lorelei

2
LORELEI Romanul "Lorelei", scris în 1935, spune povestea iubirii unei fete, Luli, îndrăgostită de un profesor aristocratic, Catu Bogdan. Alegându-şi un pseudonim, Luli îi scrie soţului ei unele dintre cele mai emoţionante rânduri din istoria literaturii. "Ca să-l cunoască pe Cesar, Cleopatra, însoţită de un singur credincios, a trecut marea cu barca, înfruntând-o, s-a lăsat înfăşurată intr-un sac ordinar şi dusa pe umeri in palatul lui Cesar, fara ca nimeni să-şi închipuie că într-un ţol purtat pe umeri, regina Egiptului vine să-l vadă pe Cesar. Iată ce-ţi aduce scrisoarea mea. Nu mă tem nici de zâmbetul tau, deci nu mă tem de nimic. Sunt cea mai mică fata a lumii între rândunelele ei, fiindca mă înfăşor în intregul ei necunoscut. Privirea ta nu mă va găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să ma afle. Glasul tau nu poate să mă strige şi nu ştie unde. Sunt între cele patru zări: răspântia lor. Sufletul meu şi-a pierdut sufletul copilăriei. Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc ducând şi aducând primavara? Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo şi într-acolo; o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta. Gandeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în intunericul făra fund..." "Am visat as-noapte un ses inflorit cu o carare la mijloc si o piatra mare la capat, o piatra neteda si alba, lucind in soare. M-am incercat in joaca sa dau la o parte. Apoi, infierbantata, cu mare greu, am ridicat-o din loc. Misunau gandacii si viermii sub piatra alba. Si, ingrozita, m-am desteptat din somn. Mi-e inima sura

Upload: ioana-marinela-parasca

Post on 15-Dec-2015

2 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

LORELEIRomanul "Lorelei", scris n 1935, spune povestea iubirii unei fete, Luli, ndrgostit de un profesor aristocratic, Catu Bogdan. Alegndu-i un pseudonim, Luli i scrie soului ei unele dintre cele mai emoionante rnduri din istoria literaturii. "Ca s-l cunoasc pe Cesar, Cleopatra, nsoit de un singur credincios, a trecut marea cu barca, nfruntnd-o, s-a lsat nfurat intr-un sac ordinar i dusa pe umeri in palatul lui Cesar, fara ca nimeni s-i nchipuie c ntr-un ol purtat pe umeri, regina Egiptului vine s-l vad pe Cesar. Iat ce-i aduce scrisoarea mea. Nu m tem nici de zmbetul tau, deci nu m tem de nimic. Sunt cea mai mic fata a lumii ntre rndunelele ei, fiindca m nfor n intregul ei necunoscut. Privirea ta nu m va gsi nicieri. Amintirea ta nu are unde s ma afle. Glasul tau nu poate s m strige i nu tie unde. Sunt ntre cele patru zri: rspntia lor. Sufletul meu i-a pierdut sufletul copilriei. tii s asculi? Auzi vntul la fereastr? Auzi psrile care pleac i se ntorc ducnd i aducnd primavara? tii ce-i nostalgia? Priveti uneori pe fereastr fr s vezi nimic? Sunt pe acolo i ntr-acolo; o apropiere i o ndeprtare n preajma ta. Gandete-te la mine ca la o stea desprins din tine i dus n intunericul fra fund..." "Am visat as-noapte un ses inflorit cu o carare la mijloc si o piatra mare la capat, o piatra neteda si alba, lucind in soare. M-am incercat in joaca sa dau la o parte. Apoi, infierbantata, cu mare greu, am ridicat-o din loc. Misunau gandacii si viermii sub piatra alba. Si, ingrozita, m-am desteptat din somn. Mi-e inima sura ca o minge de sare lucrata in ocne. Cine nu cunoaste truda si setea inchise intr-un bulgare de sare sa stea la o parte.""Dac ar fi fost s trec printr-o pdure cu lupi, ca s ajung la tine, a fi ajuns cu zdrenele tinereii mele sfiate, dndu-i ultima ei suflare. De-ar fi fost s trec prin ierburi cu erpi, ca s ajung la tine, cu tlpile goale a fi clcat pe uierul morii mele, aducndu-i-o s-i nchizi ochii. Dar la poarta casei tale vegheaz dragostea; i mi-am retras paii ca la ieirea cu icoan din biseric. Cnt rguit pe sub ferestrele casei tale, cum cnt copiii italieni pe strzile oraelor noastre, n mizeria frumuseii lor cu ochi mediteranieni. Cnt cu mna ntins sub cer, ca odinioar cei nempcai la rspntii de drum: Ascultai voi toi bucuria i durerea mea." "Rmas-bun. M numesc numai Lorelei. Legenda spune c am ucis. Anii mei tineri au sunat a cntec, dar am trecut pe lnga el cu dragoste de mana i am rmas cu mna ntins ca a regelui Lear. Mi-e sufletul ca tufiul Paiurului pe coasta Marii Negre: numai ghimpi curbi ce-au ncununat odata fruntea lui Hristos. A trecut o ploaie de primvar i s-a tesut in zare brul frnt de mtase al curcubeului. Cu el mi ncing mijlocul i m duc..." (Lorelei, de Ionel Teodoreanu)

Who looks outside, dreams;Who looks inside, awakens. Jung