PARTENERIATUL MULTILATERAL COMENIUS”DE LA ICAR LA CALATORIILE INTERPLANETARE”

(2012 – 2014)12-PM-729-PH-HU

LA CINCI MINUTE DUPA COSMOS

LICEUL TEHNOLOGIC DE SERVICII “SFANTUL APOSTOL ANDREI”PLOIESTI, PRAHOVA

Parteneriatul multilateral Comenius „De la Icar la calatoriileinterplanetare” (12-PM-729-PH-HU) este realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene in cadrul Programului de Invatare pe Toata Durata Vietii. Informatiile prezentate reprezinta responsabilitatea exclusiva a echipei de proiect, iar Comisia Europeana si Agentia Nationala pentru Programe Comunitare in Domeniul Educatiei si Formarii Profesionale nu sunt responsabile pentru felul în care este folosit continutulacestor informaţii.

Dumitru Prunariu

Alexandru Stark

La 14 mai 1981, nava cosmică Soiuz 40, cu unechipaj româno-sovietic, şi-a luat zborul de pecosmodromul Baikonur, înscriindu-se pe o orbităcosmică circumterestră. Epopeea spaţială care s-adesfăşurat în continuare la bordul complexului orbitalSaliut 6 – Soiuz T4 – Soiuz 40 avea să marcheze uneveniment unic în istoria zborului românesc – zborulcu succes în spaţiul cosmic al primului cosmonautromân – locotenentul-major inginer de aviaţie DumitruPrunariu.

Toate fazele acestei realizări spaţiale a cosmonautului-cercetător român sunt redate în amănunt în cartea „Lacinci minute după cosmos”, elaborată de DumitruPrunariu împreună cu Alexandru Stark, reporter care aparticipat la toate etapele misiunii Soiuz 40.

„Până la proba contrarie, drumurile în cosmos încep de pe planeta numită Pământ”

Din 12 aprilie 1961, prin Iuri Gagarin, primul care apătruns „dincolo de cer”, omul a început să scrie o nouă filădin istoria sa.

Dar nu trebuie uitat niciun moment că printre cei careau dat aripi omului şi au făcut posibile zborurile de azi se aflăîn primele rânduri Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă.

În 1906, aparatul „Vuia 1” realiza prima decolare fără săfolosească niciun mijloc ajutător, numai cu aparatele aflatela bord;

Primul avion din lume fuzelat aerodinamic este pilotat îniunie 1910 de Aurel Vlaicu;

În decembrie 1910, Henri Coandă realizează cuturbopropulsorul său primul zbor al unui avion cu reacţiedin istoria aeronauticii.

PRUNARIU - CONTINUATOR AL ZBORURILOR

Imponderabilitate (cf. Dex) = Caracterul sau starea unuicorp a cărui greutate se reduce datorită ieșirii sale dincâmpul gravitației terestre sau se anulează datorităintervenției unei forțe de sens contrar.

În Capitolul I al acestei cărţi, Dumitru Prunariu faceurmătoarea afirmaţie: „La urma-urmei, legenda lui Icar nueste chiar atât de departe de momentele în care omulpluteşte în stare de im.ponderabilitate”

D.P. : „te trezeşti la un moment dat că trebuie să acţioneziîntr-o postură pe care nu o cunoşti: nu mai există poziţiileclasice sus, jos, orice apăsare pe buton poate reprezenta şi oposibilitate de a fi împins spre celălalt capăt al navei unde nuai nicio treabă, totul pluteşte şi unele obiecte trebuie să le legica să nu fugi mereu după ele[...]firimiturile de pâine şipicăturile de apă, dacă nu eşti atent, plutesc şi ele şi se potascunde în cine ştie ce ungher, provocând neplăceri tehnice.Ca să nu mai spun că Pământul poate fi ba sus, ba jos, îndreapta ori în stânga. Din acest punct de vedere orientare numai există! [...]

Fiecare organism recepţionează în felul săuimponderabilitatea [...] este un fenomen tare complicat, cuefecte uneori stranii, care pot influenţa psihicul, cutransformări esenţiale în organism, în circulaţia sângelui, însistemul osteo-muscular (aşa, de pildă, în cosmos ccreşti înînălţime)”

IMPONDERABILITATEAmersul prin aer; senzaţii noi

Etapele selecţiei pentru participarea la programul „Intercosmos”

1. În septembrie 1977, în timpul unei ore de curs, elevilor de laşcoala de ofiţeri de aviaţie li se oferă şansa de a se înscrie înacest program; se înscriu 18.

2. După numeroase analize făcute la Centrul de medicinăaeronautică din Bucureşti, toţi cei 18 au fost respinşi.

3. După o lună, cinci din cei optsprezece sunt rechemaţideoarece afecţiunile lor fuseseră minore (spre exemplu, unguturai). Din cei 5, vor rămâne în final doar 3, care, împreunăcu 4 ofiţeri-ingineri selecţionaţi anterior vor începepregătirile preliminarii.

4. Urmează examene medicale foarte amănunţite (spreexemplu, D. Prunariu este obligat să-şi scoată 3 măsele şiamigdalele), şi antrenamente dure ( probe în aparatulvestibular, zbor pe avion cu reacţie, cunoaşterea instalaţiilorde televiziune şi multe alte specialităţi)

La data de 1 ianuarie 1978, erau selecționați treicandidați ca membri ai grupului de pregătire acosmonauților din cadrul Misiunii Spațiale Româno-Sovietice Intercosmos.

Cei trei candidați erau ing. Dumitru-DorinPrunariu, ing. Cristian Guran și căpitanul ing. MiticăDediu.

Înainte de zborul cosmic lui Dediu i s-a schimbatoficial prenumele din Mitică în Dumitru, iar referitor laDumitru-Dorin Prunariu s-a decis ca în presă să aparădoar cu prenumele Dumitru.

D. Prunariu subliniază numeroasele diferenţe existente între un pilot de aviaţie şi un cosmonaut:

Pilotul-cosmonaut află pentru prima dată ce înseamnă a zbura exact în momentul în care zboară pentru prima oară;

Startul şi aterizarea;

Înălţimea şi durata de zbor;

Posibilitatea de a ieşi din navă în timpul zborului pentru diferite lucrări tehnice, reparaţii etc.;

Existenţa permanentă a radiaţiilor cosmice, periculoase pentru om;

Sistemul de hrănire.

Timp de trei ani, în perioada martie 1978 -mai 1981,Prunariu și Dediu au urmat o pregătire de specialitate încalitate de candidați cosmonauți la Centrul de Pregătire aCosmonauților „Iuri Gagarin" din Zviozdnîi Gorodok (Orăşelulstelelor), la câţiva zeci de kilometri de Moscova. Acesta pareun orăşel obişnuit (blocuri de locuinţe, muzeu, policlinică etc.),cu excepţia faptului că mulţi dintre cei întâlniţi pe stradăfuseseră sau se pregăteau să plece în cosmos.

Aici, cosmonauţii se pregătesc atât individual, cât şi înechipaje. D. Prunariu sintetizează astfel antrenamentele:

pregătirea în echipă în simulatoare;

Sute de ore afectate pregătirii teoretice;

Studiul experimentelor ştiinţifice;

Ore nesfârşite petrecute în sala de gimnastică;

Kilometri străbătuţi contra cronometru în bazinul de înot;

PREGATIREA PENTRU CALATORIEfizic- medical-psihic

STUDIU ASUPRA CĂLĂTORIEI

ECHIPAMENTUL DE ZBOR

La 12 mai 1981, Dumitru Prunariu a fost confirmatîn mod oficial ca primul nominalizat în cadrul zboruluispațial româno-sovietic, alături de cosmonautul sovieticcolonel Leonid Popov- comandant de echipaj. Acesta eraun cosmonaut experimentat și mai efectuase un zbor cu odurată de 186 de zile, la bordul stației cosmice „Saliut-6".

Cosmonautul român Dumitru Dediu și cosmonautulsovietic Iuri Romanenko au fost numiți ca membri aiechipajului de rezervă.

Câştigătorii

L.Popov – D.Prunariu

Cosmonauţii de rezervă

D.Dediu – I.Romanenko

Lansarea navelor se realiza la Baikonur,perimetru împărţit în două zone: oraşul şi poziţia destart.

Cosmodromul se află în Kazahstan, într-ozonă de semideşert. Motivele alegerii acestui spaţiupentru lansări de nave cosmice sunt legate:

de latitudinea geografică propice orbitei propusepentru zborurile de acest tip,

de distanţele suficient de mari faţă de localităţileintens populate,

de posibilitatea asigurării securităţii lansăriiaparatelor cosmice, ca şi a revenirii lor pe Pământ.

Spre seara zilei de 14 mai 1981, un autobuz special i-aadus pe cei doi cosmonauți din echipajul principal, echipațipentru zbor, către Platforma 17 de la cosmodromul Baikonur:colonelul sovietic Leonid Popov, cel care cu un an în urmărealizase recordul de durată în spațiul extraterestru de 185 de zile,și locotenentul major inginer Dumitru Prunariu.

Cu două ore înainte de start echipajul a ocupat poziția delansare în capsula navei cosmice aflată în vârful racheteipurtătoare, efectuând până la lansarea propriu-zisă o serie deteste ale aparaturii și sistemelor navei.

La ora 20 16’ 38” (ora Bucureștiului), de pe cosmodromulBaikonur, a fost lansată racheta purtătoare cu nava cosmică Soiuz-40 (în greutate totală de 300 tone), având la bord echipajul mixtromâno-sovietic format din locotenentul major pilot ing. DumitruPrunariu și colonelul cosmonaut Leonid Ivanovici Popov.

LANSAREA ÎN SPAŢIU

După 8 minute și 50 de secunde nava cosmică sedesprindea de ultima treaptă a rachetei purtătoare,aflându-se deja la 220 km altitudine, aprox. 3000 km depunctul de lansare și deplasându-se în jurul Pământuluicu o viteză de 28000 km/h pe o orbită înclinată față deecuator cu 51,6o.

Prunariu a devenit astfel primul român din istoriecare a zburat în spațiu. Conform planificării zborurilorIntercosmos zborul avea să dureze aproape 8 zile, între14 mai – 22 mai 1981.

Decolarea a decurs fără probleme. După înscrierea peorbita circumterestră, verificarea parametrilor tehnici ai naveiîn condiții reale de zbor și efectuarea primei manevre orbitalede ridicare a orbitei, care au durat până la ora 4 dimineața azilei următoare, cei doi cosmonauți au avut permisiunea sădezbrace costumele de scafandru cosmic, să treacă în modululorbital și să se odihnească. S-au trezit a doua zi la ora 12, șidupă ce au mâncat, au efectuat a doua manevră de ridicare șicorecție a orbitei navei cosmice în vederea începeriimanevrelor de cuplare cu stația orbitală Saliut-6.

La 15 mai, nava cosmică Soiuz-40 se cuplează lacomplexul orbital Saliut 6 – Soiuz T-4. Momentul cuplării a fostimortalizat pe film din interiorul stației orbitale. Primul care atrecut prin deschizătura trapelor deschise ale celor douăobiecte cosmice, a fost Prunariu.

Staţie orbitală

Au petrecut șapte zile pe stația orbitală Saliut 6. Acolo,cei doi cosmonauți s-au întâlnit cu cosmonauții sovieticiVladimir Kovalionok și Victor Savinîh, care se aflau deja peorbita circumterestră de la 21 martie 1981.

Pentru o săptămână au lucrat împreună, realizând 22de experimente științifice.

Marea majoritate a experimentelor efectuate au fostde concepție românească, iar aparatura realizată în Româniapentru acest scop s-a remarcat printr-un grad înalt deminiaturizare, fiabilitate și consum redus de energie,funcționând ireproșabil. Acestea au avut drept scop obținereade informații deosebit de prețioase pentru lărgireacunoștințelor în domeniul astrofizicii, fizicii nucleare șitehnologiei cosmice, iar experimentele biomedicalecontribuie la completarea cunoștințelor existente privindcomportarea organismului uman în condițiile specificezborului cosmic.

SOIUZ – 40LOCUINŢA COSMICĂ

perioada 14-22. 05.1981, cu o durată de 7 zile, 20 ore, 41 minute și 52 secunde

Complexul cosmic cu echipajele la bord treceade la noapte la zi și invers de 16 ori în 24 de ore. Tot deatâtea ori în exteriorul aparatelor cosmice seproduceau variații de temperatură de aproape 300grade Celsius (+150 de grade în zonele radiate deSoare și -150 de grade în timpul trecerii prin umbraPământului).

Prunariu ajunsese la performanța de a seîmbrăca în imponderabilitate în costumul de scafandrucosmic care avea 13 kilograme în timpul record de 7minute. Acesta a înconjurat Pământul de 125 de ori,parcurgând 5.260.000 km, cu viteza de 28.500 km/oră,în 7 zile, 20 de ore, 42 de minute și 52 de secunde.

Detalii surprinse de D.Prunariu:

„de adormit nu se adoarme greu. Poate că, dacă aş fiputut fixa capul cu ceva pe perniţa sacului de dormit, arfi fost şi mai uşor[...] În mod obişnuit, pentru a dorminormal şi a-ţi putea relaxa complet muşchii gâtului, ainevoie să simţi un suport, o pernă sau o saltea. Aiciacţiunea este inversă: pentru a simţi ceva sub cap trebuiesă-ţi încordezi muşchii gâtului şi să-l apeşi pe perniţasacului de dormit. În momentul în care eşti gata săadormi, muşchii se relaxează şi capul se ridică plutind,necontrolat.”

„Apa nu o puteam folosi pentru spălat, aşa cum am fiprocedat pe Pământ. S-ar fi transformat în bule care ar fiplutit prin interiorul staţiei, provocând neplăceri. Eramobligaţi, deci, să ne <<spălăm>> prin frecare cu nişteşerveţele umede, îmbibate şi cu nişte substanţedezinfectante, special pregătite pentru cosmos”.

„Produsele alimentare erau conservate fie în tuburi, fie încutii, fie în ambalaje de plastic [...] De regulă, ne plasamtoţi patru în jurul mesei, prindeam sub panglicile deelastic produsele alimentare şi le consumam pe rând. Apao beam prin intermediul unui furtun. Căutam, pe câtposibil, să stăm cu toţii la masă într-o poziţie cât de câtapropiată de cea de pe Pământ. Asta nu excludea ca atuncicând erai prea concentrat asupra conservei din caremâncai, să ajungi încet-încet cu picioarele în sus sau cucapul pe sub masă.”

Programul de cercetare fiind încheiat, a avut locrevenirea din spațiul cosmic în data de vineri, 22 mai 1981, laora 16,58, ora României. Capsula de coborâre a navei spațiale„Soiuz 40“ (2/3 din navă nu se recuperează) a aterizat în condițiiaproape normale pe pământ, conform programului, în zonastabilită de pe teritoriul Uniunii Sovietice, la 225 kilometri sud-est de orașul Djezkazgan, din stepa Kazahstanului.

Aterizarea a fost cu unele peripeții, parașutadeschizându-se cu 4 secunde întârziere, la mai puțin de9.600 km cum era prevăzut, ceea ce a prilejuit tuturor mariemoții.

Descriind momentele de imediat după aterizare,Prunariu relatează: "Trecerea la greutatea normală a fostcumplită. Mă trezesc luat pe sus de patru membri ai echipei decăutare și sunt așezat lângă Popov care stătea pe un șezlong.Am impresia că sunt de plumb și că pământul se clatină submine. La cinci minute după cosmos, ca o mângâiere, audvorbindu-se românește“, mărturisea cosmonautul, referindu-sela Alexandru Stark, reporterul acreditat să relateze evenimentul.

Dumitru Prunariu descrie în cartea sa senzaţiilepe care le-a trăit la revenirea pe Pământ: „Ori de câte oriîntorc capul, am impresia că se răstoarnă pământul cumine. Mi-am pierdut complet simţul echilibrului. Peundeva îmi dau seama că trebuie să stau vertical, dar înacelaşi timp mp mir că nu mai pot sta decât înclinat(eram ca o meduză pe uscat). Toate organele interne,inimă, ficat, stomac, cântăresc parcă mult mai multdecât mi se părea că ar fi normal. Trag în jos de parcă vorsă se rupă [...] să nu mai spun că mâinile îmi sunt ca deplumb. Cum vreau să le ridic, cum mă trag cu totul, înpartea respectivă, în jos.”

Misiunea a durat 7 zile, 20 de ore, 42 de minuteși 52 de secunde, după un parcurs circumterestru de5.260.000 de kilometri.

La momentul zborului, Dumitru Prunariu a fostcel de-al 103-lea cosmonaut al lumii; de atunci numărulcosmonauților a crescut la peste 450.

Acest zbor de importanță epocală pentruRomânia a situat-o în clubul select al țărilorparticipante direct la explorarea Universului și totodatăatestă tradiția contribuțiilor marilor înaintași români lazborul omului printre stele.

Prezentare alcătuită de profesorii:

Tănase Ana-Maria

Petrache Bogdan