UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI COMUNICARE

SPECIALIZAREA: ASISTENŢĂ ȘI DEZVOLTARE COMUNITARĂ

PROGRAM DE STUDIU: MASTER

ANUL II

Practici urbane comunitare.

Legende urbane

MASTERAND: Cojoc Ionela Andreea

Braşov

2014

Introducere:

Legendele urbane sunt povestiri ale folclorului contemporan, un tip de legendă sau tradiție populară, uneori asociată unei superstiții, care, în ciuda faptului că conține elemente supranaturale și neverosimile, se prezintă ca o cronică a unor fapte și întâmplări reale care se petrec în actualitate. La baza legendelor urbane pot exista întâmplări luate din realitate și exagerate, distorsionate și îmbogățite cu evenimente fictive și fabuloase. Sunt transmise în general prin viu grai, internet, unele posturi de radio și televiziune și au o mare acceptabilitate în rândul tinerilor.

Transmițându-se prin grai o legendă urbană poate avea o multitudine de variante, depinzând de narator și de ascultător. Termenul seurban se folosește pentru a le deosebi de legendele din foclor aparținând credințelor străvechi, care nu mai sunt de actualitate.

Pietrele lui Solomon:

Legenda spune că numele acestor stânci vine de la un rege maghiar, Solomon, care în fuga lui de urmăritori, ar fi sărit cu calul peste valea ce străbate cele două stânci, regele scăpând cu viață, iar dușmanii săi căzând în prăpastie.

Julius Teutsch, cronicar sas (inițiatorul înființării Muzeului săsesc al Țării Bârsei), care a scris Etnografia Țării Bârsei, descoperă la începutul secolului al XX-lea (în anul 1913) o fortificație antică (cetate dacică) aflată în amonte de Valea cu Apă, în locul cunoscut de șcheieni sub denumirea de Între Chietri, loc unde astăzi, în fiecare an, în prima duminică a lunii mai, se desfășoară un spectacol și are loc o masă câmpenească a „Junilor Brașoveni”.

Statueta zidarului:

Pe latura de nord a Bisericii Negre se afla o statuie enigmatica infatisand un tanar zidar care se apleaca spre baza contrafortului pe care este amplasat. In afara de aceasta statuie, pe contrafortii de pe latura de nord a Bisericii Negre se mai aflau si alte statui: o femeie, un leu si un razboinic cruciat. Astazi nu se mai pastreaza in exteriorul Bisericii decat statuia tanarului zidar. Aceasta statuie reprezinta omagiul adus de colegii sai pietrari tanarului care si-a gasit sfarsitul in timpul lucrarilor de constructie a Bisericii (sec. XV). Personajul reprezentat de

statuie a fost victima invidiei unui confrate mai in varsta care i-ar fi cerut sa ridice ceva de pe cornisa zidului si cand tanarul s-a aplecat l-a imbrancit si a cazut in gol. Probabil ca tanarul si-a gasit sfarsitul chiar la baza contrafortului pe care astazi se afla statueta sa.

Strada sforii:

Strada Sforii constituie cea mai ingusta ulita din Cetatea Brasovului. Considerata cea mai ingusta din Europa, Strada Sforii este de fapt un gang de acces pentru pompieri ce dateaza din sec. al XIX-lea.

Statuia lui Arpad

In anul 1896, pe Dealul Tampa s-a ridicat o coloana avand asezat pe capitel un personaj infatisand un arcas din timpul dinastiei arpadiene. Pentru majoritatea cetatenilor Brasovului, aceasta statuie a ramas ca fiind statuia lui Arpad, ducele care a condus triburile maghiare in Pannonia. Ajuns in Pannonia, Arpad a primit juramantul de credinta al conducatorilor celor sapte triburi maghiare si a pus bazele viitorului regat maghiar. Aniversarea unui mileniu de la asezarea ungurilor in Pannonia a prilejuit ridicarea a numeroase monumente dedicate acestui eveniment in intreaga Ungarie. Intre acestea se inscrie si statuia nobilului maghiar de pe Tampa. Aceasta statuie face parte dintr-un ansamblu statuar extins pe teritoriile mai multor tari (Ungaria, Croatia, Italia, Slovacia, Romania si Ucraina) proiectat si realizat de Gyorgy Zala si Albert Schikedanz. Statuia lui considerata ca fiind a lui Arpad il reprezinta de fapt pe Tuhutum (Teteny), unul dintre voievozii lui Arpad, cel care a cucerit ducatul lui Gelu Romanul si a devenit primul voievod maghiar al Transilvaniei. In 1916, statuia a fost distrusa. Capul acestei statui este pastrat in Casa Parohiei Reformate din Brasov.

Casa Negustorilor:

Sotia lui Valentin Hirscher, Apollonia Hirscher, a ridicat in Piata Casei Sfatului de astazi o cladire dedicata comertului, numita Casa Negustorilor sau Podul Batusilor. Batusii erau micii negustori care se ocupau de comertul cu amanuntul. La parter erau amplasate mici

ateliere si dughene in care mesterii si comerciantii isi prezentau produsele

. Cladirea a fost construita in urma unei promisiuni facute de Apollonia Hirscher ca multumire pentru faptul ca fiica sa a fost salvata de la moarte. Se pare ca micuta intrase in moarte clinica si si-ar fi revenit dupa funeralii in mormant, fiind salvata de catre un gropar sarman care a incercat sa-i ia bijuteriile. Aceasta intamplare este ilustrata intr-o fresca pe cladirea Hirscher de pe strada Armata Romana colt cu strada Republicii.

Lacul Vrăjitoarelor:

La iesirea din Cetatea Brasovului pe poarta din capatul Strazii Portii (Republicii – Modarom) se afla un lac in care vrajitoarele sau femeile banuite a fi vrajitoare erau supuse ordaliilor (apelului la judecata divina). Nefericitele erau aruncate in apa cu greutati legate de picioare si multimea astepta sa vada daca se inecau sau nu. Exista mentalitatea ca vrajitoarele, fiind servitoarele satanei, nu se pot inneca. Prin urmare, femeile care erau vrajitoare ar fi supravietuit acestui supliciu. Cu toate acestea nu exista nici o atestare a vreunei vrajitoare care sa fi supravietuit supliciului apei. Vrajitoarele care s-ar fi mentinut asupra apei ar fi fost luate din apa si arse pe rug. Lacul a fost asanat la inceputul sec. al XIX-lea si astazi este strabatut de bulevardul Eroilor.

Lacul de sub Tâmpa

Batranii povestesc ca sub Dealul Tampa se afla o pestera de mari dimensiuni in interiorul careia s-ar fi aflat un lac. Parerile despre natura acestui lac sunt diverse. Astfel, unii sustin ca ar fi un lac de apa sarata (un ochi de mare), in timp ce altii sustin ca ar fi un lac de apa dulce, aducand ca argument faptul ca pe Tampa se aflau izvoare de apa dulce care intre timp au secat.

Fecioara de Fier

Cetatea Fagarasului a fost resedinta a principilor Transilvaniei (sec. al XVII-lea) si a fost transformata de catre austrieci in cazarma si inchisoare. Unii autori sustin ca in temnitele cetatii exista in Evul Mediu un instrument de tortura denumit Fecioara de Fier. Acesta ar fi fost constituit dintr-o cutie de lemn de

forma unui corp uman prevazuta in interior cu lame si piroane din fier. Condamnatul era asezat in respectiva cutie care, in momentul inchiderii capacului, ii provoca rani adanci prin zecile de piroane care i se infigeau in trup. In dreptul gurii exista o mica iconita infatisand-o pe Fecioara Maria pe care, in momentul mortii, condamnatii o sarutau.

Fântâna din Cetatea Râșnov

Cetatea Rasnovului a fost construita de catre satenii din Rasnov, Tohan si Cristian pentru a se adaposti in caz de invazie. In cetate, taranii dispuneau de case pentru fiecare familie, exista o capela, o scoala, depozite si un loc destinat turmelor. Laturile de vest, nord si est erau aparate de o galerie continua, doua anteforturi si sapte turnuri. In timp ce pe latura de sud, mai abrupta erau numai doua turnuri. Astfel, taranii puteau rezista unui asediu indelungat. Insa lipsa apei ducea la limitarea posibilitatii de rezistenta pe timp indelungat; de aceea, in 1625 s-a luat decizia saparii unei fantani in stanca pe care este ridicata cetatea. Fantana din cetate, adanca de de 75 de metri, a fost sapata intre 1625-1640, in acest ultim an ridicandu-se in cetate si o bisericuta. Legenda spune ca fantana a fost sapata de prizonieri turci care au lucrat la ea timp de 15 ani. Acestia ar fi sapat in ghizduri (peretii exteriori ai fantanii) versete din Coran in scrierea cufica.

Stânca lui Dietrich

Despre construirea Castelului Bran exista mai multe legende. Majoritatea sunt legate de prezenta cavalerilor teutoni adusi de regele Andrei al II-lea pentru a apara intrarea in Transilvania si a cuceri noi teritorii in zona exterioara Carpatilor de Curbura (1211). Una din legende sustine ca prima piatra de temelie a castelului Bran, a fost pusa probabil in secolul al XIII-lea de catre un cavaler teuton pe nume Theodoric (Dietrich).Stanca de atunci ii poarta numele: Dietrichstein sau lapis Tyderici, iar fortificatia originara a fost inlaturata in secolul al XIV-lea si recladita de catre sasii din Tara Barsei in 1377 in mod benevol pentru regele Ludovic al Ungariei.

Dracula

O legenda despre Vlad Tepes (1431-1476), un domnitor din Tara Romaneasca, vestit pentru cruzimea cu care pedepsea minciuna si hotia, spune ca acesta avea obiceiul sa se infrupte din carnea si din sangele dusmanilor. Aceasta legenda a fost scornita de sasi in Cronica Saseasca, din cauza conflictului existent intre

acestia si Vlad Tepes. Demonizarea domnitorului se datoreaza scriitorului irlandez Bram Stocker care l-a transformat pe Vlad Tepes intr-un vampir pe nume Dracula. De numele lui Vlad Tepes se leaga celebritatea Castelului Bran, considerat in mod eronat ca fiind Castelul lui Dracula. Chiar si in cartea lui Bram Stocker actiunea se petrece in zona Bistritei, probabil in pasul Rodna, nicidecum in Tara Barsei. Numele de Dracula provine din porecla Draculea pe care Vlad Tepes o purta din cauza faptului ca era fiul lui Vlad Dracul, un domnitor din Tara Romaneasca apartinand dinastiei Basarabilor. Acesta purta vestminte negre si un medalion infatisandu-l pe Sf. Gheorghe luptand cu balaurul sau cu dracul, de aici numele de Vlad Dracul. Acel medalion era purtat de cavalerii unui ordin instituit de catre regele Ungariei Sigismund de Luxemburg in 1438.

(http://brasov.stirionline.net/about/mituri-si-legende-brasovene/)