Limba arabă

Limba araba este una dintre cele mai vechi limbi fiind cunoscută ca limba Coranului, limba Dad (ض) (una dintre literele alfabetului arab), si mai este cunoscuta ca fiind limba celor din Rai.

Este recunoscută ca fiind limba Dad, datorită faptului că această literă nu se găseşte în celelalte limbi.

Iar o altă explicaţie ar fi faptul că această literă este cea mai grea literă a limbi arabe, pronunţia ei este foarte dificilă pentru arabi ca să nu vorbim de nearabi, iar cei care o pronunţă uşor şi corect sunt arabii puri, beduinii.

Este limba celor din Rai conform unor relatarii cei din Rai vor vorbi limba arabă.

Este limba Coranului, deoarece Coranul a fost revelat profetului Muhammed(psces şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) în limba arabă. Coranul este ultimul mesaj al Lui Allah trimis oamenilor, este un mesaj universal şi fără îndoială că a fost trimis pentru a fi înţeles şi aplicat. De aici reiese importanţa acestei limbi, dacă exista o altă limbă mai clară, mai bogată, mai frumoasă, mai elocventă decât limba arabă fără îndoială Allah o alegea pentru mesajul său către oamenii.

De ce Allah a creat această diversitate de triburi, popoare şi limbi?

Şi printre semnele Lui sunt crearea cerurilor şi a pământului şi deosebirea limbilor şi culorilor voastre. Întru aceasta sunt semne pentru cei care ştiu. (Rum 22)

O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o muiere şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi în faţa lui Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoateştiutor şi Bineştiutor. (Hugiurat 13)

Alegerea limbii arabe drept limba Coranului

Noi l-am pogorât un Coran arab, poate că voi veţi pricepe! (Yusuf 2)

Aşa i-am trimis Noi [Coranul], ca o orânduială, [în limba] arabă! Iar dacă tu vei urma poftele lor, după ştiinţa ce a venit la tine, nu vei avea tu nici ocrotitor nici apărător de Allah! (Raad 37)

Noi ştim că ei zic: “Îl învaţă pe El [Coranul] un om!” Dar limba aceluia spre care ei arată este străină [nearabă], în vreme ce aceasta este o limbă arabă limpede. (Nahl 103)

Astfel l-am coborât Noi: un Coran în [limba] arabă. Şi am desluşit în el ameninţările, pentru ca să fie ei cu teamă şi pentru ca să le trezească lor amintirea [să le fie pildă]. (Taha 113)

Iar el este o revelaţie de la Stăpânul lumilor. A coborât cu el Duhul cel credincios Peste inima ta, pentru ca tu să fii dintre prevenitori, Într-o limbă arabă limpede. (Suara 192 - 195)

Un Coran arab, fără de nici o strâmbătate, pentru ca ei să fie cu frică! (Zumer 28)

O Carte ale cărei versete sunt tâlcuite, un Coran arab, pentru un neam [de oameni] care ştiu, (Fussilet 3)

Dacă Noi l-am fi făcut un Coran într-o altă limbă [decât araba], ar zice ei: De ce nu sunt versetele sale tâlcuite? Un [Coran] nearab şi un [Profet] arab?” Spune: “El este pentru cei care cred ocârmuire şi tămăduire, însă aceia care nu cred [au] în urechile lor surzenie şi el este pentru ei rătăcire! Aceştia sunt ca şi cei chemaţi dintr-un loc depărtat!” (Fussilet 44)

Astfel, [aşa după cum le-am revelat celor de dinaintea ta] ţi-am revelat Noi un Coran arab, pentru ca tu să previi Mama cetăţilor şi pe cei din împrejurimile ei şi să previi pentru Ziua Adunării – despre care nu este îndoială. O parte vor fi în Rai şi o parte vor fi în Văpaie. (Suura 7)

Noi l-am făcut un Coran arab, pentru ca voi să pricepeţi. (Zuhruf 3)

Însă mai înainte de el a fost Cartea lui Moise, ca îndreptar şi ca îndurare, iar aceasta este o Carte care întăreşte, în limba arabă, pentru a-i preveni pe aceia care au fost nedrepţi şi ca bunăvestire pentru făcătorii de bine. (Ahkaf 12)

Cum pronunţăm literele în limba arabă?

اLitera elif se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu literele"A" şi "E", dar este mult mai apropiat de litera "E", iar în cazul literelor groase se pronunţă "A"

بLitera be se pronunţă prin lipirea buzelor, se pronunţă precum

litera B.

تLitera Te se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T

ثLitera Se se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă S peltic.

جLitera Gim se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele GI din limba romană.

حLitera Ha se pronunţă din mijlocul gatului prin strangerea lui, se pronunţă apropiat de litera H din limba romana însoţit de un sunet gros

خLitera Hî se pronunţă din partea cea mai apropiata a gatului de cerul guri, prin strangerea lui, se pronunţă H gros însoţit de un sunet asemănător celui care vrea să elimine ceva care îl deranjează în gat.

دLitera Dal se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera D.

ذLitera Zel se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z normal peltic.

رLitera Ra se pronunţă prin atingerea bazei dinţilor de sus cu varful limbi, se pronunţă un Rî Gros.

زLitera Zel se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de jos cu varful limbi, se pronunţă ca litera Z subţire şi ascuţit.

سLitera Sin se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de jos cu varful limbi, se pronunţă ca litera S subţire şi ascuţit.

شLitera Şin se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Ş din limba romană.

صLitera Sad se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de jos cu varful limbi, se pronunţă ca litera S groasă.

ضLitera Dad se pronunţă prin atingerea părţilor interioare ale măselelor cu partea laterală a limbi, se pronunţă un D gros

طLitera Ta se pronunţă prin atingerea gingiilor dinţilor de sus cu partea posterioară a limbi, se pronunţă ca litera T groasă.

ظLitera Zî se pronunţă prin atingerea varfului dinţilor de sus(incisivi) cu partea posterioară a limbi, se pronunţă Z gros şi peltic.

عLitera Ayin se pronunţă din mijlocul gatului prin strangerea lui, se pronunţă apropiat de litera A din limba romana însoţit de un sunet gros

غLitera Ghayn se pronunţă din partea cea mai apropiata a gatului de cerul gurii, prin strangerea lui, se pronunţă Gh gros.

فLitera F se pronunţă prin atingerea părţi interioare a buzei de joc cu varful dinţilor de sus, se pronunţă asemeni literei F.

قLitera Kaf se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi ( partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă gros asemeni literei K.

كLitera Kef se pronunţă prin ridicarea rădăcini limbi ( partea îndepărtată a limbi aproape de gat) către cerul gurii, se pronunţă normal asemeni literei C.

لLitera Lam se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu părţile laterale apropiate de varf ale limbi, se pronunţă precum litera L

مLitera Mim se pronunţă prin lipirea buzelor, se pronunţă precum litera M

نLitera Nun se pronunţă prin atingerea gingiei dinţilor din faţă cu varful limbi, se pronunţă precum litera N.

وLitera waw se pronunţă prin lipirea buzelor şi deschiderea lor către exterior atat cat să încapă între ele varful degetului mic, se pronunţă precum litera W sau UE.

هLitera He se pronunţă din cel mai îndepărtat punct al gatului, este un sunet care se aseamănă cu litera"H"

الEste compusă din două litere; Lam şi Elif, de aceea nu este considerată o literă aparte.

يLitera Ye se pronunţă prin ridicarea părţi posterioare a limbi către cerul guri, se pronunţă precum literele Y.

joi, 12 februarie 2009Reguli de pronunţie

Înainte de toate trebuie ca fiecare dintre noi să ştie că

literele în limba arabă sunt total diferite de cele în limba

romană, unele litere sunt subţiri iar altele sunt groase şi mai

sunt şi semnele care accentuează literele, pronunţia acestor

semne diferă în funcţie de grosimea literei.

De aceea vrea să încep cu regulile generale:

1 – Orice literă subţire însoţită de semnul fetha se va citi E,

aici trebuie să deschid o paranteză în ceea ce priveşte litera

hemzeh, deoarece această literă este o literă subţire dar ca

pronunţie este o literă al cărei sunet variază între E şi A mult

mai apropiată de E. Aici mulţi grăşesc cand scriu deoarece

se orientează după cuvintele scrise în limba engleză uitand

că litera a în limba engleză se citeşte E.

Exemplu:

Cuvantul محمد se scrie Muhammed, litera h se scrie HA

deoarece este o literă groasă, iar litera MIM se scrie ME

deoarece M este o literă subţire.

2 – Orice litera însoţită de kesra se citeşte I

Exemplu:

Cuvantul مسلم se citeşte MUSLIM, vedem că litera LAM este

însoţită de kesra şi se pronunţă LI.

3 – Orice literă însoţită de damme se citeşte U, indiferent

dacă litera este subţire sau groasă.

Exemplu:

Cuvantul محمد se citeşte MUHAMMED, literta MIM însoţită de

damme se citeşte MU.

4 - În cazul în care o literă subţire însoţită de fetha se

întalneşte cu litera Elif care nu are nici un semn( cea care

lungeşte) automat fetha se pronunţă mai gros tocmai pentru

a respecta litera elif care se lungeşte, în acest caz sunetul

devine mai gros şi se înclină către A.

Exemplu:

Cuvantul مال , normal litera م însoţită de fetha se citeşte

ME, dar datorită faptului că a întalnit litera elif care lungeşte

se citeşte MAALE.

5 – Orice cuvant care se termina cu T feminin(te merbutah) ة

) ( se pronunta cu un h slab la sfarsit.

Exemplu

Cuvantul عائشة se pronunţă ‘Aişeh

6 – În cazul în care facem legăm două cuvinte, iar al doilea

cuvant incepe cu litera elif de legatură ( ا) această litera

cade şi nu se mai citeşte.

Exemplu:

La ilahe illaallah ال اله اال الله

7 - Daca primul cuvant se termina cu fetha şi al doilea

cuvant începe cu o litera groasă, se face o treaptă de

legătură între litera subţire şi cea groasă.

Exemplu:

Subhaneallah, dacă urmărim cu atenţie litera NUN سبحان الله

este o litera subţire însoţită de fetha şi se citeşte NE, după

ea urmează litera ELIF de legătură care nu se citeşte şi apoi

litera LAM care este tot subţire dar în cazul cuvantului Allah

se citeşte groasă şi tocmai de aceea ridicand sunetul de la o

litera subţire la una groasă se pronunţă EA, subhanEAllah

Astfel aplicand aceste reguli putem cu uşurinţă să scriem şi

să pronunţăm literele în limba arabă.

Unele exemple

Muhammed محمد

Allah الله

Subhaneallah سبحان الله

Elhamdulillah الحمد لله

Allahu Ekber الله اكبر

Kuraan قران

islaam اسالم

şehaadeh شهادة

hadiys حديث

Aişeh‘ عائشة

Faatimeh فاطمة

Hadiygeh خديجة

Aly علي

Umer, Umar عمر

Usmaan عثمان

Ezaan اذان

Odată ce studiem cu atenţie alfabetul limbi arabe vedem că

unele litere se repetă, în realitate ele nu se repetă, sunt

litere total diferite, la fel şi pronunţia lor este diferită.

Exemplu:

Sunt trei litere S, este litera ث care se pronunţă peltic, litera

care se ص care se pronunţă subţire şi ascuţit ţi litera س

pronunţă gros

Precum vedem că sunt şi trei litere H este litera ح o literă

groasă cu un sunet plăcut, este litera خ tot groasă dar

însoţită de un sunet mai puternic, şi mai este litera ه care

este o literă subţire şi se pronunţă fără mari eforturi

asemeni literei h din alfabetul limbi romane

Exemple sunt mai multe şi nu le putem menţiona pe toate.

Aceste exemple le-am menţionat tocmai pentru a evidenţia

importanţa pronunţări corecte.

Sunt unii musulmani care din păcate pretind că nu este

necesar să înveţi limba arabă, deoarece, spun ei, Coranul se

poate recita şi cu litere latine aşa că numai trebuie să

depună efort să înveţe limba arabă.

O sa dau unele exemple pentru a evidenţia cat de grava este

pronunţarea greşită.

Cuvantul خلق în limba arabă are sensul de “ a creat ” , în

Coran acest cuvant se repetă de foarte multe ori خلق اإلنسان

„El l-a creat pe om”(Rahman 3). Dacă în loc de خ pronunţăm

litera ح să vedem ce se întamplă. حلق االنسان „ El l-a tuns pe

om” Deci vedem cum schimbarea unei litere unde poate

duce, prin pronunţarea greşită îl facem pe creator, frizer.

Dar să vedem ce se întămplă în cazul în care pronunţăm ك în

loc de ق , spune Allah în Coran: الذين يقولون ربنا “Care zic:

“Doamne,” aici dacă citim ك în loc de ق, sensul se schimbă,

în loc de “Care zic: “Stapanul nostru,” “Care îl manancă pe

Stapanul nostru,” (Eu personal sunt martor la recitarea

acestui verset în sensul greşit)

Şi exemplele sunt foarte multe.