La fel ca si  Albert Bandura, Julian Rotter urmareste atat interiorul cat si exteriorul organismului, intarirea exterioara si procesele cognitive interioare pentru a exprima comportamentul. El face referire la lucrarea sa ca la o teorie a studierii (educatiei) sociale a personalitatii; acesta fiind crezul lui si anume ca noi ne educam comportamentul mai cu seama prin experientele noastre sociale. Rotter se pare ca a fost prima persoana care a folosit termenul de teorie a educatiei sociale. El a inceput sa scrie despre aceasta in 1947 si a tiparit in 1954 lucrarea „Educatia Sociala” si „Psihologia clinica”.

Rotter trateaza procesele cognitive mai extins decat Bandura, unii psihologi spunand ca Rotter a conceput (cognitivizat) psihologia comportamentului (behaviorismul). El sugereaza ca noi ne remarcam ca fiinte constiente, capabile de a ne influenta experientele si de a lua decizii care ne reglementeaza vietile. Intarirea exterioara este importanta in sistemul lui Rotter dar eficacitatea intaririi depinde de abilitatile noastre cognitive (cognisociabile). Rotter a descris personalitatea ca fiind interactiunea dintre indivizi si ambianta semnificativa a acestora.

Procesele invatarii observationale:a) Procesele atentionaleb) Procesele memorieiPentru a invata un comportament prin intermediul imitatiei, subiectul trebuie sa retina aspectele semnificative ale respectivului comportament.c)   Procesele reproductiei motoriiSe refera la traducerea reprezentarilor s imbo l ice  in comportament manifest (deschis).d)   Procesele motivationale AutoeficientaAutoeficienta se refera la cat de bine reuseste subiectul sa-si atinga propriile standarde interne. Bandura considera ca autoeficienta se exprima prin intermediul sentimentelor de autostima, de valoare personala, de adecvare si e f ic ienta  in abordarea rea l i ta t i i .  Autoeficienta este perceperea propriei capaci ta t i  de a produce si regla evenimentele v ie t i i .  Persoanele care au standarde interne exagerat de ridicate se autopedepsesc sever atunci cand nu reusesc sa le atinga si de aici pot rezulta sentimente de depresie, descurajare, autodevalorizare.Persoanele cu sentimentul autoeficientei ridicat au urmatoarele caracteristici:Þ sunt capabile sa faca fata in mod adecvat incercarilor vietii;Þ pentru ca ele se asteapta la succes, ele vor persevera in tentative de depasire a obstacolelor;Þau o mare incredere in fortele proprii si nu sunt blocate de dubitatii;Þ au performate ridicate in activitate.

Principiile modelului învăţării prin observaţie şi imitaţie promovat de Bandura Conform modelului invatarii propus de Bandura, invatarea se realieaza dupa urmatoarele principii : invatarea se realizeaza prin organizarea si repetarea simbolica a comportamentului modelat si apoi punerea acestuia in practica.Codarea comportamentului modelat in cuvinte/etichete/imagini duce la o mai buna retinere decat simpla observatie; sansele ca un individ sa adopte un comportament cresc daca respectivul comportament duce la un rezultat pe care individul il apreciaza; sansele ca un individ sa adopte un comportament cresc daca modelul are valoare functionala.

Potentialul comportamental

            Probabilitatea ca un anumit comportament sa se produca intr-o situatie data depinde de o serie de factori: impresia subiectiva a persoanei despre situatie, modul in care interpreteaza comportamentele celorlalti, modul an care opteaza, in plan mintal, intre comportamentele posibile in acea situatie. Potentialul comportamental, ca probabilitate de producere a unui comportament, este influentat atat de factori externi (evenimente-stimul, situatie), cat si de factori interni (selectia constienta si anticipativa, intre mai multe alternative comportamentale, in functie de perceptia subiectiva a situatiei). Considerarea factorilor interni ca variabile care influenteaza comportamentul constituie o prima diferentiere majora in raport cu teoria lui Skinner, pentru care contau numai evenimentele observabile obiectiv.

            Viziunea lui Rotter despre determinarea comportamentului include nu numai actele observabile obiectiv, ci si procesele cognitive, care includ rationalizarea, represia, evaluarea alternativelor si planificarea, procese care, in viziune comportamentalismului “ortodox” nu erau considerate ca variabile comportamentale. Comportamentele implicite, interne, pot fi observate si masurate in mod indirect, deducandu-le din comportamentele externe. Acestea din urma cuprind toate variabilele interne, neobservabile direct, dar care influenteaza comportamentul explicit. Principiile care guverneaza comportamentul implicit sunt aceleasi cu cele care guverneaza comportamentul explicit, potentialul comportamental depinzind, in mod egal, de amandoua.

Expectanta

            Individul anticipeaza efectele comportamentului: expectanta este credinta individului ca un comportament va produce o anumita recompensa, exprimata in probabilitatea ca acea intarire sa survina. Gradul de expectanta depinde de mai multi factori:

       “Istoricul” intaririlor anterioare (modul in care intaririle au survenit in situatii similare): daca intarirea a survenit intotdeauna sau doar uneori, daca evenimentul s-a produs mai recent sau mai demult, daca intarirea este banala sau rara.

       Generalizarea – gradul in care intarirea a functionat in situatii similare, dar nu identice. Este astfel implicata masura similaritatii dintre comportamentul actual si cele trecute (experienta), similaritate deosebit de importanta pentru situatiile noi, in care expectanta (predictia asupra probabilitatii si oportunitatii producerii recompensei) se face in functie de gradul de similaritate al situatiei actuale cu unele din situatiile anterioare.

Exemplul 1

 Prezentandu-se pentru prima data la un examen de admitere la facultate, in care concurenta se anunta considerabila, un absolvent poate avea expectante fata de rezultatul examenului, daca nu are ca termen de comparatie un examen similar? Chiar daca este prima situatie de acest fel, exista in experienta sa situatii relativ similare: rezultatele sale, comparativ cu cele ale colegilor la examenul de bacalaureat, notele obtinute in scoala la materiile de examen. Daca el a obtinut note mai mari (recompensa) decat majoritatea colegilor, daca s-a situat pe pozitii fruntase in clasamentele la probele respective, poate sa extinda asteptarea unor rezultate similare in situatia prezenta.

Valoarea de intarire

            Aceeasi recompensa are importante diferite de la o persoana la alta: fiecare individ are preferinte pentru anumite intariri, comparativ cu altele care au aceeasi probabilitate de producere. Aceasta variabilitate a valorii de intarire deriva din experienta, ea fiind rezultanta asocierii intaririlor trecute cu cele prezente.

            Nu exista in mod necesar o interdependenta intre expectanta si  valoarea de intarire, dar de obicei ele sunt asociate, una servind drept indice pentru cealalta. Expectanta nu este intotdeauna proportionala cu valoarea de intarire, dar chiar in cazul in care sensul variatiei difera, relatia dintre ele se pastreza.

Exemplul 2

Lozul in plic are un pret mic, fiind accesibil oricui, dar probabilitatea de a obtine castiguri mari este foarte mica (valoare de intarire mare, expectanta mica). Desi expectanta este mica, valoarea de intarire este atat de mare incat multe persoane isi formeaza o obisnuinta din a cumpara lozuri. Totusi exista o probabilitate mai mare de a obtine cistiguri mici (valoare de intarire mica, expectanta mare), ceea ce mentine dependenta.

Libertatea de miscare

            Concept asociat cu cel de expectanta, libertatea de miscare exprima gradul de expectanta al unei persoane de a obtine o anumita intarire ca urmare a unui comportament: atunci cand expectanta este mare, persoana are o mai mare libertate de miscare decat atunci cand expectanta este redusa. La nivelul unei

populatii, exista tendinta de distributie a indivizilor intre acesti doi poli ai libertatii de miscare, care poate fi considerata astfel o variabila de personalitate.

Libertatea de miscare mare este, de fapt, o anticipare a reusitei actiunilor persoanei, in timp ce libertatea de miscare redusa este o anticipare a nereusitei actiunilor sau a pedepsei, pe fondul unei atitudini defensive generalizate. Libertatea de miscare redusa este punctul de plecare al unui cerc vicios: comportamentul defensiv este urmat de intariri negative (pedepse), dar persoana il alege, dintre alte comportamente posibile, pentru ca se asteapta la “pedepse” mai mari pentru eforturile pozitive decat pentru cele negative.

Cauzele libertatii de miscare reduse sunt multiple, ele actionand, de regula, convergent: lipsa de cunostinte despre cum se atinge un anumit scop si/ sau lipsa abilitatilor, interpretarea gresita a situatiilor au generat probabil, in istoria individuala, tendinta defensiva, pe fondul unor “pedepse” survenite ca efect al actiunilor proprii. Persoana va astepta si in viitor dezaprobari pentru majoritatea comportamenteleor sale, pe care le va interpreta ca esecuri.

Intre libertatea de miscare redusa si valoarea de intarire ridicata a unui scop se pot naste conflicte: ca urmare, persoana va avea comportamente de evitare a situatiei, de realizare substituita, de retragere in fantezie, evitand in acest mod riscul pedepsei. Comportamentele deviante pot fi explicate ca o incercare de prevenire a a conflictului dintre libertatea de miscare redusa si scopurile importante pentru persoana.

Situatia psihologica

            Comportamentul nu depinde numai de variabile interne (abilitati, expectante, experienta, localizarea controlului s.a.) ci si de factori externi, de natura situationala. J. Rotter este de parere ca, in permanenta, noi reactionam in functie de imprejurari interne si externe. Mai mult, fiecare dintre acestea le influenteaza constant pe celelalte. Nu raspundem numai la stimulii externi in sine, ci si in functie de cele doua categorii de imprejurari, care formeaza “situatia psihologica”. Situatia este considerata “psihologica” pentru ca reactionam la ea in termenii perceptiei noastre despre stimulii externi, care, la randul ei, depinde imprejurarile interne si externe.

            Comportamentul poate fi prognosticat nu in functie de trasaturile de personalitate, pe care Rotter le considera ca structuri ipotetice, ci in functie de cunoasterea celor doua categorii de factori implicati in determinarea lui: stimulii si imprejurarile (interne si externe). Fiecare situatie contine indici care, raportati la experienta anterioara, ne fac sa avem o anumita expectanta a intaririi, ca efect al comportamentului.

Exemplul 3

Daca ar fi sa anticipam comportamentul in viziune psihanalitica, o persoana apartinind tipului anal agresiv ar trebui sa se comporte constant agresiv in toate situatiile. In realitate, comportamentul sau este nuantat de situatie – daca in situatie exista indici ca efectul comportamentului va fi o pedeapsa, el va renunta la agresivitate.

Faptul ca acelasi stimul poate produce comportamente diferite de la o situatie la alta nu poate fi explicat ignorand expectantele si celelalte variabile cognitive. Numai considerarea comportamentului ca raspuns adaptativ intr-o situatie anume, cu toate variabilele interne si externe care il conditioneaza in acel context putem intelege complexitatea determinismului.

Exemplul 4

Intr-un fel reactionam la vederea unui cutit (stimul) atunci cand el ne este aratat de un colectionar care isi etaleaza colectia (situatia 1) si in altfel atunci cand ne este aratat de un talhar care ne ameninta pentru a ne jefui (situatia 2).