lucrare de diplomĂ excepŢiile de procedurĂ În procesul civil

7/28/2019 LUCRARE DE DIPLOM EXCEPIILE DE PROCEDUR N PROCESUL CIVIL

1/107

LUCRARE DE DIPLOM

EXCEPIILE DE PROCEDUR N PROCESULCIVIL


2/107

C U P R I N S

CAPITOLUL 1 - CONSIDERAII GENERALE

Sectiunea I - Exceptiile procesuale - forma de manifestare a actiunii civileSectiunea II - Definirea exceptiilor procesuale

Sectiunea III - Clasificarea exceptiilor

Sectiunea IV - Reguli comune pentru rezolvarea exceptiilor procesuale

1. Conditii de invocare a exceptiilor procesuale

2. Sanctiunea neinvocarii n conditiile stabilite de lege aexceptiilor procesuale

3. Modul de solutionare a exceptiilor procesuale de catre instanta dejudecata

Sectiunea V - Caracteristicile exceptiilor procesuale

CAPITOLUL 2 - EXCEPIILE DE PROCEDUR

Sectiunea I - Exceptia de necompetenta

1. Definirea notiunii de necompetenta

2. Necompetenta absoluta si necompetenta relativa

3. Determinarea caracterului imperativ sau dispozitiv al normelor decompetenta

4. Cine poate invoca exceptia de necompetenta

5. Conditii n care se poate invoca exceptia de necompetenta

6. Modul de rezolvare a exceptiei de necompetenta

7. Competenta de solutionare n cauzele solutionate de judecatoriianterior si ulterior Ordonantei de Urgenta a Guvernuluinr.138/2000


3/107


4/107

Exceptiile de procedura n procesul civil

CAPITOLUL 1

Consideratii generaleSectiunea I

Exceptiile procesuale - forma de manifestare a actiuniicivile

Pentru a arata ca exceptiile procesuale reprezinta o forma de manifestare a actiunii civile,trebuie mai nti lamurita notiunea de actiune civila. Aceasta notiune a fost folosita cu mai multe

ntelesuri, n literatura juridica neexistnd un punct de vedere unitar pentru a defini-o.

Astfel, ntr-o opinie, "actiunea e dreptul acordat oricarei persoane dea cere organelor judiciare ca prin mijloacele organizate de lege si aplicndlegea sa dea satisfactiune a intereselor care nu se pot realiza nici direct,nici prin alte mijloace practice"[1].

n alta opinie, actiunea civila e definita ca fiind mijlocul de exercitarea dreptului de a pretinde si obtine concursul organelor judecatoresti nvederea recunoasterii sau realizarii unor drepturi subiective ncalcate sau

nerecunoscute sau a apararii unor situatii juridice ocrotite de lege[2].

Actiunea civila mai e definita a fi "mijlocul legal prin care o persoana cereinstantei judecatoresti, fie recunoasterea dreptului sau, fie realizarea acestui drept,

prin ncetarea piedicilor puse n exercitarea sa de o alta persoana sau printr-odespagubire corespunzatoare[3].

Astfel, doua sunt sensurile n care actiunea civila poate fi privita: n sensobiectiv ca mijloc de aparare a dreptului subiectiv civil, ori n sens subiectiv, adicadreptul subiectiv procesual al titularului dreptului subiectiv material de a urmari n

justitie realizarea acestui drept.

n literatura juridica se fac unele sublinieri n legatura cu actiunea civila.Astfel:
http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn1http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn2http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn3http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn2http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn3http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn1


5/107


6/107


7/107

Dar nu numai prtul este cel care formuleaza aparari n cursul judecatii.Dinamica procesului civil poate determina o schimbare de roluri, astfel nctreclamantul sa se situeze pe pozitia celui nevoit sa se apere, dupa cum, pot apela lamijloacele de aparare intervenientii, voluntari sau fortati.

Privite n sens larg, aceste mijloace de aparare sunt: apararile pe fond,exceptiile procesuale, cererea reconventionala, iar n procedura altor tari(ex.Franta, Belgia, Canada) - finele de neprimire (les fines de non-recevoir).

Conditiile impuse pentru exercitiul mijloacelor de aparare sunt identice cucele cerute pentru dreptul la actiune respectiv, sa fie recunoscute de lege si actuale,sa existe interes, capacitate si calitate procesuala, un drept subiectiv civil caretrebuie protejat.[14]

Astfel, cnd prtul evita de a raspunde direct la pretentiilereclamantului, aducnd n discutie alte lucruri (deci nu fondul dreptului),anumite neregularitati procesuale sau lipsuri ale dreptului la actiune,urmarindu-se ntrzierea sau mpiedicarea judecatii de fond, se consideraca se pune n valoare o exceptie procesuala.

Exceptiile difera dupa natura si obiectul lor, unele privesc formele judecatii,existenta, conditiile de exercitiu, ordinea propunerii acestora. Altele aduc ndiscutie situatia persoanelor, exercitiul actiunii, stingerea obligatiei sau alteasemenea lucruri; normele de existenta si exercitiu ale acestora regasindu-se n

legile civile. Dar toate acestea exprima aceeasi tendinta si aceeasi atitudine aprtului care se apara: fiecare n felul sau, opune pretentii initiale, un fapt distinctde natura a nlatura efectele acelei pretentii.

Asadar, exceptiunea e o forma particulara a exercitiului actiunii n justitie, caorice aparare[15]. Aceasta este un mijloc la care recurge de regula prtul, pentru ase apara mpotriva cererii de chemare n judecata, ntruct apararea prin definitieapartine prtului. Pe de alta parte, chiar atunci cnd reclamantul invoca oexceptie, el nu se nscrie astfel pe un plan defensiv, ci actioneaza ofensiv, in scopulconsolidarii pretentiilor sale.[16]

Art.137 alin.1 Cod procedura civila, fara a face distinctie daca exceptia esteinvocata de reclamant sau de prt, obliga instanta sa se pronunte mai nti asupraexceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, n totsau in parte cercetarea n fond a pricinii.De asemenea, dispozitiile art.137 alin.2Cod procedura civila permit unirea exceptiei cu fondul atunci cnd pentru


8/107

solutionarea att a exceptiei cat si a fondului, este nevoie sa se administrezeaceleasi dovezi.

Exceptiile procesuale corespund tuturor cailor si mijloacelor legale,care au ca efect ntrzierea sau evitarea discutiei pretentiei principale,precum si valorificarea implicita a unui drept propriu celui ce uzeaza deasemenea cai si mijloace. S-ar mai putea spune ca, n multe cazuri,exceptiunea e un mijloc de a economisi timpul si cheltuielile celui care, nloc de a porni un proces deosebit, si pune n valoare pretentiile sale, nlitigiul deschis, concentrnd astfel doua procese ntr-o procedura unica sicomuna, si ca de cele mai multe ori ea are ca scop de a prevenicomplicatiuni si conflicte viitoare (cum se ntmpla cnd se propunelitispendenta, conexitatea, autoritatea lucrului judecat.)[17].

Sectiunea a II - a

Definirea exceptiilor procesuale

Se impun, pentru nceput, cteva precizari de ordin terminologic. Notiuneade "exceptie", care desemneaza o situatie de abatere de la regula, ceea ce nu seconformeaza unei reguli generale, vine de la verbul latin "excipioere" carenseamna "a lua din", "a mputina" sau n termeni juridici "a anihila" o pretentieformulata de reclamant n actiunea sa[18].

n limbajul curent, cuvntul exceptie desemneaza o abatere de la regulagenerala, o situatie care nu se supune normei generale.

n limbajul juridic, exceptia a nceput sa fie utilizata de romani, abia ntimpul procedurii formulare, dar cu un nteles si cu un rol diferit fata de exceptiadin dreptul modern, pentru ca exceptiile existau si se aplicau, n acelasi timp, ndreptul civil si n dreptul pretorian[19].

n procedura formulara romana, prin "exceptie" se ntelegea orice mijloc prin

care prtul, fara a combate direct cererea reclamantului, urmarea sa evitecondamnarea sa ori sa o ntrzie. Ea era mbinata cnd dreptul civil, dreptul vechi,venea n contradictie cu dreptul nou, de origine pretoriana. Exceptia era nserata nformula pretorului, ntre intentio si condemnatio. Facndu-se nca de atuncideosebire ntre aparare si exceptie, apararea fiind o tagaduire directa a pretentiei,nu era trecuta n formula, pe cnd exceptia facea parte din ea. Prin exceptie seurmarea sa se paralizeze aplicarea regulii de drept civil care forma fundamentul


9/107

pretentiei exprimate n intentie. n dreptul roman, exceptiile procesuale eraumpartite n doua categorii.

Prima categorie cuprindea exceptiile perpetue sau peremptorii ce putea fiinvocate oricnd de catre prt si duceau la stingerea definitiva a pretentiilorreclamantului; n cea de-a doua categorie erau cuprinse exceptiile temporare saudilatorii, care nu putea fi invocate dect ntr-un anumit termen si aveau dreptconsecinta ntrzierea exercitiului actiunii.

n dreptul modern, exceptiile peremptorii din dreptul roman au devenitmijloace de aparare n fond, iar cele dilatorii, al caror continut s-a largit, au devenitexceptii procesuale. Desigur ca la Roma, exceptia avea un alt rol si o altafizionomie dect exceptia din dreptul modern. Cu toate deosebirile existente, siastazi, cnd partile evita sa discute fondul pretentiei reclamantului, aducnd n

discutie mprejurari de natura sa ntrzie judecata sau chiar sa paralizeze actiunea,se pune n valoare o exceptie[20].

n general, pentru definirea exceptiei procesuale, se porneste de lanotiunea de "aparare", aratndu-se ca n sens juridic aceasta notiune aredoua acceptiuni.

n sens larg, apararea cuprinde toate mijloacele folosite de prtpentru nlaturarea temporara sau definitiva a pretentiilor formulate dereclamant, fie prin ntrzierea judecatii, fie prin respingerea n fond a

actiunii.

n sens restrns, notiunea de aparare se refera numai la acele mijloace folositede prt, prin care acesta se opune pretentiilor reclamantului, viznd fonduldreptului dedus judecatii, cnd invoca fie inexistenta raportului juridic, fiestingerea lui dintr-o cauza juridica ulterioara, sau combate direct, pe baza de probe,

pretentiile din actiune. Aceasta e considerata a fi apararea propriu-zisa sau aparareade fond, deosebita de mijloacele care privesc conditiile formale de exercitare aactiunii care poarta denumirea de aparare procesuala sau aparare pe cale deexceptie[21].

Apararea procesuala nu pune n discutie temeinicia dreptuluisubiectiv dedus judecatii, dar nici nu-l recunoaste, urmarind doarparalizarea actiunii reclamantului, amnarea judecatii pentru un viciu deprocedura, declinarea competentei la o alta instanta, anularea cererii cafiind lipsita de elementele esentiale etc.
http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn20http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn21http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn20http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn21


10/107

n cadrul dreptului procesual civil, uneori notiunii de exceptie i se da unnteles mai larg, incluznd att exceptiile propriu-zise, ct si alte mijloace deaparare si anume cnd este vorba de aplicarea regulii "judecatorul actiunii este

judecatorul exceptiunii". Totodata, notiunea de exceptie este folosita si n dreptulmaterial, unde pe de o parte, i se da n general, un nteles mult mai larg, careinclude posibilitatile de aparare ale debitorului (de ex. art.1047, 1653 si 1681 Codcivil) si, pe de alta parte, uneori exceptia poate ridica independent de existentavreunui proces (de ex. "exceptia de neexecutare a contractului", desi e un mijloc deaparare, se poate invoca direct ntre parti, fara a fi necesar sa se pronunte instanta

judecatoreasca). Astfel, pentru a evita unele impreciziuni, am denumit exceptiile cese invoca n cursul procesului - exceptii procesuale[22].

Exceptiile procesuale sunt definite n doctrina ca fiind acele mijloace deaparare prin care prtul, fara sa intre n discutarea fondului pricinii, urmareste

ntrzierea sau mpiedicarea temporara sau perpetua a judecatii[23] sau prin careprtul cere instantei sa-si decline competenta, sa anuleze cererea ca lipsita dementiunile esentiale, sa amne judecata pentru viciu procedural s.a.m.d[24].

E adevarat ca, de regula, prtul e acela care ia n proces o atitudinede aparare, cautnd sa demonstreze netemeinicia pretentiilorreclamantului, facndu-si deci o aparare n fond, sau invocnd ncalcareaunor norme procesuale, pe cale de exceptie, dar el poate avea si oatitudine agresiva, formulnd la rndul sau, prin actiune reconventionala,pretentii mpotriva reclamantului. Asadar, apararea, n toata diversitateaformelor sale, nu trebuie legata exclusiv de persoana prtului, caci dacae adevarat ca de regula acesta se apara fata de pretentiile reclamantului, siacesta din urma are momente defensive n cursul procesului, aparndu-sefata de prt, inclusiv pe cale de exceptie. Actiunea nsasi nu este altcevadect un mijloc de aparare a unor drepturi sau interese legitime prinintermediul organelor de justitie.

Din definitiile date de unii autori se desprinde ideea ca, desi prtul este acelacare de regula, invoca exceptii n timpul procesului, acest lucru l poate face

oricare parte din proces. Totusi, aceasta definitie nu e completa, deoarece existanumeroase situatii n care instanta, din oficiu, ridica exceptii n cursul procesului.Daca n cazul exceptiilor relative numai partea interesata are dreptul de a le pune nvaloare, instanta putnd cel mult n exercitarea rolului sau activ sa atraga atentia

partii n drept asupra exceptiei de care se poate folosi, n cazul celor absolute, eaare obligatia de a le ridica din oficiu, independent de atitudinea partilor din proces,deoarece n aceste cazuri s-au ncalcat norme cu caracter imperativ. n felul acesta,


11/107

cercul subiectelor care pot invoca exceptii procesuale este mai larg, cuprinznd siinstanta de judecata, mprejurare care trebuie sa se reflecte si n definitie[25].

Desi n mod obisnuit exceptiile procesuale sunt considerate mijloacede aparare, totusi ele nu se reduc numai la att, deoarece instanta de

judecata, de pilda, nu se apara atunci cnd invoca din oficiu exceptii ca:autoritatea lucrului judecat, prescriptia dreptului la actiune, lipsa calitatii departe n proces, etc. Apare aici, mai degraba, ca un mijloc procesual princare se urmareste si se realizeaza, fara sa se discute fondul dreptului,respectarea cu strictete a normelor procedurale, att de catre parti, ct side catre instanta de judecata, ca o garantie ca prin proces se vor restabilidrepturile ncalcate ale partilor, precum si ordinea de drept tulburata.

Pe de alta parte, din definitiile formulate n literatura juridica reiese ca prin

invocarea exceptiilor procesuale se urmareste ntrzierea sau mpiedicareatemporara sau definitiva a judecatii si aceasta datorita faptului ca erau legate,aproape exclusiv de persoana prtului, dar dupa cum s-a aratat exceptiile pot fiinvocate si de catre reclamant, procuror, instanta din oficiu, despre care nu se poatespune ca ar urmari ntrzierea sau mpiedicarea judecatii. Daca se invoca, deexemplu, neregulata citare a unei parti pentru un anumit termen, sau ncalcareaunor norme procesuale privitoare la aducerea la ndeplinire a altui act de

procedura, cerndu-se amnarea judecatii n vederea ndreptarii acestei erori, seajunge ntr-adevar la ntrzierea judecatii, dar scopul real avut n vedere delegiuitor nu este acesta, ci ndeplinirea potrivit legii a actelor de procedura. Daca

se invoca necompetenta unei instante si exceptia este primita prin declinareacompetentei n favoarea unei alte instante se ajunge iarasi la amnarea judecatii darscopul real avut n vedere de legiuitor este respectarea normelor procesuale privindcompetenta, n asa fel nct fiecare pricina sa fie solutionata de instanta care estelegalmente indrituita la aceasta.

De asemenea, daca se invoca prescriptia sau autoritatea lucrului judecat,actiunea va fi respinsa, judecata fiind n adevar impiedicata, dar scopul urmarit delegiuitor este asigurarea bunei administrari a justitiei, diligenta pe care toate

persoanele trebuie sa o manifeste pentru exercitarea drepturilor lor, etc. Scopulurmarit de legiuitor este asigurarea respectarii stricte a normelor procesuale, ca ogarantie ca procesul civil va duce la reasezarea pe temelia legii a acelor raporturi

juridice, a caror echilibru a fost, pentru moment, nfrnt.

Prin notiunea de exceptie se ntelege, n opinia unui autor[26], "mijloacele deopunere ale prtului privitor la partea formala a judecatii. Prin exceptia ridicata,


12/107

prtul nu atinge pretentia sau dreptul reclamantului, nu discuta fondul procesului,dar urmareste o ntrziere n dezlegarea cererii, n mersul instantei, din pricinaincompetentei, nulitatilor de procedura, legarea instantei n chip neregulat".

"Exceptiile sunt mijloace procedurale, se arata n alta opinie[27], prin careprtul, fara sa puna n discutie temeinicia fondului dreptului, dar si fara sa orecunoasca, cere instantei sa-si decline competenta, sa anuleze cererea ca lipsindu-imentiunile esentiale, sa amne judecata pentru viciu procedural etc.

O alta definitie a exceptiilor procesuale, propusa de un alt autor[28], arata caacestea ar fi "acele mijloace procesuale prin care partile, procurorul, cnd participala proces, si uneori instanta de judecata din oficiu, fara a pune n discutie fonduldreptului dedus judecatii, semnalnd ncalcari ale normelor procesuale si

procednd la nlaturarea lor, asigura respectarea cu strictetea prevederilor legale

privind desfasurarea procesului civil".Pentru proceduristi, notiunea de exceptie are un sens foarte precis. Ea este o

obiectie care, fara sa angajeze fondul pricinii, de care este straina, are tocmai rolulde a evita sau de a ntrzia cercetarea acestuia. Legile materiale depasesc acestelimite si folosesc termenul ntr-un sens mai larg in care sunt cuprinse toate

posibilitatile de aparare ale prtului.. In aceasta acceptiune, "exceptia" conducemai degraba spre apararea de fond.[29]

Exceptia procesuala este o notiune ce apartine dreptului procesual civil, care

are la baza exclusiv neregularitatea actelor de procedura, conditiile formulate deexercitiu a actiunii civile. Ea apare n acele momente ale desfasurarii procesuluicivil cnd cursul acestuia se abate de la drumul sau firesc, prescris de normelelegale, ca mijloc de reglare, de reasezare a activitatii judiciare n fagasul ei normal;fondul cauzei i este strain cel mai adesea, daca exceptia este primita, ea ntrziindsau mpiedicnd judecata asupra acestuia[30].

Pentru definirea exceptiilor procesuale trebuie avute n vedereparticularitatile acestora, retinute constant n literatura si practica judiciara, sianume:

- exceptia constituie o forma de manifestare a actiunii si, deci, presupuneexistenta unui proces civil n curs de solutionare;

- prin natura sa, exceptia procesuala reprezinta un mijloc de aparare, dar nuse confunda cu apararile de fond, nici atunci cnd tinde la respingerea ori anulareacererii. Fiind un mijloc de aparare, exceptia procesuala este folosita n mod
http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn27http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn28http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn29http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn30http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn27http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn28http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn29http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn30


13/107

obisnuit de catre prt. Prin abatere de la regula, exceptiile procesuale absolute potfi invocate nu numai de catre prt ci si de reclamant, intervenienti, procuror sauinstanta din oficiu;

- exceptiile procesuale nu pun n discutie fondul pretentiei deduse judecatii;

- admiterea exceptiei procesuale duce fie la nrzierea judecatii prinamnarea cauzei, refacerea unor acte de procedura, declinarea competentei (ncazul exceptiilor declinatorii), fie la mpiedicarea judecatii fondului prin stingerea

procesului, anularea sau respingerea cererii ca prematura,prescrisa, inadmisibila(n cazul exceptiilor peremptorii);

- n principiu, admiterea exceptiei procesuale nu afecteaza dreptulreclamantului, iar hotarrea pronuntata nu are autoritate de lucru judecat asupra

fondului dreptului[31].Definitia care surprinde cel mai bine elementele specifice si de esenta ale

institutiei este urmatoarea: "Exceptia procesuala e unul din mijloacele prin care, nconditiile legii, partea interesata, procurorul sau instanta din oficiu, invoca ncadrul procesului civil, si fara a pune n discutie fondul dreptului, neregularitati

procedurale (privitoare la compunerea instantei, competenta acesteia, ori la actelede procedura) sau lipsuri referitoare la dreptul la actiune, urmarind, dupa caz,declinarea competentei, amnarea judecatii, refacerea unor acte, anularea orirespingerea cererii"[32].

Sectiunea a III - a

Clasificarea exceptiilor

Trei sunt criteriile dupa care se face clasificarea exceptiilor procesuale[33]:

a) Un prim criteriu l constituie obiectul asupra caruia poarta exceptia. Dinacest punct de vedere art.137 Cod proc.civ. distinge:

- exceptiile de procedura ,

- exceptiile de fond

Potrivit acestui articol, "instanta se va pronunta mai nti asupra exceptiilorde procedura, precum si celor de fond care fac de prisos, n totusi sau n parte,cercetarea n fond a pricinii".


14/107


15/107

exista si tendinta de a largi sfera acestora, incluznd si unele mijloace care suntaparari de fond ca: plata, novatia, compensatia legala, tranzactia, etc.

Aceasta situatie se explica si datorita mprejurarii ca exceptiile de fond seaseamana att cu exceptiile de procedura ct si cu apararile de fond, propriu-zise.Pe de alta parte se aseamana cu exceptiile de procedura sub raportul terenului pecare se plaseaza dezbaterile, deoarece partea care invoca exceptia nu contrazicedreptul ce formeaza obiectul judecatii, dar nici nu-l recunoaste, altfel spusinvocarea exceptiei nu pune n discutie fondul dreptului. Pe de alta parte, seaseamana cu apararile de fond, pe planul efectelor pe care le produc, deoareceadmiterea exceptiilor de fond duce la respingerea sau anularea cererii fara

posibilitatea de regula, de a mai reitera cererea[37].

Astfel, n literatura juridica mai veche[38], prelundu-se opiniile unor autori

francezi se considera ca plata, novatiunea, compensatia legala, prescriptia,nulitatea obligatiei pe motiv de eroare, dol, violenta, incapacitate, lipsa decauza - sunt aparari de fond (astazi unele dintre ele sunt exceptii de fond).Potrivit altui autor, novatiunea, achiesarea, "exceptia non adimpleticontractus", retractul litigios, beneficiul discutiunii bunurilor, potrivit art.1794Cod civil, diviziunea creantei acordata fidejusorului de art.1637 Cod civil,invocarea dreptului de retentie n cazurile admise de lege, nulitatea titluluiinvocat de catre reclamant, etc., ar fi tot exceptii de fond (ne aflam nsituatia n care sfera exceptiilor de fond este largita). Uniiautori[39] amintesc autoritatea lucrului judecat, tranzactia, compensatialegala; altii[40] adauga si plata preciznd ca aceasta, alaturi decompensatia legala, sunt institutii de drept material; altii[41] amintescprescriptia, autoritatea lucrului judecat, lipsa de calitate a partii.

Trasatura comuna a exceptiilor de fond se desprinde din nsasi notiuneaacestora, anume ca sunt n strnsa legatura cu pretentia dedusa judecatii, mai exactcu exercitiul dreptului la actiune (rezulta ca n categoria exceptiilor de fond artrebui incluse acele exceptii care au ca obiect invocarea unor lipsuri privindconditiile de exercitiu ale dreptului la actiune), precum si acele exceptii care sunt

strns legate de dreptul la actiune.Prin urmare, exceptia lipsei de interes, exceptia lipsei de calitate procesuala,

sunt exceptii de fond. Tot exceptii de fond sunt si prescriptia si puterea de lucrujudecat, deoarece afecteaza exercitiul dreptului la actiune (acea componenta adreptului la actiune ce consta n posibilitatea de a cere condamnarea prtului). Deasemenea, prin unele dispozitii legale, dreptul la actiune este ngradit n ceea ce
http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn37http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn38http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn39http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn40http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn41http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn37http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn38http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn39http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn40http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn41


16/107

priveste exercitarea unor componente ale sale, astfel nct exceptiile care au caobiect invocarea unor asemenea dispozitii legale sunt exceptii de fond ( deexemplu exceptia privind caracterul subsidiar al cererii n constatare fata de cererean realizare, exceptia privind lipsa procedurii prealabile a reclamatieiadministrative, exceptia de inadmisibilitate a exercitarii recursului mpotrivahotarrilor irevocabile, exceptia de inadmisibilitate a exercitarii apelului mpotrivahotarrii de expedient, etc.)[42].

n general, exceptia lipsei capacitatii procesuale, mai exact lipsa capacitatiide exercitiu este tratata ca o exceptie de procedura; printre argumentele aduse deautorii care sustin aceasta teorie[43] este si acesta dupa care exceptia lipseicapacitatii de exercitiu este asezata de legiuitor n art.161 Cod proc.civ., mpreunacu exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant sub titlul "Exceptiile de

procedura si exceptia puterii de lucru judecat".

Deoarece capacitatea procesuala - de folosinta si exercitiu este una dinconditiile de exercitiu ale actiunii, nu putem fi de acord cu acest punct de vedere.Tratarea exceptiei lipsei capacitatii de exercitiu sub titlul aratat, nu poate constituiun argument deoarece mai exista si alte cazuri n care titlul nu corespundecontinutului ( de exemplu n Cartea I - Competenta organelor judecatoresti, setrateaza n titlul V incompatibilitatea, obtinerea si recuzarea judecatorilor,

probleme care, fara ndoiala, tin de organizarea judecatoreasca ci nu decompetenta). Pe de alta parte, regimul juridic al acestei exceptii nu se afla numai nart.161 C.pr.civ., ci si n art.43 sub titlul:"Folosinta si exercitiul drepturilor

procedurale". Faptul ca este tratata mpreuna cu exceptia lipsei dovezii calitatii dereprezentant se explica prin aceea ca au efecte asemanatoare: nu duc automat laanularea cererii.[44]

ncadram asadar, n rndul exceptiilor de fond si exceptia lipsei capacitatiiprocesuale.

Un al doilea criteriu de clasificare[45] a exceptiilor procesuale este acela:

b) dupa efectul pe care tind sa-l realizeze.

Astfel, exceptiile procesuale se clasifica n:

- exceptii dilatorii,

- exceptii peremptorii (dirimante).


17/107

Exceptiile dilatorii tind la ntrzierea judecatii (amnarea judecatii, refacereaunor acte de procedura, declinarea competentei, trimiterea dosarului la o altainstanta, transferul dosarului de la un complet de judecata la altul, judecareaseparat de cererea principala a cererii reconventionale formulate peste termenul

prevazut de lege, etc.).

Exceptiile peremptorii tind la mpiedicarea judecatii pe fond (anulareacererii, respingerea cererii ca inadmisibila, stingerea procesului, respingerea cereriica prematura, ca lipsita de interes, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate

procesuala sau mpotriva unei persoane fara calitate, etc.)

Se observa ca, n privinta efectelor pe care le produc, n cazul n care suntadmise, exceptiile de fond au un caracter mai omogen dect exceptiile deprocedura. Astfel, admiterea exceptiilor de fond duc la anularea sau

respingerea cererii ca prematura, lipsita de interes, inadmisibila, etc.ceeace nseamna ca aceste exceptii sunt peremptorii.

Totusi, exceptia lipsei capacitatii de exercitiu poate avea doar un efectdilatoriu (amnarea judecatii) daca n termenul acordat de instanta lipsa se acopera.Daca nsa, lipsa nu se mplineste, instanta va anula cererea, ceea ce nseamna casuntem n prezenta unor exceptii care tind spre un efect peremptoriu, dar ncepe cuun efect dilatoriu. Mai sunt si alte exemple de exceptii peremptorii care ncep prina avea un efect dilatoriu, anume, lipsa dovezii calitatii de reprezentant, exceptia denetimbrare sau de insuficienta timbrare, exceptia lipsei semnaturii daca partea nu

este prezenta la termenul cnd se invoca aceasta exceptie.

Exceptii de procedura tind sa fie spre ntrzierea judecatii, fie sprempiedicarea acesteia, uneori chiar si aceeasi exceptie fiind, dupa caz, dilatorie sau

peremptorie (de exemplu exceptia de necompetenta duce la declinarea competenteicnd cererea este de competenta altei instante judecatoresti sau unui alt organ

jurisdictional, dar si la respingerea cererii ca inadmisibila, cnd cererea este decompetenta unui organ al statului fara activitatea jurisdictionala, ori la respingereacererii ca nefiind de competenta instantelor romne)[46].

Unii autori[47]disting alaturi de exceptiile dilatorii si peremptorii si a treiacategorie de exceptii: exceptiile declinatorii, prin care partea urmareste trimitereadosarului spre judecare unei alte instante (spre exemplu exceptia de necompetenta,de litispendenta, de conexitate). Dar n cele din urma si exceptiile declinatorii

produc acelasi efect al amnarii cauzei, deci un efect dilatoriu[48].

Un ultim criteriu de clasificare, este acela:


18/107

c) dupa caracterul imperativ sau dispozitiv al normei ncalcate. Astfel,exceptiile procesuale se clasifica n:

- exceptii absolute si

- exceptii relative.

Exceptiile absolute privesc ncalcarea unor norme imperative si pot fiinvocate de oricare din parti, de procuror sau de instanta din oficiu, n orice faza a

procesului, chiar si direct n apel sau recurs.

Au acest caracter exceptia de incompatibilitate, exceptia de necompetentagenerala, materiala sau teritoriala exclusiva, exceptia de prescriptie, etc. Partile nu

pot renunta la invocarea acestor exceptii.

Exceptiile relative privesc ncalcarea unor norme dispozitive si pot fiinvocate numai de catre partea interesata si numai ntr-un anumit termen (prima zide nfatisare, sau termenul urmator celui n care s-a savrsit neregularitatea sinainte de a pune concluzii n fond). Intra n aceasta categorie exceptia de recuzare,exceptia lipsei de citare, exceptia de necompetenta, cnd nu are caracter exclusiv,etc.[49] Instanta neputndu-le invoca din oficiu, n baza rolului sau activ, poatensa sa atraga atentia partii interesate cu privire la dreptul pe care l are de a invocaexceptia.

Sectiunea a IV - a

Reguli comune pentru rezolvarea exceptiilor procesuale

1. Conditii de invocare a exceptiilor procesuale

Declansarea procesului civil are loc prin introducerea de catre reclamant acererii de chemare n judecata, al carei continut este riguros reglementat de lege(art.112 C.proc.civ.). Prtul, lund act de pretentiile pe care reclamantul le arempotriva sa, poate sa manifeste n proces diferite atitudini - de la totala pasivitate,

concretizata n neprezentarea sa n nici un fel la proces, pna la atitudinea activa deaparare mpotriva pretentiilor reclamantului, sau chiar de invocare a unor pretentii

proprii fata de acesta. Astfel, prtul are dreptul sa se apere, combatnd sustinerilereclamantului prin ntmpinare scrisa al carei continut este reglementat de art.115Cod proc.civ. ntmpinarea este, deci, actul procesul prin care prtul raspunde nscris pretentiilor formulate de reclamant prin cererea de chemare n judecata(aratnd apararile sale).
http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn49http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn49


19/107

In actuala reglementare, prin modificarile aduse Codului de procedura civilaprin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.138/2000 s-a introdus obligativitateadepunerii ntmpinarii. Astfel, art.118 alin.1, n termeni imperativi prevede ca"ntmpinarea este obligatorie, afara de cazurile n care legea prevede n modexpres altfel". n vechea reglementare, depunerea ntmpinarii nu era obligatorie.

ntmpinarea este un important mijloc de aparare pentru prt si n acelasitimp o conditiei a bunei organizari a desfasurarii judecatii.

Potrivit art.115 Cod de proc.civ. ntmpinarea trebuie sa cuprinda: a)Exceptiile de procedura pe care prtul le ridica fata de cererea reclamantului.Sunt avute n vedere toate exceptiile procesuale pe care, eventual prtul le-ar

putea invoca; b) Raspunsul la toate capetele de fapt si de drept ale cererii. Suntvizate astfel apararile de fond; c) Dovezile cu care se apara mpotriva fiecarui capat

de cerere. Asadar, probele pe care ntelege sa le aduca n fata instantei. Dacasolicita dovada cu martori, prtul va arata numele si domiciliul acestora. d)Semnatura. Acestea sunt elementele minime si absolut necesare ale ntmpinarii. nraport cu natura cererii si cu interesele prtului, ntmpinarea va putea cuprinde sialte elemente[50].

Codul de procedura civila nu cuprinde vreo dispozitie privind ordinea n careurmeaza a fi invocate exceptiile procesuale. E adevarat ca art.137 Cod proc.civ.

prevede ca :"Instanta se va pronunta mai nti asupra exceptiilor de procedura,precum si a celor de fond care fac de prisos n totul sau n parte, cercetarea n fond

a pricinii".

Acest text consacra regula cu privire la modul de rezolvare a exceptiilor, nsensul ca urmeaza a fi solutionate, n primul rnd, acele exceptii care fac inutilacercetarea n fond a pricinii, regula care vizeaza si ordinea n care exceptiileurmeaza a fi invocate. De asemenea, regula ca exceptiile absolute pot fi invocateoricnd n cursul procesului, chiar pentru prima data n fata instantei de recurs, iarcele relative numai prin ntmpinare sau cel mai trziu la prima zi de nfatisare orin cursul judecatii, de ndata ce s-a produs neregularitatea, va influenta iarasiasupra ordinii de invocare a exceptiilor procesuale[51].

Totusi, Codul de procedura civila nu consacra o solutie pentru ipoteza ncare se invoca mai multe exceptii de fond sau de procedura absolute sau relativecare ar putea face, deopotriva, inutila, cercetarea n fond a pricinii. Dar chiar fara oreglementare n acest sens, o anumita ordine pentru invocarea si solutionarea


20/107

exceptiilor se impune n mod logic, ordine ce poate fi dedusa din caracterul siefectele pe care le produc diferitele exceptii procesuale.

n primul rnd vor fi invocate exceptiile legate de corecta investire ainstantei[52] de judecata.

Astfel, va invoca pe cale de exceptie, lipsa elementele esentiale ale cereriide chemare n judecata (inclusiv exceptia de netimbrare sau de insuficientatimbrare).

ntr-o decizie de speta pronutata in anul 1971 Tribunalul Suprem retinea:"este nentemeiata si critica facuta prin motivele de recurs, in sensul cainstanta era obligata sa verifice "competenta materiala care primeaza",dupa care sa dispuna asupra taxelor de timbru, deoarece . taxele de timbru

se platesc anticipat, adica inainte de primirea, efectuarea sau eliberareaactului taxabil sau inante de prestarea serviciului. n atare situatie, instantanu putea sa puna in discutia partilor alte probleme legate de judecarealitigiului dedus ei spre solutionare, nainte de satisfacerea taxelor detimbru"[53].

Relativ curent, Curtea Suprema de Justitie a decis, de asemenea, nsolutionarea unei spete, ca: "Instanta a dispus suspendarea cauzai n bazaprevederilor art.244 pct.2 Cod proc.civ., cu toate ca avea obligatia ca intisa stabileasca daca este competenta sa solutioneze caua si numai dupa

ce aprecia ca are o astfel de competenta, sa se pronunte asupra cererii desuspendare. Neprocednd astfel, a luat o masura ilegala ce se impune a fidesfiintata. Ca atare, recursul se admite pe acest considerent, se caseaza

ncheierea atacata, iar cauza va fi trimisa la aceeasi instanta pentrucontinuarea judecatii. Instanta de trimitere va trebui sa se pronunte

nti asupra exceptiei de necompetenta materila ridicata de prta sinumai daca va aprecia ca este competenta sa solutioneze cauza, vaanaliza daca se impune suspendarea pricinii sau nu"[54].

n al doilea rnd, se va invoca exceptia de necompetenta, atunci cnd seconstata ca prin cererea de chemare n judecata a fost sesizata o instantanecompetenta. Tot dupa primirea cererii de chemare n judecata, prtul va puteainvoca exceptia litispendentei sau a conexitatii. De asemenea, autoritatea lucrului

judecat, prescriptia, lipsa calitatii procesuale a unei parti, vor trebui invocate cuprioritate, deoarece n atare situatii nu mai este necesara cercetarea n fond apricinii. n situatia n care se invoca deodata exceptia autoritatii lucrului judecat si


21/107

exceptia prescriptiei dreptului la actiune, prioritatea va avea exceptia puteriilucrului judecata, pentru ca nainte de a se pronunta asupra prescriptiei instantatrebuie sa verifice daca mai este sau nu n masura sa se pronunte n pricinarespectiva[55].

De asemenea, prin ntmpinare, prtul va ridica orice alte exceptii cuprivire la ndeplinirea necorespunzatoare a actelor de procedura efectuatesi cunoscute pna la acel moment[56].

Daca la prima zi de nfatisare prtul depune odata cu ntmpinarea sicererea reconventionala, reclamantul devine fata de acesta prt si vaputea cere potrivit art.132 alin.ultim Cod proc.civ. instantei de judecata,acordarea unui termen pentru a depune ntmpinare.

Ct priveste subiectele ce pot invoca exceptiile procesuale n cursulprocesului, putem identifica, fata de cele aratate mai sus, doua asemenea subiecte:prtul si reclamantul. Tertele persoane participante la proces vor putea, deasemenea, n conditiile specifice ale activitatii lor procesuale, sa foloseasca acestemijloace procesuale n vederea realizarii drepturilor lor.

Intervenientul n proces, principal sau accesoriu, devine parte n proces cutoate drepturile procesuale pe care legea le confera participantilor la procesul civil,din momentul n care potrivit art.52 Cod proc.civ. instanta a admis n principiucererea de interventie. Conform art.53 Cod proc.civ. el trebuie sa ia procedura n

starea n are se afla n momentul admiterii interventiei, fara a putea deci sa invocepe cale de exceptie neregularitati care s-ar fi savrsit cu privire la actele deprocedura ndeplinite pna atunci. Deoarece de la data intrarii n proces, orice actprocedural urmeaza a fi efectuat si cu participarea sa, nseamna ca el va puteainvoca toate acele exceptii procesuale care vor servi fie apararii, intereselor proprii,n cazul interventiei principale, fie ale partii n favoarea careia a intervenit, n cazulinterventiei accesorii. Astfel, activitatea sa procesuala va fi influentata demomentul n care a intervenit n proces. Daca interventia n proces are lor pna la

prima zi de nfatisare, intervenientul beneficiaza de posibilitatea de a propune attexceptii absolute, ct si relative, pe cnd atunci cnd interventia s-a facut trziu,

posibilitatile sale sunt mai limitate, el putnd propune numai exceptii cu caracterabsolut, precum si cele care apar n cursul procesului, dupa data interventieisale[57].

Pozitia procesuala a intervenientului principal este diferita de cea aintervenientului accesoriu. Intervenientul principal urmareste sa cstige pentru sine


22/107

obiectul procesului, el administrnd dovezi pentru a dovedi lipsa de temeinicie apretentiilor reclamantului. Acesta administreaza dovezi urmarind un dublu scop:confirmarea pretentiilor sale si nlaturarea ca nefondate a sustinerilorreclamantului. Intervenientul accesoriu urmareste, prin apararile pe care le face, casolutia sa fie favorabila partii pentru care a intervenit[58].

De asemenea, chematul n garantie, va putea savrsi orice acte procesuale,va putea deci invoca, pe cale de exceptie, diverse ncalcari ale normelor

procesuale. Va putea invoca exceptii att cu privire la cererea de chemare ngarantie ct si fata de actiunea principala, substituindu-se, sub acest aspect, n toatedrepturile procesuale ale partii care l-a chemat n garantie[59].

n cazul aratarii titularului dreptului, persoana aratata ca fiind adevaratultitular al dreptului dedus judecatii, va putea, pe cale de exceptie, sa se

apere mpotriva cererii de introducere a sa n proces, iar daca cererea estetotusi admisa, lund locul prtului si mpotriva actiunii principale.

Procurorul poate participa n procesul civil, fie ca parte principala,exercitnd actiunea civila n locul titularului dreptului, fie ca parte alaturata, cndintervine spre a pune concluzii n proces. n prima ipoteza, dobndind pozitia

procesuala de reclamant, avnd toate drepturile si ndatoririle procesualeconsacrate de lege pentru aceasta parte, va putea invoca orice exceptii procesualen conditiile n care reclamantul le-ar putea invoca.

Atunci cnd el participa n proces ca parte alaturata, nu va putea invocadect exceptiile absolute, dar se va putea pronunta n concluziile sale si asupracelor relative, ridicate de acele parti din proces, n favoarea carora ele au fostinstituite.

n sfrsit, instanta de judecata poate ridica din oficiu orice exceptii absolutepentru a le pune n discutia partilor, iar ct priveste exceptiile relative, n virtutearolului sau activ, poate atrage atentia partilor n drept pentru a le pune nvaloare[60].

n privinta termenului n care exceptiile pot fi invocate, exceptiile absolutepot fi invocate n tot cursul procesului, chiar si pentru prima data n fatainstantei de recurs, daca nu implica verificari de fapt, pe cnd exceptiilerelative pot fi invocate numai prin ntmpinare sau cel mai trziu, la prima zide nfatisare, iar apoi n cursul judecatii, ndata ce s-a produsneregularitatea.


23/107

2. Sanctiunea neinvocarii n conditiile stabilite de lege a exceptiilorprocesuale

Pentru ndeplinirea actelor de procedura Codul stabileste fie termene fixe, fieo anumita faza sau stare a procesului n care aceste acte trebuie ndeplinite.

Exceptiile procesuale se invoca, de regula, prin ntmpinare sau cel maitrziu la prima zi de nfatisare, n cazul exceptiilor relative, si pe tot parcursul

procesului - exceptiile absolute.

n acest sens, art.136 Cod de proc.civ. precizeaza ca "Exceptiile deprocedura care nu au fost propuse n conditiile art.115 si 132 Cod proc.civ. nu vormai putea fi invocate n cursul judecatii, afara de cele de ordine publica".

Textul consacra sanctiunea decaderii din dreptul de a invoca exceptiilerelative. n privinta exceptiilor absolute, sanctiunea decaderii nu opereaza ntructacestea pot fi invocate n tot cursul judecatii.

Dispozitiile cuprinse n art.136 Cod proc.civ. impun formularea ctorvaconsideratii legate de aplicarea practica a acestora. n primul rnd, legea are nvedere acele exceptii procesuale pe care partile le cunosc pna la prima zi denfatisare, art.136 Cod proc.civ. facnd trimitere la orevederile cuprinse n art.115si 132 Cod proc.civ. Potrivit art.115 pct.1 Cod proc.civ., ntmpinarea va cuprinde"exceptiile de procedura ce prtul ridica la cererea reclamantului". Astfel, legea

vizeaza n primul rnd acele exceptii procesuale care se refera la cererea dechemare n judecata sau la nsasi sesizarea instantei. Pe de alta parte, art.132 Codproc.civ. consacra si dreptul reclamantului de a solicita un termen pentru a depunentmpinare la cererea reconventionala. Deci legea vizeaza n mod expres numaiexceptiile relative care sunt cunoscute pna la prima zi de nfatisare. n realitateanumite neregularitati procedurale se produca dupa prima zi de nfatisare, caci suntlegate de ntocmirea unor acte ulterioare[61].

O a doua precizare legata de dispozitiile art.136 Cod proc.civ.: exceptiileprocesuale pot fi invocate nu numai de prt, ci si de reclamant.

Astfel, reclamantul poate invoca unele exceptii n legatura cu ntmpinareadepusa de prt sau cu mijloacele de aparare pe care acesta le invoca. Asemeneaexceptii pot fi ridicate chiar de la prima zi de nfatisare[62].

Activitatea procesuala presupune o succesiune de acte cu privire la care sepot savrsi anumite neregularitati. Toate acestea trebuie invocate ntr-un anumit


24/107

termen, n caz contrar partea interesata este n drept sa invoce decaderea. Astfel,exceptiile relative care se ntemeiaza pe neregularitati savrsite ulterior primei zilede nfatisare trebuie sa fie invocate de ndata, daca partea este prezenta la termenulla care au fost savrsite. n caz contrar, neinvocarea exceptiilor relative cel maitrziu la primul termen de nfatisare urmator, atrage dupa sine sanctiuneadecaderii[63].

Decaderea apare deci ca o sanctiune pentru neinvocarea n termen aexceptiilor procesuale, dar la rndul ei se invoca, tot pe cale de exceptie, n cursul

procesului. n privinta momentului pna la care ea se invoca precum si a partilorcare o pot invoca, solutia difera dupa cum norma a carei ncalcare este semnalataau caracter imperativ sau dispozitiv. n cazul n care termenul prevazut de lege, acarui nerespectare se cere a fi constanta, are un caracter imperativ, exceptiadecaderii poate fi ridicata n price stadiu a procesului de catre partea interesata sau

de catre instanta, din oficiu. Dimpotriva, daca textul care reglementeaza termenulare caracter dispozitiv, decaderea poate fi invocata numai de catre partea interesata,instanta neputnd-o invoca din oficiu.

Decaderea va putea fi invocata numai prin ntmpinarea la prima zi denfatisare sau, n cursul procesului la primul termen dupa ce motivul decaderii afost cunoscut[64].

3. Modul de solutionare a exceptiilor procesuale de catre instanta dejudecata.

Legea impune instantei de judecata obligatia de a solutiona exceptiileprocesuale n prealabil, adica nainte de a trece la discutarea fondului.

Art.137 alin.1 Cod proc.civ. obliga instanta de judecata sa se pronunte,nainte de a intra n fondul dezbaterilor, asupra exceptiilor de procedura, precum sia celor de fond care fac de prisos, n totul sau n parte, cercetarea n fond a pricinii.Aceasta pentru a evita o judecata inutila sau efectuarea unor acte de proceduracare, apoi, ar trebui refacute la alta instanta[65]. Numai n mod exceptional,exceptia va putea fi unita cu fondul si anume atunci cnd pentru solutionareaexceptiei este nevoie sa se administreze dovezi n legatura cu dezlegarea n fond a

pricinii - art.137 alin.2 Cod proc.civ.

Chiar si n ipoteza unor probe comune, unirea exceptiei cu fondul nu esteobligatorie pentru instanta.


25/107

Daca nsa instanta, rezolvnd mai nti exceptia, o respinge, probele n bazacarora a fost rezolvata exceptia, probe ce sunt n legatura cu solutionarea n fond a

pricinii, ramn cstigate cauzei, urmnd a se administra numai dovezile necesaresolutionarii fondului pretentiei, probe ce nu au fost necesare si pentru solutionareaexceptiei.

n legatura cu alin.2 al art.137 Cod proc.civ. ntr-o lucrare[66], se sugereazapentru practica judecatoreasca si totodata se propune de lege ferenda, o altainterpretare a acestui text de lege, datorita faptului ca, dupa parerea autorilor citati,"n aceasta redactare norma este oarecum neclara, ntruct, pe de o parte nu aparelogic de ce ar fi nevoie de administrarea de probe n legatura cu fondul pentrurezolvarea exceptiei, iar pe de alta parte, este foarte probabil ca intentialegiuitorului sa fi fost a se referi la dovezile necesare nu pentru dezlegarea fonduluici pentru judecarea exceptiei". n acest fel, textul de lege (alin.2 al.art.137) ar

trebui sa sune astfel:" exceptiile nu vor putea fi unite cu fondul dect daca pentrujudecarea lor este nevoie sa se administreze dovezi sau ele sunt n strnsa legaturacu fondul pricinii"[67].

Dar aceasta critica este nejustificata. Textul are o redactare clara si, nacelasi timp, corecta, n considerarea urmatoarelor aspecte:[68].

- forma negativa reafirma regula din primul alineat, potrivit carei exceptia sesolutioneaza naintea fondului;

- exceptia poate fi unita cu fondul cnd pentru solutionarea exceptieiurmeaza sa se administreze dovezi care, totodata, sunt n legatura cu fondul, asadar

probele necesare rezolvarii exceptiei sunt comune cu probele, ori numai cu o partedin acestea, necesare rezolvarii fondului, prin urmare, nu este vorba de probenecesare pentru solutionarea exceptiei sau pentru solutionarea fondului, ci de probenecesare solutionarii fondului;

- chiar si n ipoteza unor probe comune, unirea exceptiei cu fondul este oposibilitate pentru instanta, daca instanta, rezolvnd mai nti exceptia, o respinge,fara ndoiala ca probele n baza carora a fost rezolvata exceptia (probe care suntcomune pentru rezolvarea fondului) ramn cstigate cauzei, instanta urmnd aadministra, n continuare, numai dovezile necesare pricinii - dovezi care nu au fostnecesare si pentru rezolvarea exceptiei. Ct priveste propunerea de lege ferenda,este de mentionat ca aceasta a fost preluata si vechea lege a accelerarii judecatilor,care prevedea doua ipoteze, n care exceptiile puteau fi unite cu fondul:

- cnd rezolvarea exceptiei necesita administrari de probe.


26/107

- cnd exceptia este strns legata de fondul pricina. Dar n doctrina s-a aratatca "desi s-ar parea ca formularea vechiului text era mai explicita, . actualul text areo redactare superioara, nu numai sub aspectul conciziei sale, dar si prinsurprinderea mai exacta a realitatii procesuale pe care o vizeaza.Prima ipotezavizata de textul vechi. nu mi se pare a fi determinata de o nevoie reala ndesfasurarea procesului, caci daca sunt necesare probe pentru rezolvarea exclusiv aexceptiei, fara ca acestea sa serveasca si fondul, nu exista nici un temei sa fie unitacu acesta, urmnd sa fie solutionata, pe baza probelor, n prealabil. Numai cea de-adoua ipoteza la care se refera vechiul text este determinata corect caci, ntr-adevar,daca exceptia este strns legata de fond, atunci se impune reunirea lor, iareventualele probe ce s-ar administra ar veni la solutionarea ambelor aspecte. Ori,actualul text se refera tocmai la aceasta mprejurare, caci daca dovezile necesare lasolutionarea exceptiei sunt n strnsa legatura cu fondul, nseamna ca realmententre exceptie si fond exista evident o conexiune". ntr-adevar, nu se vede de ce ar

fi necesara unirea exceptiei cu fondul, cnd pentru rezolvarea exceptiei ar urma sase administreze probe. S-ar ajunge, evident n cazurile n care exceptia s-ar admite,la o prelungire nejustificata a judecatii. Mai mult, unele exceptii, avnd n vederescopul urmarit prin invocarea lor (trimiterea dosarului la o alta instanta, evitarea

pronuntarii unor solutii contradictorii, etc.) ar trebui solutionate, ntotdeauna, nprealabil fondului (ex.: exceptia de litispendenta, conexitate, necompetenta)[69].

Dar afirmatia, potrivit careia art.137 alin.2 se refera la cea de-a doua ipotezavizata de textul vechi, nu poate fi primita. Acest din urma text avea n vedereexceptiile strns legate de fond, fara nsa a preciza n ce consta aceasta legatura.

Sunt strns legate de fond toate exceptiile de fond, dar aceasta nu nseamnaca ele ar trebui rezolvate odata cu fondul[70].

Rezulta, deci, ca actualul text are o redactare clara, referindu-se lasingura situatie ce corespunde realitatii procesuale n unirea exceptiei cufondul, anume cnd pentru solutionarea acestora este necesar sa seadministreze probe comune. Exemplificativ, mentionam cazul n care ntr-oactiune reala se invoca exceptia lipsei calitatii procesuale active, a stabili

ca lipseste calitatea procesuala activa ntr-o actiune reala, nseamna astabili ca reclamantul nu este titularul dreptului real, deci ca actiunea nueste ntemeiata. Prin urmare, trebuie administrate aceleasi probe, attpentru solutionarea exceptiei, ct si pentru solutionarea fondului,impunndu-se unirea exceptiei cu fondul. Daca din probe rezulta caexceptia este ntemeiata, cererea va fi respinsa ca fiind introdusa de opersoana fara calitate procesuala, iar nu ca nefondata. nsa respingerea


27/107

exceptiei ne duce automat la admiterea actiunii, solutia depinznd si decelelalte aparari[71].

Daca exceptia invocata este gasita ntemeiata, instanta o va admite,pronuntnd fie o ncheiere, atunci cnd dispune amnarea judecatii, fie ohotarre - sentinta sau decizie, atunci cnd pronunta declinareacompetentei, perimarea, respingerea sau anularea cererii.

n cazul n care exceptia este respinsa, instanta pronunta o ncheiereinterlocutorie si continua judecata.

ncheierea de admitere sau de respingere a exceptiei va putea fi atacata cuapel cau cu recurs numai odata cu fondul, afara numai daca legea nu prevede nmod expres altfel - de exemplu potrivit art.34 alin.1 Cod proc.civ. ncheierea prin

care s-a ncuviintat sau respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a ncuviintatrecuzarea, nu este supusa la nici o cale de atac[72].

Hotarrea prin care s-a admis exceptia are acelasi regim juridic ca sihotarrea ce ar urma sa se pronunte pe fond, daca legea nu prevede expres o altasolutie.

Sectiunea a V - a

Caracteristicile exceptiilor procesuale

In doctrina,[73] s-au desprins urmatoarele caracteristici ale exceptiilorprocesuale:

1. exceptia procesuala este o forma de manifestare a actiunii, si caatare nu poate fi privita separat de un proces civil in desfasurare.Exceptiile procesuale corespund tuturor cailor si mijloacelor legale care auca efect ntrzierea sau evitarea discutiunii pretentiei principale precum sivalorificarea implicita a unui drept propriu celui ce uzeaza de asemenea caisi mijloace[74].

Din punct de vedere formal, exceptiunea presupune un procesdeschis, o pretentiune adusa naintea judecatorilor si supusa dezbaterilorcontradictorii[75].
http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn71http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn72http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn73http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn74http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn75http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn71http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn72http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn73http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn74http://www.scritube.com/stiinta/drept/LUCRARE-DE-DIPLOMA-EXCEPTIILE-21514222323.php#_ftn75


28/107

2. prin natura sa, exceptia este un mijloc de aparare. Pentru ca prin definitieprtul este cel care se apara, nseamna ca, de regula, dreptul de a invoca exceptiaapartine paratului.

Exceptiile absolute, care presupun ncalcarea unei norme imperative pot finsa invocate si de reclamant, intervenienti, procuror, instanta din oficiu.

ntr-adevar, fiind un mijloc de aparare, dreptul de a o invoca apartineprtului. "Cu toate acestea, o exceptie propusa de prt, sau chiar osimpla aparare a acestuia, poate adesea justifica pe reclamant saraspunda printr-o alta exceptiune a lui proprie (.). Daca materialulexceptiunii e constituit din circumstante care sunt n legatura cu reguli siprincipii de ordine publica sau cu masuri dintre acelea pe care legea lepune n sarcina judecatorilor, exceptiunea mai poate fi propusa si din oficiu.

n aceste cazuri judecatorii nu pot decide, mai nainte de a pune pe parti ncunostinta problemei la care s-au oprit si de a le fi dat putinta sa-si spuiecuvntul asupra ei"[76].

De asemenea, intervenientii n proces, daca cererea a fost admisa, devinparte n proces cu toate drepturile procesuale pe care legea le conferaparticipantilor la procesul civil. Astfel, vor putea invoca toate exceptiile procesualecare vor servi fie apararii propriilor interese, n cazul interventiei principale, fie ale

partii n cazul interventiei accesorii, dar va avea aceasta posibilitate (de a invocaexceptiile procesuale) numai ct priveste neregularitati savrsite dupa momentul n

care devine parte n proces, fiindca el va lua procedura n starea n care se afla nmomentul admiterii interventiei.

La fel, procurorul poate participa la procesul civil, fie ca parte principala, fieca parte alaturata, astfel el va putea invoca exceptiile procesuale n conditiile

prevazute de institutiile respective.

3. exceptia procesuala, prin care se invoca ncalcari ale normelor de dreptmaterial sau procesual, nu pune niciodata n discutie fondul dreptului. Imprejurareaca art.137 alin.2 Cod proc.civ. ngaduie unirea exceptiilor cu fondul si ca exceptiileabsolute pot fi invocate in orice stare a pricinii, nu poate duce la o alta concluzie

pentru ca si atunci cnd exceptia a fost ridicata dupa ce s-a intrat in dezbatereafondului, ea nu pune in discutie fondul dreptului.

4. ct priveste efectele admiterii unei exceptii procesuale, ele difera dupacum este vorba de o exceptie dilatorie sau de una peremptorie, dirimanta. In cazulexceptiilor dilatorii, admiterea exceptiei ntrzie numai judecarea fondului cererii


29/107

principale ca efect al declinarii competentei, refacerii unor acte, amnarii judecatii.In schimb, daca se admite o exceptie peremptorie, cererea va fi anulata saurespinsa dar nu ca nefondata deoarece exceptia nu implica examinarea fonduluidreptului. In acest caz, instanta va pronunta solutii de respingere a cererii cainadmisibila, prematura, prescrisa, lipsita de interes, ca fiind formulata de (saumpotriva) unei persoane lipsite de calitate procesuala, etc.

5. In principiu, prin admiterea unei exceptii procesuale, dreptul subiectiv alreclamantului nu este afectat, si deci hotarrea prin care s-a admis exceptia

procesuala nu are putere de lucru judecat asupra fondului, deci, in acest caz, s-arputea introduce o noua cerere de chemare in judecata privitor la acelasi dreptsubiectiv. De exemplu, daca cererea a fost respinsa ca fiind prematur introdusa,dupa mplinirea termenului, cererea va putea fi reiterata; daca cererea a fostrespinsa pentru lipsa calitatii procesuale active sau pasive, o noua cerere poate fi

facuta de cel care are calitate procesuala sau mpotriva celui obligat in raportuljuridic dedus judecatii; daca cererea a fost anulata pentru lipsa dovezii calitatii dereprezentant, noua cerere poate fi facuta de titularul dreptului, fie personal, fie demandatarul sau care sa-si poata justifica aceasta calitate, etc.[77]

CAPITOLUL 2

Exceptiile de proceduraSectiunea I

Exceptia de necompetenta

1. Definirea notiunii de necompetenta

Atunci cnd o persoana doreste sa declanseze un proces, nainte de toate

trebuie sa determine care este jurisdictia competenta sa solutioneze procesul.n ndeplinirea acestui scop, va trebui sa tina seama de o serie de criterii,

precum: obiectul litigiului, natura si valoarea acestuia, acordul partilor, caracterulnormelor care reglementeaza competenta[78].


30/107


31/107

Regulile necompetentei absolute sunt urmatoarele[83]:

a) partile nu pot, prin conventia lor, sa deroge de la regulile competenteiabsolute, neputnd acoperi viciile acesteia, prin vointa lor expresa sautacita;

b) necompetenta absoluta poate fi invocata de oricare din partile dinproces, chiar de catre reclamantul care a sesizat gresit instanta prinactiune;

c) daca partile nu invoca necompetenta absoluta, ea poate fi ridicata decatre instanta din oficiu, aceasta fiind obligata sa-si decline competenta, iarcnd procurorul participa la procesul civil al are si ndatorirea de a invocaaceasta exceptie;

d) exceptia de necompetenta absoluta poate fi ridicata n orice stare aprocesului, att n fata instantei de fond, ct si acelei de apel, recurs.

Necompetenta relativa prezinta urmatoarele particularitati[84].

a) partile pot, prin conventia lor tacita sau expresa, sa deroge de laregulile de necompetenta relativa;

b) poate fi invocata numai de catre partea n interesul careia a fost

creata, adica de catre prt la prima instanta;c) instanta de judecata nu poate ridica din oficiu aceasta exceptie. n

virtutea rolului sau activ instanta va putea sa atraga atentia partii interesatecu privire la dreptul sau de a invoca necompetenta instantei;

d) necompetenta relativa poate fi ridicata numai prin ntmpinare sau laprima zi de nfatisare.

Se vede, asadar, importanta pe care o prezinta mpartirea normelor

de competenta n norme cu caracter imperativ si norme cu caracterdispozitiv.

3.Determinarea caracterului imperativ sau dispozitiv al normelorde competenta


32/107

Determinarea caracterului normelor de competenta prezinta importanta nvederea stabilirii naturii necompetentei, fiindca exista un paralelism ntrecaracterul competentei si natura necompetentei, n sensul ca ncalcarea normelor decompetenta imperative duce la necompetenta absoluta, iar ncalcarea normelordispozitive de competenta duce la necompetenta relativa.

Pentru a putea determina caracterul normelor de competenta, trebuie aratatadeoasebirea dintre competenta absoluta si competenta relativa.

n literatura juridica[85], se arata ca normele de competenta absoluta suntobligatorii, att pentru parti, ct si pentru instanta de judecata. Partile nu pot, pecale de conventie, sa deroge de la aceste reguli, pentru a stabili competenta uneialte instante. Pe de alta parte, instanta investita cu judecarea cererii, fata decaracterul imperativ al normelor de competenta absoluta, nu va lua n considerare o

eventuala conventie a partilor, derogatorie de la aceste reguli. ncalcarea normelorde competenta absoluta poate fi relevata de oricare din parti, chiar si dereclamantul care a sesizat instanta necompetenta. De asemenea, exceptianecompetentei absolute poate fi ridicata si de procurorul care participa la procesulcivil, fie ca el a avut initiativa procesului, fie ca a intervenit n procesul angajat de

parti.

Mai mult, instanta nsasi este obligata sa-si verifice din oficiu competentaabsoluta, si n cazul n care constata ca nu este competenta, dupa ce problemacompetentei a fost supusa dezbaterii contradictorii a partilor, sa-si decline

competenta n favoarea instantei sau agentului jurisdictional competent.

Necompetenta absoluta a instantei poate fi invocata oricnd n tot cursuldesfasurarii procesului. Caracterul imperativ al normelor de competenta absoluta

justifica ridicarea necompetentei direct n fata instantei de apel sau recurs, fara caea sa fi format obiect de discutii n fata instantei de fond. Nerespectareacompetentei absolute atrage nulitatea hotarrii. Viciile unui act procesual efectuatcu ncalcarea unei norme imperative nu pot fi acoperite prin vointa expresa sautacita a partilor.

Normele de competenta relativa ngaduie partilor sa deroge, pe cale dentelegere expresa, determinndu-se prin vointa lor, competenta unei alte instantedect aceea stabilita de lege. Instanta va fi tinuta sa ia act de o asemenea conventie,afara de cazul n care, pe aceasta cale, partile ar ncerca sa eludeze dispozitiiimperative ale legii, sa aduca atingere intereselor statului ori tertilor. ncalcareanormelor de competenta relativa nu poate fi invocata de oricare din parti, ci numai


33/107

de catre prt, ntruct aceste norme sunt stabilite n favoarea sa, el fiind singuruln drept sa aprecieze daca este sau nu n interesul sau sa ceara declinareacompetentei. Reclamantul nu poate obiecta cu privire la necompetenta relativa ainstantei, nu numai pentru ca exista o dispozitie de interdictie n cuprinsul art.158alin.final Cod proc.civ. dar si pentru ca el este presupus a-si fi manifestat vointa dea se judeca la o instanta necompetenta pe care a sesizat-o, iar daca prtul n dreptsa se plnga nu o face, acordul partilor leaga instanta sesizata care este obligata sa

judece. Nici procurorul, indiferent de forma n care participa n procesul civil, nupoate cere declinarea competentei n cazul competentei relative, el fiind, deasemenea, tinut sa respecte caracterul dispozitiv al normelor de competentarelativa. Ct priveste instanta de judecata, desi ea este obligata sa-si verifice sicompetenta relativa din oficiu, daca constata ca nu este competenta nu va putea sa-si decline din oficiu, competenta. Singura sa obligatie, ntr-o asemenea situatie,obligatie decurgnd din principiul fundamental al rolului activ al judecatorului,

consacrat n art.129 si 130 Cod proc.civ., este aceea de a nvedera prtului ca esten drept sa ceara declinarea competentei, ramnnd ca prtul sa aprecieze daca iconvine a se judeca la instanta sesizata sau i-ar fi mai convenabil sa ceara instanteideclinarea competentei. Necompetenta relativa nu poate fi invocata de prt dectn "in limine litis", prin ntmpinare sau cel mai trziu la prima zi de nfatisare.

Neridicarea necompetentei relative, n termen, n fata instantei de fond, are dreptconsecinta, decaderea prtului din dreptul de a mai invoca aceasta ncalcare adispozitiilor de competenta, fiind prezumata vointa sa de a achiesa la judecarea nfata instantei sesizate[86].

Dupa ce am vazut care este importanta practica a deosebirii dintre normelede competenta absoluta si normele de competenta relativa, este necesar sa

precizam n ce cazuri competenta este absoluta si cnd ea este relativa. Raspunsulla aceasta problema este dat de dispozitiile art.159 si art.19 Cod proc.civ.[87].

Art.159 Cod proc.civ. prevede ca:" necompetenta este de ordine publica":

1. cnd pricina nu este de competenta instantelor judecatoresti;

2. cnd pricina este de competenta unei instante de alt grad;

3. cnd pricina este de competenta unei alte instante de acelasi grad si partilenu o pot nlatura.

Art.19 Cod proc.civ. prevede ca:" Partile pot conveni prin nscris saudeclaratie verbala n fata instantei ca pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de


34/107

alte instante dect acelea care, potrivit legii, au competenta teritoriala, afara decazurile prevazute de art.13, 14, 15 si 16".

Din analiza art.159 pct.1, rezulta ca ne aflam n fata necompetentei absoluten cazul n care instanta judecatoreasca a fost sesizata, desi pricina este decompetenta unor alte organe cu activitate jurisdictionala. Necompetenta esteabsoluta n toate cazurile cnd s-au ncalcat normele de competenta generala ainstantelor judecatoresti, prin ele facndu-se delimitarea sferei de activitate ainstantelor judecatoresti fata de cea a altor organe cu activitate jurisdictionala -aceasta fiindca normele competentei generale au caracter imperativ.

Asa cum rezulta din art.159 pct.2, necompetenta este absoluta si atunci cndpricina este de competenta unei instante de alt grad. Astfel, o judecatorie nu vaputea solutiona un litigiu care e de competenta tribunalului, dupa cum nici

tribunalul, la rndul sau, nu va putea solutiona un litigiu care e de competentajudecatoriei s.a.m.d. Astfel, ntr-o speta[88], Tribunalul Suprem a fost confruntatcu o hotarre nelegala privind o actiune n constatarea nulitatii absolute acasatoriei. Potrivit art.2 Cod proc.civ. cererea privitoare la nulitatea casatoriei se

judeca de catre tribunal. In speta, solutionnd n fond cauza, judecatoria si-adepasit competenta materiala si a pronuntat o hotarre nelegala. TribunalulJudetean, mentinnd hotarrea judecatoriei a pronuntat, de asemenea, o hotarrenelegala.

n fine, punctul 3 al art.159 n coroborare cu art.19 Cod proc.civ. stabileste

regula potrivit careia necompetenta teritoriala este absoluta n cazurile prevazutede art. 13, 14, 15, 16 Cod proc.civ., adica n pricinile privind starea si capacitatea

persoanelor, imobilele, succesiunile, falimentul si societatile, iar n celelalte cazuri,competenta este relativa. Astfel, n materie de competenta teritoriala, partile potconveni ntre ele pentru determinarea unei instante care sa judece pricina, cuexceptiile aratate. n cazul acestor exceptii, normele au caracter imperativ,ncalcarea lor atrage necompetenta absoluta. ntr-o speta, prin actiunea civila,introdusa la Judecatoria Sectorului 1 din Bucuresti, reclamanta solicitanregistrarea tardiva a nasterii fiicei sale nascuta n Maternitatea Polizu din

Bucuresti. Judecatoria sectorului 1 din Bucuresti, prin sentinta civila nr.277/1971si-a declinat competenta n favoarea Judecatoriei Fetesti, cu motivarea ca aceastadin urma instanta este competenta deoarece domiciliul reclamantei se afla n razasa teritoriala.

Primind dosarul, Judecatoria Fetesti si declina la rndul sau competenta nfavoarea Judecatoriei Sectorului 1 din Bucuresti, motivnd ca n raza ei teritoriala a


35/107

avut loc nastere copilului. ntr-adevar, asa cum prevede art.159 pct. 3 coroborat cuart.19 Cod proc.civ. competenta teritoriala este relativa de regula, exceptie facnd

printre altele starea si capacitatea persoanelor, situatie n care competenta esteabsoluta si deci, n mod gresit Judecatoria sectorului 1 si-a declinatcompetenta[89].

n concluzia celor aratate, determinarea caracterului normelor de competentasi gaseste expresia n urmatoarele reguli formulate n literatura juridica[90].

a)competenta generala a instantelor judecatoresti este absoluta, o instantaneputnd judeca o cauza a carei rezolvare este data prin lege n competenta unui altorgan jurisdictional;

b)competenta materiala a instantelor judecatoresti (sub ambele aspecte:

functional si procesual) este absoluta, o judecatorie neputnd rezolva o pricina datan competenta tribunalului sau invers;

c)competenta teritoriala a instantelor judecatoresti este, n principiu, relativa.Pentru toate cazurile n care legea stabileste o competenta teritoriala alternativa,dreptul sa decida ce anume instanta trebuie sesizata, revine exclusiv reclamantului(art.12 Cod proc.civ.), instanta neputnd deci sa dispuna nici din oficiu si nici lacererea prtului, declinarea competentei[91]. Ea este absoluta numai n cauzele

privind starea si capacitatea persoanelor, imobilele, succesiunile, falimentul sisocietatile.

Distinctia dintre competenta absoluta si cea relativa prezinta importantapentru stabilirea regimului juridic al exceptiei de necompetenta, respectiv, pentru adetermina cine poate invoca exceptia si pna la ce moment al procesului.[92]

4. Cine poate invoca exceptia de necompetenta?

Exceptia de necompetenta poate fi invocata de oricare din parti, procuror saude instanta, din oficiu, n functie de caracterul competentei. Aceasta, n modobisnuit, este ridicata de prt, dar sfera persoanelor care pot invoca exceptia de

necompetenta este diferita, dupa cum este vorba de necompetenta absoluta saunecompetenta relativa. Atunci cnd s-au ncalcat normele competentei absolute,exceptia de necompetenta poate fi ridicata de oricare din partile din proces, decatre procuror, chiar de catre instanta judecatoreasca din oficiu, care, dupa ce o

pune n discutia partilor, este obligata sa-si decline competenta, din oficiu, nfavoarea instantei competente. Mai mult, o atare ncalcare a normelor de


36/107

competenta absoluta, poate fi invocata chiar de reclamantul care a sesizat instantanecompetenta[93].

Invocarea necompetentei relative determinata de caracterul dispozitiv alnormei de competenta, nu se poate face dect de catre prtul din proces., fiindcaaceste norme sunt edictate n favoarea sa, el fiind singurul n drept sa apreciezedaca este sau nu cazul sa o faca. Exceptia de necompetenta relativa va fi ridicata deacesta, prin ntmpinare sau cel mai trziu la prima zi de nfatisare - in liminelitis[94]. Potrivit art.158 alin. Ultim Cod proc.civ., reclamantul care a facut cerereala o instanta necompetenta nu va putea cere declinarea competentei prezumndu-seca si-a manifestat vointa de a se judeca la o instanta necompetenta, iar daca prtul,care este n drept sa obiecteze - accepta judecata la instanta sesizata, nseamna ca aachiesat la cererea reclamantului sub aspectul competentei. n astfel de situatii,instanta nsasi este tinuta de manifestarea de vointa a partilor, neputnd din oficiu,

sa-si decline competenta. Astfel, ntr-o speta[95], instanta de judecata, n modgresit a invocat din oficiu exceptia de necompetenta n baza art. 5 Cod proc.civ.referitor la competenta ratione loci a instantei domiciliului prtului, fiindcanormele din prezentul text de lege nu sunt imperative, ori nefiind asa, daca nu suntinvocate de partea interesata (prt), nu vor putea fi invocate nici chiar de catreinstanta de judecata.

De asemenea, procurorul, daca participa la procesul civil, nu poate ceredeclinarea competentei - asa cum spre exemplu n mod gresit a procedat ntr-ospeta, instanta judecatoreasca admitnd cererea procurorului de declinare a

competentei de judecata, desi era vorba de necompetenta teritoriala relativa. nspeta, creditorul a solicitat ca Tribunalul Popular al Raionului Gura Humorului, n

baza sentintei civile nr.285/1965 a Tribunalului Popular Radauti, sa nfiintezepoprire asupra veniturilor debitorului sau, ncadrat n munca la ICM GuraHumorului. Cererea de nfiintare a popririi a fost admisa. La termenul de validare a

popririi, n lipsa partilor, procurorul a cerut declinarea competentei de judecata nfavoarea Tribunalului Popular al Raionului Radauti, cu motivarea ca din acteledosarului rezulta ca debitorul e ncadrat la CSN Radauti. Cererea procurorului afost admisa. Dupa cum am aratat, fiind vorba de necompetenta relativa, procurorul

nu putea invoca aceasta exceptie.Ct priveste tertele persoane participante la proces, intervenientul principal

sau accesoriu, ntruct nu este parte chemata n proces si avnd obligatia de a luaprocedura n starea n care se afla n momentul admiterii interventiei, nu poateinvoca necompetenta relativa a instantei cu actiunea principala. n cazul chemariin garantie, daca cererea de chemare n garantie a facut-o reclamantul, deoarece cel


37/107

chemat n garantie se substituie n drepturile procesuale ale reclamantului, nici elnu poate invoca aceasta exceptie[96]. Aceasta rezulta din dispozitiile art.60 alin.1Cod proc.civ., solutia cererii de chemare n judecata depinznd de solutia datacererii principale. n masura n care cererea principala se admite, nseamna careclamantul nu a cazut n pretentii, astfel nct cererea de chemare n garantiefacuta de reclamant se va respinge. Numai daca cererea principala a fost respinsareclamantul a cazut n pretentii si, daca este fondata, va fi admisa cererea dechemare n garantie.[97]

De asemenea, exceptia de necompetenta teritoriala relativa, nu poate fi

invocata nici de cel chemat n garantie de catre prt, chiar daca a fost introdus nproces nainte de prima zi de nfatisare.

Dispozitiile art.453 Cod procedura civila n sensul carora "poprirea senfiinteaza la cererea creditorului, de executorul judecatoresc de la domiciliul sausediul debitorului ori de la domiciliul ori sediul tertului poprit" cuprind o norma decompetenta absoluta, textul avnd un caracter imperativ.

De asemenea, avnd n vedere dispozitiile art.460 Cod procedura civila,

lucrare de diplomĂ excepŢiile de procedurĂ În procesul civil

Documents