ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTIFACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ŞI A MEDIULUI

STUDENT PANĂ D. DRAGOŞ

P R O I E C T D E L I C E N Ţ Ă

TEMA: ORGANIZAREA COMUNĂ A PIEŢEI VINULUI

PROFESOR COORDONATORProf. univ. dr. BOBOC DAN

BUCUREŞTI2010

1

C U P R I N S

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 ASPECTE PRIVIND CULTURA VIŢEI DE VIE

1.1. Scurtă istorie a vinului1.2. Istoria vinificaţiei în România1.3. Feluri de vinuri

1.4. Importanţa cultivării viţei de vi e pe teritoriul României

1.5. Regiunile şi centrele viticole ale României

CAPITOLUL 2

SECTORUL VITIVINICOL ROMÂNESC DUPĂ ANUL 2000

2.1. Repere generale

2.2. Viticultura şi vinurile României în perioada de preaderare a României la UE

2.3. Integrarea sectorului vitivinicol românesc în cerinţele Organizării Comune de Piaţă în

sectorul vinului. Armonizarea legislativă.

2.4. Forme de sprijin financiar nationale şi comunitare. Reglementări.

2.5. Sprijin financiar comunitar prin programe din cadrul măsurilor de piaţă specifice

OCM-ului vinului. Programul suport

2.6. Sprijin financiar naţional.

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA INSTITUŢIONALĂ ÎN SECTORUL VITIVINICOL

3.1. Organisme cu competenţă în administrare şi control

3.2. Organizaţii de producători şi organisme de filieră

CAPITOLUL 4PIAŢA MONDIALĂ A VINULUI 4.1. Piaţa vinului în Uniunea Europeană 4.2. Piaţa vinului în România 4.3. Alte pieţe a vinului

CONCLUZIIBIBLIOGRAFIEANEXE

2

„vinul bun e o creatură familiară bună dacă e folosit cum trebuie”.

William Shakespeare

INTRODUCERE

Cafeaua, ceaiul, vinul. Iată băuturile pe care aproape un miliard de oameni le consuma zi de zi. Dieteticienii declară că nu sunt necesare si, cu toate că nici o lege din tările dezvoltate nu le-a vizat, unii medici ar prefera să le îndeparteze dintr-un consum regulat, chiar moderat. Similitudinile de conduită agricolă ale celor trei plante ce dau băuturile respective sunt mari. Aceste liane manifestă o exuberanţă ce a frapat intotdeauna pe botanişti. Omul le-a domesticit din vremuri imemoriale, le-a plantat in rânduri, le-a tăiat, pentru a controla mai bine creşterea lor, in perioada vegetativă, si recoltele lor. Cele trei produse nu vor merge la consumator decât după o degustare consacrată, în mai multe continente ale Pamântului, prin obiceiuri foarte vechi, al căror studiu paralel ar fi foarte instructiv. Valoarea de marfă a cafelei vine pe locul al doilea în schimbul mondial, imediat dupa petrol. Ceaiul si vinul au si ele un loc important. Când aceste produse sunt prezentate la vânzare, apare clar că atât cafeaua, cât si ceaiul sunt capturate de grupuri comerciale ce au sedus cumpăratorii cu ajutorul unei publicitati languroase, cu vagi aluzii tropicale. Acest lucru ajunge consumatorului, care se obisnuieste cu cafeaua, precum burghezia engleza cu ceaiul ei de la five o’clock. Conform tezei anglo-saxone asupra mărcilor proprii ale produselor alimentare, această tăcere asupra primei verigi a schimbului agricol contrastează în mod sigur cu bogătia de informatii referitoare la produsul vitei de vie1. De ce oare, spre deosebire de cafea si ceai, vinul este de 30 de secole în centrul unei adevărate epopei? Prietenie, savoare, senzualitate, arta de a trăi, istorie, traditie, patrimoniu, aproape orice cuvânt sau expresie poate caracteriza aceasta lume a vinului pe care o iubim cu toţii. Din toate timpurile, simbolurile asociate vinurilor au avut conotatii puternice, chiar si simbolice. Numit mistic “sângele pământului si al cerului” sau trecând la definiţii ce ţin strict de domeniul domestic “o mâncare bună si un vin bun reprezintă paradisul pe pamânt”, vinul nu poate fi rezumat doar la o licoare albă, rosé sau roşie pe care o savurăm la masă alături de familie sau prieteni.

CAPITOLUL 1

1 Viţa de vie (Vitis vinifera L.) este o specie de plante din genul Vitis, familia Vitaceae, este o liană, care atinge o înălţime de 35 m, cu coajă. Frunzele alternează, sunt lobate palmat şi au o lungime şi lărgime de 5-20 cm. Fructul este o boabă, cunoscut ca strugure; care la specia sălbatică are un diametru de 6 mm şi când se coace dobândeşte o culoare purpurie închis spre negru, cu o floare gălbuie; iar la plante cultivate este de regulă mult mai largă.are verde, roşie sau purpure. Specia sălbatică se găseşte în păduri umede şi pe malurile apelor curgătoare.

3

ASPECTE PRIVIND CULTURA VIŢEI DE VIE

1.1. Scurtă istorie a vinului Legătura dintre om şi vin este de netăgăduit, indiferent unde ne-am afla pe lume: pe

coastele Moselei, în largile văi din Napa, lângă cascada Niagara, pe coastele Chianti, la Jerez sau în Africa de Sud. De secole vinul a fost martor la progresul civilizaţiei şi, cine ştie, poate a şi stimulat dezvoltarea culturii, atât la antici cât şi la oamenii moderni. Tradiţia viticulturii şi a vinului se regăseşte nu numai în Grecia Antică, în Imperiul Roman sau în Bizanţ dar şi în Spania şi Portugalia epocii marilor descoperiri geografice, în Franţa secolelor XVII şi XVIII. Să fie această legătură o simplă coincidenţă sau vinul poate fi considerat un stimulent al civilizaţiei?! Vinul, în forma pe care o cunoaştem astăzi, îşi are începuturile în coloniile greceşti din bazinul Mării Mediterane. Muritorilor de rând nobila băutură le-a fost adusă de Dionysos, zeu în a cărui vene, conform legendei, curgea vin în loc de sânge. Mai apoi, viile greceşti au fost preluate de romani, care au mutuat culturile în adâncul continentului.După căderea Imperiului Roman şi datorită prohibiţiei introduse de năvălitorii musulmani vinul şi-a pierdut din însemnătate.Abia înflorirea civilizaţiei creştine a readus tradiţia viticulturii. Creştinii au ridicat vinul la rangul de băutură sacră. În consecinţă, călugării din întreaga lume au început să cultive viţa de vie si în America de Sud vinul a apărut tot datorită călugărilor locali, deoarece transportul lui din Europa era foarte scump. Până la începutul secolului XVII vinul s-a bucurat de o enormă popularitate. Apa oraşelor era de obicei poluată Nu existau nici băuturile alcoolice, nici cele cofeinizate. În consecinţă, Europa consuma vin la o scară de-a dreptul inimaginabilă.

Dimensiuni si distribuţia geograficăViţa de vie necesită condiţii climaterice specifice. Din acest motiv, viticultura este

răspândită mai mult în zonele cu climă temperată. Limita nordică a plantării viţei de vie este determinată de temperaturile joase.

În Europa, de exemplu, dezvoltarea ramurii este posibilă numai in zonele cu condiţii climaterice favorabile, altitudinea cărora să nu depăşească 500 metri.

În Asia de Est, limita nordică a dezvoltării ramurii este trasată la paralela 450, mai la nord de această paralelă plantarea viţei de vie fiind imposibilă chiar dacă în Canada soiul de viţă Riparia (soi rezistent la ger) poate creşte mult mai la nord de această limită.

În America de Nord, doar în regiunea lacului Ocanagan, viţa de vie se cultivă şi la o altitudine de 520 metri. Limita sudică a viticulturii în Germania şi Noua Zeelandă este, de asemenea, trasată prin paralela 450; în America de Sud – prin paralela 400.

În regiunea tropicelor şi subtropicelor plantarea viţei de vie este foarte limitată, viţa de vie fiind cultivată doar ca plantă exotică. În aceste regiuni se pot strânge două recolte pe an, pauza vegetală realizându-se prin retezarea lăstarilor. În Elveţia se plantează viţă de vie şi la altitudinea de 1100 m deasupra nivelului mării; în ţări cu climă specific caldă, viţa de vie poate fi plantată şi la altitudini cu mult mai mari.

1.2. Istoria vinificaţiei în România

4

Asa cum spune legenda, zeul vinului s-a nascut în Tracia, pe teritoriul României de astazi. În aceasta zona, producerea vinului este o ocupatie ce dateaza din secolul 7 î.e.n. Abundenta si calitatea vinurilor produse de catre daci (locuitorii acestei parti a Traciei) era atât de vestita, încât marele rege dac Burebista, în dorinta de a pune capat incursiunilor popoarelor migratoare, a ordonat distrugerea tuturor viilor. Bineînteles, nu toate viile au fost dezradacinate si, în scurt timp, alte vii au fost plantate. Săpăturile arheologice efectuate în Moldova au demonstrat că populaţia băştinaşă a cultivat viţa de vie încă din sec. VII-VI p. Ch. Pe atunci, pe ţărmurile Mării Negre şi Mării Azov, în deltele râurilor Nistru, Dunărea şi Bugul de Sud au fost înfiinţate colonii greceşti care făceau comerţ cu populaţia autohtonă. Datorită condiţiilor pedo-climaterice favorabile, viţa de vie s-a răspândit pe larg peste hotarele coloniilor greceşti şi a trecut la popoarele băştinaşe, mai întâi la sciţi şi mai târziu la geto-daci. Iar vinificaţia a fost tot timpul alături de cultivarea viţei de vie şi se perfecţiona o dată cu de zvoltarea societăţii. La începutul secolului al II-lea, când teritoriul Moldovei se afla în componenţa Imperiului Roman, cultura viţei de vie a căpătat o largă răspândire datorită sortimentului variat de struguri adus de la Roma. După acea perioadă de înflorire a vinificaţiei, ramura viti-vinicolă a Moldovei a cunoscut etape grele legate de invazia barbarilor în secolul al III-lea, apoi în perioada ocupaţiei otomane. După 1817, viticultura şi vinificaţia au căpătat o vastă dezvoltare şi au cunoscut o perioadă de înflorire. Este suficient să menţionăm că în 1887 suprafaţa viilor în Basarabia a atins cifra de 140 000 ha, iar soiurile de bază erau în temei de origine franceză: Aligote, Cabernet-Sauvignon, Pinot franc, Pinot blanc, Pinot gris, Gamay freo, din care se preparau vinuri de calitate înaltă. Cea de-a doua jumatate a secolului XX este considerata, pe drept, una dintre cele mai importante perioade in dezvoltarea vinificatiei Republicii noastre. Anume la inceputul anilor 50, dupa declinul pertinent rezultat in urma celui de-al Doilea Razboi Mondial, in Moldova incepe avantul ramurei de vinificatie, fiind de o insemnatate exclusiva pentru economia nationala.

1.3. Feluri de vinuri: Numărul mare de vinuri şi diversitatea lor apărute ca urmare a folosirii materiilor prime si tehnologiilor de vinificare variate, au determinat elaborarea unor clasificări.

După culoare vinurile se impart in vinuri:

• albe• roze • rosii

Î n functie de indicii fizico-chimic

• Vinuri linistite (de masa), cu un continut intre 8,5-14 % alc.;• Vinuri efervescente (spumoase (gazificate) si spumante), cu un continut între 8,5-

14 % alc.; 5

• Vinuri tari, cu un continut intre 16-21 % alc.;

• Vinuri de desert (nectar), cu un continut intre 14-17 % alc.; • Vinuri aromatizate, cu un continut intre 9-20 % alc.

În functie de compozitia ampelografica

• Vinuri de soi - vinuri obtinute din struguri de un singur soi, totodata se permite folosirea strugurilor de alte soiuri ampelografice, dar nu mai mult de 15 %, si de aceeasi specie botanica si culoare a boabelor.

• Vinuri cupajate - vinuri obtinute din vinuri brute fabricate din mai multe soiuri, in anumite proportii bine determinate.

• Vinuri sepajate - vinuri obtinute prin vinificarea in amestec a diferitelor soiuri de struguri de aceeasi specie botanica, în proportii bine stabilite pentru fiecare denumire de vin.

În functie de calitate se disting:

• Vinuri de consum curent - vinuri obtinute din struguri dupa o tehnologie generala. Continutul de alcool trebuie sa fie cel puţin 8,5% vol. La randul lor, ele se impart in: vinuri tinere - vinuri obtinute din soiuri aparte de struguri sau dintr-un amestec al acestora cu aplicarea unei tehnologii general acceptate sau originale si se comercializeaza imbuteliate sau in vrac, in anul de recoltare a strugurilor; vinuri obisnuite - vinuri obtinute din soiuri aparte de struguri sau dintr-un amestec al acestora cu aplicarea unei tehnologii general acceptate de toti si se imbuteliaza cu incepere de la data de 1 ianuarie a anului urmator recoltei.

• Vinuri de calitate superioara - vinuri obtinute din soiuri cu insuşiri calitative superioare dupa o tehnologie traditionala cu maturitatea ulterioara in decurs de cel putin 6 luni. Continutul de alcool trebuie sa fie nu mai putin de 10 % vol. La randul lor, ele se impart in: vinuri mature - vinuri obtinute din soiuri aparte de struguri sau dintr-un amestec al acestora cu aplicarea unei tehnologii speciale sau acceptate de toţi cu conditia unei maturari obligatorii in recipiente stationare pe parcursul a cel putin 6 luni; vinuri de oenoteca (colectie) - vinuri de calitate superioara, care dupa incheierea ciclului tehnologic de productie, inclusiv maturitatea iîn recipiente stationare, suplimentar se invechesc cel putin 2 ani si jumatate; vinuri cu denumire de origine - vinuri de calitate inalta cu proprietati organoleptice inalte, si se produc conform tehnologiei originale din struguri de soi (soiuri) cultivate pe podgoriile strict delimitate, in conditiile ecologice specifice locului concret indicat in denumirea vinului.

In functie de tehnologia obtinerii se disting vinuri:

6

• Vinuri naturale - vinuri obtinute pe calea fermentatiei alcoolice complete sau partiale a strugurilor, mustului sau muştuielei, care conţine alcool etilic de provenienţa exclusiv endogenă (naturala). După conţinutul de zahăr aceste vinuri se împart în vinuri seci, demiseci si demidulci.

• Vinuri speciale - vinuri preparate din struguri, must, mustuiala sau vinuri brute cu aplicarea unor procedee tehnologice speciale, care imprima vinului calitati organolaptice speciale.

1.4. Importanţa cultivării viţei de vie

Cultivarea vitei de vie datează înca de la începuturile agriculturii, când are loc trecerea comunitatilor umane de la viaţa nomada la cea sedentară. Noua organizare socială conduce şi la o schimbare radicală a obiceiurilor alimentare; astfel, vinul ajunge să fie băut (şi) în cadrul meselor obişnuite. Dimensiunea culturala a vinului nu poate fi separata de cea sacră. Asociat cu sângele (datorită caracterului său de esenţă a plantei), vinul este simbolul imortalităţii vegetale, al vieţii eterne, dar şi simbolul cunoaşterii şi al iniţierii (datorită efectelor exaltante/terifiante ce le provoacă asupra spiritului). După cum am mai văzut, forţa semnificaţiilor unui element era indisolubil legată de (încrederea în) virtuţile sale terapeutice.

În România, pe baza unei vechi tradiţii, vinul este recunoscut ca o băutură naturală şi întăritoare; vinul bun se bucură de o preţuire aparte, iar pentru realizarea lui s-au făcut şi se fac eforturi considerabile.

Oricine ar avea posibilitatea să cunoască bine nu numai compoziţia chimică a vinurilor, dar şi să sesizeze, să preţuiască şi să „memoreze” caracterele şi subtilităţile senzoriale ale calităţii, care decurg din aceasta, va fi izbit neîndoielnic de două constatări neaşteptate, care se impun în mod clar: prima, numărul mic al ţărilor ce pot produce, ca şi România, vinuri de calitate foarte bună şi a doua, numărul şi mai mic al ţărilor capabile, ca şi România, să producă la cel mai înalt nivel de calitate, întreaga gamă de vinuri ce se poate realiza din struguri – albe şi roşii, seci, demiseci ori dulci, licoroase, muscaturi excepţionale ori vinuri spumante.

Faima însuşirilor deosebit de plăcute ale vinurilor româneşti este dată nu numai de valoarea extrem de mare a câtorva soiuri autohtone, ce au conferit renume unor centre viticole: Fetească albă de Alba Iulia, ori de Lechinţa, Grasă de Cotnari, Tămâioasă de Drăgăşani, ori de Pietroasele, Busuioacă de Bohotin, Fetească neagră de Nicoreşti, etc., dar şi de faptul că cele mai reputate soiuri străine, ce au făcut celebritatea anumitor regiuni şi ţări (Traminer, Sauvignon, Cabernet, Pinot), cultivate în România dau vinuri care, deseori, le-au egalat sau depăşit, prin „generozitatea” şi fineţea lor, pe cele din ţările de origine.

Realitatea acestei incontestabile situaţii exprimă clar favorabilitatea excepţională a condiţiilor naturale din ţara noastră pentru viticultură, pentru obţinerea de vinuri bune, intuită cu milenii în urmă de strămoşii noştri. Această particularitate a condiţiilor naturale are la bază climatul deosebit de prielnic, solul favorabil, existenţa întinselor păduri, viaţa

7

uşoară a animalelor şi, deci, pentru înfiriparea unora din cele mai vechi începuturi de aşezare şi de viaţă civilizată a omului de pe continentul european. Nu este fără legătură faptul că, după cucerirea Daciei, realizată cu cele mai mari sacrificii, românii au ţinut să-i adauge încă un cuvânt numelui noii provincii, pentru a exprima ansamblul puternicelor impresii noi care i-au frapat, şi i-au spus, în maniera lor clară şi concentrată, „Dacia Felix”.

Clima României poartă, într-un mod greu de definit dar real, influenţa favorabilă a numeroşi factori: aşezarea geografică, prezenţa arcului carpatic, a Dunării cu multele râuri a căror ape le adună, a Mării Negre şi, îndeosebi, a unui echilibru ponderat al centrilor barici. Această minunată climă este, de fapt, „cea mai mare bogăţie naturală a României, din care au decurs şi pot decurge multe şi însemnate alte bogăţii. Ea nu ne poate fi luată de nimeni şi este inepuizabilă. Stă numai în puterea noastră să o păstrăm şi să o punem în mare valoare” (Teodorescu C. Şt. şi colab., 1987).

Oricine încearcă să urmărească, de la început şi până în prezent, drumul pe care l-a urmat cultivarea viţei de vie şi producerea vinului este izbit de surprinzătoarea lor strânsă împletire cu dezvoltarea societăţii umane. Nici o altă plantă, poate cu excepţia grâului, nu este atât de direct legată de istoria civilizaţiei umane ca viţa de vie. Vinul l-a urmărit pe om, l-a atras şi secondat fidel şi generos, la fel ca şi pâinea, constituindu-se drept raţiune a legăturii sale cu natura. Originea culturii viţei de vie pe teritoriul ţării noastre se estimează că îşi are începutul încă din paleolitic. Se apreciază că trecerea în cultură a viţei de vie sălbatică a avut loc în neolitic, când s-au construit primele bordeie şi colibe („runcuri”- puncte) în pădure, unde fuseseră ocrotite exemplare de viţă sălbatică roditoare (Vitis Silvestris) şi de pomi roditori cu fructe bune, înlăturând arborii din jur care umbreau exemplarele alese, prin aplicarea vechiului obicei tracic „Ciungirea”2 copacilor. Din aceste „runcuri” (adevărate grădini) s-a ajuns la primele soiuri obţinute prin selecţie naturală şi empirică. Mai târziu prin popoarele migratoare se pare că s-au vehiculat unele seminţe, îmbogăţindu-se sortimentul de plante utile omului cu soiuri noi din Orientul Mijlociu şi din Caucaz. În acest fel, în depresiunile subcarpatice, pe terasele râurilor, pe văile însorite şi adăpostite, au apărut primele „puncte viticole” (I.C. Teodorescu- Manuscris, inedit, 1967).

1.5 Regiunile şi centrele viticole ale României

România ca ţară viticolă, membră a OIV din 1927, deţinătoare a unei importante suprafeţe cultivată cu viţă de vie ce face obiectul Organizării Comune de Piaţă in sectorul vin, rămâne consecventă obiectivului fundamental de dezvoltare şi modernizare continuă a sectorului vitivinicol naţional. Beneficiind de un potenţial deosebit, sectorul vitivinicol românesc, in toata complexitatea si importanta lui, a preluat, acquis-ul comunitar înscriindu-se în marea familie a viticulturii comunitare.2 "Ciungirea" este o străveche metodă originală, locală, care constă în extragerea unui inel din scoarţa copacilor, executată cu o simplă piatră de râu cioplită, provocând uscarea lor. Constantin Mitase, directorul Muzeului de arheologie din Piatra Neamţ, a demonstrat, practic, eficacitatea acestui ingenios procedeu al omului, în timpurile străvechi, pe teritoriul Moldovei.

8

1.5.1.Regiunile şi centrele viticole situate în Oltenia şi Muntenia, pe dealurile de la poalele Subcarpaţilor Meridionali şi de Curbură.

Suprafaţa viticolă a României se află cantonată în 8 regiuni viticole, areale de cultură delimitată de legislaţia naţională (ordinul MAAP nr. 397/2003 cu modificarile si completarile ulterioare) până la nivel de localitate administrativ teritorială şi numai aici este permisă în continuare înfiinţarea de plantaţii viticole, cu acele varietăţi nominalizate pentru fiecare regiune viticolă. Aceste 8 regiuni de cultură a viţei de vie corespund încadrării în zonele viticole europene B, C1a şi CII, (ordinul MAPDR nr. 645/2005) după cum urmează:- Zona Viticolă B – Regiunea Viticolă a Podişului Transilvaniei- Zona Viticolă CI – Regiunea Viticolă a Dealurilor Moldovei, Dealurilor Munteniei şi Olteniei, cu podgoriile: Ştefăneşti-Argeş, Sâmbureşti, Drăgăşani şi Dealurile Craiovei, Regiunea Viticolă a Banatului, Regiunea Viticolă a Crişanei şi Maramureşului

-Zona Viticolă CII – Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei, cu podgoriile: Dealurile Buzăului, Dealu Mare, Severinului şi Plaiurile Drâncei, Regiunea Viticolă a Teraselor Dunării, Regiunea Viticolă a Nisipurilor şi Altor Terenuri Favorabile din Sudul Ţării

În anul 2005, prin Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltrii Rurale nr. 645 din 15 iulie 2005, a fost aprobată ”Încadrarea regiunilor viticole româneşti în zonele viticole ale Uniunii Europene şi condiţiile aplicării corecţiilor de tărie alcoolică şi de aciditate asupra recoltelor de struguri aflate în diferite stadii de prelucrare” ( anexa nr.1). Centrele şi regiunile viticole din Oltenia şi Muntenia sunt aşezate pe două importante unităţi geografice de relief: Podişul Getic şi Piemontul Subcarpaţilor de Curbură. Pe dealurile şi colinele din Podişul Getic sunt situate regiunile şi centrele viticole din judeţul Mehedinţi – care se continuă în judeţul Dolj, apoi se succed pe versanţii dealurilor din judeţele Gorj şi Vâlcea, prelungindu-se cu cele din judeţul Olt, ultimele fiind cele din judeţul Argeş (unde se termină Podişul Getic, la Valea Dâmboviţei). Mai departe, pe dealurile Piemontului Subcarpaţilor de Curbură, se află regiunile şi centrele viticole din judeţele Prahova şi Buzău. Aceasta este în linii mari, şi ordinea în care ele vor fi prezentate.

Pe dealurile din jurul oraşului Drobeta - Turnu Severin începe lungul şirag al regiunilor şi centrelor viticole, care se înşiruie mai des, în masiv, sau mai răsfirate, pe o lăţime de la câţiva până la zeci de Km, pe versanţii cei mai însoriţi ai dealurilor şi colinelor ce înconjoară, către sud şi spre răsărit, ca o coroană, înălţimile Subcarpaţilor Meridionali. Plaiurile de la Halânga, Dealul Viilor, Şimian, Poroina, pe soluri diferite, predominant brune şi brun-roşcate de pădure, caracteristice Podişului Getic, îşi au reputaţia bazată pe calitatea deosebită a vinurilor aromate de Tămâioasă Românească, Muscat Ottonel ori Sauvignon. Mai la est şi sud, pe solurile uşoare şi calde, bogate în calcar, constituite din pietrişuri şi aluvionare, sunt situate de mult timp vestitele centre Oreviţa şi Golul Drancei, cu vinurile lor roşii, care l-au impresionat în mod deosebit pe

9

Ion Ionescu de la Brad, determinându-l să le descrie, atât de frumos, însuşirile alese (Agricultura română în judeţul Mehedinţi, 1868). Dacă pe atunci sortimentul se baza pe soiurile Negru Vârtos şi Negru Moale, azi el se sprijină pe calităţile soiurilor: Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot, Fetească neagră, soiuri care se vinifică separat. Între plaiurile cele mai valoroase menţionăm: Rogova, Vlădaia, Padina, Punghina, Scorila, Fântânile Negre, Valea Anilor, Corlăţel, Vânju Mare, Oprişor ş.a. Ultimul centru viticol al Mehedinţului este cel Brâncovenesc- Corcova- situat în partea mai nordică a zonei colinare, renumit prin vinurile sale roşii şi aromate.

Pe dealurile din partea nordică a judeţului Dolj se remarcă plaiurile de vii ale Craiovei, masate în trei centre mai importante: Banu Mărăcine (cu viile din jurul Craiovei de la Şimnic, Coşoveni, Bucovăţ, Podari, Robăneşti, Pieleşti, Cârcea); Brădeşti (cu viile de pe dealurile Jiului şi Amaradiei de la Almăj, Melineşti, Filiaşi, Goieşti) şi Brabova (cu viile de la Breasta, Predeşti, Greceşti, Barboi). În partea centrală vestică a judeţului Dolj, centrul viticol Pleniţa este situat pe versanţii culmilor de dealuri, continuare a celor de la Oprişor - Mehedinţi (cu viile de la Breasta, Predeşti, Greceşti, Orodel, Verbiţa, Palilula, Cornu). Pe solurile predominante ale Podişului Getic, toate aceste centre sunt reputate prin calitatea deosebită a vinurilor albe (Fetească albă, Risling italian, Sauvignon) dar mai ales a celor roşii de Cabernet Sauvignon, Pinot noir şi Merlot.

Plaiurile de vii de la Bălăneşti, Bârseşti, Scoarţa, Bobu din judeţul Gorj, pe solurile brune de pădure şi lutoargiloase, se remarcă prin fineţea deosebită a vinurilor albe aromate de Sauvignon şi Muscat Ottonel.

Mergând în continuare spre răsărit se ajunge la marea regiune viticolă a Drăgăşanilor - în judeţul Vâlcea -, ultima din partea nordică a Olteniei, unde îşi aveau, din vechime, viile, banii Craioveşti şi Fraţii Buzeşti. Masivele plantaţii acoperă, pe o lungime de peste 60 Km, versanţii a trei şiruri de dealuri paralele cu Oltul. Urcând până la altitudini ce depăşesc 500 m, sunt aşezate pe soluri brune şi brun-roşcate de pădure, unele mediu podzolite, bogate în calcar, situate pe pietrişuri aluvionare. Plaiurile de bază care au făcut faima acestor regiuni sunt: Mitrofani, Dealul Oltului, Călina, Dobruşa, Creţeni, Orleşti, Prundeni, Verdea, Suteşti, Guşoieni, Măciuca, Tetoiu, ş.a. În mod deosebit sunt recunoscute prin calitatea excepţională a vinurilor aromate de Tămâioasă românească de Drăgăşani şi de Sauvignon, premiate la unele concursuri internaţionale de vinuri. De asemenea s-a remarcat totdeauna vinurile roşii de Pinot noir. Faima podgoriei Drăgăşani a fost asigurată de vechiul sortiment alcătuit numai din soiuri autohtone (Crâmpoşie, Gordan, Braghină şi Tămâioasă Românească).

Ultimul plai de vii, dintre cele mai vechi din partea nordică a Olteniei, pe Valea Oltului, situate la altitudini apropiate de 600 m, la adăpostul înaltelor dealuri ale Coziei, pe versantul sudic puternic înclinat, este la Jiblea Călimăneşti - vinurile aromate de aici (Muscat Ottonel, Sauvignon) fiind de o excepţională fineţe.

La sud de Drăgăşani, pe dealurile ce se continuă de-a lungul Oltului, s-a făcut bine remarcat centrul viticol Iancu Jianu, cu plaiurile de la Cârlogani, Strejeşti, Lungeşti, Bobiceşti, Arceşti prin vinurile sale albe aromate de Tămâioasă românească şi Sauvignon, dar şi de vinuri albe seci obţinute din strugurii soiului Crămpoşie (Cârlogancă

10

– creat probabil de-a lungul mileniilor la Cârlogani). Puţin mai la nord de Drăgăşani, pe malul stâng al Oltului, într-un ţinut de asemenea colinar, se întinde, în judeţul Olt, centrul viticol Sâmbureşti, cu plaiurile Vitomireşti, Dobroteasa, Trepteni, Bolovanu, Dejeşti, unde soiul Cabernet Sauvignon, pe soluri brun roşcate de pădure, permite realizarea unora din cele mai reputate vinuri roşii din România. În continuare spre sud, tot pe malul stâng al Oltului, este centrul viticol Vultureşti, cu plaiul Verguleasa, unde se produc de asemenea vinuri roşii de calitate superioară.

În partea de sud a Olteniei, pe soluri rendzinice - calcaroase este situat centrul viticol Segarcea, cu plaiurile Lipovu, Cerăt, Valea Stanciului; aici se produc excepţionale vinuri roşii de Pinot noir, Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească neagră şi aromate de Muscat Frontignan – care s-au remarcat în mod deosebit la numeroase mari concursuri internaţionale de vinuri. Tot aici se realizează veritabile distilate de vin din vinurile de Crâmpoşie. De asemenea trebuie menţionate plaiurile de vii unde, pe solurile nisipoase din această parte sudică a Olteniei, au început să se afirme, prin calitatea deosebită a vinurilor roşii Cabernet Sauvignon şi Băbească Neagră, Plaiurile de la Tâmbureşti, Sadova, Bechet, Dăbuleni ş.a.

Părăsind Oltenia şi continuând calea de-a lungul părţii finale a Podişului Getic, în Muntenia, după plaiurile Sâmbureştilor, tot în zona colinară spre est, urmează viile Argeşului. Pe versanţii sudici ai dealurilor cu altitudini de 250-300 m se înşiruie centrele viticole importante de la Călineşti (cu plaiurile Valea Mare- Podgoria, Izvorani, Viişoara), Ştefăneşti (cu plaiurile Topoloveni, Leordeni), Costeşti, aşezate pe soluri brune şi cenuşii de pădure, medii podzolite, soluri lutoargiloase şi brun roşcate de pădure, bogate în calcar. Vinurile cele mai bune, cele albe, se obţin din soiurile Fetească albă, Riesling italian, Sauvignon şi mai ales Tămâioasă românească. La Costeşti se remarcă şi cele roşii de Cabernet Sauvignon. În această regiune, la Ştefăneşti-Argeş îndeosebi, se realizează distilate învechite de vin de o deosebită calitate, pornind de la vinuri de Clairette, Saint Emilion şi Fetească regală.

Se înşiruie mai departe, pe glacisul piemontal al Subcarpaţilor de Curbură, masivele centre ale regiunii viticole Dealu Mare, cea mai întinsă a României. Ele se desfăşoară pe coastele cu expoziţie sudică ale dealurilor ce se succed pe o lungime de peste 70 Km, începând de la râul Teleajen, în judeţul Prahova, pe o lăţime în jur de 10 Km şi până se termină centrul viticol Pietroasa, la valea Buzăului. Între numeroasele tipuri de sol predomină cele lutoargiloase, brun roşcate de pădure, rendzine carbonatate şi marne calcaroase. Regiunea este renumită prin calitatea deosebit de bună a vinurilor albe din soiurile Fetească albă, Pinot gris, Sauvignon, Riesling Italian, dar mai ales prin generoasele soiuri roşii. Centrul Valea Călugărească cu plaiurile Chiţorani, Valea Mantei, Valea Săracă, Valea Poieni, Valea Nicovani, excelează prin vinurile roşii de Cabernet Sauvignon şi Pinot noir.

Centrul viticol Urlaţi (cu plaiurile Valea Mieilor, Valea Nucetului, Mărunţiş, Valea Seimani, Urloi), centrul Ceptura (cu plaiurile Soimeşti, Rotari, Malu Roşu) şi centrul Tohani (cu plaiurile Gura Vadului, Vadul Săpat, Perşunari) s-au remarcat prin vinurile lor albe şi îndeosebi roşii de Merlot, Fetească neagră şi mai ales Cabernet Sauvignon.

11

Centrul viticol Pietroasa, cu plaiurile Dealu Istriţa, Greceanca, Breaza, Năieni, Şarânga, Finteşti, Vispeşti este recunoscut şi preţuit prin marile lui vinuri de Tămâioasă Românească, precum şi prin vinurile dulci naturale de Grasă şi prin cele roşii de Cabernet Sauvignon.

Tot în regiunea Dealu Mare, de asemenea pe glacisul piemontal se remarcă centrul viticol Merei, cu plaiurile Verneşti, Soreşti, Izvorul Dulce, Gura Sărăţii, Dealu Viei, Ciobănoaia şi Centrul Zărneşti cu plaiurile Blăjani, Poşta Câlnău- care s-au afirmat prin prestigiul de care se bucură vinurile roşii de Cabernet Sauvignon. Trebuie menţionat că regiunea Dealu Mare (Valea Călugărească) se afirmă tot mai mult vinul spumant aromat, care se bucură de o preţuire deosebită.

1.5.2. Regiunile şi centrele viticole situate în MoldovaNumeroasele regiuni şi centre viticole din Moldova sunt aproape în totalitate

situate pe dealurile de la poalele Subcarpaţilor Răsăriteni, precum şi pe alte culmi şi dealuri, majoritatea de-a lungul râurilor ce brăzdează Podişul Moldovei. Prezentarea lor va fi făcută urmând o succesiune ascendentă, de la sud spre nord, de-a lungul a mai multor şiruri depărtate din ce în ce mai mult de coloana Subcarpaţilor. În acest sens vor urma, în primul şir, cel mai apropiat de zona submontană, centrele şi regiunile viticole Coteşti, Odobeşti, Panciu, Pufeşti, Rugineşti, din judeţul Vrancea şi Răcăciuni, din judeţul Bacău. Într-un al doilea şir, mai îndepărtat de munţi, se succed regiunile şi centrele viticole Nicoreşti, Berheci, Iveşti (judeţul Galaţi) şi Zeletin (jud. Bacău). Cel de-al treilea şir, cel mai lung şi mai îndepărtat de zona montană, începe cu centrele viticole ale Dealurilor Bujorului din judeţul Galaţi, şi se continuă până spre nord cu cele de pe colinele Tutovei şi ale Vasluiului, apoi ale Huşilor (în jud. Vaslui) şi mai spre nord, cu cele din judeţele Iaşi şi Botoşani.

După regiunea viticolă a dealurilor Buzăului (cu centrele Cernăteşti, Zărneşti, Râmnicu Sărat), spre nord, pe dealurile de la poalele Subcapaţilor Răsăriteni, viile continuă, primul centru important fiind Coteşti, în judeţul Vrancea. Cu bogate resurse ecoclimatice, cu sol brun de pădure, el excelează, în plaiul Cârligele, prin vinurile albe seci sau demiseci de Fetească albă; în plaiul Vârteşcoi, atât prin vinurile albe de Fetească albă cât şi prin cele roşii de Cabernet Sauvignon, iar în plaiul Budeşti-Urecheşti prin renumitele sale vinuri roşii de Fetească neagră. Regiunea viticolă Odobeşti, care continuă spre nord, una din cele mai vechi şi vestite ale României, prin întinderea şi producţia ei mare de vin, este situată pe colinele de pe acelaşi glacis ce înconjoară Subcarpaţii de Curbură şi urcă în continuare de-a lungul Subcarpaţilor Răsăriteni, până la Valea Trotuşului. Solurile care predomină sunt cernoziomul degradat, castaniu şi solul brun de pădure uneori în parte podzolit. Excelează prin calitatea bună a vinurilor albe de Galbenă şi Plăvaie, ori de Fetească albă şi a vinurilor roşii de Merlot. Cele mai renumite plaiuri sunt Jariştea, Vărsătura, şi în special Şarba, cu vinurile de Fetească albă. Plaiurile Baloteşti, Ţifeşti, Câmpineanca produc vinuri materie primă pentru distilatele învechite de vin, de o bună calitate.

Regiunea viticolă Panciu, situată mai la nord de Odobeşti, este şi ea reprezentată tot prin calitatea deosebită a vinurilor albe seci de Fetească albă şi Riesling italian,

12

plaiurile Crucea de Sus, Chicera, Răzoare, Dumbrava fiind cele care deţin întâietatea. Plaiurile Străoane, Moviliţa, Fitioneşti, Chicera, situate la altitudine mai mare, produc vinul materie primă pentru spumantul de Panciu, care şi-a creat un binemeritat prestigiu. Regiunea viticolă Panciu continuă spre nord cu centrele Pufeşti, Păuneşti, Rugineşti situate pe acelaşi brâu de glacis care se termină la Adjud. Şi aceste plaiuri beneficiază de bune condiţii naturale de mediu şi produc vinuri tot aşa de apreciate ca cele de Panciu.

În continuare, spre nord, se desfăşoară, în judeţul Bacău, centrul viticol Răcăciuni, cu plaiurile Orbeni, Călugăra unde se realizează vinuri albe seci de Fetească albă, de o rară fineţe.

Situată puţin mai la nord decât regiunea Odobeşti, dar mai îndepărtată de lanţul Subcarpaţilor Răsăriteni, vechea regiune viticolă Nicoreşti îşi păstrează neschimbat prestigiul prin vinurile ei roşii de Băbească neagră, Fetească neagră, Cabernet Sauvignon, foarte bine apreciate. Cele mai bune plaiuri sunt Coasta Lupii, Piscul Corbului, Dobrâneşti, Ţapu, Buciumeni. Predomină solurile cernoziom castaniu, degradat şi brun de pădure.

Pe dealurile Berheciului, la Priponeşti, Gohor, Ghidigeni, se obţin vinuri albe seci de bună calitate – parte din ele destinate obţinerii de distilate învechite de vin – din soiurile Fetească albă, Riesling italian – precum şi vinuri roşii de Fetească neagră şi Merlot, ca şi vinuri de Muscat Otonel.

Pe solurile nisipoase de la Iveşti, cu centrele Umbrăreşti, Lieşti, Piscu, Buceşti, Condrea, se produc vinuri roşii bine apreciate pentru fineţea lor, din soiurile Băbească neagră şi Fetească neagră, Cabernet Sauvignon.

Pe dealurile Zeletinului, cu plaiurile Pânceşti, Răchitoasa, Curbasca, Podul Turcului, se obţin foarte bune vinuri albe de Riesling italian şi Fetească albă, precum şi vinuri aromate din soiul Muscat Ottonel.

Pe dealurile din jurul Târgului Bujor sunt aşezate numeroase plaiuri- Folteşti, Smulţi, Mastacani, Vlădoeşti, Găneşti, Frumuşiţa, Rediu, Gudalbi ş.a., grupate în jurul a trei centre mai importante: Scânteieşti, Oancea, Bujori – care au devenit renumite prin calitatea deosebit de bună a vinurilor roşii de Cabernet Sauvignon şi de Merlot.

În judeţul Vaslui vechea şi binecunoscuta regiune viticolă a Moldovei – Huşi - conferă, cu prestigiul ei, un nume bine reputat vinurilor mai multor plaiuri apropiate: Duda, Epureni, Avereşti, Tătărani, Pădureni, Moceni, Stănileşti, Târzii, Olteneşti ş.a.

Relieful frământat al podişului creează şi asigură condiţii naturale foarte favorabile viţei de vie, iar solurile variate, brune de pădure, cernoziom castaniu, rendzine - bogate în calcar - contribuie şi ele în a da vinurilor albe de Fetească albă, Aligoté, Riesling italian şi Busuioacă, o fineţe deosebită.

La Murgeni, în depresiunea Elan, pe culmile dintre Prut şi râul Elan, în plaiurile Blăgeşti, Măluşteni, Şuletea, Roşieşti, Banca, Viişoara, Docăneasca, Mânzăteşti, din strugurii de Fetească neagră şi Cabernet Sauvignon se obţin reputate vinuri roşii. În mod asemănător, în centrele Iana, Puieşti, Pogana, pe colinele Tutovei, vinurile roşii de Cabernet Sauvignon şi-au afirmat de mult reputaţia.

13

Vinurile de bună calitate se obţin din soiurile Fetească albă, Riesling italian şi Sauvignon şi de pe dealurile situate în centrul Moldovei: Ivăneşti, Deleşti, Băceşti, Negreşti, Codăieşti, ce se prelungesc în judeţul Iaşi, Ţibăneşti, Scânteia ş.a.

Pe plaiurile de la Arsura, Olteneşti, şi Păhneşti, în judeţul Vaslui, împreună cu plaiurile Răducăneni, Cozmeşti, Moşna, din judeţul Iaşi, se obţin excepţionale vinuri roze aromate din strugurii soiului Busuioacă. Împreună, aceste plaiuri, din punct de vedere al condiţiilor generale de mediu natural, se integrează în centrul viticol Bohotin din judeţul Iaşi – considerat drept loc de origine al soiului Busuioacă.

Centrele viticole ale judeţului Iaşi sunt numeroase şi, împreună, acoperă o largă paletă de tipuri de vin, pe care le pot produce. Copoul, cu plaiurile Aroneanu, Rediu, Şorogari, Breazu, Movileni, oferă excepţional de bune vinuri albe seci şi demiseci de Fetească albă şi Aligoté. Probota, cu plaiurile de la Trifeşti, Bivolari, Vlădeni, Coarnele Caprei, Şipote contribuie, de asemenea, cu vinuri de Fetească albă, Aligoté, Muscat Ottonel. Uricanii, cu plaiurile de la Miroslava, Uricani, Valea Lupului, aduc chiar delicate vinuri roşii de Fetească neagră. Buciumul, cu reputatele sale plaiuri Tomeşti, Vişani, Bârnova, Pietrăria, vine nu numai cu neîntrecutele vinuri albe seci, demiseci sau dulci de Fetească albă, ci şi cu minunatul său vin spumant aromat de Bucium.

În sfârşit, mai spre nord, urmează încărcatul de glorie şi de renume - cel mai reputat vin al României – Cotnarul. Pe solul calcaros al plaiurilor sale, Dealul Cătălina, Plai Nou, Năslău, Dealul Furcilor, Joleşti, Măgura, Cârjoaia, Liteanu, Zlodica, Dealul lui Vodă, Copleniţa, Cucuteni, Scobinţi, Deleni, vechiul său sortiment, constituit din Grasă, Fetească albă, Frâncuşe şi Tămâioasă românească, în ambianţa prelungilor toamne deosebit de favorabile desfăşurării putregaiului nobil, oferă excepţionalele sale vinuri licoroase atât de lăudate în decursul timpului şi atât de răsplătite cu cele mai înalte distincţii în confruntările internaţionale ale calităţii vinurilor. Pe versanţii dealurilor care se continuă spre nord, pe plaiurile de la Hârlău şi mai departe, de la Frumuşica şi Flămânzi în judeţul Botoşani, acelaşi sortiment de soiuri produce vinuri albe demiseci şi dulci de mare fineţe şi înaltă calitate.

Mai spre nord, în continuare, pe plaiurile de vii de la Hlipiceni, Rânghileşti, Todireşti, Râuşeni, Băluşeni, Truşeşti, Roma - se produc vinuri albe seci de foarte bună calitate.

1.5.3. Regiunile şi centrele viticole situate pe versanţii dealurilor din partea centrală a Podişului Transilvaniei.Toate regiunile şi centrele ce acoperă un număr mare de dealuri din partea centrală

a coroanei Carpaţilor, poartă o amprentă comună, altitudinea de peste 200 m determinată de înălţimea acestui podiş al Transilvaniei. În întreg acest spaţiu domină, ca importanţă din punct de vedere vitivinicol, regiunea Alba Iulia, centrul viticol Aiud, regiunea Târnavelor şi centrul viticol Lechinţa - Teaca.

Regiunea viticolă Alba Iulia, denumită local "Ţara Vinului", este situată pe culmile dealurilor de la poalele dinspre răsărit ale Subcarpaţilor Apuseni, ce se întind pe malul drept al Mureşului, între apa Geoagiului şi a Ampoiului, afluenţi ai acestuia. Plaiurile

14

acestei vestite şi vechi regiuni, Ighiu, Şard, Ţelna, Cricău, Craiva, pe malul drept şi Bucerdea, Tibru, pe cel stâng, cu soluri aluviale scheletice, argile roşii feruginoase, marne calcaroase unde se cultivă Fetească albă, Pinot gris, Riesling italian, Sauvignon – dau vinuri excepţional de generoase şi catifelate, demiseci ori dulci, apte să dezvolte, prin învechire, un buchet greu de egalat. Tot în această regiune îşi are înscrisă aria de producţie vinul materie primă pentru spumantul de Alba Iulia – cu plaiurile Bărăbanţ, Miceşti, Tibru, Galda din soiurile Fetească albă, Fetească regală, Pinot gris, Riesling italian, Iordovana.

În apropiere, situat mai la nord, pe dealurile de pe ambele maluri ale Mureşului, centrul viticol Aiud, cu plaiurile Ciumbrud, Sâncrai, Ocna Mureş, Mirăslau, Lopadea, Aiud – este recunoscut prin fineţea vinurilor cu aromă pregnantă de Traminer, Sauvignon, Riesling de Rhin şi Muscat Ottonel.

Regiunea Târnave, cea mai mare din această zonă, se răsfiră pe întinsul a trei judeţe, Mureş, Sibiu şi Alba, de-a lungul râului Târnava Mare, majoritatea plantaţiilor situându-se pe dealurile de pe malul drept, de la Sighişoara la Blaj şi de-a lungul râului Târnava Mică, pe dealurile ambelor maluri, de la Sângiorgiul de Pădure până la Blaj unde cele două Târnave se contopesc – şi mai departe, până la vărsarea în Mureş. Un număr important de plaiuri, unul mai vestit ca altul, au făcut de mult timp faima acestei regiuni viticole. Domină, prin importanţă, centrele viticole Mediaş pe Târnava Mare, Jidvei pe Târnava Mică, Blaj pe Târnavele reunite. Plaiurile de la Daneş, Dumbrăveni, Mediaş, Axente Sever, Micăsasa, Valea Lungă ş.a. – pe Târnava Mare-, Ţigmandru, Nadeş, Senereuş, Zagăr, Târnăveni, Adămuş, Băgaciu, Jidvei, Şona ş.a. – pe Târnava Mică -, Crăciunelu, pe Târnava reunită după Blaj, excelează prin variatele lor particularităţi, ce ilustrează marile şi inepuizabilele resurse ale factorilor naturali de care dispune regiunea, în a realiza calitatea atât de plăcută a vinurilor produse aici. Între solurile variate predomină podzolurile scheletice, pseudorendzinele levigate, nisipurile provenind din degradarea gresiilor terţiare situate pe marne calcaroase. Soiurile cultivate pentru producerea vinurilor de calitate cu denumire de origine sunt Traminer, Muscat Ottonel, Pinot gris, Fetească albă, Sauvignon şi Neuburger. În regiunea Târnave se produce, prin fermentare în butelii, ca şi la Alba Iulia, două vinuri spumante, unul cu denumire de origine "Târnave - Blaj", având ca arie de producţie plaiurile Blaj, Mănărade, Valea Lungă ş.a. şi al doilea cu denumirea "Târnave Jidvei", cu plaiurile Cetatea de Baltă, Veseuş, Căpâlna ş.a. Sortimentul de soiuri este la amândouă, asemănător cu cel de la Alba Iulia.

Pentru completare trebuie menţionate, în judeţul Sibiu, plaiurile ce fac parte din regiunea viticolă Târnave - Şeica Mică, Biertan, Aţel, Dupuş, Richiş, Agârbici – care, din acelaşi sortiment al regiunii, produc vinuri de excepţională calitate, cu numele centrului Mediaş. De asemenea, trebuie consemnat locul de origine al spumantului "Dacia", la Apold, produs tot prin fermentare în butelii a vinului realizat în aria plaiurilor Apolod, Miercurea Sibiului, Sălişte, Păuca, Slimnic, Cristian ş.a., din soiurile Fetească regală, Iordovană, Riesling Italian.

15

Centrul viticol Lechinţa – Teaca din judeţul Bistriţa-Năsăud cuprinde plaiurile: Vermeş, Urmeniş, Săniacob, Viişoara-Steiniger, Dumitra – în care, pe soluri asemănătoare celor din Târnave, predominând cele scheletice pe calcar, soiurile Fetească albă şi Pinot gris permit obţinerea unora din cele mai fine vinuri albe seci, ale României, de o frăgezime excepţională, uneori demiseci sau demidulci.

În judeţul Cluj, pe versanţii însoriţi ai dealurilor din jurul oraşului Turda, trebuiesc menţionate plaiurile centrului viticol Triteni: Viişoara, Turda, Mihai Viteazu, Urca, unde soiurile Fetească albă, Traminer, Muscat Ottonel reuşesc să dea vinuri albe seci, uneori demiseci, de foarte bună calitate.

1.5.4. Centrele viticole din nordul şi nord-vestul Transilvaniei.

Centrele viticole în care, în această parte a ţării, se obţin vinuri de calitate cu denumire de origine, vor fi urmărite în acest spaţiu, succesiv, de la nord către sud.

Pe dealurile din partea sud-estică a zonei submontane a munţilor Gutâi, în judeţul Maramureş, se află unele din cele mai nordice plaiuri de vii din România: Cicărlău, Bârgău ş.a., ce compun centrul viticol Seini. Pantele acestor dealuri, pronunţat înclinate, solul – uşor aluvial – scheletic, pe calcar, ori brun-podzolit, aşezat pe pietrişuri ce se încălzesc repede, permit soiurilor Fetească albă, Furmint, Muscat Ottonel să realizeze o bună maturare a strugurilor, astfel încât aici se pot obţine vinuri albe seci, uneori demiseci, de o calitate neaşteptat de bună.

Pe culmile dealurilor de la partea vestică a poalelor munţilor Oaşului, sunt plaiurile de vii cele mai nordice de pe teritoriul Transilvaniei, Halmeu şi Răteşti, cu sol brun podzolit, pe pietrişuri similare cu cele de la Seini, oferind condiţii pedoclimatice favorabile, cu toamne lungi şi cu precipitaţii rare, aşa încât strugurii soiurilor Fetească albă şi Furmint se pot bine matura şi pot beneficia deseori de intervenţia putregaiului nobil, astfel că vinurile sunt de aleasă calitate - seci, demiseci sau dulci.

Între pârâul Crasna şi cei doi afluenţi ai săi, Zalda şi Corcad, pe dealurile acestei frământate depresiuni a Silvaniei, de la poalele din partea nord-vestică a muntelui Mezeş din judeţul Sălaj, este situat centrul viticol al Silvaniei, cu plaiurile Zalău, Şamşud, Bocşa, Sărmăşag, Sălătig, Boghiş, plaiul cel mai renumit fiind Măgura. Tipul caracteristic de sol este brun-podzolit pe pietrişuri eruptive, iar vinurile, de foarte bună calitate, se obţin din soiurile Fetească albă, Neuburger, Pinot gris. La Şimleul Silvaniei, prin fermentare în butelii, se produce vinul spumant "Silvania" din soiurile Fetească albă, Fetească regală, Pinot gris, Iordovană cultivate pe plaiurile Crasna, Banişor, Crişeni, Coşei, Nuşfalău, ş.a.

Pe dealurile din depresiunea Oradiei, începând de la Oradea şi până la cele de la Marghita, în depresiunea Silvaniei, pe plaiurile de la Biharia, Spinuş, Sălard, Ciuhoi, Chişloz ş.a., pe soluri similare celor din Silvania, ca şi pe plaiurile dintre Diosig şi Valea lui Mihai, cu soluri nisipoase acide din Câmpia Crişurilor, în judeţul Bihor se produc, din soiurile Fetească albă, Muscat Ottonel, Riesling italian, vinuri albe seci bine apreciate,

16

dintre ele remarcându-se cele de Diosig şi Marghita. Distilatele învechite de vinuri de Diosig au o veche tradiţie.

1.5.5. Centrele viticole din vestul Transilvaniei şi din Banat.Cele mai importante centre viticole din acest spaţiu, care pot fi întâlnite, de

asemenea, coborând de la nord la sud, sunt: centrele de pe dealurile de la poalele dinspre nord şi dinspre vest ale Munţilor Zarandului, în judeţul Arad; centrele viticole de pe culmile mai sudice ale dealurilor Lipovei, precum şi cele de pe ultimele culmi, spre vest, ale Dealurilor Buziaşului, în judeţul Timiş; centrele viticole ce îmbracă culmile dinspre vest de la poalele Munţilor Dognecea şi cele de la poalele dinspre sud ale Munţilor Locva – în judeţul Caraş. De la Şiria către nord, pe culmile de la Măderat, Pâncota, Silindia, Ineu, se cultivă mai ales soiuri pentru vinuri albe (Mustoasa de Măderat, Riesling italian, Muscat Ottonel), care le depăşesc calitativ pe cele roşii. De la Şiria către sud, în plaiurile de pe dealurile apusene, de la poalele Munţilor Zarand – de la Miniş, Ghioroc, Covăsinţi -, se obţin vinuri roşii dintre cele mai reputate din România. Sortimentul este constituit din Cabernet Sauvignon şi Pinot noir (60%), iar restul din Cadarcă, Burgund, Merlot. Tot atât de reputate sunt plaiurile de la Păuliş, Baraţca, unde excelează îndeosebi Pinot noir. Solurile, formate pe roci eruptive sau metamorfice, sunt cernoziomurile degradate cele mai ades însă scheletice, brun podzolite pe pietrişuri ori brune pseudorendzinice levigate.

În judeţul Timiş, pe solurile podzolice de pe pietrişurile dealurilor Lipovei, centrul viticol Recaş, cu plaiurile Recaş, Izvin, Henescova, este recunoscut prin calitatea deosebită a vinurilor roşii de Pinot noir şi Cabernet Sauvignon.

Mai la sud, pe dealurile Buziaşului, cu soluri asemănătoare celor de la Recaş, centrul viticol Silagiu este de mult timp preţuit pentru fineţea deosebită a vinurilor aromate, seci ori demiseci, de Muscat Ottonel sau Sauvignon.

Numeroase alte plaiuri – Jamu Mare, Bacova, Bencecu, Pişchia, Lăţunaş ş.a. – constituite pe dealurile Timişului, veritabilă regiune viticolă în care se produc valoroase vinuri de calitate, albe, de Riesling Italian, Sauvignon, Musct Ottonel, precum şi roşii de Cadarcă, Pinot noir, Merlot, Cabernet Sauvignon.

Trebuie menţionat centrul Teremia cu viile de la Teremia Mare, Nerău, Tomnatec, Sânnicolau Mare, situate pe câmpia Mureşului, către frontiera cu Serbia, cu sol cernoziomic levigat nisipos, bogat în calcar, care produce vinuri albe superioare, îndeosebi, din soiul Creaţa de Banat, foarte solicitate.

Pe plaiurile cele mai vestice de la poalele munţilor Dognecea, nu departe de Bocşa, în judeţul Caraş-Severin, renumitul centru viticol Tirol, cu plaiurile Tirol, Doclin, Berzovia, Fizeş, este deosebit de preţuit prin calitatea excelentă a vinurilor sale roşii de Cabernet Sauvignon.

Aproape de Dunăre, pe culmile dinspre sud ale poalelor Muntelui Locva, se află centrul viticol Moldova-Nouă, cu plaiurile Moldova-Veche şi Nouă, Măceşti, unde, pe solurile similare cu cele de la Tirol, se realizează de asemenea, vinuri roşii de Cabernet Sauvignon, renumite pentru calitatea lor deosebit de bună, ca şi cele albe din soiurile

17

Sauvignon şi Riesling de Rhin. Vinuri, de asemenea, de bună calitate se mai obţin pe dealurile dinspre poalele de vest ale Muntelui Anina – la Oraviţa – centru viticol care s-a bucurat în trecut de un frumos renume.

1.5.6. Centrele viticole dintre Dunăre şi Marea Neagră.Plaiurile viticole sunt răspândite pe întreg teritoriul spaţiului dobrogean de la sud-est de

Dunăre. Ele sunt în general grupate, urcând cursul de la sud către nord, astfel: pe Podişul Dobrogei de Sud, pe Podişul Casimcea, în partea nordică a judeţului Constanţa; pe Podişul Babadag, în partea dinspre Marea Neagră şi în cea dinspre Dunăre, precum şi pe dealurile Tulcei, pe podişul Dobrogei de Nord, în judeţul Tulcea.

În partea vestică a Podişului Cobadin din sudul Dobrogei este situat centrul viticol Oltina, cu plaiurile Oltina, Aliman, Ion Corvin, Răzoare, Viile, Vlahi ş.a., unde vinurile roşii de Cabernet Sauvignon realizează o calitate deosebit de bună. Puţin spre est se află centrul viticol Adamclisi, cu plaiurile Adamclisi, Lipniţa, Ehichioi, Negureni ş.a., unde, pe lângă valoroase vinuri roşii de Cabernet Sauvignon şi Merlot, se obţin şi vinuri albe de bună calitate, seci şi demiseci, de Riesling italian şi de Sauvignon. La marginea de sud a Podişului Dorobanţu, pe valea Carasu, se desfăşoară şirul unora din cele mai reputate centre viticole ale României: Murfatlar – cu plaiurile Basarabi, Valu lui Traian, Castelu, Cuza Vodă; Medgidia, cu plaiurile Mircea Vodă, Peştera, Siliştea; Nazarcea, cu plaiul Poarta Albă; Cernavodă, cu plaiurile Raşova, Seimeni, Cochirleni. Aici se produc vestitele vinuri demiseci, demidulci, dulci albe din soiurile Chardonnay şi Pinot gris – şi roşii de Pinot noir, precum şi vinuri roşii seci de Cabernet Sauvignon. Solurile, bogate în calcar, sunt rendzine scheletice şi cernoziomice.

Tot în judeţul Constanţa, pe Podişul Casimcea al Dobrogei de Nord, în partea către Marea Neagră, este situat centrul viticol Istria, cu plaiurile Istria, Mihai Viteazu, Sinoe, Corbu, Cogealac, Tariverde, ş.a., unde vinurile roşii seci de Cabernet Sauvignon ating niveluri dintre cele mai înalte de calitate. Tot pe acest podiş, în partea către Dunăre, este centrul viticol Hârşova, cu plaiurile Crucea, Crişan, Topalu, Saraiu ş.a., unde, pe lângă excelente vinuri roşii de Cabernet Sauvignon şi Merlot se obţin şi vinuri albe seci şi demiseci de Riesling Italian, deosebit de apreciate.

Pe Podişul Dobrogei de Nord, mai exact pe Podişul Babadagului, în judeţul Tulcea, în partea dinspre Marea Neagră este situat centrul viticol Babadag, cu plaiurile Sarichioi, Enisale, Zebil, unde predomină rendzinele scheletice, iar cele mai bune vinuri sunt cele roşii seci de Cabernet Sauvignon, care ating aici cote valorice din cele mai înalte pe scara calităţii. La limita sud-vestică a aceluiaşi podiş către malul Dunării, este centrul viticol Dăieni unde, de asemenea, soiul Cabernet Sauvignon realizează vinuri roşii de o excepţională calitate. O serie de plaiuri situate pe dealurile din jurul lacului Razelm – Valea Nucarilor, Agighiol, Iazurile ş.a., care compun centrul viticol Dealurile Razelmului, se înscriu cu vinuri albe şi roşii de Cabernet Sauvignon, Merlot, Sauvignon, Riesling italian, îndreptăţite de a purta denumirea de origine. În sfârşit, pe dealurile Tulcei, tot de pe Podişul Dobrogei de Nord se desfăşoară vechea regiune viticolă Sarica-Niculiţel, cu plaiurile Isaccea, Măcin, Niculiţel, Teliţa,

18

Luncaviţa, Jijila, Carcadiu, Garvăni ş.a., unde domină litosolurile pe calcare scheletice. Din vechime este vestită prin calitatea vinurilor albe şi roşii (azi soiurile Aligoté, Riesling italian, Muscat Ottonel, Cabernet Sauvignon şi Merlot). Prin însuşirile deosebite de vigoare se remarcă centrul viticol Niculiţel, cu plaiurile lui – Tulcea, Niculiţel, Somova, Valea Teilor, Izvoarele ş.a. - cu sol format pe granite, diabaze, gresii, calcare.

Încadrarea regiunilor viticole din România în cele ale comunităţii europene (Conform Ordiului MAPDR nr. 645/2005)

CAPITOLUL 2

SECTORUL VITIVINICOL ROMÂNESC DUPĂ ANUL 2000După anul 1990 s-au produs importante mutaţii legate de trecerea de la economia

centralizată la economia de piaţă. În perioada de tranziţie la economia de piaţă, viticultura a suferit o degradare dramatică.

2.1. Repere generalePrincipalele trăsături ale acestei perioade sunt:

- diminuarea suprafeţelor de vii nobile, în mod deosebit a strugurilor de masă;- creşterea explozivă a suprafeţelor viilor cu h.p.d., care este de natură să afecteze

grav imaginea şi poziţia României ca ţară cu tradiţie în exportul de vinuri, iar populaţia este nevoită să accepte consumul unor vinuri de slabă calitate;

- reducerea şi apoi încetarea plantărilor noi de vii, fapt care conduce la îmbătrânirea şi scăderea generală a potenţialului de producţie al patrimoniului viticol;

- scăderea semnificativă a consumului intern de struguri de masă şi încetarea, aproape în totalitate, a exportului de struguri pentru masă;

- scăderea cantitativă a exportului de vinuri şi ca o consecinţă directă, reducerea aportului de devize liber convertibile;

- reducerea gravă a activităţilor de producere a materialului săditor viticol prin desfiinţarea multor unităţi pepinieristice şi defrişarea sau abandonarea aproape în totalitate a plantaţiilor de portaltoi, ceea ce va pune sub semnul întrebării eventualele programe de refacere a plantaţiilor de vii.

19

2.2.Viticultura şi vinurile României în perioada de preaderare a României la UE

Consumul mediu de vin, pe cap de locuitor/an, a fost cuprins, în perioada 2001-2004, între 21şi 26,7 litri.

În aceeaşi perioadă România a exportat, anual, cantităţi mici de vinuri, între 4-12% din producţia anuală şi aproximativ 0,8% din exportul mondial. Comparativ cu comerţul internaţional care se situează la 25-31% din producţia mondială de vin şi cu ţările vecine viticole (Ungaria, Bulgaria, Republica Moldova), exportul românesc de vin se află mult sub posibilităţi. Valoric, exportul de vin românesc a fost cuprins între 11 şi 42,4 milioane USD. Preţul de valorificare la export a vinului românesc este încă destul de scăzut, fiind cuprins între 45 şi 70 USD/hl. Este regretabil că în ultimii ani, a crescut sensibil ponderea vinurilor vărsate din totalul exportului, ajungând să reprezinte 80% în anul 2002 (O.N.I.V. 2003).

Dacă înainte de 1989 principala destinaţie a exportului de vin românesc o reprezenta ţările socialiste, astăzi, cea mai mare parte a acestuia se orientează spre ţările Uniunii Europene.

La nivelul anului 2002, suprafaţa totală viticolă a ţării era cuprinsă în 1.142.347 exploataţii, fapt ce denotă fărâminţarea acceptată a viticulturii şi mărimea redusă a unei exploataţii.

La nivelul anului 2004, un număr de 54 agenţi economici exploatau 24.751 ha de vii cu o producţie anuală de 158.652 tone struguri, producând 1,175 milioane hl vin. Dintre aceştia 6 agenţi lucrau suprafeţe de vii sub 100 ha; 7 între 100-200 ha; 24 între 200-500 ha; 13 între 500-1000 ha, iar 4 peste 1.000 ha (Sîmpetru M., 2005). Această concentrare a fost posibilă prin:

- preluarea în concesiune sau în arendă a suprafeţelor de vii care au aparţinut fostelor I.A.S., asociaţiilor de stat şi cooperatiste, staţiunilor de cercetări, a altor instituţii aparţinând statului;

- cumpărarea de plantaţii viticole de la deţinătorii individuali sau moştenitori care au preluat viile pe rod de la stat sau de la fostele C.A.P.;

- luarea în arendă a unor suprafeţe de vii de viticultorii individuali lipsiţi de capitalul necesar reluării proceselor de producţie din viticultură, sau de la persoane care deţin plantaţii de vii în proprietate, fără a avea cunoştiinţe de specialitate.

Din nefericire, în această perioadă a avut loc un proces continuu de degradare a plantaţiilor viticole, el fiind determinat în primul rând, de întreţinerea necorespunzătoare.

Lista soiurilor de viţă de vie admise în cultură prin lucrările de zonareSoiul 2002**) 2004***) 2006****)

Soiuri pentru vinuri albeAlb aromat - - +Alidor - - +Aligote + + +

20

Soiul 2002**) 2004***) 2006****)Aromat de Iaşi - - +Astra - - +Băbească gri - - +Blasius - - +Chardonnay + + +Columna - + +Columna - + +Crâmpoşie selecţionată - + +Creaţă - - -Donaris - + +Ezerfurtu - + +Fetească albă + + +Fetească regală + + +Frâncuşă + + +Furmint + + +Furmint de Miniş - - +Galbenă de Odobeşti + + +Golia - - +Grasă de Cotnari + + +Iordană - + +Majarcă + + +Mioriţa - + +Muscat Ottonel + + +Mustoasă de Măderat + + +Neuburgher - + +Ozana - - +Pinot gris + + +Plăvaie + + +Raluca - - +Rkaţiteli + + +Riesling italian + + +Riesling de Rhin - + +Roz de Miniş - - -Sauvignon + + +Selena - - +Steinschiller - - -Şarba - + +Tămâioasă românească + + +Traminer roz + - +Unirea - - +Vilarom - - +Zghihară de Huşi + + +

Număr de soiuri19 29 41

Soiuri pentru vinuri roşii şi rozeAlicante Bouschet + - -Alutus - - +Amurg - - +Arcaş - - +Balada - - +

21

Soiul 2002**) 2004***) 2006****)Băbească neagră + + +Burgund mare + + +Busuioacă de Bohotin + + +Cabernet Sauvignon + + +Cadarcă + + +Codană - + +Cristina - - +Fetească neagră + + +Haiduc + - +Mamaia - + +Merlot + + +Negru aromat - - +Negru de Drăgăşani - + +Novac - - +Olivia - - +Oporto (Portugais bleu) - + +Pandur - - +Pinot noir + + +Roşioară + + +Sangiovese + - +Zweigelt - + +Număr de soiuri

**) Zonarea soiurilor de viţă de vie roditoare din sortimentul de bază al României, recomandate şi autorizate pentru cultură în arealele viticole, 2002.***) Zonarea soiurilor de viţă de vie roditoare recomandate şi autorizate pentru cultură în arealele viticole din România, 2004.****) Zonarea soiurilor nobile de viţă de vie roditoare admise în cultură în arealele viticole din România, 2006.

Trebuie subliniat faptul că în această perioadă sectorul viticol se confruntă cu o rentabilitate scăzută sau chiar lipsă de rentabilitate, determinată de costurile ridicate cu care se realizează producţia de struguri (foarte scăzută) şi de preţurile scăzute la care se valorifică.

Mai mult de jumătate din producţia de struguri este vinificată în gospodăriile producătorilor, în condiţii improprii, iar vinurile sunt supuse adesea la boli şi defecte (Mihalca Al., 2006).

Mulţi viticultori sunt reticenţi în privinţa asocierii în cooperative de vânzare sau vinificare în comun şi, de aceea, sunt lipsiţi de sprijin în realizarea producţiei de struguri, în producerea şi valorificarea acestora. Practicarea unei vinificaţii de tip casnic, aceştia se confruntă cu multe probleme de calitate şi de comercializare a vinurilor. Adesea acestea sunt opalescente, cu sedimente şi impurităţi, cu tărie alcoolică sub cea legal admisă, necorespunzătoare din punct de vedere organoleptic, cu conţinut ridicat în anhidridă sulfuroasă.

Cea mai mare parte din aspectele negative ale viticulturii şi vinificaţiei româneşti se datorează lipsei mijloacelor financiare ale proprietarilor de plantaţii, întârzierii legii arendării, lipsa creditului agricol de producţie, costurile ridicate ale înfiinţării şi ale întreţinerii lor, neîncrederii în formele asociative pentru producerea şi prelucrarea

22

strugurilor, pentru valorificarea produselor vitivinicole, pierderii pieţelor de export, întârzierii adoptării unor reglementări în domeniu, sprijinirea insuficientă a viticultorilor.

Consumul de vin în România în această perioadă a cunoscut acelaşi proces ca în alte mari ţări producătoare de vin din Europa: vânzările au scăzut atât în volum cât şi ca valoare, cu o pondere crescândă a vinurilor de masă (în mod obişnuit, consumatorii nu ştiu să facă diferenţa între vinurile de înaltă şi cele de joasă calitate, iar puterea de cumpărare scăzută îi face să le cumpere pe cele de calitate mai slabă). La această scădere au contribuit mai mulţi factori: inflaţia, impozitele ce grevează consumul, scăderea producţiei de struguri şi creşterea consumului de băuturi ce-i fac concurenţă, cum ar fi berea (mai puţin grevată de impozite). În anul 2001, consumul de vin în România a fost de 4,7 milioane hl faţă de 7,3 milioane hl în anul 1977. consumul pe cap de locuitor a scăzut de la 32,4 litri în 1997 la numai 20,5 litri în 2000, situându-se sub media UE care este de 37 litri. La nivel mondial, România ocupă locul 10 între ţările consumatoare cu 2,7%, foarte departe de cifrele de consum ale altor ţări cum sunt Franţa (15,4%), Italia (13,9%), SUA (9,7%), Germania (9%), Spania (6,4%), Argentina (5,5%) şi Marea Britanie (4,6%).Trebuie subliniat, totuşi că după anul 2003 a continuat procesul de îmbunătăţire a sectorului vitivinicol din România (modernizarea instalaţiilor din crame şi din exploataţiile viticole, îmbunătăţirea distribuţiei vinului) un mai mare dinamism pe piaţă mulţumită apariţiei noilor mărci, cele mai importante companii româneşti au obţinut certificate ISO, câteva vinuri româneşti au fost premiate la concursuri internaţionale,Obiective până la aderare:

Imbunatatirea structurii plantatiilor prin folosirea de vite autohtone si din import de inalta calitate

Imbunatatirea tehnologiilor de cultura in vederea cresterii productivitatii la hectar Imbunatatirea tehnologiilor de vinificatie in vederea cresterii productiei de vinuri

DOC si cu indicatie geografica Cresterea productiei de vinuri DOC si cu IG in detrimentul vinurilor de masa Cresterea productiei de materialul saditor viticol certificat de inalta valoare

biologica Imbunatatirea activitatii de indrumare si control a ISCTV si ONDOV Continuarea programelor PHARE

(proiect de infratire RO 04/IB/AG/08Spania – Franta – Romania)

SAPARD in sectorul vitivinicol Sprijinirea infiintarii de asociatii, cooperative si grupuri de producatori

INVENTARUL POTENTIALULUI VITICOL - corespunzător O.C.M in sectorul de vin

23

• Plantatii viticole cu soiuri pentru struguri de vin - 178.100 Ha• Drepturi individuale de replantare - 3.813 Ha• Drepturi de plantare existente in rezerva (regionala) - 15.881 Ha• Drepturi de plantare noua alocate de U.E. conform negocieri - 2.830 Ha TOTAL POTENTIAL VITICOL: 200.625 Ha

2.3. Integrarea sectorului vitivinicol românesc în cerinţele Organizării Comune de Piaţă în sectorul vinului. Armonizarea legislativă.

Proiectarea filierei vinului în România s-a realizat în contexul Organizarii Comune de Piata a Vinului din Uniunea Europeana, aceasta reprezentând un cadru institutionalizat de organizare a pietelor agricole care s-a asigurat prin implementarea Politicii Agricole Comunitare si care urmareste functionarea mecanismelor specifice fiecarui produs, în drumul acestuia de la agricultura la prelucrare si comercializare.

Spre deosebire de filierele produselor, Organizarea Comuna a Pietei se realizeaza la nivel comunitar si nu implica detaliile organizarii pe plan national a drumului produsului de la producator la consumator. Organizarea Comuna a Pietei Vinului, denumita în continuare OCP Vin, a fost reglementata prin Regulamentul Consiliului nr. 1493/1999.

Obiectivele OCP Vin sunt acelea de a mentine un echilibru pe piata comunitara a vinului între cerere si oferta si de a mentine sau îmbunatati competitivitatea sectorului în plan comunitar si international.

România s-a angajat, prin Documentul de Pozitie Complementar Capitolul 7 – Agricultura (Anexa 4.1.) pentru dezvoltarea durabila a sectorului vitivinicol în vederea aderarii la Uniunea Europeana. Alinierea productiei vitivinicole la exigentele pietei are drept obiective: îmbunatatirea calitatii, reconversia plantatiilor viticole, prin plantarea de soiuri nobile pentru struguri de masa si de vin, în mod special de soiuri cu denumire de origine controlata si producerea de material saditor viticol din categorii biologice superioare, pentru plantare.

Pentru armonizarea legislatiei României în domeniu cu masurile de Politica Agricola Comunitare, Organizatia Comuna a Pietei Vinului (Reglementarea Consiliului 1493/1999) a solicitat:

- stabilirea unui inventar al potentialului productiei de vin. Acesta trebuia sa includa suprafetele cultivate cu vita corespunzatoare pentru producerea vinului;

- realizarea unui Registru Viticol;- crearea unui sistem pentru a se diferentia vinul produs exclusiv pentru consumul familial,

fata de cel destinat comercializarii;- implementarea unui sistem de prime de abandon pentru eliminarea definitiva a suprafetelor

cu hibrizi direct producatori, interzisi la plantare;- implementarea unui sistem de prime de restructurare si conversie;- implementarea de mecanisme de piata, de exemplu ajutorul pentru stocarea privata,

obligativitatea distilarii tuturor produselor secundare rezultate din producerea vinului;- sisteme pentru implementarea mecanismelor de comert;

24

- implementarea controalelor asupra sectorului vin.Drepturile de plantare si replantareDatorita excedentelor de productie de la sfarsitul deceniului 8, prin Regulamentul

Consiliului nr.1493/1999 se interzice plantarea de vita de vie, pâna în anul 2010. Totusi, viticultorii pot sa planteze vie în urmatoarele situatii:

- pe suprafetele destinate noilor plantari în cadrul masurilor de comasare sau a masurilor de expropriere de interes public, rezultate din aplicarea legislatiei nationale;

- suprafetele destinate experimentarii viticole;- suprafetele destinate culturii de vita-mama pentru altoi.De asemenea, statele membre pot acorda drepturi de plantari noi pentru suprafetele a caror

produse vitivinicole sunt destinate exclusiv consumului familiei viticultorului. Existenta drepturilor de plantare de noi vite de vie pentru a produce vinuri de calitate cu referinta la o regiune geografica s-a dovedit a fi un instrument foarte util al politicii calitatii, care este proiectata în scopul ajustarii ofertei la cerere. Existenta drepturilor de replantare este necesara pentru reînnoirea vitelor îmbatrânite si este supusa controalelor periodice.

Regulile referitoare la organizarea comuna a pietei vitivinicole sunt de o extrema complexitate si de aceea trebuie sa fie definite si puse in aplicare printr-o politica cat se poate de apropiata de interesele producatorilor. În procesul de armonizare şi implementare a acquis-ului comunitar în sectorul viti-vinicol a fost adoptată Legea nr.244/2002 a viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole, armonizată cu Regulamentul (CE) al Consiliului Uniunii Europene nr.1493/1999.

În perioada 2003-2004, ca urmare a analizei Legii nr.244/2002 a viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole, în cadrul Proiectului de înfrăţire româno-spaniol ROOO/IB/AG/04 din Programul PHARE,, Armonizarea legislaţiei şi întărirea capacităţii de gestionare a acquis-ului în domeniul vinului” şi în cadrul misiunilor de evaluare din 2003-2005 a experţilor U.E. asupra stadiului de adoptare şi implementare a acquis-ului comunitar au fost identificate unele prevederi care necesită amendamente, dupa cum urmează:

• adoptarea clasificării vinurilor în conformitate cu reglementările U.E.;• eliminarea unor bariere comerciale din lege;• eliminarea unor termeni care creează confuzii asupra consumatorilor de produse viti-vinicole care au denumiri neadecvate din lege;• eliminarea unor subproduse viti-vinicole din lege care fac obiectul Regulamentului (CEE) al Consiliului nr.1576/1989 privind stabilirea regulilor generale cu privire la definirea, desemnarea şi prezentarea băuturilor spirtoase;• eliminarea unor articole din lege având la bază Legea nr.268/2001, modificată şi completată ulterior prin abrogarea Fondului special ,,Dezvoltarea agriculturii româneşti”;• completarea Legii nr.244/2002 cu unele prevederi privind:- registrul plantaţiilor viticole;- declaraţia de producţie;- formularul de notificare a defrişării plantaţiilor viticole;- încadrarea arealelor viticole româneşti în zonele viticole ale U.E.;- comerţul cu vinuri şi produse viti-vinicole cu ţări terţe U.E.;

25

- Fondul român al vinului;- Institutul de promovare a vinului.

La negocierile Dosarului Agricol, România a cerut o perioada de tranzitie de 4 ani, pâna la 31 decembrie 2010, pentru organizarea registrului si inventarului viticol si o perioada de tranzitie de 8 ani, pâna la 31 decembrie 2014, pentru înlocuirea si replantarea viilor hibride cu vii indigene si altoite. În urma negocierilor din 4 iunie 2004 si închiderea Capitolului Agricultura, a fost permisa replantarea cu vita nobila si indigena a unei suprafete de 30.000 hectare de vie hibrida, pâna în decembrie 2014 .Activitatea agentilor economici pe filiera vinului a fost reglementata prin politici de preturi, fiscale, structurale, subventii si alte masuri specifice sectorului. În vederea dezvoltării unei viticulturi performante şi durabile în România, a fost elaborată Hotărârea de Guvern nr.1432/2005 privind măsurile şi instrumentele de reglementare a filierei vitivinicole, care, prin conţinutul primului articol, stabile te:ș“Sectorul vitivinicol este un domeniu de importanţă naţională, prioritar în strategia de dezvoltare durabilă a agriculturii .”Organizarea comună a pieţei vitivinicole conţine reguli cu privire la:3

- potenţialul de producţie vitivinicolă;- mecanismele de piaţă;- organizaţiile de producători şi organismele de filieră;;

- practicile şi tratamentele oenologice, desemnarea, denumirea, prezentarea şi protecţia produselor vitivinicole;

- vinurile şi alte produse vitivinicole de calitate obţinute în areale viticole delimitate;- regimul schimburilor cu ţări terţe. Obiectivele strategiei de dezvoltare a sectorului vitivinicol românesc pentru perioada 2006-2015, sunt:- reducerea varstei medii a plantatiilor viticole;- creşterea ponderii vinurilor cu denumiri de origine controlată (DOC), în detrimetul producţiei de vinuri de masă;- creşterea ponderii vinurilor roşii şi aromate în totalul producţiei vinicole;- introducerea în cultură a soiurilor autohtone (50% din totalul suprafeţei);- promovarea consumului de vin;- consolidarea asociaţiei de producători pentru crearea de exploataţii viticole viabile, eligibile pentru acordarea sprijinului financiar comunitar. Normele metodologice de aplicare a legii (H.G. nr. 1134/2002....) aduc lămuriri referitoare la delimitarea teritorială a arealelor viticole, producerea materialului săditor viticol, înfiinţarea, întreţinerea şi defrişarea plantaţiilor viticole. În domeniul producţiei vinicole sunt prezentate în detaliu: clasificarea vinurilor şi a altor produse pe bază de must, vin şi subproduse vinicole; caracteristicile organoleptice şi

3 Monitorul Oficial al României nr. 333/2002- Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole, cap.I şi cap V

26

de compoziţie chimică ale vinurilor,, produselor pe bază de must, vin şi subproduse vinicole.

În anul 2003 a fost introdusă obligativitatea întocmirii Registrului plantaţiilor viticole prin Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr.64 din 31 ianuarie 2003. Potrivit acestuia, deţinătorii suprafeţelor viticole mai mari de 100 m2 au obligaţia completării unei „declaraţii de sortiment viticol” ce contine datele fiecărei parcele viticole, precum si de a furniza toate modificările în timp ale acestora, date centralizate in sistem informatizat, la nivel judeţean şi naţional. În ceea ce priveste elaborarea Registrului viticol, este necesar să precizăm că acesta constituie una dintre piesele esentiale ale oricărei politici a pietei viticole, fiind totodată si o sarcină asumată prin continutul Acodului de Aderare la Uniunea Europeană.

În fapt, implementarea Registrului viticol la nivel comunitar a fost reglementată încă din anii saizeci, odată cu aprobarea primelor regulamente privitoare la OCM-ul vinului.

Un Registru viticol viabil, care să ofere posibilitatea de a cunoaste potentialul viticol real, tinând cont de suprafetele viticole existente cu indicarea destinatiei de productie (vinuri DOC, IG sau vinuri de masă), de noile plantări, defrisări, replantări, abandonuri definitive soldate cu schimbarea categoriei de folosintă a terenului, de randamentul mediu si evolutia productiei, reprezinta principalul instrument de aplicare a unui management al potentialului viticol, eficient si corespunzător cerintelor comunitare.

Potentialul de productie este constituit din suprafetele viticole plantate cu vită de vie existente, totalul drepturilor individuale de replantare si rezervele (regională si natională) de drepturi de plantare la care se adaugă drepturile de plantare nouă.

Importanta cunoasterii regimului tranzitoriu al drepturilor de plantare rezidă din faptul că până la data de 31 decembrie 2015, plantarea suprafetelor cu vită de vie este permisă exclusiv pe baza unui drept de plantare.

Dreptul individual de replantare este acordat proprietarilor care defrisează o suprafată viticolă, corespunde unei suprafete de cultură pură echivalentă cu suprafata defrisată si poate fi utilizat pe perioada a opt campanii viticole care urmează campaniei în cursul căreia a fost efectuată defrisarea.

Rezerva regională a drepturilor de plantare este constituita din drepturile individuale de replantare neutilizate în perioada de valabilitate, la care se adaugă diferenta rezultată în urma defrisărilor si plantărilor autorizate în perioada 15 iunie 2003-10 octombrie 2006. Un drept de plantare acordat din această rezervă, este valabil timp de trei campanii viticole ulterioare celei în care a fost alocat.

Rezerva nationala a drepturilor de plantare include drepturile de plantare din rezerva regională neutilizate în perioada de valabilitate plus drepturile de plantare nou – create de Comisia Europeana.

Prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeana, Romaniei i s-au acordat drepturi de plantare nou – create in suprafata de 2830,5 ha pentru producerea de vinuri de calitate produse in regiuni determinate,totalizand 1,5% din suprafata viticola totala existentă la momentul aderării. Aceasta rezerva a fost inglobata in portofoliul rezervei nationale de

27

drepturi de plantare. Dreptul individual acordat din rezerva natională are o perioadă de valabilitate de două campanii viticole de la data alocării.

Schematic, transferul drepturilor de plantare, dupa expirarea perioadei de valabilitate de la alocare, poate fi reprezentat astfel:

8 campanii 3 campanii 2campanii

Stabilirea sistemului de drepturi de plantare si replantare, a normelor de instituire si gestionare a acestora, conditiile de acordare si perioada de alocare sunt elemente ce au făcut obiectul elaborării ordinului ministrului agriculturii si dezoltării rurale nr. 462/2006.

Prin Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 225/2006 a fost aprobata zonarea soiurilor nobile de viţă-de-vie roditoare admise în cultură în arealele viticole din România. Potrivit acestui ordin sunt admise în cultură 35 soiuri de struguri pentru masă şi pentru stafide, 41 soiuri pentru vinuri albe şi 25 soiuri pentru vinuri roşii şi roze.

2.4. Forme de sprijin financiar nationale şi comunitare. Reglementări. Sprijinul financiar naţional de care beneficiază viticultorii din sectorul viti vinicol românesc, se regăseşte în susţinerea costurilor aferente aplicării tratamentelor fitosanitare în plantaţiile viticole. În acest sens, producătorii primesc un sprijin financiar echivalent cu 500 lei/ha.(Anexa nr.2) Valoarea sprijinului acordat în anii 2007, 2008 şi 2009, pentru activităţi desfăşurate în sectorul viti - vinicol, a fost stabilită prin H.G. nr. 463/2007, nr. 570/2008 şi 693/2009 privind aprobareaactivităţilor pentru care se acordă sprijin financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, după cum urmează: • pentru autorizarea plantaţiilor viticole de struguri destinaţi obţinerii vinurilor cu denumire de origine controlată (DOC) si certificării şi marcării vinurilor DOC, cuantumul sprijinului este fixat la 10 lei/ha plus 12 lei/hl vin; • pentru producerea materialului săditor viticol valorile fixate reprezentând ajutorul financiar pentru producerea materialului săditor viticol din categorii biologice admise şi utilizate pentru plantare în campania viticolă 2008 – 2009 se cifrează la: • 3,0 lei/buc. pentru viţe altoite categoria biologica superioare prebază şi bază; • 2,0 lei/buc. pentru vite altoire din categoria biologica certificat.Formele de sprijin naţional se acorda atât pentru plantaţiile viticole din soiuri nobile pentru vin înscrise in Registrul Plantaţiilor Viticole, pentru plantaţiile viticole pentru struguri de masă cât şipentru plantaţiile viticole tinere. Pachetele financiare naţionale: subvenţii redirecţionat distilare va oferi un buget de finanţare pentru fiecare ţară, astfel încât acestea să poată adapta - măsuri de promovare în

28

drept individual

de replantare

rezerva regională

de drepturi

rezerva na ională ț

de drepturi

rezerva comunitară de drepturi

afara UE, inovarea, restructurarea şi modernizarea lanţului de producţie, sprijinul pentru recoltarea înainte de coacere, de gestionare a crizelor, etc - să special lor situaţie, şi, de asemenea, alege cum să aloce fonduri pentru a podgorii individuale.

2.5. Sprijin financiar comunitar prin programe din cadrul măsurilor de

piaţă specifice OCM-ului vinului. Programul suport

Programe de sprijin financiar comunitar În conformitate cu prevederile legislaţiei europene în vigoare în perioada 2009-2014, viticultorii beneficiază de o alocaţie financiară anuală de 42.100 mii euro. Măsurile pentru care se alocă sectorului viti – vinicol cele 42.100 mii euro sunt stabilite prin PROGRAMUL SUPORT care a fost întocmit de MAPDR împreună cu organizaţiile de producători şi comunicat Comisiei la data de 30 iunie 2008. Aceste măsuri sunt: 1. Restructurarea şi reconversia plantaţiilor viticole (replantarea podgoriilor) prevăzută de art. 11 din R(CE) nr. 479/2008, suma alocată pentru anul 2009 fiind de 41 212 mii EURO. Este una dintre măsurile prioritare în relansarea sectorului viti - vinicol, fiind implementată prin Ordinul MADR nr. 211/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a programelor de restructurare/ reconversie a plantaţiilor viticole derulate cu sprijin comunitar pentru campanileviticole 2006/2007 – 2007/2008 şi Ordinul MADR nr. 247/2008 pentru aprobarea Normelor de aplicare a programelor de restructurare/reconversie a plantaţiilor viticole derulate cu sprijin comunitar pentru campanile viticole 2008/2009 - 2013/2014 modificat şi completat prin Ordinul MAPDR nr. 269/2009. Sprijinul de până la 75% din valoarea costurilor pentru înfiinţarea fiecărui hectar de viţă de vie se acordă viticultorilor indiferent de forma de organizare sau suprafaţă.Contribuţia pentru replantarea podgoriilor este stabilită la 14.278 euro/ha, sumă forfetară prevăzută în ordinul nr. 247/2008 cu modificările si completările ulterioare.În plus, se acordă şi despăgubiri până la intrarea pe rod a noilor plantaţii (600euro/ an X 3 ani = 1800euro total).În vederea adaptării producţiei la cerinţele pieţei, viticultorii pot aplica o serie de măsuri care vizează reconversia soiurilor precum şi reamplasarea parcelelor situate în condiţii pedo-climatice nefavorabile pe alte amplasamente cu favorabilitate ridicată.De asemenea, se poate moderniza forma de conducere, sau sistemul de susţinere şi palisaj prin:• instalarea/înlocuirea sistemului de susţinere;• modificarea distanţelor de plantare între rânduri în vederea mecanizării;• trecerea de la cultura joasă la cultura semi-înaltă sau înaltă;• înlocuirea sârmelor la sistemul pentru conducere şi palisaj prin instalarea a 3 rânduri de sârme, din care minimum două duble, în vederea susţinerii butucilor şi conducerii lăstarilor.

29

2. Asigurarea recoltei prevăzută la art. 14 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 suma alocată pentru anul 2009 este de 458 mii EURO. Măsura a fost implementată prin Ordinul MADR nr.756/2008 privind aprobarea Normelor metodologice de acordare a sprijinului financiar producătorilor din sectorul viti – vinicol pentru asigurarea recoltei de struguri pentru vin.Sprijinul financiar reprezintă:• maximum 80% pentru prime de asigurare împotriva pierderilor datorate fenomenelor climatice asimilabile dezastrelor naturale;• maximum 50% pentru prime de asigurare împotriva altor pierderi cauzate de fenomene climatice;• maximum 50% pentru prime de asigurare împotriva pierderilor cauzate de animale, boli vegetale, dăunători. 3. Utilizarea mustului de struguri concentrat şi/sau concentrat rectificat prevăzută la art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 479/2008 suma alocată pentru anul 2009 este de 5 mii EURO.Măsura implementată prin Ordinul MADR nr.581/2008 pentru aprobarea normelor privind acordarea sprijinului financiar, producătorilor de vin care utilizează must de struguri concentrat şi/ sau must de struguri concentrat rectificat în vederea creşterii tăriei alcoolice naturale a strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri, mustului de struguri parţial fermentat şi a vinului nou aflat în fermentaţie şi valabilă până la data de 31 iulie 2012.Cuantumul sprijinului acordat este de:• 1,699 euro / %vol. /hl pentru utilizarea mustului de struguri concentrat;• 2,206 euro/%vol./hl pentru utilizarea mustului de struguri concentrat rectificat. 4. Promovarea în cadrul pieţelor din ţările terţe prevăzută la art.10 din Regulamentul(CE) nr. 479/2008, suma alocată pentru anul 2009 este de 425 mii EURO. Măsura a fost implementată prin Ordinul MAPDR nr.218/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind condiţiile de acordare a sprijinului financiar în vederea promovării vinurilor pe pieţele ţărilor terţe în campaniile viticole 2008/2009-2012/2013, cheltuielile eligibile, modalităţile de plată, de verificare şi control. Se acordă producătorilor sau organizaţiilor de producători de vinuri cu denumire de origine controlată (DOC) şi vinuri cu indicaţie geografică (IG), care: • desfăşoară acţiuni de promovare sau publicitate; • participă la evenimente, târguri, expoziţii şi concursuri internaţionale; • efectuează studii de piaţă şi studii de evaluare a măsurilor de promovare şi informare. La finanţarea măsurilor de promovare a vinurilor pe pieţele ţărilor terţe, din valoarea cheltuielilor eligibile contribuţia CE nu depăşeşte 50%, cea de la bugetul de stat este de 30%, iar contribuţia beneficiarului este de minimum 20%. Prima de defrişare acordată pentru defrişarea plantaţiilor viticole este o altă formă de sprijin financiar comunitar, prevăzută la art. 98-107 din R (CE) nr. 479/2008. Schema de defrişare se aplică până la sfârşitul campaniei viticole 2010 - 2011, prima fiind acordată

30

producătorilor care defrişează plantaţii viticole şi renunţă definitiv la dreptul de replantare pentru suprafaţa pentru care a fost obţinută prima. Cuantumul primei fiind stabilit pe baza randamentului obţinut de fiecare solicitant ca medie a randamentelor pe ultimele 3 campanii viticole consecutive (între 1.740 euro şi 14.760 euro). Prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013, se acordă fonduri europene nerambursabile pentru investiţii care pot fi accesate până în anul 2013 şi de către viticultori.Astfel, pot fi accesate măsurile: - Măsura 121 „Modernizarea exploataţiilor agricole” - Măsura 123 „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere” În perioada 2007-2013 România beneficiază pentru sectorul dezvoltare rurală din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală de o alocare financiară de aproximativ 8 mld. Euro.

2.6. Sprijin financiar naţional.

Pentru anii 2007, 2008 si 2009 s-au acordat subvenţii de la bugetul de stat în conformitate cu Hotărârile Guvernului nr.463/2007, 570/2008 şi 693/2009. În vederea dezvoltării unei viticulturi performante şi durabile în România, a fost elaborată Hotărârea de Guvern nr.1432/2005 care, prin conţinutul primului articol, stabileşte: “Sectorul viti- vinicol este un domeniu de importanţă naţională, prioritar în strategia de dezvoltare durabilă a agriculturii .” Obiectivele strategiei de dezvoltare a sectorului viti - vinicol românesc, sunt:• creşterea ponderii vinurilor cu denumiri de origine controlată (DOC), în detrimentul producţiei de vinuri de masă;• creşterea ponderii vinurilor roşii şi aromate în totalul producţiei vinicole;• introducerea în cultură a soiurilor autohtone (50% din totalul suprafeţei);• promovarea consumului de vin;• consolidarea asociaţiei de producători pentru crearea de exploataţii viticole viabile, eligibile pentru acordarea sprijinului financiar comunitar.

Susţinerea financiară a măsurilor de reglementare a pieţei vitivinicole se poate asigura şi din fonduri private, constituite pe filiera vitivinicolă, în condiţiile legii.

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA INSTITUŢIONALĂ ÎN SECTORUL VITIVINICOL

3.1.Organisme cu competenţă în administrare şi control

31

Organisme in structura sau subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale:

Oficiul National al Viei si Vinului; Inspectia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol; Oficiul National al Denumirilor de Origine pentru Vinuri si Alte Produse

Vitivinicole; Laboratoarele pentru controlul calitatii si igienei vinului (Valea Calugareasca, Blaj

si Odobesti).Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol(I.S.C.T.V.) este o structură în cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor. Aceasta asigură supravegherea aplicării legii în realizarea producţiei de struguri, de vinuri şi a altor produse vitivinicole, inclusiv a celor cu denumire de origine controlată avînd printre altele următoarele atribuţii:- respectarea legislaţiei privind înfiinţarea şi defrişarea plantaţiilor viticole, modul de întreţinere a acestora şi de conservare a amenajărilor de combatere a eroziunii solului la producătorii de orice fel, indiferent de forma de proprietate;- avizarea cererilor întocmite pentru înfiinţarea şi defrişarea plantaţiilor vitivinicole pesuprafeţe mai mari de 0,1 hade familie sau agent economic, în vederea acordării autorizaţiilor de plantare, respectiv de defrişare;- colaborarea cu specialiştii Inspecţiei de Stat pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în scopul aplicării normelor de producere şi comercializare a materialului săditor viticol;- exercitarea controlului tehnic în toate fazele producerii băuturilor alcoolice distilate cu indicaţie geografică recunoscută şi asupra eliberării documentelor necesare pentru atestarea calităţii produselor respective, inclusiv la comercializare;- executarea în colaborare cu Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi Alte Produse Vitivinicole a unor acţiuni de control tehnic în legătură cu producerea vinurilor şi altor produse vitivinicole cu denumire de origine controlată, pentru piaţa internă şi pentru export;

verificarea prin sondaj, a corectitudinii întocmirii declaraţiilor de stocuri şi de recoltă, scriptic şi faptic indiferent de declarant, persoană fizică sau juridică etc.

Organizarea institutionalăTendinţele pieţei din România depind în principal de următorii factori:

1. restructurarea sectorului viticol poate duce la o îmbunătăţire a materiei prime şi a plantaţiilor de viţă-de-vie şi la o reducere a costurilor de producţie;

2. stabilirea unui control mai strict al producţiei şi al distribuţiei vinului, mai ales în ceea ce priveşte produsul în vrac şi scăderea preţurilor la vânzarea cu amănuntul;

3. strategii ale firmelor angajate să îmbunătăţească calitatea, o mai bună organizare a proceselor de producţie, restructurarea şi dezvoltarea distribuţiei şi a unei mai bune promovări publicitare atât la nivel naţional cât şi internaţional.Organismele instituţionale pentru reglementarea filierei vitivinicole sunt:

a) Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale;

32

b) Consiliul pe produs "struguri, must, vin, produse pe bază de vin şi produse procesate";c) Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;d) alte instituţii cu rol în implementarea politicilor de piaţă în domeniul vitivinicol.4

3.2.Organizaţii de producători şi organisme de filieră

Instituţii cu rol în implementarea politicilor de piaţă în domeniul vitivinicol

1.Organizaţii profesionale ale producătorilor:- Organizaţia Naţională Interprofesională Vitivinicolă - ONIV;- Asociaţii profesionale viticole regionale.2.Organizaţii patronale:- Patronatul Naţional al Viei şi Vinului - PNVV.3.Structuri cu rol în îndeplinirea atribuţiilor legate de orientarea activităţilor din domeniul viticulturii şi vinificaţiei, precum şi pentru îndrumarea şi controlul tehnic de specialitate în realizarea producţiei vitivinicole:- Inspecţia de Stat pentru Controlul Tehnic Vitivinicol - ISCTV;- Oficiul Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi alte Produse Vitivinicole - ONDOV;- Oficiul Naţional al Viei şi Vinului - ONVV.4.Instituţii de certificare şi control:- Laboratorul Central pentru Calitatea Seminţelor şi Material Săditor;- Laboratorul Central pentru Carantină Fitosanitară;- Institutul de Stat pentru Testarea şi înregistrarea Soiurilor;- laboratoarele publice pentru controlul calităţii şi igienei vinului: Valea Călugărească judeţul Prahova, Blaj judeţul Alba şi Odobeşti judeţul Vrancea.5.Instituţie publică care funcţionează în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale:- Agenţia Naţionala de Consultanţă Agricolă - ANCA.6.Institute de cercetare:- Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească - ICDVV - Valea Călugărească;- Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Biotehnologii în Horticultura Ştefăneşti - INCDBH - Ştefăneşti.

CAPITOLUL 4PIAŢA MONDIALĂ A VINULUI

4 Ordonanţa Guvernului nr. 45/2005 privind organizarea pieţei produselor agricole şi agroalimentare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 307/2005, HOTĂRÂRE nr. 1432 din 17 noiembrie 2005 privind măsurile şi instrumentele de reglementare a filierei vitivinicole

33

4.1. Piaţa vinului în Uniunea Europeană Organizarea comună a pieţei vitivinicole este parte a Politicii Agricole Comune, ea însăşi intrată într-o perioadă de reforme radicale. Una dintre problemele mari ale pieţei viticole europene este supraproducţia. Tocmai de aceea, prin actuala reformă Comisia Europeană se oferă să despăgubească producătorii de vin pentru a-i încuraja să defrişeze o parte din suprafeţele cultivate cu viţă de vie. Producători renumiţi din europa, Chianti, Burgundy, Rioja, Chablis, apreciază drept inacceptabile propunerile Comisiei, susţinând că acestea vor conduce la scăderea vânzărilor. Franţa, Spania şi Italia sunt primii trei producători mondiali de vin şi împreună însumează 80% din suprafaţa europeană cultivată cu viţă de vie. Uniunea Europeană este cel mai mare producător de vin din lume şi deţine mai mult de 2,4 milioane de exploataţii viticole, care acoperă 3,6 milioane ha. Aceasta înseamnă 2% din suprafaţa agricolă a Uniunii. Producţia de vin în 2006 a reprezentat 5% din valoarea producţiei agricole a Uniunii Europene. În ultimii zece ani, importurile în UE au crescut cu 10 procente pe an, în timp ce creşterea exporturilor este lentă. Pe baza tendinţelor actuale, producţia de vin în exces va atinge 15% din producţia anuală până în 2010-2011. Uniunea Europeană cheltuie aproximativ o jumătate de miliard de euro pe an doar pentru a înlătura surplusul de vin pentru care nu există o piaţă de desfacere. Reforma sectorului de vinuri este o chestiune urgenta pentru UE, deoarece s-au acumulat stocuri de peste 15 mil. hl (8,4% din productia totala), iar sectorul european face fata cu greu concurentei de pe piata globala. Vinul european nu va mai fi îmbogăţit cu zahăr pentru că Uniunea Europeană va interzice această practică. De asemenea, Uniunea nu va mai plăti ajutoare pentru distilarea vinului, pentru depozitarea privată a produselor viticulorilor şi nici pentru restituiri la export, acestea fiind considerate măsuri ineficiente de sprijinire a pieţei. De asemenea se doreşte reducerea la jumătate a suprafeţelor agricole destinate viticulturii europene. În schimb se vor majora substanţial fondurile pentru promovarea vinului european în lume (120 milioane de euro faţă de doar 3 milioane alocaţi pentru promovarea pe piaţa internă), iar statele membre vor primi pachete finanicare naţionale pentru a le distribui după nevoile locale.Reforma vinului European va presupune unele măsuri deosebit de importante: Plata unică pe exploataţie: toate zonele cultivate cu viţă de vie sunt eligibile pentru dreptul la plata unică pe exploataţie, iar cele care sunt desţelenite se califică automat pentru plată, astfel asigurându-le menţinerea în bune condiţii agricole şi de mediu;Suprimarea restricţiilor de plantare: sistemul drepturilor de plantare va fi extins până la sfârşitul perioadei de tranziţie în 2013 şi apoi desfiinţat de la 1 ianuarie 2014, pentru a permite producătorilor competitivi de vin să îşi extindă producţia. Decizia de sporire a producţiei va depinde de capacitatea producătorilor de a vinde ceea ce produc; Pachetele financiare naţionale: vor permite statelor membre să adapteze măsurile la fiecare situaţie în parte. Bugetul general va creşte de la 634 milioane euro în 2009 la 850 milioane euro începând din 2015. Suma disponibilă pentru fiecare ţară se va calcula în funcţie de zona

34

cultivată cu viţă de vie, de producţie şi de cheltuielile istorice. Măsurile posibile includ: promovarea în ţările terţe, restructurarea/reconversia suprafeţelor cultivate cu viţă de vie, sprijin pentru recoltarea înainte de coacere, noi măsuri de gestionare a crizelor, şi anume asigurări împotriva dezastrelor naturale şi costuri administrative pentru înfiinţarea unui fond mutual specific sectorului; Măsuri de dezvoltare rurală: mai multe măsuri din regulamentul privind dezvoltarea rurală ar putea prezenta interes pentru sectorul vinului, printre care instalarea tinerilor agricultori, ameliorarea metodelor de comercializare, formarea profesională, sprijinirea organizaţiilor de producători, sprijinul pentru acoperirea costurilor suplimentare şi a pierderilor din venit cauzate de menţinerea peisajelor culturale, pensionarea anticipată. Pentru a permite acest lucru, se vor transfera fonduri în bugetul pentru dezvoltare rurală, care va creşte de la 100 milioane euro în 2009 la 400 milioane euro în 2014. Aceste fonduri vor fi rezervate pentru regiunile viticole; Practici oenologice: responsabilitatea pentru aprobarea noilor practici oenologice sau pentru modificarea celor existente va fi transferată Comisiei, care va evalua practicile oenologice acceptate de OIV şi le va include pe lista practicilor acceptate în Uniunea Europeană. Uniunea Europeană va autoriza practicile agreate la nivel internaţional privind producţia de vin destinat exportului către aceste destinaţii. Se va menţine interdicţia privind importurile de musturi pentru vinificare şi amestecarea vinurilor europene cu vinuri importate.

4.2. Piaţa vinului în România In tara noastra 1,7% din suprafata agricola este cultivata cu vita de vie, mai exact circa 200.000 hectare. Vinul reprezinta 14% din productia vegetala a Romaniei. Anul trecut, piata vinului a fost de 350 de milioane de euro iar pentru anul acesta specialistii estimeaza o valoare de 450 de milioane de euro. De asemenea, vinul ocupa locul 3 in topul produselor agroalimentare pentru export. Piata vinurilor imbuteliate este dominata de producatorii de vinuri de soi, principalii jucatori fiind Murfatlar, Jidvei, Cotnari, Vincon. Vinul este unul dintre putinele produse care au pastrat o balanta comerciala pozitiva dupa 1990, importurile reprezentand mai putin de 15% din valoarea exporturilor,potrivit Patronatului National al Viei si Vinului. Asta pâna anul trecut când, din cauza productiei slabe, vinurile romanesti au pierdut teren atat pe piata interna, cât şi pe cea internationala. In Romania, o sticla de vin costa in medie 3 euro, in timp ce, in Germania, 60% din piata este reprezentata de vinuri sub un euro. Producatorii de vin se bazeaza inca pe cumparatorii romani care prefera vinurile autohtone.Tot mai multi producatori sunt interesati de certificarea vinurilor si realizeaza investitii importante in cresterea calitatii. Vinurile cu denumire de origine controlata sunt produse din soiuri de struguri autorizate si recomandate pentru cultivare in regiunea respectiva, dupa criterii dinainte stabilite, cum ar fi regiunea viticola, varietate, metode de cultivare, cantitatea maxima de struguri pe hectar, control tehnic si de calitate. In proportie de 87%, vinurile DOC au fost livrate pe piata interna, in privinta exporturilor, cele mai importante piete pentru acest produs fiind Germania, Danemarca, Japonia, Canada si SUA.

35

Integrarea in UE inseamnă atât oportunitati cât si riscuri pentru producatorii romani de vinuri. Prin urmare, valorificarea potentialului viticol de care dispune Romania, in vederea obtinerii unor avantaje competitive sustenabile pe pietele externe, impune crearea si promovarea unei identitati a vinului romanesc, care sa-l faca vizibil pe rafturile supermarketurilor din Europa, Asia sau Rusia. Pentru România, reforma vinului este o oportunitate, prin masurile pe care le vizeaza, cum ar fi simplificarea prevederilor privind calitatea de extindere a rolului organizatiilor profesionale, alinierea la practicile oenologice internationale, simplificarea si adaptarea politicii privind etichetarea.

4.3. Alte pieţe a vinului

Pe parcursul a ultimelor 20 de ani s-a produs globalizarea pietei mondiale a vinului. Tendinta in cauza a inceput sa se evidentieze la mijlocul anilor 70 cind s-au facut aparitia producatorii de vinuri californieni. Pina atunci piata vinului purta mai mult caracter regional. Ca regula vinurile producatorilor europeni сu renume din Franta, Spania, Italia si Germania erau comercializate in interiorul Europei sau exportate in America de Nord. Globalizarea are atit aspecte pozitive cit si negative. Un element pozitiv este cresterea competitiei intre producatorii din diferite regiuni ale globului si aducerea preturilor la niveluri competitive. Ea a permis deasemenea schimbul de tehnologii in domeniul vit-vinicol. Pe de alta parte ea sterge granitele intre traditiile de cultivare ale vitei de vie, de producere si consum a vinului. Are loc o omogenizare a produsului сeea ce devine un fenomen negativ. Situatia curenta de pe piata vinului se caracterizeaza prin existenta unui numar foarte mare de producatori si prin internationalizarea denumirilor de vinuri produse din soiuri de poama de origine preponderent franceza. Pe piata mondiala a vinului pot fi definite citeva fluxuri importante ale circulatiei vinurilor. Cele mai importante sunt Europa de Vest - America de Nord si interiorul Uniunii Europene, aparute cu multi ani in urma datorita legaturilor strinse intre lumea noua si cea veche si datorita relatiilor istorice intercomunitare. Exportatorii principali sunt tarile cu traditii in domeniu ca Franta, Italia, Spania, Portugalia, Germania, importatorii - SUA, Canada, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Danemarca. In ultimii doi - trei ani a aparut si fenomenul invers. Vinurile din SUA (preponderent cele din California si Washington) s-a facut vazute pe pietele vest europene, in special Marea Britanie, Germania, Elvetia, Olanda, Belgia, Tarile Scandinave. Al doilea flux important este Europa de Vest - Asia de Sud Est. In calitate de exportatori sunt aceleasi tari cu renume in domeniu, iar in calitate de importatori - Japonia, Korea de Sud, China, Taiwan. De mentionat, ca pe parcursul ultimilor ani el a cunoscut o crestere rapida. Pe locul trei dupa importanta se afla fluxurile Australia, Noua Zeelanda - SUA, Canada, Africa de Sud - SUA, Canada si Chile, Argentina - SUA, Canada. Ele au aparut in ultimii zece cincisprezece ani si reprezenta a treia parte din importul vinului pe pietele nord americane.

36

CONCLUZII

România este o ţară viticolă membră a OIV din 1927, deţinătoare a unei importante suprafeţe cultivate cu viţă de vie ce face obiectul Organizării Comune de Piaţă în sectorul vin. Suprafaţa viticolă a României se află cantonată în 8 regiuni viticole, areale de cultură delimitată de legislaţia naţională până la nivelul de localitate administrativ teritorială. România este unul dintre cei cincisprezece producători de vin la nivel mondial şi al şaselea producător de vinuri din Europa după Franţa, Italia, Spania, Germania şi Portugalia. De asemenea, ocupăm locul cinci în ierarhia ţărilor viticole europene, cu o suprafaţă totală cultivată cu viţă de vie de 186.900 hectare. În vederea dezvoltării unei viticulturi performante şi durabile în România, a fost elaborată Hotărârea de Guvern nr.1432/2005 care, stabileşte: Sectorul vitivinicol este un domeniu de importanţă naţională, prioritar în strategia de dezvoltare durabilă a agriculturii . Autorităţile româneşti au făcut un efort important de asimilare a acquis-lui comunitar in privinţa definirii, denumirii şi prezentării vinurilor româneşti şi băuturilor spirtoase. S-a realizat un proces de adecvare a definiţiilor conţinute in normative, la reglementarea comunitară şi procesul se indreaptă spre crearea unui regim de desemnare şi prezentare a vinurilor şi produselor vitivinicole apropiat de cel comunitar. La nivel national s-a realizat un proces de adecvare a definitiilor continute in normative, la reglementarea comunitară iar procesul se indreaptă spre crearea unui regim de desemnare şi prezentare a vinurilor şi produselor vitivinicole apropiat de cel comunitar. În privinţa protecţiei denumirilor comunitare pe teritoriul românesc şi reciproc, remarc faptul că regimul comunitar care este actualmente direct aplicabil României este cel derivat din Conventia semnată cu Uniunea Europeană, aprobat prin Decizia din 23 noiembrie 1993 referitoare la incheierea Acordului între Comunitatea Europeană şi România asupra protecţiei şi controlului reciproc al denumirilor vinicole(DOCE, 31.12. 1993). A fost dezvoltată armonizarea legislaţiei româneşti şi a cadrului legal de desfăşurare a activităţii vitivinicole. Criteriile aplicate au stabilit un regim de corespondenţă cu acquis-ul comunitar cu privire la vitivinicultură, indicând in fiecare caz dacă există o simplă problemă internă sau dezvoltarea unei reglementări europene. În prezent, normele româneşti sunt într-o mare măsură armonizate cu normele comunitare, deşi s-au făcut unele recomandări pentru a îmbunăti armonizarea. A fost creat şi există Patronatul Naţional al Viei şi Vinului, care constituie o grupare non profit pe lângă Guvern şi Sindicatele din sector pentru dialogul social din viticultură. Este o organizatie pentru patronarea atât la nivel national cât şi international a intreprinzătorilor din România, viticultori, producători, distributori şi exportatori de vinuri, băuturi distillate şi alcoolice pe bază de vin şi produse derivate din vin. Crearea sa a răspuns necesităţii industriei vitivinicole de a- şi dezvolta şi promova propria identitate. S-a constituit cu scopul declarat de a deveni vocea cea mai autorizată care să fie capabilă

37

să ajute industria românească a vinului, să se dezvolte prin promovarea, ca o prioritate principal, a productiei de inaltă calitate. Formele de sprijin naţional se vor acorda atât pentru plantaţiile viticole din soiuri nobile pentru vin înscrise in Registrul Plantaţiilor Viticole, pentru plantaţiile viticole pentru struguri de masă cât şi pentru plantaţiile viticole tinere.

BIBLIOGRAFIE

1. Manole, Victor; Boboc, Dan. Filiere agroalimentare. Bucureşti : Editura ASE,2005;

2. Combes, Daniel. Epopeea vinului : de la Noe la anul 2000. Iaşi : InstitutulEuropean, 1996;

3. Muşetescu, Adina; Adăscăliţei, Virgil, cond. şt. Strategii competitive demarketing pe piaţa unică europeană : teză de doctorat: Cap. 5 Piaţa europeană avinului şi impactul inegrării europene asupra producătorilor români de vinuri.

38

Bucureşti : ASE, 2006

4. Daniel Zohary, Maria Hopf (2000). Cultivarea plantelor în lumea veche, Oxford: Oxford University Press. ISBN 0-19-850356-3

5. KOTLER, PH. Kotler on marketing – how to create, win and dominate markets,Editura The Free Press, 1999;

6. DIACONESCU, M. Marketing agroalimentar, Bucureşti, Editura Uranus, 2002;

7. *** Grup autori, Integrarea sectorului vitivinicol românesc în Uniunea Europeană,S.C Tipografica Filaret SA, I.S.B.N. : 973 -0-03470-2, pg. 46

8. Moisa, Dumitru; Zahiu, Letitia, cond. şt.. Piaţa vinului : teză de doctorat.Bucureşti : ASE, 1999;

Legislaţie*** Ordonanţa Guvernului nr. 45/2005 privind organizarea pieţei produselor agricole şi agroalimentare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 307/2005, HOTĂRÂRE nr. 1432 din 17 noiembrie 2005 privind măsurile şi instrumentele de reglementare a filierei vitivinicole;

*** HOTĂRÂRE nr. 1134 din 10 octombrie 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002;

*** ORDIN nr. 52 din 28 ianuarie 2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru producerea şi comercializarea vinurilor cu denumire de origine şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional al Denumirilor de Origine pentru Vinuri şi Alte Produse Vitivinicole (ONDOV);

*** ORDIN nr. 64 din 31 ianuarie 2003 pentru aprobarea modelului Registrului plantaţiilor viticole şi implementarea acestuia în teritoriu;

*** ORDIN nr. 645 din 15 iulie 2005 privind aprobarea încadrării regiunilor viticole româneşti în zonele viticole ale Uniunii Europene şi condiţiile aplicării corecţiilor de tărie alcoolică şi de aciditate asupra recoltelor de struguri aflate în diferite stadii de prelucrare;

*** ORDIN nr. 732 din 2 august 2005 privind aprobarea Listei denumirilor de origine controlată (DOC) pentru vinurile liniştite, admise pentru utilizare în România, a Listei denumirilor de origine controlată (DOC) pentru vinurile spumante, admise pentru utilizare în România, a Listei indicaţiilor geografice pentru vinurile liniştite, admise pentru utilizare în România, a Listei indicaţiilor geografice pentru vinurile aromatizate, admise pentru utilizare în România, şi a Listei menţiunilor tradiţionale ale vinurilor, admise pentru utilizare în România;

*** HOTĂRÂRE nr. 1432 din 17 noiembrie 2005 privind măsurile şi instrumentele de reglementare a filierei vitivinicole

39

*** ORDIN nr. 225 din 31 martie 2006 privind aprobarea Zonării soiurilor nobile de viţă-de-vie roditoare admise în cultură în arealele viticole din România;

Publicaţii*** „Vinul îşi face loc în topul plasamentelor financiare” Cotidianul, 11 Octombrie 2004

*** „Vinul pe internet” Jurnalul Naţional, 22 noiembrie 2004

Resurse internet

1. Organizaţia Mondială a Viei şi Vinului : http://www.oiv.int/uk/accueil/index.php2. http://ec.europa.eu/geninfo/query/resultaction.jsp3. http://ec.europa.eu/agriculture/markets/wine/facts/index_en.htm4. http://ec.europa.eu/agriculture/markets/wine/prod/index_en.htm5. http://ec.europa.eu/agriculture/eval/reports/wine/index_en.htm6. European Commission. Directorate-General for Agriculture and Rural

Development. Directorate C. Economics of agricultural markets (and CMO). C.3.Wine, alcohol, tobacco, seeds and hops : Report on the wine sector : January 2006.În: http://ec.europa.eu/agriculture/markets/wine/facts/situation.pdf ;

40

A N E X E

ANEXA nr.1

ORDINUL nr. 645 din 15 iulie 2005privind aprobarea încadrării regiunilor viticole româneşti în zonele viticole ale Uniunii Europene şi condiţiile aplicării corecţiilor de tărie alcoolică şi de aciditate asupra recoltelor de struguri aflate în diferite stadii de prelucrare

În baza prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002 şi ale art. 111 lit. k) din Hotărârea Guvernului nr. 1.134/2002

41

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi vinului în sistemul organizării comune a pieţei vitivinicole nr. 244/2002,în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 155/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul agriculturii, pădurilor si dezvoltării rurale emite următorul ordin:

Art. 1(1)Se aprobă încadrarea regiunilor viticole româneşti în următoarele zone viticole ale Uniunii

Europene:B - cu tărie alcoolică naturală de minimum 6,0% vol.;Cla) - cu tărie alcoolică naturală de minimum 7,5% vol.;Cll - cu tărie alcoolică naturală de minimum 8,5% vol.

(2)Încadrarea regiunilor viticole româneşti în cele trei zone viticole ale Uniunii Europene se face astfel:2.1.Regiunea Viticolă a Podişului Transilvaniei în zona viticolă B;2.2.Regiunea Viticolă a Dealurilor Moldovei în zona viticolă Cla);2.3.Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei, cu podgoriile: Ştefăneşti-Argeş, Sâmbureşti, Drăgăşani şi Dealurile Craiovei, în zona viticolă Cla);2.4.Regiunea Viticolă a Banatului în zona viticolă Cla);2.5.Regiunea Viticolă a Crişanei şi Maramureşului în zona viticolă Cla);2.6.Regiunea Viticolă a Dealurilor Munteniei şi Olteniei, cu podgoriile: Dealurile Buzăului, Dealu Mare, Severinului şi Plaiurile Drâncei, în zona viticolă Cll;2.7.Regiunea Viticolă a Colinelor Dobrogei în zona viticolă Cll;2.8.Regiunea Viticolă a Teraselor Dunării în zona viticolă Cll;2.9.Regiunea Viticolă a Nisipurilor şi Altor Terenuri Favorabile din Sudul Ţării în zona viticolă Cll.(3)Încadrarea regiunilor viticole româneşti în zonele viticole B, Cla) şi Cll ale Uniunii Europene a fost realizată pe baza "Studiului ecopedologic şi ecoclimatic pentru încadrarea arealelor viticole din România în zonele viticole ale U.E.", elaborat de Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Valea Călugărească.

Art. 2(1)În anii nefavorabili se poate autoriza de către Oficiul Naţional al Viei şi Vinului mărirea (ridicarea) în anumite limite a tăriei alcoolice totale la recoltele viticole aflate în diferite stadii de procesare, după cum urmează: struguri proaspeţi, must de struguri, must de struguri parţial fermentat, vin nou aflat în fermentaţie şi vin de masă, obţinute din soiurile nobile de vin recomandate şi autorizate pentru cultura viţei-de-vie.

(2)Mărirea (ridicarea) tăriei alcoolice totale se autorizează numai în cazul în care recolta de struguri aflată în diferite stadii de procesare prevăzute la alin. (1) a dobândit cel puţin următoarele valori ale tăriei alcoolice naturale:a)pentru arealele viticole româneşti încadrate în zona viticolă B, 6% volume alcool, adică 102 g/l zaharuri tărie alcoolică potenţială;b)pentru arealele viticole româneşti încadrate în zona viticolă Cla), 7,5% volume alcool, adică 127,5 g/l zaharuri tărie alcoolică potenţială;c)pentru arealele viticole româneşti încadrate în zona viticolă Cll, 8,5% volume alcool, adică 144,5 g/l zaharuri tărie alcoolică potenţială.

42

(3)Mărirea tăriei alcoolice se poate face numai până la anumite plafoane prevăzute la art. 3 alin. (7) şi (8), prin aplicarea practicilor oenologice menţionate la art. 3 alin. (1), şi nu poate depăşi următoarele limite:a)pentru arealele viticole româneşti încadrate în zona viticolă B, 2,5% volume alcool, adică 42,5 g/l zaharuri tărie alcoolică potenţială;b)pentru arealele viticole româneşti încadrate în zonele viticole Cla) şi Cll, 2,0% volume alcool, adică 34,0 g/l zaharuri tărie alcoolică potenţială.(4)În arealele viticole româneşti încadrate în zona viticolă B, în anii în care condiţiile climatice au fost deosebit de nefavorabile, mărirea tăriei alcoolice totale se poate face în limita a 3,5% volume alcool, adică 59,5 g/l zaharuri tărie alcoolică potenţială, până la plafonul prevăzut la art. 3 alin. (5), prin aplicarea practicilor oenologice menţionate la art. 3 alin. (1).

Art. 3(1)Creşterea tăriei alcoolice totale exprimate în % volume alcool, menţionată la art. 2, se poate

realiza numai prin:a)adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat, în cazul strugurilor proaspeţi, al mustului de struguri parţial fermentat sau al vinului nou aflat încă în fermentaţie;b)adaos de zaharoză, de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat sau prin concentrare parţială, inclusiv osmoza inversă, în cazul mustului de struguri;c)concentrare parţială la rece, în cazul producerii vinului de masă.(2)Procedeele menţionate la alin. (1) se exclud reciproc.(3)Adaosul de zaharoză menţionat la alin. (1) lit. a) şi b) se poate realiza numai în cazul producerii vinurilor de masă seci.(4)Adaosul de must de struguri concentrat sau de must de struguri concentrat rectificat nu poate mări volumul iniţial de struguri proaspeţi presaţi, de must de struguri, must de struguri parţial fermentat sau de vin nou aflat încă în fermentaţie, cu mai mult de 8% în arealele viticole româneşti încadrate în zona viticolă B şi 6,5 % în arealele viticole româneşti încadrate în zonele viticole Cla) şi Cll.(5)În cazul aplicării prevederilor art. 2 alin. (4), limita de mărire în volume este de 11% în arealele viticole româneşti încadrate în zona viticolă B.(6)Concentrarea nu poate reduce cu mai mult de 20% volumul iniţial şi în nici un caz nu poate să mărească cu mai mult de 2% volume tăria alcoolică naturală a mustului de struguri, a vinului apt să devină vin de masă sau a vinului de masă.(7)Procedeele menţionate anterior nu pot în nici un caz să mărească tăria alcoolică totală în % volume a strugurilor proaspeţi, a mustului de struguri, a mustului de struguri parţial fermentat, a vinului nou aflat încă în fermentaţie, a vinului apt să devină vin de masă sau a vinului de masă cu mai mult de 12% volume în arealele viticole româneşti încadrate în zona viticolă B, 12,5% volume în arealele viticole româneşti încadrate în zona viticolă Cla) şi 13% volume în arealele viticole româneşti încadrate în zona viticolă Cll.(8)Pentru vinul roşu tăria alcoolică totală în % volume a produselor menţionate la alin. (7) poate creşte până la 12,5% volume în arealele viticole româneşti încadrate în zona viticolă B.(9)Vinul din care se poate obţine vin de masă şi vinul de masă nu pot fi concentrate, dacă produsele din care au fost obţinute au făcut obiectul procedeelor menţionate la art. 3 alin. (1) lit. a) şi b).

Art. 4

43

(1)Corecţiile acidităţii totale se pot aplica recoltelor viticole aflate în următoarele stadii de prelucrare: strugurii proaspeţi, mustul de struguri, mustul de struguri parţial fermentat, vinul nou aflat încă în fermentaţie şi vinul. Ele pot face obiectul:a)unei dezacidificări (micşorări a acidităţii totale) parţiale în arealele viticole româneşti încadrate în zonele viticole B şi Cla);b)unei acidificări sau unei dezacidificări (măriri sau micşorări ale acidităţii totale), fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (3), în arealele viticole româneşti încadrate în zona viticolă Cll.(2)Acidificarea produselor, cu excepţia vinului, menţionate la alin. (1) se poate face doar până la limita maximă de 1,50 g/l, exprimată în acid tartric sau 20 miliechivalenţi/l.(3)Acidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 2,50 g/l, exprimată în acid tartric sau 33,3 miliechivalenţi/l.(4)Dezacidificarea vinurilor se poate face doar până la limita maximă de 1,0 g/l, exprimată în acid tartric sau 13,3 miliechivalenţi/l.(5)Mustul de struguri destinat concentrării poate face obiectul unei dezacidificări parţiale.(6)În anii în care condiţiile climatice au fost nefavorabile se pot autoriza acidificarea şi dezacidificarea produselor cuprinse la alin. (1) din arealele viticole româneşti încadrate în zona viticolă Cll şi dezacidificarea parţială în arealele viticole încadrate în zonele viticole B şi Cla).(7)Acidificarea şi îmbogăţirea în zaharuri, în afara situaţiilor de derogare stabilite de la caz la caz, precum şi acidificarea şi dezacidificarea aceluiaşi produs se exclud reciproc.

Art. 5(1)Fiecare procedură menţionată la art. 2 alin. (2) şi la art. 4 alin. (1) trebuie înscrisă atât pe un document de însoţire sub care circulă produsele astfel tratate, cât şi în registrul practicilor şi tratamentelor oenologice.

(2)Aceste proceduri pot fi efectuate, fără derogările motivate de condiţii nefavorabile de climă, numai:a)înainte de 1 ianuarie, în arealele viticole româneşti încadrate în zonele viticole Cla) şi Cll;b)înainte de 16 martie, în arealele viticole româneşti încadrate în zona viticolă B şi numai pentru produsele provenite din recolta de struguri imediat precedentă acestor date.

Art. 6Prezentul ordin creează cadrul necesar aplicării directe, la data aderării României la Uniunea Europeană, a Regulamentului (CE) nr. 1.493/1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole, anexa III, anexa V, lit. C, D, E, G, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 179 din 14 iulie 1999.

ANEXA nr. 2

STRATEGIAde dezvoltare a sectorului vitivinicol românesc în perioada 2006-

2015

Mecanismele şi instrumentele de reglementare a pieţei produselor vitivinicole se pun în aplicare de către organismele instituţionale prevăzute în lege cu atribuţii în domeniu pentru a asigura

44

îndeplinirea următoarelor obiective ce constituie cadrul general de dezvoltare a sectorului vitivinicol:1.Scăderea vârstei medii a plantaţiilor vitivinicole pe rod:- de la 23 de ani în prezent la 17 ani în 2014.2.Creşterea suprafeţelor apte să producă vin DOC:- de ia 15.000 ha la minimum 30.000 ha.3.Direcţiile de producţie a vinului să reprezinte o pondere în suprafaţa viticolă astfel:- soiuri pentru vinuri albe: de la 70% la 46%;- soiuri pentru vinuri roşii: de la 23% la 45%;- soiuri pentru vinuri aromate: de la 7% la 9%.4.Ponderea din totalul producţiei de vin, pe clase de calitate, să reprezinte:- vin de masă: de la 70% la 42%;- vin de masă cu indicaţie geografică: de la 20% la 31%;- vin cu denumire de origine controlată: de la 10% la 27%.5.Ponderea în cultură a soiurilor de vin5.1.soiuri autohtone - 50%, din care:a)41% soiuri albe;b)50% soiuri roşii;c)9% soiuri aromate;5.2.soiuri străine - 50%, din care:a)40% soiuri albe;b)50% soiuri roşii;c)10% soiuri aromate.6.Creşterea producţiei de vin de la 5,3 milioane hectolitri la 8 milioane hectolitri.7.Creşterea consumului pe cap de locuitor de la 22,3 I la 37,0 I.8.Defrişarea în perioada 2007-2014 a 30.000 ha HPD din arealele viticole în extravilanul localităţilor.9.Adoptarea unui program de restructurare-reconversie a plantaţiilor viticole, corelat cu sursele de sprijin financiar din buget MAPDR, SAPARD, UE şi cu sursele proprii ale viticultorilor.Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 1059 din data de 26 noiembrie 2005

(HOTĂRÂRE nr. 1432 din 17 noiembrie 2005 privind măsurile şi instrumentele de reglementare a filierei vitivinicole)

45