LTC

foto

: r

adu

Ţen

ter

Dă-i s i dă-i , s iluptă. . .

sPoT 2

ProfesoruL

L T C î n E u r o p a15

Ce nu ştiu elevii?

Bobocii

Jazz înstil

mare

21

18

25

12

9

7

3

anul I, nr.3, decembrie 2008anul I, nr.3, decembrie 2008

Publicaţie a Liceului Teoretic Carei Publicaţie a Liceului Teoretic Carei fNobleţea simţului

comun

De ce nu putemsă trăim într-olume decentă,

în care scuipatul întreochi e un vis urât, iarprostia o povestescoasă de la naftalinădoar de Halloween?

Klaus fuchs,celebrul fizician şispion comunistspunea în declaraţiasa dinainte decondamnare că timpultrăit în Anglia l-amarcat. „Am văzut înmulţi dintre ei [înenglezi] o fermitateadânc înrădăcinatăcare le permite sătrăiască o viaţădecentă. Nu ştiu deunde izvorăşte asta şicred că nici

ei, dar e acolo“. relevant pentruarticolul meu ar fi să generalizezpovestea, dar sunt sigur că noi nu ne-am regăsi în rolul englezilor.

Klaus fuchs îi spune fermitate,Paleologu simţ comun, tu poate o veinumi o prostie, dar bunul simţ econdiţie necesară în ziua de azi, poatemai mult ca niciodată.

Bunul simţ izvorăşte dintr-oeducaţie corectă. sigur, aşa putemarunca vina asupra părinţilor celui ceţi-a spart faţa pentru că l-ai contrazisşi, apoi, chiar mai departe în timp,prinzându-ne într-un lanţ viciosridicol. Prezenţa bunului simţ e ocaracteristică a societăţii în caretrăieşti. În contextul dezvoltării înritmuri ameţitoare a lumiiînconjurătoare, omul mediocru alzilelor noastre tinde să rămânăcristalizat într-o stare amorfă,instabilă. Deseori trăirile intense nediminuează capacitatea raţională şi

ajungem să fimreduşi la reacţiianimalice,instinctive. Darasta ţine decunoaşterea desine şi decapacitatea destăpânire,adică de bunulsimţ.

Dar bunulsimţ şi absenţalui pot fiobservate şi însituaţiinormale deviaţă, nunumai în cazulexperienţelorextreme.Prostia sauobrăzniciadevinobiceiuri,reflexenaturale. emult mai uşorsă laşi homosapiens-ul dintine să seexprime, decâtsă te controlezi

şi să laşi să se nască Omul. Şi de ce săte deranjeze pe tine dacă întârzii ojumătate de oră la întâlnire, dacă niciceluilalt nu-i pasă? „Am I part of thecure or am I part of the disease?“întreabă Chris Martin, instalat comodpe creierul meu. Iar lipsa bunului simţe, cu siguranţă, o plagă deschisăsângerândă.

efectele bunului simţ sunt atât faptulcă cineva îţi oferă o batistă la nevoie,cât şi crearea unor locuri de muncăpentru studenţi sau mărirea pensiilormizere. Până la urmă, lipsa bunuluisimţ este sursa tuturor anomaliilor carese întâmplă în ţara asta: medici care iaumită, profesori pe care îi doare undeva,elevi cărora li se fâlfâie de viitor.

Trebuie să înţelegem că toate asteatrebuie să se schimbe. revoluţia trebuiesă înceapă cu fiecare dintrenoi.

anul I, nr. 3, decembrie 2008

2

La Viena, de Crăciun

Radu Ţenter

Editorial

Redacţia:

DianaAvîrvareiAl. BranişteAndrada DeacAmelia Ilieşfelix MarchişLucian romansebastian ŞutaAlina TodeaDenisa Trif oana Ţenterradu ŢenterAnamaria Vida

Profesor coordonator:Dana Pop

Tehnoredactare:Anton Horvath

Mulţumim d-lor directori Zsido Sandor şi DanaMacec, d-lui profesor Ion Laslo, precum şi tuturor celor carene-au dat o mână de ajutor.

Publicaţie a Liceului Teoretic Careistr. Ignişului, nr. 20

Tipar: Idea studio & Designsatu Mare

Mesaje...

N o b l e ţ e a s i m ţ u l u i c o m u n

Redacţia Forum LTC (detaliu)

sMs: Am ajuns la al treilea număr alrevistei. să aducem mulţumirile derigoare: ne mulţumim nouă,redactorilor, coordonatorilor,colaboratorilor, fotografilor,desenatorilor şi, în fine, celorimplicaţi, că am avut ocazia sărealizăm şi acest număr. Noi suntemcei care ne-am susţinut şi sperăm săfim mulţumiţi de noi înşine. fără noi,această revistă n-ar fi fost nici măcaridee. sMs: Mulţumim iubiţilor cetitori.sau, hai, mai sincer, celor care aufăcut efortul financiar de a-şi procurarevista anul trecut.sMs: Mulţumim profesorilor care aufost alături de noi, cu sfaturi şi cuarticole. Le mulţumim tuturor celorcare au înţeles că această revistădoreşte să fie altcumva, mai aproapede viaţa noastră, de sufletele noastre,de preocupările noastre, de lumea încare ne ducem existenţa.sMs: Le mulţumim şi celor care ne-au ignorat sau care ne-au criticat. Amînţeles, o dată în plus, că schimbareaeste mai mult decât necesară.sMs: să nu uităm de sponsori.Amabilitatea dânşilor ne-a oferitşansa de a ieşi în lume sub formătipărită.sMs: Trebuie să menţionez în modspecial că echipa redacţională s-aîntregit, într-un mod fericit, cu capetepline de idei noi şi cu braţe vânjoasedornice de muncă (a se citi cutiaredacţională). Hai să-ntindem horamare!sMs: Şi ca să închei felul I =mulţumiri, vreau să menţionez că ne-am pricopsit cu nişte elevi graficienipe cinste din clasele a IX-a şi a XII-a.sMs (de final): a dispărut cutiuţacerşetoare de carton. Da, aiazâmbăreaţă. De la parter. Aia carecică ar fi reprezentat interesul elevilorpentru revistă... Trageţi şi voiconcluziile de rigoare.

Discurs de recepţie

anul I, nr. 3, decembrie 2008

3

Denisa Trif

Se acordă titlul de LAUREAT al primeiediţii a GALEI TINERILOR CREATORIredacţiei revistei „foruM LTC“ – LiceulTeoretic Carei! Păşeam rapid, cuînspăimântătoarea conştiinţă avreunei piedici... Am urcat pescenă...

În 5 iunie 2008, oparte din redacţia„forum LTC“ aparticipat la GalaTinerilor Creatori dinsatu Mare, lainvitaţia domnuluifelician Pop. Dar nuaşa, de florile mărului, ciîn calitate de nobililaureaţi, după cum citiţi maisus. Acest premiu onorabil, prinechivalenţă, ne plasează în topul revistelorşcolare sătmărene. fără dubii! să citimpuţin şi recenziile cu iz sincer (sperăm) alecelor de la „Alfazet“, publicate însăptămânalul „Cronica sătmăreană“, carene scaldă în laude şi admiraţie. spicuim: „Departe de stilul lânos şi cleios alpublicaţiilor de gen, „forum LTC“ are oidee, o identitate bine definită, o revistăscrisă de nişte oameni deschişi la minte,care nu ezită să scrie aşa cum simt.“ „Ceide la Liceul Teoretic Carei au făcutprobabil un pariu cu ei înşişi, şi anumeacela de a face o revistă care să se poatăciti cu interes şi plăcere. Au câştigat acest

pariu, pe deplin.“ (raul Curac, „Cronicasătmăreană“, 3 iunie 2008)

Primul contact cu... lumea a fost laradio Transilvania, anul trecut pe lasfârşitul iernii. Atunci aveam o revistăproaspătă, în faşă încă, dar cu opersonalitate puternică, exclusiv tinereascăşi cu mult potenţial. Nişte tineri hărnicuţi,energici, care au făcut o chestie mai ieşitădin comun, mai nonconformistă, o revistăîn care nu s-au temut să spună ce Nu leplace şi să scrie liber şi inteligent, aşa cumsunt ei. Într-un final, creaţia e a creatorului.revista e a redacţiei...

Cei de la „Alfazet“ ne-audescoperit, cred, o dată cu

lansarea revistei lor la Carei.„felicitări, aveţi o revistă

tonică“, spun ei. Şi ne-au oferit şansa de aparticipa la GalaTinerilor sătmăreni.

Despre premiere eravorba. e uşor de imaginatprintr-o retină obiectivăcum se desfăşoară o

premiere. e mai dificil puţinsă-ţi imaginezi plăcerea şi

mândria pe care o experimenteziodată cu un asemenea eveniment. Şi ce emai neoficial e şi mai flatant: îi auzeam pemembrii cenaclului „Alfazet“ şuşotind „cefaină revistă au ăştia, ce inspiraţi şi plini deidei sunt.” Vine peste tine cumplitarevelaţie: hei, eu chiar am făcut ceva!...

În secundele dintre plictisul cotidian,moţăitul în faţa ecranelor cu licăriri virtualeşi lâncezeala în faţa scrierilor de tocit seîntâmplă miracolul de a realiza că.... poţiface altceva. Cu totul altceva. Că nu-iniciodată neapărat să te conformezitiparelor de adolescent jemanfişist şihaifaivist, dimpotrivă.

Am demonstrat-o noi, cu revistanoastră.

serviciul demesaje scurte

Redacţia

...inbox

Nelinişte. emoţie. o sală de teatru,o atmosferă încărcată: „Hei, cineva spune discursul?“. „Nu, nu văuitaţi la mine!“. „uitaţi-vă la minedacă vreţi să ne facem de ruşine!“.„Ce? Le zic că am băut Actimel,ajunge, nu?“. Apoi:

Cineva, acolo sus, ne citeşte...

Care este cea maiamuzantă ştire pecare ai auzit-o despre(în) liceu?

Zor de zeamă: cele mai amuzante ştiri aufost cele referitoare la bombele amplasateîn sala de sport.Freya: da, a fost o ştire tare. Acum, emoda cu ieşitul din şcoală, mi se pareabsurd să ne interzică să mergem în piaţă.Ce imagine a fost cu tanti care vindecovrigi, nevoită să vină până la gardulliceului, să-i strecoare printre gratii, ca laînchisoare, să nu murim de foame...Pykacsiu: a fost ceva trecător, totuşi, săînţelegem că se renovează piaţa, ce mai...După mine, cea mai amuzantă fază a fostaceea când o anumită profă iubitoare deanimale i-a cumpărat căţeluşului liceuluio zgardă , iar domnul şef a călcatstrâmb... peste căţeluş. Vai, vai... Ceghinion...Bretonik: tot căţeluşul a suferit... Ceea ceţin eu minte a fost data de 1 aprilie, cândclasa a IX-a A din vremea aceea s-ahotărât să ia o „gură de aer“. Au scosbăncile cu catedră cu tot în faţa clădirii,pe iarbă. Vă imaginaţi ce surpriză pecapul profesorilor, când au văzut clasa la„iarbă verde“...fluturash: nu îmi amintesc prea multedin ce aţi povestit acum, dar m-a amuzat,într-o zi, întrebarea unei doamneprofesoare: „ Voi mi-aţi aruncat apă încap sau XI e-ul?“ Întrebarea fusese pusăcu atâta inocenţă...Cireşica: şi eu îmi amintesc tot desprefaze cu profesorii... o doamnă profesoarăa venit să-şi ţină ora la clasa a XII-a, careavea sala la etajul I, dintotdeauna. Dar,doamna a uitat amplasamentul sălii (deşipredase nenumărate ore acolo), a urcat laetajul doi, unde credea dânsa că e sala declasă, a găsit respectiva încăpere cu lacăt(cine ştie unde or fi fost elevii de acolo...)şi nervoasă a mers la direcţiune să seplângă că elevii au fugit...Cuchi: beton! Da, aşa ştiri să tot auzi. Nute mai plictiseşti niciodată şi vii cu multdrag la şcoală. Ar trebui să se impună,prin regulamentul şcolii, să fim „obligaţi“să auzim asemenea ştiri mereu.

anul I, nr. 3, decembrie 2008

4

Numărulelevilorparticipanţi

a fost peste măsuraaşteptărilor. Peste300 de iubitori aimatematicii dinjudeţul satu Mare,de la clasa a V-apână la clasa a XII-a, s-au luat laîntrecere pentru adescurca dificileleprobleme propuse.Comisia de corectori a fost formată dinprofesori veniţi din toate colţurile

judeţului, iar din comisia desupraveghere au făcut parte domniiprofesori ai Liceului Teoretic, de latoate specialităţile. Printre invitaţii careau luat cuvântul, în debutul concursului,se numără doamna doctor Petkes şidomnul primar. Acesta a subliniatimportanţa organizării unor astfel deîntreceri şi a promis că va ajutafinanciar câştigătorii. Laureaţii Liceului

Teoretic au fost:Locul I: KerekesZsolt, clasa a XII-a;Locul II: BarthBalasz, clasa a IX-a;

Locul II:fischer erika, clasaa X-a; Locul III:Mentes Bernadett,clasa a IX-a;

A existat şi unnumăr semnificativde menţiuni.Informaţiile se

găsesc la domnii profesori dematematică. felicitări tuturor!

Ştirile fierbinţi...

reţeauaelectricăveche a

fost înlocuită,deoarece ne punea viaţa în pericol.Cele mai „ajustate“ au fost însălaboratoarele de info: au primit reţeaelectrică nouă, fiecare calculator arealimentare proprie, au fost tencuite,zugrăvite, vopsite, mobilate şi dotatecu un set de 25 de calculatoare + server

de mare putere. Aceste dotări au fostrealizate cu ajutorul ministerului.

Pentru a fi în pas cu alţii, toatelaboratoarele vor aveavideoproiectoare, montarea unora aînceput deja.

Au început, de asemenea, lucrărilede amenajare a sălilor de clasă(zugrăvit şi, în unele cazuri,raşchetare).

P u ş i l a c u r e n tÎn acest nou an şcolar, în LTC, aufost făcute unele îmbunătăţirimenite să ne sporească apetitulpentru învăţat.

Concursmemorial

Şi anul acesta, catedra dematematică a organizat

concursul de matematică înmemoria domnului profesor

Petkes Gergely.

omanifestare culturală cucaracter comemorativ,dedicată poeţilor Vasile

Grigore Latiş şi George Boitor, a fost pusă înscenă de domnulAdrian Ţineghe, carea lansat volumeleintitulate Execiţiuspiritual cu VasileGrigore Latiş şiGeorge Boitor înordinea comunistă avremii. Cei prezenţi auasistat şi la un scurt

recital de poezie. Cărţile lui Adrian Ţineghe aufost apreciate şi comentate de invitaţi renumiţiprecum Cornel Munteanu. Dânsul a precizatcă este o carte care, prin comentariilefilozofice, desluşeşte natura creaţiilor celor doipoeţi. Printre invitaţi s-au mai numărat şiconferenţiarul universitar dr. florian roatiş şiscriitorul Ştefan Haiduc. După prezentareasubiectelor cărţilor a urmat o dezbatere de ooră despre cele două volume.

Exerciţii de lectură

Dacă ne referim strict la Careiriscăm să descoperim o mass-medie dezamăgitoare, cu un

singur ziar local. Dar la nivel de şcoligenerale şi licee, avem surpriza săregăsim trei reviste ale elevilor.

revista şcolară nu este doar o

reprezentare a valorilor morale şieducaţionale ale şcolii. Calitatea ei nudepinde nici de renumele şcolii şi nicide aerele anumitor persoane sus-puse.revista şcolară este sau ar trebui să fiereVIsTA eLeVILor, poate singurulrefugiu al intelectului imatur fugărit deatâtea probleme frivole.

o instituţie în care glasul opinieipublice nu este nici măcar ascultat,darămite publicat, este apanajul unuisistem politic socialist, unde toatepărerile omului sunt dinainte stabilite.salutăm astfel „democratizarea“ Şcoliicu clasele I-VIII Vasile Lucaciu şi aColegiului Tehnic Iuliu Maniu. „scamăde zare“ şi „Vocea şcolii“ se alătură„forumului LTC“, sfidând conştiinţacareiană genuină, care alege să secomplacă în indiferenţa cotidiană.

„scamă de zare“ este o explozie deculoare. o revistă la primul număr careexplorează lumea prin articolelepilduitoare (poate prea pilduitoare) aledoamnelor învăţătoare şi prin articolelemai mult decât captivante ale elevilor.o revistucă de buzunar, care meritărăsfoită măcar pentru imaginaţiacopiilor, dacă nu pentru pozele şidesenele care îţi iau ochii priningenuitate şi bucurie a culorii. Demnăde remarcat este şi concepţia graficăremarcabilă a revistei.

„Vocea şcolii“ a ajuns la numărul3… sau 2… sau 1? Nu se înţelege clar,oricum, e îmbucurător faptul că aapărut încă o revistă de opinie şi cu

viziune grafică în limitele standardelorbunului-gust.

onorant pentru „forum LTC“ estefaptul că redacţia de la Colegiul Tehnicne consideră etalon şi aleg să semăsoare după standardele impuse denoi, aşa cum deduc din editorial.Competiţia e bine venită. ea presupuneomologarea valorii fiecăruia. Apreciemarticolele despre efectele muziciiasupra vieţii adolescenţilor, desprecomunicarea inter-sexe, despre paralelaîntre sistemul educaţional comunist şicel actual.

Totuşi, nu pot trece cu vedereafaptul că unele articolele sunt dificil deurmărit, fie din cauza, poate, a lipseiunei tuşe de originalitate, pe alocuri,fie din cauza unor greşeli gramaticalesau a unor greşeli de logică sintacticăde genul anacolutului, care nu-şi aulocul într-o revistă cu pretenţii.Totodată, marca originalităţii pare cănu se regăseşte nici în întregulconcepţiei grafice. unele pagini par undeja-vu din punct de vedere grafic. Ţintotuşi să evidenţiez un aspect foarteimportant în cazul revistei „Voceaşcolii“ a Colegiului Tehnic: finanţareaproprie. Ar trebui să dea de gândit şialtora. Această finanţare a făcutposibilă tipărirea în condiţii bune:

culoare, hârtie de calitate. forma econform standardelor. Poate fondullasă de dorit…

sperăm ca cele trei reviste săsupravieţuiască încă de un număr şi săducă mai departe ambiţia şi „nebunia“adolescenţilor de a se exprima şi prinscris.

Avem câţiva profesori noi,cărora le urăm un căldurosbun-venit: Vincze Annamariala catedra de engleză, Pal Anita

la catedra de biologie, Hegyesi Judit lainformatică, Lucian Madai la istorie, iar laclubul sportiv, Gindele Gergo şi MariusBotan.

Pentru ca elevii să fie informaţiasupra concursurilor,proiectelor şi hotărârilor din

consiliul elevilor, al cărui preşedinte esteanul acesta domnişoara Diana Pralea dinclasa a X-a e, s-au achiziţionat douăpanouri, info-educativ şi info-european.

Şi cum este obiceiul…, toamnase numără bobocii…, LTC şi-aales bobocii Miss şi Mister, eisunt roxana Vădan din a IX-a

e şi George Negrean din a IX-a A.

Am avut câştigători şi la ediţia38 a Cupei 25 octombrie laatletism, organizată de domniiprofesori Ioan Mărneanu şi

florin Turcu. La aruncarea greutăţii loculîntâi a fost ocupat de Anca Ciocotişan dinclasa a IX-a A.

Liceul Teoretic nu şi-a„achiziţionat“ un alt căţeluş desuflet. Poate amintirea morţiipremature a celebrului sanika

e încă vie în mintea noastră.

În acest an şcolar, intrareaelevilor în incinta liceului seface pe baza carnetului de elev,renunţându-se aşadar la

controversatele ecusoane.

regulamentul şcolii a rămas lafel de sever, chiar mai mult, s-a„îmbogăţit“ cu noi reguli

privind securitatea elevilor în liceu şicomportamentul acestora în pauze şi la ore.

anul I, nr. 3, decembrie 2008

5...ale ultimelor luni

Flash

ştiriculeseşiredactate

deA

ndradaD

eacşiSebastian

Şuta

revistarevistelor

Complexitatea culturală aunei comunităţi reiese şidin diversitatea şi numărulmijloacelor de exprimare.

Radu Ţenter

Nu-i dejoacă... e pe bune!

anul I, nr. 3, decembrie 2008

6 Junghiuri...

s-au achiziţionat cărţi în limbaromână şi maghiară, avempanouri de baschet tare

şmechere, s-au alocat fonduri pentruCss (şi ne-am făcut cu un aspiratorpentru saltele. Ca să nu mai facă lumeaalergie la praf când dă bacu’ laeducaţie. Pe bune!), aşa, mobilierul celsolemn de la informatică şi dincelelalte laboratoare e nou, s-ainaugurat sala de protocol şi centrul dedocumentare... (să iau şi o gură de

aer!), reţeaua electrică e nouă, s-a redusastfel şi consumul de energie. Ceva maiinteresant: cele cinci videoproiectoareşi ecranele interactive din laboratoarelede bio, info, fiz. Trageţi profesorii demânecă să vi le arate J. La fel, nouastaţie de amplificare aşteaptă undele debas să ne bubuie în urechi.

Şi ce se anunţă pe viitor (pregătiţi-vă, cuvinte mari, luaţi DeX-ul):reabilitarea termică (schimbarea uşilorşi geamurilor exterioare şi interioare şireînnoirea instalaţiei de încălzireinterioară). Asta va însemna o clădired’aia cu termopane, termopane!... Maideparte: (fiţi atenţi!) furnizarea cuenergie se planifică a se face cu... ahm,ahm, celule fotovoltaice (nişte chestiicare preiau energia de la soare şi otransformă în energie electrică).

Personal, mi se pare o idee tare bună,precis realizabilă, că altfel nu ar fi fostluată în considerare de către alteţelesale directoriale, şi foarte îndrăzneaţă.Ce urmează: se va face un studiu defezabilitate premergătoare construiriiunei anexe a clădirii, cu şase săli declasă şi o sală festivă. Şi încă cevanecesar: domnii directori vor sădemareze reparaţii la acoperişul sălii desport. Deocamdată, când plouă,devenim melancolici, fiindcă auzimmateria plângând bacovian în sala desport (da, s-a infiltrat apa prin perete):pic, pic, pic...

Gata prezentarea. Intenţiile suntserioase. fondurile există. Liceul arenevoie. Directorii fac. „Ca în niciun altmandat al vreunui director al LiceuluiTeoretic“, zice un profesor. Ai noştribravi conducători nu respectă tradiţiaromânească – de a trona fără să laseceva bun în urmă...

formula de final: Vă mulţumim!Aplauze! Şi va urma...

Denisa Trif

Să facem o recapitulare

Ce înţelegem prin investiţiilecare s-au făcut în LiceulTeoretic anul trecut? Pe scurt,fără introduceri pompoase:

De ce crezi că uniielevi nu păstreazăcurăţenia în clasă?

Petrică: deoarece, din lene, nu se potdeplasa până la coşul de gunoi, aruncândgunoiul din bănci, pe lângă coşul de gunoi.Ionică: elevii nu aruncă gunoiul strâns înbancă pentru că le este lene, ci deoarece nuau bun-simţ.Pisicuţă: sunt dezordonaţi şi nu-iinteresează unde aruncă mizeria.Mireluca: nu îi interesează ce este în jurullor, dacă este murdar sau curat.Feri1: lipsa celor şapte ani de acasă!Feri2: nu-i interesează curăţenia din jurullor.Feri3: sunt leneşi şi nu au chef să se ridicedin bancă; se cred şefi.Feri4: lipsa celor şapte ani de acasă.Fery: lipsa celor 7 ani de acasă, lumea dinjur care îi inspiră şi pentru că suntdezordonaţi.Vrăbiuţă: pentru că lor li se pare distractiv.GICĂ: deoarece sunt leneşi şi dezordonaţişi nepăsători faţă de mediul în care trăiesc.Ciupercuţă: de şmecheri, de inculţi.Consideră coşul de gunoi un obiectinexistent, cât timp există restul clasei...PALI: de-acord cu Ciupercuţă, Gică şiVrăbiuţă.Mimi: poate acelaşi lucru îl văd şi acasă(dezordine).Ferike: deoarece nu li se spune nimic dacăfac rău şi oricum nu ei vor curăţa..., artrebui pedepsiţi şi se vor schimba.LACI-14: părerea mea e că lor le e lene sămeargă până la coşul de gunoi şi mai uşor esă-l pună după calorifer sau pe geam afară:P.Beelzebub: păi motive nu prea ar fi..., toţisuntem dominaţi de lene, toţi cumpărămtoate bip, bip şi toţi bem „ceai“..., în fine,las’ că doamnele de serviciu îmi iau mizeriade după calorifer... şi îmi e destulă curăţeniade acasă.Mandalay: ooo, bravo, felicitări,beelzebub. Pus-ai tu punctul pe „i“.„suntem“, „cumpărăm“, verbe la persoana I.Toţi ne batem joc de parchetul proaspăt şide caloriferele virgine de dimineaţă. Pentrucă... intervine lenea, pentru că ne place săaruncăm la coş (da’ ne iese pe lângă...).etc.

hodoronc-hodoronc, zdronca-zdronca, si clopoţeii...

anul I, nr. 3, decembrie 2008

7...de abordare

fiindcă ţi se pareplictisitor. fiindcă nu e vorbadespre maşini sau modă, despre

ultima versiune a Photoshop-ului,despre ce modele de ochelari au maiapărut, despre cum să-ţi editezi mai„fain“ pozele pentru hi5 etc., etc.

Pentru că acesta e exemplul din faţata. Pentru că lenea nu vine de la noi,vine şi de la cei care stau în faţanoastră. Vine şi de la cei care stau înfaţa celor care stau în faţa noastrăş.a.m.d. Cică „materia e de vină şi cănu prezintă niciun interes, nu îi ajută cunimic. Că metodele de predare suntînvechite“.

Cât de multe se poate scrie despresubiectul ăsta! e într-adevăr oproblemă. Profesorii îmi spun să criticmateria. foarte bine: materia nu neajută în cea mai mare parte, fiindcă lanoi, când ne referim la învăţat, nereferim la memorat. Nu dedus, cercetat,gândit. Ăsta e unul dintre adevărurile lacare am aderat şi noi, şi profesorii.Avem nevoie de laboratoare în care săspargem lucruri şi să iasă fum, în caresă ne scârbim de vietăţi în formol, în

care să învăţăm puţină realitate,practică, nu doar teorie. o, da!

educaţia fizică şi informaticaar trebui adorate! În rest, să-

mi zică un domn profesorde fizică de unde să ştiu

(practic!) modalitateaprin care se

leagă douăcircuite în

serie.Dacă

fac

fizică,ar

trebuisă ştiu

asta, nu să-mi întreb prietenii saupărinţii. Dacă fac biologie, ar trebui săştiu de ce sau de la ce îmi ies mie maimulte coşuri pe faţă decât colegilor.Dacă fac istorie, filosofie, geografie,religie, logică etc. ar trebui să fiu maideştept puţin când ies în lume, nuneapărat când mă scoate un nene sau otanti la tablă. sau când dau un test.Dacă merg la şcoală, ar trebui să ştiu lace sunt eu cel mai bun, ce-mi place săfac şi cam cu ce o să contribui eu însocietate când o să fiu maaare!

sau mă scuzaţi... Liceele Teoretice

ar trebui să înveţe doar teorie? (teorie =memorare, amintesc). Aşa o fi!

De data asta am criticat modul încare se predă materia. Materia e făcutăde înaltele capete de la Minister.Ministerul e ales de popor. Cei carecandidează la funcţii de conducere înstat sunt desconsideraţi. Şi îi vedem latelevizor în fiecare zi. Ştim ce pot (saumai degrabă ce nu pot). De ce ne maimirăm?

Gata, m-am săturat. Aş putea umpleziarul. Confraţi de suferinţă, exersaţi-vă memoria dacă vă interesează şcoala!Dacă ba, căutaţi de vă motivaţiabsenţele măcar. În orice caz, e un cerc

vicios în care noi ne avem partea ceamai importantă. Da‘ ce-i important?Noi avem telefoane, avem messenger,avem hi5, avem iubiţi, avem tot timpulliber din lume în care să chefuim, săfumăm şi să bem, să dăm ocol acestorstrăzi epuizate, dar inepuizabile aremicului oraş, avem avem jocuri pecalculator, avem cărţi cu droguri,prostituţie, incest, iubire, avem emo,avem pitzi... să ne plătească cineva, cănoi le ştim pe toate astea când vom fimari!

Denisa Trif

Dă-i si dă-i, si luptă,neicusorule...

foto

: O

ana

Ţen

ter

Noi, elevii, neplângem toată ziuacă avem de învăţat.Că mama nune cumpărănu ştiu ceşmecherie,dacă nuluăm 10 labio. Că nuînţelegem lafizică şi nici lafilosofie. Şi oconcluzie la toateacestea, nu vomînvăţa. Bun, şi atuncicare-i motivul pentrucare nu înveţi laromână, materie debac? sau lamatematică, de cenu-ţi faci tema?

cari

catu

ră d

e A

nam

aria

Cri

şan

Aşteptând să devenim băieţei adevăraţi...

anul I, nr. 3, decembrie 2008

8 Inter...

Sebastian Şuta

Minibiografia CooLturală

Arta „oarbă“Sau lumea văzută cu ochii dinlăuntru

Zâmbeşte!Am venit să te văd, Pentru ultima oară.Trăieşte!Şi răsfaţă-te cum numaio dată în viaţă poţi s-o faci.Pluteşte!Asemenea unui fulg de nea.Şi...Zbori! Ca nimeni să nu te mai poată avea.În afară de mine. &

un

dese

n de

Ale

x Ju

rj

A s c u l t ă - m ăun poem de Claudia Oşan

stropii de apă din pahar şi cele maibune culori din lume nu m-ar ajutasă realizez nici măcar o pictură

naivă. recunosc, sunt antitalent la pictat.Pictura mă atrage în măsura în care potsă creez poveşti pe marginea înfăţişăriipe care încerc să o dezleg. Arta în sinemă sensibilizează atâta timp cât şi celcare o produce e artă. fiecare om e opoveste. esref, însă, e cea mai frumoasăpoveste pe care am întâlnit-o în sferapicturii. În primul rând, pentru că a trăitîn condiţii precare de sănătate, fără ochi(din cauza unei mutaţii genetice), şi în aldoilea rând, lipsit de vedere, realizeazăadevărate monumente de inspiraţie, prinarta plastică.

De origine turcă, Esref Armagan (penumele său întreg), uimeşte lumea

desenatorilor consacraţi din mai multepuncte de vedere: are o viziune reală şiclară asupra spaţiului, viziune despre care

se ştie că o poţi avea doar dacă vezi,foloseşte culorile cu cea mai marechibzuinţă posibilă, alcătuind un joc denuanţe copleşitor. esref, nu numai că lapeste cei 60 de ani are puterea să mailucreze, dar abia acum începe săuimească şi să dea peste cap ştiinţa.

Cei de la universitatea din Toronto audemonstrat că esref nu e o legendă, ciun adevăr uluitor, palpabil. A fost supusla un test dificil: scanarea creierului. Înurma acestui experiment, rezultatele auconstatat că părţile creierului care seocupă cu vederea sunt active în cazul lui,în momentul în care acesta începe sădeseneze. Această constatare relevă, dinpunct de vedere psihologic, că viziuneaînseamnă puterea fiecăruia de a percepespaţiul având la bază, ciudat, chiar lipsavederii.

Dar noi îl admirăm cu ochii. Arta luie „oarbă“. Dar cât de semnificativă! Defrumoasă...

esref Armagan

esref Armagan, Ochiul minţii

Care crezi că este motivulpentru care elevilor nu leplace să citească?

JAWS: îţi provoacă somn!Şuvitză: sau pentru că sunt hiperactivi, nuau destulă răbdare şi pe deasupra îi doare înposterior de tot ce ţine de culturalizare.Dimitriu: pentru că unii e foarte dăştepţi şile place să fie aşa. Într-un cuvânt, de mere.Anonim: din moment ce cartea aminteştefiecăruia dintre noi de şcoală (undemajoritatea elevilor nu vin cu plăcere) arputea fi un motiv pentru care elevii nucitesc...D-zeu: aveţi dreptate, şi eu zic că din cauzadezinteresului pentru cultură, care esteînlocuită de alte lucruri mai „interesante“,cum ar fi Mess şi altele.Beltiug: măi, nu e „cool“. În plus, mulţinici nu au încercat.Băiat D&G Stylat: există reDTuBe şi,într-o eră a televizorului şi a internetului,tentaţiile de relaxare encefalică ne bântuiepretutindeni.Mnzoo: dragii mei, eu zic că lumea a„evoluat“ oarecum, sunt mult mai multealte ocupaţii care ajută la trecerea timpului.Şi dacă ai ajuns cu o carte în mână,calculatorul, TV-ul sau sunetul de dincolode fereastră nu te lasă.2san: deoarece nu mai este la modă săciteşti sau nimeni nu mai este interesat decitit, doar dacă este obligat sau forţat. Deexemplu, nimeni nu mai citeşte o operăliterară pentru ora de română, deoareceexistă fel şi fel de comentarii. Internetul fiecu noi!Nimeni: suntem dependenţi de internet, decele mai noi tehnologii. Încercăm să avemtotul cât mai simplu şi mai eficient. Nuavem timp pentru alte lucruri „mărunte“...Anonim: eu consider că elevilor nu le placesă citească, deoarece ei aleg calea uşoară dea găsi informaţii, şi anume internetul. Mandalay: chestia cu netul e valabilă. Defapt, diferenţa dintre efortul de a sta pe net,de a te uita la TV sau de a vorbi la telefonşi cel de a citi... Ăsta e unul dintre motive.Geniul: de ce nu citim? Cred că suntemcam superficiali. Din cauze familiale,şcolare etc. Ideea e că ne e bine aşa.

sex, Drugs and rock & roll Te-ai simţit şi tu vreodată unratat? Da? Presupun că nu emare lucru; tuturor ni se

întâmplăcâteodată: şimie, şi ţie, şi

tipei ăleia din colţ,şi tipului de lângă…, în

fine, e ceva normal. Dar cesimţi atunci, în momentul ăla în

care ţi se stinge..., nu, nu... ţi sesparge becul?

sigur, ştii cum e să-ţi fugăpământul de sub picioare în timp cepriveşti cu o mutră imbecilă cumtotul se prăbuşeşte în jur.Când totul pare săcomploteze împotriva ta:până şi versurilemelodiilor saupoeziilor au altînţeles, care tearată obraznic petine cu degetul.Ştii cum e săameţeşti dela atâta

pelin, dela atâta

dezgust de tine,de lume..., ştii şi

totuşi, când serepetă, ghidat parcă de

un ceas cu limbiblestemate, nimic nu-şi

pierde din amploare:mirosul de rânced îţi

infestează sinusurile la fel ca primadată.

sigur ştii că te vor consola, că tevor sfătui, că îţi vor spune... Şi totuşi,parcă tu şi cu şarpele rece închis întine, voi doi în cămaşa de forţă cu unnod ce l-ar face pe cel din Gordius săplângă de ruşine, parcă numai voitrebuie să fiţi. Ca un executat care-şisavurează ultimele clipe atârnat înştreang cu o satisfacţie mai maredecât au putut vreodată să-i oferefemeile, băutura sau crima. Ştii,sigur... sau poate că nu.

Trebuie sa plângi? Trebuie sazâmbeşti tâmp şi să mergi maideparte? să te pierzi în prostiicotidiene? Trebuie oare să cauţi şi săstârpeşti viermii ce-ţi colcăie prinrănile deschise? Cine poate să ştie?eL? să te întorci spre eL?

Şi mai ales, te ajută să scrii un

anul I, nr. 3, decembrie 2008

9...texte

Radu Ţenter

Radu

Ţenter

Atitudine teatrală...

Rat

at d

e oc

azie

Confesiunilit›

fesTIVALuL INTerNAŢIoNALDe TeATru PeNTrusTuDeNŢI, editia a II-a. Da, ştiu

că sună mai bine SPOT.Copilul de suflet al lui Paul sarvadi,

sPoT a avut anul acesta în program 8spectacole, 4 universităţi (Craiova, Cluj,Târgu-Mureş, Novi sad – exotic, nu?) +G.e.T.A. şi mulţi, mulţi studenţi.

senzaţia pe care am avut-o înmijlocul viitorilor artisti a fost căsunt singurul inadaptat într-o marede rebeli,eu cufularul meucuminte şi cubiletul în mână.În rest, fum, bere,gălăgie, fum,interjecţii, fum,câteva feţe cunoscuteşi fum.

Mărturisesc sincer cănu am fost decât la 3 puneriîn scenă. De fapt, la 2 jumătate’,şi alea extra-careiene, pentru că despreE-uri s-a mai vorbit şi nu ne-am dori orepetiţie. În fine, sâmbăta am avut(ne)plăcerea să-i văd pe studenţii dinanul I de la Craiova, adică 7 adolescenţicare au bătut drumul de câteva ori de lacămin la universitate în celeaproximativ 3 luni de şcoală.. Douăscenarii mult prea îndrăzneţe, Moromeţiilui Marin Preda şi Reconstituirea luiHoria Pătraşcu. Dacă m-aş încumeta, oinsultă la adresa lui stere Gulea şiLucian Pintilie. Jocul actorilor, laîntâmplare, ca după două beţii crunte,punerea în scenă ca şi inexistentă, pertotal, un fiasco de o jumătate de oră.

Duminică m-am încumentat să măduc la o comedia dell arte a la Cluj,Elogiul Macabrelei cea descheiată latoţi nasturii. De fapt, o tipică varză a laCluj. Actori care şi-au dat silinţa, darscenariul „colectiv“ a fost mult prea

banal, fără idei. Multe personaje, preamulte poate, cu dialoguri urlate pe totparcursul piesei. Desigur, au fostprezente şi deja obişnuitele trivialităţifără cel mai mic strop de comic. Pânăuna alta, un spectacol demn deurmătoarea stagiune a circului. Totuşi,îmi fac mea culpa şi recunosc că nu suntchiar un cronicar model: am plecat…nu, fugit acasă în pauză (ruşine mie).

seara zilei de duminică m-a prinstârându-mi picioarele cu târşă spre

teatru. Aveau ultimul show cei dinTârgu Mureş. Mă aşez în

acelaşi loc din fiece seara şiaştept pleoscăind tacticos.

Dar…, supriză! o piesăcu un scenariu foarteinteresant, cu actoricare şi-au luat foarteîn serios rolul şi opunere în scenă pemăsură: Oameniicavernelor, de

William saroyan.un text îndrăzneţ

despre condiţiateatrului şi a artei în

general, dar mai alesdespre poziţia artistului

într-o lume în continuădegradare. remarcabilă

prestaţia studenţilor din anul III dinTârgu- Mureş, care au reuşit să ducă lacapăt o piesă pretenţioasă. Au redatpersonaje credibile, cu probleme,îmbinând într-un mod cât se poate denatural dialogul cu monologul. Dar ceeace a subliniat, în mod fericit, firulnarativ şi jocul actorilor a fost muzicahipnotizantă. s-au punctat foarte bine,astfel, trecerile de la o scenă la alta,unele stări ale personajelor, precum şimomentele cheie ale piesei. una pestealta, un spectacol mai mult decâtagreabil pentru tânărul şineexperimentatul critic de teatru dinmine. felicitări, aşadar!

Mulţumesc Casei de Cultură şi luiPaul sarvadi că au continuat şi anulacesta festivalul. Deşi calitatea unorpiese este, pe alocuri, îndoielnică, e binecă se întâmplă ceva aici...

Comedia Macabrelei cea descheiată

lato

ţina

stur

ii

Nu, nu e un articol despremonologul obsedant al luiEric Bogosian, ci despreimpresia generală pe care mi-a lăsat-o SPOT 2, adică ...

Menestrelul

Începutul carierei muzicale„Cariera mea este bogată, am activat în maimulte domenii muzicale. În primul rând,vreau să spun că sunt din Târgu-Mureş. Amfăcut vioară la şcoala de muzică până înclasa a opta, apoi liceul l-am terminat laprofilul matematică-fizică, dar dupăbacalaureat m-am întors la muzică. În timpce studiam în cadrul Institutului Pedagogicdin Târgu-Mureş, am activat în mai multetrupe de pop-rock. Am înfiinţat o formaţie,alături de colegii mei, numită Humming-Top şi în limba maghiară Bugocsiga(titirez), între anii 1971 - 1974.stilul formaţiei era folk-rock, cu influenţefolclorice, echivalent oarecum cu celabordat de Phoenix, care, după părereamea, au fost net superiori. Am înregistrat cuformaţia aproximativ douăzeci de piese,care s-au putut asculta la radio, deci potspune că am ajuns destul de cunoscuţi.“

Castelanii„După terminarea facultăţii, am ajuns laCarei. Mi-am desfăşurat activitateamuzicală la Castelanii, întâi în calitate dechitarist, apoi ca basist. Până în anul 1983,au existat Castelanii propriu-zişi, adicăacea formaţie de estradă care susţineaprograme, concerteindividuale cumomentecoregrafice, cusolişti etc. şi cugrupuri desuflători încare, pe lângăsaxofonişti,aveaminvitaţide la

filarmonica dinsatu Mare:trompetişti,trombonişti. eraureprezentaţii denivel înalt.Bineînţeles, amcolaborat şi cuformaţii de tineret:Castelanii seniori(1975 - 1983) şiCastelanii juniori(1984 - 1991). Mi-aapărut câte o compoziţie pe LP-ulCastelanii mici şi pe CD-ul Castelanii 40;una din compoziţiile mele a câştigat marelepremiu la Festivalul SICULUS 90.

Iedera...„Cunoscând mai multe instrumente, amintrat în formaţia lui Dumitru Iederan, careera un taraf ca al radioteleviziunii, cumuzicanţi din oraş care majoritatea erauexcelenţi, nişte virtuozi deosebiţi, dar eicunoşteau bine muzica de consumaţiepublică şi nu folclor autentic. DomnulMitică Iederan a trebuit să facă ceva ca săpună în valoare stilul codrenesc, cel maiapropiat ca stil folcloric de oraşul Carei şicare, în mod practic, se poate pune pescenă. Nu este chiar folclor local, dar estedin judeţ şi sunt foarte mulţi oameni care seleagă, etnografic, de această zonă. Deci nusomeş, nu oaş, ci Codru a devenit limbajulde expresie în condiţiile orăşeneşti.Cântând la instrumentele specifice şi zoneiCodrului, precum contra sau braciul cu treicorzi, am intrat în acest taraf.Totuşi, această formaţie nu s-a putut

menţine în timp, dincauza numărului

mare decomponenţi.Astfel, amajuns la o

formulă redusă,taraful Iedera, cu

care încă în anii ’80am reuşit să susţinemconcerte în ţară şi în

străinătate, ceea ce eramare lucru. În occident

am fost în elveţia şifranţa, deci Geneva şiParis, unde am participatla festivaluri şi la Zilele

Muzicii româneşti. Apoi, din ’90, s-au lansat şi

formaţiile foştilor elevi ai luiIederan. Înfiinţând şi ei

formaţii independente, cântau înmulte locuri, având succes. Astfel căs-a creat o şcoală întocmai ca şi cea aCastelanilor.“

Corul şvabilor „Între anii ’80 - ’89, am dirijat corulşvabilor. La iniţiativa a doi profesorişvabi veniţi din Banat şi a unui domnde la cinematograf, s-a înfiinţat uncerc cultural specific şvăbesc unde sefăceau dansuri populare germane,scenete, recitări şi un cor. Această

formaţie organiza anual balul şvabilor, aadus orchestră din Banat, de lângăTimişoara, iar eu conduceam corul încadrul acestui proiect. Pe lângă participărila baluri şi la festivaluri, am ajuns în foartemulte sate în care locuiau şvabi. Astfel, am ajuns să cunosc folclorul lor.este ceva deosebit de frumos şi foartebogat, însă nu e cunoscut. În ’91 şi în ’92am mers de trei ori în Germania cu unrepertoriu care includea melodii şvăbeşti şiam participat şi la un festival însemnat.Pentru acest program de folclor şvăbesc dinzona sătmarului am folosit alteinstrumente: chitară, acordeon, contrabas,câteva fluiere şi bineînţeles, partea vocală.Cu acest repertoriu, am realizat primulCompact Disc scos de un grup careian.“

CollegiumÎn final, mi-a mărturisit că alegerea luifinală a fost ceea ce noi numim „muzicăveche“, muzica preclasică, a renaşterii, aBarocului, pe care o exploatează cufervoare împreună cu ceilalţi membri aiformaţiei Collegium. Cunoscând un numărimpresionant de câteva mii de melodii şifiind în posesia a numeroase instrumentespecifice acelei perioade, nu se poate să nucreeze o muzică bine lucrată, autentică,sublimă. este de la sine înţeles că efortuldepus în descoperirea, cunoaşterea şiasimilarea acestor melodii este imens, darpasiunea îl transformă în plăcere. Iarrăsplata nu se cere, se primeşte cuîndestulare.Întrebându-l, curioasă, cum se simte înpostura de personalitate reprezentativă aCareiului, domnul Deak endre mi-arăspuns modest şi limpede: „eu vin laserviciu în fiecare zi, am repetiţiileperiodice cu formaţia, eu îmi fac treaba purşi simplu. sunt un om normal.“ Nu mai enimic de spus, ci de ascultat...

Denisa Trif

Pe domnull-am întâlnit la Casa deCultură. Nu cred să existecareian care n-a auzit dedânsul. Sau cel puţin deformaţia Collegium. Totuşi, oscurtă prezentare mi se pareindispensabilă: Deak Endredin Carei este creatorul şimentorul formaţiei demuzică veche Collegium, unadintre coordonatele artisticeale orăşelului, alături deCastelanii, Codru, Iedera ş.a.care au străpuns graniţaCareiului prin prestaţiilemuzicale autentice, decalitate.

10

anul I, nr. 3, decembrie 2008

Oameni...Sunetul liniştitor al lăutei, împletit cu

armoniile izvorâte din glasuri limpezi învăluiedulce încăperea şi te poartă în alte epoci, maivechi, neprihănite. Şi ai putea chiar să închiziochii: în straie de bal, la o curte domnească,

dănţuieşti fermecat de muzica trubadurilor,încântare pură.

D e a k E n d r e

P R E S C U R A - P â i n e a s f â n t ă l a r o m â n i

Dihotomia sacru-profan s-aconstituit într-o axă de bază areligiei, care a opus practicilor

păgâne, ritualuri creştine. Tradiţiilepoporului român au luat naştere dinîmpletirea obiceiurilor populare curitualurile creştine. un exempluedificator este modul în care se faceprescura, în satul Portiţa, din judeţulsatu Mare.

Pâinea însoţeşte, sub diferite forme,toate momentele importante din viaţaomului, naşterea, nunta şi trecerea înnefiinţă. În cadrul Bisericii răsăritene,

pâinea, sub forma prescurii, devineelementul fundamental al Liturghiei.Prescura se face în gospodăriile ţăranilorromâni conform unor tradiţii păstrateîn memoria sătenilor, respectându-se, concomitent şi normele cerute detipicul bisericesc.

În fiecare zide

duminică sau sărbătoarereligioasă, câte o familiedin sat are obligaţiamorală stabilită de regulinescrise de convieţuire săducă la biserică opereche de prescuride rând. Nu oricefemeie poate faceprescură, ci doaraceea care estevăduvă, şi estecurată, adică ajunsă la o vârstă înaintată.femeile care fac prescură nu au voie săceară plată şi nici să refuze pe nimeni.

Ca materii prime se folosesc: făinade grâu de cea mai bună calitate, cernutăîn prealabil, drojdie de bere sau aluat

lăsat de la un copt anterior şi apă debăut. De remarcat e faptul că, înprescură nu se pune sare. Prescura nu

poate fi făcută vinerea, sâmbătadupă ora prânzului, duminica

sau în zile de sărbătoare.Pentru o pereche de prescuri,adică o prescură făcută din optprosfore şi un parastas, din

patru prosfore, se folosesctreisprezece mâini de făină şi drojdiecât o nucă. Ingredientele se frământă

10-15 minute, apoi se acoperă cu unştergar curat şi se lasă la dospit.Aluatul dospit se împarte în bucăţi mai

mici, din care se fac prosforele.Prosforele sunt legate între ele

prin scorzi. În timpul prelucrăriialuatului se rosteşte rugăciuneaTatăl nostru. fiecare bucată se

incizează cu un prescurnicer, unfel de sigiliu dinlemn sau din materialplastic, în formă depiramidă, cu bazapătrată, pe care segăseşte inscripţia: IC,XC, NI, KA, a cărei

semnificaţie este Iisus Hristos învingesau Iisus Hristos biruitorul. Înainte de aîncrusta fiecare prosforă, prescurnicerulse introduce într-un vas curat cu apăsfinţită. Încrustarea se face în formasfintei Cruci, rostindu-se: În numeleTatălui, al fiului şi al sfântului Duh.Prescura se coace în cuptoare decărămidă, încălzite cu bâlii. Cuptoruleste binecuvântat prin semnul sfinteiCruci. Prescurile se duc la biserică într-un ştergar nou.

La Proscomidie preotul scoate dinprescură cu un cuţit numit copie maimulte bucăţele care vor fi aşezate pedisc. Alături se pune potirul cu vin.reeditând Cina cea de Taină, preotul ,cu ajutorul harului divin, transformăbucăţile de prescură în trupul luiHristos, iar vinul, în sângele lui Hristos.

Prescura nu poate fi tăiată, ci doarruptă. singurul care o poate tăia cucopia este preotul.

anul I, nr. 3, decembrie 2008

11

Rareş-Andrei Pop

Motto: Pâinea noastră cea detoate zilele, dă-ne-onouă astăzi…

obiceiurile şi tradiţiilepoporului român sunt de ocomplexitate ieşită dincomun datorită numeroaselorprocese de imixiune socialăce au avut loc pe teritoriulţării noastre. În ciudadificultăţilor socio-politiceîntâmpinate de-a lungulsecolelor de către români,aceştia şi-au păstrat tradiţiileintacte, făcându-le să rezistepână în zilele noastre.

...& tradiţii Simbolistica prescurii la românii din satul Portiţa, judeţul Satu Mare

După o scurtă suferinţă, la vârstade 60 de ani, pe 25 ianuarie s-astins din viaţă Petkes Gergely,

profesor eminent de matematică alLiceului Teoretic din Carei, consilierlocal, curator, colaborator al unorreviste de matematică.

s-a născut la 4 nov. 1946, a absolvitşcoala generală în satul natal, liceul înŞimleul silvaniei, iar în Cluj-Napoca aurmat cursurile universităţii Babeş-Bolyai, facultatea de stiinţe, secţiamatematică. si-a desfăşuratactivitatea didactică înCarei, între 1969-1990 laLiceul Nr.1, iar din 1990 laLiceul Teoretic.

A fost un matematicianşi un pedagog dedicat, auieşit din mâinile sale clasebine pregătite, a „molipsit“mulţi elevi cu dragosteapentru matematică. Ademonstrat prinputerea exempluluipropriu că se potdobândi cunoştinţedoar prinperseverenţă, prinmuncă susţinută şiprin modestie, fiindu-i cunoscuteseveritatea, conştiinciozitatea,meticulozitatea şi forţa prin care-ifascina pe cei din jur.

In cei 38 de ani de profesorat a pusbazele cunoştinţelor de matematică alemultor profesori, ingineri,informaticieni ori economişti; în afaraorelor de curs a pregătit elevi pentru

diverse concursuri, a organizat astfel deconcursuri cu rezultate meritorii, atâtnaţionale, cât şi internaţionale.

La nivelul oraşului, a condusComisia de evaluare a profesorilor dematematică şi, de asemenea, a fost şiprofesor metodist pentru îndrumareacelor mai tineri în ale matematicii. Şi-aîmpărtăşit imensa experienţă şicunoaştere celor interesaţi prinsusţinerea unor prezentări, a unor lecţii

deschise de o reală valoare, prinîndelungi colaborări cu revistede matematică consacrate.

A fost implicat şi în viaţaobştească, atât în domeniulreligios, cât şi în cel social,răspunzând cupromptitudine tuturorsolicitărilor.

Însă în ianuariemoartea l-a răpit prea

repede dintre noi, fărăa-i da răgazul să-şipregătească dis-cipolii pentru exa-menul de bacalau-reat, dar, cu toateacestea, nivelul

matematicii rămâneîn continuare ridicat prin elevii ce i-auurmat, luându-i locul şi păstrândmatematica la aceleaşi standarde ridi-cate.

anul I, nr. 3, decembrie 2008

12 Eternitatea...

ProfesorulIn memoriam Petkes Gergely

Pentru că Liceul Teoretic înseamnă oamenii care îl creează. Pentru cănumele liceului nu lipseşte niciodată de pe podiumuri datorită lor!Pentru că răsuflarea lor este atât de vie, prin valoarea lor ca oamenişi ca dascăli. Pentru că ne amintim de ei acum, când prezenţa loracademică o regăsim doar în amintiri. Pentru că au fost domniiprofesori emil Boldor şi Petkes Gergely... În acest număr al revistei,i-am dedicat două pagini domnului profesor Petkes Gergely iarnumărul viitor va cuprinde mărturii despre domnul profesor emilBoldur. Numele celor doi dascăli au devenit consonante, de-a lungultrecerii timpului, cu recunoştinţa, valoarea, exemplul... (Denisa Trif)

Olosz Ferenc

text preluat din Gazeta matematică, 2februarie, 2007; trad. Alina Iacobuţ

Ce înţelegi prinsintagma „profesor bun“?

Daya: un prof bun este cel cu care sepoate discuta orice, care dă note bune şieste apropiat ca idei faţă de mine şi decolegii mei :D :PDobo: păi... da, ai dreptate :D (daya :P)D!@: dragii mei, eu zic că un „prof bun“îi acela care te ascultă dacă ai cevaprobleme şi e înţelegător din toatepunctele de vedere JsweEty: apoy..., ai dreptate J..., deşi uniinu-s aşa buni... Mă abţin să-i numesc.Sissycatch: când spunem cuvântul „bunprofesor“ ne gândim la un prof degaşcă..., acum bănuiesc că mă întrebaţi lace mă refer când spun „de gaşcă“: săîncerce să ne înţeleagă, să nu fie foarteaspru şi să aibă răbdare... şi desigur săexplice bine... şi cam atât... :PTaBy & Honey: un profesor bun este celcu care putem discuta chiar orice. estecorect în legătură cu notele, adică să deanote pe cinstite.16y: da, sunt de acord cu ceilalţi, un profbun este un profesor care ne explicălecţia, îi glumeţ, predă frumos, dă notemari şi nu ne dă multe teme.Iordan: şi eu repet ce au spus ceilalţi, unprofesor bun se poate considera bun dacăştie ce face şi ştie să omogenizezeînvăţatul cu ceva amuzant.Cojiţă: după părerea mea, un „prof bun“e acela care te ascultă, te înţelege şiglumeşte câteodată.Maditzy: sunt de acord cu voi toţi şi credîn plus că trebe să ne explice foarte bine,să putem înţelege tot, fără prea mult efort.Luli: mă bucur că sunteţi aşa de serioşi.Şi inocenţi. se vede că sunteţi în a noua.sper să nu vă treacă peste câteva luni...Buli: o să ne treacă. Şi o să ne treacă şipofta de învăţat care ne paşte acum. Totulare o limită...Cili: prof. bun e, clar, cel care mă ajută săînvăţ cât mai repede, în clasă, să-mirămână pentru acasă cât mai puţin.Lau: da, te ajută să înveţi dacă eşti atent,nu vorbeşti aiurea cu colegul de bancă,nu joci cărţi la oră, nu asculţi muzică şimulte altele...Gini: prof bun? Mai căutaţi...

Viu în amintiri

anul I, nr. 3, decembrie 2008

13

L-am cunoscut ca profesor tânăr laînceput de carieră, plin de elan şipasiune faţă de matematică. Pasiune

în sensul adevărat al cuvântului, pasiune cucare ne-a vrăjit şi pe noi, elevii dânsului.Admiram sclipirile emoţionate din ochicând aducea vreo problemă „frumoasă“ curezolvare şi „mai frumoasă“!

Îi plăceau „delicatesele matematice“,iar noi am profitat de aceste „gusturi“ lafacultate când, la seminarii, ieşind la tablă,am fost remarcaţi şi întrebaţi: „Nu cumvaPetkes ţi-a fost profesor de matematică?“

Pe când atâtea generaţii răspândeaumetodele care îi purtau amprentelepersonale, prin toate centrele universitaredin ţară, el a continuat să rămână unprofesor, apoi coleg pentru mine (considercă am avut noroc!), modest, unmatematician valoros şi deosebit prinmodestia şi umanismul ce-l caracteriza.

După părerea mea... şi poate nunumai..., asemenea oameni, care pringeneraţiile educate în spiritul valoriloradevărate, au făcut ca noi să ne simţimmândri de şcoala careiană, ar merita maimult ca oricine ca un liceu să le păstrezenumele...

prof. Scheuremann Eva

Distinsul nostru coleg ne-a fost şiprofesor la liceu şi, pe lângă faptulcă a fost un om foarte punctual şi

de o modestie fantastică, a avut şi omemorie de necrezut.

Într-o zi, când ne pregăteam pentrubacalaureat, a scris o problemă foarteinteresantă pe tablă şi, strălucindu-i ochii,ne-a spus că această problemă a fost dată lafacultatea de Matematică în anul 1975 saula Ise, în 1978. L-am întrebat o dată cumse rezolvă o problemă, iar el ne-a spus că„se găseşte în caietul meu la pagina 11.“

Când apărea un nou număr al revisteide matematică, nu se culca, până când nurezolva toate problemele din gazetă.

De multe ori, ne consultăm şi noiasupra unui capitol din matematică şi neîntrebăm dacă „maestrul“ ar fi mulţumit denoi, dacă ne ridicăm la nivelul la caredânsul ar fi dorit să fim.

prof. Czenter Eniko &prof. Gasko Gabriela

Petkes Gergely. egy ember, a szó leg-nemesebb értelmében, aki az ember-séget és a morált képviselte az érté-

kek válságának világában. egy Tanár, akiszámára a tanítás nem munka, nem foglal-kozás, hanemhivatás volt.egy

Kolléga, akinek mindenkihez volt egy ked-ves szava, és aki nem ismerte a konfliktusfogalmát. egy Matematikus, akinek kihí-vást jelentett minden feladat. egy„szórakozott professzor”, aki számáramegszűnt a külvilág, amikor belépett azosztályterembe. egy Legenda.

prof. Putovics Tunde

Am avut şansa (pe vremea aceeacredeam că e ghinionul nostru, alcelor din clasa a IX-a e filologie),

de a-l cunoaşte pe Profesorul Petkes, careştia întotdeauna să găsească modalitateacea mai potrivită de a coborî matematica lanivelul nostru de înţelegere, fără a ştirbicâtuşi de puţin din măreţia şi profunzimeaei... Timpul însă, nu mi-a mai îngăduit să-ldescopăr prea mult pe omul Petkes.

prof. Liliana Sorian

Domnul profesor Petkes a fost unprofesor excelent. Ştiam de fiecaredată când urma să rezolvăm câte o

problemă de matematică mai grea,deoarece cum intra în clasă, ochii îistrăluceau, mai ales când problema erascrisă pe tablă şi trebuia rezolvată. Aceastăimagine cred că a rămas întipărită înfiecare dintre elevii săi.

Lavinia Bulgeran &,Andrada Rotar

Domnul Petkes ne-a predat doar însemestrul I, în clasa IX-a, daralături de el, orele de matematică

erau amuzante. În momentulîn care oproblemă de

matematicăera prea

solicitantă, atunci dânsul se agita dintr-odată, îşi dădea bluza jos, rămânând doar încămaşă. Dacă vedea că nu ştii să-o rezolvi,venea lângă tine şi te ajuta, cu multărăbdare.

Îi plăcea să facă numeroase glume şi,dacă vedea că nu ştii să rezolvi exerciţiile,începea să te trimită destul de des la tablă,până înţelegeai tot.

Dar cel mai amuzant moment alături deel, l-am trăit atunci când un coleg, fiindprea scund, nu ajungea să şteargă tabla înîntregime. Atunci domnul profesor l-a luatîn braţe, ridicându-l, pentru a ajunge pânăsus.

Alexandra Fanu,Gabriela Gindele, Zold Henrietta, SilviaDumitru, Mădălina Bumb

...de lângă noiIn memoriam Petkes Gergely

Într-o dimineaţă de sâmbătă,domnul profesor Petkes ne-a

dovedit cât de mare edragostea faţă de nepoţica sa.Ţineam orele de excelenţă la

matematică şi s-a grăbit săajungă cât mai repede acasă

pentru a-şi revedea nepoţica.Pe drum, l-am întrebat unde

se grăbeşte aşa, iar el ne-apovestit, cu ochii sclipind,

care e motivul grabei sale...Luis Mitrică & Robert Oprea

Promoţia 2002

anul I, nr. 3, decembrie 2008

14

Proiectul european G e r a l d i n eÎn anul 2008, Liceul Teoretic Carei a finalizat un proiect multilateral

Comenius, a cărui titlu a fost GERALDINE – Grupul Elevilor Reuniţi înDescoperirea Interregională Europeană. Liceul coordonator a fost Liceul

Agricol Privat Saint – Dominique din oraşul Valreas – Franţa, iarpartenerii: Liceul Tehnic Statal ITCG Campedelli din Castelnuovo di

Garfagnana – Toscana şi Liceul Teoretic Carei – România.

Parteneri...

Proiectul s-a derulat timp de 3 anişi a avut ca obiectivepopularizarea ţării, regiunii,

judeţului şi oraşului propriu din punctde vedere agro-turistic şi popularizareaunor produse agricole specifice.

În primii 2 ani, activităţile comunes-au concentrat pe conversaţii peInternet, constituirea unor cluburiGerALDINe în fiecare ţară parteneră,realizarea unor afişe care să ilustrezevalorile culturale naturale şi agro-turistice ale celor 3 ţări, cunoaşterealiceelor participante, realizarea unorexpoziţii comune în fiecare ţarăparteneră, în cadrul cărora s-auprezentat afişele realizate şi produseleagricole specifice; s-a realizat, deasemenea, o pagină web comună, cuinstantanee reprezentând activităţilespecifice.

În anul 3 al proiectului, accentul s-apus pe statutul de cetăţean european şiactivităţile s-au concentrat în jurulacestei teme. Au avut loc douădeplasări, prima la partenerii din Italia,

unde toţi cei implicaţi au realizat, încomun, două afişe concludente privindproiectul GerALDINe şi au participatla o masă rotundă unde s-au discutatproblemele puse iniţial, în ceea cepriveşte statutul de cetăţean european,membru al ue, avantajele şi

dezavantajele apartenenţei la uniune,evaluarea experienţelor dobândite întimpul sejururilor în ţările partenere,

modalitatea de tratament a partenerilor,situaţia româniei în paletaeuropeneităţii, recunoaşterea calităţii,valorilor şi problemelor româneşti sauale celorlalte ţări. s-a discutat şi despreviitorul europei în general.

În prealabil, fiecare parteneră atrebuit să contacteze un deputat co-naţional în Parlamentul europei, caresă răspundă la multele întrebări puse îndiscuţie. Tot la această masă rotundă s-a finalizat o broşură care să ilustrezerezultatele chestionarelor.

În luna aprilie, toţi partenerii s-audeplasat la Parlamentul european de lastrasbourg, unde s-au întâlnit cudeputatul ales, i-au pus întrebărilepregătite înainte, au cunoscut instituţiaparlamentară, modalitatea de intrare, auparticipat la o şedinţă în plen şi auînţeles cum funcţionează întreagainstituţie.

Concluzia activităţilor proiectului afost punctată în cadrul unei întâlniri –bilanţ în luna mai la Liceul Teoretic,care a ilustrat acest parteneriat.

strasbourg, 2008

strasbourg, 2008

Denisa Trif

În timp ce proiectul precedent avizat promovarea regiunilor prinagro-turismul specific, noul proiect

vizează dezvoltarea durabilă – oproblemă arzătoare a lumiicontemporane. Titlul noului proiecteste „en Vie d’europe Pour Desetudiants Dans en euroenvironnement Durable“. Vizeazăprofesori şi elevi interesaţi de

problemele dezvoltării durabile,încălzirii durabile, folosirii unor sursede energie alternativă.

Toate activităţile se vor gira în jurulamenajării spaţiului şcolii, după criteriidurabile – materii prime, energie,mediul apropiat şi deşeuri.

fiecare partener va lucra cu un clube5, va realiza o prezentare PowerPointa situaţiei mediului înconjurător din

fiecare oraş, despre situaţia folosiriisurselor de energie în instituţiilepartenere şi despre situaţia ecologică aorizontului apropiat.

se vor alege două teme care vor fidezvoltate în cadrul întâlnirii în Italia

din mai 2009, când se vor confrunta şievalua rezultatele cercetărilorprecedente. La sfârşitul primului an seva realiza un bilanţ al acţiunilorîntreprinse.

obiectivul principal al proiectuluieste, de fapt, implicarea tinerilor îndemersul dezvoltării durabile şi alcooperării europene.

Ideea suport constă, deci, înamenajarea şi gestionarea unui club E5în incinta şcolii care urmează să fieadministrat de elevi prin prismamateriilor prime, energiei, mediuluiînconjurător şi deşeurilor,respectând criteriiledurabilităţii.

anul I, nr. 3, decembrie 2008

15

Denisa Trif

un nou proiect: e5 În urma experienţelorpozitive dobândite întimpul parteneriatuluiprecedent, Liceul TeoreticCarei a hotărât săcandideze pentru încă unproiect multilateralComenius, împreună cuaceiaşi parteneri, la cares-a adăugat şi Liceul EszeTamas din Mateszalka –Ungaria şi, din fericire, areuşit din nou să câştigeposibilitatea de a derula onouă activitate europeană,în perioada 2008 – 2010.

Trupa E5, cu Europa la picioare...

Panouri pentru o hartă solară a României...

Vântul nostru bate câmpii...

...cu Europa

Liceul Teoretic din nou în europa

Altă Mărie, cu aceeaşi pălărie

16Voiaj la Budapesta

anul I, nr. 3, decembrie 2008

Covorul fermecat...

Budapesta! Doamna profesoară aajuns la timp, mare ne-a fostmirarea! Totul a decurs

comform planului: la 4 am plecat,precum am fost anunţaţi. Drumul,binenţeles, unul plictisitor şi somnoros.Am fost separaţi pe secţii: unii într-unmicrobuz micuţ, şi ceilalţi în autobuzulmare (care a fost aproape să prindăviteza luminii pe autostradă!). Cu toateastea timpul a trecut plăcut şi ne-amvăzut ajunşi, cu bine, în feericaBudapestă. La cazare însă ne-amamintit cu cine am venit: o hărmălaiemare, toţi claie peste grămadă, o

îmbulzeală nedefinită şi agasantă. euam fost favorizat, dar nu e cazul să văspun aici de ce.

Mai spre seară, târziu, după ce s-auaranjat toţi, am ieşit să vedem şi oraşulîn toată splendoarea lui! o adevăratăcapitală europeană, căreia Dunărea îioferă o frumuseţe neasemuită. Până şipomul de Crăciun era deja amplasat lalocul lui de fală şi mândrie, şi neaştepta cu drag, să-i adulmecăm aromaiernatică. Dar cu o acumulare aşa marede oboseală (şi de la şcoală, şi de ladrum), am depus armele destul derepede şi ne-am întors în cameră „sădormim“ puţin, plus că ne mai aştepta,la orizont, şi o zi lungă. Ne-am culcatspre dimineaţă, însă am fost treziţi, tot

spre dimineaţă, de aceeaşi voce suavăcare ne gâdilă urechile în mod plăcut,oră de oră, la şcoală.

Ne-am trezit... şi unde credeţi că ammers? o întrebare la care toţi ştiurăspunsul: sHoPPING!!!!!! Am mai şivizitat ceva, dar nesemnificativ încomparaţie cu acest obicei, bineînrădăcinat, marcă a excursiilor LTC-ului. Însă totuşi marele motiv aldeplasării noastre a fost expoziţia decadavre „Bodies“, care, pentru mine celpuţin, a fost peste aşteptări, trecândpeste micile incindente de la intrare(am stat în frig şi ninsoare etc). Ameritat! A fost o expoziţie, unde amavut mirarea să descoperim câteva zeci

de cadavre şi organe ale unor chinezi,nu mă întrebaţi de ce tocmai chinezi, cănici eu nu ştiu. Pe aceste cadavre seputeau observa toate amănunteleplăcute sau neplăcute ale corpuluiomenesc. Puteai vizualiza tot ce aiînvăţat la biologie, şi nu numai. Toateorganele secţionate, sistemul vascularal corpului uman, dezvoltarea copiluluide la un centimetru cât are la cincisaptămâni, până la fătul care vedelumina zilei, mai pe scurt, toatăanatomia corpului uman! fascinant!

Bineînţeles, aventura trebuia să sesfârşească cu ceva, ce altceva decât oaltă serie de...sHoPPING!!!!!!!!!!!!!

Alexandru Branişte

sursa: www.daylife.com

De ce crezi că uniielevi nu păstreazăcurăţenia în clasă?

Petrică: deoarece, din lene, nu se potdeplasa până la coşul de gunoi,aruncând mizeria din bănci, pe lângăcoş. sau exersează pentru ora debaschet? Aş!Ionică: elevii nu aruncă gunoiul dinbancă, pentru că le este lene şi deoarecenu au elementarul bun-simţ.Pisicuţă: sunt dezordonaţi (educaţia îşispune cuvântul) şi nu-i interesează undearuncă mizeria.Mireluca: nu îi interesează ce este înjurul lor, dacă este murdar sau curat,pot trăi ca animalele unde nimeresc.Feri: lipsa celor şapte ani de acasă!Feri: da, aşa e, nu-i intereseazăcurăţenia din jurul lor, nu-s educaţidefel.Feri: sunt leneşi şi nu au chef să seridice din bancă; se cred şefi, mai bunidecât ceilalţi, şi aşteaptă să li se punătotul pe tavă.Feri: într-adevăr, lipsa celor şapte anide acasă.Lina: răspunsul la întrebare e simplu:lenea. Le este prea lene să se ridice depe scaun să arunce gunoiul. stau în elpână la gât.Ciupercuţă: şi în plus, de şmecheri, deinculţi. Consideră coşul de gunoi unobiect inexistent.Ferike: deoarece nu li se spune nimicdacă fac rău, şi oricum nu ei vorcurăţa..., ar trebui pedepsiţi şi se vorschimba.Beelzebub: păi, motive nu prea ar fi...,toţi suntem dominaţi de lene, toţicumpărăm toate rahaturile, toţi bemcâte ceva..., dar unii consideră că suntspeciali şi spun că doamnele de serviciuîmi iau mizeria de după calorifer... şiîmi e destulă curăţenia de acasă.Mandalay: ooo, bravo, felicitări,beelzebub. Pus-ai tu punctul pe „i“,„suntem“, „cumpărăm“, verbe lapersoana I. Toţi ne batem joc deparchetul proaspăt şi caloriferelevirgine de dimineaţă. Pentru că...intervine lenea, pentru că ne place săaruncăm la coş J (da’ ne iese pelângă...) etc.

anul I, nr. 3, decembrie 2008

17

foto

: O

ana

Ţen

ter

La groapă,birjar!

...& mătura

Ave

ntur

ae

co

Andrada Deac

Am decis să-mi pun în paginăstupefianta „vizită“, imaginaţi-vă, tocmai la groapa de gunoi a

municipiului nostru stimat. Cum amajuns acolo? „Meseria“ de reportercere sacrificii... Apusul soarelui,peticul senin, arămiul câmpieiextraordinar, şi peste toate,triumfătoare, regina Groapă. Da,pfuuu, m-a încântat, ce mai, te poţilicenţia acolo în aproape oricedomeniu, de la biologie, la chimieindustrială, până la teoria haosuluifiind un pas minuscul, topograficvorbind.

unul din scopurile mele a fost, cucertitudine, discuţia constructivă, cupaznicul de acolo. Dar nenea Cerbernu s-a făcut înţeles, deşi de amabilitaten-a dus lipsă. Neînţelegerile astealingvistice... Mare, mare păcat. uncuvânt într-o limbă, unul în altă limbă,multă, multă mimică. Am vrut săvorbesc cu el despre arderile care sepetrec acolo, mai ales pe timp denoapte, poluare care îneacă mai multde 30000 de oameni şi am aflat cevade genul: a fost „viciat“ proiectulsistemului de drenaj, că maşinile careduc gunoiul nu prea au ele un orar fix,dar „totuşi se lucrează dimineaţa laCarei cu gunoiu“ ş.a. Cam incoerent,nu? Dar chiar se lucrează la groapă. Întimp ce dădeam din mâini aiurea să măfac înţeleasă cumva, am văzut un

buldozer care strângea gunoaiele înmormane, pentru a li se da foc. În rest,câinii cotrobăiau nestingheriţi, cazfericit când sunt câini, şi peste totmirosul acela de crematoriu.

În concluzie, călătoria mea nu şi-aprea atins scopul, dar am înţeles unlucru: o astfel de groapă eantiecologică. Cum ar trebui să fie?Iaca, internetul vă răspunde. Cum serealizează o groapă de gunoi ecologic?se decopertează stratul de sol vegetalşi subarabil, se impermeabilizează cuun strat de argilă compactă, seamplasează tuburi perforate pentrucolectarea levigatului, se pune unsistem de captare şi neutralizare ametanului şi a dioxidului de carbon, sedotează cu un cântar industrial şi unlaborator de verificare a apei din pânzafreatică. Pentru a ne integra în uniuneaeuropeană, trebuie să creăm gropi degunoi ecologice care să nu afectezemediul înconjurător, aşa cum seîntâmplă la gropile insalubre situate lamarginea oraşului. Integrarea ne obligăsă înlocuim gropile existenteaducătoare de boli şi infecţii, cudepozite ecologice, izolate de mediu şiconforme cu legislaţia europeană.

e spre seară deja. Mă afund în oraş.Grăbesc paşii. În spate cerul nu maiexistă. L-a înghiţit lacom fumul…

Trebuie să recunosc: unele zile din viaţamea, la şcoală sau acasă, sunt neplăcut deplictisitoare. Pentru a-mi condimenta

existenţa, mi-am propus să fiu eco, măcar o zi.Aşa că m-am documentat puţintel şi, voila, ziuamea eco.

Mă trezesc dimineaţa într-o stare desomnolenţă dulce. Vreau să fac un duş. Azi vatrebui să mă grăbesc, pentru a fi eco, doar treiminute. Apa nu trebuie risipită! Ies de sub duş„plouat“, m-am spălat pe trei sferturi, dar mămulţumesc deocamdată cu atât. Văd un robinetcare picură! Acum e grav: acesta iroseşte 12000litri de apă anual. Trebuie să chem instalatorul!

La şcoală. Doamna profesoară de limbaromână ne dictează un bileţel de bac (de ce nu l-o fi tras la xerox?), pe care îl scriu parţial,întrucât aş umple o coală întreagă. Mi-am propussă economisesc, la fiecare oră de curs, câte unpetic. Îi explic doamnei profesoare că, pentru acrea o coală, sunt necesari 10 litri de apă şi, apoi,prefer să admir copacii în pădure, decâtmâzgăliţi de mine. Nici chiar pentru bac.! Înconsecinţă, sunt scos la răspuns, unde mădescurc şi eu cum pot. Grav e că mai am vreoşase ore şi tot atâţia profesori, care nuvor înţelege demersul meu eco.Glumesc..., doamna profesoară deromână e drăguţă.

Am uitat să vă spun, la şcoală amsosit cu bicicleta, deoarece poţi salvazeci de mililitri de carburant. obosesc,transpir, dar ce contează?!

În pauza mare, e timpul să mănâncceva. Nu de genul fast-food, că e anti-eco: pentru un kilogram de carne devită se folosesc 1600 litri de apă, pentruiaurturi, la fel, pentru producerea unuilitru de lapte sterilizat se consumă cam1000 litri de apă, cică.

Atunci îmi propun să-mi iau fructe,dar nu de orice fel, fructele exotice sunt scoasedin discuţie, întrucât se face risipă decombustibil şi se produce o cantitate mare denoxe. Mă mulţumesc cu un măr. Băştinaş.

Colegul de bancă tocmai şi-a achiziţionat untelefon de ultimă generaţie cu tot felul de x-uri şide z-uri în denumire. I-am explicat că nu eindicat să-şi schimbe aşa des telefoanele, acesteaconţin un minereu din pădurile din Congo şi arputea salva gorilele de acolo dacă ar fi niţel maimodest. Colegul îmi aruncă o privire ucigaşă.

Ajung acasă bulversat şi, analizând ziua, îmidau seama că nu am salvat pământul sub nici oformă. ei, ai răbdare, îmi spune cineva, cu unghiocel nu se face primăvară. Dar se pare că nuînţeleg: mi-e foame, sete şi... semi-duşul dedimineaţă nu m-a ajutat prea mult... renunţ lainiţiative de genul ăsta şi îmi continui rutinazilnică şi mediocră. Desigur, e bine să fiiecologist, să nu faci mizerie, să ocroteşti naturaşi alte lucruri de genul acesta, dar totul are olimită. Totuşi. spun eu, moralizator.

Luc

ian

Rom

an

18

Daiana Cânţa, a IX-a A

Şcoala…esteun loc

în care copiiimerg, mai mult obligaţi decât din plăcere,spre a acumula cunoştinţe noi.

Dar pentru liceeni, şcoala este mai multo plictiseală, luându-şi zborul de la uneleore pe motiv că: „Am temperatură şi mădoare capul“, „Merg să-mi fac analize“,„Am programare la doctor.“

După cum se vede, când e vorba deşcoală, toţi elevii suntbolnavi, dacă nu,rezolvă ei să fie.Acum eu amgeneralizat, în schimbnu toţi sunt drăcuşoricu faţa şiînchipuireaunuiîngeraş.

Mai sunt şielevi disciplinaţi când trebuie şi haioşi... totcând trebuie :D. Chiar dacă drăcuşorii spundespre ceilalţi că sunt tocilari şi mai ştiu eucum, nu este adevărat.

Aşa spun şi despre mine... Dar eu învăţ

doar atât cât trebuie pentru o notă bună...Şi orice ar spune alţii, eu mă simt foartebine la acest liceu.

Noi suntem o mare familie. Toţi necunoaştem şi ne înţelegem de minune. Nuexistă pauză în care mate-info, bio-chimieşi filo să nu meargă unul la altul sau să nuse întâlnească pe coridor şi să povesteascăpe diferite teme (chiar şi despre profesori :)

Deci putem fi un exemplu pentrucolegii noştri mai mari... esTefruMoAsĂ VIAŢA De LICeu! Şi trecerepede, aşa că TrĂIŢI-o DIN PLIN!!

DianaMurariu,a IX-a A

Nu demult, atrecut şi prima zi de şcoală... Pe

care, sincer, nu o aşteptasem chiar deloc,căci eu, în adâncul sufletului, nu vroiam săaccept despărţirea de majoritatea prietenilormai dragi din generală.

Dar cu inima pe jumătate împăcată, ampăşit în clasa a IX-a, începând să măacomodez cu noii colegi şi cu un noudiriginte (care, apropo, e de treabă rău).

La început nu vroiam să înceapă şcoala,dar apoi aşteptam nerăbdătoare ca ziua deluni să se facă marţi ş.a.m.d., doar ca să-mirevăd colegii.

Cea mai tare fază a fost când au venitclasele mai mari să ne întâmpine cu ogrămadă de pachete de pufuleţi, unii auluat-o ca pe o glumă, alţii ca pe obatjocură. Mie mi-a plăcut gestul lor şi lemulţumesc.

Liceul e super, nu din cauza lui nuvroiam să vină 15 septembrie, ci pentru că,

fiind încă o copilă, îmi plăcea pur şisimplu vacanţa:

plimbările sub razelede soare, un suc cu

gaşca..., până lavacanţa viitoare amce aştepta. Dar sătrăim în prezent. Cesă vă mai spun?sunt încântată că am

ajuns aici, deoareceam nişte colegi minunaţi

şi nu în ultimul rând profi foarte buni.

Aceastărubrică ededicată celor care îşi încep existenţaurmătorilor patru ani în acest liceu şicelor care se despart de noi, mai multsau mai puţin fericiţi... Mai mult cred...Deci elevilor de clasa a 9-a şi celor declasa a 12-a. Dacă elevii de clasa a 12-a privesc lucrurile cu superioritate, cujemonfichism şi cu umor, bobocii cuochi mari răspund cu timiditate şi cuentuziasm (încă, o să le treacă destul derepede) la întrebările redactorilorreferitoare la modul în care au luatcontact cu viaţa de licean. Vom începecu clasa a 9-a. Pe cei de a 12-a îilăsăm pentru numărul viitor. Diana şi Daiana din clasa a 9-a maipăstrează inocenţa stângace acompunerilor de la ora de română cucare au impresionat-o pe Doamna (cefrumos sună!). Ele ne spun cuminteaşa:

Când se numără bobociiTeeneretul...

exemplare din cârdul filologilor

Dacă un peştişor auriute-ar face să „sari“peste adolescenţă, ţi-arconveni? De ce?

Juju: nu, e cea mai frumoasă perioadă.Funny Girls: nu mi-ar conveni, pentrucă vârsta adolescenţei este cea maifrumoasă perioadă a vieţii şi ar fi marepăcat să o ratăm.Carolina: eu nu prea cred în peştişorulauriu, dar dacă totuşi..., n-aş sări pesteadolescenţă, pentru că n-aş putea trăiunele chestii tipice... ştiţi voi care...Clementină: nu. Şi peştişorul ştie căadolescenţa este una dintre cele maifrumoase etape ale vieţii, pentru cămicuţul copil îşi contureazăpersonalitatea şi spune Nu fumatului...Bumbuştiuc: nu!!! Deoarece este ceamai faină perioadă, aveţi dreptatefetelor.Licurici: eu aş sări, să ştiţi, nu-miconvin o seamă de chestii specifice:coşuri, creştere, isterii, incertitudiniş.a.Leul: o, fii serioasă, cum să treci pesteaşa ceva, cum să nu savurezi toatăpaleta de condimente ale vieţii...Treisudest: şi eu aş prefera să sar, sămă trezesc, peste noapte, bun, frumos,împlinit, adică... perfect.Cristalina: uită-te la tine, nici peste omie de ani nu vei fi aşa...Gelatu: eu vreau să simt tot, păcat cănu îmi prea amintesc de copilărie.Liliputi: măi, măi, nici eu nu-mi preaamintesc de copilărie, dar deadolescenţă vreau să-mi amintesc.Poate aş sări peste certurile cu părinţii,peste crizele mele de pesronalitate,peste şcoală, peste şcoală şi pesteşcoală...Cizmatu: vai de capul tău, să mai sarişi peste şcoală... Nici eu n-aş vrea săsar peste adolescenţă. Habar n-am dece. Cred că-s sadic.Concluzielatot: uitaţi-vă la voi, maibine să vă adoarmă niţeluş peştele ăsta,vreo patru-cinci ani, poate va fi ceva decapul vostru atunci. Că acum...

anul I, nr. 3, decembrie 2008

Într-o zi de şcoală oarecare

Mă aşez mai confortabil pesalteaua de apă şi îmi punochelarii de soare pe ochi. În

fundal, aud un sinatra „I’ve got theworld on a string“... Cocktail-ul dinmâna dreaptă mi se prelinge încetişorpe buze... (Cucuriguuuuu!... La baie!).Marea e limpede şi sunt singură înlarg... „Iar o să întârzii la şcoală! Aicinci minute în baie! Întotdeauna teculci târziu!“

Şut... Mă ridic lent şi-mi coborgreoi picioarele pe parchet. Îmi simtochii mari, vineţi şi nu cred că aş puteasă-i deschid. Mă târăsc până la baie şiîncep toată treaba cu igiena. La fărăcinci sunt gata. De obicei...

Până la şcoală, îţi cântă un gagiusupărat, gata să te facă să te simţi şimai bine. Încerci să nu te întâlneşti cunimeni. În şcoală, o mie de fete pe careparcă le-ai mai văzut îţi zâmbesc falssau nu şi încearcă să discute cu tine, iartu deschizi gura în semn de salut. Dincând în când, mai vezi rătăcit câte unulca tine şi vă ridicaţi privirile în semnde respect, fără să simţiţi nevoia de-azice ceva.

orele sunt lungi şi plictisitoare.Când vine câte-un profesor binedispus şi gata să facă treaba, te-ntrebi ce-are ăsta, dar te gândeştic-o să-i treacă repede. În pauzamare, tot felul de puştanifericiţi se îmbulzesc pelângă tine spre piaţă. Îţitragi şi tu picioarelepână la primulfast-

food. Mâncarea trece prin tine ca prinvid, ţi-e foame, dar nu mai ai bani şi temultumeşti să te îndrepţi cu capulplecat spre clasă.

După ore, fiecare cu treaba lui. uniise duc la tot felul de activităţi, iaralţii... se mulţumesc cu messenger-ul.

La orele de după-masă, mergi şi-ţifaci treaba (bine sau prost), asculţioameni pe care n-ai vrea să-i asculţi,vezi lume pe care nu vrei s-o vezi şifaci lucruri pe care n-ai vrea să le faci(dar, hei, asta-i doar cazul unora...).Pleci spre casă. Asta pe la 5.

Dacă eşti destul de ambiţios să facişi sport, asta o să-ţi cam ocupe seara şi,de-abia pe la 7, poţi zice că le-ai făcutpe toate. În afară de teme. Pe la 7 şi 5,te plictiseşti şi de învăţat şi arunci vreo3 cărţi în ghiozdan. (Şi-acuma scrie şiarticol!)

Mai stai ce stai, mănânci ce poţi şite bagi în pat pentru seinfeld. Deschizigura să râzi şi râzi. Te muţi de pe unpat pe altul şi... e târziu. Ţi-e somn.

Şi totuşi, mi se pare c-am visat cevaazi-noapte, dar oricât încerc să-miamintesc, nu reuşesc.

19

Adolescentului în general i serupe. De viaţă, de lume, deceilalţi, de el…, nu prea

contează. Definit prin dese crize depersonalitate, preferatul tuturor,adolescentul, iese la atac cu o armănebănuită: jemanfişismul.

În fond, să fii jemanfişist înseamnăsă-ţi bagi piciorul sau, scuzaţiexpresia, să te doară în brişcă. e onepăsare generalizată închidereaochilor. Jemanfişistul e undeva lagraniţa dintre viaţa socială şi alienareatotală: refuză orice contact cu lumea şiîi neagă toate valorile.

3-ul din catalog, cele 12343124 deîntârzieri de la poartă, alături deabsenţele corespunzătoare, în fine,chestiile de genul ăsta, trec pe lângăadolescentul tipic ca un gândac rotundpe lângă o supernovă. Totuşi,adolescentului îi pasă de iubită, demuzică, de chefuri, deci e doar unipocrit. sau un superficial. e doar o

altă metodă de a

Whateva...!

Despre „jemanfişismul“adolescentin

Radu Ţenter

Oana Ţenter

un adolescent oarecare...gr

afic

a: A

lex

Jurj

...ager

anul I, nr. 3, decembrie 2008

foto

: D

enis

a T

rif

20

Mister BobocNume: Negrean Prenume: GeorgeData naşterii: 11.16.1993Materii preferate: mate şi infoMuzică preferată: house şi disco1. Dorinţa de competiţie şi curiozitatea.2. Nu, nu au existat.3. să dau tot ce e mai bun din mine.4. Alegerea juriului a fost corectă, iar dinpunctul meu de vedere a câştigat cine ameritat.5. Probele mi s-au părut destul de uşoare.6. un liceu bun şi m-am acomodat mairepede decât am crezut.7. Mă simt ca şi înainte.8. Nu.

Curriculum...missing misters

Ce părere aidespre hi5?

Pufarinu: gusturile nu se discută.Luna de pe cer: e o idee bună pentrua cunoaşte oameni, dar unii înţeleggreşit rostul acestui site.Piţiponcu: vorba lui Pufarinu,gusturile nu se discută. Şi totuşi aşspune că hi5 este un moft aiurea,comic.Bombo: sunt de acord cu… cine?..., eo prostie. Îţi pui acolo tot felul depoze tâmpite şi aiurite. Bine, existăexcepţii. Iar chestia cu oamenii carese cunosc astfel e tot o prostie. Cumpoţi să conversezi cu o persoanădespre care nu ştii mare lucru, n-aicunoscut-o personal niciodată?!000: ce prostie, sunt de acord cu tine,Bombo. Apropo, nu ai profil? of, of,eşti de modă veche!Un oarecare băiat: da…, hi5 econceput să te bagi în seamă. Pentrudisperaţi.Pitzipoanca: la început a fost o curi-ozitate, dar apoi m-am plictisit şi amînceput să caut butonul „cancelprofil“.Cami: aveţi dreptate, la început efain, apoi te plictiseşti. Atâteasuperficialităţi…Tweety: dragele mele, eu mă distrezpe seama piţipoancelor. Ce mutriţe, cegesturi, ce costumaţii vague… of, of.Black angel: e cea mai mare prostiecare s-a inventat vreodată, pe bune. Şiexplicaţi-mi cum a fost interesant,cum ar fi putut fi, că n-am acum chefsă fac mişto de voi!xxx: mă abţin! Ce-aş putea să scriu?!Big stupid…Poponeţa: mie îmi plac comentariile.sunt beton. „Vai tu ce bine î-ţi stă înginşi. Te prinde.“Ţuţu: hi, hi, ho, ho, cred că sunteţipuţin cam ipocriţi. una scrieţi şi altafaceţi…Pacă văd cum vă aruncaţi peh5, când sunteţi singuri, cu voiînşivă...Gizela: cred că ai dreptate, măi Ţuţu,

anul I, nr. 3, decembrie 2008

1. Ce te-a determinat să participi la BalulBobocilor?2. Au existat conflicte între voi la repetiţii?3. Care a fost primul gând cu care ai urcatpe scenă?4. Ţi s-a părut cinstită alegerea juriului? Acâştigat cine a meritat?5. Ţi s-au părut grele probele? Dacă nu,care a fost proba care ţi-a dat totuşi bătăide cap?6. Cum ţi se pare LTC-ul? Te-ai acomodatuşor?7. Cum te simţi în pielea unui mic VIP alLTC-ului?8. Pe parcursul repetiţiilor ai trecut princeva peripeţii?

Miss BobocNume: Vădan Prenume: Roxana CristinaMaterii preferate: limba română, geografia,istoriaMuzică preferată: toate genurile posibile.1. Îndemnul prietenilor.2. Nu, repetiţiile între concurenţi au decursnormal, iar eu mi-am făcut noi prieteni. 3. Prima dată când am urcat pe scenă, urmasă ne prezentăm în spectacol îmbrăcaţi înbebeluşi, emoţii nu aveam, mă gândeam săîmi iasă ceea ce mi-am propus.4. Da, părerea mea e că nimeni nu a pututavea influenţă asupra juriului.5. Nu au fost grele probele, puţineprobleme a pus doar proba de culturăgenerală. Dar totuşi nu e şi cazul meu. 6. LTC este foarte tare, de acomodat nu amavut niciun fel de probleme, având o sorămai mare aici, vizitele făcute ei m-audeterminat să mă înscriu la acest liceu. 7. foarte bine, sunt în centrul atenţiei, etotul PerfeCT!8. Da..., în câteva, deoarece stau la sat(Marna) şi repetiţiile durau uneori până la4, nu aveam microbus şi mergeam cu unautobus care ne lăsa la 2 km de sat, unde cuîncă o concurentă mergeam pe jos..., a fostsuper tare.

În data de 16 octombrie a avut loc,în sala de sport a Liceului Teoretic,

Balul bobocilor, ediţia 2008.redactorul responsabil cu acest

capitol n-a rezistat mai mult de 15minute să asiste la alambicata

desfăşurarea de forţe, de un bun-gust îndoielnic, şi a aflat de la alţii,

total neprofesionist, ce şi cum afost. După mai multe probe,

concepute în funcţie de temacentrală: să fim bebeluşi (?!), s-auales câştigătorii. Vi-i prezentăm înrândurile următoare, pe fiecare cumodul său mai mult sau mai puţin

lacunar sau inspirat de a răspunde laîntrebări. În fond, concursurile

acestea scot în evidenţă ceea cetrebuie: aşa-zisa frumuseţe fizică si

spontaneitatea pe parcursul unorprobe mai mult sau mai puţin

aiuristice. Altceva nu contează.Deci, doamnelor şi domnilor, în

aplauzele dumneavoastră, Miss şiMister Boboc!

Chefuri, baluri, festivaluri

De câte ori încep săscriu, aud undeva înadâncul fiinţei mele:

nu ştiu alţii cum sunt,dar eu…eu sunt mereu

altfel…

Alina Iacobuţ1. Încrederea,

stăpânirea şiechilibrul interior

2. Cafeaua, igienapersonală, ţinuta,machiajul şi un stropde... bună dispoziţie!

3. În jur de 15 minute4. Poşeta, cu tot ce conţine aceasta

Kiss Ildiko1. Trucul meu esimplu sunt naturală,optimistă şi pozitivă2. Cafeaua dedimineaţă, igienacorporală,machiajul3. Minim 60 deminute4. Peria de dinţişi parfumul

VinczeAnnamaria

1. Zâmbetul2. Igiena corporală,îmbrăcămintea,parfumul3. 10 minute4. Telefonul

Lorincz Tunde1. Zâmbetul şi umorul2. Igiena corporală,îmbrăcămintea, aranjatul părului3. 3 minute4. Buletin, telefon

1)Care este trucul tău, numai al tău,care te ajută mereu? 2)Care sunt paşii pentru oînfăţişare perfectăînainte de a veni laşcoală?

3)Cât timp îţi ia săte machiezi înainte de

a ieşi în oraş?4)Fără ce nu ai putea ieşi din

casă?

anul I, nr. 3, decembrie 2008

21

eu nu ascult aceeaşi muzică, eunu citesc aceleaşi cărţi, eu nurostesc aceleaşi cuvinte, eu nu

dorm ca alţii, eu nu mănânc asemeneaaltora, eu nu mă îmbrac aşa pentrucă…, eu nu privesc aşa deoarece… Şide ce toate acestea? La asemeneaîntrebare se pot da două răspunsuri:unu – de val, de rău, de timp, de miccopil, de trei ori pe zi cu pauză-ntremese, de treci codrii de aramă, dedeparte vezi albind, detergent… şi doi– pentru că nu sunt ce par a fi, nu suntnimic din ce-aş fi vrut să fiu...

În de mult trecuta mea copilărie decare nu pot sămă dezbar,profesorul erapentru mineceva maipresus defire,imperceptibilcu ochiulliber,perceptibildoar cusufletul, cumintea şi cuimaginaţiafertilă. Cualte cuvinte,profesorul, casă existe,avea nevoiede tablă, decretă, de clasă, de lucruri interesanteprin care să-i lase pe elevi mască…Profesorul trebuia să fie îmbrăcatdecent, să fie o prezenţă esteticăoriunde apărea. el nu mănâncă, nudoarme, nu are pijama, nu are halat decasă, nu are costum de baie, ce mai…,nu are nimic din ce au alţi oameni…Profesorul nu are acasă bucătărie, baieşi nici alte acareturi cum ar fidormitorul… Casa unui profesor are obibliotecă uriaşă cu o scară pe rotile, unfotoliu, o lampă şi… un fluture pelampă… Profesorul nu râde, zâmbeşte;

nu urlă, ridică tonul; nu se enervează, eîn extaz…

Alo!!! Coborâţi cu picioarele pepământ, fraţilor!!!

Anii au trecut, aşa e firesc…, nu-iputem opri… Copilăria…s-a dus şi ea,la fel de firesc. Ce m-am făcut când amfost mare? simplu: ProfesoArĂ!!!

Din imaginaţia fertilă au rămas doartabla, creta şi clasa … restul e purărealitate: profesorul mănâncă, doarme,merge la şcoală în blugi sau fustiţămini (în funcţie de sex, rasă şi religie),are pijama (îi plac chiar petrecerile înpijama), are costum de baie şi e

convins că îivine bine(uneori îl aratăşi altora…),bea (măcar apădacă nu şicafea),fumează (dacătot este fumoarla şcoală…).Profesorulgăteşte, facecurăţenie, îşispalăgeamurile şimaşina (că lasalariulexorbitant,răsplata binemeritată atrudei sale, nu-

şi permite menajeră), doarme…, dincând în când… şi face mereu muncăpatriotică (simulările de sâmbătă).

Date fiind condiţiile (de stres),uneori urlă, se enervează şi îiîmproaşcă pe toţi cei din jur cu DoI!!!

Atunci când stresul lipseşte cudesăvârşire, el se bucură de soare,mănâncă ciocolată, prăjituri şi torturi, îiplac culorile calde, excursiile, filmeleartistice, muzica de calitate, peisajeleexotice şi maşinile tunate…

P r ofe l e

ş i c

prof. Rodica Pop

...mondenCe Nu ŞTIu

eLeVII DesPre

ProfesorI?

dese

n de

Ale

x Ju

rj

frizuri a la nord-vestul sălbatic

anul I, nr. 3, decembrie 2008

22

Cătălin

a

Dia

na

erik

Tibor

Mih

aela

Chic...

sooz &

Cătălina

Ceea ce ar trebui să vă linişteascăeste faptul că frizurile şi tunsoriledin vara 2008 reuşesc să satisfacă

toate gusturile şi toate tipurile de păr. specialiştii ne spun că şi anul acesta

care urmează, 2009, bretonul estemodern şi din ce în ce mai solicitat, cuprecădere de către femeile tinere. Anulacesta se poartă bretonul nu foarte scurt(cam până la jumătatea nasului sau chiarmai lung) şi franjurat. Culoarea păruluieste mai puţin relevantă înacest caz,formafeţeifiind însădecisivăîn

alegereatipului de bre-ton.

stilul rebel sau clasic,părul lung sau scurt, oricare dintreacestea sunt la modă, atât timp cât ai unpăr curat şi îngrijit.

se mai poartă părul cu volum, ondu-lat, eventual tuns asimetric. fie căpreferi părul strâns, fie că obişnuieşti să-llaşi liber, asigură-te că nu stă lipit descalp.

Dar să ne oprim puţin la băieţi. ÎnL.T.C., la băieţi, se poartă mai noufrizura banală cu câţiva ani vechime întrend, plus improvizaţii: ţepii şi puţinăvopsea peste, părul scurtat în părţi. oarepar ei mai cool aşa? După părerea mea,ca imagine, eşti promovat. Dar capersoană, dacă nu reuşeşti să te încadreziîn limitele bunului-simţ, ai picat. fiecarevrea să fie diferit, dar de fapt toţi sunt lafel. oare din cauză că nu-i băgăm înseamă? Prea multe întrebări, pentruadolescenţii noştri care joacă după cumle cântă moda. Liceu respectat, elev carese respectă, dar nu şi care respectă,

excepţiile sper că se simt… Disperarea uneori duce

la indecenţă…Ah, dreaduri-le, un

atuu pentru un păr des,care nu are nevoie deîngrijire, deci care vreasă scape de o treabă înplus, rastazaţi-vă! :))Totuşi, în liceul nostrupuţini posedă stilul ăsta

atât de curajos. să revenim la

fete. În zileleînsorite cu vândabundent, coafuratrece prin o serie deprobe, însă rezistă,coafura perfectă…Taft, en gros, înacţiune! Multefrizuri rebele, cuun super volum,aspect perfect,încâlcirea şiruperea firelor depăr şi până la urmă

… cheliutză? spiritul de turmă…,

o, daaa! Bretonel,Bretonaş, peste tot breton,

de preferat placat. În plus, şade bine, nu? e o singură

problemă: dacă exagerezi cu lungimea s-ar putea să pici în nas.

Bucle, şuviţe zvelte sau păr întins, ofrizură poate schimba aspectul feţei şi nunumai; relevă mai ales personalitatea ta.

simplu: alege-ţi o frizură cu cap, caresă te avantajeze la… cap!

Marea păruială. . .

Diana Avîrvarei

Vi a ţ ă d e f i l o

anul I, nr. 3, decembrie 2008

23

Ţi-ai dorit vreodată ca viaţa ta săfie una roz, fără griji, fărăprobleme, să ai mereu zâmbetul

pe faţă, să trăieşti în armonie? Probabilcă da, ar fi ceva extraordinar, dar deasemenea cred că eşti sigur că aşa cevanu există. Însă eu pot să-ţi dovedesc căse poate, poţi avea o viaţă roz, însă înceea ce priveşte problemele şi grijile…,asta e partea a doua! Trăieşti roz atuncicând eşti înconjurat\ă de fete. Dar ceînseamnă să trăieşti numai printre fete?Imaginaţi-vă cum e să-ţi petreci patruani din adolescenţă într-o clasă de filocu 24 de fete şi un băiat J... Zi de zi,clipă de clipă...., dar poate nu e aşa degreu, îmi spun uneori. Trebuie doar săte adaptezi regulilor, să fii sociabilă şimai ales să îţi placă la nebunie săcomentezi stilul de îmbrăcăminte, stilulde a vorbi, originalitatea şi naturaleţeacelorlalţi, deci, până la urmă… viaţaaltora.

Trebuie să supravieţuieşti. Deci teconformezi şi afli că în lumea noastrăexistă un ideal de frumuseţe care sebazează pe trend-uri. Azi eşti cea maitare, mâine demodată! De ce? Păi,simplu! Poate mâine nu îţi va sta atâtde bine părul sau uiţi că nu mai e lamodă să porţi bluziţele scurte pânădeasupra buricului. Ce mai pierdere!Că băiatul X trebuie ocolit, nu dă binesă-i faci ochi dulci prietenului prietenei

amicei colegei tale de bancă ş.a. Şi începi s-o iei razna. Începi

să crezi că cel mai „horror“lucru e atunci când ştii că a douazi mergi la şcoală, că o să staişase ore printre fete şi tu, la ora asta,încă nu te-ai hotărât cu ce te veiîmbrăca! e greu să fii fatăprintre fete! Desigur că nu sun-tem toate la fel. fiecare dintre noie diferită, una poate e adeptă amachiajului, şi alta preferă săfie naturală, o alta se îmbracăastfel încât să iasă înevidenţă, îşi completează deasemenea ţinuta cu cercei,lănţişoare, brăţări numeroase, şicealaltă poate se simte multmai bine în haine lejere fără totfelul de zorzoane pe ea. Nu poţi să nule vezi, să nu le analizezi şi chiar să nule judeci.

foarte importantă e atitudinea, să fiipe placul lor, trebuie să intri în joc.Asculţi, asculţi, asculţi până se învârteclasa cu tine, dar înţelegi că noi, fetele,chicotim mereu şi suntem de felul nos-tru curioase, atrase de ideea de a aflacât mai mult despre viaţa altora. Deobicei ne interesăm de viaţa celor maipopulari, adică cei cu o ţinutăimpecabilă, cu o siluetă de invidiat, părşi haine în pas cu moda. Şi e deneiertat dacă se află că respectiva s-a

îngrăşat cuun kg saucă a fost

părăsită decel maipopular tip

din şcoală.Într-

o clasă defete, aceste

discuţii suntinepuizabile şi întop. De la şaptejumate până la treifix. Şi după.

Chiar şi profe-soarele sunt admirate sau criti-cate pentru felul în care seîmbracă. Dintr-o clasă de fete,majoritatea observă că doamnaprofesoară şi-a cumpărat pantofiori noisau şi-a schimbat coafura. Vai de ele,profele! Nu-şi dau seama că sunt 50 deminute sub tirul continuu al celor 24 deperechi de ochi. Băiatul? No comment.

Avem de asemenea noroc şi cuprofesorii. Parcă într-o clasă de fete vincu mai mare drag şi se lasă purtaţi deval când li se propune să discutămdespre viitor, despre cum ar trebui săgândim atunci când ne alegem o slujbăsau chiar un soţ. Nu degeaba se spunecă fetele sunt viclene şi ştiu duce cuzăhărelul pe oricine. Şi când profii suntşi tineri…

De asemenea, dacă una dintre noiare un nou „boyfriend“, logic e ca toatăclasa să afle! „so, girl, dă-ţi drumul!Ce naiba, doar suntem între fete!“ Înacest caz e nevoie de detalii concrete,fără discuţii! Bietul gagiu, nu ştie în cea intrat…

sunt atâtea lucruri pe care le facemnoi, fetele, doar în şase ore la şcoală…Dar merită! Căci la urma urmei trebuiesă ne deosebim de restul şi, deşi,fiecare e diferită, există înţelegere,solidaritate feminină, care unde sepoate manifesta mai bine decât într-oclasă de fete! farmec, bârfe, râsetepiţigăiate, şmecherii inocento-perverse,o clasă de filo le are pe toate.Şi pe mine, integrată binişor,după cum se vede...

Alina Zdroba

rozZz cu picătzZzelerozZz cu picătzZzele

graf

ica:

Ana

mar

ia C

rişa

n

Clasa a X-a e sau f(eminin)ilologia

... & shock

24

fructul opritfructul oprit ::produsele fast-foodprodusele fast-food

Calorii ca la piaţă...

foto

: Ana

mar

ia V

ida

Carouri...

Anamaria Vida

Care e cel mai aiuritlucru pe care l-ai făcutvreodată?

Cremă de ghete: am intrat cu maşinaîntr-o căpiţă de fân. A fost stresant, darmăcar a mirosit a proaspăt, a vacanţă.Camionagiu: cool, eşti beton, aşaaventură mai zic şi eu. Astă-vară, deziua mea, am primit un tort uriaş,drept între ochi. Nu e o senzaţie chiaraşa de plăcută cum pare în filme... Darmăcar am fost bun... la gust.Pupatu: eu m-am dat cu sania, înplină vară, la 38 de grade, pe undeluşor înverzit. Nici nu ştiţi ce bineam alunecat. sau am crezut că e bine.Nu mai ştiu. era atât de cald, că îmifierbeau creierii.Lăţi-Lungilă: ha, ha. Mă, dus eşti...eu am stat în cap, o juma de oră.Nuştiu unde mi-a fost mintea, dardestul de departe, că bine nu m-amsimţit după aia.Îmbujorata: la o discotecă, o dată,într-o altă vârstă, m-am îmbrăcat debăiat. Am făcut un pariu că pot să ofac şi am făcut-o. Am improvizat dingreu, că nu prea semănam cu un băiat.Am invitat fete la dans şi alte chestiipe care le fac băieţii. unele şi-au datseama, dar altele nu. Deşi jucam camprost...Cinemania: eu i-am tras un pumnunui băiat care m-a pişcat...Jenibilu: ce proastă eşti, tu, în loc săte bucuri... eu m-am ascuns într-undulap, la un chef, să aflu ce vorbescamicii despre mine. Şi bine am făcut,că am aflat cu cine am de-a face.Afînatu: ce jenibil eşti... oricât aş fide nebun, n-aş putea să fac aşa ceva.eu am condus o căruţă până într-unsat şi, la un moment dat, calu n-a maivrut să mă asculte. s-a oprit şi gata.Am urlat, l-am împins, l-am făcut întoate felurile, dar degeaba. Până laurmă am coborât şi am mers pe jospână la destinaţie, ca să chem ajutoare.Toată lumea a râs de mine. M-amenervat. să-şi bată joc aşa un cal demine...Lola: eu nu cred.

anul I, nr. 3, decembrie 2008

Ori îi scump, ori îngraşă...

Noul an şcolar ne-a aşteptatzâmbitor, vesel şi cu braţeledeschise. elevii, silitori, desigur,

şi-au luat ghiozdanele colorate în spateşi au pornit nerăbdători spre şcoală.Dirigintele, inspirat de primul clopoţel,şi-a ţinut primele ore cu entuziasm.Încă.

Totul e perfect. Până aici. Dar(întotdeauna există un „dar“) nu micăne-a fost mirarea când ne-am regăsitvechiul chioşc, din incinta şcolii, închis.Apoi am aflat şi că, începând din acestan şcolar, noi, elevii, nu vom maibeneficia de binecunoscutele produsefast-food, cu alte cuvinte: hamburgerii,hot-dogii, cartofii prăjiţi sau plăcinţelelerotofeie. să nu uit de sucurile acidulateşi de dulciurile cele de toate zilele. Prinscumpul nostru chioşc suflă vântul.stupefiant! rafturile goale şideprimante.

Şi totul pentru că ministerul a hotărâtsă ne dezbare de „prostul“ şi„nesănătosul“ obicei mâncăcios de a nededa la delicioasele bucate. Vor să netransforme într-o generaţie ant-fast-food? Ce nu ştiu ei e că elevii Nu Vorsă renunţe la acest fel de mâncare. Ştimcă sunt nesănătoase, că au e-uri, că augrăsimi saturate şi alte de-astea, dar...Nouă ne plac prea mult, nu ne putem

abţine şi, dacă trebuie, evadăm dinşcoală ca să le procurăm din piaţă.

recunosc cǎ sunt alţii care preferǎ sǎîşi aducǎ mâncǎrica de acasǎ, prospǎtscoasǎ din cuptorul (cu microunde)mamei. existǎ, de altfel, şi elevi maiconştiincioşi care se saturǎ cu câte uncovrigel şi un mǎr..., aşa cât sǎ le ţinǎ defoame pânǎ ajung acasǎ la ciorbadelicioasǎ sau piure-ul cu şniţel. Dar cemult e până atunci... Vai de ei, săracii,rabdă, rabdă, că tarabele din jur nu leoferă nimic consistent şi sănătos.Consistent şi sănătos? Pare ocontradicţie în termeni.

Dar situaţia are totuşi rezolvarepentru cei nesǎtui de fast-food. revin lafast-food. Vânzătorii de aici continuă săle vândă. Afacerea prosperă. Lor le pasăde noi... Mda. oricum, nu renunţăm.Voi ce alegeţi?

25

CiocolatamagicăA

linaT

odea

cari

catu

ră d

e B

artin

cki T

amar

a

...în dungi

1. De câte ori pe săptămână ai poftăsă mănânci ciocolată?(trebuie să fie un număr mai mare ca0 şi mai mic ca 10) 2. Înmulţeşte acest număr cu 2(pentru ca să fie număr par) 3. Adună un 5(la numărul deja dublat) 4. Înmulţeşte rezultatul cu 50Poţi să îţi cauţi calculatorul... 5. Dacă a fost ziua ta în 2009, adună1759. Dacă nu a fost încă anulacesta ziua ta, adună 1758.sper că te descurci cu matematica 6. Acum, din rezultatul obţinut,scade anul tău de naştereTrebuie să fie un număr din 4 cifre 7. rezultatul este un număr din treicifre. Prima cifră îţi arată de câte oriai poftă de ciocolată pe săptămână.Iar următoarele două cifre sunt... ANIŞorII TĂI!!!

Da! E adevărat! Reprezintă chiarvârsta ta!

Anamaria Vida

Test amuzantsindromul îşi are originea înepoca de piatră, pe cândnenea Neanderthal Gigi îl

vede pe condezbrăcatul său, Gică,mai puţin dezbrăcat, având înjurul bazinului o asociere curioasăde frunze. După un oarecareinterval de timp, adoptă şi el acest„veşmânt“, fapt ce denotăcalitatea de a imita (ei, bineînţelescă el nu avea habar de ceea ce ise întâmplă, dar instinctul deanimal funcţionează...). Asa seface că, în cele din urmă, tottribul şi-a procurat noul articolvestimentar al anului... 40000î.e.n...., demult, după deviza„monkey see, monkey do“. Apoia apărut o asociere nouă, frunzeleverzi au fost înlocuite cu celecărămizii, potrivite pentrutoamnă, foarte râvnite. Şi... ce seîntâmplă oare?! Toţi tribaliipreiau noul stil, bineînţeles, şi

procesul continuă înacelaşi stil, pânăajungem

undevaprin

lumeacontemporană, la

pantalonii scurţi încarouri, dungi etc.

Lucrurile nu stauprea diferit nici acum, o persoană,mai degrabă o personalitate,impune un nou stil, iar „masa“ îladoptă imediat, fără prea multeîntrebări.

Însă, diferenţa e că „triburile“s-au transformat în comunităţi,diversificându-se. sindromul semanifestă în mai multe sfere deinteres. exemplele sunt inter-minabile: muzica (manelari, rock-eri, punk-eri, hip-hop-eri), politi-ca (diverse partide, idei politice),sport (în special, unu înjură - toţiînjură), diferite organizaţiiş.a.m.d.

Modele sunt preluate rapid,nimic nu mai este digerat, gândit,comentat... s-a instaurat un con-fort intelectual. evident, de ce să-şi omoare săracul om de rândpuţinii neuroni (majoritatea înoatăde zor, preponderent, prin hălbuţade bere), în încercarea de aînţelege anumite chestiuni, când

altul vine cu ideile gata formulate(eh, „fraieru“, cum s-ar spune).Astfel, creieraşul (diminutivintenţionat) se ruinează, de lageneraţie la generaţie, tot maimult; e o aparatură deteriorată,consumă mult, dar nu produce.

sindromul de turmă apare, deregulă, încă din copilărie, datorităunei predispoziţii genetice, susţinunii. Dar, bineînţeles, şi sistemuleducaţional îşi are partea sa devină (nu, nu susţin ideea că sis-temul e vinovat pentru toateproblemele populaţiei, de asta seocupă şi hip-hop-erii, şi nea Ioncu nea Vasile la o vodkă ieftinădimineaţa la 7): copilul învaţă laora de română, de mic, faptul căopera x e grozavă, i se trânteştepe tavă uncomen-tariu

de

1, 2,3...

15pagini,

câteva zile timp dememorare şi...

gata. Asta ereţeta magnifică, simplă şi

uşoară, după care se face o porţieminunată de copil tâmpitizat cusos de ciocolată deasupra. Astfel,ultima întrebare care mai pluteşteprin capul acestuia, înainte dedureroasa transformare e,probabil, „mami, unde pleacănorii?“

Problema e că în fiecare dintrenoi e o mică tendinţă de aderarela turmă (e înnăscut, ca niştetumori mici, benigne, care la uniise înmulţesc şi devin maligne), cutoţii avem o oiţă mică în interior.ea se manifestă („beeehăie“) însituaţia în care vedem, spreexemplu, o grămadă de oamenistând la un chioşc sau la omanifestare publică sau la unfestival...

În lume, există (încă), o seteuriaşă de original, de proaspăt,există speranţă. Totuşi, propunînfiinţarea unei turme, anti-turmaa cărei deviză e: gândiţi, oamenibuni, fiţi liberi!

În final, întrebarea capcană:„ce a apărut prima dată, ciobanulsau... oile?“.

sin

dro

mu

l d

e t

uu

uu

rmă

ăă

...

anul I, nr. 3, decembrie 2008

seara..., plictisul îşi făcea acutprezenţa. Căutam pe net câte cevaşi dau de un nume care îmi atrage

atenţia: NINA sIMoNe ! Hmmm...,oare ce-o fi? Ce cântă? Şi uite aşa,youtube-ul îmi sare în ajutor. Mă pun săascult piesă după piesă: „I love youPorgy“, „My baby just cares for me“,

„Don’t let me bemisunderstood“ şi, înfinal, „Ain’t gotno... I got life“,absolut genialăpiesa, extraordinară.

o asculţi şi îţi daiseama de simplitatea

lucrurilor, de bucuriade a fi.

Poate căavem unfel de

microb în noicare ne facesă dispreţuimlucrurile fru-moase carechiar ne facfericiţi. unmicrob carene face să lelăsămascunse într-un loc bine zăvorât. Ne maiaducem aminte prea rar, deschidemuşiţa aceea micuţă pentru a lăsa săpătrundă puţin soare. suntem preaocupaţi să vedem ce ne mai arată laştiri, să urmărim serialul preferat, nuputem să ne detaşăm de pragurile întrecare pendulăm şi rămânem captivi încercuri. Mesajul e mult mai profunddecât aş putea să îl descriu...

Avem tot ce ne trebuie mâini,degete, picioare, minte, zâmbet,libertate, avemVIAŢĂ! Şi Ninasimone ştie.

anul I, nr. 3, decembrie 2008

26

Amelia Ilieş

All that jazz

foto

: Am

elia

Ilie

ş

J a z z î ns t i l m a r e

²Aerosmith – IDon’t Wanna MissA Thing²Holograf – ochiităi

²DJ Tiesto –Close To You²Beyonce – If IWere A Boy²Azure ray –

November²David – sexyThing²Inna & Play –fly²Ne-Yo – Closer²Inna - Hot²Animal X –

Nisip purtatde vânt²Britneyspears –Womanizer²Akcent –umbrela ta²LinkinPark ft.Busta

rhymes – We Made It²Akon ft. Kat Deluna – right Now(Hahaha)²eddy Watta – I Love My People²PussycatDolls ft. r.Kelly – out ofThis Club²Lady Gaga– Just Dance²Chris Brownft. Jordin

sparks – No Air²Wyclef Jean –fast Car²LexingtonBridge – DanceWith Me

PlaylistAA XX--aa ee

Mai mult sau mai puţin cunoscutaformaţie KLB din ungaria a susţinut un concert în oraşul

nostru multilateral dezvoltat şi cultural.Manifestarea a fost pusă în scenă deCasa de cultură şi de fundaţia Say Yes.Trupa de jazz s-a format în anul 2002, cuinstrumentişti inegalabili: KalteneckerZsolt - clapă, născut într-o familie demuzicieni din Budapesta, Lukacs Pet -chitară, membru fondator al formaţiei,Borlai Gergo - baterie, care şi-a lansatprimul album solo la doar 17 ani.Într-o sală plină de oameni, spre mareamea uimire, care savurau cu bucurie şiadmiraţie fiecare piesă, trupa s-adesfăşurat în adevăratul sens alcuvântului. Adevăraţi profesionişti.

Atmosfera a fost foartedetaşată şi asta datorităpieselor încărcate cu multă energie, careîmbinau nebunie de moment cu lipsaoricărei reţineri, ispita cu evadarea înlumea cea de dincolo de tăcere şi multă,multă pasiune. Am trăit la maxim fiecaremoment, cu ochii şi cu simţurile pironitehalucinant pe clape, pe tobe sau pestrune. Am trăit bucuria umilă aspectatorului care ştie că spectacolul depe scenă e pentru el, dăruit din totsufletul de o mână de oameniexcepţionali. M-am cuibărit în scaunulpluşat al sălii de spectacol şi am tăcut. Înmine, doar muzica…

Doremifa...

Amelia Ilieş

some like it hot!

27Spre încântarea publicului, Andrada...

Ta l e n t d e n o t a 1 0...sollasido

Eşti elevă în clasa a XI-a, cumreuşeşti să îţi împarţi timpulîntre muzică şi lecţii?

Nu mi se pare un lucru foarte greu,având în vedere că lecţiile nu îmiocupă mult timp din zi, iar muzica oprivesc ca pe o relaxare.

Cum ţi-ai descoperit talentul şide la ce vârstă ai început săcânţi?

Mi-am descoperit talentul, adică mi-afost descoperit, în copilărie. Cântamcoloana sonoră a reclamelor. Vârsta„oficială“ de la care am început să cânteste 13 ani.

Ce înseamnă muzica pentru tine?

Muzica reprezintă pentru mine, oîncântare a sufletului, încântare pe care

la rândul meu otransmit publiculuiascultător.

Cânţi şi lachitară, cum ţi separe?

Am dorit să studiez uninstrument, deoarece vroiamsă învăţ teorie muzicală. Aş fivrut pianul, însă până la urmăam ales chitara şi nu regret.Mi se pare un lucru interesantsă mă acompaniez în timp cecânt şi chiar îmi place.

Ai participat la numeroaseconcursuri şi bănuiesc căai avut parte de nişte situaţiiamuzante. Ai putea să nepovesteşti şi nouă câte cevaamuzant?

Ceea ce m-a deranjat (dar şiamuzat puţin) este faptul că la oapariţie „artistică“ mi-au intrattocurile în scenă, ceea ce mi-aîngreunat mişcarea. Aveam senzaţiacă în orice moment risc să-mi

pierd echilibrul şi să cad. o altăîntâmplare, destul de penibilăşi aceasta, s-a petrecut la un

concurs în ungaria. Am avutghinionul să nu îmi meargămicrofonul decât câtevasecunde, deci, după ce amcântat un minut, juriul mi-a cerut să încep din nou,deoarece ei nu auzeau cecânt. Mai nasol a fost că au

dat vina pe mine pentrumicrofonul defect, pentru ca,

la momentul premierii, cel dela sunet să spună că, de fapt,microfonul nu a mers din cauzatelefoanelor din sală. Dar totuls-a terminat cu bine, iar eu m-

am ales în cele din urmă cupremiul I.

Eşti premiantă la numeroaseconcursuri de muzică uşoară. Cumreuşeşti?

Prima mea participare la un concurs afost o pură întâmplare, datorită

retragerii unui concurent înscris deja.faptul că am câştigat premiul I „dinprima“ mi-a dat curaj şi încredere pemai departe.

În curând vei termina liceul, tegândeşti pe viitor la o carierămuzicală?

sincer, nu. eventual dacă s-ar ivi oocazie foarte bună, aş mai reflectaasupra acestui fapt.

Ce artişti sau formaţii admiri?

Îmi place foarte mult să ascult înspecial formaţii cum ar fi Muse,Coldplay, Eagles, Roxette, Nightwish.

ANDrADA roTAr este elevă în clasa a XI-a A,la liceul nostru. este premiantă nu numai înmuzică, ci şi la şcoală, fiind şefa de promoţiea generaţiei sale. Ne-am întrebat cumreuşeşte să-şi împartă timpul cu atâtaînţelepciune, ca să reuşească în toate şi iatăcâteva dintre răspunsurile pe care a avutamabilitatea să le dea:

foto

: Am

elia

Ilie

ş

consemnează Amelia Ilieş

anul I, nr. 3, decembrie 2008

http

://d

raco

ldic

.dev

ian

tart

.com

/art

/one

-ste

p-at

-a-t

ime-

1018

2502

8

© Bernard Naghi - One Step at a Time