Legislatia ComunicariiAcest curs prezinta Legislatia Comunicarii.In acest PDF poti vizualiza cuprinsul si bibliografia (daca sunt disponibile) si aproximativ doua pagini dindocumentul original.Arhiva completa de pe site contine 2 fisiere, intr-un numar total de 31 pagini.Fisierele documentului original au urmatoarele extensii: doc.

ExtrasSunt necesari ani îndelungati înainte ca valorile care se bazeaza pe adevar si autenticitate morala sa seimpuna si sa învinga cinismul; dar, pâna la urma, ele ies întotdeauna victorioase.

Vaclav Havel

Libertatea cuvântului nu poate fi înteleasa numai ca o absenta a interdictiei de care profita doar ominoritate infima (oameni de presa, politicieni). Comunicarea fiind o nevoie esentiala a fiintei umane,�dreptul la comunicare� se impune ca un drept recunoscut indivizilor, grupurilor si natiunilor de a faceschimb de mesaje de orice fel, prin orice mijloc de expresie. Numerosi cercetatori au pus în lumina diferitevalori si scopuri pe care le serveste libertatea de exprimare.

Astfel, a fost evidentiata importanta protejarii presei care sa �pondereze� puterea guvernului, dar înacelasi timp s-a subliniat importanta libertatii de exprimare ca modalitate de a dezvolta o societatetoleranta. În absenta unei teorii unice, s-ar putea adopta sugestia conform careia �libertatea deexprimare� ar subsuma mai multe principii. Un prim principiu reflecta finalitatea guvernarii democratice,interzicând guvernului sa suprime discursul ideologic si politic formulat de critici. Un al doilea principiu estejustificat de cautarea adevarurilor pe �piata ideilor�, protejând cercetarea stiintifica. Iar un al treileaprincipiu protejeaza afirmarea de sine, aparând expresia artistica.

Libertatea de exprimare nu este o idee noua în istoria gândirii, desi trebuie remarcat faptul ca boom-ulinformational si mediatic pe care îl cunoaste societatea moderna îi atribuie o importanta fara precedent.Dreptul la expresie si la o presa libera era o manifestare a ideilor iluministe si arata încrederea în ratiuneaumana, care a depasit modul feudal de raportare la viata sociala. În 1790, în urma Revolutiei Franceze, aufost votate articolele 17 si 18 din Constitutia Franceza, care stipulau: �Comunicarea libera a gândurilor si aopiniilor este unul din drepturile cele mai pretioase ale omului. Orice cetatean poate vorbi, scrie, tipariliber cu conditia sa raspunda la abuzul acestei libertati în cazurile prevazute de lege�.

În dreptul intern, libertatea de exprimare este reglementata de Constitutia României, în calitate de legefundamentala a statului român. Astfel, art.30 trateaza în mod distinct problematica libertatii de exprimare,delimitând-o de alte categorii de libertati fundamentale ale omului: �Libertatea de exprimare a gândurilor,a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prinsunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.�

Consideram cu aceasta ocazie ca fiind necesara o analiza mai atenta a reglementarilor constitutionalepentru a întelege ce l-a determinat pe legiuitor sa dea consideratie deosebita libertatii de exprimare înraport cu libertatea de opinie pe de-o parte, si cu libertatea (dreptul ) de informatie, pe de alta parte.

Având în vedere ca toate cele trei categorii de libertati au ca scop împlinirea intelectuala, ele pot fiintitulate libertati ale spiritului, însa cu caracteristici proprii pentru fiecare în parte.Art.29, al.1, determinaîn mod imperativ ca libertatea gândirii si a opiniilor nu pot fi îngradite sub nici o forma, iar nimeni nu poatefi constrâns sa gândeasca altfel decât conform propriilor principii.

Aceasta atitudine intelectuala interioara este garantata, fiind corelata cu comportamentul intrinsec al

individului. Libertatea de exprimare înseamna o exteriorizare a opiniei, astfel ca relatia exprimare-opinieconsta într-o raportare de la parte la întreg. Caci, prin deductie logica, rezulta ca nu putem exprima ceeace nu gândim, iar exprimarea nu este altceva decât forma pe care o capata opinia, manifestarea (colectivasau individuala). În cazul opiniei, subiectul nu are intentia de a face publice opiniile sale, având o atitudinepasiva fata de aceasta exteriorizare.

Cu toate acestea,� nu se poate însa face o distinctie clara între cele doua libertati�, iar unii autori1 seîntreaba: �Daca admitem ca libertatea opiniei este absoluta, cum putem împaca aceasta absolutizare aatitudinii subiective cu caracterul evident relativ al libertatii de exprimare?�

Dincolo de aceste contradictii, retinem actualitatea pe care o suscita aceste drepturi fundamentaleconstitutionale, �într-o lume a liberului arbitru�, unde asistam la o mutare a puterii catre individ, la ocontradictie între manifestarea termenilor însingurare-globalizare.

Pe plan international, cu titlu exemplificativ, mentionam art.9 al.1 din Conventia Europeana a DrepturilorOmului care arata ca �orice persoana are dreptul la libertatea de gândire, de constiinta si de religie; acestdrept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, îi publicsau în particular, prin cult, învatamânt, practici si îndeplinirea ritualurilor�.

În ceea ce priveste practica judiciara, s-a constatat ca la nivelul Curtii Europene a Drepturilor Omului, nu s-a înregistrat decât un singur caz de încalcare a art.9, de catre Comisia Drepturilor Omului, înainte deintrarea în vigoare a Protocolului nr.11, care a desfiintat aceasta institutie, transferându-i toatecompetentele catre Curte. Este vorba de cazul Darby versus Suedia din anul 1989.

Acest fapt este motivat nu prin lipsa de interes a autoritatilor judiciare competente, ci prin aceea ca nueste adusa o atingere drepturilor unei persoane decât numai dupa ce opinia daunatoare a fost facutapublica, a fost manifestata, chestiune ce implica cu prioritate analiza si aplicarea altor articole aleConventiei.

Referindu-ne acum la corelatia dintre libertatea de exprimare si cea a informatiei, putem spune ca cea dinurma mentionata implica mai mult, având doua laturi: libertatea de a emite si libertatea de a recepta.Declaratia Universala a Drepturilor Omului arata în art.19 ca: �Orice individ are dreptul la libertatea opinieisi exprimarii, ceea ce implica dreptul de a nu fi îngrijorat pentru opiniile sale ori pe acela de a cauta, primisi difuza, fara a lua în considerare frontierele, informatiile si ideile prin orice mijloc de exprimare�.

De asemenea, Pactul International Relativ la Drepturile Civile si Politice afirma ca:�libertatea de exprimarecuprinde libertatea de a cauta, de a primi si de a difuza informatii si idei�.

Dispozitiile art.30 din Constitutia României adoptata în data de 21 noiembrie 1991 de catre AdunareaConstituanta nu au suferit modificari ca urmare a revizuirii Constitutiei prin Legea nr.429/2003, pastrându-si continutul :

- Cenzura de orice fel este interzisa..

- Libertatea presei implica si libertatea de a înfiinta publicatii.

- Nici o publicatie nu poate fi suprimata

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Documentul complet de 31 pagini il poti citi daca il descarci din Biblioteca.RegieLive.ro

Imagini din documentul complet:

Mai multe detalii se gasesc in pagina documentului din Biblioteca.RegieLive.ro