LACRIMILE M A G P A L E N E I

POEZII RELIGIOASE

Celui ce m'a iubit şi S'a dat pe Sine însuş, pentru mine:

— Aceste lacrimi isvorîte dintr'o dra­goste fierbinte şi sfântă, pentru EL

Dela altă Magdalenâ, pentru Acelaş Isus>.

* * Celor care plâng ca şi mine la picioa­

rele Lui — aceste -cântări de dragoste fierbinte şi sfântă.

Dela o Magdalenă, pentru celelalte...

LACRIMILE MAGDALENEN-

Eu n'am ce-Ţi da, Isuse, sunt săracă... N'am vas de alabastru, nici parfum Şi n'am curajul ca să-Ţi spăl cu lacrimi Picioarele, de praful de pe drum.

Eu n'am nimic, nimic de preţ pe lume Nimica scump să pot să-Ţi dăruesc Sunt o femeie tristă şi străină, Dar o Isus, Tu ştii cât Te iubesc...

Dac'aş putea din flori să-Ţi fac cunună Să pot să Ţi-o aşez cu mâna mea, Dac'aş putea din nori să-Ţi ţes o haină Şi fericită Ţie s'o pot da,

Ar fi puţin Isuse pentru Tine, Cununi de flori şi chiar cununi de stele... Dar n'am nimic, ci-Ţi dau numai atâta Un şir de perle: ... lacrimile mele...

JERTFĂ PENTRU TINE

Cu trup descătuşat de patimi Cu suflet ca un crin curat, Eu azi Te-aştept nerăbdătoare, Isuse, Mire minunat...

Căci cu privirea Ta senină, In care m'ai învăluit, Mi ai încălzit inima rece Că tot mai mult eu Te-am iubit.

Şi de nu pot să'nfrâng năvala De doruri care clocotesc, O, nu Te mânia pe mine, C'atâta pot: sî Te iubesc.

Da, Te iubesc! o, fie-Ţi milă Să nu m'alungi de lângă Tine, Că am ucis orice dorinţă Şi tot ce-a fost păgân tn mine.

Azi n'am nimic mai bun pe lume Să pot Isus, să-Ţi dăruiesc Ci inima întreagă, numai E tot ce-am scump şi ce-Ţi jertfesc

Şi-i prea puţin... pe-o fericire. Şi pe un har de-atâta preţ

Dac'aş avea Ţl-aş da Isuse Mai mult de o mie de vieţi

Dar n'am atât... şi plâng Isuse Duiosul glas când Ţi-1 ascult, Nu pentru că-Ţi jertfesc viaţa Ci findcă nu-ţi pot da mai mult.

DIN SUFLETUL MEU

Din sufletul meu se ridică O şoaptă de plâns şi de dor, Iar fruntea-mi cu 'ncetul se pleacă Pe pieptul Tău sfânt, iubitor.

Să sorb de pe buzele-Ţi sfinte Cuvântul curat şi ceresc, Pe când lângă Tine în şoaptă. Veşnic eu să-Ţi spun: „Te iubesc"

Isuse, nu-i nimeni ca Tine Nici jos pe pământ, nici în cer Când sunt lângă Tine, Isuss Plânsul şi durerile pier...

Luceafăr măreţ întru toate, Tu raza Ţi-o pleacă uşor

Să 'nşir pentru Tine iubirea-mi Şi multele-mi lacrimi de dor

Din ele împleti-voi cunună Pe fruntea Ta sfântă s'o pun Cu glasul meu slab încerca-voi Iubirea-mi întreagă să-Ţi spun.

Picioarele Tale străpunse, De sânge, cu păru-mi le şterg, Căci vreau pân'la moarte Isuse Pe urmele Tale să merg.

Când spune-Ţi-voi toată iubirea Din viersuri, din suflet şi gând,

• Isus, fruntea mea fericită Pe pieptu-Ţi cădea-va plângând.

ISUS, ISUS...

Isus, Isus, Isuse dulce, Tezaur scump nepreţuit, Suspină sufletul în mine. De dorul Tău nepotolit.

O, unde eşti Isuse dulce, Ce 'n al meu suflet ai trezit, O dragoste aşa fierbinte, Şi-un dor aşa nepotolit ?

Te-am aşteptat în nopţi cu lun i Te-am aşteptat în zori de zi Te-aştept mereu în ori ce clipă Şi 'ntreb mereu: „De ce nu vil

Intregu-mi suflet Te doreşte Cu gândul eu Te caut mereu Şi-un glas adânc din mine strigă, O, unde eşti Iubitul meu?.

Unde eşti Tu, Acela care, Mă duci pe 'nalte culmi cereşti Şl-ml dăruieşti atâta slavă. Şt fericiri Dumnezeieşti ?

Tu ştii cât mai doresc Isuse Să-ţi văd seninul chip iubit, Ct cu frumieţea-l .minunată întreaga viaţă ml-a vrăjit.

Şi lacrimi mi s'anin pe gene, Vreau să-mi vorbeşti^de nemurire, Când mi-e departe faţa Ta, De albe suflete de crin, O sunt geloasă pe aceia De ţara unde-i veşnic soare, Ce stau mereu în preajma Ta De Ţara fără de suspin.

To vreau să fii al meu în totul Te-aş aştepta, cu roua 'n gene, C'atât de mult am aşteptat Tu pletele-mi vei mângâia, Să sorb din gura Ta Divină Iar eu voi plânge fericită Cuvântul cel mai minunat. Că sunt pe veci mireasa Ta...

CÂND SOARELE...

Când soarele-şi arată faţa Pe cer în zori la răsărit, In el văd faţa Ta senină Isus, iubitul meu Iubit...

Atunci aş vrea să fiu cu Tine, Şi glasu-Ţi dulce să-1 ascult Căci Te iubesc atât de tare Aşa de cald, aşa de mult..,

Şi fruntea mea s'o ţin plecată Spre Tine-aş vrea pe veci, Isus, Să-Ţi spun nespusa mea iubire Să-Ţi spun tot ce-aş avea de spus...

, Iar Tu cu sfânta Ta lumină Cu harul dragostei, nestâns, Vei şterge faţa 'nlăcrimată Şi ochii-mi rouraţi de plâns.

Cu Tine n'o mai fi durere Cu Tine-i traiul fericit, Ce mult doresc să fiu cu Tine Luceafăr scump, nepreţuit.

Isuse, cea dintâi dorinţă Şi cel din urmă dor al meu E să rămân pe veci cu Tine Iubitul meu, Iubitulmeu.

ASCULTĂ-MĂ ISUSE. .

De multe ori am pribegit, In lumea asta mare, Dar nicăieri eu n'am găsit Un pic de alinare.

Şi-am plâns, şi-am plâns adeseori Atâtea lacrimi multe, Dar n'am găsit un om măcar Durerea mea s'asculte...

O, am să»Ţi spun atât de mult Tot ce simţesc în mine. Căci Tu-mi eşti singurul' meu gând £i nu pot fără Tine.

Şi dacă azi la Tine vin Şi inima-mi Te cheamă Tu nu poţi fi nepăsător Să nu o iei în seamă

Căci dac 'aş spune vrunui om* El nu m'ar înţelege Şi mai departe-aş rămânea In grea fără-de-lege.

Privirea ochilor senini Mă ţine fascinată Căci Te iubesc acum, Isus Aşa ca niciodată...

Isuse eşti nădejdea mea, Eşti totul pentru mine, De dragul Tău viaţa chiar, Mi-aş da-o pentru Tine.

Că al meu suflet întristat, Ce-a pribegit ades, Din lumea 'ntreagă numai Tu, IsUs, l-ai înţeles...

PRIN FURTUNĂ

S'agită marea sgomotoasă, Şl valuri mari aruncă 'n sus Mugeşte-atât de fioroasă... Mi-e frică... scump Isus!

Furia mării se agită, Şi vântul bate groaznic iar, A vieţi-mi luntre ostenită, Se sbuciumă 'nzadar,..

Te rog să linişteşti furtuna, Ce urlă groaznic ca o fiară, Cum ai făcut întotdeauna, Să faci şi-acuma iară.

Şi 'n calea nouă să păşesc Mereu alăturea de Tine, In rugă caldă să vâslesc Spre zările senine.

De cumva s'ar lăsa atunci, Adâncă noapte peste mare, Din raza Duhului s'arunci, Lumină, pe a mea cale.

Să lumineze ca un far, Spre care ochii să-mi îndrepţi, Pe când Tu dincolo pe mal, Isuse, să m'aştepţi..,

CAND ISUSE

Când Isuse 'ntâia dată, ai bătut la uşa mea, Ce 'nţelegere adâncă, am* văzut pe faţa T a l M'ai privit senin, şi ochi-Ţi spărgeau lacrimi tremurând Şi zâmbind cu* duioşie, m'ai îmbrăţişat plângând,

Dar Te-ai dus, Te-ai dus, şi iată, eu de dorul Tău mă frâng, Ce-aş putea să fac Isuse, de cât lâcrime să strâng? Şi mi-ai spus că Te-i întoarce, într'o zi când n'am să ştiu, Ca în ţara Ta din ceruri, să-mi duci sufletul meu viu.

Azi plâng dorul Tău Isuse, şi-aTa faţă zâmbitoare, Eu o văd în ori ce clipă, îmi zâmbeşte 'n orice floare. Ghiar şi 'n soare, chiar şi 'n stele, eu Te văd, Te văd mereu Pentru mine, o Isuse, vremea trece-aşet de greu!

Şi 'nzadar aştept venirea-Ţi.*. zile, nopţi se scurg şi pier, Şi-acest lut legat mă ţine, în puternic lanţ de fier. Insă sufletu-mi Te cheamă, dorul clocoteşte 'n dor, Ce n 'aş da ca vremeaasta să se scurgă mai uşor!

Şi să vi i , să vii degrabă, căci Te-aştept Isuse 'n prag, Gu atâta dor în suflet şi cu-atâta plâns de drag...

IUBIREA M£A

Iubiră mea Isuse pentru Tine, E un poem, un viers duios nespus E 'un poem ce n'are nici cuvinte, Nici formă, cum aş vrea să-Ţi fie

[spus...

Iubirea mea Isuse pentru Tine. E ca un cânt, un cânt duios şi lin Ct-mi mângâie a sufletului coarde De câte ori de dorul Tău suspin

Iubirea mea Isuse pentru Tine, E ca mireasma florilor de tel, Ce lasă 'n urmă'o dulce alinare Acelor ce-au simţit parfumul el...

Iubirea mea Isuse pentru Tine,

E-o flacără un foc mistuitor,

Ce inima mi-o arde 'n vălvătaie,

Şi sufletul mi-1 mistue în dor

Iubirea mea!.. să-Ţi spun, dar n'am [cuvinte

Aşa cum aş dori să Ţi-o grăiesc, Ce pot să-Ţi spun mai mult de cât

[atâta, Isuse scump, Isuse Te iubesc!

CÂNTAREA CÂNTĂRILOR

Sărută-mă, sărută-mă fierbinte, Isuse drag ce-atâta mă iubeşti! Ca mierea e dulceaţa gurii Tale, Şi numai Tu poţi să mă fericeşti:

Cu mâna dreaptă strânge mă la sânu-Ţi Iar stânga Ta mi-o pune căpătâi Şi vorbe de iubire îmi şopteşte, Ca în vremea fericit'a dragostei dintâi.

O, nu pleca, o nu pleca, ascultă, Un suflet ce se mistuie în dor Căci simt că sunt de dragoste bolnavă, Şi de-ai să pleci, Isuse, am să mor.

Căci Tu-mi eşti totul, totul pentru mine, Eşti mai frumos ca lujerul de crin, Şi de-ai veni în casa mamei mele, Ţi-aş da să bei din cel mai dulce vin.

Un- trandafir frumos eşti pentru mine, De Te-or iubi şi alţii, nu mă mir,

Eşti ca un strugure de măliniţă, Şi 'n sânul meu ca un mănunchi de mir.

Statura Ta-i înaltă ca fcnicul, Şi ochii Tăi ca flacăra mă ard, Din părul Tău se scutură miresme Din cele mai alese: mir şi nard.

Când îmi vorbeşti, inima mea tresaltă, Şi mă topesc de dorul Tău să ştii, C'aşa de mândru eşti Tu, alb şi rumen Că Te-aş deosebi din zece mii.

Privirea Ta-i albastră ca şi cerul, Iar capul Tău, ca aurul curat, Obrajii Tăi sunt straturi de miresme, Şi chipul ca un crin imaculat.

Pe cerul gurii Tale e dulceaţă, Şi smirnă curge de pe buza Ta, Tu eşti Iubitul meu, o ştii Tu bine, Iar eu îţi sunt pe veci aleasa Ta.

Pe capul meu s'aşează foua nopţii, In jurul nostru umbrele se ţes, M'ai îmbătat cu dulcea-Ţi desmierdare, M'ai îmbătat cu vinul Tău ales...

O vin' Iubitule, o vin' degrabă, Să mergem mână 'n mână printre vii Căci a venit deacuma primăvara, Şi turturele cântă prin câmpii...

Iubitul meu grăbeşte-Te şi vină, Noi doi să mânem noaptea printre sate, Să-mi dai Tu desmierdările-Ţi divine, Acolo 'n câmp, sub bolţile 'nstelate.

In zori de zi, în vie ne. vom duce Şi-om admira a cerului splendoare, Căuta-vom mandragorele 'nflorite Şi v'om privi la rodiile 'n floare.

Oând răsăritul va iurâde dulce, 9l cerului va da culori mal pale Not doi vom fl In via 'nmugurltâ fi Tu ni! vel da lârutul gurel Tale.

Oa o pacele 'n Inimă mă poartă, liuie drag, nicicând nu mă uita, Iubirea mea I ca Jarul caro arde, N *p§ mari n'o vor putea 'neca

Eu sunt a Ta Iubitule, ştiu bine, Dar vreau cu gura Ta, ca să mi-o spui, S i rut l -mă Isuse mal fierbinte, Nimic mal dulce 'n lumea asta nu-i...

DE-AI V E N I . . .

Deal veni a doua oară ca un Soare strălucit, Eu aş fl o Magdalenă Iar Tu Domnul meu Iubit Şl aş sta pe lângă Tine zi şi noapte necurmat, Ascultând cuvântul care ca un vin m'a îmbătat.

N'aş lăsa adoua oară pe vrăşmaşi pe lângă Tine, Ci Te aş ţine să Te-am pururi numai, numai pentru mine Căci atunci întâia dată Te-am iubit şi alungat, Dar acum eşti pentru mine Mire scump şi minunat.

Pentru mine eşti nădejdea ce mă face ca să sper, Că voi fi odat' cu Tine sus în ţara Ta, în cer. Eşti balsamul care-alină rana sufletului meu, Eşti toiag ce-mi cârmuieşte drumul vieţii lung şi greu.

Eşti făclia ce-mi lumină drumul morţii 'ntunecat, Către Ţara de lumină unde Tu eşti împărat, Pentru mine eşti Hristosul fiul sfânt din Dumnezeu, Poala hainei Tale sfinte eu Ti-aş săruta mereu.

Tu eşti totul pentru mine eşti suflarea, viaţa mea, Eşti puterea ce mă face să doresc venirea Ta, Vino, vino iar Isuse, Soare sfânt şi strălucit, Căci Te-aşteaptă-o Magdalenă cu un suflet fericit...

DARUL LACRIMILOR

Mi-a fost aşa de tristă viaţa Şi-atâtea lacrimi am vărsat, Că mă gândesc cum ochii aceştia Deatâtea lacrimi n'au secat!

Că n'a fost nici un om în lume, Cui să pot spune dorul meu, Că n'a fost nimeni să 'nţeleagă. Şi-am plâns de-atunci mereu, mereu

Dar când Te-am întâlnit pe Tine, In drumul meu Isus iubit, Când ai privit adânc în ochi-mi, Inima mea a tresărit...

In ochii Tăi ca două stele, Senini ca cerul cel curat, A fost atâta bunătate, Cum nicăieri eu n'am aflat.

Ai stat şi mi-ai zâmbit o.clipă Frumosu-Ţi chip s'a luminat, Şi capu-mi frământat de gânduri, Pe pieptul Tău mi l-ai culcat.

Şi-aşa apoi, culcat la sânu-Ţi Atâta pace am simţit, Cu-atâta sete şi ardoare, Cuvintele Ţi le-am sorbit.

Cu ochii 'n ochii Tăi ca cerul, Te-au ascultat, Iubitul meu, Apoi uitând de întreaga lume, Au fost noi singuri: Tu şi eu.

De-aş fi avut în cap fântână, Şi zi şi noapte ca să plâng,

N'aş fi putut în Jumea 'ntreagă, Ca lacrimile să le strâng.

A fost un vis? A fost aievea... Că 'n drumul meu Te-am întâlnit, Mi s'a părut că-mi spui, înşoaptă Că mă iubeşti şi m'ai dorit!...

Că Tu m'ai strâns cu braţe calde, Şi că m'ai mângâiat uşor, Sau a fost totul nălucire, Ce se dfstramă ca un nor?

O, nu, o nu, a fost aevea, N'a fost nici vis nici nălucire, Că mi-ai lăsat atâta pace Şi-atât de multă fericire,

Că ochii mei ce-au plâns adesea, In ochii Tăi privesc cu dor, Că inima mi-i liniştită, Şi sufletul aşa uşor.

Atâta Har şi bucurie, ' Mi-ai pus în sufletu-mi zdrobit, Că Te iubesc cu-aşa iubire, Cum nici odată n'am gândit

Şi plin de-atâta fericire, Că eşti pe veci Iubitul meu, Aş vrea să am isvor de lacrimi, Să pot să plâng, mereu, mereu.

Dă-mi darul lacrimilor calde, In al meu suflet să le strâng, Să pot să stau culcat la sânu-Ţi Şi fericit apoi să' plâng...

AJUTĂ I .

Când vezi un om sărman pe stradă, Că 'ntlnde mâna înspre tine, Tu să nu treci cu nepăsare, Uitând să-1 faci şl Iul un bine,

Că orice om sărman ce'n sdrenţe II vezi şl te fereşti de el, Un cerşetor, e pentru tlnel... —- Dar ştii ce suflet are el?

Că are şl el o nădejde, CI şl 'n el clocoteşte un dor Că 'n tina trupului păstreszâ Un diamant strălucitor I

Q'a fost şl tl un prunc ce braţul Spre gâtul unei mame-a 'ntlns Şl n'are vină dacă 'n lupta Viaţii —• viaţa Ta învins I

I pentru el a fost o m a m ă ,

• Ta crescut şl l'a Iubit, Şl pentru el o mam y poate Atâtea vlse-a făurit,

Iar dacă astăzi n'are pâine, Şi doarme 'n stradă, şi 'n noroi, Să nu-1 dlspreţueşti că şi el, Un suflet are, ca şi noi

}

Nu râde de acel ce foamea Să 'ntindă mâna îl sileşte, Că nu de fericit sărmanul, întinde mâna şi cerşeşte,

Nu râdel Dacă poţi o pâine, Un ban, o haină dacă ai, Nu pregeta să faci un bine, Dă-i tot ce ai putea să-i dai.

Usucă lacrimi ce 'n şiroaie Pe-obraze se preling fierbinţi, Cu mâna largă fă un bine, Sunt mii şi mii de suferinţi.

Dă tuturor ce-adesea mâna In drumul tău întind mereu, Căci cine pe sărmani i-ajută, A 'mprumutat pe Dumnezeu...

ISUSE...

Isuse mare fără margini, Isuse pururea slăvit, Când voiu putea s'ajung la Tine, Limanul meu cel mult dorit?

Din marea neagră de păcate Din besna nopţilor de chin, Când voi putea s'ajung la Tine, Mântuitorul meu Divin?.

Aicea bântue furtuna Şl valu-i fără de hotar,... ii» noaptea grea a desnădejdii, Revarsă-Ţi milostivul Har.

Căci luntrea vieţii mele-i slabă, Purtată de-orişicare val, Ajută-mă s'ajung de grabă, La Tine, Dincolo de Mal,

Acolo sus în veşnicie, Mântuitorul meu dorit, Acolo vreu să fiu cu Tine, Tezaur scump, nepreţuit.

Să plec o clipă mai devreme Din viaţa asta, scurt popas, S'ajung mai repede în ceruri, In ţara Ta, la mlne-acas'!

LUCEAFĂRUL

Isus, Isus luceafăr scump, Al zărilor senine, Mi-e dor de braţul tău iubit, Mi-e dor, mi-e dor de Tine.

De braţul Tău alinător De ori şi ce durere, De braţul ce mă ţine strâns, Şi care-mi dă putere..

Mi-e dor de cerul cel senin Al zilei fără noapte, De clipele când voi putea, S'ascult a Tale şoapte.

Pe spuma albă-a unui nor, O, vino, vin' Isuse 0

Ca să mă iei în ţara Ta De fericiri nespuse.

Să fiu cu Tine tot mereu, O, veşnică viaţă Şi-apoi plângând la pieptul Tău Să văd şfinţita-Ţi faţă.

Mi-e dor Luceafăr scump, iubit. De rasa Ta divină, De aşteptare şi suspin M i e inima mea plină.

. O, de-ai veni cât mai curând, * Din zările senine,

Isus, Isus luceafăr scump, Mi-e aşa de dor de T i n e l . . .

UN CĂLĂTOR

Un călător strein sunt eu In lumea asta mare, Şi plec să spun la păcătoşi A Domnului iertare.

Mergând mereu neobosit Eu bat din poartă 'n poartă Chemând pe oameni din păcat, Din calea cea deşartă, •

Eu merg să spun cât a putut Isus, să ne iubească, Cum s'a lăsat batjocorit, De mâna omenească.

Cum sângele a curs şiroi Pe fruntea Lui senină Cum s'a lăsat ţintit de lemn Când n'avea nicio vină.

Voi spune lumii că, Isus, Iubeşti pe orişicine,

Că eşti Păstorul cel mai Bun Şi bine-i lângă Tine.

Dar, ştiu că mulţi vor asculta Cu inimile pline De răutate, şi-or pleca Râzând apoi de mine,

Vor zice poate, că-s nebun Şi vor pleca departe, Atraşi mereu mai mult, mai mult, De vechile păcate.

Isuse-atunci vei suspina Din inima Ta bună, Şi fruntea Ta va sângera Sub spinii din cunună.

Iar eu m'oi duce ca pribeag, Mereu în alte sate, Vestind mulţimii pe Isus,

* Ca Jertfă de p ă c a t e , . ,

15

1 |f AM ÎNTÂLNIT

\*v IIMMM nuli atşlţa de unite, Te«im Imunii. i*u« iubit, Kral *Ut|!t de olm***!*,

De ee pe drumuri lătăoeşti? De oe al Urnim* pe gene, II Irlil Stăpâne, deoe eşti? uece tşti «influr, deoe oare Nu uşii eu uoenloll Tăi ? Nu ştii num oeOtă aft Io omoare, Ol oamenii * nlAt »U răi ?

Tu m'ai ptlvlt şi ochll'n lacrimi, înrouraţi Ţl au foit apoi, Şl tm Inţelei că'n lumea 'ntreagă, Eram streini noi amândoi. Ml al ipus că vreme 'ndelungată S'a icurs de când Tu eşti pribeag Că nimenea nu Te primeşte, Că nimeni, nu Te-aşteaptă 'n prag.

Că ucenici nu ai nici unul, Că toţi s'au dus, Te-au părăsit, Lâftându Te strein pe lume, Invâţătorule iubit. «Dar, Doamne iată-mă pe mine, Sunt gata acum a Te urma — Ţl-am spus atunci, şi vreau de-acuma Mereu să merg pe calea Ta! t t

• ' •.'

— Pe calea Mea sunt sarcini grele, Putea-ve-i să le 'ndeplineşti, Şi părăsi vei pei\tru Mine, re toţi acei care i iubeşti? Pe calea Mea-s ocări şi lacrimi, l l -o cruce-amară vei purta, | | t l gata pentru Mine totul, Ori cât de greu a suporta?

Laşi lumea cu-ale el Ispite, Laşi lumea cu-alo el plăceri, Laşi totul, totul pentru Mine, Pentru necazuri şl dureri?... Aşa ml-al spus încet în şoaptă, Şl trist în ochli-ml ai privit... De ce Te îndolai de mine. lnvăţătorule Iubit?...

Şl n'am privit de fel în urmă, Şi nici n'am regretat ceva Apoi alăturea de Tine, Eu am pornit pe calea Ta. De-atunci o, câtă fericire, Mi-ai dat cât nici nu pot grăi Mi-ai dat atâta bucurie, Cum nicăieri nu poate f i . . .

Ce scump mi-ai fost, ce scump Isuse îmi eşti de-atuncea tot mereu, Şi cu ce hrană 'mbelşugată, Hrănitu-mi.ai sufletul meui Azi de-ar veni orice furtună Orice necaz, prigoane chiar, Eu nu Te părăsesc Isuse, De-ar fi să trec prîn foc, prin jar...

Argint şi aur, pietre scumpe, Şi lumea întreagă de mi-ar da, Isuse drag o, nici atuncea. De Tine nu m'aş depărta, Că Te iubesc cu-aşa iubire, Cum nici nu s'ar putea grăi Şi nimeni n'ar mai fi în stare, De Tine a mă despărţi.

Tu-mi eşti Comoara mea întreagă, Tu eşti Stăpânul meu ceresc, Tu eşti Nădejdea şi Iubirea Isus, Isus, Cât Te iubesc!.,.

A T U N C I . .

Era o zi de dalbă primăvară, Când pomi-s plini de mii de muguri deşi Era o zi când pe cărări ninsese, Petale albe, — floare de cireşi...

Era un cer senin, senin, albastru Şi-atâtea flori câmpia presăra, îşi legăna pe vrejuri nalte crinii, Potirul alb, frumos de catifea.

Şi adia aşa uşor zefirul, Prin umbra deas'a codrilor din deal Ascuns în iarbă, îngâna isvorul, Cu susur lin, un cântec pe-al lui val.

Aşa era In ziua când, Isuse Pe Tine 'ntâia dată Te-am văzut, Aşa era, o zi de primăvară, Cu dalbe flori, când eu Te-am cunoscut.

Eram pe iarba de mătase 'n luncă Şi lăcrămioare-mi adunam în braţ, Tu ai trecut, şi fn urma Ta Isuse, Te-a urmărit privirea-mi cu nesaţ.

Erai frumos ca soarele din ceruri, Cu faţa, albă, albă ca un crin. In părul Tău era fuior de raze, Şi-Ţi era chipu-atâta de senin!

Tu ai trecut, şi 'n urma Ta chiar cerul Chiar soarele, părea că a pălit. Aşa Ţi era Isuse frumuseţea, Cam stat mereu şi 'n urmă-Ţi am privit.

Am strâns la sân mănunchi de lăcrămioare Şi am coborât pe drumul ca de nea Treceam pierdută pe sub pomii 'n floare, Şi vântu 'n păr petale-mi scutur».

M I A tl§ vini nai» primăvara, Ire de vină elmpul înfierii Ue a f n f t i p* urmi nu m l aduc aminte Der ţliu atâta doar, că Te-am Iubit, Alftta ptitf, Mlâti Oi Tu-ml eşti totul, 01 To«im dorii, mereu, mereu deatunci, Şl «i ptOtfiO minunohlu de lăcrămioare, Din »iua cănit Ts am întâlnit fn lunci.

l ' K U R M A T A . . .

Pe u r m a p a ş i i m i AI I U ., A i l e M i i i i a m a l o i y a t .

Ariei

Am itrâbâtut păduri şl dealuri Am Mtahătut câmpii ş l lunci, I I T e ( j l ie ic , am vrut l iu ie A|i eum Te-am găsit atunci.

Alunei erai pe câmpul verde, înconjura! cu oameni mii,

Le predicai cu duioşie, Aşa cum Tu Isuse ştii.

Dar ai plecat în alte locuri Şi eu pe urmă-Ţi rătăcesc, O, spune-mi Dragule, o spune-mi, Unde-aş putea să Te găsesc?

Căci au trecut atâtea zile, De când eu nu Te-am întâlnit, Ascultă-mă Isuse dulce, Şi lasă-Te a fi găsit.

ASEARĂ

Eram aseară 'n vale la fântână, Cu amfora pe umeri, şl-al trecut Prin iarba mătăsoasă şi 'nflorită, Cu fruntea îngândurată şi tăcut..

Erai frumos ca soarele din ceruri, Strălucitor luceafăr Intre aştri, Iţi adia zefirul printre plete, Şl-un cer era în ochii Tăi albaştri.

ŢI am întâlnit privirea Ta Isuse, Am tresărit speriată, m'ai privit, Şl ml al zâmbit cu caldă duioşie, Aşa cum nimeni altul n'a zâmbit.

Oe * fost cu mine? Ce-am avut eu [oare

Că ochii Tăi adânc ro'au fascinat Mi-se sbătea inima ca într'o cuşcă, Şi amfora, din mână am scăpat.

Ai înţeles Ţu oare al meu sbucium Năvala-atâtor doruri ce mă frâng? Eu singură, eu nu ştiu ce-i cu mine, Aş vrea să cânt aş vrea apoi să plâng.

Tu ai plecat, şi 'n urma Ta 'nserarea S'a cobârât şi m'a învăluit, Dar vai, ce dor, ce lacrimi-arzătoare Privirea Ta în suflet mi-a trezit.

Eu am rămas, c'o mână rezemată De marginea fântânii, în amurg... Sunt singură, cu amfora sfărmată, Şi pe obraz atâtea lacrimi curg!...

AŞTEPTARE

Decâte ori Isuse în dorul Tău nespus Mi.s ochii plini de lacrimi şi gândul veşnic dus!...

Când sufletul mi-1 umple un „ce M necunoscut Te caut într'o floare, strâng floarea şi-o sărut.

Intr'un isvor din vale, în frunzele din crâng, Şi'n dorul meu pe toate, la sân aş vrea să strâng.

Când clopote pe dealuri răsună'n cântec l in, Te chem... şiîntregu-mi suflet de dragoste mi-e plin.

Iubirea mea nu ţine în seamă-a lumii legi, Mi-e dor, mi-e dor de Tine, o, Tu mă înţelegi.

Şi-aştept mereu şi'n laturi, cu-atâta dor privesc Dece nu vi i Isuse, nu ştii cât Te iubesc ?

IERI,.,

Ieri t ai trecut prin faţa casei mele Cu ochii duşi departe, gânditor Erai cu Petru, cu loan, cu Iacob Şi erai trist că ai oftat uşor,

Am vrut să ies în uliţa 'nsorită Să mă prostern în faţa Ta, în lut,

Să-Ţi spun atât: că Te iubesc fierbinte Şi poala hainei Tale s'o sărut...

Dar n'am avut curaj să vin la Tine Ci am rămas ca împietrită 'n prag Te-am urmărit cu ochii 'n depărtare, Si am oftat... mi-erai atât de drag!

TE IUBESC

Cât îmi eşti de drag Isuse, Cât aş vrea să-mi fii Stăpân Că mi-e dulce şi mi-e bine Lângă Tine să rămân.

Mă înţelegi Tu ? vei pricepe Taina ce nu pot să-ascund?

Ochii Tăi senini ca cerui, Până 'n suflet îmi pătrund.

Dar sunt cea mai fericită, Altceva nu-mi mai doresc, Azi nu mă sfiesc a spune: Te iubesc, iubesc, iubesc...

19

TS-AM ÎNTREZĂRIT...

ţ$ « M I Intrei l i l t , şl Iute al fugit din a mea cale * Wl 'îi »l 11 aeut acuma strălucirea feţii Tale

ig pe Tine, cel mai dulce şi mai drag Şi la i.mit In lot locul, şi Tc-aştept mereu în prag.

De ee nu Te-arăţl că astăzi, mă topesc de-atâta jale • II eu trliteţe, ochii mei privind pe cale?

Oe adâna tml eite dorul, cum adânc este abisul, MU ee.ai pierit ca fumul, ca părerea şi ca visul?

Pentru oe singurătăţii m'ai lăsat fără de milă, Ah de tot ce mă 'nconjoară, mi-este groază mi-este silă. Te întoarce, măcar bine lasă-mă să-Ţi văd privirea, Uând Tu eşti atât de dulce, cum să nu trezeşti iubirea?

10 iar, o vino iară, doru'n suflet greu mă doare, 10, rrtângâle-mă iară, Tu ai vieţii mele Soare

Lumlnează-mă Isuse,. şi-mi aprinde 'n suflet iară, Pentru Tine, vălvătaie a iubirii mele pară.

Fă să clocotească 'n mine, pentru Tine-a mea simţire, Fă în pleptu-mi pe vecie, un altar pentru iubire. Iar văpaia sacră' ţine-o de miresme dulci aprinsă De-I pleca, să pleci atuncea, când viaţa-mi va fi stinsă.

CÂNTEC TRIST

Deşi a trecut atâta vreme, l iu ie icump şl prea iubit, De când întâia dată 'n suflet Iul.nea Ta ml-a înflorit,

Aceliş cântec de iubire, Din slua când Te-am cunoscut, h i etnH inima mea şi-astăzi, Şl Te Iubeşte tot mal mult.

De dorul Tău o câte lacrimi Al meu obraz mi 1-a udat, P i n zori de zi şi până 'n noapte De câte ori Te-am aşteptat!

De-ai şti tot sbuciumul din mine, De-ai şti cu ce dorinţă 'n piept, De-ai şti cum dragostea-mi-Te chea-

[mă Ai fi venit, decând Te-aşteptI

IA-MĂ

Ia-mă şi mă du cu Tine în cetatea de cristal Unde râul vieţii cântă îngânându-şi val cu val. Că mi-e dor de zări senine, şi-asfinţit frumos de soare, Du-mă într'o ţară unde totdeauna-s pomii 'n floare.

20 Ia-mă şi mă du cu Tine, peste mări şi ţări senine, Să-mi uit dorul ce mă doare, să fiu singură cu Tine. Ia-mă Tu din lumea care nu'nţelege al meu dor, Du-mă 'n Ţara Ta Isuse, Ţara dincolo de nor.

Vino drag Isus, o vino, pentru ce întârzii iară Că Te dhem de-atâta vreme, pentru-a nuştiu câtea oară. Şi mă du în Ţara care, pe-orişice cărare treci Totu-i numai fericire şi iubire 'n veci de veci.

M'AI PRIVIT ^

M'ai privit în ochi aseară,* Dragul meu Isus iubit. Şi obrazu-mi alb ca neaua Ca bujorul a'nflorit,

N'am putut să-Ţi ţin privirea, Cerul Tău m'a turburat, Şi zbătute 'n tremurare, Peoapele mi s'au plecat.

Azi mi-eşti drag şi scump şi dulce Cum nimic pe lume nu-i t

Toată dragostea din mine, Oare, aş putea să-Ţi spui?

îmi eşti parcă întreaga, v ia ţă , Orice în lume mi-aş -dori,

Nici odată, nici odată, Dorul nu mi-ar potoli.

De mi-ai cere să las totul, Pentru Tine aş lăsa, Pân ' la marginile lumii, De mi-ai cere, Te-aş urma.

Şi de-mi ceri ca să-Ţi fiu roabă Ştii prea bine că primesc, Să fiu veşnic lângă Tine, Şi slujind să Te iubesc.

Să se toarcă-a mele zile Ca şi firele de tort, Şi cu ele împreună, Toată dragostea ce-Ţi port...

SINGURĂTATE

Ce dor îmi e Isuse, de Tine 'n astă seară, Un dor nebun, cum iată, nici n 'aş putea să spun, Mi-i inima sfâşiată, de multele suspine, Şi greiele-mi pleoape, doar lacrime adun.

Sunt singură şi tristă, mai mult ca şi-altă dată, Mai mult ca şi-altă dată, acum Te-aştept cu dor, Sunt singură Isuse, şi 'n noaptea 'ntunecată. Te-aştept plângând tăcută şi singură 'n pridvor

O, vino scump Isuse... de lunga aşteptare Inima met e stoarsă, mi-i sufletul uscat,

h a latMime ş i m a i e , e faţa mea scăldată, 91 a i « | i a mea viaţă, de dorul necurmat.

n , vhiH, v i i* hule, ftourtoazâ-ml aşteptarea Qiy» « mele leerlml, alin 1 al meu amar, la ••«•H d a tt l f t ta vteme, acum ca sl-altă dată, N i i a l mlrej Luceafăr, dece întârzii Iar?...

DIN CÂND IN CÂND...

hh> . A.ui in când, când picură 'nserarea-IM vAltni lungi şl mol de catifea, 1 ueeftfif ieump al zărilor albastre, Necontenit, aştept venirea Ta.

Pe acela ml-e oâiuţa 'mpodobită •l orlnl oa neaua, snopi întregi am pus, nit candela mereu, mereu aprinsă, De dorul Tău, Iubitul meu Isus.

Ml-l sufletul un vas de alabastru, . Şl-aştept să treci peste 'nfloritu-mi prag, Sâ»l sparg şl să-ţi aduc prinos parfumul, Prin dragostea se-Ţi port Isuse drag...

RENUNŢARE...

Oând em oântat întâi şl 'ntâi Ou sâmbetul pe faţă, îmi (auream din vlaţâ-un vis, fl dlntr'un vis o viaţă.

Dar viaţa nu ml-a nins pe drum A crinilor, petale, Ol doar un dar ml-a dat să cânt, .Cântările de Jale -.

Şl cântul trist eu l-am cântat, Cu focul tot din mine, Dar cât am suferit şl-am plâns, O, cine ştie,... Cine?

Am pus în ele-atăta dor, Şt-atât senin de stele, Viaţa, sufletul întreg, Ml am îngropat în ele.

Din ce tărîm îndepărtat, Au răsărit în mine, Cu câte lacrimi le-am udat, Ştiu singură prea bine.

Le-am smuls cu-atât amar şi greu Din jalea mea adâncă, Şi-am suferit de-atunci mereu, Şi sufăr astăzi încă.

Dar azi nimic nu mi-a rămas Din visele de-alt'dată, S'au spulberat, iar harfa* mea, E 'n pulbere sfărmată.

Iar azf fără regret îmi frâng, Şi harfa mea şi pana, In pleoape lacrime se strâng, Să-mi umezească geana.

22

Şi nu plâng că s'au risipit, Nădejdile de bine, Nu plâng, Isuse-al meu iubit, Te am de-acum pe Tine.

O, Tu îmi eşti deajuns acum, Cu strălucita-Ţi faţă, Să faci din viaţa mea un vis, Din visul meu o viaţă...

D O R . . .

Se scurg clipele de-arândul, Zile noi cu altă faţă, Se 'nşir una după altă, Ca mărgelele pe aţă...

Am împodobit căsuţa-mi, Cu tot ce-am avut mai drag, Şi din zori şi până 'n, noapte, Arde candela-mi pe prag.

Snopi întregi de crini ca neaua, Aşternutu-Ţi-am pe cale, Strălucind de rouă pus-am Din belşug de flori petale...

Şi Tu nu vii?.. . Nu vezi ochi-mi, Prefăcutu-s'au isvoare,

In sân inima-mi se sbate, Şi mă arde,... şi mă doare!...

Simt că ard ca o făclie, Şi mă sting ca un tăciune, -Mă topesc la fel ca roua Dece 'ntârzii ? spune-mi, spune!

înspre răsărit cu' faţa, Stau şi-aştept, a câtea oară ? Iar miresmele aprinse, Ca 'ntr'un nor mă înfăşoară.

O, răsai, răsai de grabă, Scump luceafăr, scump odor, Simt că inima mea arde, Şi mă doare... Şi mi-e dor...

ADORARE

Ţi-e fruntea 'nsângerată * Isuse-al meu iubit. Şi faţa 'nlăcrămată, De cât ai suterit,

Pe faţa Ta, — de sânge, Curg picuril şiroi, Şi ochii Tăi ca cerul, Au lacrimi amândoi.

Ţi-s mâinile străpunse, Picioarele la fel, Şi râd de Tin ' călăii, De Tine, blândul Miel.

Pe capul Tău cunună, De spini au aşezat Iar faţa Ta ca floarea, Mânjită-i de scuipat.

Plângând a Ta durere,» O, scumpul meu Odor, A sufletului coarde, Cumplit şi-adânc mă dor.,

Căci Tu mi-ai fost Isuse Lumina — căpătâi, Şi 'n viaţa mea streină, Iubirea cea dintâi.

0, ie «| avea putlr

B l put m

Plângând a Ta durere PicloareleŢl sărut...

Dar nici nu am cuvinte Să pot a le 'ngâna, Cu gura nu pot spune, Ce Inima ar vrea.

i l l şt il le şlmy Din multele cuvinte, Ce 'n suflet mi 'nfloresc, Eu pot să-Ţi spun a t â t a ; Isuse, Te iubesc...

MĂRTURISIRE

m Vii

I Tău liuie drag, l rftaare, Jiu adâncimi, şl tresare...

Nu pot să-Ţi spun nimic, nimic Dorit şi dulce Mire, Nu pot, căci iată glasul meu, E mut de fericire.

Pe Oile* Ta pe care vii, luni mii de bobi de rouă, Şt veiul inlmi-Ţi întind, Qy niAtniin IfflândOUâ.

In suflet a Iubirii crini, îebeull şt desfăşoară, ll OU parfumul cel mai scump rtlnţi'ŢI înconjoară.

Ou ce suspin înduioşat In şoaptă să-Ţi pot spune, Cuvântul cel înfiorat, Şl a dragostei minune?

Şl cum să-Ţi spun ce 'n suflet simt, Când dorul meu Te cheamă, Când glasul meu îţi cere stins, 0» vino, ia-mă, ia-mă.

Ci doar cu ochii Te privesc, Ochi plini de lacrimi line, Ce pot să plângă fericiţi, Că-s veşnic lângă Tine.

Că n'am pe nime-aşa de scump, Aşa cum îmi eşti mie, O, vin'. . . mi-s ochii plin de drag, Şi grei de bucurie.

Te-aşteaptă crinii unui dor, Atâta de fierbinte, Şi-o inimă ce Te-a iubit, Dar... fără de cuvinte.

Isuse scump, Isus iubit, Duios şi dulce Mire, Pe harfe îngereşti de :argint, Iţi cântă-a mea iubire...

24

IMI EŞTI ATÂT DE DRAG.

Tu-mi eşti atât de drag Isuse, Cum altă 'n lumea asta nu-i, Şi totuşi nu-Ţi pot spune dorul, Aşa cum aş voi să-1 spui.

Să-Ţi scriu un vers ? Dar pentru Tine, 0, este-atâta de puţin, Că nu pot spune în cuvinte, Cu ce mi-i sufletul meu plirt.

Să cânt un cântec? Nu, nici ^sta, Nu pot, Prea-i slabă vocea mea, Şi încă nu-i pe lume cântec, Să-Ţi cânt aşa precum aş vrea.

Dar pot Isuse, pot atâta, Duiosu Ţi glas când Ti-1 ascult, Să plâng cu lacrime amare, Că nu Te pot iubi mai mult !,..

MI-E INIMA.,

Mi-e inima atât de plină, Iar jarul ei atât de-aprins, încât de Tar uda potopul, Şi nici atuncea n'ar fi stins I

Şi arde-atâta de fierbinte, Şi se topeşte suspinând, Din ce se mistue mai tare, E mai întreagă ca ori când.

Ea bate!... Pentrcă nu este, Nici când odihna nicăeri, Şi plină e deatâta jale, De suferinţe şi dureri.

0, vai... Dar cine înţelege? Şi cine poate mângâia, 0 inimă ce se topeşte r

Isuse — în iubirea Ta?...

CÂNTEC PENTRU TINE

Isuse, Isuse, Iubitul meu Mire, Ce dulce-i seninul, Din sfânta-Ţi privire Ce cald Ţi-este braţul Ce dulce alinul, Când şoapta Ta sfântă, îmi şterge suspinul!...

Când harul Tău dulce Cu drag mă 'mpresoară, Ţi-e glasul un cântec Duios de vioară, Ţi-s ochii ca cerul Ţi-e faţa de floare

Şl *îi părul Tău galben, Sunt raze de soare, Iubirea Ta dulce Duioasă curată, Mi-e mult mai plăcută Decât lumea toată.

Şi cum crini-aşteaptă A cerului rouă, Cum iarba *n câmpie, Aşteaptă să plouă, Cum orbul cerşeşte Lumina de soare, Şi-albina doreşte Nectarul de floare,

Un strop de iubire, Că sunt ca o harfă, Ce plânge şi cântă, Sunt vântul ce marea Cu valuri frământă.

A . I I .

•plaaoă,

rtţ, I I sn,

Oi vin© Isutt, i M I A U Mirt,

Bl idu imului mine

Sunt focul ce arde Cu flăcări curate, Sunt inima care Cu dragoste bate... Sunt dorul, Sunt jalea Sunt plâns cu suspine, Sunt glasul ce strigă, Mereu după Tine, Sunt dragostea care-i Afară de legi, O, Vino Isuse, Vin ' să mă deslegi...

C Â N D

Mu* rtl vnşnicltl mele, Bf n eatex te-aştept plângând, Oâml minut vel aşteptarea-mi

O» •pilim mi când?

Gând ml l 'o sfârşi amarul, Oe de atâta vreme-am strâns, într'o Inimă sărmană ( 'aţe aide 'n dor nes tâns?

Când să fie clipa 'n care, Ca un porumbel uşor,

Voi sbura spre Tine — dulce Şi iubit Mântuitor?

Când a mele braţe 'ntinse, Ce aşteaptă necurmat Vor îmbrăţişa Isuse Chipul drag şi adorat?

Doamne! Fă să vie clipa Ce de-atâţia ani aştept, Când Te voi privi în ceruri Rezimată de-al Tău piept!...

PESTE MUNŢI...

Peste munţi de veacuri vino, Căci se duc atâtea clipe, Treci a vremii stăvllare Şi răsar atâtea stele, Nu mai vreau s'aştept Isuse, Numai tu Dorit Luceafăr, ş teptarea Ta mă doare l încă nu eşti printre ele.

26

Dar aştept, şi orice clipă Veşnicie mi se pare Pe când inima-mi se 'ntreabă, Când răsare? Când răsare?

Şi-alte nopţi şi alte zile, îşi arată a lor faţă, Gemene se 'nşiră 'ntr'una Ca mărgelele pe aţă.

Şi tot nu vii... Fără Tine, Viaţa nu-mi surâde mie, Căci viaţa fără Tine, Mi-este tristă şi pustie.

O, Isuse vin' odată, Nu întârzia pe cale! Lasă ochii mei să vadă, Strălucirea feţei Tale,

Vino! Amfora inimei, Ţi-o întind mâinile-amândouă, Aşteptarea a umplut-o, Cu a lacrimilor rouă...

Pune timpului aripe, Să se scurgă mai uşor, Şi răsai măreţ Luceafăr, Că mi-e dor, Mi-e-atât de dor!...

SPLENDOAREA TA

Cu ce slăvite lumi şi zori De frumuseţi nespuse, Şi de nepreţuit splendori! De sori, Luceferi, Şi minuni, Tu fruntea sfântă Ţi- o 'ncununi, Iubitule Isuse!

Ce cânt! Duios, Nelămurit, Porţi Tu în svon de şoapte,

C U

Cum aş putea Isuse Să-Ţi spun tot ce simţesc Când în întreaga lume Cuvinte nu găsesc?

Să-Ţi spun că Tu-mi eşti totul Eşti dorul meu întreg!... De unde-aşa cuvinte, Să pot ca să culeg?

Cum nimenea n'a auzit... Ce mări adânci de fericiri, Şi ce potop de străluciri, Ce zile fără noapte...

Dar mai frumos, Mai strălucit, Cu mult, ca multe stele, Tu eşti, iubitul meu, Iubit! Eşti într'a cerului comori, Mai drag de mii şi mii de ori, Şi mai ales ca ele!...

M ? . . .

Când vorba Ta duioasă, Cu calde mlădieri îmi picură în suflet, -Senine primăveri,

Când mâna Ta uşoară Ca spuma unui nor îmi mângâie durerea Atâta de uşor,

27

De unde să iau vorba Pe care-o caut atât, Să-ţi spun măcar odată Cum Te iubesc, şi cât?

NÂDEJDE

tla line, uMeii

•e

. viat* 'ntinauă ii aştept,

iau In piept

•e dulce, iile mii.

Râmâne-aprinsă 'n mine, Nădejdea c'ai să vii.

Şi 'n clipa 'ceia dulce, La sânu-Ţi adorat, Eu voi uita c'atâta, De mult Te-am aşteptat.

Când Ţi-oi gusta iubirea, In cerul Tău, curând, Iml v'a părea Isuse, Că n'am mai plâns nicicând.

ÎNTREBARE...

Oum aş putea sA ţi spun Isus,

I * .1 . AU'^ln, I i ,

Imi loalri'a ochilor lumine, in (ilAni atAlA de amar?

Oe eântec aş cânta Isuse,-Mi in el tot dorul meu să-Ţi spui, OAnd într'o lume atât de mare Aşa un cântec încă nu-i?

Ce flacără să pun în vorbe Când graiul mi-i atât de şters, Şi cum să ţes cu duioşie Veşmântul slabului meu vers?

Dar ştiu, o ştiu Isuse dulce, Că Tu doar poţi să mă'nţelegi, Că-a-mele mii de lacrimi calde, In mână ai să le culegi.

In ele s'oglindeşte toată, Durerea stinsului meu cânt Căci lacrimile-o spun mai bine Decât ori care alt cuvânt...

GRĂBEŞTE-TE

Nul nimeni lângă mine, şi chem şi astăzi iară, Din nou cu-atâta sete, cu«atâta dor nespus, Cu inima întreagă, cu-a ochilor lumine, — O, vino lângă mine, doritul meu Isus.

28

Din crini ca neaua albă, Ţi-am aşternut o cale, Prinos iubirei care, curată Ţi-am adus, Dar cine mă 'nţelege, din lumea asta mare? — Nu-i nimeni lângă mine o vino Tu Isus...

I-atâta de 'ntuneric, şi-a ochilor lumine, Pe gene de mătase, atâtea boabe-anin, Cu dalba floare-a mâini, le şterge Tu Isuse, — O, nimeni nu-i cu mine, grăbeşte-Te şi vin'...

ŢARA MEA

O, Ţara mea, O, Ţara mea, Grădina florilor de nea Când va fi oare clipa când Te voi vedea?

Aş vrea spre Tine mai uşor Decât un fluture, să sbor, Că mi-e de Tine, Ţara mea, Atât de dor...!

Când, sufletul meu va fi luat,, Din lut, şi 'n slavă îmbrăcat, Pe drumul Tău călătorind La porţi să-Ţi bat?

Aştept... De-atâţia ani aştept, Şi ochii mei spre Tine 'ndrept, Şi stins îmi e de-atâta dor Suspinu 'n piept.

Când, strălucirea-Ţi de topaz, Cu bobi de lacrimi pe obraz Voi admira-o, oare când, In mut extaz ?

O, Ţara mea, O, Ţara mea, Grădina crinilor de nea, De câţi ani oare-aştept să bat La poarta T a ?

CÂT AŞ VREA...

Cât aş vrea Isuse dulce, Să Te văd şi să Te-ascult, Ca mea inimă bolnavă, Te doreşte tot mai mult!

Lasă-mă să stau cu Tine Drag Mântuitor iubit, De lumîna-Ţi dulce, ochii, Să mi-i satur de privit.

C a ş sta nopţi întregi şi zile, Săptămâni, şi ani aş sta,

Lângă Tine... şi iubirea, încă nu mi-aş sătura!

Dac'aş fi un prunc Isuse, Să mă Ţi-i la caldu-Ţi sân, Aş dori o veşnicie, Lângă Tine să rămân!

Da, mi-ar fi de-ajuns Isuse, Şi n'aş mai voi nimic, Decât să'* rămân la- sânu-Ţi, Totdeauna, Un prunc mic...

U TE-AM UITAT..

Nu Te»*m uitat, Ol veşnic Iubitule liuie, Pl urma Ţa pierdută, A m plani de Atâtea ori,

{ pl in i t 11 mu in « / i l n , rlmlloi roul,

igul dor, liuie, Inlmel flori,

Ş l ' n t t a g

ş i «i ini

ţ | ăl de via, m i teaami dulce,

,i Inllţeerl, a ş t e p l I n t t ' l l U A

i n i m i m al

BlH H l A v l I a Renlne,

Nu Te-am u'tat ci veşnic, La Tine-mi est? gândul, Şi ziua ca şi noaptea, Mtreu, necontenit, Şi azi ca şi-altă dată Cu-acsiaşi bucurie Aştept, dorit luceafăr, Măreţu-Ţi răsărit.

Cu candela aprinsă, O inlmă-fecioară, Te-aşteaptă drarţ Isuse, Pe prag de primăveri, |i i pregătit gingaşe, Cununi de dalbă flcnre,

Il-aşteaptă doar apusul, primelor dureri,

MIJLOCIRE

^•şutele, n i ă p i n

A i , u l l f l

plânsul meu Te cheamă, vorbele mă dor.

«in mi am genunchii ml l . t i i de ţărână nlma ml în clocot, i I t lmnâ Iar şl Iar, ruga rnea fierbinte, dorul mână 'n mânăr^"

NN ee pună, erllar hotar.

In glasul meu Te cheamă, Şl Jalea şi durerea, Şi plânsul şi suspinul, Din sufletul meu frânt, Priveşte o priveşte, Cum lacrime şiroaie, In bobi de rouă caldă, Se scutur pe pământ,

Ascultă-mă Părinte, Al slavilor senine, Stăpân al veşniciei, Pe veci fără hotar, Căci iată-un fiu al ţărnii Se roagă către Tine, Şi-a lumii 'ntregi durere, Prin mine plânge iar...

CÂNTAREA DRAGOSTEI

Dtemnel Unde-1 gura care, Ott*eşi voce minunată, plileea dragostei cântare, II t i nlnte doar odată?

Unde-i mâna şi condeiul, Care ar putea să scrie, Versurile minunate, Şi-aşa dulce melodie? ^

Cine poate să 'nţeleagă, Duioşia ei curată? Unde-i inima din lume, Care s'o cuprindă toată?

Cine n'a simţit în suflet, Dragostea cu-a ei văpaie, Nu 'nţelege ce-i durerea, In a inimei bătaie.

Numai cel care-a simţit-o, Cu o inimă întreagă, Dulcea dragostei cântare, Ar putea să o 'nţeleagă

O, Isus, dar cel ce poartă, In a sufletului strună, Melodia-arzătoare, Dorul cât în ea s'adună,

Şi acel în care visul Lin vibrează şi tresare, Doar acela înţelege, Dureroasa ei cântare

O, de n'ar vibra în mine, Melodia Qi curată, Dulcea dragostei cântare, N'aş fi scris-o niciodată...

C U I ?

Cui aş putea să spun, Isuse, Iubitul sufletului meu, Durerea care mă apasă, Atât de mult, şi-atât de greu.

Cine-ar putea să înţeleagă Cine-ar putea pricepe cât, Te dor a sufletului coarde, Când plânsul ţi-se 'nneacă 'n gât?

Unde-aş putea găsi alinul, Pe care-atâta îl doresc,

Când umbre negre de durere, In mine se ridic şi cresc?

Când ca o lespede de piatră, Mi-se prăvale iar şi iar, -Ceva în suflet... Şi-1 desface, t

In stropii plânsului amar.

Atuncea simt că Tu-mi eşti totul Şi dorul meu în Tine-1 stâng, De pieptul Tău îmi razim fruntea Şi plâng amar... şi plâng, şi plâng..,

PANĂ CÂND?. .

Te doresc cu-aşa ardoare. Şi mereu Te-aştet în prag, Iar Tu 'ntârzii, Tu întârzii. Până când?

Isuse drag...

Vremea iar se desfăşoară, Ca şi firul de pe ghem, Eu cu-aceiaşi însetare, Vezi Isuse...

Iar Te chem!

Şi de când aştept într'una, Vreme-atât de multă e, Vino Dragule, o vino, Dece 'ntârzii?

Pentru ce?

C a l meu suflet Te doreşte, Şi Te strigă suspinând, ' Ei suspină după Tine, Ah, Isuse...

, Până când?...

31

TK AM AŞTEPTAT. . .

ift«i

jnâ, in .

Dar o Isuse, Câte lacrimi faţa, Şl ochii mei mi i-a scăldat în plâns Şl cât suspin m'a înnecat de dorul Ce-mi arde 'n suflet ca un jar nestâns!

O, nu-I de-ajuns a.lacrimilor rouă? Nici dorul ce din sufietu-mi e smult? Şl nu-i de-ajuns a sufletului rouă, Că Tu întârzii, zi de zi mai mult?

am aştftptat, linia lanemnare, \ suflet adunat...

Te chem şi azi a nuştiu câtea oară, Isuse drag. v Cu dorul tot din piept, O, vin de grabă, curmă aşteptarea, I-atâta timp de când te tot aştept!

IUBESC.. .

)llleie« eu 'ntreagă mea fiinţă, I I IP IU ml

UM niiey.i ml gând, lulifsf! i u inima întreagă, [Iu >M!IM oere-ml ard plângând.

(Hblie OU aşa Iubire mare, Se ••'« ivea nici când sfârşit,

(odată — niciodată, In vie|a asta n'am gândit.

i hiiiiift t întreaga, n cuib de ( o r ,

Un cuib de jar, Un c^ib de lut în care arde Iubirea fără de hotar.

Iar dragostea aceasta care, In dulcile-i văpăi mă ard, In suflet o păstrez închisă, Ca darul mirului de nard.

Şi-aştept şi eu ca Magdalenă, Isuse dulce, clipa când Ţi-oi sparge vasul la picioare, Şi le-ol îmbrăţişa... plângând.

Uusel Zori de ziuă nouă, Alinul multelor dureri,

I S U S E . .

Isus... _ Grădină 'nflorită, In veşnicii de primăveri,

32

Te-aşteaptă aici în lumea asta, Un suflet, Slab, Sărac, Umil, Te-aşteaptă şi mereu Te cheamă, Cu dulce rugă de copil...

I-atâta de strein şi 'n lume, De 'ntreagă lume-i chinuit, Ar vrea să fie lângă Tine, Pe veci de veci, nedespărţit...

Isuse, Şi Te chiamă iară, Şi iar doreşte ca să vii, Să-1 înfăşori cu duioşie, In alb veşmânt de bucurii.

O, vino Tu Isuse, vino Desfă-i cătuşele de fier, Şi fă din el să înflorească, O albă floare, Pentru cer...

CÂNTAREA NUMELUI TĂU

Ce drag şi scump îmi eşti Isuse, Şi cât de dulce nume ai, E ca mireasma cea plăcută, Mireasma florilor din Rai.

La şoapta lui se şterge totul, Durere, lacrimi şi suspin, Şi 'n orice timp dinosu-Ţi Nume Isus, mi-e singurul alin !

L'aş spune ziua, seara, noaptea, Şi când din somn m'aş deştepta, j,Isus" e şoapta cea mai dulce, Ce-o poate spune gura mea.

Ce scump Ţi-e numele Isuse!... Spun stele şi zorii spun,

Şi norii dantelaţi cu vată, Pe cer, în scame când se-adun,

Spun florile cu-a lor miresme, Şi vântul când adie lin, Şi fiecare fir de iarbă, Iţi spune numele Divin.

Am ascultat atâtea muzici» Cântări atâte-am auzit, Dar melodia unui Nume, Mai dulce 'n lume n'am găsit.

„Isus" Şi totul îmi surâde Şi-mi saltă sufletul voios, Căci nu-i pe lumea asta 'ntreagă, Nimic scump, Şi mai frumos.

ASEMĂNARE

Cu ce-aş putea să Te aseamăn, Iubit, şi drag, şi scump Isus, Când frumuseţi ca ale Tale, In lume nicăirea nu-s?...

Cu ce s'aseamăn frumuseţea, Pe care Iu Isuse-o ai,

Când nu-i asemenea, nimica, Nici pe pământ, şi nici în Rai?

Cu ce s'aseamăn strălucirea, Ce 'n faţa Ta senină-adui, Ca aşa strălucitor şi mândru, Nici soarelev nici cerul nu-i ?

1 = 1 . H â t P . Der ştiu atât, atâta numai, Iubiţi Şl drag, şl scump Isiis, Ol frumuseţi ca ale Tale, In lume şt în ceruri nu-e.

i i 'M Ay PUTEA ?

fltM If şulet el II eiuh ee simt lauee, t i n i ff*iui Iatâta de sărac ? l a i (-«hi mea l (>>•• «lat»! . RT » A p o a t ă , 1 - •nul meu IR etere il I îmbrac p

« M M I pMtee l j i""» vienu Isuse, *. ' in M I A mi 0 teacă şl e rea,

I I M I I i i i f l t i M mi uacat e ca o iască, Ş l maţi a i t a luată viaţa mea?

I I , vini* Tu, eobotrâ'Te Isuse, i Mt*#alMi tilAnd al cerului senin, In via)e met, uscată şl sleită, hi lufleiu mi de desnădejde plin...

I I U H M I vin' in noaptea vieţii mele A.ungi norul ce-o umbreşte iar,

II i n|n "l'n, o rază de lumină, 01 lumineze sufletu-mi amar.

Şl fl al-Te Iubesc aşa cum niciodată, N'am mal Iubit Isus, pe nimenea, 81-Ţl dau viaţa, viaţa mea întreagă, Ca tu Isus, să faci ce vrei cu ea.

Şl-atuncea am să pot să-Ţi spun Isuse, Ce simt, ce vreau, şi ce-aş dori să fac, Cu glasul meu cânta-Ţi-voi veşnic slava, Cu versul meu în dor o să Te 'mbrac...

DEMULT,

iimill, de când a răsărit P i . . i u i vieţii mole

M abia m'au amăgit înşelătoare alele...

Ml ae păreau ol au lumini, (iu dulce har de soare, Dar ele ml purtau mereu Pe c i l înşelătoare...

Cu-atâta sete le-am urmat, Cu-aşa speranţă 'n bine, Dar eu crezând în raza lor, Mă înşelam pe mine.

M'au amăgit deatâtea ori, Cu visul lor himeric, Căci ele se stingeau In drum:, Lăsându-mă 'ntuneric.

34

Dar într'o zi a răsărit, 0 Stea cu-aşa lumine Şi 'n chipul ei, eu Te-am văzut, Isuse scump, pe Tine.

Erai atât de strălucit, Cum nici nu pot socoate, Isus, şi strălucirea Ta, Le-a 'ntunecat pe toate...

Am stat şi Te-am privit apoi, Cu 'n dor atât de mare,

Că 'n Tine am aflat un har Ce n'are asemănare.

Şi-am părăsit lumina lor, Şi căile lor moarte, Lăsând astfel lumina T$, Toţi paşii msi să-i poarte.

De-atunci huse, Te-am urmat, Cu zâmbetul pe buză, Că Tu mi-ai fost şi-mi eşti mereu. Duioasă călăuză ...

NUMAI T U . . . O Isus, Isuse dulce, Dragul sufletului meu, Cu ce sete arzătoare, Te-am dorit mereu, mereu 1

Aşa blândă şi tăcută, E Jubirea care-o ai, Aşa sfântă şi duioasă, Este pacea ce mi-o da'.

O, dac'aş găsi cuvântul Ca să-Ţi spun ce drag îmi eşti, De-aş putea cânta Iubirea-Ţi Plină cu minuni cereşti.

Şi dac' aş putea din suflet Să-mi fac amforă de nea

Mi-aş umplea-o cu mireasma Cea mai scumpă ce-aş avea.

Ţe-ar învălui mirosul Dulce, sfânt, îmbătător Şi-ai vedea că am în suflet Numai dragoste şi dor.

O, Iubirea Ta Isuse, De-aş putea s'o cânt şi eu Nu cu coarda unei harfe, Ci cu-a sufletului mşu.

Aş cânta-o cu-aşa sete, Cum vreodată nu mai fu, Căci în viaţa mea Isuse, Tu eşti totul... Numai Tu ...

MERGEA ISUS., Mergea Isus din Nazaret, Pe drumul care duce, La Golgota, Târând cu greu, O grea şi mare Cruce.

Pe faţa Lui în picuri grei, Şi roşii" de rubine Se scurge sângele Lui sfânt, Cu lacrimile line.

In Jurul Lui atâţia sunt ŞI mulţi s'adună iară, Cu inimi pline de venin, Cu suflete de fiară.

Ei sunt acei pe care E l , I-a săturat cu pâine, Iar astăzi ca răsplată, toţi, L'alungă ca pe-un câine.

35

Sunt mulţi pe care I-a iertat, De vina grea şi-amară, Iar astăzi ca răsplatâ-I spun Cuvinte de ocară.

Aceasta este oastea Lui, Şi-aceasta 'mpărăţia? O, nimeni nu 1-a înţeles, Pe Regele Messla.

Când s'a născut ca prunc micuţ, Toţi L'au primit cu ură, Şi 'n ura lor ca leagăn doar, O iesle îi dădură.

Iar astăzi când pe umeri grea, Povara lumii duce, In ura lor i-au pregătit, Ca pat de moarte-o cruce,

Dar nu-i nimic c'ai lumii fii, L'au dat ca să-L omoare, £ ă c i El v'a răsări din morţi, Mai falnic ca un soare.

Şi va veni din nou... Cu El întreagă 'mpărăţia 1 — Şi-o fi o turmă, iar Păstor, E l ,

Regele Messia...

...drag Issuse, luceafăr printre Mi 'ndrept spre Tine dorul, Şi gândurile mele, Să-Ţi spun măcar odată, Ce drag şi cât de mult, îmi eşti de scump şi dulce, Când glasul Ţi-L ascult. Ţi-e glasu-atât de dulce, Ca murmurul de ape Şi-i plin de gingăşie, Cât nici nu-1 poate 'ncape. E plin de-atâta vraje, Şi-atâta duioşie, Că 'n versurile mele, Eu nici nu-1 pot descrie. E ca un dulce murmur, De ape de isvoare, Ca şoapta ce-o şopteşte Un flutur către-o floare. Iar glasul Tău Issuse, In suflet eu îl simt, Ca sunetul ce-1 scoate, Un clopot de argint, Şi-atunci mi-se deschide, Ca albul ghiocel, Şi-i plin de nostalgia,

ISSUSE.. . stele, Tot dorului din el.

Dar, o Issuse dulce, Cum aş putea mai mult, Să-Ţi spun tot dorul care, Din sufletu mi e smult? Şi-am scris în cartea asta, Tot ce-am simţit în mine, Şi dragostea şi jalea, Adâncă pentru^Tine... Am pus durerea toată In versurile mele, Şi-atât de multe plângeri S'au împletit cu ele!... Şi-acum cu ochii 'n lacrimi, Şi cu suspinu 'n piept, Cu inima întreagă, Issuse, — eu aştept Ca să primeşti iubirea, Ce 'n dorul meu o ţes Să ştiu măcar atâta Că tu m'ai înţeles. Acesta este. dorul Din sufletul meu smult, Primeşte-L Tu Issuse, Că n'am ce-Ţi da mai mult.

— SFÂRŞIT —

C U P R I N S U L ;

Lacrimile Magdalenei . . . . . . 5 Dor . . . . Jertfă pentru Tine 5 Adorare . . . Din sufletul meu 6 Mărturisire . . Isus, Isus . . . . . . . . . 6 îmi eşti drag . . Când soarele . 7 Mi-e inima . . Ascultă-mă Isuse . . . . . . . . 7 Cântec pentru Tine Prin fui tună 8 Când . . . . Când Isuse . . ' ••- * 8 Peste munţi . . Iubirea mea 9 Splendoarea Ta . Cântarea cântărilor 9 Cum ? . . . . De-ai veni 11 Nădejde . . . Darul lacrimilor 12 întrebare . . . Ajută 13 Grăbeşte-Te . Isuse 13 Ţara mea . . . Luceafărul 14 Cât aş vrea !. . Un călător 14 Nu Te-am uitat . Te-am întâlnit 15 Mijlocire . . . Atunci 16 Cântarea dragostei Pe urma Ta 17 Cui ?• . . . . Aseară .17 Până când? . . Aşteptare 18 Te-am aşteptat . Eri 1 8 Iubesc . . . . Te iubesc . . 18 Isuse . . . . Te-am întrezărit 19 Cântarea numelui Tău Cântec trist . 19 Asemănare . . . Ia-mă 19 Demult M'ai privit 20 Cum aş putea? . . Singurătate 20 Numai Tu . . . . Din când în când 21 Mergea Isus . . , . Renunţare 21 Issuse

2 24 25 25 26 26 27 27 27 23 28 29 29 29 30 30 31 31 31 32 32 33 33 34 34 35