7. Plutirea corpului pe apa

A. Legile plutirii si înaintării prin apă.

Învăţarea, perfecţionarea tehnicii de înot, antrenamentul sportiv, performanţa sportivă sunt dependente de legi şi principii:

a.Principiul lui Arhimede (plutirea) învăţare;b.Legea a III-a, a dinamicii (a lui Newton) alunecarea perfectionare c.Principiul lui Bernoulli si Paradoxul lui D’Alambert eficienţă tehnică

Prin poziţia corpului şi prin mişcările efectuate de membrele superioare şi inferioare, înotătorul foloseşte rezultanta hidrodinamică, pentru plutire şi înaintare. Pentru valorificarea ei din punct de vedere al performanţei sportive, este necesar ca înotătorii să-şi formeze o tehnică eficientă, ţinând seama şi de legi ale mecanicii fluidelor (Principiul lui Bernoulli şi Paradoxul lui D’Alambert).

Elementele tehnice fundamentale tehnicii înotului:

a. plutirea;b. echilibrul corpului pe apă;c. înaintarea;d. respiraţia aquatică.e. putirea.

Un corp scufundat într-un lichid (conform principiului lui Arhimede), este împins de jos în sus cu o forţă egală cu greutatea volumului de apă dislocuit (portanţă hidrodinamică).

Raportul dintre cele două componente (greutatea corpului şi greutatea volumului de apă dislocuit) determină gradul de plutire al corpului.

a. Greutate mai mică a corpului corpul pluteşte;b. Greutate mai mare a corpului corpul se scufundă;c. Greutate diferită a segmentelorcorpului (tren superior; tren inferior) corpul tinde să se rotească.

Mărimea portantei hidrostatice.– depinde de volumul corpului respectiv, de partea sa scufundată în lichid şi de densitatea lichidului.

Deci un corp pluteşte dacă portanţa hidrostatică este mai mare decât greutatea lui. Greutatea specifică a unui corp se obţine împărţind greutatea corpului cu volumul său.

greutateGreutatea specifică γ = -------------

volumGreutatea specifică a corpului omenesc este apropiată de cea a apei, dar în acelaşi timp variabilă, ceea ce determină gradul de plutire.Apa caldă este mai uşoară decât apa rece.Apa dulce este mai uşoară decât cea sărată.