Scoala Postliceala Sanitara Carol Davila Ramnicu Valcea

Referat la Farmacognozie Speciala

Lacramioara

LacramioaraLacramioara, cunoscuta si sub denumirea de Margaritar sau Dumbravioara si avand denumirea stiintifica Convallaria majalis, este singura specie de planta care apartine genulu Convallaria, familia Ruscaceae.

Descriere

Lacramioara este o planta erbacee, perena care se extinde pe suprafete mari prin tulpini subterane, numite rizomi. Noile tulpini ale plantelor se formeaza la capatul stolonilor, vara. Planta infrunzeste primavara, din radacinile ramase in pamant pe timpul iernii, care continua sa se extinda.

Tulpina plantei are o inaltime de aproximativ 15-30 cm si este incadrata de una sau doua frunze mari, eliptice, de aproximativ 10-25cm. tulpina cu flori are in general doua frunze si inflorescenta in forma de ciorchine formata din 5-15 flori la capatul tulpinei.

Florile sunt albe, au forma de clopotei, masoara 5-10 mm in diametru si au un parfum imbietor. Planta infloreste de la inceputul primaverii pana la inceputul verii.

Fructul de lacramioara este de culoare rosu aprins si masoara 5-7 mm in diametru. Acesta contine cateva seminte de culoare albicioasa sau maronie. Cand se usuca capata o culoare translucida si sunt rotunde, avand dimensiunea de 1-3 mm.

Lacramioara nu se poate inmulti prin polen, iar coloniile formate dintr-o singura tulpina nu produc seminte.

Raspandire

Lacramioara poate fi intalnita in paduri de foioase, tufisuri, lunci, regiuni deluroase si de campie din Europa, nordul Asiei si America de Nord. Planta prefera umbra partiala sau totala. Plantate sub copaci sau arbusti pot forma un covor. Sunt de efect in zone umbrite, unde putine alte plante cresc. Are nevoie de umiditate permanenta pentru ca frunzele sa nu se ingalbeneasca. Prefera solurile acide sau neutre.

Substante active

Principalele substante active din lacramioara sunt:

glicozide toxice cu actiune cardiotonica;

saponozide

acizi diversi

esente parfumate

carbonat de calciu

mici cantitati de ulei volatil prezente in flori.

Recoltare

n scopuri terapeutice se recolteaz florile nainte i n timpul deschiderii complete (lunile aprilie-mai), precum i frunzele fr peiol, adunate nainte de formarea fructelor (lunile mai-iunie). Dac se culeg mai trziu i schimb uor culoarea n timpul uscrii. Recoltarea se face pe timp uscat, dup ce s-a ridicat roua. Uscarea lent la soare sau la umbr mrete riscul de nglbenire a frunzelor. Florile se usuc la umbr, n camere bine aerisite. Pentru a obine 1 kg produs uscat necesit 8 kg flori sau 6 kg frunze proaspete.Utilizarea in gradina

Lacramioara este o planta de gradina cultivata pentru frumusetea florile si parfumul acestora. Unii botanisti o considera o planta invadatoare deoarece se extinde cu repeziciune si nu poate fi controlata.

Lacramioara este folosita ca hrana pentru larvele unor fluturi si molii.

Legenda si traditie

In unele legende crestine se spune ca Lacramioara provine din lacrimile Evei, dupa ce a fost alungata impreuna cu Adam din Rai. In acelasi timp, alte legende spun ca lacrimile fecioarei Maria s-au transformat in Lacramioare cand a plans la crucea lui Iisus.

Planta are mai multe denumiri populare precum: cercelus, clopotele, clopotei, coada cocosului, curpina de padure, dumbravioara, floarea turcului, flori domnesti, geogite, iarba lui Sfantu Gheorghe, iarba margaritarului, lacramita, lilion bun, margarit, margaritare, margea, paharute, suflete, umbravioara.

Denumirea stiintifica majalis sau maialis inseamna apartinand lunii Mai. In limbajul florilor, lacramioara inseamna intoarcerea fericirii.Toxicitate

Toate partile plantei: florile, fructele, semintele, tulpinele, radacinile si frunzele sunt otravitoare. In planta au fost descoperite aproximativ 38 de substante toxice. Dupa ce se intra in contact cu planta este important sa te speli foarte bine pe maini.

Utilizarea in medicina

Lacramioara este folosita pentru proprietatile sale medicinale. Aceasta este folosita pentru imbunatatirea memoriei, tratarea afectiunilor cardiace, a migrenelor de natura nervoasa, a nevralgiilor si a ametelilor. Planta are totodata si efecte diuretice.

Pe baza unor ndelungate experimentri s-a stabilit c frunzele de lcrmioare au efecte directe n bolile de inim, respectiv infarct miocardic, decompensare, insuficien cardiac de natur sclerotic, scleroz coronarian, ateroscleroz, aritmie (regleaz ritmul cardiac fr a ridica valoarea tensiunii arteriale), bradicardie, palpitaii, angin pectoral i hipertrofia inimii.Fr rezerve, este recomandat n cazul leziunilor cardiace cauzate de eforturile sportive excesive (box, fotbal, haltere).Prin tratamente supravegheate de medic d bune rezultate n afeciunile sistemului nervos la persoane cu ameeli, nevralgii, migrene de natur nervoas, dureri de cap, nevroze cardiace, epilepsie i apoplexie.La nivelul aparatului respirator intervine n dureri de piept, grip i pneumonie. Rezultate bune s-au constatat i n tratamentul reumatismului i al gutei, precum i la persoane cu boala Basedow (gu).

Forme de utilizaren tratamentele naturiste se folosesc:

- infuzie dintr-o linguri frunze uscate la 250 ml ap clocotit; dup infuzare n vas acoperit timp de 10-15 minute, se ndulcete dup gust i se ia cte o lingur de 3-4 ori pe zi, atunci cnd apar crize dureroase de inim sau palpitaii cardiace;

- tinctur din o parte flori i 3 pri alcool, care se las la macerat, cu agitare zilnic timp de 14 zile, dup care se strecoar i se consum cte 10 picturi de 3 ori pe zi, n caz de migrene nervoase, nevralgii i ameeli;

- tinctur din 100 g mas proaspt de frunze i flori care se stoarce, iar peste suc se adaug 18 ml alcool 900 i 15 g glicerin i se completeaz cu ap pn la 100 ml; dup 2-3 zile de macerare se iau cte 30-40 de picturi de 2-3 ori pe zi n cazul crizelor cardiace acute;

- oet de lcrmioare obinut prin macerarea florilor proaspete n oet de vin timp de 8-10 zile; se strecoar n sticle brune i se miroase n caz de nevralgii i dureri de cap;

- pulbere din flori i frunze uscate i mcinate fin din care se ia cte un vrf de cuit n puin ap, la crize cardiace, ameeli aprute dup suflarea nasului, la scurgerile cronice de ochi i urechi, n nevralgii i cefalee;

- amestec de flori proaspete (2 g) cu miere de albine avnd efecte purgative sau contra palpitaiilor.La supradozare, preparatele din lcrmioare devin toxice, scad tensiunea arterial, mresc ritmul cardiac, provoac tulburri cardiace i respiratorii, poliurie, ameeli, sufocare, greuri, crampe, dureri abdominale, spasme, ajungnd pn la stop cardiac. De asemenea, fructele roii sunt foarte toxice i se exclud de la consum.