Nr, 15.

ABO NAM ENTUL:

Pe un an . . .2 4 Cor. Pe o jum. de an 12 „ Pe trei luni. . . 6 „

Pentru România şl străinătate:

Pe un an . . . 40 lei. Pe o jum de au 20 „

Braşov, Sâmbătă în 19 Ianuarie (1 Februarie) |913.

m -M K.uurtfcYSEG

■' F e b r u á r HÓ 2 .

AnulfLXXVI.

JR E D A O Ţ I AA d m i n i s t r a ţ i a

Tlrgul Inului Nr. 90.

INSBRATELE ee primesc ia adminis­traţie. Preţul după tarif

şi Învoială.

TELEFON Nr. 226. Z IA R PO LIT IC NATIONAL. Manuscrisele nu se ta- nepoaaaă.

La guvern ca şi in opoziţie - tot aceiaşi sunt.

y

Nici un proiect de lege din câte s'au elaborat de la 1867 până azi, n ’a preocupat atât de mnlt popoarele Ungariei ca actualul proiect asupra sufragiului universal. Aceasta dovedeşte, că cetăţenii medievalului nostru stat, au înce­put să cunoască rostul celui mai cardinal drept cetăţenesc.

Noi Românii încă în prima noastră conferenţâ naţională din Sibiiu reclamam reforma electorală şi de atunci neîncetat am stăruit pentru ea.

Urechile guvernanţilor noştri însă rămas-an totdeauna surde. Dar nu numai a tâ tl Cu ajutorul baionetelor gendarmereşti, prin pre­siune şi un întreg sistem de co- rnpţiune, chiar şi de tot îngusta lege electorală din 1874 sirim tat’o-au atât de mult, încât poporul nostru de peste trei milioane suflete azi n’are în parlamentul ţării decât cinci deputaţi.

Căutaţi popoarele neslave din absolutistica Rusie, căutaţi pe a- cele din Turcia, căutaţi naţiunea polonă de sub stăpânirea austriacă şi germană şi în fine număraţi deputaţii francezi din Alsaţia şi Lorena aleşi pentru Reichstagul imperiului german şi vă veţi con­vinge, că toate aceste popoare deşi cucerite şi prin ur nare su- pnse unui sever regim de legi îşi au, în raport cu numărul poporului nostru, de cinci ori şi încă şi mai mulţi deputaţi decât noi şi cele­lalte popoare nemaghiare, afară de favorizaţii Saşi.

In toate statele vedem deci; că guvernele s’au nizuit a lărgi, prin un obştesc drept de vot, calea cetăţenilor spre a îndruma mersul afacerilor statului şi legislaţiunea după interesele reale generale. Numai statul nostru trebue să se deosebească şi In privinţa aceasta de celelalte state ale Europei.

Căci pe când toată lumea este de acord a constata şi a recu­noaşte, că actualul proiect al lui Lu­kács, nu corâspunde nici chiar intereselor specifice ale rasei ma­ghiare astfel, că fostul prezident

al camerei Nâvay, ministrul de justiţie Székely şi alţi politiciani marcanţi şi-au părăsit posturile, şi au ieşit din partidul guvernamen­tal, pe atunci numeroşii oratori ai meetingurilor de protestare î l prezintă în tr'o lumină favorabilă intereselor noastre politice. Ba ne mai acuză, că ne-am fi pus în termini buni cu actualul guvern şi Vam sprijin i pe ascuns,

Intre alţii în felul acesta a vorbit deputatul Turzii, iusthistul Vertân, în adunarea de protestare ţinută Dumineca trecută în Aiud.

Nu ştim, dacă deputatul V er­tân şi-a făcut enunciaţiile în cali­tate de esmis din partea partidu­lui justhist, ori simţ tu-s’a încălzit de razele specificului cult patriotic al breslelor de meşteşugari din Aiud, cari pentru propagarea bu­nei înţelegeri între fii acestei pa­tr ii află de cel mai potrivit mo• ment de a serba în 9 Ianuarie a fiecărui an, p r in discursuri şi de- damaţiuni puţin măgulitoare la adresa noastră, aniversarea neferi­citului eveniment din 1849, (in- cendiarea Aiud ului), este însă fapt, câ făcând o aspră critică proiectu­lui lui Lukács, scăderea cea mai mare şi mai revoltătoare o află în neconştienţioasa lui alcătuire, favo­rizând intrarea reprezentanţilor poporului nostru în număr mai mare (? I Red.) în parlamentul ţă r ii.

Fără a mai releva motivarea, că Românii sunt un pericol pen­tru maghiarimea Ardealului, că pământul nobililor şi al clasei mij­locii maghiare, ajunge în mâna băncilor româneşti, chiar şi numai pentru salvarea Ardealului de pe­ricolul valach, care va creşte încă prin mărirea teritorului României susţine d-1 deputat, că adunarea trebue să respingă proiectul şi să ceară delâturarea cabinetului L u ­kács

Mai ra ilt de cât ori-ce, aceasta „argumentare“ a stors manifesta­rea complacerii şi a aplauzelor pu­blicului unguresc din Aiud.

Aprecierile ce s*au făcut pro­iectului electoral in numeroasele adunări de protestare sunt aproape aceleaşi.

Dia ele se desprinde adevărul, ce nu<i permis să-l perdem din ve­

dere. întâi, că o parte a corifeilor politici maghiari doreşte reforma electorală pe o bază mai largă, dar numai pentru fii lui Arpad . A douaoară: Ahtiaţii după putere, intoleranţii independendişti numai în baza unei astfel de reform e e~ lectorale mai cred să ajungă cândva la cârma statului. De aceea ei corn- bat îoaite de toate proiectul lui Lukács fiind-că cu ori-ce preţ tind la delâturarea actualului cabinet şi la revenirea lor la putere.

A treia oară: Ca să ne poată ţinea pe noi şi pe socialişti departe de afacerile statului şi clica oligar­hică guvernamentală să*şi asigure dominaţiunea, fie la cârma ţârii partidul transacţionist, fie cel inde- pendist: toţi prefer a restringe chiar şi pentru rasa lor dreptul de alegere, căci ei şi aşa uzează pe toate căile de binefacerile statului — numai nouă să nu ne dea nimic.

Subliniem deci adevărul scos din lupta ce se dă în toată ţara pe tema sufragiului universal, că şi actualii guvernanţi cât şi sgo- motoasa opoziţie coaliată sunt contră acordării unui sufragiu universal şi secret, fiind că sunt implacabili duşmani a i naţionalităţilor şi ai socialiştilor.

Dar uoi cu toţii trebue să luptăm şi cu toate mijloacele să dăm asalt asupra păgânei lor ce­tăţi .

î A.

Stăpânirea lai Lakács-Tisza. Unpolitician dia partidul muncii pu­blică in „N. F r. Presse* urmă­toarea profeţiră cu privire la pla­nurile guvernului şi rămânerea la cârmă a iui Lukâcs-Tiâza:

Atacurile îndreptate îo timpul din urmă contra guvernului lui Lukács — zice politicianul — din pricina legilor de contribuţie şi a proiectului electoral, n ’au ajuns la acel punct, ca prin ele să se fi zguduit poziţia guvernului Lukács. Guvernul şi partidul muncii e decis a trece prin cameră, îndată ce va fi posibil, reforma electorali şi re­vizia regulamentului camerei. Nu­mai după rezoivirea aceastor două problem e se poate naşte o nouă situaţie.

Dim iterea guvernului nu este acum în proiect şi din m otiv, că

in sesiunea de prim ăvară a delega­ţi a ni] or, guvernul acesta trebue să presteze o muncă grea. In locul prim e vorba de aprobarea spese- lor militare extraordinare, cari fac deja până acum o sumă conside­rabilă şi în săptămânile ce ur­mează se vor spori. Vor veni la ordinea zilei şi nonele vapoare Dreadnougth şi acoperirea plusului de spese a trupelor sporite pela frontierele Bosniei şi Dalmaţiei.

Numai dupa-ce se vor rezolvi toate aceste, va veni la rând ches­tiunea restituirii raportului normal între guvern şi opoziţie. Dacă a- tunci Lukács s’aç retrage, ar veni în locul lai uu cabinet în frunte cu Khuen, sau cu Láng Lajos.

Biserică naţională slovacă. Intre Slovacii luterani din Ungaria nordică s-a pornit o mişcare pentru crearea bi­sericii luterane slovace autonome. Câteva protopopiate slovace vor să iasă din biserica evangelică şi să se constitue în un nou superintendenţiat slovac. Slovacii se provoacă în privinţa aceasta la biserica ortodoxă, care e constituită pe baze naţionale : română şi sârbă. In chestiunea aceasta Slovacii au ţinut o adunare în Jolna, unde au făcut un proiect de o nouă organizaţie sinodală, fixând în deosebi punctele cari se re­fer la drepturile şi folosinţa limbei slovace în biserică.

Şovinismul perciunat e înfuriat de aceasta mişcare naţionalistă, noi, — ne bucurăm !

Candidat republican. Devenind va­cant mandatul de deputat în cercul lieni (Illyofalva) din Săcuime, partidul republican din Ungaria îşi pune şi el un candidat, care este Dr. Szacsvay, advocat în Oşorheiu-Chezdi. Se spune, că în comitatul Treiscaune sunt mulţi republicani între Săcui. Pentru reuşita lui Szacsvay, cu program republican, se fac în Treiscaune estinse agitaţii.

C o n s fă tu ir i. Din Viena se depe- şează, că ministrul nostru de externe, contele Berchtold a avut alaltăeri cu ambasadorii Ru­siei şi Turciei, la Viena consfătuiri lnngi.

Consfătuirile sunt în legătură ou nonlle încnrcăli din Balcani.

Diferendul româno-bulgar. Agen­ţia Reuter este informată că la întru­nirea de Mercuri între ministrul Ro•

mâniei Mişu şi delegetul Danew a’» redactat un protocol exprimând păre­rile ambelor guverne, cari vor continua de-acum înainte negocierile între Sofia şi Bucureşti pe basa acelui protqcol.

Şeful cadeţiior Miljukow despre situaţia din Balcani. Şeful partidului cadeţiior din Duma rusească, Milju­kow, reîntors din călătoria sa de stu­dii din Balcani, a acordat unui ziarist vienez un interview, în care constată că nu a observat nici o pornire răz­boinică în Serbia împotriva Amtro- Un­gariei, din potrivă există dorinţa de a trăi paşnic cu monarhia vecină. Cu pri­vire ia Albania iarăş se observă o îm­bunătăţire a situaţiei. Cu privire la războiul balcanic Miljukow crede câ re­luarea lui e inevitabilă.

In ceeace priveşte atitudinea Ru­siei, constată, că Rusia menţine princi­piile exprimate în nota de desinteresare, al cărui autor este d. Poincaré şi la care Rusia a colaborat. Rusia rămâne credincioasă acelei note, dacă şi celelalte puteri păstrează o atitudine identică. Ştirile despre înarmările Rusiei sunt exagerate.

Cu privire la diferendul bul- garo-român, d. M iljukow spune câ crede într’o soluţiune pacinică, date fiind interesele comune ale ambe­lor ţări veciáe. D. M iljukow ex ­primă speranţa, câ diferendul va fi aplanat în chip satisfăcător prin concesiuni raţionale mutuale.

Albania. Ministrul *rus de externe Sasonov a făcut următoarele delaraţii unui corespodent al ziarului »Birsevija Vjedomosti«:

Dacă în Balcani se va începe din nou războiul, marile puteri îşi vor con­tinua consfătuirile pe calea ambasado­rilor lor din Londra.

De prezent chestiunea albaneză e foarte greu de rezolvit. Diplomaţia rusească face tot posibilul, ca să satis­facă pretenţiilor Muntenegrului şi Gre­ciei, dar ce să facem, când locuitorii din Scutari şi lanina sunt aproape nu­mai Albanezi.

Problema principală a Rusiei este, să fie ocrotitoarea intereselor slave, Roma şi Viena, în ce priveşte chestiunea al­baneză, au o convenţie separată şi ele procedează în conţelegere.

0 nonă istorie a literatarei române pentn publicai angnresc-

De Z. Pâclişanu.

— Fine. —•

Bă trecem la Dosofteiu. Tatăl a- cestuia n-a fost Barilă Leontar cum zice d-sa. Barilă a fost moşul său, iar Leontar tatăl său ( (iorga cit. p. 178). D-sa confundă greşit pe Dosofteiu, că­lugăr la Pobrata, iar mai târziu egu­men la Neamţul şi duhovnicul lui Var- laam cu Dosofteiu mitropolitul. Acestea erau două persoane, iar nu una. (Ibi­déin p. 179). Ne spune apoi d. Barbul, câ Dosofteiu a murit în 1711 deşi dl Silviu Dragomir a dovedit cu un an înainte de apariţia articolului d sale, că acesta s-a stins în 13 Decemvrie 1694 (Convorbiri literare din 1911 p. 1181 squ). Despre Psaltirea în versuri a lui Dosofteiu zice, că e făcută »telje­sen« sub influinţa polonilor Kohanows- ki şi Lubelczyk şi astfel a folosit ver­suri, cu totul străine de firea limbei române. Cam Îndrăzneţi In versificaţia lui Dosofteiu se observă, în mare parte, o pronunţată influinţă a poeziei populare române. »Dosofteiu avu îndrăsneala — zice dl lorga — să caute poezia... acolo, unde floarea ei se înalţă de veacuri, bucurând un şir de oameni după altul, imbalzamând vieaţa grea a bietului om dela ţară... Astfel Psaltirea lui în versuri se desface în două părţi: una, în care scriitorul nu vrea să se coboare, ci îşi

înşiră solemn silabele după datina ce­lor învăţaţi şi alta, partea cea mai în­tinsă, In care el uită mândria volume­lor răsfoite şi se lasă purtat de ritmul uşor, săltăreţ, vioiu al cântecului popu­lar. De multe-ori el a nimerit tonul aşa de bine, încât de aci înainte băie­ţii, ce străbat stradele încremenite de ger purtând steaua soliei vesele a naş- terei lui Hristos, au făcut să sboare în recele aier de noapte cântări din psalmi, pe cari nu le ştiau, săracii, din ce sfântă gură de om învăţat şi de cu­cernic mitropolit au isvorit într’un ceas fericit“ (Ibidem p. 186).

Cum are cineva îndrăsneala să spună, că acest Dosofteiu, care scriea la începutul jumătăţii a doua a vea­cului XVlI-lea versuri ca acestea :

Aduceţi colaci grămadă In cinstita lai ogradă Şi vă închinaţi tot omul In curtea ce şade Domnul

sauMinunată-i unda mării Ci-i mai mare Craiul ţării,Că pe toţi Craiul potoale Ca spuma mării cea moale

sau

Nourii ţi-ai pusu-ţi scară Când vrei să cobori în ţară Caii îţi sunt iuţi ca v&ntul De merg unde ţi-i cuvântul Şi ea gândul merg de tare

îngerii tăi cei călareŞi pedestrimea ca foculMerge strălucind cu totul

cum are, zic, cineva o îndrăzneală să spună, că acest Dosofteiu s’a abătut dela spiritul limbei române?!

In n-rul 4 al revistei >A Cél“ , d-1 Barbul trece la »istoriografia română«. Şi aci ne dă cinci pagini de considera­ţii generale absolut false. Trecând peste ridicola afirmaţie, că n-a fost în evul mediu în întreagă Europa o clasă in­telectuală atât de străină de tot ce e naţional, ca boierii din Muntenia şi Moldova, cari în prostia lor« (balga együgyüségükben) Ie era ruşine de nu­mele român şi astfel de câte ori pu­teau, îl negau — bieţii boieri, cari îşi apărau »sărăcia şi nevoile şi neamul« ce au ajuns! — ne oprim la alta tot atât de »originală«. Anume, d-sa ne spune trebue s o recunoaştem — cu un anumit grad de »avânt“ , despre grozava ură, care o aveau cărturarii români, mai ales clericii, faţă de litera­tura profană, pe care o ardeau ca să nu infecteze sufletul credincioşilor. Aceasta a fost cauza de nu s-a putut dezvolta la noi o literatură istorică până târziu după ce reformaţiunea s-a indurat a ne deştepta »din somnul cel de moarte«. Original dar rău! Rău, pentrucă d l Barbul nu ştie aproape nimic din desvoltarea istoriografiei ro­mâne. Dacă ar şti, ar spune cetitorilor săi, că întunecaţii aceia de călugări şi

şi mai întunecaţii arhierei ne-au păs­trat cele mai vechi ştiri interne despre trecutul principatelor române, că Ana­lele Futnene şi cele dela Bistriţa au fost scrise de călugări şi că tot călu­gări au fost şi Macarie, Eftimie şi Isaia, câlugări-vlâdici. — cari ne-au lăsat cele mai vechi cronici scrise pe pământ ro­mânesc !

Paginele următoare ne dau obici­nuita înşirare, un fel de pomelnic, după manualul de Adamescu. care e pentru d. Barbul »cel mai mare istoric literar modern« — înainte cu două pagini cel mai mare era Hajdău »Petriceico« — şi din care cunoaşte numai ediţia din 1896, a diferitelor cronici scrise înainte de Ureche Terminând cu acestea se ocupă de Grigorie Ureche, pe care 1 numeşte, cu o consecvenţă într’adevăr revoltă­toare, pretutindeni Qheorghe. ^Despre Ureche scrie 38 de rânduri, iar în notă dă — fiindcă se află şi la d. Adamescu — informaţia azi superfluă, despre vechea discuţie cu privire la auto­rul cronicei, pe care unii (Hajdău, A. Densuşianu s. a ) îl credeau a fi Nestor Ureche, credinţă de altcum pă­răsită de toată lumea — chiar şi de d. Barbul. Călugărul Mihail Moxa e mai norocos. Despre el scrie 36 de rânduri. Şi mai norocos e Miron Costin, iar Dimitrie Cantemir e de-a dreptul fericit!

Informaţiile privitoare la croni­carii români sunt date cu aceeaşi lipsă de cunoştinţă şi de pătrundere, care caracterizează întreagă seria aceasta

de articole naive şi pseudoştiinţifice. Ca cetitorii să se convingă înc’odată despre feliul de-a scrie al acestui domn, mă voi ocupa numai de cuprinsul arti­colului din nrul 9—1912 al revistei „A C6U, în care vorbeşte despre cei trei mari scriitori ardeleni: Samuii Micu, Gheorghe Şincai şi Petru Maior, cari sunt, relativ, cei mai binecunoscuţi.

După ce dă o biografie săracă a lui Samuii Micu, care n’a fost prefect de studii în Pazmaneul din Viena, cum zice dsa, ci în institutul s. Barbara şi şi n’a ajuns revisorla tipografia univer­sităţii din Buda în 1804 ci în 1808 (Iorga, Ist. lit. române în veacul XVIII. Bucureşti 1901, II p 173 s u dr. Ioan Raţiu, Dascălii noştri Blaj 1908 p. 21) şi a murit în 13 Maiu 1806 (dsa dă numai anul) d Barbui trece la activi­tatea harnicului călugăr. Activitatea a- ceasta epocală o prezintă în modul cel mai slab posibil. Despre vestita în toată lumea teologică carte a lui Klein „ Di- sertatio canonica de mairimonio etc.« ne spune, că e inedită, deşi a apărut la Viena în tipografia lui Kurzbeck în 1781. Inedite sunt pentru d-sa şi »Pro- povedaniile li îngropăciunea oamenilor morţiu, care a apărut în Blaj la 1784, iar în anii trecuţi a fost publicată în a doua ediţie.

Despre Şincai ne spune, că s’a năs­cut în comitatul Marosszek, care nu exida la 1753, pe c?nd, dacă ar fi cetit nota dela pag. 2 a discursului de recepţiune al lui A. Papiu Uarian, pe care îl citează

*Ô A Z K t A T R A N S I L V A N I E I .% » » 2 Nr.

Din camera României.Bucureşti, 17 Ian. n. 1913.

Tratativele bulgaro-române au ajuns, precum era de prevăzut, şi în discuţia camerei şi au produs, de sine înţeles, o viuă agitaţiune în opinia publică a României. Ne- fiind însă terminate tratativele cu Bulgaria, guvernul român, cu toată dorinţa de-a linişti spiritele agitate, n-a putut da un răspuns amănun­ţit şi satisfăcător, ci s-a mulţâmit a face constatarea, că Bulgaria tratează serios şi că există convin­gerea, că pretenţiile României vor fi satisfăcute. Majoritatea camerei, ţinând cont de situaţia dificilă a guvernului, a luat la cunoştinţă răspunsul primministrului Maiorescu. M inoritatea liberală s-a abţinut dela vot.

la tă în resumat decursul adu­nării de M iercuri:

Interpelarea d lui Ioan Grădişteanu.

D-l lonn Grădişteanu adresează d-lui preşedinte al consiliului următoa­rea interpelare:

Interpelez pe d-l preşedinte al Consiliului şi ministru de externe şi-l rog să-mi răspundă:

Dacă crede d-sa, că lungirea tra­tativelor cu Bulgaria datorită trăgăni- rei voite a acesteia, mai este compati­bilă cu interesele şi demnitatea Româ­niei ?

Dacă îşi închipuieşte, că aceste tratative mai pot ajunge la un rezul­tat mulţumitor, când Bulgaria, prin propunerile ei nu numai neînsemnate dar chiar baţjocuritoare a apărat lim­pede, că n-are serios gând să satisfacă dreptele noastre cereri;

Dacă nu crede deci, că a venit în stârşit timpul ca încetând aceste negocieri odioase să impue printr’un act de energie voinţa României, după cum o povăţuesc nu numai interesele dar şi demnitatea, mai ales în urma mesagiului tronului în care se zioea: »glasul României va fi ascultate.

Dacă nu crede guvernul, care s-a bucurat de sprijinul unanim şi al parla­mentului şi al opiniei publice, că Sn ca­zul în care ar simţi că îi lipseşte fie tăria, fie bărbăţia cuvenită, ar fi o da­torie de patriotism de a se retrage pen­tru a-i lăsa altui guvern sarcina de a duce la izbândă cererile României, cari nu pot rămânea neîmplinite în Între­gimea lor, căci slăbiciunea unui guvern nu poate fi, şi nu trebue să fie şi slă­biciunea ţării!

D l N. lo r o a se asociază la in­terpelarea d lui Grădişteanu.

D-l Titu Maiorescu, preşedintele consiliului, spune:

E incontestabil, că după regula­mentul Camerei, guvernul e dator să răspundă la interpelări. Declar deci, că guvernul va răspunde la această inter­pelare. Negreşit însă, că dacă va fi vor­ba de chestii pendinte în relaţiunile

ca »isvor« (forrâsmu), ar şti, că anul naşterei marelui scriitor nu e sigur. Tot din cartea aceasta ar şti (p. 14). că Şincai a întrat în ordul Sf. Vasiie Marele nu în 1774 — cum zice d-sa — ci în 1773 şi că a fost închis înainte de 11 Septemvrie 1794. In 11 Septemvrie s’a ţinut investigaţia; Şincai era însă închis mai demult Despre vieaţa lui Şincai dela 1803 înainte zice, că abia ştim ceva, ceea ce dovedeşte — cum am mai zis — că nu şi-a cetit cu atenţie »isvorul«. Dacă l’ar fi cetit (pag. 21), ar şti mai multe. Ar şti d. p. că Şincai s’a reîntors din Buda în Ardeal nu în 1813 ci în 1812 (Ibidem 25—26), că vestitele călindare din 1808 şi 1809, în cari a început a-şi publica Cronica, nu erau „ardelene“ ci apăreau la Buda (o. cit. p. 23), şi că Cronica n’a fost tipărită întreagă la 1843 ci la 1853. Capitolul despre »Petru Maior« încă e plin de greşeli. Astfel dintre scrierile sale filo­logice cunoaşte numai tractatul despre ortografia română, apărut în Buda la 1819, pe când dacă ar fi răsfoit » Lexi­conul de Buda*, pe care-1 aminteşte, ar afla acolo »Dialogul pentru începutul limbei române între nepot şi unchiu«, iar dacă ar fi răsfoit şi »Istoria pentru începutul Românilor în Dacia« ediţia din 1883 a societăţii »Petru Maior«, de care face amintire in nota dela p. 477,

noastre externe, şi a căror publicare nu ar fi în interesul ţărei, le voi trece sub t&cere.

D-l Ionel Grădişteanu, îşi des- voaltă apoi interpelarea. Dsa reaminteşte cuvintele din Mesagiul regal, în care se spune, că interesele României vor fi apărate, iar glasul ei va fi ascultat.

In urmă s-au început tratativele în Londra, unde România a fost repre­zentată prin d-nul Mişu, cel mai bun cunoscător ai chestiunilor orientale. Pe urmă a plecat la Londra şi d-nui Take Ionescu. Treceau zilele şi spre mira­rea tuturor, nu ne venea nici un re­zultat.

In sfârşit, după câteva zile, s-a aflat, că d-nul Danefif nu avea nici măcar o împuternicire oficială de a trata cu România. După alte vre-o 10 zile, s-a aflat, că tratările s au întrerupt pentru a reîncepe apoi. Se zicea, că de data asta tratările vor da un rezultat. După îutoarcerea d-lui Take Ionescu în ţară s-a aflat că tratativele n-au avut alt rezultat decât recunoaşterea princi­piului, că România are drept la o rec­tificare de graniţă. Dar acum 4 zile ziarul oficios »Mir«, declară, că tratati­vele sunt încă la începutul lor! Vecinii noştrii trăgănesc lucrurile, cu speranţa că va veni o situaţiune mai favorabilă a lor faţă de noi.

Contrapropunerile Bulgariei sunt neserioase. Nu ştim ce a cerut guver­nul român, s-a zis, că e vorba de un minimum cu putinţă, probabil de linia Turtucaia Balcic, un teritoriu cam de 6000 km. pătraţi, cu oraşele Turtucaia, Silistra, Cavarna şi Balcic. Dar ce ne oferă Bulgaria ? Un teritoriu cam de 250—300 km. pătraţi. Aceasta nu e o bază serioasă de discuţiune.

S-a mai zis — despre acest lucru nu sunt sigur, — că Bulgaria a mai făcut oarecari concesiuni, mai acordând 2 sau 3 sate. Nu e un mod serios de a proceda.

Noi ne-am redus dela început ce­rerile la minimul putincios, pe când Bulgarii au înţeles de a trata ca în- tr-un bazar oriental.

Ceea ce nu s-a făcut până acuma, trebue făcut neapărat acuma, aceasta o cere opinia publică. Bulgaria să se pronunţe categoric asupra cererilor noastre. Aceasta o cere demnitatea ţă- rei şi a regelui i.

Când s-a spus In Mesagiu că gla­sul României va fi ascultat, cftad s-au votat credite militare, nu mai putem să ne facem de râsul Europei. Opinia publică cere, ca chestia să fie rezolvată grabnic. Naţiunea e pregătită şi din punctul de vedere moral şi din cel ma­terial, să dea tot concursul său guver­nului şi e gata pentru orice împreju­rare (Aplauze).

întreb dacă guvernul e dispus să răspundă la aşteptările opiniei publice. Dacă nu, e o datorie de patriotism pen­tru el, de a face loe altora, cari vor şti să impună voinţa României.

Nu se poate, ca cererile României să nu fie împlinite. Aceasta o cer dem­nitatea ţărei şi conştiinţa naţiunei.

D l N. Iorga vrea să vorbească.D-l C. Iarca spune, că regulamen­

tul cere, ca după un interpelator să vorbească ministrul.

Se dă totuşi cuvântul d-lui Iorga.D-l N. Iorga spune, căis-a crezut

dator să dea concursul său guvernului

ar fi aflat acolo ia pp.. 293 şi urm » Disertaţiune pentru începutul (imbei ro­mâneşti* şi la pp. 313 şi urm. »Diser­taţiune pentru literatura cea \ veche a Românilor«. Titlul»Contemplatio recen* sionis in Valachicam anticriticam Litte- rariis Ephemeridibus Viennensibus« e un non sens şi dovedeşte, că d-l Bar- bul nu ştie latineşte. Titlul corect e : »Contemplaţiei recensionis in Valachicam anticriticam Litterariis Ephemeridibus Viennensibus anno 1816 divulgatáe«.

Am ajuns, cu ajutorul Iui Dumne­zeu, la sfârşitul 'acestei compromiţă­toare încercări a d-lui Barbul şi tot­odată la sfârşitul recenziei, care mi a răpit o zi întreagă de studiu. Cetitorii, cari au urmat cu atenţiune espunerJe mele, vor fi, cred, convinşi de pregăti­rea ştiinţifică a acestui domn, care azi- mâne va fi'trimis poategpe banii sta­tului" să facă »studii« la Bucureşti, care azi-mâne va’fi poate însărcinat cil scrierea monografiei privitoare la Români, pen­tru »nemzetiségi könyvtár«’ul guver­nului şi care — n-am grăi într’un ceas rău — va ajunge poate cu timpul chiar şi la o catedră universitară de limba română. Ce nu se poate face şi la ce nu se poate ajunge în fericita noastră patrie?! " .... 'h.--

spre a nu complica o situaţie şi aşa destul de grea. Tot aşa d-sa a dat con­curs guvernului liberal dela 1907 spre a potoli spiritele. De aceea n-au ţinut nici discursuri, nici nu a scris nimic în foaia sa.

In calitatea mea de istoric, zice oratorul, nu pot judeca lucruri pe cari ne le cunosc. Nu pot critica pe miniştri pe cari nu i pot înlocui cu succes Sunt convins, că tot cum vreau eu mărirea ţărei, aţa o vrea şi guvernul (aplauze) şi va lupta pentru aceasta. Guvernul va trebui însă să-şi controleze presa destrăbălată, care va trebui să aibă o atitudine mai demnă.

Dacă va fi războiu, să-l facem, dar nu să alarmăm lumea şi să lovim bo­găţia ţărei cu articole necugetate. Gu­vernul să-şi aleagă un ziar oficios, care să inspire încredere opiniei publice.

Răspunsul d-lui Maiorescu.

D-l Maiorescu spune, că cu ultima parte a interpelărei d-lui Grădişteanu se uneşte: în adevăr, dacă guvernul nu s’ar simţi des­toinic sa ducă la bun sfârşit cu demnitate, chestiunile în discuţie, de sigur, că nu ar mai sta un mi­nut ia locul său. D-l Grădişteanu prin întrebarea sa, a vrut să slă­bească autoritatea guvernului. E bine aceasta?

Dar interpelarea in ce constă? Sunt întrebat dacă cred, că pre­lungirea tratativelor este compati­bilă cu demnitatea României. Ne­greşit, că dacă ar fi vorba de-o tărăgănire voita, aşa ar fi. Dar nu acesta e cazul.

Protestez împotriva acuzărei, că Bulgarii tratează ca „în tr ’ nn bazar orienta! “ şi mal ca seamă împotriva aserţionei, că România s?a făcut de râs în faţa străina ţâţei. S’a făcut aşa de puţin de râs încât cuvântul Regelui, cumcâ glasul României va fi ascultat, va deveni o realitate (A p !.).

D-l Danew a fost pe aci, prin Bucureşti, dar n’avea o misiune oficială. D-sa a avut pur şi sim­plu convorbiri cu oamenii noştri de s at. Tratativele au început la Londra. România a susţinut, că elé trebue să se, sfârşească înainte ca Bulgaria să termine tratativele cu Turcia. Acest punct de vedere a fost admis de guvernul bulgar. Tratativele continuă şi guvernul aşteaptă ziua fericită, când ?a pu­tea spune totul.

Până atunci însă, nu pot să spun mai mult. (Ap l.).

D-l Const. Bacalbaşa spune, că atitudinea presei conservatoare, criti­cată de d-l Iorga, a fost demnă şi pa­triotică. D-l Iorga însă a publicat o broşură, în care Bulgarii au găsit un argument în contra cererilor României.

Discuţia se închide.D-l Nestor Cinen depune o mo­

ţiune de încredere în guvern, care se votează cu unanimitate de 110 bile albe. (Aplauze).

D-l Em. Costinescu spune: Noi, opoziţia liberală, am ascultat desbate- rile, cari s’au urmat, dar n’am crezut de cuviinţă să intervenim, în situaţia în care se află actualmente ţara.

Dar la vot n’am luat parte. Acest vot era o socoteală între majoritate şi guvern, şi noi nu avem ce căuta în această socoteală. (Aplauze pe băncile minorităţei liberale).

I>4 Virgil Árion adresează dl ui preşedinte al consiliului şi ministru de externe o întrebare în care afirmă:

Având în vedere că deciaraţlunile d-lui prim-ministru sunt absolut insu­ficiente şi că d-sa n’a dat parlamentu­lui nici o lămurire, atât cu privire la rectificarea graniţei dobrogene, cât şi cu privire la soarta Românilor din Ma­cedonia, !1 întreabă dacă nu crede, că a sosit momentul de a comunica par­lamentului, fie In şedinţă secretă, fie în şedinţă publică, — care e stadiul tratativelor, în ce priveşte cele două chestiuni?

D-l Preşedinte al consiliului răspund?, că azi nu poate da alte informaţiuni, dar că îndată ce va primi un răspuns din partea Bul­gáriái, va comunica atât Camerei cât şi Senatului, fie în şedinţă pu-

j blică, fie în şedinţă secretă, toate j dezbaterile urmate.

I ) - l V irg il Á rion afirmă din nou, că nu se pot amâna continuu explica- ţiunile pe cari ţara le cere mai ales

când sunt îu cauză necesităţi de vieaţă ale ţărei. Ţara vrea să ştie ce se face şi care va fi soartea ei. Atmosfera de azi Inăbuşeşte ţara — (apl.), situaţia de azi nu mai poate dăinui.

Oratorul îşi rezervă dreptul de a interveni din nou, în timpul cel mal scurt, pe cale’ de interpelare.

După aceste şedinţa se ridică.

Presa bulgară se războieşte cu cea sârbească. Cu toată alianţa de arme gazetarii sârbi şi bulgari sunt duşmani ia cuţite şi nu trece zi, în care presa lor să nu înre gisireze atacuri vehemente reciproce pe tema pradei de războiu. Bul­garii sufer de grandomanie, iar Sârbii nu vreau să rămână mai pe jos. Cercurile competente sâr­beşti şi bulgare în zadar fac toate încercările vă îmbunătăţească relaţUle dintre aceste două state, căci pornirea aceasta duşmănoasă se pare că nu va înceta, lotuşi pentru ca relaţiile să nu se agra­veze şi mai mult. guvernul sârb a interzis acum intrarea ziarelor bulgare în Serbia.

Situaţia în Turcia.Lupte fratricide.

Noul guvern al Turciei pare a întâmpina numeroase greutăţi cu deosebire îu sînul unei părţi a armatei, care nu simpatizează cu regimul Turcilor tineri. Dacă e să dăm crezământ ştirilor înregis­trate de ziarele franceze şi engleze, în sânul armatei dela Ceatalgea domneşte o mare nemulţumire, care se manifestă prin încăerări sângeroase între soldaţii turci.

Lonflr?, 30 Ian. Ziarul »Daily Cronicie« primeşte din Constantinopol ştirea, că se arată presemnele unor eve­nimente sângeroase în capitala Turciei. Zilnic sosesc răniţi în Constantinopol dela Ceatalgea, unde ofiţerii şi soldaţii sunt încăeraţi în luptă Lupta fratricidă pare inevitabilă şi se svoneşte, că o parte a armatei dela Ceatalgea stă gata să plece spre Constantinopol pen­tru a răzbuna moartea ministrului de războiu Nazim-paşa. In astfel de împre­jurări continuarea războiului pare es- chisă şi aceasta cu atât mai mult cu cât terenul şi căile de comunicaţie sunt desfundate din cauza ploilor neconte­nite.

Nota delegaţilor bulgari a fost re­misă eri delegatului Turciei Resid-paşa. O copie a acestei note a fost înma- nuată şl ministrului Grey împreună cu o scrisoare, în care se adresează rege­lui şi guvernului Angliei mulţumiri pen­tru ospitalitatea acordată. Misiunea sârbă va pleca mâne sau polmâne din Londra.

in jurul proiectuluielectoral.

Atât opoziţia, cât şi socialiştii lu­crează neîncetat contra proiectului elec­toral, oţelindu-şi forţele pentru lupta, ce urmează:

Comlslunea pentru dreptul electoral.

Opoziţia coaliată a ales trei comi- siuni pentru studiarea proiectului elec­toral al lui Lukács din toate punctele de vedere şi pentru organizarea luptei.

Prima comisiune a ţinut eri o şe­dinţă şi după discuţii mai lungi a ho­tărât să supună proiectul la o critică severă, răspunzând la următoarele în­trebări :

Ce estindere de drept se cuprinde în proiect şi câtă reducere de drept?

Care ar fi, după comitate, efectul proiectului din punctul de vedere al maghiarimii ?

Din punctul de vedere al ramilor de ocupaţiune, ee efect social ar avea proieetui asupra muncitorilor industri­ali şi agricoli?

Ce efect ar avea proiectul asupra alegătorilor din punctul de vedere ai aiârnârii sau neatârnării de guvern?

Să aşteaptă cu interes elaboratul comisiei.

Candidaţii de advocat.

La reuniunea regnicolară a candi­daţilor de advocat a sosit o propunere subscrisă de 26 de candidaţi, în care cer convocarea unei adunări generale extraordinare, ca să se decidă alătura­rea candidaţilor de advocat la grevă. Probabil că adunarea va primi propu­nerea.

Pentru copii.

In vederea grevei să iau măsuri, ca pe durata grevei copii muncitorilor să nu fie lipsiţi de nutriment. Profeso­rul Somogyi, redactorul foii radicale de instrucţie, a convocat la o întrunire pe »soţii de principiu profesori şi învăţă­tori« adresânduli-se cu următorul apel:

»In timpul maréi greve să nu e- xiste băiat de proletar, care să flămân­zească, să nu fie nici unul, care să-şi întindă de giaba mâna pentru un codru de pâne şi a cărui lacrime să descu­rajeze pe muncitorul grevist«.

La propunerea lui Somogyi, întru­nirea va lua măsuri, ca băieţii munci­torilor sermani să fie alimentaţi în co­mun în localuri anumite şi mulţi să fie transportaţi pe sate, unde susţinerea e mai uşoară. Totodată să va face propa­gandă pentru a câştiga simpatia şi aju­torul familiilor burgheze pentru lupta muncitorilor.

Paris, 30 lan. » Matin« primeşte informaţia, că dela venirea la putere a noului guvern om fost ucişi în lagă­rul dela Ceatalgea 42 ofiţeri şi 170 soldaţi.

Nota Turciei.Fostul ministru de externe a fă­

cut următoarea declaraţie :»Nota guvernului este corectă dia

punctul de vedere al regimului actual. Guvernele însă se pot schimba, dar situaţia rămâne aceiaşi. Sunt convins, că noul cabinet va trebui să urmeze pelitica noastră,«

0 întimpinare.In nrul 8 al ziarului nostru am

dat loc unei corespondenţe din Caran­sebeş, în care ni s’a zugrăvit un tablou cât se poate de sinistru asupra situaţiunei învăţământului românesc din nume­roase comune ale fostei graniţe; In legătură cu acesta s’a scris şi despre încercarea cea mai nouă a primarului Bordán de-a cheltui sume din banii o- raşului pentru sprijinirea institu- ţiunilor de maghiarizare şi s*a dat espresiuno indignării, că primarul Bor­dán este sprijinit în aceste nieuinţe de maghiarizare şi de d-I adv. Dr. Lăbonţiu.

Primim acum dela d-l adv. Dr. Lăbonţiu o întimpinare mai lungă în eare respinge cu indignare acuzele ce îi s’au adus, anume că ţinuta d-sale ar fi enigmatică, că ar susţinea legă­turi de intimitate cu primarul Bordán din consideraţii de interes personal etc. etc. Iar cu privire la decursul şe­dinţei consiliului eomunal din 30 De­cemvrie a. e. ne face următoarea de­claraţie :

«Ca să fiu fidel ordinei, pro prime am luat cuvântul în chestia înfiinţării unei biblioteci orăşeneşti şi la aceasta desbatere am pretins, că cu considerare Ia majoritatea populaţiunii, care este cea română şl înfiinţânda bibliotecă să aibă cărţi româneşti în proporţie cu populaţiunea, dară ca să nu fim espuşi la discreţiunea senatului magistratuai în alegerea cărţilor. Ca aceea bibliotecă să conţină atari cărţi, cari poate mai mult ar putea strica din punct de vedere naţional, am făcut propunerea, ca să se esmită o comisiune de specia­litate propunând pentru apărarea inte­reselor româneşti pe venerabilul preşe­dinte al Comunităţii de avere. - pa dl Patrichie Drăgălina ca director în pen­siune al institutului pedagogic şi om de specialitate, ca dânsul să compună lista acelor cărţi româneşti, cari au a să procura pe seama bibliotecii orăşe­neşti ; propunerea mea s’a primit şi primarul oraşului a promis, că 60% din cărţi vor fi româneşti.

Tot asemenea am luat cuvântul şi la propunerea magistratului referi­tor la ajutorarea liceului liber şi a gimuazului de muncitori şi am salutat pe primar pentru intenţiile lui cultu­rale, dar am făcut totodată şi acel a- mandament la propunerea senatului orăşenesc, ca la gimnaziul de muncitori să se propună şi româneşte şi toto- < dată luând în vedere, că în cazul a- eela, dacă proiectul de lege a premie­rului Lukács referitor la votul univer­sal ar ajunge lege, conform căruia, celor cari ştiu ceti şi scrie li-se asi-

; gură drepturi mai largi faţă de anal-

Grflnwald A lbert Fabrică de mobileBRAŞOV, Strada Porţi 33.

Asortiment enorm de mobile de prânzător, dormi­

tor, salon şi odăi de domni. Comande după desin.

Preţuri eftine. (aB21) Serviciu punctual-

G A Z E T A T H A N S I L V A N i E I . Paginii 3»r. 1&—1Ö18.

. iubeţi, au făcut ca la gimnaziul de muncitori să se înfiinţeze şi o secţie

i separată pentru analfabeţi, ca să-i în* veţe scrisul şi cetitul în româneşte, şi în modul acesta azi mâne cât mai mulţi români; să; poată câştiga drept de vot.

Acest amendament al meu l’a primit şi primarul în numele senatului orăşenesc, dar s’a esprimat, că instru- area analfabeţilor numai aşa s’ar putea efeptui, dacă inteligenţa română s’ar angaja la aceasta, Ia ce i-am promis că în cercul meu de cunoştinţă voi nisui ca cât mai mulţi să se angajeze la instruarea analfabeţilor.

Acesta e adevărul curat şi pentru cele espuse de mine mă provoc la toţi aceia, cari au luat parte la aceea şe­dinţă a representanţei orăşeneşti...

Cu altă ocaziune, când s’a înfiin­ţat şcoala comercială orăşenească eu am fost aeela, carele am făcut propu- nerea In representanţă, ca în cadrul studiilor "ce se vor propune să se în­fiinţeze şi o catedră pentru corespon­denţa română ori eventual al altui studiu, de a se propune şi româneşte. Deci cu toate ocaziunile conştiu de datorinţa mea de român am apărat interesele naţionale.

/ Cu conştiinţa mea de român a- devărat sunt pe deplin liniştit şi îm­păcat şi înaintea publicului cetitor fac aceea declaraţie solemnă, că în toate propunerile mele am fost condus numai de iubirea faţă de neamul din care fac parte şi am avut intenţiunile oeie mai bune>.M

Luăm act de declaraţiunea d-lui adv. Dr. G. Lăbonţiu. Nu putem su­prima însă impresia, ce-am câştigat-o din reeentele corespondenţe, publicate în ziarul nostru, şi chiar şi din părţile întâmpinării d-lui Dr. Lăbonţiu, pe cari Ie am eliminat din cauza ascuţişului personal prea vehement, — că lucrurile din Caransebeş nu merg aşa cum ar trebui şi că între fruntaşii noştri ro­mâni caransebeşeni esistă mari şi re­gretabile disenziuni şi duşmănii, cari se resfrâng în mod păgubitor asupra românismului din fosta graniţă. însuşi faptul, că din banii publici ai oraşului Caransebeş, aproape curat românesc, se ajutorează un liceu liber, care până acum cei puţin a servit esclusiv sco­puri de maghiarizare, trebue să pună pe gânduri pe fiecare Komán de bine, chiar şi în cazul când cu consentimen- tul primarului Bordán reprezentanţa oraşului a primit un amandament, ca pentru analfabeţii românii să se înfiin­ţeze un curs deosebit şi să se ţină pre­legeri şi în limba română.

Intr’un oraş românesc cu atâtea aşezăminte şi instituţii româneşti, drep­tului limbei româneşti trebue să i-se dea o importanţă cu mult mai mare, chiar şi dacă aceasta n-ar fi pe placul pri­marului Bordán. Până când să rămânem tot codaşi ?!

Noi am fi de altfel cei mai ferieiţi dacă de-acum înainte am putea înre­gistra ştiri mai îmbucurătoare din re­duta lui Doda.

Pentru fondul ziariştilor.In urma agîiaţiunei desfăşu­

rat© de ziarul nostru pentru aug­mentarea fondului z'ariştitor ro­mâni sunfctrn în plăcuta poziţie de a aduce la cunoştinţa publicu­lui noştri?, că în decursul lunilor Decemvrie şi Ianuarie a intrat la administraţia ziarului nostru din contribuiri la diferite prilejuri (cu­nunii, înmormântări, etc.), din con- tribuirile făcute de cătrâ abonaţii noştri ea prilejul reînoirei abona­mentului şi ca răscumpărări a fe­licitărilor de anul nou sama fru­moasă de 854 cor. 60 bani şi a- Dume: 100 coroane dela d-1 loan Vâ- tăşan preot şi dir. şcolar î. p.; 152 cor. 70 b. ca răscumpări a felicitărilor de anul nou şi 601 cor. 90 bani ca contribuiri la re- înoirea abonamentului şi cu alte prilejuri.

Sumele de mai sus s’au tran­spus în săptămâna aceasta de că- tră administraţia ziarului nostru

prin cec poştal băncii „A rd e ­leana" din Orăştie.

Adresăm din acest prilej din nou muîţumitel© noastre tuturor mariniiiîoşilor contribuenţi.

Ş T I R I .— 17 Ianuarie 1913

Pentru apărarea patriei. Ni se scrie din Bucureşti: Comercianţii de- tailiştl din Capitală au hotărât deschi­derea unei subscripţii printre comer­cianţi, industriaşi şi producători din Capitală şi din ţară, pentru cum­părarea unui submarin, care să poarte numele »Mercur«. In acest scop a fost constituit alaltaeri comitetul de iniţia­tivă, format din mai mulţi d ni co­rner sânţi. Comitetul se va întruni Dumi­necă. spre a emite listele de sub­scripţie.

Botezai principelui Mlrcea al Ro­mâniei Împăratul Wilhelm al Germa­niei va trimite, spre a fi reprezentat la botezul Principelui Mircea al României — care va avea loc poimâne, Dumine­că — pe fiul său Principele Oscar, în­soţit de aghiotanţii: generalul von Plessen, colonelul von Friedeburg, con­tele Soden şi aghiotantul său personal, locotenentul von Bock und Polach.

Tot pentru a participa la acest botez, a sosit eri în Bucureşti A. S. R. Principesa de Wied, nepoata M. S. Reginei Elisabeta.

Academia români prepară aparţia unei pubticaţiuni oficiale, menite să ne facă cunoscuţi Sn streinătate. Este o publicaţie interesantă -?i necesară mai ales ţărei "româneşti, caro până azi era foarte prost cunoscută in streină­tate. Noua publicaţie va împlini una din lacunele cele mai regretabile atât din punctul de vedere intelectual cât mai ales din cel naţional.

Concert în Alba-Iulia. in 19 a 1. c (ziua de bobotează) corul mănăstirii rom. gr. cat. din Alba-Iulia, sub condu­cerea înv. Mihail Hurducaciu a dat un concert împreunat cu pro iuc dune tea trală. Este de prisos să amintim greutăţile, cari trebue învinse atunci când vrem să aranjăm cu poporul lucruri aşa fru­moase, cum înv. Hurducaciu, cu zelul priceperea şi abnegaţiunea sa a dovedit nu numai în acest an dar şi în trecut. Aceste stăruinţe lăudabile fîe-i spre mângâiere, iar diletanţilor ca: Raveca Şeuşan, Ana Batenzan/Candin Roş loan Groză, loan Bateozan, Aurel Dregici, baveta Muntean, Ghinţu Roşea, loan Horvat, precum şi coriştii să fie mân­dri, că ascultând da învăţătorul lor, au putut arăta lumii că şi ei sunt) în stare de-a produce lucruri bune. — N. N.

Cu această ocaziune au binevoit a suprasolvi şi a şi răscumpăra bilete următorii domni: Virgil Vlad apotecar, Dr. A. Fodor medic câte 5 cor., Dr. N. Roşea senator orăşănesc, Dr. loan Pop adv. Dr. I. Marciac adv. Anghei Roşea architect, N. Pleşa câte 4 cor, Ionel Pop 3 cor., Dr. F. Bontescu, I. Caco vean comptabil, Andreas Zachel, losif Rusu, Romul Muntean, Sabin Solomon, Avram Oarga. loan Socaciu, I. Micu protopop, P, Cadar, Emodi Iânos, N. Nemeş şi Abs. Bistriţan câte 2 cor., loan Gerasim, G. Domşa, N. Drimbărean, Aurel Putici, N Hoffman, Alex. Roşea, V. Stoica câte 1 cor., Petru Roşea, losif Groză, Petru Graur câte 80 fii, cărora şi pe aceasta cale li-se aduce mulţâmite. Venitul acestei petreceri a fost in total 582 cor., din care subtră- gându-se spesele, a rămas un venit curat de 302 cor., din care apoi 25 coroane syau dat pentru fondul ziariş­tilor rom.

Alba Iulia la 27 Ianuarie 1913. In numele comitetului: Miha'l Hurducaciu înv. şi dirigent.

Mănăstirile româneşti dela Montele Atos. Superiorul mănăstirilor româneşti dela muntele Atos se află de câteva zile în Bucureşti. Acest membru al cle­rului român a comunicat I. P. S Mi­tropolit primat, că autorităţile greceşti au luat la Atos unele măsuri, ce încalcă drepturile statului român. I. P. S. Mi­tropolit Primat a făcut o intervenţie pe lângă d-1 ministru al Cultelor, cerând ca guvernul să trateze cu statele bal­canice şi asupra respectărei drepturilor bisericilor româneşti dela muntele Atos.

Demonstraţiile sufragetelor ia Lon­dra. Din Londra se anunţă că alaltaseară a apărut în fa* a Parlamentului o depută­ţie de vre-o 2') de sufragete, cerând să vorbească cu ministrul Lloyd George

Acesta refuzând să le primească, depu­tăţia nu a vrut să se retragă şi a avut un conflict cu poliţia. Mai multe in­stigatoare au fost arestate, printre cari Mrs Drummond. In Whitehall, un, cartier vecin cu Parlamentul englez, multe ferestre au fost sparte şi multe arestări au fost operate. Se crede că vor izbucni atle excese

Situaţia armatei sârbe, in consiliul de miniştri sârb de alaltaeri noapte ministrul de finanţe, vorbind despre eventualitatea continuărei războiului, a făcut o expunere asupra stărei precare, în care se află finanţele Serbiei, Minis­trul de războia a declarat în consiliu, că armata sârbă e bântuită de tifos. Ministrul de interne s’a pronunţat contra continuărei războiului, atrăgând atenţia guvernului asupra nemulţumirei poporului. Primul ministru Pasici a declarat că Serbia nu e în măsură de a sprijini cu armele pretenţ unile Bul­gariei asupra Adrianopoluluî. Totuşi, in caz de nevoie şi dacă starea sani­tară a armatei sârbe se va ameliora. Serbia va face tot posibilul pentru a sprijini pe bulgari.

Monitorul oficial sârbesc publică un ukaz, înaintând la alegere vre-o 700 ofiţeri, cari s’au distins în războiu şi un alt ukaz reintegrând Inactivitate mai mulţi ofiţeri de rezervă, printre cari colonelul Damian Popovici, care în 1906 a fost pus la retragere ca conju­rat principal împreună cu alţi patru conjuraţi.

In cercurile guvernamentale se afirmă că reintegrarea col. Popovici va rămâne in vigoare numai !n timpul duratei războiului.

Concurs da aviaţia în Rusia. —Arhimilionarul Lazarew din Moscova a oferit un premiu de 100.000 ruble acelui aviator, care în ziua când se va serba jubileul de 300 ani al familiei imperiale Romanow, va sbura într’o zi dela Petersburg la Moscova şi înapoi. Distanţa aceasta este de 2300 *klm. Concurenţii aşadară trebue să bată un nou record mondial, Îmbunătăţind cu 289 klm, recordul de distanţă de azi; 1011 klm.

Un cadou regal respins- Se anunţă din Paris, că regele Alfonzo al Spaniei, care participase la o reprezentaţie a operei »Sonata Krehtzer«, a oferit un splendit buchet de trandafiri primado­nei acelei societăţi. Adjutantul însă, care era însărcinat cu predarea acestui ca­dou, s’a întors cu buchetul, avizând pe rege că primadona' îi mulţumeşte de atenţia dată, dar nu primeşte buchetul. Interes ndu se de cauza acestui refuz, s’a aflat, că artista, pe care o onorase regele cu cadoul său, era Paz Ferrer, fiica vestitului agitator, împuşcat în Barcelona.

Averea Împăratului ViUielm »Mo­dem Society« din Londra publică o sta­tistică, — afirmative, pe baza unor date demne de crezământ — in cave arată averea privată si isvoarele de venit ale împăratului Vilhelm al Germaniei. Nu­mita foaie spune despre împăratul Vil­helm, că are o avere fabuloasă, care — fiind împăratul un om cât se poate de norocos Sn întreprinderi şi foarte eco­nom — sporeşte colosal din an în an. împăratul Vilhelm II moştenise dela tatăl său 4 milioane de mărci, iar acum averea-i privată se urcă la 180 milioane. Pentru persoana sa, împăratul chel tu ~ eşte foarte puţin.

Gel mai mare otel din lume, »MacAlpin« s’a deschis zilele trecute în New- York. Acest otel, de 26 etaje, are 1600 de odăi, cari încap 2500 de oaspeţi In sala de mâncare, aşezată în subsol, încap comod 1000 persoane, iar în sala de concerte 1200. S’a îngrijit însă di­recţiunea otelului şi de unele inova- ţiuni, pe cari alte oţele nu le au. Aşa de exemplu, întregul etaj ai 6 lea este re ­zervat numai pentru femei şi numai femei sunt aplicate în serviciul celor din acest etaj; etajul al 22-lea însă este rezervat numai pentru bărbaţi şi numai din bărbaţi e compus şi personalul de serviciu. Primacţionarul acestei mari înteprinderi este bogătanul Charles Taft, un frate al preşedintelui.

Ştiri mărunte Din Viena se anunţă: Ministrul de război va face în curând încercări cu nouile tunuri, ale căror obuze au greutatea de 1000 chilograme. Calibrul acestor tunuri e de 42 cm. şi aruncă la distanţa de peste 14 chilo- metri

— După toate probabilităţile, — scrie »L ’economista d’Italia« — produc- ţiunea mondială a aurului în anul 1912 a întrecut pe cea din anul 1911 cu peste 4 milioane Lstg, înregistrând

aproape 98 milioane Lstg. Africa australă a avut o sumă de 4 milioane Lstg. mai mare'ca în 1911 iar Africa occidentală 500.000 Lstg

— In anul 1911 s’au întrebuinţat,pn lumea întreagă, 1.091.600.000 chilograme de ceai. Cea mai mare consumaţie de ceai a fost In China şi Iaponia: 777.600.000 chilograme. In China un locuitor con­sumă anual 2265 grame de ceai.

Atragem atenţiunea cumpărători­lor de mobile asupra anunţului; Szé­kely şi Héti, fabrică de mobile.

înfiinţarea anei societăţi de consnm în Şcfieii-Braşovului. La i-niţiativa d-lui prof.-cateehet Dr. Sterie Stinghe şi a altor fruntaşi români braşoveni, s-au făcut pre­gătirile necesare pentru înfiinţarea unei tovărăşii de consum sub nu­mele »Cooperativa" în Scheii Bra­şovului. In scopul acesta s-a ela­borat un proiect de statute, care s-a distribuit în mai multe zeci de exemplare între intelectualii şi fruntaşii poporului nostru diu Şcheiu.

In chestia acestei tovărăşii se va ţinea— precum aflăm— poimâne Duminecă la orele 2 şi jum. p.m. o consfătuire în şcoala comer­cială sub presidiul d-lui profesor L Socaciu. In această consfătuire se va discuta proiectai de statute şi se va alege un consiliu de ad­ministraţie, un consiliu de revizu­ire şi o reprezentanţă, care să pregătească până la toamnă lu­crările pentru înfăptuirea acestei tovărăşii.

Dată fiind importanţa acestei cooperative, este de dorit ca la consfătuirea de Duminecă să ia parte toţi cei ce doresc binele şi promovarea intereselor noastre economice şi comerciale locale.

Societatea comercianţilor români din Braşov, a dăruit, întru amintirea reposatului şi binemeritatului său mem­bru loan Duşoiu, 20 cor. Reuniunii fe­meilor române pentru ajutorarea vădu­velor din Braşov şi Săcele. Exprim cea mai vie mulţămită societăţii sus a- mintite pentru darul acordat. Braşov , 17/30 Ian. 1913. Balaşa Blebea, presi- dentă.

Azi şi în fiecare zi concertează în cafeneaua »Drechsler — urmaş« de aici Albert Roth, solist şi primaşi şl fratele lui Wiineloa, virtuos în »tárogat« cu întreaga lor capelă de muzică.

Căile ferate din lume.«L ’archivio delle ferrovie» publică

un raport asupra des voi tării reţelelor de căi ferate din lume, dela originea lor şi până la sfârşitul anului 1910. In acest raport se face un studiu intere­sant asupra importanţei deosebite ce s’a dat de către toate Statele, acestui mijloc de comunicaţie.

Prima linie ferată pentru pasageri şi mărfuri a fost inaugurată în 1830, între Liverpool şi Manchester. In ulti­mul deceniu, dela 1900 — sfârşitul lui 1910, reţeaua avea, în Anglia, o lun­gime de 239.900 kilometri faţă de 172.800 kilometri din deceniul anterior (1890 — 1900).

Cel mai mare uumăr de linii fe rate din America a fost construit în Statele-Unite: dintre 124200 kilometri construiţi în perioada decenală (1900 — 1910), Statele Unit9 posedau ihai mult de jumătate. Acolo astăzi, se dă mai multă atenţiune îmbunătăţirii drumuri­lor de fler existente decât construirii de reţele nouă. In Canada, situaţiunea se prezintă la fel, după scopul ce se urmăreşte; reorganizarea traficului pe drumurile deja creiate. Din contră. Argentina şi Brazilia fac mari sacrificii pentru desvoltarea căilor ferate.

In Asia dela 1900 — 1910 s’au construit, în total. 41600 kilometri: în Africa, 16.800; cu participarea capita­lurilor engleze, belgiene, franceze şi germane.

La sfârşitul anului 1910 erau, în toată lumea, 1.030 014 kilometri de drum de fer; în acest total nu sunt

trecute: liniile de interes local şi tram- vaele.

Lungimea totală actuală a căilor ferate din America este de 526.382 kilometri, din cari 388.173 aparţin Sta­telor-Unite, adică cu 5.000 kilometri mai mult decât Europa întreagă Asia poseda, peste tot, la sfârşitul anului 1910, o lungime de 101,916 kilometri; Africa, 36.854 km .; Australia, 31.014 km.

In ordinea importanţei, Statele mai însemnate din lume se prezintă astfel: Statele-Unite 388.173 kilometri Germania 61.148 klm. Pusia europeană 59.119 klm. India 57.646 klm Franţa 49.385 klm. Austro-Ungaria 44.371 klm. Canada 39.792 klm. Anglia şi Irlanda 37 579 klm. Argentina 28.636 klm. Me­xicul 24119 klm. Brazilia 21.370 klm. Italia 16.960 klm, Spania 14.994 klm. Restul Statelor posedă mai puţin de 10.000 klm.

Dacă se consideră lungimea dru­mului în raport cu suprafaţa ţării, avem următoarea clasificare:

Belgia 28 8 Km. de drum de fer Ia 100 km' suprafaţă. La aceeaşi su­prafaţă : Saxonia 21 Badenul 14.8 Al­sacia şi Lorena 14.6 Wfirtembergul. 10.9 Rusia şi Bavaria 10.7 Olanda 9.7 Franţa şi Danemarca 9.2 Austro-Unga­ria (cu Bosoia şi Herzegovina) 6.6 Statele-Unite (cu Alasca 46 Km drum de fier.

In raport "'"cu? populaţiunea, înre­gistrăm următoarele date statistice:

In Australia occidentală 82.6 Km. de drum de fer la 10.000 lucuitori. La acelaşi număr de locuitori: Canada 62.2 Statele Unite 43.6 Elveţia “ 26 5 Franţa 12.6 Belgia 11.4 Prusia ? 9.3 "Austria- Ungaria 8.7 Anglia 8.3 1 km. drum de fler.

Valoarea drumurilor de fer euro­pene s’a urcat,rla finele"; lui 1910, la suma de 105.829.816.000 mărci, iar in restul lumii, la 121,132.884 000 mărci, adică un total de aproape 227 miliarde mărci, ceeace revine la peste 272 mi­liarde de coroane.

ultime”ştiri.Bucureşti 31 Ian. Primar al

capitalei a fost ales d-1 Dr. C. I. Istrati iar ajutori de primari d-nii I, Bârbătescu şi E. Niculescu.

Viena, 31 Ianuarie. Legaţiu- nea bulgară de aici a p rim it următoarea înştiinţare telegrafică, cu datul de 30 Ianuarie n. c . :

Arm istiţiul l~am denunţat la orele 7 seara. In 3 Februarie n. la orele 7 seara începem lupta.

Berlin 31 Ian. Direcţiunea căilor ferate orientale a primit dela reprezentantul ei din Cons- tantinopol, următoarea telegramă:

Răspunsul guvernului turc e favorabil mai mult chiar de cât se aştepta. E l oferă Bulgariei jumătatea Adrianopoluluî.

Gonstantinopol* 31 Ian. Răs­punsul Porţii a fost remis în fine eri la oarele 11 şi un sfert amba­sadorului austriac, marchizul Pa- liavicini, deoanul corpului diploma­tic de aici. Asupra conţinutului no­tei s’a aflat că Turcia a refuzat cedarea Adrianopoluluî, în ches­tia frontierelor de nord ale vilae- tului Turcia se arată dispusă să cedeze o porţiune ceva mai mare.

Insulele din faţa Dardanelelor trebuesc necondiţionat să rămână ale imperiului otoman: celorlalte insule Turcia este decisă să le dea autonomia, după modelul ce­lei din Samos.

Gonstantinopol. 31 Iau. Marele vizir Mahraut Şefket-paşa a de­clarat corespondentului ziarului „Daily Chroicle“, că răspunsul Porţii la nota marilor Puteri va satisface până şi pe adversarii, presupunând bine înţeles că alia­ţii sunt inspiraţi de aceeaşi bună voinţă ca şi Turcia. Bacă speran­ţele Turciei vor fi sadarnice} răz­boiul nu se va mai putea evita*

Proprietar.Tip. A Mureşianu: Branisce é Comp

Redactor responsabil: lorm Brotea»

Braşov, Strada Porţii Nr. 60

Cme are trebuinţă de mobile p p l p /4 a m a K i 1 pşi-le poate procura mai bine dela r ^ U l iw w iw KAk, l l lv J A J llw

Székely şi RétiIKarosvásáiriiely, Széchenyi-ter Nr. 47.

. . . . .S e creditează la muşterii capabili pe rate fără urcarea preţului. . . . .La vînitadin re provincie punem la dispoziţie bogata colecţiune de mostre fără obligament do a cumpăra.

Nr. 16 — 19X3G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I .

Publicaţi une.Căpitaliatul poliţism,orăşenesc

dă publicităţii următoarea ordina- ţiune a ministrului de interne re­gesc.

Ordinaţiunea Ministr. de Interne Nr.^— 1912. Răspândirea producte­lor de pregsă prin vânzare din casă *n casă sau prin vânzare pe stradă.

Vânzarea jurnalelor pe stradă nu se poate face iără autorizaţie poliţienească iară indivizii minő- reni, cari se dedică acestei ocu- paţiuni, trebue să fîe de 16 ani. Ca să poţi vinde jurnale din casă ’n casă sau pe stradă vrebue să ai un act de legit.mare, iar pen­tru dobândirea acesteia respectiva persoană trebue să se prezente*« in persoană.

Producte de pressă, prin ur­mare toate t păritorile, scrierile volante, înfăţişările ilustrate (nu insă şi invitările îndatinate nici anonsurila simple de afaceri) pot fi vândnte pe calea vânzării din casă ’n casă sau pe calea vinderii pe stradă şi pe piaţe publice s&u răspândite gratuit numai pe baza unei concesiuni, date din partea autorităţii competente.

Concesiunea pentru produc­tele de pressă din ţara noastră o dă Viceşpanul, iar pentru produc­tele de pressă din ţări streine Mi­nistrul de interne.

Concesiunea de a răspândi jurnale pe calea vânzării din casă ’n casă sau prin vânzare pe stradă şi pe piaţa publice — se dă pe trei luni — iar pentru răspândi­rea altor producte de pressă pe un an de zile.

Concesiunea de a răspândi productele dej pressă interne — cu escepţiunea jurnalelor — prin vânzare din casă ’n casă sau pe strada şi pe piaţe publice pe te­ritoriul mai multor municipii sau pe teritoriul ţării întregi — la ce­rere o dă , Ministrul de interne.

Concesiunile date se publică în foaia comitatensă respective în foaia * Belügyi Közlöny“.

Productul de pressă, ce are să fie răspândit prin vânzare din casă 'n casă sau pe stradă şi prin pi aţele publice, trebue să fie pre­zentat de-odată cu cererea pentru concesiune.

Aditorul este obligat a arăta autorităţii locale — înaiute de a se începe vânzarea pe strade — fiecare număr al foilor ce se răs­pândesc şi preţul de vânzare al fiecărui număr singuratic trebue să fie evident tipărit pe prima lă­ture (exterioară) a respectivului exemplar aşa ca să se poată bine vedea. Nu poate fi insă conceasă răspândirea de producte de pressă cari poartă titule, ce seduc publi­cul fi conţin neadevăruri eviderte şi cari nu se acoper de fel cu opinia publică.

Dacă asemenea scăderi s’ar arăta la producte de pressă deja concesionate, atunci editoriul tre» bue făcut atent în scris, iară dacă un asemenea cas s’ar repeţi, atunci să i se retragă concesiunea dată

Nu se dă concesiune de a răspândi astfel de producte de pressă, cari numai seamănă cu alte producte de pressă deja cu­noscute şi şi răspândite, se de- neagă concesiunea de a răspândi asemenea producte numai din cauză de a feri publicul de se­duceri. Dacă jurnalele cuprind sau conţin neadevăruri, aţâtări a- gitatorice, dacă acela periclitează ordinea publică, vatamă pndoarea moralul public tractează In mod vătămătoriu afaceri familiare sau

dacă provoacă ură confesională: în aceste caşuri autoritatea op­reşte răspândirea lor ba o împie­decă chiar iară concesiunea o retrage.

Răspândirea jurnalelor, cari dau în tot momentul însă la difi- cnltări, se poate opri pe teritoriul ţarii întregi.

Concesiunea revocată se publica.De răspândit poate răspândi

jurnale prin vânzare din casă’n casă şi prin vânzare pe stradă şi pe piaţe publice numai acela, pentru care căpitănatul poliţienesc a edat o legitimaţiune anumita pentru vânzare de jurnale.

In oraşe cu mai mult de 10000 de locuitori şi în comune mari se va lipi în dosul legiti- maţiunii pentru vinderea de jur­nale — o fotografie provăzută cu sigilul autorităţii poliţieneşti. Vânzătoriul de jurnale poate fi obligat şi la aceea, ca să poarte un cordon corespunzător pe braţ.

Asemenea legitimaţiuni de vândut jurnale nu pot căpăta ast­fel de persoaue cari încă n’au trecut 18 ani. cari sufer de vre-o boală scârboasă sau lipicioasă, a- semenea cari stau sub pază po­liţienească precum nici acele per­soane, cari au fost osândite la închisoare de cel puţin 6 luni pentru fapte penale contra vieţii, contra siguranţei trupeşti, contra moralului sau contra averii : mai departe nu pot primi concesiunea menţionată astfel de persoane cari au fost deja osândite de 2 ori pentru vagabundaj, cerşitorie, pro vocarea de scandaluri publice— dacă dela expiarea pedepsei din urmă sau dela prescrierea aceleia încă n’au trecut doi ani de zile.

Vânzătoriul de jurnale trebue să aibă totdeauna la sine legima- ţiu nea şi trebue să poarte legat pe braţ, semnul sau cordonul ce eventual i se va fi prescris aşa încât acela totdeauna să fie bine vizibil.

Dacă un vânzător de jurnale nu e în stare să arete legiti[naţiu­nea, atunci imediat ise interzice vânzarea, productul de pressă i se ia din posesiune şi dacă nu-şi poate adeveri identitatea persoanei — 11 duce la poliţie.

A striga numind jurnalele după nume şi singuraticele arti- eole după titlul lor precum şi a îmbia produote de pressă în mod obtrudător — este strict oprit.

Cel ce calcă disposiţiunile ci­tate mai sus comite o transgresi­une care se pedepseşte pedeapsă în bani până la 200 de coroane, daca răspândeşte producte de pressă fără a avea concesiune, dacă răspândeşte producte de pressă oprite, dacă răspândeşte producte de pressă, cari după formă şi titlu seamănă cu produc­te de pressă deja răspândite, dacă se ocupă cu vânzarea de jurnale fără de a fi în posesiunea unui certificat referitor la vinderea de jurnale, dacă vânzătoriul de jur­nale încredinţează spre vânzare esemplare de jurnale astorfel de persoane, cari n’au certificate de vândut jurnale, dacă strigă numind jurnalul pe nume sau articlul după titlu sau după cuprins ori în fine dacă ofere productele de pressă în mod obstrudător.—

Aceia, cari pentru asemenea transgresiuni au fost odată pe­depsiţi, dacă repeţesc faptul, vor fi pedepsiţi cu 16 zile arest şî cu 200 de cor, in bani şi peste a- cestea li-se mai poate detra^e ş' concesiunea dată. —

Acesta ordinaţi une îut»ă în

valoare cu ziua ce urmează după publicarea ei în foile locale.

Legitimaţiunea de a vinde jtirn8le trebue scoasă dela căpită­natul poliţienesc, până'la 31 Ia­nuarie 1913.

Căpitănatul orăşenesc

Deschidere de prăvălie.Subscrisul aduc la cunoştinţa On. public că am deschis îu strada Hirşer Nr. 2

Prăvălie cu alimenteLegumi, zarzavaturi fructe

sudice, conserve de legumi, de­licatese, precum şi peşte sărat, în fiecare zi peşţe proaspăt, Brân­zeturi, unt- cu preţ ieftin, serviri solid. *

Mă rog de sprijinul on public

George Hoşoiu

Beufcură esce lentă şi cu gust t un, care pro duce sânge - Recomandat de medici contra boalei de ane­mie, lipsă de sânge, nervoşi- ţaţe, reconva*

lescenţa. — Influirteaiă producere» sângelui, îctărind mişchii şi nervi dă apetit mf?s r<ir u\t virrtr neplăcute jără a avea acului sau u d»nţi.

Preţul unei sticle mari Cor. 3.50 una mică Cor. 2.—. Se capătă în tos te farmaciile.

Depozitai principal i a :GUIDO FABRITIUS

f s r n a e l i t fn § lh !ln .

Anunţ de licitaţie.tn 17 şi 18 Februarie St. n. 1913

s ( vorvinde cu licitaţie obiectele ce sau amanetat din 12 Noem. 1911 pănă inclusive în 13 Ian. 1912 şi a- nume: sub numărul 15002— 1911 păna inclusive cu Nr. 621— 1912 al căror termin a espirat şi nu s’au rescumpărat.

Licitaţia va avea loc în lo calul Casei de zâloage, dela 8 oare pănă la 11 oare a. m. şi in cas de lipsă dela 2 până la 4 oare p. m.

Obiectele, cari se vor vinde, simt: Giuvaericale, Cissornice de aur şi argint şi alte scale de aramă, Cioaie, Cositor, flanele, haine bărbăteşti şi femeiesc!, Cisme, Ghete şi altele.

Vânzarea se face în bani gata.Rescumpărarea sau înoirea a-

manetelor se poate face numai până cu o zi înainte de licitaţie.

în ziua vânzării cu licitaţie nu ae permite nici într’un chip a prelungi amanetarea.

Bras só , 24 Ian. 1913.

^ M (Se amanetare orăşenească.

Sanatoriul Dr. DepnerInstitut particular modern, pentru chirurgie şi boa le femeeşti.

Strada Hirscher Nr. 15. a.Amănunte dă medicul şef :

Telefon 507. Di*. Wilhelm Depner.A n H B U U H H S D H H

s t d J L J m V w T - J m J m L m

l i

t i n i c h i g i u ş i i n s t a l t e a u r

1—X BRAŞOV, TÎRGUL CAILOR 20wlgv JH Recomandă Os. proprietari da ca«ă, closete " V * pateDtate, care nu îngheaţă şi ae spală cu apă

■ ; f S'a probat în trei em i foarte as- ■ i ^ pre şi s 'a constatat că nu Î S J 0 K ® j j j * ? J poate îngheţa.Eh ,j Deşi pentru a se putea instala JH Lp nu se pretind spese mari, nici

vre-un local deosebit.

i

1%mmij

« f i?

ml i f t

mmPmPm

mhpîm

Aduc la cunoştinţa Onnor. mele Clientele că am prevăzut

SALONUL MEU DE MOD*pentru sezonul de toamnă, earnă şi carneval, cn cele mai nună Sketches de ziare francese şi engleze, care sosesc tot la 8 zile, prin urmare Onor. public de dame poate = = = = = avea cele mai nouă modele. : =

Rugându-mă a mi păstra şi pe viitor încrederea, semnez cu toată stima

,i l e x .iN D u u Q E a o a T . r a r j s r 'BRAŞOV, Piaţa mare Mp. «8.

Văpsitoria artistică de lux şi curăţire hem ică

G. SOLINGERStr. Spitalului 64, vis â-vis cu Hotel Coroană,

se recomandă pentru toate lucrările ce cade în branşa aceasta. Curăţire hemică de garderobe de dame şi domni, în mătase, lână, bumbac, întindere modernă de perdele pe cadre patent etc. Ccstume de bărbaţi se curăţă hernie şi reparează în ate-

i î o v i t a t e i hei propriu ca nouă. s t o v i t a t e i

- = P E N E DE S T R U Ţse curăţă sau vopseşte în colori moderne şi leagă cu preţ ieftin în Pleureuse» Rochi de dame, haine bărbăteşti se văpseste în colori moderne, asemenea stofe de mobile, perdele de lână, draperi etc. Negru pentru jelit la dorinţă se execută în 48 ore.

Mai departe se primesc pentru sesonul de earnă, mantale de pluş de dame, precum şi baltoane de

domni spre curăţire cu abur.Onor. muştiri se liferă lucrări ireproşabile. Rog de sprijin^

Strămutare de local.Avem onoarea a aduce la cunoştinţo On. muştirii şi On. public că

. . 3 v £ . A . O - Z X j f c Ţ " C T X d = = Z E =de manufactură, mode şi mărunţişuri on gros şi eu detail, care de timp îndelungat s’a bucurat de reputaţie bună, l’am strămutat în colţul Stradei Vămei şi Mihail Weis, aranjeat după cerinţele moderne.a s M ă r fu r i le d in fo s tu l m a g a s in le v in d e m eu p re ţ scăzu t. =

Tot mobiliarul din prăvălia veche; pultnri, 2 table pentru firmă şi tot ce este necesar pentru vitrine, le vindem foarte ieftin.

le rugăm le sprijinul Onor. p i c .Cu toată stima Werzar Anta şi Fia

M O B I L E B U N Elucrate de măieştri din Braşov, — se capătă în asortiment bogat în

Hala de mărfuri a societăţii industriale din Braşov, STBA . I lEE I IS iŞ IE ie 2STr. X.î j '

Pentru luc^u solid şi bun se dă garanţie pe cinci an".I5™ - >c

TrA'UVL TrOQfMFKI A.MVRE*AN6, BItAHSCB & COMP: MtAŞOV.

0

i