Galer AlexandraClasa a XI-a ELOCUINTA MODERNA IN ROMANIA INAINTE DE 1989

Arhitectura locuintei cunoaste in Romania, in perioada dintre cele doua Razboaie Mondiale, trei mari categorii de programe: locuinta individuala vila, locuinte colective cu apartamente Blockhaus, locuinte ieftine.

LOCUINTA INDIVIDUALA - VILAAcest tip de locuinte constituie tema dezvoltata cu predilectie de arhitecti, la cererea explicita a investitorilor particulari. Ele au beneficiat de context urban favorabil in cartierele rezidentiale ale marilor orase, ce dispuneau intre cele doua razboaie modiale de importante suprafete libere de teren, care odta completate cu constructii, incheiau cadrul urban construit.Se constata existenta unor solutii ce variaza de la o inovatie de factura moderna oprita la nivel formal, suprapusa pe o distributie functionala mai veche, preluata de la arhitectura secolului al XVIII-lea, sau locuinte al caror partiu restructureza in esenta spatiul interior si compozitia volumetrica.Imobilul din Str. Trinitatii, cu parter, doua etaje si mansarda, este o cladire ciudata, un bloc cu cele patru fatade de lungime inegala. Fatada principala, de la strada, curbata datorita regimului de aliniere impus, este un adevarat exercitiu plastic realizat atat prin modenatura cat si prin cromatica. Celelalte trei fatade sunt in schimb aproape oarbe. Cladirea este inegala ca inaltime, lungimea fatadei fiind balansata de un accent vertical in extremitatea stanga. Aici imobilul este mai inalt, incorporand mansarda cu acoperis plat, in timp ce restul cladirii se termina cu acoperis in panta foarte lina. Doua denivelari verticale, sapate adanc in suprafara fatadei, marcheaza diferenta de inaltime si accentueaza curbura cladirii. Aceste denivelari, ca si formele geometrice ale balconului si bovindoului, asezate asimetric si aparent la intamplare, confera plasticitatea fatadei.Policromia, ce se distinge clar in fotografiile de epoca, dar pe care nu o mai putem reconstitui, diviza fatada in suprafete de culoare, si accentua contrastul geometic dintre diferitele elemente ale fatadei sau dimpotriva, lega vizual alte elemente prin tasarea de linii.Rezultatul acestei maniere de modelare plastica poate evoca asemanari cu reliefurile de ghips realizate de Marcel Iancu la Zurich, incepand cu 1917. Insusi forma de lama ingusta, cu cele trei fatade aproape oarbe, sugereaza un bloc de lemn pe care s-a aplicat un relief.Imobilul Iancu are cate un apartament pe fiecare etaj, mansarda fiin initial destinata ca atelier de pictura. Apartamentele, cu o suprafetele de 80 metri patrati au o impartire interioara traditionala, cu o distributie centrala, continand un mic hall de intrare, sufragerie, birou, dormitor, baie si bucatarie.Un an mai tarziu, in 1927, Marcel Iancu construieste vila Fuchs din Strada Negustori. Multa vreme a domnit confuzie intre cele doua cladiri in ceea ce priveste adresa si datarea precum si in revendiarea atributului de prima cladire moderna din Bucuresti.Vila Fuchs inaugureaza seria de cutii albe, case unifamiliale, cu parter, etaj si mansarda. Cubul format de peretii exteriori are suprafetele intrerupte de planuri retrase sau in suplomba, de suprapuneri, etc. Balconul plasat cental, ce iese puternic din planul fatadei principale, ferestrele orizontale asezate asimetric, geamurile rotunde si balustradele de metal ce amintesc stilul pachebot, fereastra de colt, toate aceste elemente modeleaza puternic fatada.Asimetria este o trasatura generala alaturi de elemente ca: acoperis plat, terasa-logie la ultimul etaj, ferestre de colt, registre orizontale de geamuri divizate in moduli verticali, scara interioara exprimata pe fatada printr-o mare fereastra-vitraliu, garajul incorporat la demi-sol, etc. Variatiunile sunt insa destul de mari, remarcandu-se in acelasi timp o evolutie spre simplificare si sobrietate. In locul schemelor cromatice, Iancu acopera fatadele albe cu tencuieli puternic texturate, precum si cu alternari de suprafete lise si rugoase in aceeasi preocupare pentru estetica.

LOCUINTELE COLECTIVE - TIP BLOCKHAUSAmplasate in peisajul urban oferit de marile bulevarde ale capitalei, sau alte artere importante, cu regim de inaltine variind intre parter si doua-trei etaje, pana la sapte-unsprezece etaje, ele constituie o expresie a unei sectiuni importante a arhitecturii locuintelor din Romania dupa Primul Razboi Mondial. Imprimand prin prezenta lor cu caracter specific orasului, ele au meritul ca au modelat spatiul urban in limite compozitionale precise de-a lungul catorva decenii.Elemente de conceptie comune acestor locuinte se remarca cu usurinta: Planul apartamentelor se dezvolta in jurul unui nucleu central generos dimensionat, constituit din camera de zi in relatie directa cu una din celelalte incaperi de locuit, aceasta legatura fiind elementul de flexibilitate al locuintei. Apare adesea utilizat principiul zonarii functiunilor de noapte si de zi. Retragerile succesive la ultimele etaje, prezente in special la cladirile inalte, au ca motivatie in principal ratiuni de ordin urbanistic, legate de legislatia prospectelor stradale, dar au si un important rol in compunerea volumului cladirilor. Balcoanele, logiile si retragerile de la ultimele niveluri participa la comunicarea spatiului interior cu exteriorul. Evidentierea elementelor orizontale de compozitie a fatadelor. Structura de rezistenta realizata din cadre din beton armat permite flexibilitatea apartamentelor, precum si compartimentarea diferita a nivelurilor unui imobil, in functide comanda investitorilor. Grija cu care sunt concepute si realizate elementele de detaliu, materialele de foarte buna calitate, alese cu discernamant, designul interior ce preia in planul secund al constructiei ideea generala a proiectului, constituie si azi un exemplu de profesionalism.In ce priveste raportul in care se afla volumul construit cu pozitia amplasamentului, se disting cateva situatii tipice: Cladiri amplasate la intersectia a doua sau mai multe artere de circulatie, favorizand o compozitie volumetrica mai spectaculoasa. Diversitatea solutionarilor surprinde, ea traverseaza un registru formal foarte variat, pronind cu preponderenta de la utilizarea elementelor rectangulare, la accentele verticale ale volumelor de colt, tinzand in timp spre o compozitie mai romantica, care sondeaza efectele suprafetelor curbe, ce le confirma rolul de "balama" in articularea volumelor componente. Exemple: Imobilul ARO, arh. H.Creanga; imobilul "Adriatica", arh. Rudolf Fraenkel; locuinte in str. Stirbei-Voda, arh Duiliu Marcu; locuinte in str. M. Rosetti, arh. Marcel Locar; toate in Bucuresti etc. Cladiri situate in frontul unor piete importante ale oraselor, ce difera net ca arhitectura de contextul existent constituit, dar care se inscriu armonios in parametrii urbani conferiti de sit. Cladiri ce beneficiaza de amplasamente izolate constituind constructiile "turn" cu compozitii libere. Exemplu: Imobilul din str. Izvor nr. 2 Bucuresti, 1934-35, arh. Aurel Ghinescu. Cladiri cu regim de inaltime redus, ce pot fi la randul lor independente, amplasate intr-un front existent, cuplate sau determinate de vecinatati cu calcane, sau cladiri cu colt. Varietatea formala suprapusa de exprimari profund personale genereaza efecte estetice inedite. Locuintele colective au dominat spatiul urban interbelic. Ele pot fi considerate poate cele mai reprezentative intruchipari ale modernismului prudent, fara ostentatia unui spirit revoltat, demonstrand o putere de stabilitate, de continuitate, lipsita insa de teama nejustificata fata de influentele straine. Tinuta lor eleganta, cu tendinte spre "clasicizarea" noilor canoane estetice, conserva elemente de sinteza intre noutatea curentului Modernist si spiritul cultural autohton.

LOCUINTELE IEFTINEAceasta categorie de locuinte, inscrisa la nivel international printre principalele cautari in intentia de a rezolva problemele stringente ale locuirii, cunoaste in Romania doar solutionari izolate, prea putin semnificative ca inovatie sau ca amploare. Ecoul lor in productia de arhitectura a fost destul de slab, inregistrandu-se oar cateva exemple de lotizari facute in acest scop. Aceste exemple le gasim amplasate pe terenuri libere, special sistematizate, cu locuinte cuplate, cu dezvoltare pe parter, sau parter si unu-doua niveluri. Gandite sa dispuna de un conform minimal, ele au partituri rezonabile, in care functiunile sunt eficient distribuite.