UNIVERSITATEA DE VEST –TIMIŞOARA

FACULTATEA DE ARTE ŞI DESIGN

SECŢIA - MODĂ

AN III

LOCUL DESIGNERULUI ÎN SISTEMUL MODEI

Lena Criveanu

PROF.COORDONATOR:

PROF.UNIV.DR. CORINA MUTU

STUDENT:

RAHELA ELISABETA UNGUREANU

I.INTRODUCERE

Designerii de top sunt persoane artistice, un gen de profesionişti care îşi caută inspiraţia în special în zona artistică, supunându-se în acelşi timp cerinţelor pieţei. De aceea, industria şi exigenţele pieţei restrâng foarte mult din latura artistică a produselor vestimentare. Doar în sistemul modei vestimentaţia se schimbă cu o frecvenţă de şase luni, fapt datorat dorinţei de noutate care simulează comerţul şi consumul care depăşesc cu mult necesităţile. Modelul de afaceri din lumea modei se distinge prin unicitate şi dinamism. Într-o casă de modă lucrează o echipă de profesionişti (tehnicieni, croitorese, brodeze, manechin de studio, etc.) designerul fiind, desigur, personajul principal.1

II.SISTEMUL MODEI

Sistemul modei în lume funcţionează de la înfiinţarea primei case de modă de la Paris, cu toate acestea în România, până în momentul de faţă, nu a ajuns să fie descifrat în totalitate. Funcţionalitatea sistemului modei se referă la respectarea activităţilor din calendarul unui brand. Lucrul în avans (cel puţin un sezon) este o lege de bază în lumea modei. Birourile de stil stabilesc tendinţele care sunt folosite de designeri ca punct de pornire în realizarea unei colecţii. Designerul este liber să le interpreteze în funcţie de stilul propriu şi publicul căruia i se adresează.

Pentru realizarea unei colecţii designerul analizează tendinţele, se documentează apoi îşi stabileşte conceptul. Designerii sunt la curent cu noutăţile din domenii precum turismul, literatura, tehnologia, ştiinţa, tehnică şi nu în ultimul rând arta, documentări ce îl vor ajuta în stabilirea temei şi direcţiei pe care o va urma. Paleta cromatică şi materialele se vor stabili în urma participării la diferite târguri de ţesături. După parcuregerea acestor etape, de importanţă majoră, urmează transpunerea schiţelor de modă în obiecte vestimentare.

Colecţiile pot fi de diferite tipuri: colecţii de contractări, colecţii de podium, colecţii de imagine ori colecţii haute-couture; fiecare dintre acestea se realizează după anumite criterii, de exemplu, colecţiile haute-couture au o serie de restricţii de realizare fiind protejate de lege, iar clientela este foarte redusă (aprox. 3000 consumatori în întreaga lume).

Designerii români (cu foarte puţine excepţii, care prezintă în străinătate) ajung să îşi prezinte colecţiile în cadrul unor manifestări naţionale care nu le asigură nimic din ceea ce înseamnă promovarea modei. Moda românească se confruntă cu un haos generat de necunoaşterea în domeniu. Caracterul monden este cea mai mare deficienţă cu care se confruntă evenimentele organizate în România, fapt care împiedică abordarea profesionistă a modei. Lipsa cumpărătorilor profesionişti autohtoni şi internaţionali şi lipsa de înţelegere al importanţei partincipării profesioniştilor în domeniu, la evenimentele de modă este practic cea mai serioasă problemă cu care se confruntă sistemul modei în România ("în cadrul unei săptămâni a modei, accesul se face doar pe baza unei acreditări emise de către forul competent , în cazul Franţei, Camera Sindicală, în cazul României acesta nu există").2

III.LENA CRIVEANU ŞI SISTEMUL MODEI1 Corina Mutu – curs universitar 2014, sem. I2 Liana Martin, Ana Raluca Chioşa – Comunicarea în modă, Ed.Tehnopress, Iaşi- 2014

Lena Criveanu este unul dintre puţinii designeri români recunoscuţi şi internaţional sub titulatura de Romanian Designers.3

Deşi prima ei specializare a fost în economie, Lena şi-a urmat visul de a deveni designer şi a obţinut o diplomă de modă urmând cursurile Universitaţii de Arte din Bucureşti.

Prima colecţie sub numele de "Lena Criveanu" a fost prezentată în cadrul unei somptuoase gale, organizată de UNICEF în anul 2006. În anul 2008 Lena se face cunoscută pe plan internaţional prezentându-şi colecţiile la Paris şi New York. În anul următor îşi deschide primul său butic sub numele propriu. În 2011 participă pentru prima dată la Berlin Fashion Week cu colecţia primăvară/vară 2012 şi apoi cu colecţia toamnă/iarnă 2012-2013.

De la prima ei colecţie Lena a demonstrat compatibilitatea dintre tehnologie şi artizanat realizând colecţii inspirate din costumele traditionale romaneşti folclorice(atât de bărbaţi cât şi de femei) din diferite părţi ale ţării într-o estetică romantică modernă. Ulterior elementele pictate şi tipărite devin un atribut al colecţiilor sale. Atenţia pentru detaliile tehnice şi abordarea conceptuală a modei, o propulseayă împingând dincolo de graniţe. Astfel, rapid de la debutul ei, ea a devenit o voce ce a vorbit despre noua generaţie de designeri români. Criticii de modă o plasează la limita dintre artă şi modă. Colecţiile ei sunt printre cele preferate de editori de moda, stilisti, artişti naţionali dinmuzica, cinema şi politică.4

În opinia mea, designerul este pionul principal în sistemul modei. Acesta se ocupă de tor ceea ce înseamnă proces de creaţie, are o cunoştinţă vastă în diverse domenii de activitate şi este conectat tot timpul la tot ce este nou. Designerul prelucrează imagini, gânduri, sentimente, stări şi tot ceea ce aparent nu ţine de vestimentaţie în vederea creării unui univers în care toate acestea se leagă şi au o semnificaţie.

Cunoştinţele de orice natură ale designeruluise reflectă în creaţiile acestuia. Designerul nu croieşte haine, el croieşte o modă mai mult sau mai puţin efemeră.

Colecţia toamnă/iarnă 2014 – Lena Criveanu5

IV.BIBLIOGRAFIE

3 Liana Martin, Ana Raluca Chioşa – Comunicarea în modă, Ed.Tehnopress, Iaşi- 20144 www.lenacriveanu.ro5 Sursă imagini – www.lenacriveanu.ro, 18.01.2015

1. Corina Mutu – curs universitar 2014, sem. I2. Liana Martin, Ana Raluca Chioşa – Comunicarea în modă, Ed.Tehnopress, Iaşi- 20143. www.lenacriveanu.ro, 18.01.2015