
După operația de uscare se efectuează operația de aclimatizare prin depozitare în
șoproane acoperite, în vederea sortării finale, a recepției și a pachetizării. Suprafața acestor
șoproane este de 580m, având structură metalică , platformă betonată, acoperit cu tablă zincată
cutată. După uscarea cherestelei se pachetizează în hala cu zidărie din BCA de 1112mp.
Cheresteaua se ambalează prin legare cu bandă de oțel(operație efectuată manual ) și se livrează
beneficiarilor.
2.2.7. Utilaje. Echipamente. Instalații. Dotări.
SECTOR DEBITARE CHERESTEA
- Transportor cu lanț pentru bușteni(longitudinal);
- Transportor transversal pentru cherestea;
- Transportor cu role pentru cherestea;
- Pendulă hidraulică;
- Pendulă normală ;
- Fierăstrău circular simplu;
- Fierăstrău circular multiplu;
- Laser tip Z 30 PT
ASCUȚITORIE
- Mașină ascuțit pânze;
- Mașină tensionat;
36
- Mașină stelitat;
- Mașină sudat;
- Rectificator lame steliate.
ATELIER MECANO-ENERGETIC
- Mașină frezat FU 32;
- Mașină găurit;
- Strung;
- Convertizor sudură.
CENTRALA TERMICĂ
- Soloz rumeguș;
- Conducte termoficare;
- Cazan 2 6 cu l/n
- Cazan 2,5 6 cu l/n
- Coș colector pulberi h= 12m.
DEPOZIT CHERESTEA
- Pod rulant 8 TF;
- Fierăstrău circular de retezat;
- Fierăstrău circular de spintecat;
- Pendulă;
- Mașină universală de tâmplari;
- Pod rulant 12 TF.
DEPOZIT BUȘTENI
- Poduri rulante 8 TF deschidere 27m;
- Motofierăstrău STHIL MS 440.
SECTOR TRATARE TERMICĂ CHERESTEA
- Cameră aburire tip SECAL;
- Decantor apă reziduală;
- Aparatură electronică- monitorizare.
37
SECTOR TRATARE CHIMICĂ CHERESTEA
- Șopron acoperit construcție metalică;
- Bazin din beton pentru tratare chimică;
- Platformă betonată.
SECTOR USCARE ARTIFICIALĂ A CHERESTELEI
- Uscător tip CORAL;
- Uscător tip SECAL;
- Platformă betonată.
TRANSPORTURI – Mijloace de transport utilizate în unitate
- Ifron 204 D;
- Motostivuitor HERCU ALBATROS- Motostivuitor HYSTER;
- Motostivuitor KOMATSU;
- Autocamion platformă ROMAN;
- Autocamion IVECO DAILY 65015 CAS;
- Semiremorcă EURORODY;
- Autocamion MAN.
CENTRALA TERMICĂ - asigură necesarul de apă fierbinte tehnologică și menajeră.
Centrala termică este alcătuită din două cazane de apă fierbinte de tip CTS 36- C2000,
de putere 2, respectiv 5 Gcal, prevăzute cu coșuri de 9, respectiv 12m înălțime, precum și un
siloz de rumeguș, utilizat la alimentarea cazanelor. Parametrii cazanelor sunt: presiune 8 barr,
temperatură 150 C.
ATELIERE MECANICE- au rolul de a asigura buna întreținere și repararea utilajelor
proprii, respectiv de a moderniza și produce , în regie proprie, sistemele de fabricație,
manipulare și transport, proiectate în cadrul societății.
ATELIER MECANIC
- 2 buc.strung normal
38
2.3. Emisii de poluare în aer
Încălzirea spațiilor obiectivului se face cu un agent termic, respectiv apă fierbinte, produs
de cazane ce funcționează pe combustibil solid.
Centrala este dotată cu stație de dedurizare a apei.
De la centrala termică există emisii de gaze din surse fixe (CO, Nox, SO2).
Conform bultinelor de analiză anexate se poate trage concluzia că valorile determinate
pentru gazele arse se încadrează în normativele impuse.
Alte emisii care pot fi luate în calcul sunt:
- Gazele eșapate de la mașinile de transport proprietate și de la utilaje din dotare și respectiv
mașini de transport materiale aprovizionate și care nu influențează în mod semnificativ
calitatea mediului.
Principalele substanțe poluante evacuate în aer din procesele de fabricație a produselor
din lemn sunt:
- Particule solide, respectiv pulberi sedimentabile sau în suspensie (rumeguș, așchii, fibre, praf
de lac) evacuate din instalațiile de separare a materiilor vehiculate prin transport specializat
(stații de cicloane și filtre) sau antrenate de curenții de aer în atmosferă, datorită condițiilor
necorespunzătoare de depozitare.
- Substanțe chimice volatile evacuate din:
Procese de presare a plăcilor din așchii și fibre cu densitate medie a placajului, instalații
de furniruire a panourilor pentru mobilă, instalații de presare a panourilor din lemn
masiv.
Poluantul principal este formaldehidă sub formă de vapori.
Procesul de presare a plăcilor dure din fibre de lemn, realizate din procedeul umed,
poluantul principal fiind fenolul.
Instalații de ventilație tehnologică aferente secțiilor de finisare a mobilei, poluanții
rezultați fiind vapori de solvenți organici ca toluentul, acetona, acetatul de butil, alcoolul
izobutilic.
Soluții de reducere a poluării. În condițiile de accentuare a exigenței în privința
protecției mediului, se constată o creștere a interesului producătorilor din industria lemnului
39
poluant, praful de lemn, a fost ameliorată prin modernizarea instalațiilor de transport pneumatic,
în care echipamentele moderne de tipul filtrelor cu saci. În această variantă de dotare,
concentrașia de pulberi la emisie, în general circa 1 mg/ mc, nu numai că asigură încadrarea în
normă impusă prin Ordinul M.A.P.M nr. 462/1993, dar permite și recircularea aerului în hala de
lucru, contribuind la reducerea cheltuielilor cu încălzirea pe spațiilor în timpul iernii. În ceea ce
privește poluarea atmosferei cu vaporii de formaldehidă, aceasta are tendința de scădere
accentuată cu încadrarea în norma de emisie de 20mg/mc, datorită utilizării adezivilor cu
conținut redus de formaldehidă. Reducerea emisiei de vapori de solvenți organici din procesele
de finisaj mobilă este dependentă prioritar de retehnologizarea sectoarelor de finisaj, atât din
punct de vedere al utilajelor de aplicare cât și din punct de vedere al rețelei de fabricație a
substanțelor de finisare. Soluțiile de curățare a aerului evacuat prin arderea catalitică sau filtrare
prin cărbune activ sunt deosebit de scumpe atât ca investiție cât și în exploatare.
Pulberi în suspensie PM10 se găsesc din Centrala Termică
Măsuri: Centrala Termică este echipată cu filtre de reținere a pulberilor pe coșul de
evacuare din fiecare cazan.Este montat și un invertor care este dotat cu regulator de frecvență.
Acest regulator acționează asupra smecului care alimentează cu rumeguș cazanul termic,
modificând frecvențs de alimentare a combustibilului în funcție de arderile din cazan.
Sacii filtranți de pe instalația de exhaustare au scopul de a reduce din praf.
Analiza semestrială a pulberilor PM10 se realizează cu ajutorul unui laborator acreditat.
Emisii de la stația de tratare ADRIVAL conform buletinelor anexate
Impactul asupra calității atmosferei generat de sursele din amplasamentul obiectivului
analizat este strict local și se estimează încadrarea în limitele prevăzute de standardele în vigoare
pentru toți poluanții.
Starea atmosferei este urmărită la nivelul județului Vâlcea cu 7 stații de monitorizate
prin aspirațiile în șapte puncte fixe pentru noxele gazoase, în trei puncte fixe pentru pulberi în
suspensie și în două puncte pentru precipitații. Aceste stații sunt dezvoltate în zona Râureni a
municipiului Râmnicu Vâlcea, unde este concentrată o zonă de activitate industrială a județului
și în zona rezidențială a municipiului. În județul Vâlcea, poluarea aerului se face simțită în mod
diferit, în funcție de zonă.
Cele mai afectate de poluare sunt zonele urbane, principalele surse de poluare fiind
industria chimică, traficul rutier, arderea combustibililor gaz metan, cărbune, păcură, combustibil
40
lichid ușor, incinerarea deșeurilor. Cele mai puțin afectate de poluare sunt zonele rurale, în
special cele din regiunile de deal și montane.
Gazele cu efect de seră reglementate prin Protocolul de la Kyoto sunt: dioxidul de
carbon (CO2), metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O), hidrofluorcarburile (HFC5),
perfluorcarburile (PFC5) și hexafluorură de sulf(SF6).
Sursele de poluare sunt diverse: arderea combustibililor, agricultura, transportul rutier,
extracția și distribuția combustibililor, procesele industriale, depozitarea și incinerarea
deșeurilor, manipularea apei uzate.
2.4. Ape uzate
Apele uzate reprezintă un amestec de apă contaminați organici în suspensie sau dizolvați
și microorganisme.
Apa uzată menajeră este colectată de la toate grupurile sanitare din incintă prin rețeaua de
canalizare menajeră de interior (în conformitate cu PLANUL DE SITUAȚIE - Rețele de
apă/canalizare anexat) și evacuată, prin rețeaua de canalizare a municipiului, în stația de epurare
a localității.
Q can med/zi = 0,8 x 12,81 = 10,248ms/zi = 307,44mc/lună; deci mai mic decât debitul
admis contract Q can contr.= 756 mc/lună.
Apa pluvială este deversată brut - prin scurgere pe direcții preferențiale în rețeaua de
canalizare pluvială a orașului în conformitate cu PLANUL DE SITUAȚIE - O micâ parte se
înfiletează în sol sau este reținută de materialul lemnos. Concentrația contaminanților organici și
anorganici se exprimă în mg/ L, iar microorganismele în numărul acestora la 100ml soluție.
2.5. Deșeuri solide și substanțe periculoase
Deșeurile menajere- se elimină prin contract cu URBAN.
Deșeurile tehnologice provin din procesul tehnologic al prelucrării materiei prime-
lemnul sub formă de bușteni- rezultând cantități mari, acestea fiind reprezentate de: rumeguș,
așchii, coji, căzături, care la valoarea capacității maxime de producție de prelucrare de 24.000
mc pe an, rezultă-considerând un grad de utilizare de aproape 57%- o cantitate de 10.320 mc.
41
Deșeurile de lemn și parțial rumegușul se utilizează la:
- Generarea de apă fierbinte cu ajutorul cazanelor, în proporție de 30%;
- Resturile de deșeuri lemnoase sunt livrate persoanelor fizice în vederea
valorificării lor la diverste trebuințe - lemn de foc 70 %.
Resturile de deșeuri menajere sunt predate la SC URBAN SA în baza contractului și în
conformitate cu prevederile legale.
Deșeurile metalice - dupa sortarea și recuperarea materiilor posibil a fi utilizate în scop
propriu, resturile de materiale metalice fiind valorificate la terți.
Anvelope uzate, hârtie, carton sunt predate la REMAT.
Uleiul uzat se colectează, neexistând un contract pentru uleiul uzat.
Deșeurile ambalaje de plastic sunt preluate de către furnizorii de ulei.
Acumulatorii uzați sunt depozitați în magazia amenajată și predați furnizorilor.
2.6. Poluarea solului
Fenomenul de poluare a solului este înlăturat ca urmare a soluțiilor tehnologice adoptate,
natura materialului prelucrat, modul de gestionare și depozitare a materialelor lemnoase, precum
și soluțiile constructive ale spațiilor și suprafețelor existente (suprafețele din interiorul
perimetrului sunt betonate în totalitate).
În tabelul alăturat sunt prezentate tipurile și căile (vectorii) de poluare ale solului, care
pot exista în perimetrul obiectivului.
Nr.
crt.
Poluant Proces de poluare Tipul de proces
generator
Deșeuri
rezultate
Cuantificarea intensității efectului
Incintă proprie Imediata apropiere
1. Aer Sedimentare Ardere combustibil
solizi(deșeuri lemn +
rumeguș)
Particule solide Nesemnificativă -
2
Apă sau
soluții apoase
sau soluții
Infiltrare reținere Ape reziduale
menajere
Substanțe
organice
nesemnificativă Nesemnificativă
canalizarea
proprie de epurare
Ape reziduale
industriale
Tanini, poluanți
diverși
nesemnificativă Nesemnificativă
canalizare proprie
la decantare vidă
42
Ape pluviale(există
rețea internă de
canalizare și legare la
rețeaua de canalizare)
Particule solide
ce au ajuns pe
sol
Nesemnificativă nesemnificativă
3. Depozitare
temporară
reziduri solide
Sedimentare Depozitare deșeuri
rezultate în urma
activității (cenușă,
rumeguș, deșeuri
menajere)
Materiale solide Nesemnificativă Nesemnificativă
groapa de gunoi
Tabel 3.4. Tipurile și căile (vectorii) de poluare ale solului
43
CAPITOLUL 3
IMPACTUL EMISIILOR POLUANTE ASUPRA FACTORILOR DE MEDIU
44
Evaluarea impactului asupra mediului are drept scop evidenţierea efectelor negative, dar
şi a celor pozitive, ale exercitării unei activităţi proiectate sau a uneia în curs de desfăşurare
asupra mediului.
Evaluarea impactului asupra mediului reprezintă un instrument de bază, cu funcţiunea de
indentificare, şi reducere a consecinţelor negative asupra mediului, datorate activităţilor
antropice, reflectând o abordare preventivă a managementului de mediu, în scopul dezvoltării
durabile. Această evaluare, include planificarea efectelor asupra factorilor de mediu din primele
faze ale proiectelor de dezvoltare, în vederea prevenirii sau reducerii impactului ecologic negativ
al activităţii preconizate.
Procesul de Evaluarea Impactului asupra Mediului este legat de reglementarea
activitatilor cu impact semnificativ asupra mediului si se realizeaza in baza legislatiei nationale
de mediu care transpune prevederile legislatiei comunitare in domeniu:
H.G nr 918/2002 anexa 4
Ordinului nr 863/2002 al MAPM anexa 2
Legii apelor nr 107/1996 cu modificările şicompletările ulterioare
Legea 265/2006-Legea Protecţiei Mediului
H.G 445/2009 anexa 4
Ordinul M.M.P nr 135/2010
3.1. Evaluarea impactului asupra factorului de mediu AER
In evaluarea efectelor activitatilor propuse asupra mediului si sanatatii umane au fost
luate în considerare efectele cumulative rezultate din activitatea existenta peste care se va
suprapune activitatea propusa. Pentru a evalua nivelul impactului s-au luat în considerare cele
mai defavorabile situaţii, considerănd simultaneitatea desfăşurării tuturor activităţilor implicate
în proiect.
Emisiile de poluanti din aer sunt urmatoarele: gaze de la centrala termica (CO, Nox,
SO2); gazele eșapate de la mașinile de transport și de la utilaje din dotare; particule solide,
45
respectiv pulberi sedimentabile sau în suspensie (rumeguș, așchii, fibre, praf de lac); substanțe
chimice volatile.
Calitatea aerului poate fi afectată de emisiile de gaze mentionate, dar din analiza intreaga
a obiectivului nu a rezultat un impact deosebit asupra calitatii aerului.
În urma determinărilor de pulberi în suspensie, PM10, efectuate în incinta obiectivului
analizat, nu s-au constatat depășiri ale factorilor de mediu analizați.
Indicele general de calitate a aerului este calculat pentru urmatorii indicatori: dioxid de
sulf, dioxid de azot, ozon, monoxid de carbon, pulberi in suspensie cu diametrul mai mic de 10
microni.
Statia Vl 1 (strada Ostroveni, Râmnicu Vâlcea) functionat în conditii relativ bune. Se
poate aprecia o calitate bună a aerului din zonă in decursul lunii iulie 2012.
3.2. Evaluarea impactului asupra factorului de mediu SOL- SUBSOL
Activitatea de productie desfasurata nu genereaza surse de poluare a solului si subsolului.
Toate drumurile si platformele sunt betonate.
Utilizarea substantelor chimice se face in incaperi inchise, prevazute cu base de colectare
si pardoseli speciale, rezistente la actiunea substantelor agresive.
Rezervoarele de depozitare au cuve de retentie executate din materiale rezistente la atacul
acestor substante. Pentru toate materialele depozitate sunt respectate instructiunile tehnice pentru
depozitare si folosire.
Deseurile rezultate sunt colectate separat pe categorii si coduri de deseuri si depozitate
controlat pe suprafete betonate si in recipienti corespunzatori.
Sursele posibile de poluare a solului datorita procesului de productie, pot fi:
- emisiile in atmosfera de substante nocive, care depasesc limitele admise si care se pot depune
pe sol, in urma dispersiei;
- retelele de canalizare, in cazul in care nu sunt intretinute corespunzator;
- infiltratiile in sol, in cazul degradarii suprafetelor betonate.
- pierderile accidentale de carburanti sau uleiuri de uz industrial.
46
Tinind cont de faptul ca:
- Intreaga suprafata functionala este acoperita prin betonare sau asfaltare, deci probabilitatea de
impurificare a solului-subsolului-freaticului este minima,
- Prin proiect se are in vedere captarea si retinerea noxelor ce pot fi evacuate in atmosfera. In
urma calculelor de dispersie a rezultat ca valorile concentratiilor mxime inregistrate nu vor
depasi valorile maxime admise,
- La transportul materialelor vor fi luate masuri de prevenire a imprastierii materialelor pe caile
de acces,
- Deseurile rezultate sunt colectate separat pe categorii si coduri de deseuri si depozitate controlat
pe suprafete betonate si in recipienti corespunzatori,
- Prin intretinerea corespunzatoare a suprafetelor active betonate si a retelelor de canalizare, solul
este protejat de pierderile de produse toxice si de activitatea neglijenta a omului,
se apreciaza ca activitatea viitoare nu va afecta solul.
3.3. Evaluarea impactului asupra factorului de mediu APĂ
In perioada de productie sursele de generare a apelor uzate din unitatea in studio sunt:
a) ape uzate menajere
b) ape uzate pluviale
c) ape uzate tehnologice
Apele reziduale menajere sunt dirijate în canalizarea orașului, sistemul existent
nepermițând infiltrații de apa în sol.
Apele tehnologice sunt preluate de la bazinul de fierbere busteni cu ajutorul unei pompe
submersibile de o retea de conducte si sunt transportate in decantor.
Decantorul are un volum de aproximativ 128 m3, in interiorul acestuia exita un perete
separator care retine depunerile din apa tehnologica. Dupa decantare apa tehnologica este
evacuata in canalizare, iar namolul este curatat si transportat in locuri special amenajate.
47
Au fost luate urmatoarele masurile constructive si de exploatare pentru diminuarea
impactului:
- Suprafetele de depozitare si caile de acces sunt betonate sau asfaltate in totalitate;
- Apele uzate menajere sunt evacuate in reteaua de canalizare municipala;
- Apele uzate tehnologice sunt evacuate in reteaua de canalizare minicipala dupa o preepurare in
decantor;
Se monitorizeaza periodic calitatea apei uzate evacuata in reteaua de canalizare
municipala conform freceventei de monitorizare impuse in contract.
Prin masurile care au fost prevazute in exploatarea obiectivului, factorul de mediu apa nu
va fi afectat.
3.4. Evaluarea impactului asupra factorului de mediu AȘEZĂRI
UMANE
Situatia existenta se preznta astfel:
- Halele sunt inconjurate cu peluze de iarba.
- Rezerva teritoriala este inierbata si sunt plantati arbori si arbusti.
- Intregul teren este imprejmuit cu gard si va avea o intrare principala prevazuta cu poarta,
bariera si cabina poarta.
Formele de impact care pot fi relevante pentru populatie sunt cele referitoare la calitatea
aerului, nivelului de zgomot si implicit starea de sanatate.
In evaluarea efectelor activitatilor propuse asupra mediului si sanatatii umane au fost
luate în considerare efectele cumulative rezultate din activitatea existenta peste care se va
suprapune activitatea propusa. Pentru a evalua nivelul impactului s-au luat în considerare cele
mai defavorabile situaţii, considerănd simultaneitatea desfăşurării tuturor activităţilor implicate
în proiect.
Rezultă: Arie redusă de răspândire a poluanților.
- Calitatea aerului este afectată în limitele admisibile;
- Activitatea se încadrează în norme reglementate.
48
3.5. Evaluarea impactului asupra factorului de mediu BIODIVERSITATEA
Din analiza situaţiei existente reies următoarele:
- Amplasamentul nu este situat într-o zonă de importanţă deosebită pentru mediu din
punct de vedere al biodiversitatii şi nici la limită sau în vecinătate.
- Perimetrul se află într-o zonă lipsită de interes major din punct de vedere al
biodiversităţii.
3.6. Concluzii
Respectarea normativelor in vigoare pentru fiecare dintre factorii de mediu va conduce
obligatoriu la protejarea florei si faunei din zona si reprezinta un indicator important pentru
starea de sanatate umana.
Pentru a evalua nivelul impactului s-au luat în considerare cele mai defavorabile situaţii,
considerănd simultaneitatea desfăşurării tuturor activităţilor implicate în proiect, chiar dacă acest
lucru este puţin probabil să se realizaze în realitate.
Referitor la miros, in zona de depozitare a materialului lemnos se resimte un miros tipic
de lemn proaspat. Mirosurile provenite de la operarea depozitelor de lemn proaspat sunt datorate
unui numar mare de componenti naturali din lemn acestea putând genera doar disconfortul
olfactiv al populatiei din zona de influenta. Este posibil ca in perioda in care vantul bate inspre
zona locuita mirosul provenit de la depozitarea lemnului proaspat sa fie sesizat de locuitorii din
zona. Mirosurile de lemn proaspat nu sunt mirosuri dezagreabile si pot fi calificate ca
nesemnificative.
Se poate mentiona insa faptul ca efectele poluante ale imisiilor de miros depind foarte
mult de sensibilitatea si atitudinea subiectiva a celor implicati. Gradul de perceptie a intensitătii
mirosului este subiectiv si poate fi în functie de sensibilitatea simtului mirosului, caracter, etc.
Referitor la nivelul de zgomot, in sensul reducerii nivelului de zgomot, s-au identificat
sursele de zgomot care pot avea o influenta importanta asupra mediului. Prin analize preliminare
tehnico-acustice au fost determinate unele masuri prin care pot fi respectate valorile admise.
49
In concluzie se apreciaza ca in conditiile respectarii masurilor prevazute prin proiect si a
exploatarii instalatiilor in conditii corespunzatoater nu se prognozeaza un impact negativ asupra
mediului social si economic al municipiului Ramnicu Valcea.
50
CAPITOLUL 4
MASURI DE REDUCERE A IMPACTULUI ASUPRA
FACTORULUI DE MEDIU APA
51
4.1. Descrierea centralei termice
Cazanul de apa fierbinte tip CTS 3G 200 este cazan longitudinal, cilindric orizontal, cu
tub focar si tevi de fum sudate in placi tubulare, pentru generarea apei fierbinti.
Este un utilaj energetic care produce apa fierbinte la presiunea de 8 bari si temperatura de
174 grade Celsius, folosind combustibil solid – rumegus si tocator de lemne, rezultat din
procesul de productie.
Rumegusul este transportat din Sectia Debitare cherestea prin intermediul uei tubulaturi
de exhaustare. Miscarea particulelor de rumegus se face cu ajutorul unui ventilator aflat la
jumatatea distantei dintre utilajele de productie si Centrala Termica.
Surplusul de rumegus este depozitat intr-un siloz Aagard, din acest siloz rumegusul
alimenteaza cazanul cu ajutorul unui sistem de snecuri.
Cazanul a fost construit in anul 2003 de firma SCEAT si este autorizat ISCIR. Cazanul
de apa fierbinte tip CTS 3G 200 are parametrii descrisi in Tabelul 4.1.
Parametru Manta Tevi de fum
Presiunea nominala 8 bar – interior 8 bar – interior
Temperatura maxima 1740C 174
0C
Temperatura minima 200C 20
0C
Volum apa 7,55 m3 -
Mediu Apa fierbinte Gaze arse
Tabelul 4.1. Parametri Cazan
Protectia la suprapresiune este asigurata de doua supape cu parghie si contragreutate
montate pe cazan care asigura o presiune reglata de 8,22 bari.
Cazanul face parte din instalatia de producere a apei fierbinti in centrala termica si are
urmatoarele conexiuni:
- racord DN 200 – manta – electropompa de alimentare,
- racord DN 200 – manta – distribuitor de apa fierbinte,
- racord tevi de fum – cos fum.
52
Caracteristicile termodinamice ale cazanului de apa fierbinte tip CTS 3G 200 sunt
descrise in Tabelul 4.2.
Putere termica nominala utila 2.500.000 kcal/h
Putere termica maxima in focar 3.125.000 kcal/h
Randamentul termic util 80%
Incarcare termica specifica in focar 549.000 kcal/hm3
Presiunea de proiect 8,22 bari
Presiunea de lucru 8 bari
Presiunea de proba hidraulica 15,9 bari
Temperatura de proiect 2500C
Temperatura de lucru 1740C
Temperatura maxima a apei supraincalzite in exercitiu 1740C
Capacitatea totala 8238 l
Greutate teoretica gol Cca. 13918 kg
Tabelul 4.2. Caracteristici termodinamice Cazan
Generatorul de apa supraincalzita de tip ingnitubular (tevi de fum), cu axe orizontale, cu
trei cercuri, este constituit din urmatoarele componente:
- camera de ardere – cilindcrica, de tipul trecere directa intarita de inele de sprijin,
- camera de inversiune uscata cu paravan de stoarcere din refractor si inaltata
proportional din alumniu,
- tubulatura din tabla tivita,
- legaturi tubulare constituite din tevi orizontale din tabla imbinata prin sudura,
- bandaje cilindrice sudate la cap de tuburile de tabla,
- conexiuni prin legaturi realizate cu ajutorul segmentilor in acord cu UNI 2282/67.
Pentru controlul si intretinerea corpului generatorului, partea conductelor de evacuare
gaze, sunt prevazute:
- in partea anterioara – doua usi cu balamale care permit accesul in camera fumurilor si in
tubulatura,
- o poarta cu balamale iesita in fata cailor de acces in planul gratarului,
53
- in partea posterioara – doua usite prin care se accede in tubulatura, in camera de ardere,
de inversiune, in partea interioara a gurii de descarcare a gazelor, locul de iesire al celui de-al
treilea cerc de gaze.
Pentru controlul vizual si pirometric al arderii sunt instalate in partea anterioara si cea
posterioara hublouri protejate de sticla termica.
Pentru controlul si accesul in interiorul corpului in partea apei, pe generator este o poarta
de trecere a piesei de froma elipsoidala inchisa si tinuta autoclava. Corpul generatorului este
izolat cu saltele de lana de roca si construita dens, prinsa cu banda cilindrica metalica vopsita.
Reazemul pe pamant al cazanului este asigurat de un pidestal solid.
Aparatura secundara este urmatoarea:
- un arzator adaptat la un combsutibil subalimentat de talas, tocatura si alti derivati din
lemn, marca Autofoco tip AINF 700 Big 240, completat de un impingator de combustibil,
ventilator, lada de distributie a aerului de amestec primar si secundar,
- doua supape de siguranta grutate si parghie cu certificare confrom normativului PED,
- o supapa pentru directia fluxului DN 40 PN 16 pe descarcare,
- un termostat de lucru marca DANFOSS RT 120,
- un termostat de siguranta marca DANFOSS RT 120 cu rearmare manuala,
- un presostat de siguranta marca DANFOSS RT 116 rm max ate 8,
- un termometru,
- un manometru cu cadran complet cu sifon si robinet pe trei cai,
- un tablou electric pentru functionarea generatorului,
- un minisiloz de 0,8 m3,
- o instalatie de dirijare a fumurilor cu ciclon complet de ventilare a fumurilor excluzand
cosul de fum.
Pentru functionare normala, pana la optimizarea functionarii generatorului, acesta este
dotat cu urmatoarele sisteme:
- variator de viteza continua – cu volant manual, situat in partea superioara a
motoreductorului impingatorului,
- obloane manuale – situate pe colectoarele de aer, cu ajutorul carora se regleaza admisia
aerului primar sub gratar,
54
- obloane manuale – situate pe partea de descarcare a generatorului, cu ajutorul carora
este posibila balansarea tirajului aspiratorului de gaze.
4.1.1. Optimizarea funcionarii arzatorului cu autoaprindere
Combustibilul utilizat trebuie sa aiba o granulometrie care sa-l faca sa fie trsnportat cu
usurinta, trebuie sa fie lipsit de corpuri metalice, materiale inerte si altele care nu intretin
arderea.
La aprindere se vor actiona obloanele de aer situate pe colector, daca flacara este prea
violenta si conbustibilul este aruncat in sus, se va reduce aerul primar si se va introduce mai mult
aer secundar. Daca patul de foc tinde sa creasca si flacara fumega se va manevra in sens contrar,
se va creste aerul primar si va scadea aerul secundar.
Cu arzatorul in functiune si arderea stabilizata se va proceda la reglarea si balansarea cu
ajutorul obloanelor de tiraj pana la obtinerea unei flacari regulate si alungite.
Pe timpul operatiunilor de reglare si optimizare a arderii nu se va deschide usita situata
frontal pe generator evitandu-se astfel dezechilibrarea flacarii si evacuarea de produse nearse.
In cazul cand este necesara oprirea generatorului, la sfarsitul fiecarui ciclu de lucru este
recomandabil sa se faca inaltarea cu cca. 10 cm peste nivelul normal al combustibilului pe planul
gratarului, inchizand obloanele aerului, se va condensa material in jurul lacasului
combustibilului. Acest lucru permite o repeornire usoara a generatorului.
Se interzice in mod absolut efectuarea stingerilor neasteptate cu jeturi de apa pentru a
preveni deteriroarea planelor gratarelor si a stoarcerii refractarei.
4.1.2. Prescriptii de montare si intretinere
- se vor urmarii cu mare atentie indicatiile si recomandarile furnizorilor cu privire la
accesoriile auxiliare ale generatorului;
- se va instala generatorul respectand normele legale in vigoare, cu o deosebita grija la
schema de expansiune hidraulica;
- nu se va supune generatorul la incarcari termice superioare celor indicate;
- nu se va creste temperatura si presinea de exercitiu peste limitele declarate;
- nu se vor utiliza drept combustibil materiale care sunt inapte si care pot impiedica
functionarea sau daunarea gratarelor sau care pot crea situatii periculoase;
55
- la sfarsitul fiecarui ciclu de lucru se va curata gratarul de eventualele acumulari de
cenusa si zgura;
- se va executa periodic lubrefierea transmisiunilor si se va completa cu ulei cand este
necesar la grupurile de impingere a combustibilului;
4.2. Descrierea statiei pentru dedurizarea apei
Statia pentru dedurizarea apei in ciclu Na – cationic tip SD 5 este folosita pentru
producerea apei dedurizate utilizata la alimentarea cazanelor de abur si apa calda, in diverse
procese tehnologice, sau ca agent de racire a diferitelor agregate sau aparate.
Utilizarea statiei pentru dedurizarea apei la alimentarea cazanelor trebuie facuta in
functie de tipul si parametrii cazanului, conform nromelor ISCIR privind indicii de calitate ai
apei de alimentare pentru cazanul respectiv.
Principalele caracteristici tehnice ale statiei de dedurizare sunt descrise in tabelul nr. 4.3.
Nr.
crt.
Tipul
statiei
Debit
minim
mc/h
Debit
maxim
mc/h
Duritate
reziduala
m val/l
Temp.
min.
apa 0C
Temp.
max.
apa 0C
Suprafata
ocupata
m2
Sare pt. o
regenerare
kg
1. SD 5 0.5 1.5 0 ÷ 0.1 + 5 35 5 15
Tabel nr. 4.3. Caracteristici tehnice
Duritatea reziduala reprezinta duritatea totala a apei dedurizate la iesirea din statie.
Pentru realizarea unui proces de dedurizare corect, la parametrii proiectati este obligatoriu sa se
exploateze statia de dedurizare numai intre limitele de debit, maxim si minim.
Statia de dedurizare este compusa din:
- doi schimbatori cationici care lucreaza alternativ asigurand in acest fel functionarea
continua a statiei de dedurizare;
- un recipient pentru saramura in care se prepara solutia de sare 10% necesara regenerarii
masei cationice;
- conducte, robineti, fitinguri pentru realizarea circuitelor functionale ale statiei de
dedurizare conform planurilor de montaj;
56
- aparate de masura si control pentru supravegherea parametrilor de lucru ai statiei.
Schimbatori cationici sunt cilindrici, verticali avand funduri bombate, confectionati din
tabla de hotel asamblata prin sudura, protejati la interior cu vopsea anticoroziva. Schimbatorii
sunt prevazuti in partea inferioara cu o diafragma de hotel in care sunt filetate elemnete de
filtrare din polistiren-soc, cu rolul de a retine masa cationica. Deasupra placii cu elemente de
filtrare se afla doua straturi de retinere din cuart opalin avand granulatia diferita peste care se
aseaza masa cationica marca VIONIT CS-3, pana la nivelul jumatatii primului vizor.
In partea superioara, la interior, se afla montate: distribuitorul de saramura si o diafragma
cu elemente de filtrare pentru retinerea masei cationice in timpul afanarii.
Schimbatorii cationici sunt echipati cu doua vizoare circulare, unul inferior pentru
controlul nivelului masei cationice si unul superior pentru controlul afanarii.
Schimbatorul cationic este prevazut cu o gura de curatire DN 125, plasata in partea sa
inferioara si este utilizata la descarcarea masei cationice, precum si pentru accesul la placa
inferioara cu elemente de filtrare.
Schimbatorul cationic este prevazut in partea de jos a fundurilor inferioare cu guri de
curatire.
Schimbatorii cationici sunt echipati cu cate 3 racorduri:
- racord superior pentru: intrarea apei brute, intrarea apei de spalare si iesirea apei la
afanare;
- racord inferior pentru: iesirea apei dedurizate, iesirea apei de spalare, iesirea saramurii
si intrarea apei de afanare;
- racordul pentru intrarea saramurii.
Recipientul de saramura este cilindric, vertical, are fundul drept si este executat din tabla
de hotel asamblata prin sudura fiind protejat la interior cu vopsea anticoroziva.
In vederea operatiunilor de revizie si intretinere, recipinetul de saramura este echipat cu
fund demontabil. Este prevazut cu o palnie pentru incarcarea sarii, indicator de nivel si
urmatoarele racorduri:
- racord alimentare cu apa si recirculare saramura, plasat la partea inferioara pentru
usurarea dizolvarii sarii;
- racord iesire saramura prevazut cu elemente de filtrare;
- racord prea plin.
57
Procesul de dedurizare se produce in timpul curgerii apei brute peste masa cationica,
aflata in schimbatorii cationici, care retine ionii de Ca si Mg din apa cedand in schimb ioni de
Na. In timpul procesului de dedurizare apa bruta intra pe la partea superioara a schimbatorului
cationic, iesind pe la partea sa inferioara dedurizata.
Dupa expirarea ciclului de dedurizare, a carei durata depinde de debitul de lucru si de
duritatea totala a apei brute, se procedeaza la regenerarea schimbatorului cationic, care cuprinde
urmatoarele faze:
- Afanarea: are drept scop inlaturarea tasarii patului de masa cationica si a canalelor
preferentiale de surgere, produse in timpul dedurizarii si se executa prin trecerea unui curent de
apa de jos in sus. Apa de afanare se introduce pe la partea inferioara a schimbatorului cationic
fiind eliminata pe la partea sa superioara.
- Regenerarea propriu-zisa: are drept scop regenerarea patului de masa cationica si se
executa prin trecerea saramurii preparate in recipientul de saramura prin schimbatorul cationic.
Saramura se introduce prin distribuitorul de saramura si iese pe la partea inferioara a
schimbatorului, la canal.
- Stagnarea saramurii: dupa terminarea fazei de regenerare propriu-zisa se lasa un timp
saramura ramasa in schimbator, sa stagneze in scopul asigurarii unei regenerari complete.
- Spalarea: are drept scop indepartarea completa a saramurii ramase in schimbatorul
cationic de la faza precedenta si se executa prin trecerea unui curent de apa de sus in jos.
Dupa executarea operatiilor de regenerare, schimbatorul cationic este pregatit pentru un
nou ciclu de dedurizare.
Pentru optimizarea instalatiei se vor efectua trei cicluri timp in care apa dedurizata cat si
apa de spalare vor fi evacuate la canal. Abia la al patrulea ciclu de dedurizare apa tratata va putea
fi utilizata in instalatiile deservite de catre statie.
Regimul de functionare al instalatiei de dedurizare este descris in tabelul nr. 4.4.
58
Operatie Durata
(min)
Debitul
(m3/h)
Dedurizare in functie de cerinta, intre minim si maxim
Afanare 30 2 – 2.5
Regenerare 30 15 kg sare in dizolvator cu un debit de apa prin
acesta de 1 m3/h
Spalare lenta 15 1
rapida 15 2 – 2.5
Tabelul 4.4. Regimul de functionare
4.2.1. Dedurizarea
Durata unui ciclu activ se poate determina in functie de debit si de duritatea apei brute cu
ajutorul ecuatiei de bilant:
Vm * Cus = Q * d * t
In care:
Vm = volumul de masa cationica in litri;
Cux = capacitatea utila de schimb a masei cationice in mval/l;
Q = debitul instalatiei l/h;
d = duritatea apei brute, mval/l;
l = durata unui ciclu in ore.
Durata unui ciclu activ se stabileste asadar pentru fiecare instalatie in parte, care
functioneaza in anumite conditii de debit si duritate a apei brute.
Daca se depaseste durata unui ciclu activ, apa la iesirea din instalatie va avea o duritate
marita, care compromite functiionarea cazanului pe care il alimenteaza.
La inceputul ciclului se citeste si se noteaza in registrul de exploatare indexul
apometrului, iar in timpul functionarii se va urmari cu atentie indicatiile acestuia, pentru a nu
depasi cantitatea maxima de apa dedurizata ce o poate livra instalatia la o anumita duritate a apei
brute.
Pentru realizarea unui proces de dedurizare complet, la parametrii proiectati este
obligatoriu sa se exploateze instalatiile de dedurizare numai intre limitele de debit maxim si
minim.
59
4.2.2. Afanarea
Afanarea masei cationice din filtre are ca scop inlaturarea tasarii acestuia si a canalelor
preferentiale de scurgere produse in timpul dedurizarii si se efectueaza dupa epuizarea masei
cationice, adica dupa aparitia duritatii in apa tratata la iesirea din filtru Na-cationic.
Daca se pierde masa cationica prin antrenarea la canalizare, capacitatea totala de schimb
a instalatiei scade si aparitia duritatii in apa tratata se va produce inainte de momentul scontat.
Sfarsitul operatiei este indicat de aspectul apei la iesirea din filtru, care trebuie sa fie la
fel cu cel al apei brute, dupa care se inchid robinetele.
4.2.3. Regenerarea
Regenerarea masei cationice are ca scop redarea capacitatii de schimb a acesteia, care
este epuizata in urma functionarii in ciclu activ.
Regenerarea se realizeaza prin trecerea de sus in jos prin filtru a unei solutii de 8 – 1-%
clorura de sodiu.
Apa bruta patrunde in dizolvatorul de sare pe la partea superioara, dizolva sarea realizand
o saramura ce se filtreaza prin stratul de cuart granulat, ce se afla deasupra placii de crepine.
Saramura filtrata patrunde pe la partea superioara a filtrului, strabate masa cationica si
iese la canal.
Durata operatiunii este de 30 – 4- minute, sfarsitul constatandu-se prin aparitia solutiei de
sare la iesirea din filtrul Na-cationic.
4.2.4. Spalarea instalatiei
Spalarea filtrului Na-cationic are ca scop indepartarea completa a excesului de saramura
si a produsilor de regenerare rezultati din operatia anterioara.
Operatia de spalare dureaza circa 30 minute, terminarea ei putandu-se constata prin
disparitia clorurilor de calciu si de magneziu si deci duritatea zero a experimentului.
Spalarea se compune din doua faze: o faza lenta si o faza rapida. Filtrul gata spalat se
trece in rezerva, putand fi pus in functiune dupa necesitate.
Spalarea stratului filtrant din dizolvatorul de sare se face prin afanare, cu apa bruta. Apa
bruta traverseaza stratul de cuart granulat, antreneaza namolul depus pe suprafata de filtrare, iese
la cutia colectoare de scurgere si de acolo la canalizare.
60
Operatia se considera terminata cand apa care iese din dizolvator este limpede, incolora
ca si cea care intra. Aceasta operatie se efectueaza odata la 10 – 15 regenerari consecutive.
4.3. Măsuri de reducere a poluării aerului
Scopul masurilor de reducere a poluarii aerului este retinerea pulberilor grosiere
provenite de la instalatiile de ardere care utilizeaza combustibili solizi.
Corpul filtrant este format din tubulatura metalica, cu dimensiunile de aproximativ
1250/1325/510 mm.
Interiorul acesteia este impartit in cinci canale care au rolul de a uniformiza debitul de aer
si rame tip sertar pentru fixarea celulelor filtrante.
Capacitatea de filtrare a corpului filtrant este de 12500 m3/h.
Celulele filtrante cu dimensiunile 500/500/22 mm sunt fixate pe un cadru solid din hotel
galvanizat, mediul filtrant este incastrat intre doua plase de sarma pentru protectie, mediul
filtrant este format din mai multe straturi din plasa de aluminiu.
Structura metalica robusta rezista in medii agresive si cu posibila scanteie.
Corpul filtrant este dotat cu celule filtrante cu urmatoarele caracteristici:
- compozitie mediu filtrat: plasa de aluminiu;
- rama metalica hotel zincat;
- temperatura maxima de lucru 2000C;
- eficienta medie gavimetrica 78%;
- clasificare (EN 779:2002)G2;
- grad de inflamabilitate ne-inflamabil;
- regenerabil: da.
Corpul filtrant se va monta intre ventilator si cosul existent pentru evacuarea gazelor
arse.
Periodic celulele filtrante se vor curata cu jet de apa. Este recomandat ca acestea sa fie
uscate inainte de a fi introduse la loc sau inlocuite cu unele de rezerva. Accesul la acestea se face
prin demontarea capacului de vizitare. Odata cu schimbarea filtrelor se va curata si interiorul
tubulaturii.
61
4.4. Masuri de reducere a poluarii cu ape uzate incarcate cu cloruri
Pentru varianta descarcarii apei uzate industriale in reteaua publica de canalizare,
concentratia in saruri totale dizolvate nu se normeaza, si ca atare, nu este necesara introducerea
in bazinele de neutralizare a apelor provenite de la afanarea sau spalarea schimbatorilor ionici.
Volumele utile ale bazinelor de neutralizare sunt mult mai mici, in varianta descarcarii
apelor uzate in retelele publice de canalizare, decat in cazul descarcarii in resurse naturale.
Pentru evacuarea acestor ape se va face un racord care va conduce apele uzate incarcate
cu saruri in compartimentul doi al decantorului de ape uzate tehnologice. Aici se va face o dilutie
a apelor incarcate cu saruri, dupa care se efectueaza evacuarea in reteaua de canalizare.
Decantorul este o constructie din beton armat impermeabilizat, cu doua compartimente,
avand urmatoarele dimensiuni: lungime 8 m; latime 4 m; adancime 4 m; perete despartitor 2 m.
Apa uzata tehnologica trece prin primul compartiment, partea grosiera se decanteaza cu
ajutorul peretelui despartitor de 2 m, iar apa decantata trece in al doilea compartiment.
Iesirea apei uzate din decantor se face din al doilea compartiment la baza inferioara a
acestuia, si cu ajutorul unei conducte apa preepurata este deversata in reteaua de canalizare.
Periodic, si ori de cate ori situatia o impune, decantorul este curatat de namol cu ajutorul
unei vidanje autorizate in baza contractuala.
62
BIBLIOGRAFIE
63
1. Apostol Tiberiu, 2000, Strategia si legislatia Romaniei de protectie a mediului, Edit.
Agir, Bucuresti
2. Bica I., 2000, Elemente de impact asupra mediului, Ed. Matrixrom Bucuresti,
3. Berca M., 2006, Planificarea de mediu şi gestiunea resurselor natural, Ed. Ceres,
Bucuresti
4. Burchiu V., 2004, Utilaje si instalatii pentru protectia mediului, Ed. Atlas Press,
Bucuresti
5. Erdeli G., Cucu V., 2006, Romania. Populatie, Asezari umane, Ed. Transversal,
Bucuresti
6. Iancu Paulina, Pienaru Adriana, Mustaţă Sebastian, 2000, Alimentări cu apă şi
canalizări, Ed. GLOBUS, Bucureşti
7. Ielenicz M., 2000, Geografie generala, Ed. Fundatiei “Romania de Maine”
8. Săndoiu Ileana Fulvia, 2005, Monitoringul factorilor de mediu, Ed. Elisavaros,
Bucureşti
9. Roşu Gabriela, 2003, Tratarea şi valorificarea deşeurilor, Ed. BREN, Bucuresti
10. Virsta Ana, 2009, Metode si mijloace de investigare a poluarii mediului – Note de
curs
11. XXX, Manual de evaluarea a impactului asupra mediului – M.M.D. – A.N.P.M.
Legislatie:
H.G nr 918/2002 anexa 4,
Ordinului nr 863/2002 al MAPM anexa 2,
Legii apelor nr 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare,
Legea 265/2006-Legea Protecţiei Mediului,
H.G 445/2009 anexa 4,
Ordinul M.M.P nr 135/2010,
H.G. 352/2005
64
RAPORT DE INCERCARE
Data: 25.07.2012
Interval orar: 9:30 – 10:00
Temperatura: 22.3 0C
Umiditate: 65%
Presiune atmosferica: 998 mb
Emisii gaze arse Cos centrala termica nr. 1
Combustibil solid
INDICATOR CONCENTRATIE
LA EMISIE
(mg/m3)
VALOARE LIMITA
CONFORM ORD.
432/1993
(mg/m3)
METODA DE ANALIZA
STAS
Monoxid de carbon 202 250 SR ISO 10396:2008
Bioxid de sulf 971 400 – 2000 SR ISO 10396:2008
Oxizi de azot 264 400 – 500 SR ISO 10396:2008
Pulberi 13.4 100 SR EN 13284-2:2005