Marin Sorescu – Greierele si furnica

- Surioară dragă, am...Am venit să-mi dai şi mie...Pân’ la primăvară...- N-am.- ...un grăunte... ai o mie.- N-am.- Dar toată lumea ştie:E doar lucru cunoscut.- Am, da’ nu vreausă-mprumut!Astă-vară ce-ai făcut?- Am cântat...- Acuma joacă!- Îmi e foame, c-aş juca...- Joacă...- Nu mă enerva,Că-s nervos... îmi dai, or...- Ba.- Eşti zgârcită...- Mă închin.- da’ o să te-ntind puţin.Şi-agăţând vioara-n grindăGreieru-nşfăcă furnicaŞi-ncepu să o destindă.Şi-a bătut-o zdravăn, vere!Apoi s-au oprit. Tăcere.Amândoi stăteau ca muţi.- Ei, acuma mă-mprumuţi,Surioară?- Cu plăcere.

George Cosbuc – Pomul Craciunului;

Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu, Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu.

Si numai cate-un viscol o bate uneori, Ea plange atunci cu hohot, cuprinsa de fiori.

Si tace-apoi si-adoarme, cand viscolele pier, In noaptea asta insa, vin ingerii din cer.

Si zboara-ncet de-alungul padurilor de brad, Si canta-ncet si mere si flori din san le cad.Iar florile s-anina de ramuri pina josSi-i cantec si lumina si-asa e de frumos!

Iar brazii se desteapta, se mira asta ce-i, Se bucura si canta ca ingerii si ei.

Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu, Dar uite ce-ti trimite dintr-insa Dumnezeu.

Un inger rupse-o creanga din brazii cu faclii, Asa cum au gasit-o, cu flori si jucarii.

Departe intr-un staul e-n fasa-acum Iisus, Si ingerii, o, cate si cate i-au adus.

Dar el e bun si-mparte la toti cati il iubesc, Tu vino, si te-nchina, zi: “Doamne-ti multumesc”.

Nicolae Labis – Fulg;

Desfrunzit şi prea bătrân,Tremură de frig gorunul.Au căzut şi-ntâii fulgiŞi l-am prins din zbor pe unul.

Migălos lucrată-n fir,Floarea mică şi rotundăS-a topit şi a murit O minune de-o secundă.

M-am întors înduioşatSă scriu trista ei poveste;Despre-un fulg care-a venitTimpuriu şi nu mai este.

-Pentru ce n-ai mai rămasÎn înaltul bolţii tale,De-ai venit atât de purSpre noroaiele din vale?

Care vânt neliniştit,Răsucindu-te cu ură,Ţi-a mânat către pământPrea gingaşa ta făptură?

Şi de vreme ce sosişi,Pentru ce-ai dat morţii vamă?Nu puteai să fii de-argint,Ori de sticlă, ori de scamă? �

Dar în vreme ce scriamÎntrebarea mea nebună,N-am văzut cum lângă geamNinge-ntruna şi întruna.

Iar când ochii mi-am-nălţat,Am văzut cum prin ninsoareValea-ntreagă luminaMinunat scăpărătoare.

Ion Pilat – Martisor; Privesti de pe poteca ce urca-n deal la noi, Din zbor intaia barza cum cade pe zavoi.

Vezi trenul care intra incet de tot in garaSi omul care sapa plugul care ara.

A nins cu nea de floare pe prunii din liveziSi muntii de la Rucar cu iarna lor ii vezi

Auzi pe sub podgorii un caine care latraTe simti legat de toate - nu poti urni o piatra.

Aceste lucruri simple ce vesnice iti sunt !Ce sfanta bucurie descoperi pe pamant.

Ce limpede te cheama un cuc : o data, doua -De fiecare data ti-e inima mai noua.

De fiecare data mai trainic te unestiCu farmecul acestor privelisti campenesti

In gara, iata trenul a inceput sa se miste.Toti pomii ninsi, pe dealuri ii flutura batiste.

Galgaitor, din iarba un sipot s-a trezitIn tine si prin ramuri e cerul limpezit.

Ce rasete, ce chiot pe drumurile viei -Pe unde-au mers parintii iti duci si tu copiii.

O noua viata astazi de viata veche legi, Dau muguri pretutindeni din vestedele crengi.

Cu apa ei lumina ti-a botezat campia.Ce pace e pe omul in alb ce sapa via,

Pe barza ce se duce pe Arges tot in sus, Pe-adancul rost al vietii la care te-ai supus.

Mihai Beniuc – Ma rog; Mă rog la floarea de cireş,Mă rog la frunza de măceş,Mă rog la spicul grâului:Dă-i omului tot ce-i frumos.Dă-i gânguritul cel duiosAl porumbeilor pe ram,Dă-i boare de parfum prin geam;Dă-i dorul de-a umbla prin munţi,Cu zori şi cu zăpezi pe frunţi,Cu flori pe cărărui, pe stânci,Cu vulturi peste râpi adânci;Dă-i pâinea albă lângă vinŞi peste casă cer seninŞi frate bun şi bun vecinŞi somnul noaptea fără chin;Dă-i chipul din izvor curatÎn care şi-a astâmpărat

Şi setea şi obrazul caldÎn drumul lui către înalt.Mă rog la toate câte sunt Să fie bine pe pământ.

Tudor Arghezi – Ex libris; Carte frumoasă cinste cui te-a scrisIncet gandita, gingas cumpanita;Esti ca o floare, anume infloritaMainilor mele, care te-au deschis.

Esti ca vioara, singura ce cantalubirea toata pe un fir de par,Si paginile tale, adevar,S-au tiparit cu litera cea sfanta.

Un om de sange ia din pisc noroiSi zamliseste marea lui fantomaDe reverie, umbra si aroma,Si o pogoara vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnica se pare,Pe cat e ghiersul cartii de frumos.Carte iubita, fără de folos,Tu nu raspunzi la nicio intrebare.

George Topârceanu – La Pasti; Ion Agârbiceanu – Cersetorul;- File din cartea naturii; Viorica Huber – Cum si-a facut Pamântul o plapuma; Alecu Russo – Cântarea României; Petru Demetru Popescu – Mândricel; Emil Gârleanu – Din lumea celor care nu cuvânta; Marin Sorescu – Delta Dunarii; Vasile Alexandri – Poezii; Ion Al. Bratescu-Voinesti – Cea dintâi durere;Petre Dulfu – Ispravile lui Pacala; Calin Gruia – Povesti; Mihail Sadoveanu – Aventurile sahului; Marin Sorescu – Unde fugim de-acasa; Alexandru Mitru – Legendele Olimpului;- Din marile legende ale lumii; Victor Eftimiu – insir'te margarite; Ion Slavici – Pacala in satul lui; Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunata;- Un om nacajit;Ionel Teodoreanu – Cearta; Mircea Sântambreanu – Un smecher la lectie; Lucian Blaga – Am pus la incercare cerul; Vladimir Colin – Basme; Eugen Ionescu – Legenda Romanitelor; Octav Pancu-Iasi – S-a pierdut ceva…;- Fat Frumos când era mic; Profira Sadoveanu – Casa care guita; Petre Ghelmez – Inima mamei; Mihail Drumes – Alfred Nobel – un mesager al pacii;Mihai Beniuc – Dreapta judecata a imparatului;