CAPITOLUL TREIZECI ØI OPT

Howbutker, 1933

– Mæ scuzafli, domnule Warwick, væ cautæ o domniøoaræ Thompson. Percy nu øi­a ridicat privirea din raportul pe care îl citea. Era sfârøit de

octombrie; trecuseræ patru ani de la dezastrul financiar de pe Wall Street, care trimisese nafliunea în marea crizæ financiaræ. În fiecare zi, în biroul secretarei lui veneau øomeri care cæutau ceva de lucru la Warwick Industries, una dintre puflinele coræbii stabile din flaræ, navigând încæ netulburatæ în apele economice care se înræutæfleau.

– I­ai spus cæ e pierdere de timp sæ mæ caute, Sally? Nu ne permitem mai mulfli angajafli decât avem deja.

– Ah, nu a venit sæ caute de lucru, domnule Warwick. Domniøoara Thompson e profesoaræ. A venit aici pentru fiul dumneavoastræ.

Percy privea în gol, gândindu­se la cuvintele „fiul dumneavoastræ“. – Wyatt, domnule, a spus Sally. – Ah, da, sigur. Spune­i sæ intre! S­a ridicat sæ o întâmpine, aøa cum fæcea cu tofli cei care intrau în biroul

sæu. Nu conta cine erau sau de ce veniseræ. Percy Warwick era recunoscut pentru respectul cu care trata pe toatæ lumea, chiar øi pe cei care, aøa cum se întâmpla des în ultima vreme, veneau cu pælæria în mânæ sæ implore o slujbæ, un împrumut, o amânare a plæflii datoriei.

Era clar cæ domniøoara Thompson nu venise sæ cerøeascæ nimic, însæ, în ciuda calmului ei, Percy vedea cæ era neliniøtitæ øi stânjenitæ când s­a aøezat pe scaunul pe care i l­a oferit. Ce naiba fæcuse Wyatt?

Trandafiri 271

– Avefli probleme cu Wyatt, domniøoaræ Thompson? Nu øtiam cæ sun­tefli profesoara lui.

El fæcuse remarca nu ca sæ lase impresia cæ era unul dintre acei pærinfli care îi pedepseau pe tofli cei care îi fæceau ræu fiului sæu, ci pentru cæ ræmæsese surprins cæ nu o întâlnise niciodatæ. În ultimii ani, fusese preøedintele consiliului øcolii. Una dintre funcfliile sale era sæ­i întâmpine pe profesorii noi de la Øcoala Independentæ din Howbutker la petrecerea anualæ de deschidere.

– Am fost angajatæ sæ termin semestrul în locul domniøoarei Wallace, care s­a cæsætorit la începutul anului, a explicat domniøoara Thompson. Ea øi soflul ei s­au mutat în Oklahoma City. Dupæ cum væ amintifli probabil, domniøoara Wallace a fost profesoara lui Wyatt.

Percy s­a læsat pe spate în scaun, unindu­øi mâinile, ascultând vocea ei claræ øi plæcutæ.

– Sunt sigur cæ schimbarea i­a priit lui Wyatt, a spus el, înclinând capul cu eleganflæ.

– Sper sæ mai credefli asta øi dupæ ce auzifli ce am de spus. – Væ ascult. Ea a tras aer în piept, læsând privirea în jos o clipæ, într­un efort vizibil de

a­øi gæsi curajul. „Dumnezeule mare“, se gândea Percy. „Ce a fæcut Wyatt?“ Avea sæ­l facæ sæ regrete, dacæ fæcuse ceva atât de grav pe cât læsa de înfleles domniøoara Thompson. Øi totuøi, era limpede cæ un bæiat de unsprezece ani, aflat în pragul pubertæflii, se purtase necorespunzætor cu ea doar ca sæ­i atragæ atenflia. Era o femeie tânæræ øi frumoasæ, cu ochi cæprui øi cu pærul tuns scurt, de culoarea grâului nou.

– Fiul dumneavoastræ, a început ea, îl ræneøte intenflionat øi sistematic pe Matthew DuMont. Mæ tem cæ, dacæ cineva nu­l opreøte pe Wyatt, o sæ­i facæ ræu acelui bæieflel.

Scaunul lui Percy a scârflâit în momentul în care s­a ridicat brusc. A uitat imediat de frumuseflea ei.

– Væ rog sæ explicafli, domniøoaræ Thompson. – Domnule Warwick, în fiecare zi, la øcoalæ, Wyatt îl ræneøte pe

Matthew DuMont într­un fel sau altul. Face orice, de la a­i pune piedicæ pe coridor pânæ la a­i arunca mingea în faflæ. Nu væ pot spune de câte ori i­a curs sânge din nas copilului pentru cæ l­a lovit Wyatt. L­am væzut… L­am væzut. Obrajii i s­au înroøit. „De furie øi de stânjenealæ“, se gândea Percy.

272 Leila Meacham

– Continuafli, a îndemnat­o el tensionat. – L­am væzut de multe ori lovindu­l pe Matthew cu piciorul în vintre. Percy simflea cum îi arde fafla. – De ce Dumnezeu afli aøteptat pânæ acum ca sæ­mi spunefli? De ce nu

afli mers la conducerea øcolii?– Am fost, domnule Warwick. Am fost la director, însæ a refuzat sæ

mæ asculte. Am încercat sæ obflin ajutor de la alfli profesori, însæ øi ei au refuzat sæ mæ ajute. Tuturor le e fricæ de dumneavoastræ… de puterea dumneavoastræ… le e teamæ pentru slujba lor. Øi copiii la fel. Pærinflii lor lucreazæ pentru dumneavoastræ.

– Dumnezeule mare! a exclamat Percy. – Astæzi a fost picætura care a umplut paharul, a continuat Sara

Thompson, cæpætând încredere dupæ ce a væzut cæ el o asculta. – Ce s­a întâmplat azi?– Wyatt i­a zdrobit mænuøa de baseball a lui Matthew, apoi a azvârlit­o

în canalul din spatele øcolii. Când Matthew s­a dus sæ o ia, Wyatt a aruncat cu o piatræ øi l­a lovit în tâmplæ. Copilul a cæzut øi aproape a leøinat. Plus cæ are o tæieturæ adâncæ din care i­a curs mult timp sânge. Øi­a pierdut echilibrul…

Sara øi­a muøcat buza, ca øi când descrierea micului Matthew cæzând în canal, cu sângele curgându­i din rana de la tâmplæ, era mai mult decât putea suporta, însæ pentru Percy fusese suficient cât sæ înfleleagæ cum stætea treaba. S­a ridicat brusc, încheindu­øi furios nasturii de la hainæ. Øtia despre ce mænuøæ era vorba. Era un cadou pe care i­l fæcuse el de Cræciun cu un an în urmæ.

– Iar Matthew cautæ aceste bætæi?– Absolut deloc! Pledoaria Sarei era hotærâtæ. Îl cunosc pe Matthew

DuMont doar ca elev la ora mea de dezbateri øi din orele de supraveghere a terenului de joacæ, øi e cel mai cuminte copil pe care l­am væzut. Încearcæ sæ se apere, însæ, chiar dacæ e cu un an mai mare, dimensiunile lui nu se comparæ cu ale fiului dumneavoastræ. Ceilalfli bæiefli… vor sæ­l ajute, însæ se tem de Wyatt… de dumneavoastræ.

– Înfleleg… Cum afli ajuns aici, domniøoaræ Thompson?– Ah, am… Sara a înfleles importanfla întrebærii. Am venit pe jos de la

øcoalæ pânæ aici. – Asta înseamnæ mai mult de trei kilometri.

Trandafiri 273

– Importanfla misiunii pe care o aveam a fæcut ca distanfla sæ fie mai puflin importantæ.

– Aøa se pare. Percy a deschis uøa biroului sæu. Sally, spune­i lui Booker sæ aducæ maøina. Vreau sæ o ducæ acasæ pe domniøoara Thompson.

Sara s­a ridicat, pærând nesiguræ øi tulburatæ. – Foarte frumos din partea dumneavoastræ, domnule Warwick. Væ mul ­

flumesc foarte mult cæ m­afli ascultat. – De ce nu v­afli dus întâi la familia DuMont? a întrebat Percy. – Din cauza lui Matthew. Din câte øtiu despre el, sunt siguræ cæ mai

degrabæ ar muri decât sæ­l pârascæ pe Wyatt la pærinflii lui sau sæ le cearæ lor ajutorul. Nu puteam merge la ei… înainte sæ încerc sæ vorbesc cu dumneavoastræ. Ar fi fost un fel de trædare. Însæ urma sæ merg øi la domnul øi la doamna DuMont.

– Îl admirafli pe Matthew, nu­i aøa?– Are o personalitate minunatæ. – Øi Wyatt?Sara a ezitat, apoi i­a întâlnit privirea. – Are o laturæ maleficæ, domnule Warwick, însæ am observat cæ doar

când vine vorba despre Matthew. Dacæ nu ar fi fost aceastæ… gelozie evidentæ a bæiatului, cred cæ ar fi putut fi prieteni. Fiul dumneavoastræ e singur, domnule Warwick. Are foarte puflini prieteni.

– Mæ tem cæ asta se întâmplæ din vina lui. Øoferul sæu apæru în cadrul uøii. Astæzi Percy avea treabæ la birou, nu la

reøedinfla Warwick. Veniseræ oaspefli din California sæ vadæ fabricile. – Du­o pe domniøoara Thompson acasæ, Booker. Apoi întoarce­te øi

ia­i pe oaspeflii noøtri. Maøina mea e aici. O sæ merg singur acasæ. A întins mâna cætre Sara. Væ mulflumesc cæ afli venit. Booker væ va conduce acasæ.

Sara i­a acceptat mâna. Putea citi în privirea ei cæ îi era teamæ sæ nu­l fi supærat. Secretara øi øoferul sæu au simflit øi ei tensiunea lui Percy.

– Domnule Warwick, a zis Sara neliniøtitæ, nu væ supærafli cæ væ întreb, dar ce avefli de gând sæ facefli?

– Dacæ tot ce mi­afli spus e adeværat, am de gând sæ mæ asigur cæ Wyatt nu va mai pune niciodatæ mâna pe Matthew DuMont. Iar dumneavoastræ nu trebuie sæ væ scuzafli pentru nimic. Eu sunt cel care ar trebui sæ­øi cearæ iertare.

274 Leila Meacham

Percy a ieøit din birou pe o uøæ care dædea cætre un garaj privat. În sufletul sæu, simflea cæ era gata sæ comitæ o crimæ, însæ rafliunea îl oprea din a acfliona pripit. S­a stræduit sæ îøi pæstreze calmul în timp ce conducea spre Houston Avenue. Nu øtia nimic despre domniøoara Thompson. Poate exagera vreo øotie de­a lui Wyatt doar pentru a se face remarcatæ în fafla lui. Nu ar fi fost prima datæ când o persoanæ ar recurge la astfel de øiretlicuri. Erau vremuri disperate, când femeile, la fel ca bærbaflii, încercau orice øiretlic ca sæ­øi asigure o slujbæ øi niøte favoruri.

Însæ nu credea cæ domniøoara Thompson era genul æla de persoanæ. Dacæ se înøela, însemna cæ îøi pierduse abilitatea de a zæri putregaiul în lemnul sænætos. I se pæruse cæ domniøoara Thompson era una dintre acele rare fiinfle umane care se puteau numi incoruptibile. Avusese nevoie de curaj pentru a veni în biroul lui øi a­i relata acele incidente. Îøi riscase slujba. Faptul cæ nu se dusese întâi la Ollie øi la Mary îi dovedise sensibilitatea øi faptul cæ îl înflelegea pe Matthew, care ar fi fost umilit dacæ pærinflii lor ar fi fost amestecafli în bætælia lui. Domniøoara Thompson nu avea de unde sæ øtie celælalt motiv pentru care Matthew nu l­ar fi pârât niciodatæ pe Wyatt. Wyatt era fiul naøului sæu, pe care îl adora. Nu ar fi spus niciodatæ despre Wyatt ceva care l­ar fi putut ræni pe Percy. Era acel gen de integritate care fæcea ca inima lui Percy sæ se umfle de dragoste øi de mândrie, sentimente pe care nu le avusese niciodatæ pentru Wyatt.

A bænuit – din felul în care decursese viafla lui – cæ nu mai putea sæ spere cæ bæieflii aveau sæ devinæ prieteni. Matthew dorea asta, însæ Wyatt îl displæcuse de la bun început. Era o diferenflæ de nouæ luni între ei. Wyatt iscase certuri încæ de mic øi, mai târziu, arætase o indiferenflæ rece la picnicuri, când cele douæ familii se întâlneau la petreceri în aer liber la care erau invitate øi alte familii, ca sæ mai dezamorsese tensiunea dintre Lucy øi Mary.

Dupæ cum afirmase domniøoara Thompson, motivul ostilitæflii lui Wyatt era evident øi simplu de explicat. Era gelos pe Matthew. Matthew era mai inteligent, mai frumos øi mai plæcut. Percy fæcea eforturi mari sæ nu facæ favoritisme când bæieflii erau împreunæ, însæ nu reuøea. Lucy se plângea adesea cæ øi­ar fi dorit ca el sæ­l trateze pe Wyatt cu aceeaøi cælduræ cu care îl trata pe „bæiatul DuMont“.

Însæ chiar øi Lucy îl plæcea pe Matthew, væzând în el toate træsæturile plæcute pe care le aprecia la Ollie, øi uneori îl trægea de urechi pe Wyatt

Trandafiri 275

când se juca prea dur cu bæiatul. Într­o inversare ciudatæ a ameninflærilor ei inifliale, dorea ca Percy øi Wyatt sæ se apropie unul de altul øi îi încuraja sæ petreacæ timp împreunæ. Era îngrijoratæ cæ, încæ de la început, tatæl øi fiul nu pæreau atraøi unul de celælalt.

Oricât de mult încerca, inima lui Percy ræmânea rece la încercærile stângace ale lui Wyatt de a­i câøtiga afecfliunea. Bæiatul nu avea nici urmæ de Warwick în el. Era doar Trenton Gentry, tatæl decedat al lui Lucy, în comportament, aspect øi atitudine… Bætæuø posac, masiv ca un taur, care confunda blândeflea unui bærbat cu slæbiciunea. Nu avea nici un strop din umorul øi din veselia lui Lucy.

Strângând puternic volanul, Percy simflea cum se aduna în el furia rece øi controlatæ care ieøea extrem de rar la suprafaflæ. Dumnezeu sæ­l ajute pe Wyatt dacæ îl rænise pe Matthew! Dumnezeu sæ­l ajute dacæ domniøoara Thompson spunea adeværul. A parcat în spatele casei Toliver øi a intrat în curte pe poarta din fier forjat. Sassie îi auzise scârflâitul maøinii øi îl aøtepta la uøa din spate.

– Domnule Percy, ce facefli aici la ora asta? Domnul Ollie e încæ la magazin, iar doamna Mary e la Somerset.

„Nu acolo e mereu?“ se gândea Percy cu amæræciune. – Nu am venit sæ­i væd pe ei. Finul meu e acasæ?– Sigur cæ este. E sus în camera lui. Azi a avut un mic necaz la øcoalæ

– sau mai degrabæ necazul l­a gæsit pe el. Cineva a aruncat cu o piatræ în el øi l­a lovit ræu. Øi ar fi trebuit sæ­i vedefli hainele!

– A mai avut astfel de probleme øi înainte, Sassie? A venit vreodatæ acasæ cu ochiul vânæt sau cu sânge curgându­i din nas?

Chipul neliniøtit al lui Sassie s­a încordat øi mai mult. – Da, domnule Percy, a venit, iar de data asta o sæ­i spun domnului

Ollie. Pur øi simplu, nu cred cæ acest copil e atât de stângaci. Cade tot timpul, aøa ne spune el. Însæ aici nu l­am væzut niciodatæ cæzând.

– Cât de adâncæ e tæietura?– Dacæ era puflin mai adâncæ, ar fi trebuit sæ­l chem pe doctorul

Tanner. – Cheamæ­l oricum, Sassie. Spune­i sæ vinæ cât mai repede. Mæ duc sus

sæ væd ce face.

276 Leila Meacham

– O sæ fie fericit sæ væ vadæ, domnule Percy. Luafli tava asta cu ciocolata caldæ pe care i­am pregætit­o. Fac una øi pentru dumneavoastræ. Bæiatul æsta iubeøte ciocolata mai mult ca tatæl sæu.

Când a bætut Percy, Matthew a ræspuns cu o voce care de fiecare datæ îi strângea inima bærbatului. A deschis uøa øi l­a gæsit proaspæt spælat, stând pe pat, ungând mænuøa de baseball cu o cremæ care mirosea urât. Se aøteptase sæ fie Sassie. A fæcut ochii mari când l­a væzut pe Percy intrând cu tava de ciocolatæ.

– Unchiule Percy! a strigat el surprins øi alarmat, ascunzând repede mænuøa la spate. Ce faci aici?

– Am aflat ce s­a întâmplat astæzi la øcoalæ, a spus el, læsând tava pe masæ. S­a aøezat pe pat lângæ el øi l­a prins cu blândefle de bærbie, ca sæ­i verifice tæietura. Wyatt a fæcut asta?

– A fost un accident. – Øi asta? Percy a luat de la spate mænuøa stricatæ øi a ridicat­o. Matthew a refuzat sæ­i ræspundæ sau sæ­l priveascæ. – Mi­a spus un prieten ce s­a întâmplat. Mi­a zis cæ Wyatt fli­a azvârlit

mænuøa în canal, apoi a aruncat cu piatra care fli­a fæcut tæietura aceea. E adeværat?

– Da, domnule, dar mæ simt bine acum, a ræspuns Matthew. Percy a examinat mænuøa. Era distrusæ. Anul trecut de Cræciun le dæduse

bæieflilor acelaøi model de mænuøæ de baseball øi, cu mari eforturi, fæcuse rost pe ambele mænuøi de autograful lui Babe Ruth. Percy væzuse cum un zâmbet nefiresc se întipærise pe chipul lui Wyatt când deschisese cutia cu mænuøa, în dimineafla de Cræciun. „Mulflumesc, tatæ. E minunatæ“, spusese el, îmbujorat de fericirea produsæ de surpriza neaøteptatæ. Însæ Percy nu anticipase cæ mândria øi bucuria lui Wyatt pentru acea mænuøæ aveau sæ disparæ de îndatæ ce afla cæ øi Matthew primise acelaøi cadou. Ar fi trebuit sæ­øi dea seama de gelozia fiului sæu mai mic, însæ asta nu scuza ræutatea excesivæ a lui Wyatt.

– Øtiu de unde sæ iei alta la fel ca asta, a spus Percy. E puflin mai mare, însæ o sæ­fli creascæ mâna øi fli se va potrivi.

– Ah, nu, a protestat Matthew. Nu o pot lua pe a lui Wyatt. Nu vreau mænuøa lui Wyatt. E a lui. Tu i­ai dat­o. A tæcut, încruntându­se uøor.

Trandafiri 277

– Ce e, fiule? a întrebat Percy, sorbind din ochi detaliile træsæturilor sale frumos conturate, atât de asemænætoare cu ale mamei lui.

Era una dintre acele rare ocazii în care îøi putea studia nestingherit fiul cel mare. Nu îl striga niciodatæ „fiule“ în prezenfla lui Ollie øi observase cæ nici Ollie nu fæcea asta în fafla lui. Îl striga mereu „bæiete“ sau „puiule“.

– Nu… nu øtiu de ce mæ uræøte Wyatt, a ræspuns el. Am încercat sæ fiu prietenul lui. Vreau sæ fiu prietenul lui, însæ cred… cæ el consideræ cæ tu mæ placi mai mult decât pe el øi… asta îl ræneøte, unchiule Percy.

Un val de dragoste aproape de neîndurat pentru acel copil pe care nu­l putea recunoaøte l­a fæcut sæ saræ în picioare. Oare din ce izvor genetic veneau acea putere de înflelegere, acea toleranflæ øi iertare? Nici de la el øi nici de la Mary. A turnat o ceaøcæ de ciocolatæ øi i­a întins­o lui Matthew.

– De asta nu ai spus nimænui nimic despre rænile cu care veneai acasæ, despre zgârieturile pe care fli le fæcea Wyatt? Pentru cæ øtii ce simte el?

– Da, a ræspuns Matthew, privind fix ceaøca pe care o strângea în mâinile sale subfliri.

– Atunci, a spus el, mângâind pærul negru al bæiatului, tânjind sæ­l særute pe creøtet, poate cæ eu øi Wyatt putem ajunge la o înflelegere. Doctorul Tanner vine acum sæ vadæ tæietura. Îmi cer scuze pentru… cruzimea fiului meu. Nu se va mai întâmpla. A ridicat mænuøa. O sæ fli­o aduc reparatæ.

Pe hol i­a telefonat lui Ollie la magazin øi i­a spus ce se întâmplase øi cæ urma sæ rezolve problema.

– Cred cæ trebuie sæ vii acasæ, a zis el. Lui Matthew i­ar prinde bine compania ta. Øi Mary ar trebui sæ fie aici.

– Vin imediat. Însæ nu øtiu dacæ o sæ pot da de Mary. Focul controlat atât de atent pânæ atunci al furiei lui Percy a izbucnit. – De ce naiba nu e aici la ora asta? Øcoala s­a terminat de douæ ore. A urmat o pauzæ. Chiar dacæ ræmæsese nespusæ, pærerea lui Percy despre

absenfla lui Mary de acasæ nu era un secret între ei. Ollie înflelegea tacit cæ furia lui izvora din grija pe care le­o purta lui øi lui Matthew.

– Pentru cæ e Mary, a spus el încet. Ieøind prin bucætærie, Percy i­a spus lui Sassie cæ nu trebuia sæ­øi facæ

griji. Nu aveau sæ mai existe ræni øi tæieturi inexplicabile pe trupul lui Matthew. Apoi s­a îndreptat spre Warwick Hall, negru de furie.

CAPITOLUL TREIZECI ØI NOUÆ

Lucy se afla în camera de zi cu menajera, examinând masa perfect aranjatæ, când Percy a intrat valvârtej pe uøa din faflæ øi s­a îndreptat pe coridor cætre scæri. Nu folosea niciodatæ intrarea din faflæ. Lucy i­a væzut maøina parcatæ sub portic. A întrerupt inspecflia øi s­a repezit pe uøa salonului.

– Unde te duci? De ce ai venit atât de devreme?– Sæ îl væd pe Wyatt, a ræspuns Percy, færæ sæ se opreascæ sau sæ se în­

toarcæ spre ea. E în camera lui?– Îøi face temele. Ce vrei de la el?Percy nu a ræspuns, ci a urcat scærile cu o asemenea grabæ øi furie încât

Lucy s­a væzut nevoitæ sæ alerge dupæ el. – Oaspeflii noøtri vor ajunge într­o oræ, Percy. Vrei sæ te schimbi?În cei doi ani scurøi de la moartea mamei lui Percy, care o urmase pe

cea a tatælui sæu în mai puflin de trei ani, Lucy devenise o stæpânæ model, bucurându­se de viafla pe care o ducea în calitate de soflie a unuia dintre cei mai importanfli bærbafli din Texas. Pentru cæ fusese întotdeauna certatæ de soacra ei, a preluat Warwick Hall cu o mare dorinflæ de ræzbunare, comandând mobilæ nouæ, tapetând din nou pereflii øi instalând cea mai nouæ aparaturæ de bucætærie. Servitoarele øi menajera ei purtau øorfluri albe cu volænaøe peste uniforme gri, care înlocuiau uniformele negre cu øorfl alb de pe vremea lui Beatrice. Datoriile ei publice ca soflie a lui Percy øi viafla ei personalæ ca mamæ a lui Wyatt pæreau sæ­i dea mari satisfacflii. Uneori, Percy bænuia cæ, în ciuda a tot ce se întâmplase, Lucy era recunoscætoare pentru viafla pe care el i­o oferise. Cel puflin era scutitæ de grija zilei de mâine, pentru cæ el prevæzuse præbuøirea bursei øi îøi luase mæsuri de precauflie. Nu

Trandafiri 279

mai împærfleau acelaøi dormitor încæ de pe vremea când ea era însærcinatæ; øi, spre regretul ei, exprimat de multe ori, nu îøi împærfleau nici fiul.

Acela era motivul pentru care Lucy l­a urmat pe soflul ei cel înalt øi bine fæcut pe scæri pânæ la uøa fiului ei.

– Percy, ce naiba se întâmplæ?– Nimic care sæ te preocupe pe tine, draga mea. Asta e o treabæ între

bærbafli. – De când îl consideri pe fiul tæu în aceeaøi categorie cu tine? a întrebat

ea ræstit, cu ochii albaøtri arzând de neliniøte. Percy a trântit uøa de la camera fiului sæu færæ sæ ræspundæ øi a încuiat­o

în urma lui. Dupæ cum spusese øi mama lui, Wyatt stætea în pat øi studia. Pentru el, øcoala era un chin, dar se pærea cæ persevera. A ridicat privirea când a auzit cæ cineva a intrat vijelios øi a fæcut ochii mari.

– Ridicæ­te, i­a spus el ræstit. O sæ facem o micæ plimbare. – Bine, a ræspuns Wyatt, særind din pat. Pentru un copil cu o constituflie de taur, avea graflia unei feline. Percy

l­a privit pe Wyatt bægându­øi manualele în ghiozdan, apoi întinzând cuvertura pe pat. Era ordonat micul nemernic!

– Acum sunt gata, a spus el. Lucy bætea în uøæ cu putere. – Percy, ce îi faci lui Wyatt? Deschide uøa!– Taci din guræ, ma, a strigat Wyatt. Sunt bine. Eu øi tata o sæ mergem

într­o micæ plimbare. Însæ, când Percy a deschis uøa, iar Lucy i­a væzut chipul, øi­a dat seama

de ce venise øi ce dorea sæ facæ. – Percy, pentru numele lui Dumnezeu, s­a rugat ea. N­are decât

unsprezece aniPercy a împins­o øi a trecut pe lângæ ea. – Atunci ar fi trebuit sæ øtie cum sæ se poarte. – Percy!… Percy! Lucy a alergat dupæ el, încercând inutil sæ­l prindæ

de mânæ în timp ce el cobora scærile, cu Wyatt în fafla lui. Nu te voi ierta niciodatæ dacæ­l ræneøti. Niciodatæ! Percy, înflelegi? Indiferent de ce vei face, nu te voi ierta niciodatæ!

– Oricum nu fli­au plæcut niciodatæ trandafirii albi, a ræspuns el øi l­a urmat pe Wyatt afaræ.

280 Leila Meacham

Au mers la cabana din pædure færæ sæ scoatæ o vorbæ. Când au ajuns, soarele apunea, aprinzând chiparoøii de pe malul lacului. Percy mergea în faflæ. A deschis uøa cu o cheie care ruginea în praful unui ghiveci în care Mary plantase cândva muøcate.

Øi­a scos haina øi a vorbit pentru prima datæ. – Azi a venit domniøoara Thompson sæ mæ vadæ. Mi­a spus cæ i­ai

zdrobit mænuøa lui Matthew øi i­ai azvârlit­o în canal. Când a scos­o de acolo, ai aruncat cu o piatræ în el øi i­ai spart capul. El øi­a pierdut echilibrul øi a cæzut în mizeria aia. De ce ai fæcut asta, Wyatt?

Wyatt stætea în picioare în mijlocul unei cabane ciudate, despre care nici nu øtia cæ exista, cu trupul masiv tensionat, în aøteptare. Expresia lui era impasibilæ, apaticæ. Væzând cæ nu se oboseøte sæ vorbeascæ, tatæl lui a tunat:

– Ræspunde!– Pentru cæ îl uræsc. – De ce îl uræøti?– Asta e treaba mea. Sprâncenele lui Percy s­au încruntat la auzul tonului lui sfidætor. Avea

unsprezece ani øi era deja dur ca un bætæuø de stradæ. Avea ochii lui Trenton Gentry. Erau albaøtri ca ai mamei sale, însæ mai mici øi mai apropiafli, ca ai acelui om pe care Percy îl disprefluise. Iar acei ochi nu s­au miøcat când Percy øi­a suflecat o mânecæ. Dacæ trebuia sæ­i recunoascæ un merit, se gândea el în silæ, acela era cæ nu era laø. Era un bætæuø, însæ nu un laø.

– Îfli spun eu de ce îl uræøti, a continuat Percy. Îl uræøti pentru cæ e blând, înflelegætor øi bun. Nu e chiar bæiatul care crezi tu cæ ar trebui sæ fie, însæ o sæ­fli spun ceva, Wyatt. El e exact bærbatul care crezi tu cæ eøti.

– Øtiu asta. Percy nu se aøtepta la acel ræspuns. – Atunci de ce îl uræøti?A ridicat din umeri, apoi a urmat o clipire rapidæ a ochilor sfidætori. – Øi înfleleg cæ acest comportament dureazæ de mult timp, a spus Percy,

suflecându­øi øi cealaltæ mânecæ. A venit acasæ cu ræni, tæieturi øi umflæturi fæcute de tine. E adeværat?

– Da, domnule. – Øi nu te­a deranjat niciodatæ cæ tu eøti mai puternic decât el?– Nu, domnule.