Laturile personalităţii

Temperamentul Aptitudinile CaracterulLatura dinamico-energetică a personalităţii

Exprimă cantitatea de energie de care dispune subiectul şi dinamismul său.Caracteristici:- este o modalitate primordială a personalităţii, observabilă deja de la copilul mic- este o modalitate foarte generală, se manifestă în orice activitate- este maximal constantă, nu se schimbă pe parcursul vieţii- este latura cea mai uşor şi repede constatabilăUn rol principal în determinarea particularităţilor temperamentale îi revine sistemului nervos central.Însuşirile sistemului nervos:

- forţa (energia) = dependentă de substanţele funcţionale ce constituie neuronul.- mobilitatea = exprimată în viteza cu care se consumă şi se regenerează respectivele substanţe funcţionale.- echilibrul = repartiţia egală sau inegală între cele două procese nervoase de bază

Pe baza acestor caracteristici au fost delimitate următoarele tipuri:

1. tipul puternic neechilibrat excitabil → temperamentul coleric

2. tipul puternic echilibrat mobil → temperamentul sangvinic

3. tipul puternic echilibrat inert → temperamentul flegmatic

4. tipul slab (luat global) → temperamentul melancolic

Carl Yung a descris tipurile:- introvert = orientat, predominant, spre

lumea internă- extravert = orientat, predominant, spre lumea externă

H.J.Eysenck luând în considerare nivelul de stabilitate/instabilitate stabileşte următoarele tipuri:Extravertul instabil-colericulExtravertul stabil – sangvinicul Intovertul stabil – flegmaticulIntrovertul instabil - melancolicul

Latura instumental-operaţională a personalităţii

Aptitudinile sunt operaţii superior dezvoltate care mijlocesc performanţe supramedii în activitate. Inaptitudine = posibilităţi minime de a acţiona într-un fel.Rezultatele unei activităţi sunt evaluate şi distribuite pe o scală amplă. Performanţa ce atestă o capacitate trebuie să fie supramedie, abia atunci vorbim de aptitudini.

Caracteristici:- aptitudinile arată ce poate individul, nu ce ştie el - se demonstrează prin reuşita în activităţi- pe o bază ereditară aptitudinea se construieşte prin exersările prilejuite de activitate, deci, se dobândeşte- oricât de dezvoltată ar fi, o aptitudine nu poate asigura singură succesul într-o activitate

Clasificarea aptitudinilor1. După gradul de complexitate: - simple (elementare), se sprijină pe un mod omogen de operare sau funcţionare

Ex. simţul ritmului, memoria muzicală, fidelitatea memoriei, concentrarea atenţiei

- complexe sunt formate din aptitudini simple, dar nu prin însumare, ci ca sinteză.

Ex. aptitudinea muzicală2. După sfera de aplicabilitate, aptitudinile

complexe pot fi:- speciale = mijlocesc eficienţa activităţii într-un anumit domeniu

ex. aptitudinea pedagogică, sportivă, muzicală

- generale = cele utile pentru majoritatea domeniilorex. spiritul de observaţie, inteligenţa

Latura relaţional- valorică a personalităţii

În sens larg, caracterul este un mod de a fi, un ansamblu de particularităţi psiho -individuale, ce apar ca trăsături ale unui „portret ” psihic global.

În sens restrâns, caracterul este un ansamblu de însuşiri privind relaţiile pe care le întreţine subiectul cu lumea şi valorile după care el se conduce.

Caracteristici:- este un ansamblu de atitudini valori - se defineşte prin valorile după care se

călăuzeşte individul- nu este înnăscut, se formează pe

parcursul vieţii ca urmare a integrării individului într-un sistem de relaţii sociale

- se formează şi se afirmă prin participarea tuturor judecăţilor de valoare (ce este bun, ce este rău), subiectul fiind responsabil şi apreciat potrivit comportamentului său

- este o instanţă de control şi valorificare a temperamentului

- trăsăturile de caracter le apreciem după modul în care subiectul se raportează la activităţi

- la formarea caracterului contribuie trebuinţele umane, motivele, sentimen- tele, convingerile, idealul, concepţia despre lume

- este expresia întregului sistem al personalităţii

Temperamentul Aptitudinile CaracterulNu implică anumite valori.

Nu există temperamente bune sau rele, inferioare

sau superioare.

Portrete temperamentale

Colericul este inegal în manifestări, neliniştit şi

agitat. Conduita lui este greu de anticipat,

acţionează sub impulsul unor scopuri de mare

însemnătate. Este plin de iniţiativă, foarte

comunicativ, bun organizator, orientat spre prezent

şi viitor.

Sangvinicul este temperamentul bunei dispoziţii,

al adaptabilităţii promte şi economicoase. Nu se

avântă în acţiuni riscante. Ştie să renunţe fără să

sufere prea mult, trece cu uşurinţă de la o

activitate la alta. Nu este ambiţios, dar nici pasiv,

indiferent.

Este echilibrat emoţional, stabileşte uşor relaţii cu

oamenii, dar este superficial şi inconsecvent.

Flegmaticul este extrem de meticulos. Dispune de

un fel de răbdare naturală, este lent şi neobişnuit

de calm în tot ceea ce face. Se adaptează foarte

greu la situaţii noi, este înclinat spre rutină. Leagă

mai greu prietenii, nu exagerează nici în

autoapreciere, nici în aprecierea altora.

Melancolicul are un tonus scăzut şi reduse

disponibilităţi energetice. Manifestă o autoexigenţă

exagerată, este hipersensibil, deosebit de

sentimen- tal şi interiorizat. Are dificultăţi în

Aptitudinea care a provocat cel mai mare interes

din partea psihologilor este inteligenţa.

Inteligenţa desemnează atât aptitudini şi

cunoştinţe practice, cât şi aptitudini generale.

Teoria genetică a lui Piaget menţionează că

inteligenţa se dezvoltă în etape şi are la bază

adaptarea individului la mediul înconjurător.

Teoria psihometrică vede inteligenţa ca o

aptitudine generală rezultată din combinarea, într-

o anumită măsură, a mai multor aptitudini

specifice.

Testele de inteligenţă cuprind diverse sarcini care

permit compararea performanţelor cu cele ale altor

indivizi similari (aceeaşi vârsă şi sex).

Persoanele retardate mintal sunt cele care au

coeficientul de inteligenţă situat sub valoarea de

50, iar cele supradotate intelectual – peste 130.

Atât mediul cât şi ereditatea influenţează

inteligenţa.

Componentele de bază ale caracterului sunt

atitudinea stabilă şi trăsătura voluntară.

Atitudinea = modalitate de raportare la o

clasă generală de obiecte sau fenomene

prin care subiectul se orientează selectiv şi

autoreglează preferenţial.

Clasificare:

- atitudini faţă de societate şi faţă de ceilalţi

oameni

ex. sinceritatea, cinstea, altruismul, spiritul

de răspundere, egoismul, laşitatea,

linguşeala

- atitudini faţă de activitatea desfăşurată

ex.disciplina, sârguinţa, spiritul de

iniţiativă, lenea, neglijenţa, rutina,

dezorganizarea

- atitudini faţă de propria persoană

ex. modestia, încrederea în sine, spiritul

autocritic, îngâmfarea, aroganţa,

sentimen- tul inferiorităţii

adaptarea socială. Este pesimist, anxios, sobru,

liniştit.