lucrare de diploma-schizofrenia-

ŞCOALA POSTLICEALĂ

,,PROF. DR. DOC. ENESCU LONGINUS”

BOTOŞANI

LUCRARE DE DIPLOMĂ

COORDONATOR , PROFESOR ASISTENT. MEDICAL. LICENŢIAT, CIORNEA RAMONA IONELA

ABSOLVENT,GĂUREANU RALUCA MĂDĂLINA

- Promoţia 2013-

ŞCOALA POSTLICEALĂ

,,PROF. DR. DOC. ENESCU LONGINUS

BOTOŞANI

LUCRARE DE DIPLOMĂ Nursingul pacientului în schizofrenie

COORDONATOR , PROFESOR ASISTENT. MEDICAL. LICENŢIAT, CIORNEA RAMONA IONELA

ABSOLVENT,GĂUREANU RALUCA MĂDĂLINA

- Promoţia 2013-

Cuprins

Argument.............................................................................................................................................1

CAPITOLUL I

Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos.........................................................3

1.Noţiuni de anatomie.........................................................................................................................3

1.1 Sistemul nervos.............................................................................................................................3

1.2 Noţiuni de fiziologie......................................................................................................................5

1.2.1 Fiziologia emisferelor cerebrale...............................................................................................5

2.Schizofrenia......................................................................................................................................6

2.1 Definiţie .........................................................................................................................................6

2.2 Etiologie.........................................................................................................................................7

2.3 Simptomatologie...........................................................................................................................7

2.4 Diagnostic......................................................................................................................................9

2.5 Evolutie şi prognostic...................................................................................................................9

2.6 Tratament....................................................................................................................................10

CAPITOLUL II

Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu schizofrenie..........11

1. Internarea-externarea pacientului în spital...............................................................................12

1.1 Recoltarea produselor biologice................................................................................................13

1.2Pregătirea bolnavului pentru recoltarea sângelui pentru examene hematologice,

biochimice..........................................................................................................................................14

1.3 Pregătirea pacientului pentru recoltarea urinei pentru examene biochimice......................15

1.4 Pregătirea pacientului pentru electroencefalografie...............................................................16

1.5 Pregătirea pacientului pentru electrocardiogramă( EKG )....................................................17

1.6 Instrumente de evaluare a pacientului schizofren...................................................................18

1.6.1 Scala PANSS ( Positive and negative Symptom Scale for Schizophrenia )...................,....18

1.6.2 Scala CDSS ( Calgary Depression Scale for Schizophrenia )..............................................18

1.6.3 Scala BPRS ( The Brief Psychiatric Rating Scale )..............................................................18

1.6.4 Examenul neurologic..............................................................................................................18

2. Îngrijiri specifice acordate bolnavului de schizofrenie.............................................................19

2.1 Intervenţii autonome specifice..................................................................................................19

2.1.1 Comunicarea............................................................................................................................19

2.1.2 Hidratarea organismului.........................................................................................................20

2.1.3 Igiena.........................................................................................................................................22

2.1.4 Mobilizarea...............................................................................................................................22

3.INTERVENŢII DELEGATE SPECIFICE.................................................................................24

3.1 Măsurarea parametrilor vitali..................................................................................................24

3.2 Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale..................................................................................25

3.3 Măsurarea şi notarea pulsului...................................................................................................25

3.4 Observarea şi notarea respiraţiei..............................................................................................25

3.5 Măsurarea şi notarea temperaturii...........................................................................................26

3.6.Administrarea tratamentului....................................................................................................26

3.7 Educaţie pentru sănătate...........................................................................................................27

3.8 Profilaxie......................................................................................................................................28

CAPITOLUL III

Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenie......................................................................29

1. Nevoile fundamentale după V. Henderson................................................................................29

2.PREZENTARE DE CAZURI......................................................................................................30

2.1 STUDIU DE CAZ NR. 1............................................................................................................31

2.2 STUDIU DE CAZ NR. 2............................................................................................................36

2.3 CAZ CLINIC NR. 3...................................................................................................................42

Anexe.................................................................................................................................................47

Bibliografie........................................................................................................................................50

MOTTO

"Cel mai mare lucru care-l poţi face pentru un prieten nu este să-i dai din bogăţiile tale, ci să i le scoţi la iveala pe cele ascunse în el insuşi."

Benjamine Disraeli

I. Argument

Schizofrenia este o tulburare psihică gravă care are un efect profund asupra vieţii

individului, afectând în acelaşi timp şi familia sau prietenii acestuia. Simptomele, formele

clinice variate sub care se poate prezenta schizofrenia, ca şi evoluţia bolii variază

considerabil de la un individ la altul, ceea ce face ca diagnosticul şi managementul

pacientului schizofren să fie o sarcină dificilă pentru clinician. În sprijinul acestei idei este şi

afirmaţia conform căreia nu există două cazuri identice de schizofrenie.

Am ales această temă deoarece acest domeniu, psihiatric, a reprezentat o zonă

fascinantă, ceea ce m-a determinat să imi pun alte şi alte intrebări în căutarea unor

răspunsuri şi soluţii. În acest domeniu se lucrează cu “ mintea şi cu sufletul omului “ şi îmi

sunt un permanent stimul în a mă perfecţiona, astfel incât să îmi ating nivelul optim al

capacităţilor personale spre a fi un adevărat profesionist.

Un alt argument al lucrării este convingerea că, deşi se crede in mod curent că având

schizofrenie nu se mai poate duce o viaţă normală,realitatea dovedeşte în multe dintre cazuri

posibilitatea reinserţiei sociale a bolnavului cu condiţia ca acesta să beneficiezeîin primul

rând de asistenţă specializată iar apoi de inţelegerea,toleranţa,sprijinul comunităţii.

Obiectivele prezentului proiect sunt:

1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale sistemului nervos central.

2. Prezentarea generală a schizofreniei.

3. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical generalist în îngrijirea bolnavului cu

schizofrenie.

4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenie.

5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu schizofrenie.

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe profesionale:

1. Analizează semnele şi simptomele specifice afecţiunilor neurologice.1

2. Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnosticele de îngrijire la pacienţii

cu schizofrenie.

3. Elaborează planul de îngrijire.

4. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii.

5. Asigură echipamentele şi materialele necesare.

6. Pregăteşte materialele şi medicamentele în vederea administrării.

7. Aplică intervenţiile proprii şi delegate.

8. Evaluează rezultatele îngrijirilor aplicate.

9. Implementează programe de educaţie pentru sănătate.

10. Evaluează rezultatele acţiunilor de educaţie pentru sănătate.

2

CAPITOLUL I

DATE GENERALE

Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos

1.Noţiuni de anatomie

Sistemul nervos pune în contact organismul cu mediul exterior şi coordonează unitar

activitatea celorlalte aparate şi sisteme.

Segmentele sistemului nervos central (SNC) sunt:

-Măduva spinării

-Trunchiul cerebral

-Cerebelul

-Diencefalul

-Emisferele cerebrale

Organele nervoase care formează nevraxul sunt învelite de sistemul meningeal, format din

trei membrane:

-Piamater

-Arahnoida

-Duramater

1.1 Sistemul nervos, deşi unitar, este subîmparţit în două părţi:

I. Sistemul nervos de relaţie3

II. Sistemul nervos vegetativ

I. Sistemul nervos de relaţie este format din:

Sistemul nervos central – reprezentat de mielencefal, metencefal, mezencefal, diencefal,

telencefal.

Sistemul nervos periferic – reprezentat prin nervii cranieni şi nervii spinali

(rahidieni).

II. Sistemul nervos vegetativ este format din:

Sistemul nervos simpatic

Sistemul nervos parasimpatic

Centrii nervoşi vegetativi sunt grupaţi distinct la nivelul sistemului central şi

coordonează activitatea organelor interne prin intermediul unor fibre efectoare proprii.

Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central.

Emisferele cerebrale sunt separate prin fisura interemisferică şi legate în partea bazala prin

formaţiuni de substanţă albă:

- Corpul calos

- Trigonul cerebral

- Comisura albă anterioară

- Comisura albă posterioară

Fiecare emisferă cerebrală are trei feţe:

- Convexa externă

- Mediala internă

- Bazala

4

Feţele emisferelor cerebrale sunt brazdate de numeroase şanturi, unele adânci care

delimitează lobi ( frontal, parietal, temporal, occipital), altele superficiale care delimitează

girusuri sau circumvoluţii cerebrale (precentral, postcentral, hipocampic etc.).

Structural emisferele cerebrale sunt alcătuite din substanţă cenuşie dispusă la

suprafaţă formând scoarţa cerebrală şi substanţă albă la interior, alcătuită din fibre de

asociaţie, comisurale şi de proiecţie.

1.2 Noţiuni de fiziologie

1.2.1 Fiziologia emisferelor cerebrale

Rolul specific al creierului este de a prelucra informaţia. Informaţia pătrunde în

sistemul nervos la nivelul receptorilor, de unde este transmisă la scoarţă, în ariile senzitive

specifice.

Aceste informaţii sunt comparate la nivelul ariilor asociate cu cele culese de alţi

analizatori, precum şi cu ariile asociative cu cele culese de alţi analizatori, precum şi datele

din memorie. Pe baza sintezei complexe este elaborată starea de conştiinţă, sunt luate

deciziile voliţionale şi automate.

Scoarţa cerebrală, cel mai recent apăruta filogenetic, îndeplineşte trei categorii de

funcţii:

- Funcţii senzitive.

- Funcţii asociative.

- Funcţii motorii.

Pe baza acestor funcţii, se nasc procesele psihice caracteristice fiinţei umane: cognitive,

afective, volitive. Paleocortexul sau sistemul limbic îndeplineşte trei categorii de roluri:

5

Rolul de centru cortical

La om simţul olfactiv are şi o componenţă emoţională cu efect stimulator sau

inhibitor. Pe baza mirosului animalele recunosc de la mare distanţă atât partenerul de sex şi

adversarul, prada şi duşmanul.

Rolul în reglarea actelor de comportament instinctual.

Reprezintă un ansamblu de activitaţi psihice, somatice si vegetative desfăşurate în

vederea satisfacerii unor necesităţi primare ale organismului- alimentarea, hidratarea, funcţia

sexuală, stăpânirea unui teritoriu, obţinerea libertăţii.

La baza actelor de comportament se află un proces nervos complex numit motivaţie sau

impuls.

Nu există activitate umană fără un proces motivaţional.

Însuşi procesul de invăţare şi memorizare are la bază motivaţia.

Rolul în procesele psihice afective.

Procesele fiziologice complexe care generează aceste stări au la bază o serie de

circuite funcţionale pe care sistemul limbic le realizează cu hipotalamusul, formaţia

reticulară a triunghiului cerebral, ariile corticale asociative. Pe baza acestor conexiuni

sistemul limbic poate elabora unele reflexe condiţionate simple. Este dificil şi eronat să

localizăm funcţiile cele mai înalte ale creierului. Nu există centri ai gândurilor sau ai voinţei,

nu există centru al învăţăturii sau memoriei, nu există un centru anatomic precis al

conştiinţei.

Procesele nervoase de nivel superior, care au trecut graniţa fiziologiei spre

psihologie, nu pot fi înţelese şi studiate cu metodele curente ale fiziologiei experimentale.

Din analiza vieţii psihice umane se disting trei compartimente psiho - fiziologice:

- Compartimentul cognitiv – de cunoaştere.

6

- Compartimentul volitiv – decizional.

- Compartimentul afectiv.

2.Schizofrenia

2.1 Definiţie

Schizofrenia, denumită şi psihoză, este caracterizată printr-un ansamblu de simptome

asociate, dominate de discordanţa ideoafectivă, incoerenţa proceselor de gândire,

ambivalenţă, autism, halucinaţii şi idei delirante în general nesistematizate. Boala evoluează

către o disociaţie psihică cu o gravă dezorganizare a personalitaţii şi deficit de integrare în

ambianţă.

b. Clasificare

-SCHIZOFRENIA PARANOIDĂ - sau delirantă reprezintă forma cea mai tipică de

schizofrenie.

-SCHIZOFRENIA HEBEFRENICĂ - este o formă ce se instalează la pubertate şi se

caracterizează prin comportament pueril, prostesc.

-SCHIZOFRENIA TARDIVĂ - apare după vârsta de 40 de ani şi este caracterizată

prin predominanţa fenomenelor halucinatorii şi a delirului paranoid, mai sistematizat

decat în celelalate forme de schizofrenie.

-SCHIZOFRENIA COPILULUI - boala a fost observată începând încă de la vârsta

preşcolară (3-4 ani) şi prezintă în general aceleaşi forme clinice ca şi schizofrenia

adultului. Apare pe nesimţite la copiii cu un anumit tip de comportament şi de

personalitate.

2.2 Etiologie

7

Frecvenţa cazurilor de schizofrenie este aproximativ de 1% din

populaţie.Schizofrenia afectează în egală măsură ambele sexe, indiferent de rasă, unii autori

susţinand totuşi o incidenţa mai crescută la populaţia nordică. Se remarcă un coefiecient

mai crescut de morbiditate prin schizofrenie la populaţia pauperă din aglomerările urbane.

Schizofrenia denumită şi psihoza hipotimică discordantă, se caracterizează printr-o bizară

înstrăinare afectivă de la condiţia umană, funcţiile de cunoaştere fiind în acelaşi timp

eventual intacte atunci când sunt analizate fiecare în parte.

2.3 Simptomatologie

Tulburările psihice din schizofrenie ar putea fi grupate în două mari sindroame:

1. Sindromul disociativ

Cuprinzând tulburări ale câmpului conştiinţei, tulburări ale desfăşurării gândirii,

dezogranizarea vieţii afective, comportamentul catatonic.

2. Sindromul delirant paranoid

Cuprinzând trăirile delirante (delirul de influenţă, depersonalizarea) şi delirul autist

consecutive acestor trăiri.

Principalele tulburări psihice ce alcătuiesc conţinutul acestor sindroame constau în

urmatoarele:

Tulburările de percepţie - Sunt reprezentate de halucinaţii. Cele mai caracteristice

halucinaţii sunt cele auditive.

Halucinaţii corporale - Se întalnesc de asemenea frecvent: bolnavul simte că un

animal îi umbla prin abdomen, simte că i se mişcă un picior sau o mână (deşi acestea stau

nemişcate) simte că cineva îi extrage sângele sau creierul etc.

Tulburările de gândire - Sunt reprezentate de gândirea incoerentă, cu lipsa

legăturii între idei sau a relaţiilor logice între aceste idei. În ceea ce priveşte conţinutul

gândirii, tulburarea cea mai caracteristică este DELIRUL.

8

Tulburarile de vorbire - Însoţesc de regulă şi exprimă tulburările de gândire, mai

ales în formele avansate ale schizofreniei. Cea mai gravă tulburare de limbaj, care exprimă

gândirea incoerentă a bolnavului, este SCHIZOFAZIA. Schizofazia constă dintr-o

înşiruire de expresii şi fraze fără nici o legatură între ele, cuvinte noi - create de bolnav

(neologisme) şi care au semnificaţie numai pentru el, astfel incât limbajul bolnavului

devine de neinţeles pentru ceilalţi.

Tulburările de scris - Sunt legate de tulburările de gândire şi vorbire si exprimă

mai ales incoerenţa gândirii.

Tulburările de afectivitate – Sunt reprezentate de lipsa legăturii afective între

trăirile delirante ale bolnavului şi comportamentul său. La începutul bolii, schizofrenii pot

prezenta o scădere sau chiar o pierdere a afecţiunii pentru cei apropiaţi, care poate evolua

către inversiune afectivă.

2.4 Diagnostic

În prezent, diagnosticul de schizofrenie se pune în baza satisfacerii criteriilor fie a

ICD-X (criterii europene), fie a DSM-IV (criterii americane) şi care în linii mari sunt:

Cel puţin două dintre urmatoarele criterii definesc tulburarea, iar un singur

criteriu o face probabilă (se exclud fenomenele consecutive abuzului si sevrajului la alcool

sau alte toxicomanii).

a. Gânduri transmise de la distanţă, inserţia sau furtul ideilor.

b. Alte deliruri decât cele de persecuţie sau gelozie cu durată mai mare de o lună.

c. Idei delirante de orice tip însoţite de halucinaţii pentru cel puţin o săptămână.

d. Halucinaţii auditive care comentează actele pacientului sau comportamentul acestuia,

voci care conversează.

e. Halucinaţii verbale nonafective care comunică cu pacientul.

f. Halucinaţii de orice tip pe parcursul zilei, care durează cel puţin o lună.

9

g. Tulburări ale gândirii acompaniate de efecte tocite sau inadecvate, deliruri, halucinaţii de

orice tip sau comportament marcat dezorganizat.

2.5 Evoluţie şi prognostic

Ţinând seama de varietatea mare de evoluţie a bolii de la individ la individ, precum şi

de vârsta şi felul debutului se apreciază ca 25 – 30% dintre bolnavi se vindecă, 30 -50%

evoluează către forme cronice care permit reîntoarcerea în familie şi societate, 15 – 20%

ajung la forme cronice grave, care nu permit reîntoarcerea bolnavului în familie şi societate,

iar între 1 – 5% din bolnavi mor datorită, direct sau indirect, bolii (sinucidere, negativism

alimentar, infecţii intercurente, răniri). Prognosticul este cu atât mai întunecat cu cât boala

debutează la o vârstă mai tânară cel mai nefavorabil fiind prognosticul schizofreniei

infantile.

2.6 Tratament

Tratamentul în schizofrenie are drept scop anularea fenomenelor psihopatologice,

prevenirea reapariţiei lor ca şi compensarea defectului personalităţii. Recuperarea şi

reintegrarea familială şi socio – profesională a bolnavului.

CHIMIOTERAPIA, ca rezultat al psihofarmacologiei moderne a influenţat evoluţia

schizofreniei şi destinul bolnavilor, considerând remisiunile bolii la 75 – 80 % pentru cei

internaţi la debutul bolii, cât şi semnificativa ameliorare a evoluţiei trenante şi cronice.

Dintre fenotiazine cele mai folosite sunt:

CLORPROMAZINA : 300-600 mg/zi, considerat neurolepticul de referinţa.

10

LEVOMEPROMAZIN : neuroleptic, antipsihotic, cu acţiune sedativă intensă, inhibitor

simpatic central. Se administrează oral în psihoze, doza de atac 200 – 300 mg/zi, doza de

intreţinere 25 – 50mg, în injecţii intramusculare repetat de 3 – 4 ori/zi (la bolnavii culcaţi

sub controlul pulsului si presiunii arteriale).

TRIFLUOPERAZIN – neuroleptic major, anxiolitic, antiemetic. Se administrează oral sub

formă de drajeuri conţinând echivalentul a 0,0005 gr de trifluoperazin bază sau fiole de 1ml

conţinând echivalentul a 0,0005 gr de diclorhidrat de trifluoperazin.

HALOPERIDOL – neuroleptic sever care se asociază cu ROMPARKIN pentru a evita

apariţia sindromului extrapiramidal.

Tratamentul insulinic cura SAKEL a fost restrâns prin modalităţile şi eficienţa

neurolepticelor.

Terapia electroconvulsivantă pastrează însă indicaţii în formele rezistente la

neuroleptice.

În acest cadru de măsuri recuperatorii deţine o evidentă importanţă ergoterapia şi toate

procedurile psihoterapeutice de inserţie în relaţiile de viaţă şi de activitate.

CAPITOLUL II

11

Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu

schizofrenie

2.1. Internarea pacientului in spital

Spitalul este o instituţie sanitară destinată îngrijirii bolnavilor şi organizată pentru servicii

permanente.În spital se internează bolnavii în stare gravă care necesită o îngrijire şi

supraveghere permanentă şi o atenţie deosebită din partea asistentei medicale.

Spitalul cuprinde urmatoarele parţi componente funcţionale :

- serviciul de primire unde începe pregătirea psihică a pacientului. El este primit cu

zambetul pe buze şi cu cuvinte de încurajare, esenţială fiind cucerirea încrederii bolnavului

în profesionalismul cadrelor sanitare. Pacieţtii vor fi dezbracaţi şi examinaţi. La nevoie

pacientul este ajutat de asistentă şi asezat în poziţia necesară examinarii

- secţia cu paturi este partea componentă a spitalului înzestrată cu paturi si sala de

tratamente, unde se asigură asisteţa corespunzatoare a bolnavilor spitalizaţi - prelucrări

sanitare - aici se face deparazitarea şi îmbaierea bolnavului, după care acesta va fi îmbracat

în lenjerie curată şi condus pe secţia cu paturi.

Bolnavilor schizofreni, la internarea în spital, asistenta de psihiatrie le întocmeşte foaia

de nursing în care consemnează cu mare atenţie nevoile speciale ale acestor bolnavi în

funcţie de priorităţi. Ea stabileşte diagnosticul de nursing, îşi alege obiectivul pe care îl

urmăreşte, intervenţiile la care recurge şi face evaluarea rezultatelor obţinute. La ieşirea din

spital încurajăm pacientul să urmărească situaţiile sociale în care el se simte bine.

Foaia de nursing, întocmită de asistentă, va reflecta evoluţia stării pacientului pe toată

perioada internării lui în spital şi va veni în întâmpinarea medicului în vederea orientării

conduitei terapeutice.

12

Schizofrenia, având tendinţa la cronicizare, în perioadele de remisie se recurge la terapia

suportivă care ajută la prevenirea sau amânarea recăderilor. Activităţile de terapie suportivă

a pacienţilor cu schizofrenie constau în:

- activităţi de grupuri de suport;

- activităţi recreative ( jocuri, vizionări de filme );

- activităţi de antrenare a abilităţilor sociale şi vocaţionale.

În grupul de suport, asistenta urmăreşte: atmosfera, ambianţa, participarea fiecăruia,

comunicarea, cooperarea, ascultarea, posibilitatea de confruntare, respectful faţă de ceilalţi.

Scopul terapiei suportive este: redobândirea abilităţilor sociale ( relaţionare interumană

mai uşoară ), dobândirea unui sentiment de participare la viaţa colectivă, înţelegerea situaţiei

pe care o traversează, mobilizându-şi forţele adaptative, într-o atmosferă de acceptare şi

securitate.

Bolnavilor schizofreni, la internarea în spital, asistenta de psihiatrie le întocmeşte foaia

de nursing în care consemnează cu mare atenţie nevoile speciale ale acestor bolnavi în

funcţie de priorităţi. Ea stabileşte diagnosticul de nursing, îşi alege obiectivul pe care îl

urmăreşte, intervenţiile la care recurge şi face evaluarea rezultatelor obţinute. La ieşirea din

spital încurajăm pacientul să urmărească situaţiile sociale în care el se simte bine.

Foaia de nursing, întocmită de asistentă, va reflecta evoluţia stării pacientului pe toată

perioada internării lui în spital şi va veni în întâmpinarea medicului în vederea orientării

conduitei terapeutice.

Schizofrenia, având tendinţa la cronicizare, în perioadele de remisie se recurge la terapia

suportivă care ajută la prevenirea sau amânarea recăderilor. Activităţile de terapie suportivă

a pacienţilor cu schizofrenie constau în:

- activităţi de grupuri de suport;

- activităţi recreative ( jocuri, vizionări de filme );

- activităţi de antrenare a abilităţilor sociale şi vocaţionale.

În grupul de suport, asistenta urmăreşte: atmosfera, ambianţa, participarea fiecăruia,

comunicarea, cooperarea, ascultarea, posibilitatea de confruntare, respectful faţă de ceilalţi.

13

Scopul terapiei suportive este: redobândirea abilităţilor sociale ( relaţionare interumană

mai uşoară ), dobândirea unui sentiment de participare la viaţa colectivă, înţelegerea situaţiei

pe care o traversează, mobilizându-şi forţele adaptative, într-o atmosferă de acceptare şi

securitate.

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Bolnavul este condus de asistent în salonul prealabil hotarat de către medic. Salonul se alege

în funcţie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea şi stadiul bolii) şi sex. Asistentul

conduce bolnavul în salon, îl ajuta să-şi aranjeze obiectele personale în noptieră şi să se

instaleze comod în poziţia indicată de medic .

Bolnavului i se aduce la cunostinţa regulamentul de ordine interioară a secţiei precum şi

indicaţiile medicului referitoare la alimentaţie, poziţia indicată dacă este cazul şi scopul

acestuia. Asemenea i se explica necesitatea şi modul recoltarii de produse biologice şi

patologice în vederea efectuării analizelor de laborator indicate de medic.

Se vor asigura condiţiile de mediu necesare ameliorării şi vindecării bolii. Pentru a crea un

mediu de securitate şi confort şi pentru a diminua factorii de stres este indicat ca saloanele

să aibă o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o temperatura de 18-20°C sa fie curate, liniştite şi

bine aerisite cu aer umidificat.

Pregătirea patului şi accesoriului

Patul trebuie să fie comod, să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă atât cerinţele de

confort a pacientului, cât şi ale personalului de îngrijire. Trebuie să-i permită pacientului să

se poata mişca în voie, să nu-i limiteze mişcările, să poată la nevoie să coboare din pat, să

poate sta în poziţie şezand, sprijinindu-şi picioarele comod de podea. Patul trebuie să

permită ca asistenta să poată efectua tehnicile de îngrijire, învestigaţie şi tratament cât mai

comod. Patul trebuie să fie uşor de manipulat şi curaţat, prevăzut cu rotiţe, dispozitiv de

ridicare şi la nevoie apăratoare.

14

Patul va fi acoperit cu un cearşaf, muşama şi aleză. Pacientului i se oferă doua perne şi o

pătură din lâna moale, uşor de întreţinut. .Lenjeria trebuie să fie din bumbac cu cât mai

puţine cusături. Cearşaful trebuie să fie destul de mare.

Rolul autonom al asistentului medical

Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu schizofrenie vizează

compensarea parţială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei, protejează, menţine şi

promovează sănătatea; uşurează suferinţa şi asistă individul în ultimele momente de viaţă;

stabileşte procesul de îngrijire; favorizează reintegrarea în familie sau societate. Pentru

îndeplinirea rolului necesită deprinderi şi capacităţi profesionale exercitându-le astfel :

▪ asigurarea condiţiilor de mediu:

- saloanele comune, coridoarele şi anexele spaţioase, bine luminate, cu mult aer, bine

îngrijite;

- uşile închise irită şi, adesea, traumatizează bolnavii, de aceea în interiorul secţiei, uşile

dintre saloane şi coridoare, camera de zi şi sala de mese trebuie ţinute deschise;

- încăperile anexe ca şi colţurile de coridoare trebuie să fie bine luminate, atât ziua cât şi

noaptea, întrucat în aceste locuri se pot izola bolnavii depresivi şi pot comite tentative de

sinucidere.

▪ îngrijiri generale:

- adoptarea unui comportament adecvat faţă de obsesiile bolnavului începe încă de la

primirea lui in spital.

- unele măsuri, ca de exemplu predarea obiectelor tăioase, briceagul, briciul, lame de ras sau

chibrituri sau alte obiecte periculoase, în mâinile bolnavilor, asistentul trebuie să le execute

cu tact deosebit;

▪ alimentaţia:

15

- alimentaţia bolnavilor la secţia de psihiatrie nu comportă probleme deosebite de

dietoterapie;

- alimentaţia trebuie să fie mixtă normocalorică , cu multe fructe, legume şi preparate din

lapte.

▪ supravegherea bolnavului:

- în afară de supravegherea obişnuită a funcţiilor somatice, obişnuite la toate

secţiile de spital, la secţiile de psihiatrie trebuie urmărite cu atenţie consumul

cantităţilor de lichide, modul de alimentare.

Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu schizofrenie vizează

abilitatea ei de a îndeplini sarcini si de a aplica îngrijiri medicale sub prescripţie medicală.

Asistentului medical îi revin următoarele atribuţii:

- recoltează produse patologice pentru examenul de laborator: sânge, urină;

- pregăteşte pacientul pentru examene: tomografia axială computerizată, rezonanţa

magnetică nucleară , electroencefalogramă;

- canulează o venă şi montează o perfuzie i.v;

- injecţii;

- pregăteşte şi administrează medicamentele la indicaţia medicului.

2.11. Externarea bolnavului

Medicul este cel care va hotarî momentul externării bolnavului când acesta nu mai necesită

o supraveghere permanentă şi poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta va

pune la dispoziţia medicului documentele bolnavului necesare formulării epicrizei şi

completarii biletului de ieşire şi va asigura alimentaţia bolnavului până la externare.

16

Asistenta va anunţa familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grija ca

bolnavul să-şi primească lucrurile personale de la magazia spitalului şi să aibă o

îmbracăminte corespunzatoare anotimpului.

Va aprofunda cu bolnavul indicaţiile primite de la medic şi cuprinse în biletul de ieşire.

Asistenta va conduce bolnavul la ieşire unde ţl lasă în grija aparţinătorilor.

1.1 Recoltarea produselor biologice

Examinările de laborator permit depistarea unor cazuri de boli infecţioase, precum şi

persoanele purtătoare de germeni patogeni, ele având rol în profilaxia bolilor infecţioase.

Utilitatea şi obiectivitatea rezultatelor examenelor de laborator depind de modul de

recoltare al produselor care se analizează şi de modul cum se efectuează examenul de

laborator.

Dacă modul de efectuare al analizelor este în sarcina personalului de laborator,

recoltarea produselor este efectuată de asistenta medicală. Pentru a se realiza în condiţii

optime asistenta trebuie să respecte următoarele norme generale: orarul recoltărilor,

efectuarea pregătirii psihice şi fizice a bolnavului, pregătirea instrumentarului şi materialelor

necesare pentru recoltare, tehnica recoltării propriuzise, completarea buletinului de trimitere

la laborator şi etichetarea produsului recoltat, păstrarea şi transportarea produsului recoltat.

Bolnavul este pregătit fizic printr-un regim alimentar, repaus la pat, aşezându-l într-o

anumită poziţie etc., toate pregătirile fiind efectuate în funcţie de recoltarea ce se va efectua.

Completarea imediată şi corectă a buletinelor de analiză, cât şi etichetarea produselor

recoltate, asigură evitarea înlocuirii rezultatelor între ele, fapt ce ar putea duce la erori grave.

17

Buletinul de analiză va cuprinde numele şi prenumele bolnavului, secţia, numărul foii de

observaţie, natura produsului, analiza cerută, data recoltării, numele celui care a recoltat.

Expedierea şi transportul produselor recoltate trebuie să se efectueze astfel încât acestea

să ajungă la laborator cât mai repede şi în starea în care au fost în organism. Ele se trimit

imediat pentru a se evita alterarea.

1.2 Pregătirea bolnavului pentru recoltarea sângelui pentru examene hematologice,

biochimice

A. Recoltarea sângelui venos pentru teste hematologice

Hemoleucograma completă este un test de rutină în examinarea paraclinică a bolnavului

psihiatric, pentru că există o varietate de afecţiuni medicale care pot cauza, exacerba sau

mima tulburările psihiatrice. Este compusă din: numărătoarea leucocitelor, formula

leucocitară, numărătoarea eritrocitelor, hematocritul, hemoglobina, indici eritrocitari,

numărătoarea reticulocitelor.Sângele venos se recoltează prin puncţie venoasă cu substanţe

anticoagulante.

Sedimentarea – aşezarea progresivă a elementelor figurate spre fundul eprubetei din

sângele necoagulabil lăsat în repaus. Este un fenomen fizic.

Viteza de sedimentare a hematiilor ( V.S.H. ) – rapiditatea cu care se produce aşezarea

hematiilor. Factorii inflamaţiei provoacă accelerarea căderii hematiilor.

Materiale necesare: ac recoltă steril; vacutainer pentru hematologie ( cu capac mov ),

vacutainer pentru V.S.H. ( cu capac negru ), garou de cauciuc, alcool, vată, pernă tare

elastică pentru articulaţia cotului, tăviţă renală, comprese sterile, manusi sterile.

Pentru determinarea hematocritului se recoltează 1-2 ml. sânge, care se amestecă cu 2

picături de heparină ( anticoagulant ).

18

B. Recoltarea sângelui pentru examene biochimice se efectuează prin puncţie

venoasă, dimineaţa, bolnavul fiind “a jeun”.

Se recoltează sânge fără substanţă anticoagulantă pentru determinarea: ureii,acidului

uric, creatininei, bilirubinei, colesterolului, lipidelor, testelor de disproteinemie ( 10cmc ),

fosfatazei,transaminazelor, amilazei, pentru electroforeză, fosfor, calciu, sideremie, rezerva

alcalină, ionogramă ( Na, K şi Cl ).Vacutainerele pentru biochimie sunt cu capac roşu.

1.3 Pregătirea pacientului pentru recoltarea urinei pentru examene biochimice

Examenul constantelor fizice şi chimice ale urinei informează asupra stării

funcţionale a rinichilor, cât şi a întregului organism.

Din urina recoltată se efectuează:

- examen fizic – se determină volumul, aspectul, culoarea, mirosul, densitatea, pH-ul;

- examen biochimic – se cercetează albumina, glucoza, puroiul, urobilinogenul, pigmenţii

biliari,amilaza, acetona. Se adaugă examenul sedimentului urinar.

Recoltarea urinei se face fie în urinar, fie în ploscă ( bazinet ).În scopul unui examen de

urină, se face educaţie sistematică a bolnavului, personalului auxiliar privind utilizarea

bazinetului. Aceştia trebuie să ştie: să utilizeze numai bazinetul gol şi curat; să urineze fără

defecaţie, să verse imediat urina în borcanul colector de urină, să nu urineze în timpul

toaletei efectuată pe bazinet.

Analizele se efectuează pe urina emisă în 24 de ore.

1.4 Pregătirea pacientului pentru electroencefalografie

19

Electroencefalograma ( EEG ) reprezintă metoda de înregistrare grafică a activităţii

electrice cerebrale cu ajutorul electrozilor plasaţi pe scalp sau cu microelectrozi profunzi,

fiind cea mai importantă metodă de explorare funcţională cerebrală.

Materiale necesare:

Biopotenţialele generate de neuroni au amplitudini reduse astfel că se impune

utilizarea unor aparate cu o capacitate mare de amplificare şi filtrare a semnalului electric.

Un electrocardiograf este dotat cu 4 – 32 canale de culegere şi amplificare şi un sistem de

înscriere grafică.

Sistemul de culegere este compus din electrozi şi conductori electrici.

Sistemul de amplificare poate mări de 1 milion de ori biocurenţii cerebrali.

Sistemul de afişaj sau de înscriere utilizează un osciloscop catodic sau un galvanometru cu

peniţe inscriptoare.

Sistemul de etalonare înregistrează amplitudinea respectiv viteza de derulare a hârtiei.

Pregătirea pacientului:

Pacientul va sta în clinostatism, cu ochii închişi şi gura uşor întredeschisă, relaxat

fizic şi psihic. înainte cu 12 – 24 ore de înregistrarea EEG, pacientul nu va consuma ceai

negru, cafea, cacao, ciocolată, alcool, iar dacă urmează tratament cu antihistaminice,

vitamine de grupul B, hormone, hipotensoare, somnifere, sedative, tranchilizante, acesta va

fi întrerupt. Pacientul nu trebuie să fie febril, să fi fost traumatizat fizic şi psihic, glicemia şi

calcemia în limite normale.

Montajul electrozilor EEG:

Electrozii trebuie plasaţi în mai multe planuri, simetric, la distanţe egale de reperul

central şi la o distanţă minimă între electrozi de 2-3cm. După modelul de amplasare al

electrozilor pe scalp se descriu montaje longitudinal, transversal, circulare, radiare.

Aplicarea şi fixarea electrozilor se efectuează după prealabila degresare a tegumentului cu

20

alcool şi umezirea electrozilor cu o soluţie salină saturată sau pastă electrolitică, pacientul

putând rămâne în poziţie şezândă sau poate fi culcat în decubit dorsal cu un suport în

regiunea cervicală.

Etapele înregistrării EEG: traseu de referinţă – stare de veghe, ochi închişi, relaxare

fizică şi psihică; traseu la deschiderea ochilor; traseu cu ochii închişi şi activare prin

hiperpnee; stimulare luminoasă intermitentă cu 6 Hz şi 12 Hz; activări suplimentare.

1.5 Pregătirea pacientului pentru electrocardiogramă( EKG )

Electrocardiograma este indicată în psihiatrie pentru monitorizarea eficienţei şi a

efectelor secundare ale unor medicamente ce pot afecta activitatea electrică a inimii.

Electrocardiograma este efectuată de obicei de către un cadru medical, iar rezultatul

este interpretat de către un medic, precum un internist, un medic de familie, cardiolog sau

chirurg.Pacientul primeşte de obicei EKG-ul ca dovadă a examinării sale de către un medic.

Electrocardiograful este portabil, astfel încât EKG-ul poate fi efectuat, practic,

oriunde. înainte de efectuarea EKG-ului, pacientul trebuie să-şi îndepărteze toate bijuteriile

şi hainele de pe jumătatea superioară a corpului, de la nivelul mâinilor şi a picioarelor.

În timpul electrocardiogramei pacientul va sta întins pe o masă sau pe un pat. Zonele

de la nivelul pieptului, mâinilor şi a picioarelor unde vor fi plasaţi electrozii, sunt curăţate şi

eventual rase, pentru a furniza o suprafaţă curată şi netedă. Între piele şi electrozi poate fi

plasat un gel special sau nişte mici tampoane îmbibate cu alcool sanitar, pentru a îmbunătăţi

conducerea impulsurilor electrice. Pot fi folosiţi şi electrozi de unică folosinţă ce nu necesită

gel sau alcool.

În cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repoziţionaţi în timpul testării. După

terminarea investigaţiei electrozii şi gelul sunt îndepărtaţi. Pe durata efectuării testului,

pacientul nu trebuie să se mişte sau să vorbească, deoarece activitatea musculară poate

influenţa rezultatul. 21

Pentru rezultate optime, pacientul trebuie să stea întins, nemişcat şi să respire normal;

uneori medicul poate ruga pacientul să-şi ţină respiraţia pentru câteva secunde. O

electrocardiogramă durează în medie 5 până la 10 minute. în unele cazuri, această perioadă

se poate prelungi, de exemplu, atunci când se măsoară ritmul cardiac. Plasarea electrozilor

se face în ordinea următoare:

- roşu - braţ drept

- galben – braţ stâng

- verde – gleznă stângă

- negru – gleznă dreaptă

1.6 Instrumente de evaluare a pacientului schizofren

1.6.1 Scala PANSS ( Positive and negative Symptom Scale for Schizophrenia )

- standard al evaluării profilului clinic al pacientului cu schizofrenie şi de asemenea, un

important indicator al răspunsului la tratament;

- 7 itemi pentru simptomele pozitive ( idei delirante, halucinaţii );

- 7 itemi pentru simptomele negative ( retragere socială, afect tocit );

- 16 itemi pentru psihopatologia generală (suspiciozitate, iritabilitate, necooperare );

1.6.2 Scala CDSS ( Calgary Depression Scale for Schizophrenia )

- evaluarea depresiei din schizofrenie;

- 8 itemi de explorat ( depresia, lipsa de speranţă, lipsa de valoare, vinovăţia );

1.6.3 Scala BPRS ( The Brief Psychiatric Rating Scale )

22

- măsoară atât simptomele psihotice cât şi cele nonpsihotice în afecţiunile psihiatrice majore

şi în special în schizofrenie;

- măsoară următoarele domenii: preocupări somatice, anxietate, răcire emoţională,

dezorganizare a gândirii conceptuale, sentimente de vină, tensiune, manierism şi posturi,

idei de grandoare, stare depresivă, ostilitate, suspiciozitate, comportament

halucinator,lentoare motorie, necooperare, conţinut bizar al gândirii, afect tocit, stare de

excitaţie, dezorientare.

1.6.4 Examenul neurologic

Are un rol important în evaluarea pacientului psihiatric şi, consecutiv, are implicaţii

importante în instituirea unei terapii adecvate.

Examinarea neurologică poate evidenţia unele semne şi simptome neurologice care relevă

existenţa unei afecţiuni de natură neurologică.

Examinarea neurologică cuprinde evaluarea bolnavului, a simptomelor neurologice,

evidenţiate prin întrebări ţintite adresate acestuia şi prin executarea unor manevre specific,

care furnizează informaţii obiective despre starea unor sisteme ale sistemului nervos.

Pentru început, se solicit pacientului să relateze motivele pentru care s-a prezentat,

concentrându-se asupra simptomelor cheie în ceea ce priveşte localizarea, intensitatea,

durata, frecvenţa de apariţie a acestora în timp, dacă a mai efectuat tratament, care au fost

substanţele administrate ş ice effect au avut asupra simptomelor prezentate.

Ulterior se are în vedere istoria medicală neurologică a membrilor familiei şi propria

istorie personală ( evoluţia sarcinii, naşterea, dezvoltarea psihomotorie şi cea psihosocială )

şi evenimente patologice ( traumatisme, ifecţii, intoxicaţii etc. ).

Examinarea neurologică propriuzisă cuprinde:

23

- examinarea motorie de bază – vizează tonusul, forţa musculară şi motilitatea, puse în

evidenţă prin mişcări pasive aplicate extremităţilor, observarea mersului normal,

mersul pe vârfuri şi călcâie, execuţia unor mişcări simple;

- examinarea mişcărilor coordonate – mişcări alternative rapide ale mâinilor şi

picioarelor, mişcări ritmice secvenţiale ( atingerea călcâiului cu genunchiul

contralateral ), vorbirea, scrisul;

- testarea sensibilităţii;

- examinarea nervilor cranieni;

- testarea funcţiilor corticale – orientarea în timp, spaţiu, atenţia, memoria

2.ÎNGRIJIRI SPECIFICE ACORDATE BOLNAVULUI CU SCHIZOFRENIE

2.1 INTERVENŢII AUTONOME SPECIFICE

2.1.1 Comunicarea

În vederea obţinerii complianţei terapeutice în schizofrenie, asistenta trebuie să

colaboreze cu pacientul, să-i arate încredere, să-l trateze ca pe o persoană nu ca pe un

bolnav, să aibă o atitudine prietenoasă, , să caute un contact regulat cu pacientul oferindu-i

atenţie pozitivă şi arătându-i că-l acceptă şi-l apreciază. Când se vorbeşte de schizofrenie se

pune accentul pe importanţa înţelegerii bolnavului, a limbajului său. Prima sarcină este să

însoţim pacientul în lumea privată, personală, şi apoi, gradual, să-l facem mai flexibil faţă de

lumea obişnuită.

A-l înţelege nu înseamnă doar a decoda mesajul său, ci şi a-l ajuta să experimenteze

un nou limbaj, să ajungă să fie iar conectat cu cei apropiaţi lui, şi a stabili scopuri rezonabile

în privinţa funcţionării sociale, familiale şi profesionale. Intervenţia vizează

comportamentul, factorii biosociali şi procesele neurologice. Aceste arii pot fi influenţate

24

prin psihoterapie, medicamente sau ambele. Decizia se ia în funcţie de starea pacientului. În

mod normal se consideră că psihoterapia şi medicamentele, împreună, pot face mai mult

decât fiecare separat.

Schizofrenicul comunică adesea indirect, fie că se teme să-şi exprime sentimentele,

de teama că va fi respins, fie că doreşte să menţină distanţa faţă de noi. Noi care intrăm în

contact cu el şi cerem să vorbească mai rar dacă nu înţelegem, urmărim conexiunile făcute

de pacient. Este important ca pacientul să simtă că este tratat cu respect şi nu este pus într-o

poziţie de inferioritate, pentru că altfel nu va coopera. Scopul final este de a-l ajuta pe

pacient să comunice şi să aibă relaţii interpersonale sănătoase.

Îl învăţăm pe pacient cum să abordeze şi să etapizeze o sarcină, cum să folosească o

atingere, cum să le vorbească altora şi cum să le explice anumite lucruri, cum să raţioneze şi

cum să coopereze.

2.1.2 Hidratarea organismului

Apa este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice, organice şi anorganice,

necesare funcţionării organismului.

În mod normal există un echilibru între lichidele introduse în organism şi pierderile

fiziologice. În situaţii patologice se produce un dezechilibru în compoziţia hidroelectrolitică,

ducând la deshidratare pierdere patologică sau retenţie de apă ( hiperhidratare ).

Menţinerea echilibrului hidromineral şi a schimburilor dintre diferitele

compartimente se realizează printr-un mechanism complex de coordonare.

Deshidratarea extracelulară este cel mai des întâlnită şi necesită o reechilibrare urgenţă.

Hidratarea corectă trebuie să ţină seama de modificările osmotice ale plasmei, de scăderea

volumului de lichide, de modificările pH-ului şi de compoziţia ionică a plasmei.

25

Hidratarea organismului se face pe cale naturală per os sau parenteral: intravenos,

subcutanat, intraosos ( în excepţii ).

Calea orală declanşează o serie de reflexe vasomotorii şi secretorii necesare unui bun

echilibru funcţional. Prin hidratarea orală sunt aduse şi sărurile necesare dacă nu lipsesc

condiţiile osmotice de reţinere a apei. Stenoza pilorului, vărsăturile, inflamaţiile

intraperitoneale ( stările de şoc ) etc. contraindică această cale.

Calea rectală permite administrarea lichidelor fie sub formă de clorură de sodiu 80%0,

fie sub formă de soluţie glucozată 47%0. Hidratarea pe cale rectală se face sub formă de

clismă picătură cu picătură.

Dintre numeroasele soluţii utilizate pentru hidratarea organismului fac parte următoarele:

- soluţia izotonică de clorură de sodiu numită ser fiziologic ( 7,50-9%0 ) sau hipertonă

10-20%;

- bicarbonatul de sodiu, soluţie izotonică de 1,4% în ser fiziologic sau Ringer;

- lactatul de sodiu – soluţie izotonică 1,9%;

- glucoză – soluţie izotonică de 47%0 sau lactoză 90%0. Glucoza se mai utilizează şi în

concentraţie de 20-30%;

- soluţia de clorură de potasiu 2% în amestec cu soluţie glucozată izotonică.

Restabilirea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic al spaţiului intracelular se efectuează

cu soluţii de electroliţi multipli sau amestecuri de soluţii simple.

Hidratarea organismului prin perfuzie are ca scop hidratarea şi mineralizarea organismului;

administrarea medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit; depurativ-diluând şi

favorizând excreţia din organism a produşilor toxici; completarea proteinelor sau altor

component sangvine; alimentaţie pe cale parenterală.

26

2.1.3 Igiena

Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare are ca scop menţinerea

tegumentelor într-o stare perfectă de curăţenie în vederea prevenirii unor complicaţii

cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii care au un rol important în apărarea

organismului şi pentru asigurarea unei stări de confort necesară bolnavului.

Baia generală sau duşul vor fi efectuate în mod obligatoriu celpuţin de două ori pe

săptămână. Cu această ocazie i se va schimba şi lenjeria. Dacă în timpul băii, starea general

a bolnavului se alterează, de urgenţă se dă drumul apei, susţnând capul bolnavului; se

acoperă şi i se acordă primul ajutor. Bolnavii în stare gravă, în timpul băii, sunt aşezaţi în

decubit dorsal sau în poziţie şezândă, fiind spălaţi cu duşul mobil. Bolnavul trebuie mişcat

cu blândeţe pentru a nu-I produce alte modificări în starea sa. În timpul îmbăierii, se va

vorbi mereu cu bolnavul şi se va supraveghea starea sa generală. Toaleta general se

efectuează cel puţin o dată pe săptămână, dimineaţa sau seara. Nu se va efectua niciodată

înainte sau la două ore după servirea mesei. Convalescenţilor de boli infecţioase, după baia

de curăţenie, li se efectuează o baie antiseptică.

2.1.4 Mobilizarea

Se face în funcţie de: natura bolii, starea generală, tipul de reactivitate a pacientului,

perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei musculare.

În funcţie de tipul de mişcare impus se pregătesc: halat , papuci, fotoliu, cârje. Se

informează pacientul despre procedură, scop etc. Se măsoară pulsul, TA, se observă starea

pacientului, expresia feţei (coloraţia tegumentelor, respiraţia). Se poate determina gradul de

flexie a articulaţiei cu goniometrul.

Mobilizarea bolnavului începe cu mişcări active şi pasive: mişcarea capului,

degetelor, mâinii, gleznelor, mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi inferioare,

păstrând poziţia de decubit.

Urmează :

-aşezarea în poziţia şezând, în mod pasiv la început

27

-aşezarea în poziţia şezând – în mod activ, de mai multe ori /zi - crescându-se numărul de

minute

-aşezarea în poziţie şezând la marginea patului, fotoliu în mod pasiv, apoi activ

-aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi primii paşi

A. Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului

1. Asistenta se aşează la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii flectaţi.

Introduce o mână la spatele pacientului sub omoplat, iar cealaltă mână sub regiunea poplitee.

Bolnavul se poate ajuta, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie îmbrăţişând gâtul asistentei.

Odată cu ridicarea pacientului în poziţie şezând, asistenta va roti picioarele bolnavului într-un

unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia.

2. În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile asistenta aşează braţele

pacientului peste abdomen. Membrul inferior dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea

opusă. Asistenta aşează o mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar cealaltă sub

genunchii acestuia. Ridică pacientul în poziţie şezând, rotindu-i în acelaşi timp picioarele într-un

unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a acestuia.

Bolnavul nu trebuie menţinut mult timp în această poziţie; prima aşezare pe marginea

patului să fie numai câteva minute. Dacă el devine palid sau cianotic sau se plânge că are ameţeli

va fi imediat aşezat înapoi în pat, controlându-i-se pulsul. Durata şederii la marginea patului în

ziua următoare se poate prelungi cu câteva minute.

B. Aşezarea în fotoliu

Asistenta aşează fotoliul cu marginea laterală lipită de marginea patului. Pune un pled pe fotoliu.

îmbracă pacientul cu halat şi ciorapi. Aduce pacientul în poziţie şezând la marginea patului. Se

aşează în faţa pacientului şi introduce mâinile sub axilele acestuia. Pacientul se sprijină cu mâinile

pe braţele sau umerii asistentei. Asistenta ridică pacientul în picioare şi, întorcându-l cu spatele

către fotoliu, îl aşează încet în fotoliu,îl acoperă cu pledul iar sub picioare se poate aşeza un

scăunel.

28

C. Ridicarea în poziţie ortostatică

1. După ce pacientul este aşezat în poziţie şezând, pe marginea patului, asistenta de lângă

pacient stă cu spatele la pat, sprijină pacientul de sub ambele axile şi-l ridică. Se poate

menţine , la prima ridicare , câteva minute.

2. Asistenta se aşează în faţa pacientului care stă în poziţie şezând la marginea patului.

Fixează cu genunchii ei genunchii pacientului, iar cu mâinile îl ţine de sub axile. Pacientul

se prinde de umerii asistentei sau de gâtul acesteia. Prin împingere în genunchii pacientului,

centrul de greutate al asistentei coboară, crescănd astfel forţa de ridicare a pacientului.

3.INTERVENŢII DELEGATE SPECIFICE

3.1 Măsurarea parametrilor vitali

Sistemul nervos vegetativ controlează şi supraveghează funcţiile vitale ale

organismului,cum ar fi: activitatea cardiacă, presiunea sangvină, procesul de schimburi de

gaze-respiratia,procesul de digestie.Aceasta însemnând că

reglează activitatea viscerală a organelor interne,deci pentru a putea urmări activitatea

întregului organism se vor monitoriza TA, pulsul, frecvenţa respiraţiilor, temperatura,

fiecare dintre acestea vor oglindi activitatea organismului.

Monitorizarea pacienţilor se poate face cu ajutorul monitoarelor care pot în aceelaşi

timp să urmărească toate aceste valori ale funcţiilor vitale, permiţând o fluiditate mai bună a

activităţii cadrelor medicale, dar această monitorizare se poate face şi clasic cu ajutorul

tensiometrelor montate pe 1/3 medie a braţului bolnavului şi cu ajutorul stetoscopului, a

monitorizării pulsului la nivelul feţei interne a braţului , la nivelul regiunii radio-carpiene

prin compresia degetelor cadrului medical pe antebraţul bolnavului, iar temperatura cu

termometru. Monitorizarea pacienţilor se face prin 3 modalităţi:

29

-monitorizarea clinică - care însemnează supravegherea permanentă a comportamentului

bolnavului, a evoluţiei bolii,înregistrarea acestor date în foaia de observaţie după un orar

bine stabilit de medic, astfel vor fi notateTA, pulsul, temperatură, frecvenţa respiraţiilor ,

diureza,bilanţul hidric;

-monitorizarea biologică - care pune în evidenţă un grafic al valorilor biologice în decurs de

24-72 ore prin recoltarea diferitelor seturi de analize;

-monitorizarea instrumentară este cea care se poate face cu ajutorul aparatelor ECG, EEG,

monitorizarea pulsului, presiunii arteriale şi a funcţionalităţii aparatului de ventilaţie

artificială, această metodă fiind rezervată acelor pacienţi care prezintă un potenţial evolutiv

nefavorabil.

Toate aceste modalităţi de supraveghere a pacienţilor au ca scop posibilitatea de a

surprinde orice evoluţie nefavorabilă a stării de sănătate sau a bolii asfel încât să se poată

găsi soluţii rapide pentru îmbunătăţirea stării de sănătate,dar şi pentru a putea evita

agravările şi complicaţiile.

3.2 Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale

Tensiunea arterială – presiunea exercitată de pereţii arteriali asupra presiunii sângelui

circulant.

Factori determinanţi – forţa de contracţie a inimii, elasticitatea şi calibrul vaselor,

vâscozitatea sângelui.

Valorile tensiunii arteriale sunt variabile cu tonusul neurovegetativ, starea glandelor

endocrine, starea vaselor, volumul urinei şi a sângelui circulant.

Scop – descoperirea modificărilor morfofuncţionale ale inimii şi vaselor.

Materiale necesare – aparat tensiune, stetoscop, stilou cu cerneală roşie, foaia de

temperatură

Etape de execuţie – pregătirea materialelor, pregătirea bolnavului psihică şi fizică,

execuţia tehnicii propriu-zisă, reorganizarea locului de muncă, notarea cifrică, notarea

grafică, interpretarea rezultatelor.

30

3.3 Măsurarea şi notarea pulsului

Puls arterial – senzaţia de şoc percepută la palparea unei artere superficial

comprimată incomplete pe un plan rezistent

Scop – obţinerea de informaţii privind starea anatomo-funcţională a inimii şi vaselor.

Materiale necesare – ceas cu secundar sau cronometru, creion roşu, foaia de temperatură.

Etape de execuţie – pregătirea psihică şi fizică a bolnavului, executarea tehnicii, notarea

cifrică, notarea grafică, reorganizarea locului de muncă, interpretarea frecvenţei pulsului.

3.4 Observarea şi notarea respiraţiei

Respiraţia – funcţia important prin care se realizează aportul de oxigen necesar

proceselor vitale ale organismului, în paralel cu eliminarea în atmosferă a dioxidului de

carbon rezultat din acestea.

Scop – constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evoluţiei

bolii, recunoaşterea complicaţiilor, prognosticul bolii.

Materiale necesare – ceas cu secundar, foaie de observaţie, pix verde

Etape de execuţie – pregătirea materialelor, pregătirea bolnavului, efectuarea tehnicii,

notarea cifrică, notarea grafică, interpretarea rezultatelor.

3.5 Măsurarea şi notarea temperaturii

Temperatură – rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură prin

dezintegrarea alimentelor energetice.

Termoreglare – funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea căldurii

(termogeneză) şi pierderea căldurii (termoliză) pentru păstrarea valorilor constant

(homeotermie) de 36,7 – 37C dimineaţa şi 37 – 37,3C seara.

Scop – descoperirea unor modificări patologice ale valorii temperaturii corpului.

31

3.6.Administrarea tratamentului

Administrarea medicamentelor se realizează pe cale orală şi sublinguală, pe cale

rectală, pe cale percutantă, pe suprafaţa tegumentelor, pe cale parenterală, pe cale

respiratorie, pe suprafaţa mucoaselor prin instilare.

În îngrijirea bolnavului de o importanţă practică deosebită este să se cunoască pentru fiecare

medicament doza terapeutică, doza maximă, doza toxică, doza letală.

Doza medicamentului introdus în organism acţionează şi în funcţie de calea de

administrare deoarece absorbţia se face în mod diferit. De exemplu:

-pe cale orală substanţele medicamentoase sunt inactivate parţial de sucurile digestive şi

astfel, cantitatea absorbită în sânge este mai mică decât cea administrată;

-pe cale intramusculară absorbţia se produce lent;

-pe cale intravenoasă, doza medicamentului acţionează integral şi rapid, având un efect

puternic, violent.

Administrarea medicamentelor este o muncă de mare răspundere ( pe care noi

asistentele o efectuăm sub îndrumarea medicului ) şi pentru evitarea erorilor care pot fi

fatale, trebuie să respectăm cu stricteţe următoarele reguli:

-respectarea medicamentului prescris de medic;

-identificarea medicamentului de administrat prin verificarea etichetei înainte de

administrare;

-verificarea calităţii medicamentului, să nu fie alterate, degradate;

-respectarea căii de administrare este obligatorie;

-respectarea orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic;

-respectarea dozei prescrise;

-respectarea somnului fiziologic al bolnavului, orarul de administrare va fi stabilit astfel

încât să nu fie necesară trezirea bolnavului cu excepţia antibioticelor;

32

-evitarea incompatibilităţii dintre medicamente;

-servirea bolnavului cu doza unică de medicament;

-respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor;

-lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise de medic;

-anunţarea imediată a greşelilor de administrare a medicamentelor;

-administrarea imediată a medicamentelor deschise;

-prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti.

3.7 Educaţie pentru sănătate

Schizofrenia reprezintă o tulburare psihică majoră cu evoluţie cronică, care necesită o

abordare complexă, ce depăşeşte sfera medicală, extinzându-se spre sfera socială şi cea

existenţială.

În acest sens, o strategie terapeutică urmăreşte readaptarea la viaţa comunitară prin

măsuri de reabilitare psiho-socială, precum şi aplicarea unor modele de „calitate a vieţii“,

care urmăresc atât satisfacerea nevoilor, cât şi a dorinţelor bolnavului.

Asistenţa unui bolnav de schizofrenie se face conform unui plan de management

psihiatric, adaptat individual şi care ţine cont de factorul evolutiv, factorul economic,

factorul etic şi de indicatorii „calităţii vieţii“.

Deciziile de orientare terapeutică şi socială au un caracter interactiv şi sunt adaptate

nu numai nevoilor, ci şi preferinţelor pacientului.

OBIECTIVE GENERALE

-reducerea factorilor de risc şi de vulnerabilizare pentru boala psihică prin initierea de

programe preventive în colaborare cu alte ministere şi cu organizaţii nonguvernamentale

specializate în domeniul sănătăţii mintale;

33

-reformarea sistemului de îngrijiri de sănătate mintală în vederea creşterii accesibilităţii şi

calităţii serviciilor;

-completarea legislaţiei în domeniul sănătăţii mintale care să asigure atât protecţia

drepturilor bolnavilor psihici şi buna funcţionare a unităţilor furnizoare de servicii, cât şi

protecţia stării de sănătate mintală a populaţiei;

-asigurarea unui nivel optim de resurse care să asigure buna desfăşurare a activităţilor

menite să ducă la ameliorarea stării de sănătate mintală a populaţiei;

-crearea unor subsisteme de “interfaţă” prin stabilirea de conexiuni cu alte sisteme în

vederea unei abordări intersectoriale care să ducă la creşterea eficacităţii intervenţiilor

3.8 Profilaxie

Schizofrenia nu poate fi prevenită. Cu toate acestea, există măsuri pentru a evita

recurenţa episoadelor de schizofrenie. Deşi medicaţia antipsihotică poate asigura o

ameliorare eficientă a simptomelor schizofreniei, cel puţin 50% dintre persoanele cu

schizofrenie vor suferi o recurenţă în termen de un an.

Unul dintre motivele majore de recidivare constă în întreruperea medicaţiei. Aceasta se

poate datora unor efecte secundare neplăcute sau deranjante, sau neînţelegerii în totalitate a

importanţei tratamentului. Persoanele cu schizofrenie, şi familiile acestora, trebuie să

primească informaţii extensive şi bine pregătite, pentru a le permite să înţeleagă pe deplin

natura simptomelor schizofreniei, evoluţia tulburării şi importanţa luării medicaţiei.

34

CAPITOLUL III

Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenie

1. Nevoile fundamentale după V. Henderson

Nevoile fundamentale Manifestări de

independenţă

Manifestări de

dependenţă

Surse de

dificultate

1. A respira şi a avea o

bună circulaţie

T.A – 150/65 mm

Hg

P – 95 b/min

R – 21 r/min

- stare de agitaţie

şi agresivitate

- anxietate

2. A bea şi a mânca Glucide: 4 - 6g/kgC/24h

Proteine:4-6g/kgC/24h

Lipide: 1-2g/kgC/24h

Apa: 2000-3000ml/zi

- inapetenţă - anxietate

- stare depresivă

3. A

elimina

- urină Urina: aspect normal

- scaun - aspect: normal

- frecvenţa: 1scaun/1-2

zile

- consistenţă:omogenă

4. A se mişca şi a pătra o

bună postură

- hiperactivitate - stare de agitaţie

35

- necoordonarea

mişcărilor

5. A dormi, a se odihni - insomnie - anxietate

- agitaţie

- halucinaţii

auditive

6. A se imbrăca şi

dezbrăca

- imbrăcăminte

exagerată,

caraghioasă,

coafuri bizare

- tulburări de

gândire

- pierderea

imaginii de sine

7. A menţine tegumentele

curate şi îngrijite

- dezinteres faţă de

măsurile de igienă

- tulburări de

gândire

8. A păstra temp.

corpului in limite

normale

T - 36 ◦C

9. A evita pericolele - vulnerabilitate

faţă de pericole

- schizofrenia

10. A comunica - comunicare

inadecvată la

nivel afectiv

-insuficienţe

cunoştinţe

despre boală

-anxietate

- stare depresivă

11. A se realiza - dificultate în a-şi

asuma un rol

social

- schizofrenia

12. A se recrea - dezinteres de a - oboseală

36

participa la

activităţi

recreative

- anxietate

- mediu

spitalicesc

necunoscut

13. A invăţa să-şi

păstreze sănătatea

- dezinteres de a

învăţa

- anxietate

- mediu social

- stare depresivă

14. A-şi practica religia - acţionează conform

valorilor şi credinţelor sale

2.PREZENTARE DE CAZURI

Pentru susţinerea informaţiilor din prima parte a lucrării s-au efectuat studii de caz.

în prima etapă, pe baza datelor obţinute prin anamneză, examenul clinic şi observaţia

psihiatrică se poate concepe un plan individualizat al nevoilor fundamentale ale pacientului,

după conceptul Virginiei Henderson.

În a doua etapă, se realizează un plan de îngrijiri în funcţie de nevoile specifice

pacientului şi evoluţiei acsestuia.

Alcătuirea unui plan de îngrijiri presupune şi flexibilitatea acestuia în funcţie de

evoluţia pacientului sub terapia medicamentoasă. Astfel, în timp ce în etapa iniţială pot fi

preponderente aspectele ce ţin de nevoile fiziologice şi igienă, ulterior predomină aspectele

de comunicare şi de activitate în vederea reinserţiei sociale.

III.1. CAZ CLINIC NR.1

Perioada 05.04.2013-11.04.2013

37

Culegerea datelor:

Nume: P.

Prenume:M.

Vârstă:37 de ani

Sex:M

Ocupaţie:fara ocupatie

Religia: creştin-ortodoxă

Cetăţenie:română

Domiciliu:Botoşani

Istoricul bolii: Pacient aflat în evidenţa, Spitalului de Psihiatrie Botosani, se internează

pentru o nouă decompensare a simptomatologiei de aspect discordant manifestată prin nelinişte

psihomotorie, iritabilitate, halucinaţii auditive, insomnia.

Motivele internării: Prezintă tulburări calitative de percepţie de tipul halucinaţiilor

auditive. Dificultăţi de concentrare şi de menţinere a atenţiei, hipoprosexie spontană şi voluntară.

Hipomnezie de fixare şi de evocare. Orientat temporo-spaţial, auto-şi allopsihic. Gândire cu flux

ideoverbal mai lent, ideaţie interpretative-delirantă de urmărire. Somn Indus medicamentos;

dificultăţi adaptativ-relaţionale in mediul social.

Manifestările de dependenţă: Dispoziţie disforică, pacient uşor neliniştit psihomotor în

timpul examinării, cooperează cu dificultate, relative comunicativ, iritabilitate, irascibilitate

cu tebdinţă la heteroagresivitate.

Data internării: 05.04.2013

38

Data externării: 11.04.2013

EVALUAREA NEVOILOR FUNDAMENTALE


1.Nevoia de a evita pericolele- alterarea stării de sănătate legate de anxietate şi manifestată prin dezechilibrele metabolice şi neuropsihice.

2. Nevoia de a se alimenta-bonava prezintă dezechilibru prin tulburări hidroelectrolitice.

3.Nevoia de a elimina- perturbarea activităţii genital legată de amenoree, prurit, disurie.

4. Nevoia de a se odihni- perturbare modului de somn,legat de stres şi prognosticul bolii manifestat prin somn insuficient.

5.Nevoia de a menţine tegumentele curate- riscul alterării integrităţii tegumentelor,leziuni de grataj,leucoree.

6.Nevoia de a comunica-perturbarea imaginii de sine,comunicare dificilă,puditate nejustificată.

7.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea-ignoranţă legată de cunoştinţe insuficiente.

8.Nevoia de a respire şi a avea o bună circulaţie-bolnava prezintă o respiraţie normal,fără efort cu mişcări toracice simetrice,16 respiraţii pe min.

9.Nevoia de a se mobiliza-bolnava prezintă system osteo articular integru,este capabilă să-şi controleze mişcările.Are o postură adecvată,mişcările sunt adecvate.

10.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca- bolnava se îmbracă şi se dezbracă singură fără nici un ajutor din partea personalului medical.

11.Nevoia de a menţine temperature corpului în limite normale-bolnava prezintă febră, frison.

39

12.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori-bolnava este de religie ortodoxă,practicantă,respectând şi practicând valorile spiritual.

13.Nevoia de a fi ocupat şi de a se realiza-bolnava este preocupată în vedere continuării studiilor.

14.Nevoia de a se recreea-bolnava citeşte.

PLAN ÎNGRIJIRE – CAZ CLINIC 1

PERIOADA 05.04.2013-11.04.2013

Nevoia

fundamentală

Diagnosti

cul de

nursing

Obiective Intervenţii

EvaluareAutonome Delegate

1.Nevoia de a

evita pericolele

-pacientul prezintă alterarea stării de sănătate legată de anxietate şi dezechilibre metabolice şi neuro-psihice.

- pacientul să-şi satisfacă nevoile în funcţie de starea de sănătate- pacientul să beneficieze de siguranţă psihologică pentru înlăturarea anxietăţii

- evaluez gradul anxietăţii- îi vorbesc calm,lent,cu răbdare- psihoterapie- indepărtează toate elementele ameninţătoare pentru persoana sa sau alte persoane

-----------

05.04.2013-obiectiv nerealizat 11.04.2013-starea de anxietate este diminuată

2.Nevoia de a se

odihni

-insomnie - combaterea insomniei

-i se favorizează odihna pacientului, prin suprimarea surselor care-i pot determina insomnie: reducerea zgomotului,

Se administrează:- psihotrope majore: Haloperidol 2 tb/zi Majeptil 1

05.04.2013-obiectiv nerealizat11.04.2013-pacientul prezintă stare satisfăcătoare

40

evitarea discuţiilor cu voce tare, închiderea uşilor la salon

tb/zi Levomepromazin 3 tb/zi

3. Nevoia de a fi

ocupat si de a se

realiza

-apatie - înlăturarea

stării de

indiferenţă

- am discutat cu

pacientul ori de

câte ori acesta a

simţit nevoia; -

ajut pacientul să-

şi recapete

încrederea în sine,

comunicând

--------------- 09.02.2013pacientul

participă la

activităţile

cotidiene

dacă este

solicitat;

s-a

redobândit

interes

pentru

majoritatea

activităţilor

4. Nevoia

de a

comunica

- pierderea imaginii de sine

-pacientul să

poată

comunica cu

echipa de

îngrijire şi să

aibă încredere

în asistenta

medicală

-pacientul să

fie echilibrată

psihic

- a.m. va ajuta pacientul să evite starea depresivă- stabileşte relaţii de încredere cu pacientul; -determină pacientul să participe la activităti recreative, educative care să-i permită recâştigarea imaginii de sine

-------------- 05.04.2013

-obiectiv

nerealizat

11.04.2013

-pacientul

comunică

eficient cu

echipa

medicală

41

INVESTIGAŢIE RECOMANDATĂ REZULTATE VALORI

NORMALE

INVESTIGAŢII DE LABORATOR

Calcemie 8,6 mg% ↓ 8,6 mg% ↓ 1,13-1,32 mmoli/l

Glicemie 137 mg% ↑ 80-120mg%

colesterol seric total 240mg/dl130 mg/dl.

V.S.H 40 1 h 2-13mm/1h 12-

17mm/2h

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Medicament Doza şi calea de administrare recomandată

Perioada administrării

Haloperidol 2tb /zi 05.04.2013-11.04.2013

Majeptil Perfuzie i.v.-2 fl./zi

05.04.2013-11.04.2013

42

Levomepromazin 3 tb/zi 05.04.2013-11.04.2013

Paluxetil 20mg 20mg 1/zi dimineaţa

05.04.2013-11.04.2013

Metronizadol Oral 1 tb. la 6 ore

05.04.2013-11.04.2013

Tinidazol Oral 4 tb. pe zi priză unică

05.04.2013-11.04.2013

Metronizadol i.v. 500 mg la 12h

05.04.2013-11.04.2013

EVALUARE FINALĂ

Pacientul P.M. în vârstă de 37 ani,cu domiciliul în Botoşani, - pacientul este externat, starea generală este bună; parametrii vitali sunt în limitele normale: TA = 130/60 mmHg,

P = 78 b/min R = 16 resp/min T = 36,2˚C ;I se administrează tratamentul prescris de către medic . Va urma tratamentul în ambulatoriu conform Rp.

- revine la control pe peste 1 lună

- pacientul fiind externată în data de 11.04.2013.

43

CAZ CLINIC NR.2

Perioada 09.02.2013 – 15.02.2013

Culegerea datelor:

Nume: P.

Prenume: A.

Vârstă: 54 ani

Sex:M

Ocupaţia: : pensionat medical


Domiciliu: Botoşani

Antecedente:heredo-colaterale-nesemnificative

Istoricul bolii:. Pacient in vârstă de 54 de ani, diagnosticat cu Schizofrenie paranoidă, cu

multiple internări psihiatrice în antecedente este adus pentru o simptomatologie psihotică

manifestată prin agitaţie psiho-motorie, comportament halucinator delirant, tulburări de

percepţie, heteroagresivitate verbal şi obiectuală, internându-se prin procedură non-

voluntară, conform Legii 487/2002. Prima internare psihiatrică în 1980.

Motivele internării: Este adus la camera de gardă cu ambulanţa şi poliţia. Din procesul

verbal al poliţiei reiese că pacientul a fost găsit pe stradă, fiind reţinut pentru o

simptomatologie psihotică manifestată prin: stare de agitaţie psiho-motorie, comportament

halucinator-delirant, heteroagresivitate verbal şi obiectivală, tulburări de percepţie în

multiple modalităţi senzoriale, impulsivitate, interpretări delirante, ideaţie delirantă mai slab

sistematizată-de influenţă, de transmitere a gândurilor, de persecuţie, de urmărire, de

grandoare, insomnia mixte.

44

.

Examen clinic general în limite normale.

Analize de laborator: colesterol seric total – 240mg/dl, ȋn rest fiind ȋn limite normale.

Examene paraclinice: EKG – traseu cu ritm sinusal fără elemente patologice.

Tratament: Rispolept sol. orală 1mg/ml Rispolept iniţial, crescut ulterior: 2ml-0-4ml;

Diazepam sol. injectabilă fiole a 10mg/2ml 1-0-1, ulterior retras din schemă;

Levomepromazin 25mg iniţial: 1/2-0-1/2,crescut ulterior la 2 cp/zi seara; Depakine Chrono

iniţial: 300mg 1cp-0-1cp, crescut ulterior: 500mg-0-500mg; Romparkin 2mg 1cp-0-0 la

nevoie: 1 fiolă sol. injectabilă Diazepam; 1 fiolă sol. injectabilă Prozin 25mg/5ml.

Data internării:09.02.2013

Data externării:15.02.2013









45




11.Nevoia de a menţine temperature corpului în limite normale-bolnavul prezintă febră, frison.

12.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori-bolnavul este de religie ortodoxă,practicantă,respectând şi practicând valorile spiritual.


14.Nevoia de a se recreea-bolnavul citeşte.

46

PLAN DE ÎNGRIJIRE –CAZ CLINIC NR.2

PERIOADA 09.02.2013 – 15.02.2013

Nevoia fundamentală

Diagnostic de nursing

Obiective Intervenţii Evaluare

Autonome Delegate

1.Nevoia de a evita pericolele

-Ideaţie delirantă, halucinaţii

-pacientul să fie echilibrat psihic

-ajut pacientul să realizeze o percepere justă a realităţii;

-administrez un neuroleptic şi un sedativ.

------------

09.02.2013-obiectiv nerealizat11.02.2013-pacientul este mai puţin reţinut,înţelege situaţie creată

2.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea

- Tendinţă de izolare socială si de ignoranţă

- să fie cooperant

-cercetez motivaţia de izolare şi posibilităţile de comunicare ale bolnavului; -furnizez mijloacele de comunicare; şi dau pacientului anumite atribuţii

----------

09.02.2013obiectiv nerealizat13.02.2013 pacientul este receptiv şi interesat de tot ce priveşte afecţiunea sa

3.Nevoia de a fi ocupat si de a se realiza

-apatie - înlăturarea stării de indiferenţă

- am discutat cu pacientul ori de câte ori acesta a simţit nevoia; ajut

---------- 09.02.2013-pacientul participă la activităţile cotidiene dacă este solicitat; -s-a redobândit interes pentru

47

pacientul să-şi recapete încrederea în sine, comunicând

majoritatea activităţilor

4.Nevoia de a dormi si se odihni

-insomnie -pacientul să beneficieze de somn corespunzător cantitativ şi calitativ

-învăţ

pacientul să

practice

tehnici de

relaxare

înainte de

culcare;

-nu las bolnavul să doarmă în timpul zilei; identific nivelul şi cauza anxietăţii la acest bolnav

----------

09.02.2013 insomnie11.02.2013somn de noapte bun, odihnitor, indus medicamentos obictiv realizat

5.Nevoia de a se alimenta

- deficit de hidratare şi alimentare

-alimentaţie şi hidratare corespunzătoare

-am implicat pacientul la alcătuirea hranei; urmăresc ca bolnavul să se hidrateze şi să se alimenteze cum trebuie;

- -bolnavul se hidratează şi mănâncă

48


INVESTIGAŢIA RECOMANDATĂ

REZULTATE VALORI NORMALE

colesterol seric total 240mg/dl 130 mg/dl.

Colesterolemie 1.40g% 1.80-2.80g%

VSH 10mm/1ora 1-10mm/1ora

7-13mm/2oreGlicemie 94mg% 0.80-1.20mg%

Uree Sanguina 0.3 0.20-0.40g%


MEDICAMENT DOZA ŞI CALEA DE ADMINISTRARE RECOMANDATĂ

PERIOADA ADMINISTRĂRII

Rispolept 1mg/ml oral 09.02.201311.02.2013

Diazepam 10mg/2ml 09.02.201311.02.2013

Levomepromazin 25mg iniţial: 1/2-0-1/2,crescut ulterior la 2 cp/zi seara

09.02.201314.02.2013

EVALUARE FINALĂ

Pacientul P.A. în vârstă de 54ani,cu domiciliu în Botoşani,este adus la camera de

gardă cu ambulanţa şi poliţia în data de 09.02.2013 la spitalul de Psihiatrie Botoşani .Din

procesul verbal al poliţiei reiese că pacientul a fost găsit pe stradă, fiind reţinut pentru o

simptomatologie psihotică manifestată prin: stare de agitaţie psiho-motorie, comportament 49

halucinator-delirant, heteroagresivitate verbal şi obiectivală, tulburări de percepţie În urma

tratamentului evoluţia este favorabilă,pacientul fiind externată în data de 15.02.2013.

50

CAZ CLINIC NR.3

Perioada 09.02.2013 – 15.02.2013

Culegerea datelor:

Nume: P.

Prenume: I.

Vârstă: 56 ani

Sex: F.

Ocupaţia:pensionara


Domiciliu:Botoşani

Antecedente medicale: : fără semnificaţie psihiatrică

Anamneza socio-familială: un fiu- medic resident;şcolarizare-studii superioare; locuieşte

singură

Motivele internării: Motivele internării: Pacientă aflată la prima internare ȋn Spitalul

“Psihiatric Botosani“ este adusă de fiu pentru nelinişte anxioasă, retragere

social,comportament apato-abulic, somn superficial, disociaţie ideo-afectivă,

simptomatologie agravată ȋn urma decesului recent al mamei ( dec.2011). Istoricul bolii:

Simptomatologia psihotică de tip schizofren a debutat ȋn adolescenţă şi a primit asistenţă

psihiatrică ȋn secţia de psihiatrie Botosani. Ȋn prezent este adusă de fiu pentru o

simptomatologie reziduală negativă agravată după decesul recent al mamei cu care

domicilia.

Diagnostic medical: Schizofrenie paranoidă51

Data internării:09.02.2013

Data externării:15.02.2013












11.Nevoia de a menţine temperature corpului în limite normale-bolnava prezintă febră, frison.

12.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori-bolnava este de religie ortodoxă,practicantă,respectând şi practicând valorile spiritual.

52


14.Nevoia de a se recreea-bolnava citeşte.

PLAN DE ÎNGRIJIRE –CAZ CLINIC NR.3

PERIOADA 09.02.2013-15.02.2013

Nevoia fundamentală

Diagnostic de nursing

Obiective Intervenții

Evaluare

Autonome Delegate

1.Nevoia de a evita pericolele

-Vulnerabilitatea faţă de pericole

-Pacienta sa beneficieza de un mediu de siguranta fara accidente. Pacienta sa-si satisfaca singura nevoile fundamentale in decurs de 3-4 zile. Pacienta sa-si exprime intelegerea masurilor de securitate in termen de 3-4 zile

-am asigurat conditiile de mediu adecvate prin indepartarea obiectelor ce ar putea rani persoana sau pe ceilalti. -am creat un mediu optim pentru ca pacienta sa-si poate exprima emotiile, nevoile. -am asigurat legatura pacientei cu familia prin vizite frecvente si a informat-o despre starea pacientei. -am imobilizat pacienta impreuna cu echipa de ingrijire in camasa speciala pentru a prevenii ranirea sa, sau a celor din jur. Am linistit pacienta, adresandu-i cuvinte linistitoare

------------

09.02.2013stare de agitatie psihomotorie 4/h se sisteaza imobilizarea.

11.02.2013 pacienta este mai linistita, cooperanta, familia ei se implica la ingrijirea sa devenind suportul ei moral.

53

2.Nevoia de a comunica

- Comunica-

rea inadecvata la nivel afectiv

-agresivitate verbala

- Pacienta sa comunice cu alte persoane in mod eficace in termen de 3-4 zile. Pacienta sa-si exprime diminuarea agresivitatii verbale in decurs de 3-4 zile. Pacienta sa-si exprime sentimentele emotiile, temerile in urmatoarele zile

- Am supravegheat permanent pacienta, punandu-I in valoare capacitatiile, talentele si realizarile. Am dat posibilitatea pacientului sa ia singur decizii si sa-si exprime dorintele, emotiile. Am ajutat pacientul sa indentifice posibilitatiile sale de a asculta, de a schimba idei cu alti, de a creea legaturi semnificative. Am antrenat bolnavul in diferite activitati care sa-i dea sentimentul de utilitate.

Am administrat la indicatia medicului 1 fiola plegomazin(I.M) si 1 fiola diazepam(I.M). am supravegheat, masurat si notat in foaia de temperature functiile vitale T.A=130/70mmHg. La indicatia medicului am administrat

Zyprexa 10mg cp - 0+0+1

Piracetam 400 mg cp - 1+1+0

Multisis dr - 1+0+1

09.02.2013 Agresivitate verbala, supiciozitate. Nu se lasa convins sa participle la activitati

14.02.2013 Pacientul s-a linistit, vorbeste calm dar continua sa refuze activitatiile zilnice

pacienta spune ca se simte bine, odihnita, dornica sa se intoarca la familie

3.Nevoia de a dormi şi a se odihni

insomnie Pacienta sa beneficeze de un numar de ore suficiente de somn si sa-si exprime diminuarea starii de oboseala in decurs de 2-3 zile

Am asigurat conditiile de favorizare a somnului; semioscurizarea

-indepartarea factorilor perturbatori si rog si ceilalti membri ai echipei la ingrijire sa procedeze asemanator. Am observant si notat calitatea,

Am administrat la indicatia medicului Zyprexa cp-10mg 0+0+1, vitamina complex 0+0+01, nitrazepam cp 5mg 0+0+1, Ca lactic cp 1+1+1, 1 fiola plegomazin I.M

09.02.2013 Pacienta este nelinistita, suspiciosa dar cooperanta cu echipa de ingrijire. Adoarme greu si se trezeste

obosita, agitata. 11.02.2013 Pacienta se simte mai linistita, spune ca a reusit sa

adoarma. 14.02.2013

54

cantitatea somnului, gradul de satisfacere al celorlalte nevoi

Am supravegheat comportamentul pacientei si am raportat medicului orice schimbare survenita.

1 fiola diazepam I.M

Somn Indus

Apetit prezent

4.Nevoia de a se alimenta şi hidrata

Pacienta manifestă alterarea stării de nutriţie date de tulburări digestive,dezhidratare

Echiibrarea hidroelectrolitică şi acido-bazică

Informează pacieta asupra necesităţii alimentaţiei şi hidratării

Hidratare parenterală şi echilibrare hidroelectrolitică prin adm de perfuzie cu glucoză 5%+ser fiziologic 9%

09.02.2013Obiectiv nerealizat11.02.2013Echilibrare hidroelectrolitică ameliorată14.02.2013Pacienta este echilibrată hidroelectrolitic,nutritiv şi hidratare reluată

5.Nevoia de a fi ocupat si de a se realiza

Alterarea capacitatii de realizare

Pacienta sa-si recapete increderea si stima de sine in urmatoarele 3-4 zile. Pacienta sa fie constienta de propria sa valoare si competenta in urmatoarele 3-4 zile. Pacienta sa-si recapete interesul fata de sine si de alti in

Am ajutat pacienta sa identifice motivele comportamentului sau.

Am indrumat pacienta spre acele activitati care sunt atractive si totodatautile. Am identificat impreuna cu

---------- 09.02.2013 pacienta sa-si exprime interesul in indeplinirea de activitati la alegere. Prefera sastea singura.

11.02.2013 pacienta este linistit, petrece 2h in fata TV-ului si da dovada de intelegere a

55

decurs de 3-4 zile. pacienta

factorii care il impiedica sa se realizeze: familia, limite economice, starea de sanatate.

Am observat reactiile pacientei la luare deciziilor.

emisiunilor vazute.

14.02.2013Pacienta isi exprima dorinta de a urma o scoala, dar starea de sanatate o impiedica


INVESTIGAŢIA RECOMANDATĂ

REZULTATE VALORI NORMALE

Colesterolemie 1.40g% 1.80-2.80g%

V.S.H. 10mm/1ora 2-13mm/1h12-17mm/2h

Glicemie 94mg% 0.80-1.20mg%

Creatinina 1.19mg% 0.6-1.20mg%

Uree Sanguina 0.30g% 0.20-0.40g%

56


Medicament Concentraţie şi mod de prezentare

Doza şi calea de administrare recomandată

Perioada administrării

Zyprexa

Cp. 10.mg

10 mg,oral 09.02.201311.02.2013

Nitrazepam

Cp. 5 mg

5mg,oral 09.02.201311.02.2013

Plegomazin

f.

12.5 mg,i.m 09.02.201314.02.2013

Diazepam

f, 10 mg

i.m.2 fiole pe zi 09.02.201314.02.2013

CA. Lactic

Cp. 250mg

750 mg,oral 09.02.201316.02.2013

Piracetam

Cp 250 mg

800 mg.oral 09.02.201315.02.2013

Vitamine Complex

Cp

1 dr 09.02.201315.02.2013

57

EVALUARE FINALĂ

Pacienta P.i. în vârstă de 56ani,cu domociliul în Botoşani,se internează în data de 09.02.2013 ,in urma tratamentului, aceasta prezentand stare ameliorata ,este externată în data de 15.02.2013.

58

CAPITOLUL IV.

CONCLUZIE

Schizofrenia reprezintă o problemă de sănătate publică,cu atât mai mult în contextul

în care accesul la informaţii de sănătate este deficitar şi fragmentat. În acest

context,abordarea acestei boli ar trebui să fie una complexa si să integreze mai multe

categorii profesionale implicate în acordarea asistenţei medicale.

O componentă importanta este reprezentată de conducerea corectă şi integrată a

tratamentului curativ. Pentru a realiza acest deziderat, toate componentele tratamentului

trebuie abordate şi respectate- tratamentul etiologic şi simptomatologic. Nu în ultimul rând,

îngrijirea oferită de asistentele medicale trebuie sa fie complementare masurilor oferite de

către medici.

Prezenta lucrare a făcut o trecere în revista tuturor aspectelor menţionate mai sus,

dorindu-se a se constitui într-un instrument util pentru cei implicaţi in tratarea schizofreniei.

59

Anexe

Anexa nr.1

Medicamente antipsihotice de primă

generaţie

Medicamente antipsihotice de a doua

generaţie

Clorpromazin Clozapină

Flufenazin Olanzapină

Haloperidol Risperidonă

Quetiapină

Amisulpridă

Ziprasidonă

Anexa nr.2

CT cerebral normal

60

Anexa nr.3

61

Electroencefalogama

62

III. Bibliografie

1. P. Brânzei- Psihiatrie, Editura "Didactică şi Pedagogică” Bucureşti 1999

2. L. Enescu- Farmacologie, Editura „Dimitrie Cantemir” Tg. Mureş, 1998

3. E. Minokowski- Schizofrenia, Editura IRI – Bucureşti 1999

4. T. Şerbănescu - Neurologie, Psihiatrie, Endocrinologie, Manual pentru cadre medii

Editura medicală Bucureşti 1978

5. T. Pirozynski- Manual de psihiatrie, Institutul de Medicină şi Farmacie Iaşi, 1991

6. Sub redacţia L. Titircă - Breviar de explorări funţionale şi îngrijiri speciale acordate

bolnavului pentru şcolile sanitare, Bucureşti 1998

63

lucrare de diploma-schizofrenia-

Documents