INTRODUCERE

Întemeirea văzută a Bisericii în ziua Cincizecimii constituie şi prima acţiune misionară a

Apostolilor. Predica Sfântului Apostol Petru a adus la creştinism peste 3000 de suflete. Despre

aceştia Sfânta Scriptură spune că stăruiau în „învăţătura apostolilor şi în împărtăşire în frângerea

pâinii şi în rugăciune”(F.A. 2,42). Din aceeaşi carte a Sfintei Scripturi mai aflăm că noii

comunităţi formate i se adăugau membrii noi în fiecare zi: „Iar Domnul îi adăuga zilnic pe cei ce

se mântuiau” (F.A. 2,47).

Din cele spuse mai sus putem concluziona că încă de la începuturile ei Biserica avea ca

mijloc de misiune şi de împărtăşire a cuvântului evanghelic Liturghia sau frângerea pâinii,cu alte

cuvinte „mobilitatea misionară a Bisericii ţine de dinamica ritmului liturgic”1.

În cele ce urmează voi încerca să prezint cum Sfânta Liturghie este mijloc de misiune

prin ea însăşi, si cum se poate continua această misune în afara bisericii după terminarea propriu

zisă a acesteia.

1. LITURGHIE ŞI MISIUNE

Sfânta Liturghie este reaactualizare continuă a jerfei mântuitoare de pe crucea Golgotei,

jertfă realizată de către Mântuitorul Iisus Hristos o singură dată şi pentru toţi oamenii. Dar Sfânta

Liturghie nu este singurul mod prin care se face această reactualizare, rememorare ci „prin

întregul ei cult, mai ales citirile Vechiului şi Noului Testament de la Vecernie, Utrenie şi

Liturghie, Biserica face o restituire sau reactualizare în fiecare timp şi loc a istorie mântuirii care

s-a împlinit o dată pentru totdeauna”2.

În întregul cult în general şi în Liturghie în special, Hristos este prezent real prin lucrarea

Sfântului Duh, iar prin participarea noastră activă la serviciul liturgic ne unim cu El în însăşi

misiunea, jertfa şi învierea Sa. „De aceea cultul, şi în special Sfânta Liturghie constituie energia

care mişcă Biserica în devenirea ei misionară”3.

1 Valer Bel, Misiunea Bisericii în lumea contemporană, ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2010, p. 372.2 Ibidem, p. 361.3 Ibidem, p. 362.

2

De altfel dacă facem o analiză a rugăciunilor şi a formulelor liturgice observăm că

majoritatea sunt texte scripturistice. „pasajele biblice preluate sau adaptate în rugăciuni şi cântări

precum şi lecturile propriu zise din Evanghelie şi Apostol au darul de a spori efectul misionar al

propovăduirii Cuvântului într-o sinergică împletire dintre verb şi act”4.

Caracterul misionar pe care îl are Liturghia Ortodoxă reiese şi din unul din multele

aspecte ale misiunii. Potrivit acestui aspect misiunea lui Hristos produce dăruirea de Sine a vieţii

trinitare a lui Dumnezeu lumii. „Urmează că misiunea este posibilă, în ultimă instanţă, numai în

cadrul şi prin intermediul unui eveniment de comuniune care reflectă în istorie existenţa trinitară

a lui Dumnezeu Însuşi. Dacă lucrurile stau aşa, la ce realitate poate să se refere misiunea

Bisericii pentru a oferi gustarea comuniunii pe care o anunţă? Există o singură posibilitate în

istorie şi aceasta este comunitatea euharistică şi, în măsura în care este determinată de aceasta,

Biserica, în totalitatea structurii sale canonice”5. Atfel spus misiunea începe din cadrul

comunităţii şi se continuă în afara ei; doar astfel ea devine cu adevărt eficientă.

Sfânta Liturghie este locul unde creştinii se pregătesc pentru misiune deoarece „în

Liturghia Euharistică Hristos ne uneşte cu Sine în misiunea, jertfa şi învierea Lui”6. Există mai

multe motive pentru care misiunea izvorăşte din Biserică, din Sfânta Liturghie. În primul rând

misiunea este mărturia misionarului despre viaţa trăită în comuniune cu Dumnezeu. „Nu poţi

depune mărturie adevărată despre ceea ce nu ai experiat. Ori comuniunea cu Dumnezeu se

realizează în mod culminant în Sfânta Liturghie care este o înaintare spre Împărăţia Lui”7.

În al doilea rând Liturghia „arată că adorarea lui Dumnezeu în Duh şi adevăr este

nedespărţită de anamneză, adică de amintirea publică a istoriei mântuirii în totalitatea ei, a

Vechiului şi Noului Testament şi de lauda şi mulţumirea adusă lui Dumnezeu pentru mântuirea

dăruită în Fiul Său”8. Aceasta coroborat cu faptul că în biserică vedem, la propriu, istoria

mântuirii în icoane şi simboluri, fac din Liturghie un loc unde creştinii se pregătesc pentru a face

misiune.

4 David Pestroiu, Aspecte misionare actuale privind Sfânta Liturghie, în Altarul Reântregirii, an XIV, nr. 1, ianuarie-aprilie, 2009, p.130.5 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Liturghia după Liturghie, ed. Athena, Bucureşti, 1996, p. 21.6 Valer Bel, op.cit. p. 371.7 Ibidem, p. 373.8 Ibidem, p. 374.

3

Înalt Prea Sfinţitul Nifon Mihăiţă vorbeşte de trei caractere esenţiale pe care le are

Liturghia ortodoxă: caracterul kerigmatic, euharistic şi pedagogic misionar. El spune că

„repunerea în valoare a acestor trei caractere este de o necesitate absolută pentru misiune. Aceste

caractere corespund cu momentele liturgice respective: lecturile biblice şi predica, concelebrarea

şi împărtăşirea credincioşilor, trimiterea la propovăduire şi mărturie”9. Cu alte cuvinte

caracterului kerigmatic îi corespunde evanghelia şi predica, celui euharistic epicleza iar celui

pedagogic misionar mesajul „Cu pace să ieşim”10.

Observăm din aceste trei caractere că după ce creştinul este instruit în cadrul Sfintei

Liturghii, este trimis să facă misiune, să continue Liturghia dincolo de zidurile lăcaşului de

închinare. „ Trimiterea credincioşilor face parte din structura Liturghiei, aşa cum au conceput-o

autorii ei. Prin citirea şi explicarea Evangheliei, prin aducerea ofrandei de mulţumire, prin

mărturisirea credinţei, prin comuniunea cu sfintele Daruri, creştinii sunt formaţi, educaţi,

pregătiţi şi hrăniţi să apuce pe calea Apostolilor”11. Această acţiune a primit numirea de

„Liturghie după Liturhie”.

2. LITURGHIA DUPĂ LITURGHIE

Acest termen apare în cadrul Consultaţiei de la Cernica care s-a numit „A mărturisii pe

Hristos”, consultaţie desfăşurată în anul 1974. „Termenul a fost iniţial folosit penru a reliefa

dinamica Liturghiei în misiune, adică modul în care Biserica adunată pentru Euharistie devine

comunitate evanghelizatoare”12.

Liturghie după Liturghie înseamnă o prelungire a jertfei euharistice în viaţa personală a

fiecăruia. „Fiecare credincios în parte este chemat să întreţină o evlavie tainică, pe altarul inimii

9 Conf. Dr. Nifon Mihăiţă, Arhoepiscopul Târgoviştei, Misiologie creştină, ed. ASA, 2002, p.52.10 David Pestroiu, art. cit. P. 135.11 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, op cit. p. 66.12 Ibidem, p. 11.

4

sale ca să traducă în viaţă propovăduirea Veştii celei Bune pentru întreaga lume. Fără această

continuare, Liturghia rămâne pe jumătate neterminată”13.

Aşadar „bucuria primită duminica de către credincioşi nu trebuie ţinută doar pentru ei, ci

trebuie să fie împărtăşită în fiecare zi a săptămânii, oriunde, oricând şi oricum: invocând numele

lui Hristos, binecuvântând, făcând semnul crucii, reunind pe cei risipiţi şi îndepărtaţi, dând

speranţă şi iubire celor ce nu au nimic. Ei sunt chemaţi şi unşi să devină martorii şi colaboratorii

lui Hristos, singura speranţă a lumii, în calitate de evanghelişti, misionari, predicatori,

mărturisitori, martiri”14.

David Pestroiu identifică şi el o continuare a Liturghiei euharistice după rostirea

otpustului, însă el o numeşte veghe liturgică permanentă: „participarea efectivă la Liturghie se

continuă şi după otpustul slujbei prin ducerea unei vieţi de înrâurire duhovnicească ce presupune

dorinţa de a chema pe toţi semenii la comuniunea cu Domnul şi conştientizarea totodată a

proiecţiei vieţii noastre spre Eshaton, gândit ca o permanentizare în deplinătate a acestei

comuniuni"15.

Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte şi el de mai multe liturghii. El spune că exisă trei

feluri de liturghii: liturghia interioară, care „constă în rugăciunile pe care fiecare creştin este

obligat să le facă”16, liturghia euharistică şi liturghia fratelui în care se află Hristos. Despre

aceasta din urmă spune: „socoteşte că preot al lui Hristos te faci, mirean fiind, cu mâna ta dând

nu trup ci pâine, nu sânge ci pahar cu apa”17.

Aşadar între Liturghie şi misiune există o legătură intrinsecă. Această legătură este axată

pe două direcţii: „un mesaj adresat eterodocşilor, chemaţi să preguste încărcătura tainic-

simbolică a slujbei sub o înrâurire pnevmatică transfiguratoare, precum şi o lucrare mai specială

de readucere a oilor rătăcite în staulul lui Hristos”18.

13 Valer Bel, op cit. p. 375.14 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, op cit. p. 66.15 David Pestroiu, art.cit. p. 137.16 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, op cit. p. 107.17 Ibidem, p. 106.18 David Pestroiu, art.cit. p. 142.

5

În acest sens Înalt Prea Sfinţitul Nifon Mihăiţă vorbeşte de două mişcări în Liturghie: una

centripetală, de revenire din lume a Bisericii în Sine, în jurul Potirului şi alta centrifugală de

ieşire în lume19.

CONCLUZII

Din cele spuse mai sus am văzut că încă de la începuturile ei Biserica a făcut misiune în

şi prin intermediul Sfintei Euharisti. Prin participarea la Sfânta Liturghie credincioşii se umplu

de învăţătură dumnezeiască prin ascultarea pericopelor evanghelice şi a predicii, dar mai mult

decât atât ei experiază pe Hristos Dumnezeu, prin Sfânta Împărtăşanie, urmând ca după ieşirea

din biserică să continue Liturghia euharistică printre semenii lor.

Această obligaţie a credincioşilor a fost numit cu termenul Liturghie după Liturghie. Dar

misiunea nu trebuie făcută doar în afara Bisericii – înţeleasă ca şi comunitate – printre cei

necredincioşi, ci şi printre oile pierdute din cadrul comunităţii care deşi se numesc creştini nu au

ajuns la cunoaşterea lui hristos a cărui nume îl poartă.

În concluzie „oficierea Euharistiei este un moment în care Biserica participă la misiunea

lui Dumnezeu în lume. Această participare are loc zilnic în propovăduirea Evangheliei,

ajutorarea aproapelui şi prezenţa sanctificatoare în lume. Euharistia este hrană de preţ pentru

misionari, pâinea şi vinul pelerinilor, în vederea ieşirii lor apostolice în lume”20.

19 Conf. Dr. Nifon Mihăiţă, op.cit.p.135.20 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, op cit. p. 25.

6

BIBLIOGRAFIE

1. Bel, pr. Prof. Valer, Misiunea Bisericii în lumea contemporană, ed. Renaşterea,

Cluj-Napoca, 2010;

2. Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Liturghia după Liturghie, ed. Athena, Bucureşti, 1996;

3. Mihăiţă, Conf. Dr. Nifon, Arhoepiscopul Târgoviştei, Misiologie creştină, ed.

ASA, 2002;

4. Pestroiu, David, Aspecte misionare actuale privind Sfânta Liturghie, în Altarul

Reântregirii, an XIV, nr. 1, ianuarie-aprilie, 2009.

7