lector univ. dr. cĂtunĂ george cristian asist. univ drd ... · isbn 978-973-163-891-1....

Lector univ. dr. CĂTUNĂ GEORGE CRISTIAN Asist. univ drd. ALUPOAIE MIHAELA

HANDBAL

Curs în tehnologia IFR

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2012 http://www.edituraromaniademaine.ro/

Editură recunoscută de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice

din Învăţământul Superior (COD 171)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Handbal/Curs în tehnologia IFR autor: Cătună George Cristian, Alupoaie Mihaela– Bucureşti,

Editura Fundaţiei România de Mâine, 2012 ISBN 978-973-163-891-1

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice,

este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.

2

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

CĂTUNĂ GEORGE CRISTIAN

ALUPOAIE MIHAELA

HANDBAL

– Curs în tehnologie IFR –

Realizatori curs în tehnologie IFR

Lector univ. dr. GEORGE CRISTIAN CĂTUNĂ Asist. univ. drd. MIHAELA ALUPOAIE

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

3

Bucureşti, 2012

5

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………….. 7

Unitatea de învăţare 1 NOŢIUNI GENERALE DESPRE METODICA ÎNVĂŢĂRII. SCURT ISTORIC

1.1. Introducere............................................................................................................................................ 1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare................................................................................... 1.3. Conţinutul unităţii de învăţare.............................................................................................................

1.3.1. Metodele utilizate şi clasificarea lor în procesul de predare a jocului de handbal.............. 1.3.2. Semnele convenţionale folosite în metodica învăţării handbalului.....................................

9 9 10 10 11

1.3.3. Scurt istoric.......................................................................................................................... 12 1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare........................................................................................... 15

Unitatea de învăţare 2 METODICA ÎNVĂŢĂRII JOCULUI DE HANDBAL

2.1. Introducere......................................................................................................................................... 2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare................................................................................. 2.3. Conţinutul unităţii de învăţare:...........................................................................................................

2.3.1. Poziţia fundamentală de atac, de apărare şi deplasarea în teren........................................... 2.3.2. Prinderea, ţinerea şi pasarea mingi........................................................................................ 2.3.3. Pasele de pe loc şi din deplasare......................................................................................... 2.3.4. Driblingul simplu şi multiplu............................................................................................... 2.3.5. Scoaterea mingii din dribling................................................................................................ 2.3.6. Învăţarea aşezării în sistemul de apărare 6:0........................................................................ 2.3.7. Pasarea mingii în pătrundere succesivă................................................................................. 2.3.8. Învăţarea aruncării la poartă din săritură.............................................................................. 2.3.9. Blocarea mingii..................................................................................................................... 2.3.10. Schimbările de direcţie........................................................................................................ 2.3.11. Atacarea adversarului cu mingea şi retragerea pe semicerc................................................ 2.3.12. Prinderea mingii venită din urmă........................................................................................ 2.3.13. Aruncarea la poartă din alergare......................................................................................... 2.3.14. Replierea.............................................................................................................................. 2.3.15. Marcajul şi demarcajul........................................................................................................ 2.3.16 Încrucişarea simplă şi dublă................................................................................................ 2.3.17. Preluarea, predarea şi schimbul de oameni......................................................................... 2.3.18. Blocajul şi plecarea din blocaj........................................................................................... 2.3.19. Sistemul de apărare 5:1 zonă............................................................................................... 2.3.20. Aşezarea în atac şi circulaţia mingi în sistem cu un pivot................................................... 2.3.21. Pasele speciale................................................................................................................... 2.3.22. Faza a I -a de atac (contraatacul susţinut) ........................................................................... 2.3.23. Faza a II -a de apărare......................................................................................................... 2.3.24. Aruncarea la poartă cu pas încrucişat.................................................................................. 2.3.25. Aruncarea la poartă de pe extreme...................................................................................... 2.3.26. Jocul portarului.................................................................................................................... 2.3.27. Învăluirea interioară şi exterioară........................................................................................ 2.3.28. Fentele de pasare şi aruncare.............................................................................................. 2.3.29. Plonjonul – plonjon cu cădere înainte, plonjon cu cădere laterală, plonjon sărit (inclusiv de pe extremă dreaptă şi stângă).……………………………………….............. 2.3.30. Aruncarea la poartă cu evitare............................................................................................. 2.3.31. Blocajul................................................................................................................................ 2.3.32. Paravanul din mişcare şi la momente fixe...........................................................................

18 20 21 21 22 24 26 27 27 28 28 29 29 30 30 31 31 32 33 34 34 35 36 36 37 38 38 39 39 39 40 41 41 42 43

6

2.3.33. Aşezarea în teren la momente fixe...................................................................................... 2.3.34. Contraatacul direct şi cu intermediar..................................................................................

2.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare...........................................................................................

44 44 45

Unitatea de învăţare 3

JOCURI DE MIŞCARE UTILIZATE ÎN ÎNVĂŢAREA JOCULUI DE HANDBAL 3.1. Introducere.......................................................................................................................................... 3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare.................................................................................. 3.3. Conţinutul unităţii de învăţare.............................................................................................................

3.3.1. Jocuri pentru ţinerea mingii.................................................................................................. 3.3.2. Jocuri pentru prinderea mingii............................................................................................. 3.3.3. Jocuri pentru pasarea mingii................................................................................................. 3.3.4. Jocuri pentru dribling........................................................................................................... 3.3.5. Jocuri pentru aruncarea la poartă.......................................................................................... 3.3.6. Jocuri pentru poziţia fundamentală în apărare..................................................................... 3.3.7. Jocuri pentru aşezarea în teren............................................................................................. 3.3.8. Învăţarea jocului prin joc..................................................................................................... 3.3.9. Jocuri pentru contactul cu adversarul................................................................................... 3.3.10. Jocuri pentru marcajul adversarului...................................................................................

3.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare.............................................................................................

46 49 50 50 50 50 50 51 51 51 52 52 52 52


HANDBALUL ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ 4.1. Introducere.......................................................................................................................................... 4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare.................................................................................. 4.3. Conţinutul unităţii de învăţare.............................................................................................................

54 54 55

4.3.1. Obiectivele prioritare (cadru) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial (V-VIII)............................................................................................................................... 4.3.2. Obiectivele prioritare (cadru) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial clasa IX.................................................................................................................................. 4.3.3. Obiectivele prioritare (competenţe generale) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial....................................................................................................................

55

57 57

4.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare............................................................................................. 58

Unitatea de învăţare 5 NOŢIUNI DE REGULAMENT AL JOCULUI DE HANDBAL

5.1 Introducere........................................................................................................................................... 5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare................................................................................. 5.3. Conţinutul unităţii de învăţare............................................................................................................

5.3.1. Terenul.................................................................................................................................. 5.3.2. Principalele reguli ale jocului..............................................................................................

61 61 62 62 62

5.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare........................................................................................… 65 Răspunsuri la testele de evaluare/autoevaluare.......................................................................................... 68

7

INTRODUCERE

Handbalul este o întrecere între două echipe de diferite vârste şi sexe, un joc sportiv cu un bogat şi vast conţinut motric, cu multe valenţe formative, în care se regăsesc toate caracteristicile jocului.

Joc tânăr, handbalul este o sinteză a deprinderilor motrice fundamentale ale omului (alergarea, săritura, prinderea şi aruncarea) îmbinate armonios cu deprinderile motrice specifice, puse în valoare în condiţii de viteza şi viteză – forţă.

Deoarece procedeele tehnice sunt executate cu mâna, jocul este însuşit rapid, fără o pregătire specială îndelungată. El a pătruns masiv în rândurile tineretului şi copiilor datorită atractivităţii şi valorilor sale educative.

Până în prezent, handbalul a avut o evoluţie şi o dezvoltare deosebită, organizându-se competiţii sportive unde participă sportivi de toate vârstele. Concepţia de joc este mereu în continuă schimbare, ţinând pasul cu evoluţia pe plan internaţional. Handbalul are un regulament cu reguli precise, în spiritul moral sportiv, spectatorii trăind din plin fazele măreţe ale jocului, desfăşurate în spirit de fair-play.

Obiectivele cursului

1. Însuşirea elementelor, procedeelor şi a structurii tehnico-tactice necesare desfăşurării unui joc

regulamentar. 2. Acţiunilor tehnico-tactice, individuale şi colective, din fazele de atac şi apărare. 3. Formarea capacităţii de a demonstra cele însuşite, folosind mijloacele educaţiei fizice şi

noţiunile minime de arbitraj şi de organizare a jocului de handbal. 4. Dezvoltarea unor calităţi motrice necesare trecerii probelor de control de la nivelul anului de

studiu.

Competenţe conferite Competenţe cognitive 1. Cunoaştere şi înţelegere – să cunoască şi să folosească noţiunile specifice disciplinei. 2. Explicare şi interpretare – să explice şi să realizeze complexe de exerciţii specifice disciplinei,

precum şi să poată explica şi coordona dinamica unui joc bilateral. Competenţe profesionale 1. Instrumental – aplicative – să alcătuiască, dirijeze şi evalueze complexele de exerciţii

specifice disciplinei 2. Competenţe de comunicare – relaţionare: – să folosească terminologia disciplinei; – să aplice cunoştinţele acumulate în situaţii profesionale diferite; – să ofere exemple de exerciţii tehnico-tactice.

Resurse şi mijloace de lucru Dotări: – teren de handbal, porţi handbal şi mingii, pentru lucrările practice; – biblioteca: lucrări de referinţă şi articole în domeniu. Materiale didactice: – materiale pe suport electronic; – manuale şi cărţi de specialitate;

8

– jaloane, ştachete, cercuri, cretă. Structura cursului

Cursul este compus din 5 unităţi de învăţare: Unitatea de învăţare 1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE METODICA ÎNVĂŢĂRII.

SCURT ISTORIC (2 ore) Unitatea de învăţare 2. METODICA ÎNVĂŢĂRII JOCULUI DE HANDBAL (6 ore) Unitatea de învăţare 3. JOCURI DE MIŞCARE UTILIZATE ÎN ÎNVĂŢAREA

JOCULUI DE HANDBAL (2 ore) Unitatea de învăţare 4. HANDBALUL ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ (2 ore) Unitatea de învăţare 5. NOŢIUNI DE REGULAMENT AL JOCULUI DE HANDBAL

(2 ore)

Teme de control (TC)

1. Prezentaţi succesiunea metodică utilizată în predarea aruncării la poartă din săritură. 2. Prezentaţi succesiunea metodică utilizată în predarea aruncării la poartă din alergare. 3. Prezentaţi succesiunea metodică utilizată în predarea poziţiei fundamentale. 4. Alcătuiţi 5 jocuri de mişcare pentru formarea deprinderilor prindere, pasare, mişcare în teren şi

aruncare la poartă. 5. Descrieţi un joc pentru învăţarea driblingului. 6. Descrieţi un joc pentru învăţarea prinderii şi pasării mingii. 7. Descrieţi principalele elemente tehnice învăţate în clasa a V-a. 8. Prezentaţi obiectivele cadru ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial (V-

VIII)

Bibliografie obligatorie:

Cătună, G. C.; Alupoaie, M, Handbal – Caiet de lucrări practice. Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.

Kunst Ghermănescu, I.; Hnat, V., Handbal I, ediţia a II-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000 (şi ediţia I, 1996).

Kunst Ghermănescu, I.; Gogâltan, V.; Jianu, E.; Negulescu, I., Teoria şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

Metoda de evaluare

Examenul final se susţine sub forma examenului oral, ţinându-se cont de activitatea şi evaluarea pe parcurs la lucrările practice, în concordanţă cu Programa analitică şi Calendarul disciplinei.

.

Unitatea de învăţare 1 NOŢIUNI GENERALE DESPRE METODICA ÎNVĂŢĂRII

SCURT ISTORIC

Cuprins 1.4. Introducere 1.5. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 1.6. Conţinutul unităţii de învăţare

1.6.1. Metodele utilizate şi clasificarea lor în procesul de predare a jocului de handbal 1.3.2. Semnele convenţionale folosite în metodica învăţării handbalului 1.7. 3. Scurt istoric

1.5. Îndumar pentru verificare/autoverificare

1.1. Introducere

Handbalul este un joc sportiv tânăr, apărut în Europa la

sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea prin transformarea unor jocuri cu caracter popular şi sub influenţa altor jocuri, în special al fotbalului din a cărui idee fundamentală de joc s-a inspirat cel mai mult.

Handbalul este un mijloc al educaţiei fizice deoarece contribuie la întărirea sănătăţii, la dezvoltarea fizică armonioasă, la dezvoltarea unor calităţi motrice, psihice, la însuşirea unor deprinderi motrice.

Deoarece este un joc accesibil, atractiv, spectaculos, cu un regulament uşor şi necesitând puţine materiale, handbalul este cuprins în programele şcolare , începând cu clasa a V-a (el poate coborî şi mai jos, chiar din clasele I-IV).

Jocul de handbal este cercetat din punct de vedere tehnic, tactic, fizic, teoretic şi psihologic, sistematizând activitatea echipelor cu rezultate foarte bune. Studiază apariţia, istoria şi evoluţia jocului, realizează legătura între celelalte jocuri sportive împrumutând metode şi mijloace de pregătire, procedee tehnice şi tactice.

Jocul de handbal este în strânsă înlănţuire cu alte discipline precum igiena, fiziologia, anatomia, biochimia, biomecanica, pedagogia şi psihologia sportivă.

1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

La sfârşitul acestei unităţii de învăţare, studenţii sunt capabili: să selecteze metodele utilizate în procesul de predare a

jocului de handbal;

să cunoască semnele convenţionale folosite în handbal.

Timpul alocat unităţii: 2 ore

9

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare 1.3.1. Metodele utilizate şi clasificarea lor în procesul de predare a jocului de handbal

Metodele utilizate în procesul de predare a jocului de

handbal în lecţia de educaţie fizică pot fi utilizate următoarele: – explicaţia; – demonstraţia; – exersarea; – observaţia; – metoda jocurilor (de mişcare, pregătitoare); – utilizarea kinogramelor, fotografiilor, filmelor etc.

Explicaţia caracteristicilor de execuţie: – poziţia iniţială; – lucrul părţilor şi segmentelor corporale; – poziţia finală; – greşeli de execuţie; – utilizare tactică.

Demonstraţia este executată de către profesor/antrenor sau

un elev/sportiv care cunoaşte elementul sauprocedeul motric de executat.

Exersarea se face individual, cu partener sau în grup. Se exersează elementele şi mişcările simple şi apoi se trece la exersarea structurilor tehnice. Execuţiile pot fi în relaţie de adversitate în superioritate numerică, în egalitate numerică sau în inferioritate numerică cu adversar pasiv, semiactiv sau activ, cu exerciţii sub formă de concurs sau jocuri pregătitoare, joc şcoală sau joc cu temă.

În procesul învăţării tehnicii acestui joc se disting, în prima fază, două metode:

– metoda globală – pentru învăţarea conţinutului în totalitate, recomandabilă în cazul mişcărilor cu un grad redus de complexitate

– metoda analitică – pentru însuşirea detaliată, pe secvenţe, aprofundată a conţinutului unor elemente sau procedee mai complexe.

În metodica învăţării şi perfecţionării tehnicii şi tacticii jocului de handbal în lecţia de educaţie fizică sau antrenament, se recomandă următoarea succesiune de exerciţii: 1. exerciţii pentru învăţarea procedeelor tehnice; 2. exerciţii cu structuri de procedee tehnice; 3. folosirea concursului pentru fiecare procedeu tehnic în vederea perfecţionării execuţiei tehnice; 4. exerciţii complexe pe % teren şi 1/1 teren cu colaborarea partenerilor;

10

5. exerciţii simple cu adversar (pasiv, semiactiv, activ); 6. exerciţii complexe cu adversar; 7. exerciţii sub formă de jocuri dinamice; 8. încadrarea exerciţiilor tehnice în acţiuni tehnico-tactice individuale şi colective (2-3 jucători); 9. încadrarea acţiunilor tehnico-tactice în sistem (atac şi apărare); 10. joc cu temă pe teren redus şi pe tot terenul; 11. joc şcoală; 12. exerciţii specifice pe posturi; 13. joc între grupe, clase.

Prezentarea acestor metode şi tehnici nu epuizează nici pe departe, multitudinea demersurilor pe care le are la dispoziţie profesorul pentru realizarea obiectivelor educaţionale prin predarea/învăţarea handbalului

1.3.2. Semnele convenţionale folosite în metodica învăţării handbalului

Apărător

Atacant

Atacant

Portar

Mingii

Jaloane

Pasă în pătrundere succesivă

11

Drumul mingii

Dribling

Drumul jucătorilor

Aruncare la poartă

Schimbare de direcţie spre stânga

Schimbare de direcţie spre dreapta

Schimbare dublă de direcţie

1.3.3. Scurt istoric

Apare în Europa la sfârşitul sec. XIX începutul sec. XX. Izvoarele din perioada istoriei antice aduc mărturii că pe pământ s-au practicat jocuri cu mingea pe care le considerăm strămoşii handbalului actual. În China antică numit „thu-CHU”. La incaşii Precolumbieni „POK – TA – POK”. La africani în SENEGAL „LOUPI”. În imperiile antice: ROMAN şi GREC: EPISKIROB, HARPASTOV, FOLLIS. Mingea: apare ca obiectul magic, a fost confecţionat, din diferite materiale:

– la azteci – mingi din răşini negre; – la arabi – fibre din palmieri lefate în formă sferică; – la malaiezieni – din nucă de cocos; – la chinezi – din piele.

Primele izvoare despre jocuri populare transformate în joc de handbal: – 1892 – este cunoscut un asemenea joc în Cehoslovacia pe care în 1905 prof. de ed. fizică Vaclav şi Karas îi dă denumirea „Hazena” care capătă dimensiunea de sport naţional.

12

13

– În Danemarca se cunoaşte un alt joc de echipă denumit „handbold” care se juca pe teren redus cu reguli asemănătoare handbalului de astăzi. – În 1898 este introdus în şcoli de prof. Nilsen Holgen, îi definitivează regulamentul, îl tipăreşte şi îl răspândeşte, organizând întreceri. Alte semnale în Rusia, handbal redus în 7. – În Germania antrenorul de gimnastică pe nume Max Heiser selecţionează din regulile mai multor jocuri cu caracter popular : VÖLKERBALL, RAFFBALL, KORBALL, uneşte cei convine mai mult şi creează TORBALL. Apariţia acestui nou joc util ca mijloc de pregătire – ca joc complementar – 1915. – În 1919 în Germania – Karl Schelenz, adaptează FORBALUL şi pentru băieţi dând naştere Handbalului în 11 practicat pe teren de fotbal. În cadrul acestui joc se introduce : driblingul, lupta direct, cu adversarul. În timp a apărut o nouă tehnică şi tactică – sistem de joc în apărare şi atac. Jocul se răspânde;te şi în alte ţări, apare prima competiţie între echipe de handbal în 11 în 1925 joc internaţional Germania – Austria 3-6. Primul joc de fete în 1930 Austria – Germania 5-4. – Înfiinţarea Federaţiei Internaţionale de Handbal – 1928 şi avea afiliate 11 ţări. Se tipăreşte primul regulament internaţional. – În 1934 handbalul devine sport olimpic. – În 1936 la Berlin handbalul participă la Olimpiadă. Au participat 6 echipe – România locul 5. – În ţările nordice – în Scandinavia se inventa jocul de handbal în sală, cu echipe reduse de 7 jucători (1 portar + 6 jucători de câmp). Ţările în care s-a jucat handbalul în 7 – Suedia, Danemarca, Finlanda, Norvegia răspândindu-se şi în celelalte ţări din Europa. Handbalul în sală se juca tot timpul anului. Primul joc internaţoinal în 7 – 1935 – Suedia – Danemarca. – În 1935 are loc primul CM de handbal în 11, au participat 10 ţări. România locul 5 (Germania, Elveţia, Ungaria, Suedia, România, Cehoslovacia, Polonia, Danemarca, Olanda, Luxemburg). După război se organizează primul CM de handbal 1949 în 11. – a II-a ediţie de fete handbal în 11 la Frankfurt în Germania – România câştigă titlul de campionă a lumii.

Medalii şi titluri olimpice, mondiale şi europene cucerite de handbalul românesc. Medalii obţinute de handbalul în 11: – ROM fem. 1956 în Germania aur – ROM masc. 1959 în Austria argint – ROM fem. 1960 în Austria aur La Jocurile Olimpice: – 1972 ROM masc. Bronz la Munchen (Ger) sport olimpic în 7 – 1976 ROM masc. Argint Montreal (Canada) – 1980 ROM masc. Bronz Moacova (URSS) am învins URSS – 1984 ROM masc. Bronz Los Angeles (SUA) La CM de seniori: – 1961 ROM masc. în Germania aur – 1962 ROM fem. în România aur – 1964 ROM masc. în Cehoslovacia aur – 1967 ROM masc. în Suedia bronz

14

– 1970 ROM masc. în Franţa aur – 1973 ROM fem. în Iugoslavia argint – 1974 ROM masc. în Germania aur – 1990 ROM masc. în Cehoslovacia bronz. La CM şi E de tineret: – 1963 bronz în Suedia masc. – 1967 aur în Olanda fem. – 1995 aur în Brazilia fem. – 1997 bronz în Coasta de Fildeş fem. – 1998 aur în Slovacia la europene fete. – 1999 aur în China fem. – 1999 aur în Germania la europene fete. – 2000 aur în Franţa fete. La CM Universitar: – 1963 – bronz masc. în Suedia. – 1968 – argint masc. în Germania – 1971 – bronz masc. în Cehoslovacia. – 1973 – aur masc. în Suedia. – 1975 aur masc. în România. – 1977 aur masc. în Polonia. – 1981 aur masc. în Franţa. – 1984 aur masc.în Germania. – 1987 aur masc. în România. – 1990 argint masc. În Olanda. – 1994 bronz fete în Slovacia. – 1996 bronz fete în Bulgaria. – 1998 argint fete în Polonia. Trofee obţinute la handbal în 7, de echipele cluburilor sportive româneşti: Cupa federaţiei Internaţionale de handbal: – Masc.: Minaur Baia Mare 1985 Minaur Baia Mare 1986 – Fem.: Chimistul Râmnicu Vâlcea 1984 Rapid Bucureşti 1993 Cupa Campionilor Europei: Masc.: Dinamo Bucureşti1965 Steaua Bucureşti 1968 Handbaliştii şi handbalistele şi antrenorii lor au adus o reală contribuţie la dezvoltarea handbalului din ţara noastră şi implicit la handbalul internaţional. – 4 medalii olimpice – 11 medalii la CM de seniori în 7 – 13 medalii de CM universitari 6 aur – 6 medalii de CM tineret şi juniori 5 aur – 5 cupe ale campionilor europeni – 4 cupe ale F. Internaţionale. – 1 supercupă a camp.olimpici şi mondiali.

Oameni care au contribuit: Ioan Kunst Ghermănescu, Lucian Grigorescu – cel mai mare secretar general de federaţie, Constantin Popescu, Gogâltan Valeriu, Vlase Oprea antrenor – jucător, Gruia Gheorghe, Cornel Oţelea, Cristian Gaţu, Ştefan Girtalan etc.

1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare Sinteza unităţii de învăţare 1 Metodele utilizate în procesul de predare a jocului de handbal în lecţia de educaţie fizică pot fi

utilizateurmătoarele: – explicaţia; – demonstraţia – este executată de către profesor/antrenor sau un elev/sportiv; – exersarea – se face individual, cu partener sau în grup; – observaţia; – metoda jocurilor (de mişcare, pregătitoare); – utilizarea kinogramelor, fotografiilor, filmelor etc.

Se exersează elementele şi mişcările simple şi apoi se trece la exersarea structurilor tehnice. Execuţiile pot fi în relaţie de adversitate în superioritate numerică, în egalitate numerică sau în inferioritate numerică cu adversar pasiv, semiactiv sau activ, cu exerciţii sub formă de concurs sau jocuri pregătitoare, joc şcoală sau joc cu temă.

În procesul învăţării tehnicii acestui joc se disting, în prima fază, două metode: – metoda globală – pentru învăţarea conţinutului în totalitate, recomandabilă în cazul

mişcărilor cu un grad redus de complexitate; – metoda analitică – pentru însuşirea detaliată, pe secvenţe, aprofundată a

conţinutului unor elemente sau procedee mai complexe.

Scurt istoric

Apare în Europa la sfârşitul sec. XIX începutul sec. XX. Izvoarele din perioada istoriei antice aduc mărturii că pe pământ s-au practicat jocuri cu mingea pe care le considerăm strămoşii handbalului actual. Mingea: apare ca obiectul magic, a fost confecţionat, din diferite materiale:

– la azteci – mingi din răşini negre; – la arabi – fibre din palmieri lefate în formă sferică; – la malaiezieni – din nucă de cocos; – la chinezi – din piele.

Primele izvoare despre jocuri populare transformate în joc de handbal: – În Danemarca se cunoaşte un alt joc de echipă, denumit „handbold” care se juca pe teren

redus cu reguli asemănătoare handbalului de astăzi. – Înfiinţarea Federaţiei Internaţionale de Handbal – 1928 şi avea afiliate 11 ţări. Se tipăreşte

primul regulament internaţional. Medalii şi titluri olimpice, mondiale şi europene cucerite de handbalul românesc.

Medalii obţinute de handbalul în 11: – ROM fem. 1956 în Germania aur; – ROM masc. 1959 în Austria argint; – ROM fem. 1960 în Austria aur.

La Jocurile Olimpice: – 1972 ROM masc. Bronz la Munchen (Ger) sport olimpic în 7 – 1976 ROM masc. Argint Montreal (Canada)

15

16

– 1980 ROM masc. Bronz Moacova (URSS) am învins URSS – 1984 ROM masc. Bronz Los Angeles (SUA) La CM de seniori: – 1961 ROM masc. în Germania aur – 1962 ROM fem. în România aur – 1964 ROM masc. în Cehoslovacia aur – 1967 ROM masc. în Suedia bronz – 1970 ROM masc. în Franţa aur – 1973 ROM fem. în Iugoslavia argint – 1974 ROM masc. în Germania aur – 1990 ROM masc. în Cehoslovacia bronz. Trofee obţinute la handbal în 7, de echipele cluburilor sportive româneşti: Cupa federaţiei Internaţionale de handbal: – Masc.: Minaur Baia Mare 1985 Minaur Baia Mare 1986 – Fem.: Chimistul Râmnicu Vâlcea 1984 Rapid Bucureşti 1993 Cupa Campionilor Europei: Masc.: Dinamo Bucureşti1965 Steaua Bucureşti 1968 Handbaliştii şi handbalistele şi antrenorii lor au adus o reală contribuţie la dezvoltarea handbalului din ţara noastră şi implicit la handbalul internaţional. – 4 medalii olimpice – 11 medalii la CM de seniori în 7 – 13 medalii de CM universitari 6 aur – 6 medalii de CM tineret şi juniori 5 aur – 5 cupe ale campionilor europeni – 4 cupe ale F. Internaţionale. – 1 supercupă a camp. olimpici şi mondiali.

Oameni care au contribuit: Ioan Kunst Ghermănescu, Lucian Grigorescu – cel mai mare secretar general de federaţie, Constantin Popescu, Gogâltan Valeriu, Vlase Oprea antrenor – jucător, Gruia Gheorghe, Cornel Oţelea, Cristian Gaţu, Ştefan Girtalan etc.

Concepte şi termeni de reţinut: handbal, metode, semne convenţionale, apărător, atacant,

minge. − handbal = joc sportiv de echipă − metode = mod de a acţiona pentru a atinge un anumit scop; manieră; modalitate; procedeu;

mijloc − semn convenţional = simbol, imagine care reprezintă indirect un obiect, o fiinţă, o noţiune, o

idee, o însuşire, un sentiment − apărător = jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă − atacant = jucător care face parte din linia de atac a unei echipe sportive − minge = obiect sferic, de diverse dimensiuni, elastic, care, fiind umplut cu aer, este folosit

pentru a practica anumite jocuri sportive.

17

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Care sunt metodele utilizate în procesul de predare a jocului de handbal? 2. De cine este executată demonstraţia? 3. Cum se face exersarea? 4. Câte metode se disting în procesul învăţării tehnicii handbalului? 5. Pentru ce se foloseşte metoda globală? 6. Pentru ce se foloseşte metoda analitică? 7. Care este semnul convenţional pentru atacant? 8. Care este semnul convenţional pentru apărător? 9. Cum se reprezintă grafic drumul mingii? 10. Cum se reprezintă grafic driblingul?

Teste de evaluare/autoevaluare • Răspundeţi adevărat (dacă consideraţi ca propoziţia este adevărată) sau fals (dacă

consideraţi ca propoziţia este falsă). 1. O metodă utilizată în procesul de predare a jocului de handbal în lecţia de educaţie fizică

este explicaţia.

• Alegeţi varianta corectă! 2. Cum se numea jocul din Danemarca care avea reguli asemănătoare cu handbalul?

a) handbold; b) oină.

• Alegeţi varianta corectă! 3. Când se tipăreşte primul regulament internaţional de handbal? a) 1940; b) 1966; c) 1928; d) 1902.

18

Bibliografie obligatorie Cătună, G. C.; Alupoaie, M, Handbal – Caiet de lucrări practice. Editura Fundaţiei România

de Mâine, Bucureşti, 2006. Kunst Ghermănescu, I.; Hnat, V., Handbal I, ediţia a II-a, Editura Fundaţiei România de

Mâine, Bucureşti, 2000 (şi ediţia I, 1996). Kunst Ghermănescu, I.; Gogâltan, V.; Jianu, E.; Negulescu, I., Teoria şi metodica hand-

balului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

19


METODICA ÎNVĂŢĂRII JOCULUI DE HANDBAL

Cuprins

2.1. Introducere 2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 2.3. Conţinutul unităţii de învăţare

2.3.1. Poziţia fundamentală de atac, de apărare şi deplasarea în teren 2.3.2. Prinderea, ţinerea şi pasarea mingi 2.3.3. Pasele de pe loc şi din deplasare 2.3.4. Driblingul simplu şi multiplu 2.3.5. Scoaterea mingii din dribling 2.3.6. Învăţarea aşezării în sistemul de apărare 6:0 2.3.7. Pasarea mingii în pătrundere succesivă 2.3.8. Învăţarea aruncării la poartă din săritură 2.3.9. Blocarea mingii 2.3.10. Schimbările de direcţie 2.3.11. Atacarea adversarului cu mingea şi retragerea pe semicerc 2.3.12. Prinderea mingii venită din urmă 2.3.13. Aruncarea la poartă din alergare 2.3.14. Replierea 2.3.15. Marcajul şi demarcajul 2.3.16. Încrucişarea simplă şi dublă 2.3.17. Preluarea, predarea şi schimbul de oameni 2.3.18. Blocajul şi plecarea din blocaj 2.3.19. Sistemul de apărare 5:1 zonă 2.3.20. Aşezarea în atac şi circulaţia mingi în sistem cu un pivot 2.3.21. Pasele speciale 2.3.22. Faza a II -a de atac 2.3.23. Faza a II -a de apărare 2.3.24. Aruncarea la poartă cu pas încrucişat 2.3.25. Aruncarea la poartă de pe extreme 2.3.26. Jocul portarului 2.3.27. Învăluirea interioară şi exterioară 2.3.28. Fentele de pasare şi aruncare 2.3.29. Plonjonul – plonjon cu cădere înainte, plonjon cu cădere laterală, plonjon sărit 2.3.30. Aruncarea la poartă cu evitare 2.3.31. Blocajul 2.3.32. Paravanul din mişcare şi la momente fixe 2.3.33. Aşezarea în teren la momente fixe 2.3.34. Contraatacul direct şi cu intermediar

2.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

2.1. Introducere Etapizarea învăţării unui element sau procedeu tehnic: – explicaţia sau descrierea; – demonstrarea globală; – exersarea procedeului fără minge; – exersarea procedeului în condiţii uşurate; – exersarea procedeului în condiţii apropiate de joc; – exersarea procedeului în condiţii de adversitate; – joc cu temă.

În procesul de învăţare a elementelor şi procedeelor tehnice trebuie să se folosească cu precădere metoda globală. Învăţarea trebuie realizată folosind foarte mult jocuri de mişcare şi pregătitoare în care să se regăsească fragmente de joc.

În timpul exerciţiilor trebuie urmărit ca elementele şi procedeele tehnice să fie executate corect, să se intervină din când în când cu mici explicaţii.

Odată însuşite, procedeele tehnice trebuie exersate în condiţii cât mai variate, prin exerciţii cu structuri diferite.

În cele ce urmează, sunt descrise la modul orientativ exerciţii, jocuri etc. de însuşire şi aprofundare a principalelor elemente şi procedee tehnice precum şi a principalelor acţiuni tactice. Reprezentarea grafică a fost executată, în scopul înţelegerii corecte şi în detaliu a mijloacelor şi aplicarea lor într-un mod cât mai atractiv, variat şi eficient direct în procesul de predare/antrenare.

2.2. Obiectivele unităţii de învăţare La sfârşitul acestei unităţii de învăţare, studenţii sunt capabili:

să descrie mecanismele tehnice ale elementelor şi procedeelor tehnice; să selecteze exerciţiile pentru iniţierea şi consolidarea unor

elemente tehnice; să cunoască prevederile regulamentare cu privire la

elementele tehnice.


20

2.3. Conţinutul unităţii de învăţare 2.3.1. Poziţia fundamentală de atac, de apărare şi deplasarea în teren

− explicarea şi demonstrarea poziţiilor fundamentale, a formelor de deplasare în teren;

− de pe loc la semnal luarea poziţiei optime (pe rând – de atac şi de apărare);

− din alergare, la fluier, oprire în poziţie fundamentală (de atac sau apărare);

− din poziţie fundamentală se execută paşi adăugaţi înainte, înapoi, oblic înainte, oblic înapoi şi lateral la indicaţiile profesorului pe perechi, menţinând o poziţie fundamentală joasă, încearcă să atingă unul genunchii celuilalt (leapşa cu atingerea genunchilor);

− deplasare pe semicercul de 6 m în poziţie fundamentală, ieşire la nivelul celor 2 interi, retragere pe semicerc, sprint pe diagonală, alergare cu spatele pe marginea terenului;

− explicarea şi demonstrarea poziţiilor fundamentale de atac şi apărare;

− imitarea poziţiilor fundamentale şi corectarea lor; − din alergare pe tot terenul, la un semnal sonor – luarea

poziţiei fundamentale de apărare, la două semnale sonore – luarea poziţiei fundamentală de atac;

− deplasare în direcţia arătată de profesor (înainte – înapoi şi lateral stânga – dreapta) în fiecare dintre poziţiile fundamentale;

− jucătorii aşezaţi în cerc sau în pătrat, pasează mingea între ei, în timp ce apărătorul se deplasează după minge;

− jocuri pentru poziţia fundamentală în apărare: – „lupta cocoşilor cu atingerea genunchilor”, „deplasează-te rapid” sau „deplasare în triunghi”, „pătrunde în spaţiul adversarului”, „apără semicercul” etc.

21

2.3.2. Prinderea, ţinerea şi pasarea mingii − explicarea şi demonstrarea ţinerii, prinderii şi pasării

mingii; − trecerea mingii în jurul capului, soldurilor, genunchilor; − trecerea mingii dintr-o mână în alta, rotarea, răsucirea

braţului care ţine mingea; − pase cu două mâini din dreptul pieptului, de deasupra

capului; − pase zvârlite de deasupra umărului suveică simplă cu

trecerea la coada şirului propriu şi apoi la coada şirului opus;

− pase zvârlite cu trecere la coada şirului la care s-a pasat; − pase zvârlite lateral pe lângă umăr şi lateral deasupra

22

umărului, cu trecere la coada propriului şir acelaşi exerciţiu cu trecere la coada şirului unde s-a pasat.

23

2.3.3. Pasele de pe loc şi din deplasare – explicarea şi demonstrarea paselor din alergare; – suveică simplă cu trecerea la coada şirului opus; – pase în doi din deplasare, pe centrul terenului repetarea paselor lansate, împinse şi zvârlite prin pase (directe sau cu pământul) în doi de pe loc din joc de picioare; – pase în doi în jurul terenului;

24

– formaţie de suveică cu un jucător în lateral. Se execută pase din alergare cu deplasare la coada şirului opus;

– acelaşi exerciţiu, cu doi jucători în lateral; – pase în doi (zvârlite şi din pronaţie) din alergare cu viteză maximă, cu mărirea şi micşorarea distanţei dintre pasatori; – pase în doi din alergare cu prindere şi pasare din săritură; – pase în doi din alergare cu întoarceri 180°; – suveică simplă, suveică dublă, şi suveică pe semicercul de 9m cu încrucişare; – „cercurile mişcătoare” – 2 cercuri concentrice ce se deplasează în direcţii diferite – jucătorii din centru au mingea şi pasează cu cei din exterior – direcţia de alergare se schimbă după aproximativ 2 min.; – „triunghiul alergător” – 9 jucători se aşează în triunghi – câte 3 la fiecare colţ cu faţa spre interior – jucătorul cu mingea (ce se află primul într-o grupă de 3 jucători) pasează către primul jucător din stânga şi se deplasează în spatele şirului acestuia. Jocul se poate îngreuia prin pasare spre dreapta sau prin introducerea a două mingii; – „pătratul alergător” – variantă a exerciţiului precedent.

25

2.3.4. Driblingul simplu şi multiplu

– explicarea şi demonstrarea driblingului simplu şi multiplu dribling simplu pe loc, din mers, din alergare;

– pase în doi din alergare, precedate de dribling simplu; – dribling multiplu pe loc, cu împingerea mingii la diferite înălţimi; – deplasare liberă în teren folosind driblingul multiplu; – dribling cu ocolire de obstacole alternativ stânga-dreapta; – dribling cu încercuirea obstacolului; – dribling printre jaloane, cu conducerea mingii şi cu mâna neîndemânatică.

– „leapşa în dribling” – pase în doi din alergare, precedate de dribling simplu

– deplasare liberă în teren folosind driblingul multiplu

26

– dribling printre jaloane; – jucătorii dispuşi în formă de suveică, deplasare în dribling, pasă şi trecere la coada şirului opus.

2.3.5. Scoaterea mingii din dribling

− explicarea şi demonstrarea scoaterii mingii din dribling; − dribling multiplu în ritm uniform, cu braţul îndemânatic,

apărătorul încearcă să scoată mingea; − acelaşi exerciţiu dar driblingul se execută cu braţul

neîndemânatic; − scoaterea mingii unui jucător care se deplasează în

alergare uşoară; − scoaterea mingii unui jucător are se deplasează cu

schimbare de direcţie; − scoaterea mingii unui jucător care execută dribling într-o

suprafaţă de teren limitată; − într-un spaţiu limitat, fiecare jucător cu minge. Cu o mână

driblează, iar cu cealaltă încearcă să scoată mingea de la adversar; − un distribuitor aruncă mingea în teren iar jucătorul care

prinde mingea se deplasează în dribling spre poartă, iar apărătorul încearcă să scoată mingea.

2.3.6. Învăţarea aşezării în sistemul de apărare 6:0

− explicarea aşezării jucătorilor în sistemul de apărare 6:0 şi rolul fiecărui jucător;

− deplasări laterale în poziţie fundamentală pe tot semicercul de 6m în funcţie de semnele profesorului;

− deplasări laterale în funcţie de circulaţia mingii; − deplasare în poziţie de apărare cu ieşire la atacantul care

ameninţă poarta, apoi retragere pe semicerc în direcţia în care circulă mingea.

27

2.3.7. Pasarea mingii în pătrundere succesivă

− în formă de pătrat, se execută pase zvârlite din om în om cu trecere la coada şirului unde a pasat;

− plasaţi pe posturile de extremă şi inter, se execută pase în pătrundere;

− jucătorii sunt dispuşi pe cele 6 posturi, pase în pătrundere, cu transmiterea mingii din săritură de la o extrema la cealaltă peste semicerc. După 4 -5 execuţii se schimbă direcţia de pasare;

− 6 jucători în atac şi 6 în apărare. Pase în pătrundere succesivă cu atacarea culoarelor până la extremă;

− acelaşi exerciţiu cu încercarea de angajare a pivotului.

2.3.8. Învăţarea aruncării la poartă din săritură

− explicarea şi demonstrarea aruncării la poartă din săritură şi apoi se execută pe un şir, pasă la un distribuitor, reprimire şi aruncare la poartă (execuţie globală);

− sărituri pe un picior (gen şotron); − aceleaşi sărituri peste mici obstacole; − imitarea aruncării din săritură din mers, din alergare

uşoară; − aruncări din săritură cu bătaie pe o bancă de gimnastică; − pase în doi din săritură; − pase în doi din săritură din alergare; − aruncare la poartă din săritură cu pasă primită de la un

distribuitor; − pase în doi din săritură; − pase în doi din deplasare cu pas din săritură; − aruncare la poartă din săritură cu pasă primită de la un

distribuitor; 28

− aruncare la poartă din săritură precedate de dribling; − aruncare din săritură peste un adversar activ; − aruncare la poartă din săritură precedate de dribling; − aruncare din săritură peste un adversar pasiv.

2.3.9. Blocarea mingii − explicarea şi demonstrarea blocării aruncărilor la poartă; − un atacant şi un apărător. Atacantul simulează aruncarea,

iar apărătorul încearcă să atingă mingea cu ambele braţe; − idem, dar atacantul aruncă mingea în braţele apărătorului

la o distanţă de 3-4 m; − idem, dar atacantul aruncă mai puternic, fără a indica

viitoarea traiectorie a mingii; − jucătorii aşezaţi la 12 m şi un apărător la 6 m. Atacanţii

aruncă la poartă din săritură, iar apărătorul încearcă să blocheze mingea;

− acelaşi exerciţiu cu doi apărători, iar atacanţii aruncă printre apărători;

− atacanţii plasaţi pe cei 2 interi, fiecare cu minge, în apărare 3 apărători în zona centrală. Atacanţii aruncă pe rând la poartă de la distanţă, iar apărătorii vor bloca aruncările prin deplasare spre stânga sau spre dreapta.

2 .3.10. Schimbările de direcţie − schimbare simplă de direcţie executată de pe loc (drept-

stâng şi apoi stâng -drept); − din alergare uşoară executarea unei schimbări simple de

direcţie spre stânga (la jalon);

29

− din alergare uşoară executarea unei schimbări simple de direcţie spre dreapta;

− idem spre stânga; − se reiau exerciţiile precedente, executate acum cu mingea; − schimbare dublă de direcţie executată de pe loc (drept-

stâng-drept şi apoi stâng-drept-stâng); − schimbare dublă de direcţie executată din alergare uşoară

în faţa unui apărător semiactiv; − idem cu finalizare din săritură.

2.3.11. Atacarea adversarului cu mingea şi retragerea pe semicerc

− explicarea şi demonstrarea atacării adversarului cu mingea şi retragerea pe semicerc;

− un apărător pe 6 m şi un atacant la 10 m. Atacantul pătrunde spre poartă şi simulează aruncarea la poartă, apărătorul iese la acesta şi îl atacă cu un braţ pe braţul de aruncare şi cu celălalt pe şold;

− acelaşi exerciţiu dar după atacarea adversarului se retrage în poziţie fundamentală în diagonală-înapoi pe semicercul de 6 m;

− doi atacanţi cu faţa spre poartă pasează în pătrundere succesivă. Între cei doi, pe semicerc se află un apărător care încearcă să aibă contact corporal cu atacanţii în momentul în care au mingea;

− acelaşi exerciţiu dar cu 2 atacanţi şi 2 apărători. Când un apărător iese la un atacant celălalt apărător dublează la coechipierul său.

– 6 jucători în apărare şi 6 în atac. Cei din atac atacă poarta în pătrundere succesivă, iar cei din apărare ies la jucătorii cu mingea şi apoi se retrag oblic pe semicercul de 6 m.

2.3.12. Prinderea mingii venită din urmă

− explicarea şi demonstrarea prinderii mingii venită din urmă;

− în şir, de pe loc pasarea mingii din spatele şirului către înainte;

− acelaşi exerciţiu din mers, apoi din alergare; 30

− câte doi, unu în spatele celuilalt, distanţă 3-4 m. Cel din spate pasează celui din faţă o data pe partea stângă, o data pe pertea dreaptă;

− în scară, pase din om în om din alergare, mingea plecând de la cel din urmă şi terminând la cel din faţă;

− pase în cocor; − pase în „V”; − în şir, pas la un distribuitor, alergare, prinderea mingii

venită din urmă şi aruncare la poartă din săritură.

2.3.13. Aruncarea la poartă din alergare

− explicarea şi demonstrarea aruncării la poartă din alergare − simularea aruncării de pe loc, din mers, din alergare

uşoară − în suveică simplă, pasarea mingii din alergare de pe

piciorul drept, fără să se modifice ritmul alergării − în suveică dublă, pase în doi din alergare − pase în doi din alergare cu aruncare la poartă din alergare − în suveică simplă, pasarea mingii din alergare de pe

piciorul drept, fără să se modifice ritmul alergării − în şir de pe postul de inter, dribling multiplu până la

semicercul de 9 m şi apoi aruncare la poartă din alergare − acelaşi exerciţiu dar cu pas la un distribuitor

2.3.14. Replierea

− explicarea şi demonstrarea replierii; − alergare pe lungimea terenului, la semnal întoarcere şi

alergare cu spatele; 31

− un atacant şi un apărător. Atacantul execută contraatac în dribling, apărătorul încearcă să-i scoată mingea;

− un şir de atacanţi aşezaţi pe inter şi un şir de apărători laterali. Atacantul pasează portarului din săritură şi apoi se repliază în cea mai mare viteză încercând să întrerupă contraatacul lansat de portar;

− Două şiruri de atacanţi la 9 m care efectuează pase în pătrundere urmate de aruncare la poartă. Apărătorii laterali după aruncare pleacă pe contraatac cu două vârfuri. Atacanţii după aruncarea la poartă se repliază în cea mai mare viteză, încercând să întrerupă contraatacul.

− jucătorii aşezaţi în şir în două colţuri opuse ale terenului, o singură minge. Primul jucător aleargă pe marginea terenului, primeşte mingea de la portar, execută dribling, pasează portarului din partea opusă, se întoarce şi devine apărător la jucătorul din şirul opus care pleacă pe contraatac (contraatac cu repliere);

− aşezarea jucătorilor în atac şi apărare. În atac pasarea mingii din om în om, la semnal pasarea mingii la portarul advers şi jucătorii se retrag în funcţie de contraatacul lansat de portar.

2.3.15. Marcajul şi demarcajul − explicarea şi demonstrarea demarcajului şi marcajului; − reprize de marcaj imaginar executate pe o suprafaţă

restrânsă (într-un cerc cu raza de aprox. 3 m);

32

− pe jumătate de teren, apoi pe tot terenul, pe perechi, atacant – apărător, pentru atacanţi se dă ca temă demarcajul, iar pentru apărători, marcajul activ al adversarului direct;

− joc „ce fac eu să facă toţi” pe jumătate de teren, apoi pe tot terenul;

− joc „măgăruşul” pentru marcajul la intercepţie; − joc fără dribling; − joc de handbal la o singură poartă cu efectuarea de marcaj

strâns pe jumătate de teren; − joc de handbal la o singură poartă cu efectuarea de marcaj

cu supravegherea unei zone marcate cu creta.

2.3.16. Încrucişarea simplă şi dublă

− explicarea şi demonstrarea încrucişării simple şi duble; − din mers încrucişare între doi jucători; − din alergare pase cu încrucişări pe tot terenul; − suveică simplă cu încrucişare între cei interul stânga şi

interul dreapta; − încrucişare între centru şi inter; − acelaşi lucru cu finalizare;

− încrucişare dublă între centru şi cei 2 interi (două

încrucişări simple); − contraatac direct cu două vârfuri încheiat cu o încrucişare.

33

2.3.17. Preluarea, predarea şi schimbul de oameni

− explicarea şi demonstrarea preluării, predării şi schimbului de oameni suveică simplă cu dribling între interi. Cei 2 apărători preiau atacantul celuilalt apărător. Suveică simplă între trei atacanţi, iar în apărare 3 apărători care exersează preluarea, predarea şi schimbul de oameni;

− joc la o poartă. Atacanţii trebuie să facă încrucişări simple sau duble iar apărătorii să facă preluarea, predarea şi schimbul de oameni.

2.3.18. Blocajul şi plecarea din blocaj

− explicarea blocajului şi plecării din blocaj; − jucătorii dispuşi pe centru şi inter stânga. Centrul porneşte

în dribling spre interul stânga marcat om la om, execută blocaj, interul după o fentă de plecare în stânga, încrucişează cu centrul şi aruncă la poartă. acelaşi exerciţiu dar interul pasează centrului care execută plecare din blocaj;

− jucătorii plasaţi astfel: interul stânga marcat om la om, centrul cu mingea, interul dreapta distribuitor. Centrul pasează interului dreapta, pleacă la blocaj la interul stânga, interul dreapta pătrunde spre poartă şi pasează interului stânga care aruncă la poartă. acelaşi exerciţiu, dar interul dreapta pasează centrului care după blocaj execută plecare din blocaj;

− jucătorii dispuşi pe inter stânga, extremă stânga, pivot şi un apărător în faţa interului. Interul pasează extremei şi execută o fentă de plecare spre aceasta, pivotul face blocaj la apărător, interul primeşte mingea de la extremă şi aruncă la poartă din săritură sau driblează şi angajează pivotul care a plecat din blocaj.

34

2.3.19. Sistemul de apărare 5:1 zonă

– explicarea şi demonstrarea aşezării jucătorilor în sistemul de apărare 5:1 şi rolul fiecărui jucător; – deplasări laterale în poziţie fundamentală în sistemul 5:1 în funcţie de semnele profesorului; – deplasări laterale în funcţie de circulaţia mingii; – deplasare în poziţie de apărare cu ieşire la atacantul care ameninţă poarta, apoi retragere pe semicerc în direcţia în care circulă mingea; – joc la o poartă.

35

2.3.20. Aşezarea în atac şi circulaţia mingi în sistem cu un pivot

– explicarea şi demonstrarea aşezării în atac cu un pivot explicarea rolului şi sarcinilor jucătorilor şi în special a pivotului aşezarea jucătorilor pe teren pentru atac; – explicarea aşezării şi mişcării în teren pe posturi a întregii echipe, precum a „paselor 1 -7”; – circulaţia în opt; – circulaţie pe patru posturi, în suveică dublă; – pasarea mingii în pătrundere succesivă; – circulaţia extremelor şi colaborarea cu interi de pe partea opusă.

2.3.21. Pasele speciale

− explicarea şi demonstrarea fiecărui tip de pasă specială a rolului lor precum şi a momentelor şi poziţiilor prielnice în timpul jocului;

− executarea paselor speciale şi corectarea lor; − concurs de pase în doi – cine execută mai multe pase în

30 de secunde; − suveică pe semicercul de 9m cu încrucişare, cu pasare

prin pronaţie, oferită, pe la spate, pe la spate din săritură, voleibolată, pe la ceafă etc.;

36

− pasare printr-o pasă specială (denumită iniţial) la punct fix sau printre jaloane.

2.3.22. Faza a II-a de atac (contraatacul susţinut)

− pase în doi din alergare şi finalizare cu aruncare la poartă

din săritură; − pase în doi din alergare, încrucişare simplă, retransmiterea

mingii jucătorului infiltrat la semicerc şi finalizare cu aruncare la poartă din săritură sau plonjon;

− jucătorii sunt împărţiţi pe 4 şiruri la nivelul extremelor, mingea pleacă de la un portar. Pase în doi din alergare cu pasă către portarul advers şi trecere la coada şirului din faţă;

− pase în trei din deplasare cu aruncare la poartă; − pase în trei din deplasare (fără şi cu schimb de locuri)

terminate cu angajarea pivotului ce se infiltrează în spatele a 2-3 apărătorilor activi sau semiactivi;

− jucătorii sunt dispuşi pe două şiruri la nivelul extremelor, contraatac cu două vârfuri urmate de încrucişare simplă şi finalizare cu aruncare din alergare;

− jucătorii sunt aşezaţi în linie câte trei, extrema încrucişează cu centrul, reprimeşte şi lansează extrema de pe partea opusă care finalizează;

− acelaşi exerciţiu cu menţiunea ca la poartă aruncă centrul după încrucişare;

− jucătorii sunt aşezaţi pe două şiruri, unul la semicercul de 6 m, celălalt la mijlocul terenului. Pasă la portar, reprimire în alergare, dribling pe marginea terenului până în apropierea unui apărător (pentru a-l atrage spre minge), pasă în partea opusă şi aruncare la poartă. -

37

2.3.23. Faza a II -a de apărare

− pase în doi pe lungimea terenului împotriva apărătorului ce se repliază;

− suveică dublă cu apărători activi (suveică cu repliere) − pe perechi, atac şi apărare, atacantul caută să scape de

apărător a cărui sarcină este să nu-l lase să ajungă la un punct dinainte fixat

− joc 6x6 cu temă pe jumătate de teren – tema – folosirea în atac a contraatacului susţinut şi în apărare zona temporară.

2.3.24. Aruncarea la poartă cu pas încrucişat

− explicarea şi demonstrarea aruncării cu pas încrucişat; − alergare cu efectuarea unui pas încrucişat la semnal sonor

sau la repere dinainte stabilite; − idem cu imitarea aruncării mingii (fără şi cu minge); − pase în doi, zvârlită de deasupra umărului din joc de

picioare, cu pas încrucişat; − jucătorii plasaţi la centrul terenului, în linie câte unul,

pasează cu un intermediar şi aruncă la poartă cu pas încrucişat; − jucătorii plasaţi la centrul terenului, în linie câte unul,

efectuează dribling multiplu (în cea mai mare viteză) şi aruncă la poartă cu pas încrucişat la punct fix;

− acelaşi exerciţiu, cu introducerea unui apărător (semiactiv apoi activ) şi a unui portar.

38

2.3.25. Aruncarea la poartă de pe extreme

− explicarea şi executarea (de pe postul de extremă dreaptă) a aruncării la poartă din plonjon sărit;

− explicarea şi executarea aruncării la poartă din plonjon sărit de pe extremă stângă;

− explicarea şi executarea aruncării la poartă din săritură cu ducerea braţului lateral;

− explicarea şi executarea aruncării la poartă din săritură cu aterizare pe piciorul de partea braţului de aruncare;

− explicarea şi executarea aruncării la poartă din săritură cu bătaie pe piciorul de partea braţului de aruncare; -

2.3.26. Jocul portarului

− aruncarea mingii în pământ – deplasare (lateral-înainte) şi prinderea ei cu şi fără săritură;

− din poziţie fundamentală respingerea mingii aruncată lateral, sus jos, stânga/dreapta;

− din poziţie fundamentală respingerea mingii cu latul piciorului respingerea mingii venită din aruncare cu o mână sau cu două mâini pasarea mingii la diferite puncte fixe aflate pe teren;

− portarul stă pe linia porţii, iar atacanţii aruncă pe rând la poartă la intervale scurte de timp (în torent), apoi se schimbă portarul;

− jucătorii împărţiţi în 2 echipe într-un spaţiu delimitat. Echipa A are mingea care trebuie să o paseze numai cu mâna. Echipa B încearcă să oprească mingea prin procedee specifice portarului: prindere, respingere.

2.3.27. Învăluirea interioară şi exterioară

− explicarea şi efectuarea învăluirii interioare viteză mică; − efectuarea învăluirii interioare cu viteză mărită şi

apărători (semiactivi apoi activi); − explicarea şi efectuarea învăluirii exterioare viteză mică; − efectuarea învăluirii exterioare cu viteză mărită şi

apărători (semiactivi apoi activi).

39

2.3.28. Fentele de pasare şi aruncare

− suveică pe lungul terenului, cu doi coechipieri aflaţi în

mijloc spate în spate. Primii pasează simultan celor doi de la mijloc, aleargă, primesc mingea, execută schimbare de direcţie spre stânga, pleacă spre dreapta şi pe primul pas pasează din săritură la primul jucător din şirul opus;

− deplasare în teren (pe lungime), cu mingea în mână, pe trei şiruri se execută fente de aruncare urmate de dribling;

− jucătorii aşezaţi în şir câte unul. Pe mijlocul terenului sunt plasaţi 2-4 apărători, iar lateral doi distribuitori. Se execută pasă din deplasare, schimbare de direcţie, pasă din săritură, fentă de pasă urmată de dribling şi pasă la portar;

−

40

− două şiruri pe posturile de inter dreapta şi centru, şi un pasator pe postul de extremă. Interul execută o fentă de pasă spre stânga urmată de pasă către extremă; centrul pleacă spre stânga, schimbă direcţia de deplasare, primeşte mingea de la extremă şi urmează aruncare la poartă precedată de fentă de aruncare;

− un apărător la 9 m şi două şiruri plasate pe posturile de inter dreapta şi extremă dreaptă. Extrema porneşte în driblig, pasează spre inter care execută o fentă de aruncare urmată de dribling spre apărătorul lateral şi pasează extremei plecată din blocaj.

2.3.29. Plonjonul – plonjon cu cădere înainte, plonjon cu cădere laterală, plonjon sărit (inclusiv de pe extremă dreaptă şi stângă)

− explicarea şi demonstrarea fiecărui tip de plonjon; − din stând pe genunchi, căderi repetate spre înainte cu

amortizare (pe iarbă naturală, iarbă sintetică sau saltea); − acelaşi exerciţiu ca şi cel precedent, imitând aruncarea; − din stând, căderi repetate spre înainte cu amortizare (pe o

suprafaţă moale); − acelaşi exerciţiu ca şi cel precedent, urmat de aruncări la

poartă la punct fix; − rostogoliri spre înainte şi laterale; − executarea de aruncări la poartă prin procedeele -plonjon

cu cădere în faţă, plonjon cu cădere laterală, plonjon sărit (inclusiv de pe extremă dreaptă şi stângă).

2.3.30. Aruncarea la poartă cu evitare

− explicarea şi demonstrarea aruncării la poartă cu evitare; − alergare cu efectuarea unei mişcări de evitare la semnal

sonor sau la repere dinainte stabilite; − idem cu imitarea aruncării mingiei (fără şi cu minge); − pe perechi, atacant – apărător, exersarea paşilor şi a

lucrului de braţe şi trunchi cu mingea în mână; 41

− pase în doi din joc de picioare, prin evitarea unor adversari pasivi sau semiactivi ce se află în faţa acestora;

− jucătorii plasaţi la centrul terenului, în linie câte unul, pasează cu un intermediar şi aruncă la poartă cu evitare;

− jucătorii plasaţi la centrul terenului, în linie câte unul, efectuează dribling multiplu (în cea mai mare viteză) şi aruncă la poartă cu evitare la punct fix;

− acelaşi exerciţiu, cu introducerea a doi apărători (semiactivi apoi activi) şi a unui portar.

2.3.31. Blocajul

− în şir câte unul pe posturile de inter stânga şi centru iar în faţa interului se află un apărător pasiv. Centrul pasează interului după ce în prealabil a pătruns spre acesta în driblig şi se aşează în blocaj. După încrucişare şi efectuarea blocajului, interul finalizează cu aruncare la poartă din săritură;

− trei şiruri pe posturile de interi şi centru, iar în faţa interului stânga se găseşte un apărător pasiv. Centrul pasează spre dreapta şi pleacă spre stânga la blocaj, interul dreapta pasează interului stânga şi acesta aruncă la poartă;

− trei şiruri pe posturile de interi şi centru, în faţa interului stânga se găseşte un apărător pasiv iar lângă semicerc un pivot. Centrul execută dribling spre interul dreapta, cu care încrucişează, moment în care interul stânga execută o fentă de pornire spre stânga, pivotul iese la blocaj, interul dreapta pasează interului stânga care fiind nesupravegheat aruncă la poartă;

− patru şiruri pe posturile de extremă şi interi, iar în faţa interilor se află doi apărători. Extrema pătrunde paralel cu semicercul, pasează interului de parte opusă, şi blochează apărătorul din dreptul acestuia pentru a nu-l putea împiedica la finalizare.

42

2.3.32. Paravanul din mişcare şi la momente fixe

- explicarea utilităţi paravanului, a momentelor prielnice folosirii lui şi a diferenţei dintre cele două forme - trei şiruri pe posturile de interi şi centru, în apărare un apărător central. Centrul porneşte spre interul stâng, primeşte mingea la interul drept, se întoarce cu spatele şi se plasează între interul stâng şi apărare (retrăgându-se), facilitându-i acestuia aruncarea; - protejarea aruncătorului la aruncarea liberă de la 9 m.

43

2.3.33. Aşezarea în teren la momente fixe

- explicarea aşezării şi a noţiunilor de regulament la aruncarea de începere, aruncarea de la 7 m, 9 m, corner etc. - aruncări repetate de la 7 m, cu încercarea recuperării mingii ricoşate din portar, bara porţii sau gard de protecţie - aruncări de la 9 m - joc concurs – cine înscrie mai multe goluri din 5 aruncări de la 9 m.

2.3.34. Contraatacul direct şi cu intermediar

− explicarea şi demonstrarea contraatacului; − jucătorii aşezaţi în şir în două colţuri opuse ale terenului,

fiecare cu minge. Primii din fiecare şir pornesc în dribling pe marginea terenului, iar în dreptul liniei de 9 m pasează portarului, reprimeşte mingea şi trece la coada şirului;

− jucătorii aşezaţi în şir în două colţuri opuse ale terenului, o singură minge. Primul jucător aleargă pe marginea terenului, primeşte mingea de la portar, execută dribling, pasează portarului şi trece la coada şirului. Când portarul primeşte mingea, primul jucător din celălalt şir execută acelaşi lucru;

− jucătorii plasaţi pe cele 2 extreme, mingiile la portar. Jucătorul aleargă în viteză pe marginea terenului, în apropierea liniei de centru primesc mingea, execută dribling şi aruncă la poartă, apoi se aşează în colţul opus;

− acelaşi exerciţiu dar portarul pasează în cealaltă jumătate de teren;

− jucătorii aşezaţi pe 2 şiruri în colţurile terenului. Şirul care are minge pasează portarului, reprimesc mingea la centrul terenului şi pasează celuilalt vârf de contraatac care se află la 9m şi aruncă la poartă;

− un intermediar şi un vârf de contraatac. Portarul pasează intermediarului care se demarcă în propria jumătate de teren şi acesta pasează vârfului la 9 m care aruncă la poartă.

44


Sinteza unităţii de învăţare 1 Etapizarea învăţării unui element sau procedeu tehnic:

− explicaţia sau descrierea; − demonstrarea globală; − exersarea procedeului fără minge; − exersarea procedeului în condiţii uşurate; − exersarea procedeului în condiţii apropiate de joc; − exersarea procedeului în condiţii de adversitate; − joc cu temă.

45

46

Concepte şi termeni de reţinut

Cuvinte-cheie: prinderea mingii, pasarea mingii, dribling, blocaj.

− prinderea mingii = cuprinde mingii cu mâinile; − pasarea mingii = transmiterea mingii unui coechipier; − dribling = procedeu tehnic de înaintare cu mingea; − blocaj = procedeu tehnic scopul de a favoriza o acţiune coechipierului. Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Descrieţi poziţia fundamentală de atac. 2. Descrieţi poziţia fundamentală de apărare. 3. Care este succesiunea metodică pentru învăţarea prinderii mingii venită din urmă? 4. Descrieţi prinderea, ţinerea şi pasarea mingii.

Teste de evaluare/autoevaluare • Răspundeţi adevărat (dacă consideraţi ca propoziţia este adevărată) sau fals (dacă consideraţi

ca propoziţia este falsă).

1. Pentru învăţarea poziţiei fundamentale de atac, de apărare, un exerciţiu folosit este: imitarea poziţiilor fundamentale şi corectarea lor.

2. Pentru învăţarea aruncării la poartă din săritură, un exerciţiu folosit este: aruncări din săritură cu bătaie pe o bancă de gimnastică.

47

Bibliografie obligatorie • Cătună, G. C.; Alupoaie, M, Handbal – Caiet de lucrări practice. Editura Fundaţiei România

de Mâine, Bucureşti, 2006. • Kunst Ghermănescu, I.; Hnat, V., Handbal I, ediţia a II-a, Editura Fundaţiei România de

Mâine, Bucureşti, 2000 (şi ediţia I, 1996). • Kunst Ghermănescu, I.; Gogâltan, V.; Jianu, E.; Negulescu, I., Teoria şi metodica

handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.


JOCURI DE MIŞCARE UTILIZATE ÎN ÎNVĂŢAREA JOCULUI DE HANDBAL

Cuprins


3.3.1. Jocuri pentru ţinerea mingii 3.3.2. Jocuri pentru prinderea mingii 3.3.3. Jocuri pentru pasarea mingii 3.3.4. Jocuri pentru dribling 3.3.5. Jocuri pentru aruncarea la poartă 3.3.6. Jocuri pentru poziţia fundamentală în apărare 3.3.7. Jocuri pentru aşezarea în teren 3.3.8. Învăţarea jocului prin joc 3.3.9. Jocuri pentru contactul cu adversarul 3.3.10. Jocuri pentru marcajul adversarului


3.1. Introducere

Jocurile au un rol mare în integrarea socială a participanţilor. Jocul şi întrecerea sunt principalele mijloace prin care se realizează funcţia emulativă a educaţiei fizice şi sportului. Jocurile pot fi considerate ca activităţi plăcute, atractive, naturale. Jocurile au o temă precisă, aleasă cu discernământ..

Prin organizarea jocurilor de mişcare, se urmăreşte: – menţinerea unei stări optime de sănătate; – dezvoltarea fizică armonioasă şi perfecţionarea capacităţii

motrice; – formarea deprinderilor şi priceperilor motrice de bază şi

utilitar-aplicative; – formarea şi dezvoltarea unor calităţi pozitive din punct de

vedere fizic, moral, igienic etc.; Jocurile se organizează în strictă concordanţă cu particularităţile

fizice şi psihice ale copiilor. Alegerea acestor jocuri se face în funcţie de următorii factori:

– obiectivele ce urmează să fie realizate; – vârsta şi sexul participanţilor;

48

– numărul participanţilor; – condiţiile materiale (locul de desfăşurare şi materialele

folosite); – condiţiile atmosferice etc.

Jocurile pregătitoare urmăresc: – însuşirea unor deprinderi şi priceperi motrice de bază şi utilitar-aplicative; – însuşirea şi perfecţionarea unor deprinderi şi priceperi motrice specifice diferitelor ramuri şi probe sportive.

Jocurile ajutătoare urmăresc învăţarea şi perfecţionarea unor elemente, exerciţii de tehnică şi tactică, dezvoltarea calităţilor motrice specifice diferitelor ramuri şi probe sportive. Jocurile sportive, ca formă a jocului, se deosebesc de jocurile pregătitoare sau de cele ajutătoare prin caracterul complex, superior organizat şi unitar. Prezenţa unor reguli stabilite prin regulamentele elaborate de federaţiile de specialitate asigură un cadru strict de desfăşurare. Jocurile sportive favorizează afirmarea talentelor sportivilor. De asemenea, tot mai mult acestea sunt adevărate spectacole de măiestrie urmărite de un număr impresionant de spectatori şi transmise prin toate mijloacele mass-media.

Pentru asigurarea unei eficienţe crescute a jocurilor va

trebui să ţină seama de următoarele cerinţe metodice, pedagogice: alegerea jocului trebuie să ţină cont de vârsta şi sexul

participanţilor, de particularităţile somato-funcţionale şi psihice ale elevilor;

regulile jocului trebuie înţelese şi reţinute de către toţi participanţii la joc;

să se aibă în vedere condiţiile materiale şi climaterice în care se desfăşoară;

echipele să fie de valoare apropiată sau egale ca număr al participanţilor;

în cazul în care numărul participanţilor este inegal în unele echipe, profesorul poate participa chiar el la joc.

stimulare în permanenţă a spiritului competitiv.

3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare La sfârşitul acestui acestei unităţii de învăţare, studenţii sunt capabili:

să descrie unele jocuri folosite pentru iniţierea în jocul de handbal să selecteze exerciţiile pentru iniţierea şi consolidarea unor

procedee tehnice

49


3.3. Conţinutul unităţii de învăţare

3.3.1. Jocuri pentru ţinerea mingii Automobilele, Transportă mingea, Culesul şi semănatul cartofilor, Smulge mingea

3.3.2. Jocuri pentru prinderea mingii Jocuri individuale, Culorile 3.3.3. Jocuri pentru pasarea mingii

Mingea prin portiţă, Mingea în cerc, Cercurile mişcătoare, Cursa celor două mingi, Schimbă locul în cerc, Pasează şi fugi, Mingea la căpitan (cu variante), Concurs de pase, Triunghiul alergător, Careul mişcător, Mingea printre jaloane, Şoarecele şi pisica sau Doi contra unu, Concurs de pase în trei sau în patru, Suveică simplă cu schimb de locuri în dribling, Suveică dublă, ,Pase cu schimb de locuri, Suveică între trei jucători, Ştafetă combinată cu dribling, pasă, Cursa în perechi, Campionii, Cercul campionilor, Mingea în stea, Mingea în zig-zag, În patru colţuri, De-a prinselea cu mingea de handbal, Prinde-l pe cel cu mingea, Leapşa – mingea salvează.

3.3.4. Jocuri pentru dribling

Cine execută de mai multe ori dribling, Păsările călătoare, Schimbă mingea, Cursa pe numere cu dribling, ,Ceasornicul, Suveică simplă cu dribling, Culesul cartofilor din dribling, Concurs de dribling pe loc, Cursa cu dribling, Cursa printre jaloane, Dribling

50

într-un spaţiu limitat, Ocoleşte în dribling, Schimbă locul, Fuga prin tunel, Care-i mai iute, Cine conduce mingea mai repede, Ocoleşte obstacolele, Depăşeşte-ţi colegii, Leapşa în doi cu dribling

3.3.5. Jocuri pentru aruncarea la poartă Cine aruncă mai departe, Apără şi atacă, Lupta cu mingea,

Cine câştigă teren, Ocheşte între picioarele scaunului, Ocheşte sticla, Ocheşte mingea medicinală, Ochitorul dibaci, Ochitorii, Ocheşte cercul, Ocheşte ţinta, Ocheşte mingea, Ocheşte bara porţii de handbal, Lupta cu bulgări de zăpadă, Raţele şi vânătorii, Vânătorul şi potârnichile ,Cine doboară mai multe ţinte, Minge, stai!, Vânătorii şi iepurii, Vânătorul şi iepuraşul, Cloşca îşi apără puii, Între patru focuri, Mingea la turn, Fereşte-te de minge, Aruncă la ţintă, Apărătorul cetăţii, Ţinta vie, Doboară mingea, Cine marchează mai multe goluri, Concurs de aruncare la poartă, Partizanii (Bătălia, Între două focuri), Procedeul preferat.

3.3.6. Jocuri pentru poziţia fundamentală în apărare

Cine aruncă mai departe, Apără şi atacă, Lupta cu mingea, Cine câştigă teren, Ocheşte între picioarele scaunului, Ocheşte sticla, Ocheşte mingea medicinală, Ochitorul dibaci, Ochitorii, Ocheşte cercul, Ocheşte ţinta, Ocheşte mingea, Ocheşte bara porţii de handbal, Lupta cu bulgări de zăpadă, Raţele şi vânătorii, Vânătorul şi potârnichile ,Cine doboară mai multe ţinte, Minge, stai!, Vânătorii şi iepurii, Vânătorul şi iepuraşul, Cloşca îşi apără puii, Între patru focuri, Mingea la turn, Fereşte-te de minge, Aruncă la ţintă, Apărătorul cetăţii, Ţinta vie, Doboară mingea, Cine marchează mai multe goluri, Concurs de aruncare la poartă, Partizanii (Bătălia, Între două focuri), Procedeul preferat.

3.3.7. Jocuri pentru aşezarea în teren

Atacanţii şi apărătorii, Crabii şi creveţii, Atacanţii şi apărătorul, Ocupă postul!, Cine se orientează mai repede, Cursa literelor, Găseşte-ţi locul

51

3.3.8. Învăţarea jocului prin joc

Joc de handbal simplificat, Roşu -galben– albastru, Joc de iniţiere în handbal, Joc de handbal cu atingeri, Joc la 4 saltele, Cine ţine mingea mai mult, Huştiuluc, Jocul cu temă, Jocuri şcoală cu teme de pregătire fizică Handbal cu altă minge, Handbal din ghemuit, Handbal călare, Handbal cu deplasare prin sărituri, Jocuri şcoală cu teme din pregătirea tehnică, Jocuri cu temă pentru tactică, Joc 1:1, Joc 2 la 2

3.3.9. Jocuri pentru contactul cu adversarul

Voinicii, Cocoşii, Lupta cocoşilor în ghemuit, Calcă adversarul pe picior!, Atinge genunchii adversarului, Prinde adversarul de mijloc, Palmă în palmă, Lupta franceză, Scoate-l din cerc, Sumo-tori, Duel cu mingea, Evadarea, Eliberează-te din capcană. 3.3.10. Jocuri pentru marcajul adversarului

Jocul cu umbra, Marcajul imaginar, Marcajul activ al adversarului.

3.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare Sinteza unităţii de învăţare 3

Jocurile au un rol mare în integrarea socială a participanţilor. Jocul şi întrecerea sunt principalele mijloace prin care se realizează funcţia emulativă a educaţiei fizice şi sportului. Jocurile pot fi considerate ca activităţi plăcute, atractive, naturale, au o temă precisă, aleasă cu discernământ.

Jocurile ajutătoare urmăresc învăţarea şi perfecţionarea unor elemente, exerciţii de tehnică şi tactică, dezvoltarea calităţilor motrice specifice diferitelor ramuri şi probe sportive.

Concepte şi termeni de reţinut: joc, ştafetă. joc = activitate distractivă, activitate fizică sau mintală desfăşurată din plăcere ştafetă = întrecere sportivă care constă în parcurgerea unei distanţe regulamentare de către o

echipă Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Enumeraţi 5 jocuri pentru aruncarea la poartă. 2. Enumeraţi 5 jocuri pentru poziţia fundamentală. 3. Enumeraţi 5 jocuri pentru aşezarea în teren.

52

53


ca propoziţia este falsă). 1. Între jocurile pentru aşezarea în teren se regăseşte şi jocul Cine se orientează mai repede. 2. Între jocurile pentru contactul cu adversarul se regăseşte şi jocul Fereşte-te de minge.

Bibliografie obligatorie

Cătună, G. C.; Alupoaie, M, Handbal – Caiet de lucrări practice. Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.




HANDBALUL ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ

Cuprins


4.3.1. Obiectivele prioritare (cadru) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial (V-VIII) 4.3.2. Obiectivele prioritare (cadru) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial clasa IX 4.3.3. Obiectivele prioritare (competenţe generale) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial


4.1. Introducere

Handbalul practicat în şcoală trebuie să aibă o structură simplă, accesibilă elevilor şi atractivă. Conţinutul tehnico-tactic la nivel gimnazial este mult simplificat, limitându-se la procedee de pasare, deplasare, aruncare simple şi uşoare.

Fiind mijloc al educaţiei fizice contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă, creşterea indicilor de pregătire fizică, la întărirea sănătăţii, la formarea personalităţii şi la dezvoltarea unor calităţi motrice, psihice.

Handbalul este ramura de sport în care toate calităţile motrice sunt întâlnite (viteza, îndemânarea, rezistenţa, forţa) sunt prezente. Copii sar, aleargă, aruncă mingea motiv pentru care handbalul este considerat „atletism cu mingea”.

4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare La sfârşitul acestei unităţii de învăţare, studenţii sunt capabili:

să cunoască obiectivele prioritare ale procesului de predare în ciclul gimnazial; să cunoască procedeele tehnice folosite în învăţământul

gimnazial; să selecteze exerciţiile pentru iniţierea şi consolidarea unor

procedee tehnice folosite în învăţământul gimnazial.

54


4.3. Conţinutul unităţii de învăţare 4.3.1 Obiectivele prioritare (cadru) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial (V-VIII)

− Dezvoltarea capacităţii motrice generale a elevilor, necesare

desfăşurării activităţilor sportive. − Asimilarea procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice specifice

practicării diferitelor sporturi de către elevi, în şcoală şi în afara acesteia.

− Favorizarea întreţinerii şi îmbunătăţirii stării de sănătate conform particularităţilor de vârstă şi de sex ale elevilor.

− Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale.

Conţinutul jocului de handbal pentru învăţământul gimnazial

este următorul:

Clasa a V-a – Procedee tehnice folosite în atac : • alergare cu schimbarea direcţiei; • pasa în doi de pe loc, cu o mână de la umăr; • 2-3 jucători, în acelaşi plan şi în adâncime; •lateral, oblic, înainte şi înapoi; • din lateral şi din urmă; • dribling simplu şi multiplu; • aruncarea la poartă din alergare cu pas adăugat. – Procedee tehnice folosite în apărare: • poziţia fundamentală şi deplasarea; • întoarceri. – Acţiuni tactice folosite în atac: • demarcajul; • aşezarea pe teren în cadrul sistemului de atac în semicerc; • repunerea mingii în joc de către portar. – Acţiuni tactice folosite în apărare: • aşezarea pe teren în sistemul de apărare 6 : 0. – Joc de handbal bilateral cu respectarea regulilor învăţate.

Clasa a VI-a – Procedee tehnice folosite în atac: pasa din alergare; prinderea mingii venite din urmă; dribling multiplu cu mâna stângă şi mâna dreaptă; aruncare la poartă din alergare cu pas încrucişat;

55

56

• Aruncare poartă din săritură. • Procedee tehnice folosite în apărare: deplasările specifice în poziţie fundamentală; opriri, porniri, întoarceri; • blocarea mingiilor aruncate spre poartă. • Acţiuni tactice folosite în atac: − demarcajul faţă de apărătorul care se repliază; − depăşirea; − aşezarea în atac în sistemul fără jucător pivot. − Acţiuni tactice folosite în apărare: – marcajul adversarului fără minge; *marcajul adversarului cu mingea; *intercepţia; – aşezarea în sistemul de apărare 6:0. Joc bilateral cu respectarea regulilor învăţate.

Clasa a VII-a

Procedee tehnice folosite în atac: • pasarea mingii lateral, oblic înainte şi înapoi; • pase laterale cu ameninţarea succesivă a porţii; • dribling alternativ, cu mâna stângă şi cu mâna dreaptă; • aruncarea la poartă din alergare; – Procedee tehnice folosite în apărare: • blocarea mingilor aruncate spre poartă; • dribling. – Acţiuni tactice folosite în atac: • demarcajul; • depăşirea; • sistemul de atac cu jucător pivot. – Acţiuni tactice folosite în apărare: • intercepţia; • cu mingea şi retragerea pe semicerc; Aşezarea în apărare in sistemul 6:0. – Joc bilateral cu respectarea regulilor, semicerc, fault, dublu dribling, paşi.

Clasa a VIII-a Procedee tehnice folosite în atac: • pase laterale cu ameninţarea succesivă a porţii; • circulaţia jucătorilor la semicerc; • pasa lungă de contraatac; • driblingul multiplu, cu variaţii de ritm şi schimbarea direcţiei; • aruncarea la poartă din săritură; din plonjon. – Procedee tehnice folosite în apărare: • scoaterea mingii din dribling; • deplasările specifice pe semicerc. – Acţiuni tactice folosite în atac: • pătrunderea; • aşezare în sistemul de atac cu un jucător pivot. – Acţiuni tactice folosite în apărare: • replierea; • atacarea jucătorului cu minge şi retragerea la semicerc; • aşezare în sistemul de apărare 5 + 1. – Joc bilateral.

4.3.2. Obiectivele prioritare (cadru) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial ( clasa a IX -a)

1. Dezvoltarea capacităţii motrice generale şi a celei specifice ramurilor de sport.

2. Menţinerea stării de sănătate şi creşterea capacităţii de adaptare la condiţii variate.

3. Stimularea interesului pentru practicarea independentă a exerciţiilor fizice şi sportului.

4. Dezvoltarea spiritului de echipă şi a celui competitiv, în scopul integrării sociale a elevilor.

− procedee tehnice în atac: prinderea mingii, lateral, oblic înainte şi înapoi, dribling simplu şi multiplu, aruncarea la poartă de pe loc, aruncarea la poartă cu elan de pas adăugat*, aruncarea la poartă din săritură;

− procedee tehnice în apărare: poziţia fundamentală şi deplasările specifice, alergarea de viteză pentru repliere, cu fata şi cu spatele, blocarea mingiilor aruncate de adversar;

− acţiuni tactice în atac: (demarcajul, pătrunderea, sistemul de atac cu un jucător pivot);

− acţiuni tactice în apărare: (marcajul pe semicerc, marcajul adversarului în timpul replierii, sistemul de apărare 6:0;

− jocul portarului: blocarea şi respingerea mingii, repunerea mingii în joc;

− joc bilateral. 4.3.3. Obiectivele prioritare (competenţe generale) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial

1. Integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor specifice educaţiei fizice în acţiuni de optimizare a dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice individuale

2. Integrarea cunoştinţelor şi a deprinderilor specifice în organizarea şi practicarea competiţională/necompetiţională a unor ramuri de sport corespunzător disponibilităţilor fizice şi intereselor individuale.

3. Analiza şi evaluarea concursurilor sportive din perspectiva spectatorului

Structura programei diferă faţă de clasele anterioare, prezentând competenţele generale, competenţele specifice şi conţinuturile necesare realizării acestora. La acestea se adaugă valorile şi atitudinile care vor fi cultivate la elevi şi sugestiile metodologice care vor orienta activitatea profesorilor. Noua structurare a programei derivă din concepţia potrivit căreia la nivelul acestei clase se integrează şi se valorifică, cu precădere în activităţi complexe, cunoştinţele, deprinderile şi calităţile motrice acumulate pe parcursul anilor anteriori de şcolarizare.

Totodată se asigură premisele manifestării creative a profesorilor privind organizarea predării şi abordării conţinuturilor, corespunzător nivelurilor de instruire şi opţiunilor elevilor, asigurându-se în acest mod inclusiv realizarea unor trasee individuale de pregătire.

57

4.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare Sinteza unităţii de învăţare 4 Fiind mijloc al educaţiei fizice contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă, creşterea indicilor

de pregătire fizică, la întărirea sănătăţii, la formarea personalităţii şi la dezvoltarea unor calităţi motrice, psihice.

Obiectivele prioritare (cadru) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial (V-VIII):

− dezvoltarea capacităţii motrice generale a elevilor, necesare desfăşurării activităţilor sportive; − asimilarea procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice specifice practicării diferitelor sporturi de

către elevi, în şcoală şi în afara acesteia; − favorizarea întreţinerii şi îmbunătăţirii stării de sănătate conform particularităţilor de vârstă şi de

sex ale elevilor; − dezvoltarea trăsăturilor de personalitate favorabile integrării sociale.

Obiectivele prioritare (cadru) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial (clasa a IX-a):

− dezvoltarea capacităţii motrice generale şi a celei specifice ramurilor de sport; − menţinerea stării de sănătate şi creşterea capacităţii de adaptare la condiţii variate; − stimularea interesului pentru practicarea independentă a exerciţiilor fizice şi sportului; − dezvoltarea spiritului de echipă şi a celui competitiv, în scopul integrării sociale a

elevilor. 4.3.3. Obiectivele prioritare (competenţe generale) ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial

1. Integrarea cunoştinţelor şi a tehnicilor specifice educaţiei fizice în acţiuni de optimizare a dezvoltării fizice şi a capacităţii motrice individuale 2. Integrarea cunoştinţelor şi a deprinderilor specifice în organizarea şi practicarea competiţională/necompetiţională a unor ramuri de sport corespunzător disponibilităţilor fizice şi intereselor individuale. 3. Analiza şi evaluarea concursurilor sportive din perspectiva spectatorului

Concepte şi termeni de reţinut; obiectiv, competenţe − obiectiv = intenţie, scop, ţel, ţintă; − competenţe = pricepere, capacitate de a exercita anumite atribuţii.


1. Care este conţinutul jocului de handbal pentru clasa a V-a? 2. Care este conţinutul jocului de handbal pentru clasa a VI-a? 3. Care este conţinutul jocului de handbal pentru clasa a VII-a? 4. Care este conţinutul jocului de handbal pentru clasa a VIII-a? 5. Care sunt obiectivele procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial?

58

http://www.webdex.ro/online/dictionar/inten%C8%9Bie

http://www.webdex.ro/online/dictionar/scop

http://www.webdex.ro/online/dictionar/%C8%9Bel

http://www.webdex.ro/online/dictionar/%C8%9Bint%C4%83

59

Teme 1. Descrieţi principalele elemente tehnice învăţate în clasa a V-a. 2. Prezentaţi obiectivele cadru ale procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial (V-VIII)



1. Favorizarea întreţinerii şi îmbunătăţirii stării de sănătate conform particularităţilor de vârstă şi de sex ale elevilor este un obiectiv prioritar al procesului de predare a handbalului în ciclul gimnazial. • Alegeţi varianta corectă!

2. Între procedeele tehnice folosite în atac în clasa a VIII-a se regăseşte:

a) pătrunderea; c) scoaterea mingii din dribling;

b) atacarea jucătorului cu minge şi retragerea la semicerc;

d) pasa lungă de contraatac

3. Între acţiunile tactice folosite în atac în clasa a VII-a se regăseşte: a) intercepţia; b) driblingul; c) demarcajul.

60


Cătună, G. C.; Alupoaie, M, Handbal – Caiet de lucrări practice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006.




NOŢIUNI DE REGULAMENT AL JOCULUI DE HANDBAL

Cuprins

5.1 Introducere 5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare 5.3. Conţinutul unităţii de învăţare

5.3.1. Terenul 5.3.2. Principalele reguli ale jocului


5.1 Introducere

Regulamentul jocului de handbal cuprinde puţine reguli. Ele sunt simple şi uşor de înţeles şi aplicat chiar după primele lecţii de iniţiere. Esenţial este ca aceste reguli să fie respectate pentru a preveni eventualele accidente cauzate de contactul corporal, de viteza de execuţie, îndemânare, simţul chinestezic etc. Scopul jocului este de a înscrie mai mult decât adversarul.

5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare Obiectivele unităţii de învăţare La sfârşitul acestei unităţii de învăţare, studenţii sunt capabili:

să cunoască prevederile regulamentare cu privire la jucarea mingii să aplice prevederile regulamentului, conform situaţiei de

joc


61

5.3. Conţinutul unităţii de învăţare 5.3.1. Terenul

Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 40 metri şi lăţimea de 20 metri, şi se compune din 2 spaţii de poarta şi o zonă de joc. Liniile laturilor lungi sunt numite linii de margine iar liniile laturilor scurte sunt numite linii de poartă (între barele porţii) sau liniile exterioare porţii (de ambele părţi ale porţii). În jurul terenului de joc trebuie să existe o zonă de siguranţă, cu o lăţime de cel puţin 1 metru de-a lungul liniilor de margine şi 2 metri în spatele liniilor exterioare porţii.

In centrul fiecărei linii exterioare a porţii se găseşte o poartă. Porţile trebuie să fie bine ancorate. Porţile au la interior o înălţime de 2 metri şi o lăţime de 3 metri. Porţile trebuie să aibă o plasă, ataşată în aşa fel încât o minge o dată intrata în poartă să rămână acolo.

Toate liniile terenului fac parte integrantă din spaţiile pe care le delimitează.

Liniile de poartă vor avea 8 cm lăţime între barele porţilor, in timp ce toate celelalte linii vor avea 5 cm lăţime.

În faţa fiecărei porţi este un spaţiu de poartă. Spaţiul de poartă este delimitat de olinie a spaţiului de poarta (linia de 6 metri).

Linia de aruncare liberă (linia de 9 metri) este o linie întreruptă, trasată la 3 metri în afara liniei spaţiului de poartă. Atât segmentele de linie cât şi spatiile dintre ele măsoară 15 cm.

Linia de 7 metri este o linie lungă de 1 metru, marcată în faţa porţii. Linia de centru uneşte mijlocul liniilor de margine.

5.3.2. Principalele reguli ale jocului

Timpul normal de joc pentru toate echipele cu jucători de peste 16 ani este de 2 reprize a 30 minute. Pauza dintre reprize este în mod normal de 10 minute.

Daca rezultatul este egal la sfârşitul timpului regulamentar de joc şi dacă trebuie desemnat un câştigător, echipele vor juca prelungiri, după o pauză de 5 minute. Timpul prelungirilor este de 2 reprize a 5 minute cu o pauză de 1 minut între cele 2 reprize. Dacă rezultatul este din nou egal la sfârşitul primei prelungiri se va juca încă o prelungire, după o pauză de 5 minute.

Această prelungire este tot de 2 reprize a 5 minute fiecare, cu o pauză de 1 minut între cele 2 reprize. Daca rezultatul este tot

62

63

nedecis, câştigătorul trebuie stabilit în conformitate cu regulile stipulate în regulamentul competiţiei respective.

Timpul de joc începe o dată cu fluierul arbitrului pentru aruncarea de începere. Timpul de joc se sfârşeşte o dată cu semnalul automat, dat de cronometrul tabelei de marcaj sau de cronometror. Dacă un astfel de semnal nu este dat, arbitrul fluieră pentru a arăta că timpul de joc s-a terminat. Fiecare echipa are dreptul să beneficieze de un time-out de echipă de 1 minut în fiecare repriză a timpului normal de joc, dar nu în prelungiri.

Mingea este confecţionată din piele sau material sintetic. Mingea trebuie să fie sferică. Suprafaţa mingii nu trebuie să fie strălucitoare sau alunecoasă.

La fiecare joc, trebuie sa fie disponibile minimum 2 mingii. Mingea de rezervă trebuie să fie disponibila la masa cronometrorului în timpul jocului. Mingile trebuie să îndeplinească cerinţele menţionate.

O echipă este formată din până la 14 jucători. Pe terenul de joc nu este permis să se găsească mai mult de 7 jucători dintr-o echipă în acelaşi timp. Ceilalţi jucători (jucătorii rămaşi) sunt jucători de rezervă. În orice moment al jocului, echipa trebuie să aibă unul dintre jucătorii de pe teren desemnat ca portar. Un jucător care este recunoscut ca portar poate deveni jucător de câmp în orice moment. In mod similar, un jucător de câmp poate deveni portar în orice moment. La începutul jocului o echipă trebuie să aibă pe terenul de joc cel puţin 5 jucători. Numărul jucătorilor unei echipe poate creşte până la 14 oricând în timpul jocului, inclusiv al prelungirilor.

Jucătorii de rezervă pot intra în joc, în orice moment şi repetat, fără a anunţa cronometrorul/scorerul, imediat ce jucătorii pe care îi înlocuiesc au părăsit terenul.

Toţi jucătorii de câmp ai unei echipe trebuie să poarte echipament uniform. Combinaţiile de culori şi designul echipamentului celor 2 echipe trebuie să fie clar diferit. Toţi jucătorii folosiţi de o echipă ca portari vor avea obligatoriu aceiaşi culoare a echipamentului, dar diferită de a jucătorilor de câmp ai ambelor echipe şi a portarilor echipei adverse.

Jucătorii trebuie să poarte pantofi de sport. Nu se permite purtarea obiectelor care pot fi periculoase pentru jucători. Acestea includ, de exemplu, căşti de protecţie pentru cap, măşti pentru faţă, brăţări, ceasuri, inele, piercing-uri vizibile, medalioane sau lănţişoare, cercei, ochelari fără bandă de siguranţă sau cu ramă solidă, sau orice alte obiecte care pot fi periculoase.

Portarul are dreptul Să atingă mingea cu orice parte a corpului, în timpul acţiunii

de apărare, în interiorul spaţiului de poartă; să se deplaseze cu mingea, în spaţiul de poartă, fără să se supună restricţiilor aplicate jucătorilor de câmp; portarul nu are totuşi dreptul să întârzie executarea aruncării de la poartă, să părăsească spaţiul de poartă, fără minge şi să participe la joc în câmpul de joc; când procedează astfel, portarul trebuie să respecte regulile care se aplică jucătorilor de câmp, în câmpul de joc.

Se consideră că portarul a părăsit spaţiul de poartă, imediat ce orice parte a corpului său atinge podeaua, în afara spaţiului de poartă;

64

Portarul nu are dreptul Să pună în pericol adversarul în timpul acţiunii de apărare, să

părăsească spaţiul de poartă având mingea sub control; să atingă mingea care stă sau se rostogoleşte pe sol, în afara spaţiului de poartă, atunci când el se găseşte în spaţiul de poartă, să aducă mingea în spaţiu de poartă, când aceasta stă sau se rostogoleşte pe sol, în câmpul de joc, să revină în spaţiul de poartă, cu mingea sub control.

Jucarea mingii Se permite: aruncarea, prinderea, oprirea, împingerea sau

lovirea mingii, prin folosirea mâinilor, braţelor, capului, toracelui, coapselor şi genunchilor; ţinerea mingii pentru maximum 3 secunde, chiar când jucătorul este întins pe sol; să se facă maximum 3 paşi cu mingea.

Nu se permite să: se atingă mingea mai mult decât o singură dată, dacă aceasta nu a atins între timp podeaua, alt jucător, sau poarta, după ce mingea a fost sub control; totuşi, atingerea mingii de mai multe ori nu se penalizează, dacă jucătorul o “bâlbâie” sau o scapă de sub control în încercarea de a o prinde sau a o opri, să atingă mingea cu orice parte a piciorului de la genunchi în jos, cu excepţia cazului când mingea a fost aruncată în jucător de către un adversar.

Marcarea unui gol Un gol este marcat când întreaga circumferinţă a mingii a

trecut întreaga lăţime a liniei de poartă, dacă nu s-a produs nici o abatere de către aruncător sau coechipieri înainte sau în timpul aruncării.

Aruncarea de începere La începutul jocului, aruncarea de începere a jocului se

execută de către echipa care a câştigat la aruncarea monedei şi a ales să aibă mingea în posesie. Adversarii au atunci dreptul să-şi aleagă terenul.

Echipele schimbă terenurile în a două repriză. Aruncarea de începere în cea de-a doua repriză va fi executată de către echipa care nu a executat această aruncare în prima repriză.

După înscrierea unui gol, jocul se reia cu o aruncare de începere executată de către echipa care a primit golul.

Aruncarea de începere se execută în orice direcţie, de la centrul terenului. Aruncarea este precedata de un semnal sonor dat prin fluier, şi trebuie executată în timp de 3 secunde. Jucătorul care execută aruncarea de începere trebuie să se poziţioneze cu cel puţin un picior pe linia de centru, iar celălalt picior pe linie sau înapoia liniei, şi să rămână în această poziţie până când mingea a părăsit mâna sa. Coechipierii săi nu au voie să treacă linia de centru înaintea semnalului fluierului.

5.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare Sinteza unităţii de învăţare 5 Regulamentul jocului de handbal cuprinde puţine reguli. Ele sunt simple şi uşor de înţeles şi

aplicat chiar după primele lecţii de iniţiere. Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 40 metri şi lăţimea de 20 metri, şi se compune

din 2 spaţii de poarta şi o zonă de joc. Toate liniile terenului fac parte integrantă din spaţiile pe care le delimitează.

Timpul normal de joc pentru toate echipele cu jucători de peste 16 ani este de 2 reprize a 30 minute. Pauza dintre reprize este în mod normal de 10 minute.

Mingea este confecţionată din piele sau material sintetic. Mingea trebuie să fie sferică. Suprafaţa mingii nu trebuie să fie strălucitoare sau alunecoasă. O echipă este formată din până la 14 jucători. Pe terenul de joc nu este permis să se găsească mai mult de 7 jucători dintr-o echipă în acelaşi timp. Toţi jucătorii de câmp ai unei echipe trebuie să poarte echipament uniform.

Se permite: aruncarea, prinderea, oprirea, împingerea sau lovirea mingii, prin folosirea mâinilor, braţelor, capului, toracelui, coapselor şi genunchilor; ţinerea mingii pentru maximum 3 secunde, chiar când jucătorul este întins pe sol; să se facă maximum 3 paşi cu mingea.

Un gol este marcat când întreaga circumferinţă a mingii a trecut întreaga lăţime a liniei de poartă, dacă nu s-a produs nici o abatere de către aruncător sau coechipieri înainte sau în timpul aruncării.

Concepte şi termeni de reţinut: regulament, reguli de joc. – regulament = totalitatea normelor după care se joacă un joc, un sport; – reguli de joc = norme, legi pe baza cărora au loc unele activităţi.


1. Care sunt dimensiunile terenului de handbal? 2. Care este durata unui meci de handbal? 3. Când se validează un gol? 4. Câţi paşi poate face un jucător cu mingea în mână? 5. Ce se interzice în relaţia dintre doi adversari? 6. Ce se întâmplă când mingea iese în afara liniilor de margine? 7. Ce se întâmplă când mingea iese în afara liniilor de poartă?

65

66



1. Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 40 metri şi lăţimea de 20 metri. 2. Un gol este validat când întreaga circumferinţă a mingii a trecut întreaga lăţime a liniei de

poartă, şi s-a produs o abatere de către aruncător. • Alegeţi varianta corectă! 3. Timpul normal de joc pentru toate echipele cu jucători de peste 16 ani este de:

a) 2 reprize a 25 minute cu pauza de 10

minute;

c) 2 reprize a 30 minute cu pauza de 15 minute;

b) 2 reprize a 30 minute cu pauza de 10 minute;

d) 2 reprize a 25 minute cu pauza de 5 minute.

4. La începutul jocului, aruncarea de începere se execută de către: a) echipa care a câştigat la aruncarea monedei şi a ales să aibă mingea în posesie; b) echipa care a sosit prima la teren; c) arbitrul jocului printr-o aruncare între cele 2 echipe; d) echipa care are cele mai bune performanţe. 5. Portarul are dreptul: A) Să atingă mingea cu orice parte a corpului în interiorul spaţiului de poartă; B) să părăsească spaţiul de poartă cu mingea; C) să se deplaseze cu mingea, în spaţiul de poartă, fără să se supună restricţiilor aplicate

jucătorilor de câmp.

a) A+B b) A+ C c) B+ C

67


Cătună, G. C.; Alupoaie, M., Handbal – Caiet de lucrări practice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006. Kunst Ghermănescu, I.; Gogâltan, V.; Jianu, E.; Negulescu, I., Teoria şi metodica handbalului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983. Kunst Ghermănescu, I.; Hnat, V.; Handbal I, ediţia a II-a, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2000 (şi ediţia I, 1996). www.frh.ro.

RĂSPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE

Unitatea de învăţare 1: 1) adevarat; 2) a; 3) c; Unitatea de învăţare 2: 1) adevarat; 2) adevarat; Unitatea de învăţare 3: 1) adevarat; 2) fals; Unitatea de învăţare 4: 1) adevarat 2) d; 3) c; Unitatea de învăţare 5: 1) adevarat; 2) fals 3) b; 4) a; 5) B

68

lector univ. dr. cĂtunĂ george cristian asist. univ drd ... · isbn 978-973-163-891-1....

Documents