Leonida Lari - RecunostintaPentru ca din orgoliu m-ai ranit,Pentru ca nu-ti pasa daca ma doare,Pentru ca intr-o gluma ai iubitRaman sa-ti fiu doar recunoscatoare.

Si-mi pare bine ca la intalniriNu mi-ai adus macar o floare vie,Creandu-ti loc aparte-n amintiriCu ifose de falsa barbatie.

Si-ti multumesc ca m-ai expus usorLumii acestea seci cu vorbe grele,Crezand ca-ti faci un nume rapitorDin dragostea si lacrimile mele.

Si inca de aceea-ti multumescCa ai mimat cu mreji atat de fineStarea de dor curat, dumnezeiesc,Incat sa-mi calc destinul pentru tine.

Sa uit ce sunt, ce-am fost si ce pot fi,Ca este azi sau ieri sau maine este,La fel, iubite, am a-ti multumi,Caci n-am avut inca trairi de-aceste.

Pentru ca m-ai strivit si aruncatCa pe un miel in muta suferinta,Dar m-ai intors la ceea ce mi-e dat,Calaul meu, iti port recunostinta!Leonida Lari - Copacii care fug prin ceata...Copacii care fug prin ceataCu bratele de floare pline,Lumina care-mi rde-n fata, Acestea, stiu, vor fi si mine.

Prea draga vntului stihie,Inelul care-i de la tineSi negustata-mi poezie, Acestea, stiu, vor fi si mine.

Doar fruntea ta cea gnditoareSi ochii tainic dusi n sine,Si-amara noastra-mbratisare, Acestea nu vor fi si mine.

Leonida Lari - Nu anii trec, ci sufletul...Nu anii trec, ci sufletul ncearcaUitarea pentru a a se tine minteSi nu ne nastem, nu murim, ci parcaNe tot zidim fiinta prin cuvinte.

Att de gingas se nclina floareaSpre-o fulguire-a gndului ce suie,Tu nu o simti si nu poti sti ca stareaI-a dat nuanta verde-amaruie.

Si orice gnd al nostru n naturaSimtit e si vazut e la culoareDe-aceasta frunza, fluture, faptura,De-aceste-alcatuiri nevorbitoare.

De-aceea daca este drept poetulCu-att i stau mai multe n putereSi firea s-o preschimbe cu ncetul,Si sa renasca iarasi tot ce piere.

De-aceea cnd a fost sa i se-ntmpleVreun rau voit, clipa cazu fatala,Caci locu-i cu nimica nu se mpleSi veacuri zeci cerut-au socoteala.

Nu anii trec, ci tu de duci din soarta,Nu tu rami, ci-o parte-a ta mai buna,O taina ce prin lume te mai poartaSi scapara ca aurul sub luna.Leonida Lari - EnigmaO cunosti pe vrajitoarea cea nascuta pentru sine?..Azi era asa-mbracata,Si frumoasa, si ciudata,Si striga prin toata piata:Vreau o lume fara mine!

O cunosti pe vrajitoarea, ce-alerga-n attea seriDupa noi pe strazi ascunse?Azi n piata ma ajunseSi mi spuse la ureche:Vreau o lume fara ieri...

Eu ma duc din casa asta, ca la noapte iara vineCica-n rochie albastraSi-o sa bata la fereastra,Si-o sa-ntrebe:Unde-i lumea fara ieri si fara mine?