Lectia 1: Activitati în echipa

 

       Acesta prima lectie din cursul Idei creative pentru copii se refera

la unul din cele mai vechi si valoroase elemente educative, povestirea. Ofera diferite exercitii practice pentru a ajuta coordonatorul grupului sa foloseasca povestirea ca baza pentru o multitudine de activitati creative în care toti copiii participa în egala masura si au ocazia sa-si dezvolte personalitatea în cadrul grupului.Scopul povestirilor de tipul pildelor nu este de a da explicatii logice in ceea ce priveste comportamentul uman. În plus, nici nu exista o modalitate corecta de interpretare a lor. Mesajul ascuns în subtext al acestui tip de povestiri ramâne în memorie sau chiar în subconstient mult timp dupa ce au fost spuse. În multe cazuri, ascultatorul nu devine constient de semnificatia povestii decât atunci când un eveniment din viata lui nu-l pune în paralel cu aceasta.Când lucrati cu un grup, comentariile trebuie sa ramâna individuale - parerile cuiva sa nu fie discutate de alte persoane. Toate reactiile personale sunt pretioase pentru persoana la care ele apar.O poveste spusa de la început pâna la sfârsit pe acelasi ton nu va implica emotional nici un ascultator. Momentele cu intensitate mare trebuie sa alterneze cu cele mai putin intensive pentru ca auditoriul sa-si poata trage rasuflarea. De exemplu, o povestire violenta pe tot parcursul ei devine monotona si chiar plictisitoare daca nu exista o parte linistita.

 

Folositi informatiile din aceasta lectie pentru a dezvolta si pentru a pune in relatie activitatile

prezentate în celelalte lectii: Machiajul fetei, Constructii din carton, Mastile, Costumele, Teatrul de papusi.

1.1. Crearea povestilor ca activitate de grupLuati o coala mare de hârtie si desenati orizontal linii pentru fiecare copil, apoi îndoiti-o de doua ori pentru a obtine trei coloane egale.Îndoiti coala astfel încât sa ramâna vizibila doar o parte. Scrieti ca titlu "Substantive" si cereti fiecarui copil, pe rând, sa spuna un substantiv. Explicati-le ca acestea sunt cuvinte care denumesc obiecte, lucruri, fiinte ca: floare, broasca, munte, casa,

avion, pestera, baiat, înghetata, banana etc. Îndoiti din nou coala fara ca substantivele sa se observe; puneti titlul "Adjective". Cautati fiecare câte un adjectiv si faceti o alta lista. Explicati copiilor mai mici ca un adjectiv este un cuvânt care descrie însusiri ale obiectelor, cum ar fi: urias, purpuriu, întunecat, vesel, gustos, alunecos, inteligent etc.Pe a treia coloana scrieti "Verbe". Mai ales copiilor mici, explicati-le ce sugereaza verbele si cereti-le exemple.Este foarte important ca fiecare copil sa participe si sa fie încurajat sa se gândesca la cele mai fantastice si originale cuvinte. Pentru copiii foarte mici sau cu dificultati în învatare coordonatorul poate oferi o lista scurta de cuvinte din care acestia sa aleaga.Desfaceti coala si veti avea cele trei liste una lânga alta. Acum începe distractia. Nu vom mai privi coloanele de cuvinte fara nici o legatura, ci sirurile orizontale care formeaza baza povestii noastre. Din fiecare sir orizontal realizam o propozitie scurta. Cu cât mai bizare si mai incredibile sunt propozitiile, cu atât mai amuzanta va fi povestea. De exemplu:

  FLOARE URIAS ALEARGA  O floare uriasa alerga.

  BROASCA PURPURIU MANÂNCA  Broasca purpurie mânca...

  CASA ÎNSPAIMÂNTATOR PRIVESTE  ...fara sa stie ca este privita de catre Casa Înspaimântatoare...

  MUNTE ÎNTUNECAT CAUTA  ...de pe Muntele Întunecat. Alaturati frazele si veti obtine schema unei povesti.Dezvoltati-o punând întrebari de genul:- Unde/de unde alerga FLOAREA URIASA?- FLOAREA URIASA s-a întâlnit cu (a evitat-o, a placut-o pe) BROASCA PURPURIE?- Ce/pe cine mânca BROASCA PURPURIE?- Unde se afla CASA ÎNSPAIMÂNTATOARE? La ce priveste casa (ce cauta casa)?- Ce trebuie sa se gaseasca pe MUNTELE ÎNTUNECAT? Asigurati-va ca fiecare copil contribuie la alcatuirea povestii. Dupa ce se dezvolta primele siruri, copiii nu vor mai avea nevoie de încurajare.

 

Povestea ar putea incepe în felul urmator:A fost odata ca niciodata o FLOARE URIASA care statea la soare când, deodata, din departare, se auzi un tipat groaznic.- Sper ca BROASCA PURPURIE nu a patit nimic..., spuse FLOAREA URIASA care îsi lua radacinile si alerga cât putu ea de repede spre prietena sa, BROASCA PURPURIE. Alerga, alerga, alerga de-si dadu sufletul pâna ajunse lânga prietena sa, care mânca mamaliga pe malul baltii.- Salut, FLOAREO!... spuse broasca.- Nu ai auzit tipatul acela înfiorator? spuse FLOAREA URIASA.- Nu, eram prea ocupata, mâncam,

a spus BROASCA PURPURIE....Si habar n-aveau de CASA ÎNSPAIMÂNTATOARE care-i privea de pe MUNTELE ÎNTUNECAT!...

1.2. Punerea în scena a unei povestiriFilmele, piesele de teatru si spectacolele de televiziune va prezinta foarte detaliat si exact cum arata eroul principal, lumea în care traieste, dusmanii nesuferiti pe care trebuie sa îi înfrunte etc. Fiecare spectator vizioneaza aceleasi imagini, aude aceleasi voci, fara a fi nevoie sa îsi foloseasca imaginatia proprie - el asista pasiv la evenimentele ce se deruleaza în fata lui.În ceea ce priveste povestirile, unul dintre aspectele extraordinare este ca ascultatorul poate crea o lume fantastica, populata de creaturi fantastice si de oameni, toate acestea fiind unice, asa cum unic este si individul care le-a imaginat. Ascultatorul trebuie sa gândeasca activ, sa inventeze, sa-si foloseasca imaginatia. Astfel încât, el ajunge sa fie adevaratul autor, regizor si scenograf.Din pacate, daca grupul dumneavoastra intentioneaza sa puna în scena o povestire, minunata unicitate ce caracterizeaza fiecare persoana, cu imaginatia respectiva, poate deveni o problema: fiecare va avea propria versiune pentru eroul principal, pentru raufacator, pentru printesa, pentru castel, pentru padurea fermecata etc.În continuare va oferim o modalitate prin care un grup poate sa determine personalitatea, portretul, felul de a fi, dimensiunile si chiar mirosul fiecarui personaj si ale fiecarei scene din povestire; este o modalitate prin care grupul poate "sa dea viata povestirii".Scopul urmarit: Acela ca întreg grupul sa contribuie egal la crearea personajelor povestirii si a ambientului în care se desfasoara aceasta.

1. Cititi povestirea copiilor2. Alegeti un personaj sau un loc din aceasta povestire, de exemplu: Floarea cea uriasa sau Muntele întunecat.3. Puneti câte o întrebare, pe rând, fiecarui copil, prin care acesta trebuie sa aleaga între doua trasaturi opuse. Exemplul 1: Fiecarui personaj i se poate atribui o personalitate foarte detaliata, complexa.

Întrebarea coordonatorului

Copilul întrebat

Raspunsul copilului

FLOAREA CEA URIASA ESTE:

Tânara sau batrâna? Mihai Tânara

Baiat sau fata? Vlad Fata

Grasa sau slaba? Mirela Grasa

Curajoasa sau fricoasa? Ion Curajoasa

Puternica sau fragila? Carmen Puternica

Urâta sau frumoasa? Daniel Urâta

Desteapta sau proasta? Ancuta Proasta

Calma sau irascibila? Bogdan Irascibila

Blânda sau cruda? Victoria Blânda

Îndemânatica sau neîndemânatica Dalia Neîndemânatica

Grupul a stabilit / identificat în Floarea cea uriasa urmatoarele caracteristici: fata tânara, grasa, curajoasa, puternica, urâta, proasta, irascibila, blânda si neîndemânatica. Exemplul 2: Orice lucru sau loc poate fi descris.

Întrebarea coordonatorului

Copilul întrebat

Raspunsul copilului

MUNTELE ÎNTUNECAT:

Are cascade sau nu? Mitica Are o cascada.

Este stâncos sau acoperit cu iarba? Dana Stâncos.

Are copaci sau este plesuv? Virgil Are copaci.

Piscul este acoperit de gheata sau este un vulcan fumegând?

Elena Vulcan fumegând.

Exista o sosea catre vârf sau nu?

Sorin Exista o sosea.

Are animale si pasari sau nu? Evelina Da.

Animalele/pasarile sunt dragalase sau înspaimântatoare?

Mariana Înspaimântatoare.

Are pesteri si tuneluri sau nu? Nicoleta Pesteri

Întrebarea coordonatorului

Copilul întrebat

Raspunsul copilului

MUNTELE ÎNTUNECAT ESTE:

Înalt sau scund? Marius Scund.

Amenintator sau primitor? Maria Primitor.

Primejdios sau inofensiv? Alex Primejdios.

Se afla în apropiere sau la mare distanta? Florin La mare

distanta.

Accesibil ascensiunii sau inaccesibil? Cristi Inaccesibil.

Piscul se pierde în nori sau într-un cer senin? Nadia În nori

În nori negri sau albi? Laura Negri.Grupul a stabilit ca Muntele întunecat este un loc periculos, dar atragator. Este situat undeva departe, este solitar, acoperit de nori negri, iar piscul sau vulcanic fumega. Copacii sunt presarati printre stânci si o cascada se napusteste asupra pantelor abrupte, inaccesibile.Singura cale de a urca acest munte scund este o sosea ce trece peste un pod înalt, de piatra. Exista si pesteri si pasari si animale înspaimântatoare.Exemplul 3: Pot fi stabilite, de asemenea, ambianta, intervalul de timp si chiar conditiile atmosferice.

Întrebarea coordonatorului

Copilul întrebat

Raspunsul copilului

POVESTIREA ARE LOC:

În trecut sau în viitor? Marian În trecut.

În antichitate sau mai aproape de zilele noastre?

Nicolae În antichitate.

Într-o lume reala sau fantastica? Octavian Într-o lume

reala.

În România sau în Cristina În strainatate.

strainatate?

Întrebarea coordonatorului

Copilul întrebat

Raspunsul copilului

CADRUL:

Este zi sau noapte? Ioana Zi.

Este dimineata sau seara? Catalina Dimineata.

Ploua sau este uscat? Dorina Nu ploua.

Este iarna sau vara? Viorel Vara.

Bate vântul sau nu? Luiza Bate vântul.

Este cald sau rece? Doru Este foarte f-r-r-r-ig.

1.3. Evitarea stereotipurilorCând dam viata anumitor personaje este foarte usor sa folosim stereotipuri care limiteaza mesajul povestii si care dauneaza chiar societatii ca întreg întrucât lucrurile învatate în copilarie constituie baza principiilor si conceptelor dezvoltate pe parcursul vietii.Iata câteva stereotipuri arhicunoscute: femeia este slaba de înger, pura, inocenta si are nevoie de un barbat care sa o apere. Vrajitoarea cea rea este batrâna, urâta, îmbracata în negru si nemaritata.Tipul care arata bine este totdeauna eroul, barbatul cel sarac puternic si inteligent pentru ca, de fapt, era fiul unui nobil bogat (un taran nu ar putea avea vreodata asemenea calitati). Personajul negativ este mereu un negru, un tigan, un strain sau, mai rau, un handicapat ori dereglat mental etc...Totusi, nu înseamna ca aceste genuri de personaje nu ar trebui sa apara într-o poveste. Sunt mii de povesti frumoase care includ astfel de caractere si care formeaza baza multor traditii si valori culturale; oricum, gradul de anticipare si superficialitate al personajelor tipice nu sugereaza asa cum ar trebui viata adevarata si nu provoaca cititorul la meditatie, la a ghici, la a inventa sau poate la a-si schimba parerile despre "raii si bunii".

 

Gânditi-va la cât de groaznic este pentru o fata care crede ca e prea plinuta când fata cea grasa din poveste este totdeauna proasta, invidioasa, lacoma si luata în râs de un print frumos care nu vrea sa o sarute...

Metoda descrisa mai sus da nastere de obicei la trasaturi de caracter interesante, de exemplu o persoana care este urâta si buna la suflet, proasta si curajoasa sau un loc care este în acelasi timp ademenitor si periculos; totusi este posibil sa cadeti în capacana copiilor de a impune trasaturi arhicunoscute unui personaj. De exemplu, unii copii îl vor vedea întotdeauna pe print frumos, pe monstru urât etc...

Acest lucru poate fi evitat punând întrebari grupului înainte de a le dezvalui personajele.

 

Scrieti numele personajelor pe foi separate, apoi îndoiti-le si puneti-le într-o mapa. Apoi ...Puneti membrilor grupului un numar de întrebari despre personajul nr.1. Pe urma o

lista asemanatoare de întrebari despre personajul nr.2, nr.3 si asa mai departe.Personajul nr. 1 este:

Curajos sau las? Tânar sau batrân? Urât sau frumos? Destept sau prost? Îi place baletul sau fotbalul? Miroase a trandafiri sau a balegar? Simplu sau sofisticat? Razboinic sau pasnic? etc.

Dupa ce raspunsurile la toate întrebarile au fost notate, faceti o mica tombola în care copiii sa extraga o foaie care sa dezvaluie ca personajul numarul 1 este... printul!

Veti obtine, deseori, povesti amuzante întrucât copiii s-ar putea sa aiba de-a face cu personaje ca un print las, prost, dansator de balet care trebuie sa salveze o printesa razboinica, urâta, batrâna din ghearele unui dragon inteligent, sofisticat caruia îi place fotbalul si care miroase a trandafiri.Daca lucrati cu un grup mai mare de copii exista riscul ca unii dintre ei sa se plictiseasca pâna le vine rândul. Pentru a evita acest lucru, coordonatorul trebuie sa nu dea prea mult timp de gândire copiilor. Ei trebuie sa reia povestea de la început, sa descrie personajele si locurile unde are loc actiunea.O idee buna ar fi sa nu va gânditi prea mult pe parcursul unei singure sesiuni. De exemplu, descrieti o singura scena si doar câteva, 2-3 personaje odata, apoi folositi informatia ca baza pentru activitati creative, atât la nivel individual, cât si la nivel de grup, cum ar fi:

desenarea scenelor si personajelor; cautarea si colectionarea de materiale pentru realizarea de

colaje; croirea si chiar confectionarea costumelor personajelor; realizarea unei harti a locului de desfasurare a actiunii; realizarea de papusi si masti; realizarea de modele din lut, plastilina, hârtie etc; descrieri imaginative a scenelor sau personajelor; interpretarea personajelor complexe, de exemplu, cum poate

demonstra floarea gigantica unui auditoriu ca este atât urâta,

grasa si neîndemânateca, cât si curajoasa si buna la suflet.

Daca povestea se desfasoara în trecut, copiii mai mari pot sa mearga la biblioteca sa descopere cum traiau oamenii în acea perioada, cel fel de haine purtau cu adevarat etc. Daca actiunea este dusa în viitor, ei pot afla versiuni din nuvelele stiintifico-fantastice, filme, benzi desenate etc. sau sa vada ce progrese tehnice s-au facut în ultima vreme.

Lectia 2: Machiajul

 

     

 

Oamenii au considerat tot timpul machiajul mai mult o gluma care nu merita sa fie luata în serios si nu i-au acordat prea multa atentie. Nu-i luati în seama! De-a lungul istoriei, machiajul a jucat un rol important în dezvoltarea culturilor si civilizatiilor. Machiajul a fost folosit de catre religii în rituri, este necesar la festivaluri, în timp de pace si razboi. Nu e de mirare ca multor copii le plac jocurile ce au ca tema pictatul fetei.În continuare, va prezentam un ghid pentru organizatorii de jocuri cu tot ceea ce trebuie stiut despre pictatul pe fata.

2.1. Cu ce ne machiemPentru început sa vedem ce fel de ustensile pentru machiaj puteti folosi. Toate cele prezentate mai jos ar trebui sa fie inofensive pentru o piele normala si se pot dizolva usor cu apa si sapun. a. creioanele pentru machiajArata exact ca niste creioane de ceara.Avantaje:- sunt foarte usor de folosit. Pur si simplu desenati pe fata. Chiar si copiii de sub cinci ani pot sa-si deseneze unul altuia fetele;- sunt non-toxice si nu produc nici un fel de probleme de sanatate (chiar daca sunt mâncate din întâmplare).Dezavantaje:- se procura mai greu.Pe ambalajul produsului, urmariti neaparat specificatia "non-toxic".b. machiajul clasicPuteti folosi rujuri obisnuite, creioane dermatografe si farduri pentru ochi. Tot ceea ce ramâne de la parinti sau de la firmele de cosmetice reprezinta materiale excelente pentru machiaj.Înainte de a folosi creioanele dermatografe, masati fata cu o crema

de fata (lapte DOINA).Avantaje:- puteti colecta multe pe gratis;- copiii recunosc toate acestea ca parte a "lumii adulte" si le pot folosi jucând rolul celor mari.Dezavantaje:- exista acea abtinere de la acest fel de activitati a celor de sex opus, care nu se regasesc în actiunile propuse. Mai precis, baietii nu vor dori sa se machieze iar fetele vor lua aceasta actiune prea în serios;- veti primi un sortiment limitat de culori care nu va permite extinderea actiunii.c. colorant alimentar si lotiuni pentru nou-nascutiEste o metoda simpla, eficace si încercata de multe proiecte cu succes.Reteta: Într-un recipient de plastic amestecam cantitati egale de lotiune si colorant. Daca se îngroasa prea tare adaugati putina apa. Se aplica usor cu o pensula sau cu un burete. Se pastreaza usor de la o zi la alta. Nuantele sunt nelimitate si puternice, dar se pot usca pe piele si pot da un pic de mâncarime. Totusi, nu asta reprezinta marea problema...d. amestecul de faina de grâuEste o metoda veche pe care toti o pot realiza singuri. Reteta: -aveti nevoie de: apa, faina de grâu, colorant alimentar si sampon pentru copii (ajuta la dizolvarea culorii).Amestecati faina cu putina apa si puneti-o pe foc pâna se îngroasa. Adaugati sampon pâna se dizolva. Aveti grija sa nu se faca nici un cocolos! Lasati sa se raceasca, apoi împartiti compozitia în recipiente mici si adaugati colorant pentru a obtine culorile dorite.Aplicarea:- cu un burete mic, fin, muiat în vopsea pentru a acoperi întreaga fata sau o portiune mai mare;- cu o pensula subtire pentru detalii si portiuni mici.

2.2. Idei pentru machiajScopul unui proiect de joc este sa stimulati imaginatia copilului si sa-l lasati sa-si dezvolte propriile idei. Ultimul lucru de care ar fi nevoie este o carte cu sugestii pentru pictatul fetei. Totusi iata câteva idei, foarte des întâlnite:

Clovni:Fetele de clovni au o întreaga istorie. Ideile de baza sunt nasul rosu, gura mare, rosie, sprâncenele puternic arcuite. Unii clovni au si fata alba.

Vrajitoare:O fata verde este foarte

impresionanta, dar o vrajitoare poate avea orice culoare. Pentru o vrajitoare rea, aplicati cenusiu în jurul ochilor, linii si riduri pe frunte si în jurul ochilor.

Animale:Pisici, lei, soareci, tigri se obtin repede desenând un nas botic si mustati, dar cu fond diferit colorat si urechi.

Vampiri si oameni rai:Trebuie sa realizati o fata palida, livida, folosind alb-albastriu sau violet. În jurul ochilor si sub pometii obrajilor, folositi culori întunecate. La un vampir este nevoie de sprâncene ascutite si colti. Oamenii rai au cicatrici, mustati si barbi ciudate, un dinte înnegrit si eventual un petic peste un ochi (ca piratii).

Super-eroii:Uitati-va la câteva reviste cu benzi desenate. Omul-paianjen este foarte complicat, în timp ce incredibilul Hulk este peste tot numai verde. Majoritatea eroilor de benzi-desenate sunt arhi-cunoscuti, asa ca de ce nu inventati unul?

Extraterestrii si monstrii:Aici nu exista limite. Cine stie ce fiinte mai exista? O idee buna ar fi sa aplicati auriu si argintiu pentru roboti.

Traditii culturale:Multe popoare din lume (indienii americani, africanii) îsi deseneaza fetele. Va puteti inspira de la acestia, dar evitati stereotipurile vechi, precum "indienii si cowboii".

Adevarata arta faciala:În sfârsit, haideti sa uitam de toate aceste modele si sa facem ceva special. Poate fi ceva simbolic sau pur si simplu o adevarata opera de arta.

2.3. SugestiiLasati copiii sa-si picteze propriile fete sau sa picteze fetele unul altuia, dar îi puteti ajuta atunci când se gândesc la efectele pe care vor sa le creeze.Încercati sa nu vopsiti parul si ochii. Când lucrati cu copiii mai mari atunci va puteti apropia mai mult de ochi si gura. În ceea ce-i priveste pe cei mai mici, lasati un loc liber în jurul gurii si al ochilor.Sa aveti tot timpul câteva oglinzi în jur.Sa aveti apa calduta si materiale cu care sa corectati greselile si sa curatati pensulele.Puteti sa pictati mâinile, gâtul, orice parte a corpului, dar gânditi-va ca veti avea mai mult de spalat.În cazul în care realizati o masca de monstru, aplicati pe fata bucatele de plastilina pentru a obtine efecte cât mai realiste.Pentru demachiat, folositi apa calduta cu sapun, eventual o crema hidratanta (lapte DOINA).

2.4. Tenul sensibilTenul sensibil este totdeauna o problema când lucrati cu copiii. Toate mastile descrise în aceste pagini au fost experimentate, iar substantele folosite nu vor irita sau nu vor produce alte probleme unui ten normal.Oricum, totdeauna va exista o minoritate care este alergica la anumite ingrediente. Bineînteles ca nu trebuie pictati, dar exista doua variante: ei pot sa nu stie ca sunt sensibili la acele ingrediente sau pot sti, dar nu vor spune pentru ca nu vor sa lipseasca de la activitate. Tot ceea ce puteti face este sa luati masuri de precautie:

întrebati copiii daca sunt sau nu alergici. Daca ei nu stiu, atunci întrebati parintii;

folositi o vopsea inofensiva; nu pictati pe cei care au o eczema sau rani pe fata;

luati apa lânga dumneavoastra pentru a putea înlatura vopseaua repede în caz ca copilul reactioneaza într-un mod neasteptat;

evitati nemultumirile pastrând totdeauna ceva pentru cei carora nu le place sa li se murdareasca fata.

Lectia 3: Constructii din carton

 

     

 

Ca material de constructie, cartonul este perfect. Se poate construi aproape orice din el, dar ceea ce iese în evidenta atunci când construim cu ajutorul lui este marimea de dimensiuni mari a produsului final. Constructiile din carton pot fi la fel ca originalul, poate chiar mai minunate. Lucrul la scara mare este binevenit la copii pentru ca se contracareaza tendinta lor de a face lucruri miniaturiale si pentru ca îi determina sa lucreze în echipe si sa-si foloseasca imaginatia tot mai mult.

3.1. Colectarea cartonuluiPuteti folosi cartonul cutiilor de orice fel. Cutiile din carton se produc cu milioanele în fiecare zi. Încercati pe la magazine, depozite, fabrici sau chiar prin casa, în debara, de unde puteti face rost mai ales de cutii mari, de la televizoare, masini de spalat etc.

3.2. Despre cartonul încretitEste alcatuit dintr-o fâsie încretita, lipita între doua fâsii plate, ceea ce-l face usor, dar foarte rezistent.Din cauza felului cum este facut, cartonul încretit poate cadea cu usurinta daca este lasat liber, dar, prins cu ajutorul unor sisteme simple (tot din carton sau cu scotch), poate sta drept. Iata câteva idei de modele realizate din cutii:

Blocuri gigantice

Tunele si

labirinturi

TotemuriMasini de curse si nave spatialeRoboti

3.3. Idei pe anumite temeCel mai important lucru este sa va convingeti ca, lucrând în grup, puteti face orice din carton. Cu o rezerva buna de cutii, puteti crea un mediu nou în jurul vostru, bazat pe orice tema sau idee aleasa.Multe dintre acestea sunt ilustrate în cele ce urmeaza:

 

Vestul salbatic: construiti un oras în stil western cu ferma, tren, cactusi gigantici, diligenta, bar, asezare pentru indieni, totemuri etc.

Lumea preistorica: cuprinde dinozauri, pesteri, vulcani, mamuti etc.

 

 

Egiptul Antic: piramide, temple, sfinxul, case si palate.

Spatiul subacvatic: submarine, monstri marini, orase disparute, vase naufragiate etc. (eventual, folositi si ziare, orientându-va dupa desen)

 

Alaturi de cele sus numite, mai adaugati si monstri de toate felurile, aeroporturi, Roma antica sau orice perioada din istorie.

 Folositi orice ocazie pentru a da copiilor notiuni de istorie,

arhitectura, istoria artelor etc.

Închipuiti-va cum va arata lumea peste douazeci, cincizeci sau o suta de ani! Folositi-va de povesti bine cunoscute sau inventati altele.Nu este obligatoriu sa urmati ideile noastre, ci puneti în practica propriile dumneavoastra idei.Copiii vor fi încântati de initiativa crearii unui nou mediu în marimi aproape naturale, caruia îi vor da viata si pe care îl vor folosi. De asemenea, introducând si costume, masti, pereti de decor, veti avea începutul unei activitati teatrale.Nu va asteptati ca "mastile", "diligentele", "submarinele" sa tina prea mult în cazul în care copiii le folosesc des, iar daca aveti nevoie de ele pentru anumite activitati, pastrati-le în alte încaperi.

3.4. Decupatul si asamblatulDecupatul este cea mai mare problema când aveti de-a face cu cartonul încretit. Dupa ce ati încercat mai multe metode, alegeti pe cele care se potrivesc cel mai bine situatiei. Iata câteva instrumente pe care le sugeram: —Foarfeci: foarfecii mici pentru copii nu ajuta prea mult. Foarfecii mai mari pot taia bine dar e nevoie de mult efort si sunt greu de mânuit de catre cei mici. Ajuta cel mai mult pe copiii mai mari.—Cutitele: învatati copiii sa le foloseasca, deoarece sunt

periculoase atunci când sunt bine ascutite. Supravegheati copiii când le folosesc. Copiii pot doar marca zonele unde sa se taie iar adultii îi pot ajuta la decupajul propriu-zis.—Fierastraiele: pentru carton foarte gros - nu sunt periculoase, dar lama se rupe usor. Piesele pentru obiecte tridimensionale pot fi lipite sau taiate si asamblate ca în desenele de mai jos:

 

Asamblatul se poate realiza cu ajutorul scotch-ului. Puteti alatura mai multe segmente, executând astfel forma dorita.

 

Ca variante constructive, sugeram folosirea ziarelor ca materie prima sau complementar (în combinatie cu cartonul).

 

3.5. Modele tridimensionaleÎn multe cazuri, este usor sa iti dai seama cum se construieste ceva ( o casa, o masa etc.). Câteodata nu este atât de evident, deci schitati-va ideile pe hârtie, iar daca mai aveti îndoieli, încercati sa realizati modelul la scara mai mica, folosind carton subtire, foarfeci si banda adeziva obisnuita.

3.6. Ultimele detaliiPe lânga pictat, constructiile mari din carton pot fi îmbunatatite si finisate într-un mod mai realist cu ajutorul a diferite materiale:— lâna: pentru parul oricaror creaturi.— cartoane pentru oua: pentru butoanele robotilor si solzii monstrilor.— folii de staniol: pentru roboti, nave spatiale, submarine etc.— farfurii de plastic pentru roti.— bucati de hârtie pentru frunze.— cutii sau pahare de iaurt din plastic si hârtie pentru butoane si solzi.— deseuri textile pentru haine, blana, frunze, par, urechi etc.

Nota: Aceste activitati vor lasa în urma o gramada mare de gunoaie de care va trebui sa aveti grija. Ne-am gândit ca ar fi mai bine sa va prevenim...

Lectia 4: Mastile

 

     

 

Mastile sunt la fel de vechi ca lumea. Cu o masca îti poti ascunde identitatea, poti arata aspecte ascunse ale caracterului tau, poti amuza sau inspaimânta pe cineva, poti cerceta propria-ti identitate sau a altora sau te poti exprima prin ea. Mastile sunt lucruri foarte misterioase si influente. Dar, înainte de toate, ele sunt jocul preferat al multor copii.Pentru ca mastile cerceteaza si creaza caractere, fabricarea lor ar trebui sa fie o activitate individuala, dar ea poate fi folosita în dezvoltarea activitatilor teatrale, a dansului, a pantomimei etc. Unul dintre cele mai minunate lucruri oferite de masti este ca un copil timid sau tacut dintr-un grup poate simti “protectia” caracterelor lor imaginare. Oricum, nu uitati ca mastile sunt puternice si pot înspaimânta copiii mici (chiar si pe un educator prost dispus, nervos sau obosit). Încercati sa alternati activitatile si sa explicati celor care fabrica mastile sa nu-i sperie pe copiii mai mici.Înainte de a începe activitatea, hotarâti modalitatea de lucru. Mastile pot fi facute în multe feluri, în câteva minute sau câteva ore, sau chiar pe parcursul a câtorva saptamâni.Cât timp va dura activitatea? Grupul doreste sa termine totul într-o zi? Aveti un loc pentru a pune mastile? Cât spatiu va trebuie? Câta mizerie veti face în camera? Aveti destui foarfeci? Ati strâns toate materialele de care aveti nevoie? Daca v-ati pus toate aceste întrebari si ati raspuns convenabil, înseamna ca sunteti gata sa începeti.

4.1. Mastile simpleHârtia si cartonul sunt familiare tuturor, usor de folosit si cele mai bune materiale pentru rezultate spectaculoase si rapide.

Mastile din pungi de hârtieSunt cele mai simple, iar metoda poate fi folosita de grupuri de orice vârsta. Folositi pungi netiparite, suficient de largi încât sa acopere fata copilului. Decorati-le cu hârtie de alta culoare, pictati-le si lipiti un nas din alte materiale.

Masti pentru ochi

Masti simple din cartonAcest tip de masca reprezinta o bucata de carton (sau hârtie mai groasa) care trebuie taiata la o marime potrivita pentru a cuprinde toata fata.Metodele folosite aici sunt îndoitul si decupatul.

O masca din carton trebuie îndoita la mijloc pentru a-i da adâncime. Lipiti un nas simplu îndoit, parul din hârtie cretata în cât mai multe culori.

Masti din bidoane de plasticBidoanele din plastic pot crea efecte interesante. Lipiti vârful unui astfel de bidon pe o bucata de hârtie decorata la alegerea

dumneavoastra.Masti simple din material textilPentru a realiza o masca simpla din material textil, decupati doua contururi, taiati marginile apoi lipiti urechile, trompa, pentru a sugera un elefant.Taiati bucati de stamba si lipiti-le între ele. Pictati-le ca pe o pisica tarcata.

Masti din baloaneUmflati un balon, dupa care lipiti pe el bucati mici de hârtie si lasati-o sa se usuce. Dupa ce ati lipit aproximativ trei straturi de hârtie si s-au uscat, spargeti balonul, decupati-l în doua si folositi cele doua fete pentru a crea doua masti. Puteti face doua gauri pentru ochi, una pentru nas, iar desenul tine în totalitate de imaginatia copiilor. Pentru a sta corect pe fata o puteti prinde pe margine cu ata sau elastic.

4.2. Mastile din mulaje de lut

Materiale necesare:- lut sau plastilina- o planseta pe care sa lucrati- ulei- ziare- lipici rezistent- hârtie si creion

Etapele activitatii:1. Stabiliti marimea mastii si desenati-i conturul pe hârtie. Întindeti foaia pe planseta si faceti mulajul folosindu-va degetele. Foaia nu trebuie sa fie taiata sau cu gauri, caci astfel mulajul va fi greu de îndepartat. Pastrati modelul simplu si desenati-i trasaturile în linii mari pentru ca detaliile se vor pierde.2. Pentru a se îndeparta usor hârtia, întindeti un strat de ulei pe mulaj.3. Întindeti lipiciul, apoi hârtiile de ziar. Pe conturul ochilor si al gurii, întindeti fâsii înguste. Folositi o perie pentru ca hârtia sa mearga pe conturul mulajului. Acoperiti-l cu 4-6 straturi de ziar.4. Lasati hârtia sa se usuce. Acest lucru poate dura câteva zile, depinzând de ventilatie.5. Cu grija îndepartati masca de pe mulaj, apoi pictati-o sau decorati-o cum doriti. Acelasi mulaj poate fi folosit la mai multe masti.Nu este obligatoriu sa urmati ideile noastre,

ci puneti în practica propriile dumneavoastra idei. 

4.3. Mastile din ghipsGhipsul poate fi aplicat pe o suprafata plana, pe un mulaj sau pe un schelet construit dintr-o plasa de sârma sau un alt material. Mai poate fi aplicat si direct pe fata pentru a obtine o “masca vie”...Etapele actiunii:1. Cu grija, prindeti parul la spate si protejati hainele.2. La copiii mici, acoperiti bine fata cu ulei.3. Taiati bandaje, udati-le si acoperiti cu ele fata (în afara de ochi, nari si gura). Apoi mai adaugati trei straturi de ghips si lasati sa se întareasca.4. Îndepartati masca atunci când este aproape uscata. Neteziti asperitatile.5. Decorati-o dupa gustul dumneavoastra.Aceasta metoda realizeaza masca cea mai apropiata de realitate, ofera calitatea unui portret, dar este foarte fragila.

4.4. Finisarea mastiiTotul depinde de cât timp ar trebui sa dureze fabricarea ei. Mastile folosite mult într-o piesa vor trebui acoperite (pentru protectie) cu un strat de lac aplicat peste desen.Mastile pot fi prinse pe cap cu elastic, panglici, sfoara, dar întariti gaurile cu banda adeziva sau carton.