Luceafarul (-Hyperion) este simbolul omului de geniu, caracterizat prin inteligenta (ratiunea pura), obiectivitate, capacitatea de a se sacrifca pentru atingerea unui ideal, aspirand permanent la cunoastere, dar incapabil de a f ericit sau de a erici pe cineva. in primul tablou al poemului, Luceaarul, la chemarea etei de imparat, se arunca din cer in mare si, luand chipul unui mandru tanar", a carui inatisare aduce cu cea a unui dndr voievod" - cu parul de aur, cu ochi scanteietori, purtand un giulgiu vanat pe umerii goi si un toiag incununat cu trestii -, o invita in palatele lui de margean, din adancul oceanului.
ata de imparat reuza insa invitatia Luceaarului, socotindu-! rumos, cum numa-n vis#n inger se arata", dar strain la vorba si la port", lucind ara de viata".
$este catva timp, in vis, ata il cheama din nou, iar Luceaarul apare, de aceasta data, intrupat din vaile haosului, invesmantat intr-un giulgiu negru si purtand pe vitele-i"negre de par o coroana ce pare ca arde. %atal Luceaarului este de aceasta data &oarele, iar 'oaptea ii este mama.
 %anarul ii agaduieste alesei sale cununi de stele" ii oera cerul, pe care ea ar trebui sa rasara ca o stea stralucitoare, alaturi de el. iinta terestra, ata se aa in imposibilitatea de a se ridica pana la inaltimea Luceaarului. &paima de necunoscut, incapacitatea de a-si depasi conditia o determina sa renunte cu usurinta* +, esti rumos, cum numa-n vis #n inger se arata,ara pe calea ceai deschis '-oi merge niciodata" ata este coplesita de intensitatea nefreasca a iubirii pe care i-o poarta Luceaarul* a dor de crudul tau amor/ pieptului meu coarde,&i ochii mari si grei ma dor, $rivirea ta ma arde. "
0a ii cere Luceaarului sa devina muritor, ca si ea, conditionandu-i astel, iubirea* ar daca vrei cu crezamanl&a le-ndragesc pe tine, %u le coboara pe pamant, ii muritor ca mine."
$artea a treia a poemului cuprinde calatoria Luceaarului prin spatiul cosmic. istu- itoarea sete de iubire il determina sa se hotarasca sa aca acest sacrifciu, sa isi abandoneze conditia sa de finta nemuritoare. Luceaarul a1unge la emiurg, pentru a-i cere acestuia sa fe dezlegat de nemurire, in schimbul unei ore de iubire"* - e greul negrei veci-nicii,$arinte, ma dezleaga&i laudat pe veci sa fi$c-a lumii sca-ra- ntreaga."
$arintele lumii il numeste Hyperion, adica cel ce se misca deasupra" sau cel care este deasupra". Hyperion simbolizeaza o natura superioara oamenilor, muritorilor.
emiurgul ii atrage atentia lui Hyperion asupra deosebirii esentiale dintre el si cea pe care o iubeste* %u vrei un om sa te socoii.2u ei sa te asameni3ar pia ra oamenii cu to(i,&-ar naste iarasi oameni. 0i numai doar dureaza-n vant eserte idealuri - 2and valuri aa un mor mant, 4asar in urma valuri 0i doar au stele cu noroc&i prigoniri de soarte,'oi nu avem nici timp, nici loc,&i nu cunoastem moarte."
 
dureaza-n vant" si apoi isi aa un mormant", caci pentru ei totul nu este decat o succesiune, o vesnica alternanta de apusuri si rasarituri ($arand pe veci a rasari,in urma moartea-l paste,2aci toti se nasc spre a muri &i mor spre a se naste") in schimb, Hyperion nu are nici timp, nici loc", el nu cunoaste moarte". emiurgul, in fnal, a-duce argumentul hotarator, menit sa zdruncine dorinta apriga a lui Hyperion de a deveni muritor, aratandu-i pe pamantul ratacitor"perechea de indragostiti.
 4amane in lumea sa, privata de ericire, accep-tandu-si destinul, menirea lui eterna, de a veghea asupra lumii, din indepartarea-i solitara. +mul comun este dominat de instinctualitate, de vointa oarba de a trai, de egoism, adica de incapacitatea de a iesi din sine. +mul superior, geniul, este dominat de inteligenta, de capacitatea de a iesi din sine, de a revarsa lumina asupra oamenilor. Lumina lui insa orbeste, superioritatea lui copleseste, inaltimea lui intimideaza si, de aceea, el ramane neinteles, ascinand si inspaimantand deopotriva (desi vorbesti pe m6eles, eu nu te pot pricepe"). 7zolat prin calitatile lui e5ceptionale, el va ramane nemuritor" prin orta gandirii, dar rece" in plan aectiv.
Catalina si Catalin
$ortretul etei de imparat este conturat in primele stroe. 7ntruchipeaza idealul de emeie "prerumoasa", este unicizata "una la parinti" si este comparata cu stelele si cu ecioara.
7n conceptia etei, Luceaarul este un suet, iar pentru chemarea lui este nevoie de o ormula magica, de un descantec "2obori in 1os, luceaar bland". escirand alegoria se poate spune ca pamanteanul aspira catre absolute in timp ce suetul are nevoie de concret. 7ntrucat cei doi ac parte din doua lumi dierite, spatial acestora de comunicare este somnul si visul. etamorozarea Luceaarului se implineste prin intermediul oglinzii si al apei..
idila dintre 2atalin si 2atalina, idila care simbolizeaza repeziciunea cu care se stabileste legatura sentimentala intre reprezentantii lumii inerioare.
/vem aici o atmosera amiliara, eroina nu mai este o prerumoasa ata de imparat, ea devine 2atalina, o ata ca oricare alta.
2atalin este un "copil viclean", un pa1 din prea1ma imparatesei, baiat din ori, dar indraznet cu ochii.  %anarul 2atalin se aa in antiteza cu Luceaarul intrucat acesta era un om obisnuit, iar ceea ce-7 putea oeri era doar iubirea pamanteana, ata de Luceaarul care-i oerea cerul, marea.