la avicola (ferma 2) , jud. hunedoara et al_bmjt7-bt-col.pdf · carol i, nr. 11, 700506;...

_____________ Universitatea ‘Valahia’ din Târgovişte, str. Lt. Stancu Ion, nr. 35, 130105, Târgovişte; [email protected]. Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’, str. Henri Coandă, nr. 11, sect. 1, 010667, Bucureşti; [email protected]. Muzeul Național de Istorie a României, Calea Victoriei, nr. 12, 030026, Bucureşti; [email protected]. Facultatea de Geologie şi Geofizică, Universitatea Bucureşti, Bd. M. Kogălniceanu, nr. 36-46, sector 5, 0501078, Bucureşti; [email protected]. Facultatea de Istorie, Universitatea ‘Alexandru Ioan Cuza’, Iaşi, Bd. Carol I, nr. 11, 700506; [email protected]. Buletinul Muzeului Judeţean Teleorman. Seria Arheologie 7, 2015: 97-116

CONSIDERAȚII PRIVIND INDUSTRIA LITICĂ DE LA ŞOIMUŞ

‘LA AVICOLA (FERMA 2)’, JUD. HUNEDOARA

Loredana NIȚĂ * Cristian Eduard ŞTEFAN **

Mădălina DIMACHE *** Tudor HILĂ ****

Radu PETCU *****

Abstract: The lithic industry from Şoimuş ‘La Avicola (Ferma 2)’ site includes 671 items from the following categories: natural fragments, blanks, secondary debitage products, and retouched items. The studied assemblage informs on the use of several types of raw material, especially local and Balkan flint varieties, schist, sandstone, and extremely rare occurrences of quartzite and chalcedony. During the last debitage stages, the cores were used for producing flakes as well as blades, both types of blanks being equally represented. The important number of cortical and rejuvenation products indicates a local (for the most part) lithic production. Nevertheless, judging by the lack of significant debitage by-products, the assemblage includes blanks obtained from elsewhere; also, it seems possible that some of the locally obtained blanks were removed from the assemblage (some of the flint or chalcedony blanks). Most of the retouched items fall under the categories of endscrapers and truncated blades. Besides the 671 pieces analysed in this study, another 13 items were chemically analysed to detect possible sources of raw material.

Rezumat: Industria litică de la Şoimuş ‘La Avicola (Ferma 2)’ include 671 piese ce pot fi încadrate în categoriile fragmentelor naturale, suporturilor, produselor secundare de debitaj şi pieselor retuşate. Eşantionul studiat ilustrează folosirea mai multor tipuri de materii prime, dominate de câteva varietăţi de silex local, silex balcanic, şisturi, gresii şi, foarte rar, cuarţit, calcedonie. În ultimele etape ale producţiei de suporturi, nucleele servesc atât obţinerii de aşchii, cât şi de lame, suporturi cu reprezentare oarecum echilibrată în ansamblul litic. Prezenţa marcată în eşantion a produselor corticale şi de reamenajare indică derularea in situ a unei părţi semnificative a producţiei litice; în eşantion se regăsesc, însă, şi suporturi a căror obţinere nu a lăsat mărturii importante, după cum există posibilitatea ca unele din suporturile obţinute pe loc să fi părăsit eşantionul (în cazul unora din silex sau calcedonie). Majoritatea pieselor retuşate se reduce la piese de tip grattoir şi lame cu troncatură. În afara celor 671 de piese analizate în acest studiu, alte treisprezece piese au fost analizate din punct de vedere al compoziţiei chimice pentru a depista sursele de provenienţă a materiei prime.

Keywords: Neolithic; lithic material; technology; typology; use-wear. Cuvinte-cheie: neolitic; material litic; tehnologie; tipologie; urme de uzură.

Introducere În perioada 16 august - 16 noiembrie 2011, cu ocazia lucrărilor de construcţie a traseului de

autostradă A1 (segmentul Deva-Orăştie), o echipă mixtă formată din arheologi de la Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’ din Bucureşti, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva şi Muzeul Naţional de Istorie a României a efectuat cercetări arheologice preventive între km. 29+750 - 30+300, pe raza localităţii Şoimuş. Punctul ‘La Avicola (Ferma 2)’ a furnizat o situaţie interesantă, fiind descoperite peste 700 de complexe arheologice (neolitic, epoca bronzului, roman, post-roman şi medieval timpuriu), majoritatea acestora fiind atribuite unei aşezări turdăşene cu două niveluri ocupaţionale: primul dintre ele cu bordeie şi gropi, iar cel de-al doilea cu locuinţe de suprafaţă, gropi şi şanţuri împrejmuitoare (Petcu et al. 2012: 291-2; Ştefan et al. 2013: 49-50; Ştefan 2014: 14-5).

Loredana NIȚĂ, Cristian Eduard ȘTEFAN, Mădălina DIMACHE, Tudor HILĂ, Radu PETCU 98

În această contribuţie ne propunem să analizăm un lot de 671 de piese litice provenind din aceste cercetări arheologice, majoritatea acestora fiind recoltate din gropile aşezării turdăşene. O mică parte din piese au fost găsite în locuinţe de suprafaţă (în nivelurile de distrugere), în bordeie, într-unul din şanţurile împrejmuitoare sau imediat lângă locuinţele de suprafaţă, în acest din urmă caz indicând poate anumite arii de activitate.

Piese litice din medii turdăşene au mai fost analizate şi cu alte ocazii. Amintim aici observaţia conform căreia tipul de silex întrebuinţat la confecţionarea lamelor din aşezarea de la Şoimuş este identic cu cel folosit în aşezările de la Zlaşti şi Turdaş (Draşovean şi Rotea 1986: 9, nota 3). La Orăştie ‘Dealul pemilor’ s-a observat o mare varietate a uneltelor din silex, materia primă fiind considerată locală. Aşchiile, nucleele epuizate sau parţial exploatate ar dovedi prelucrarea pe loc a materiei prime, aşa numitul ‘silex de Banat’. Ca unelte au fost determinate gratoarele, lamele şi lamelele, piese componente (cu lustru) şi un topor din silex (Luca 1997: 36). La Turdaş ‘Luncă’ săpăturile mai vechi şi mai noi au scos la iveală peste 5000 de piese din silex, cele mai multe dintre ele cu aspect lamelar, din diverse materii prime: opal, calcedonie sau jasp. Ca tipuri au fost determinate lamele, lamelele şi gratoarele pe lamă, răzuitoarele, ‘cuţitele’ şi vârfurile (von Roska 1941: Taf. III-XXX; Luca 2001: 51). Cu ocazia săpăturilor arheologice de la Deva ‘Tăualaş’ au fost descoperite câteva piese din silex: lame de dimensiuni medii, numeroase aşchii atipice şi un nucleu fragmentar, de dimensiuni reduse. Se pare că uneltele erau lucrate la faţa locului, fiind observate două tipuri de silex: cel predominant, galben verzui, de culoarea nisipului şi unul mai puţin numeros, de aspect opalin (Lazarovici şi Dumitrescu 1985-1986: 10-1).

Materialul litic Eşantionul analizat (Tabelul 1, Diagrama 1) este format din 671 piese litice, încadrate în

patru mari categorii, care, la rândul lor, includ mai multe tipuri de produse de debitaj: suporturi (lame, lamele, aşchii), produse secundare de debitaj (nuclee, produse corticale şi de reamenajare), piese retuşate/şlefuite (grattoirs, lame şi aşchii retuşate marginal, lame cu troncatură, fragmente de dăltiţe), galeţi/ blocuri/ percutoare. Acestora li se adaugă grupa pieselor indeterminabile, fragmentelor şi spărturilor, dificil de atribuit cu certitudine activităţii antropice.

Reprezentativitatea categoriilor de debitaj, în raport cu numărul total de piese (mai puţin fragmentele naturale, piesele indeterminabile şi percutoarele), poate fi exprimată prin constituirea a două mari grupe de piese: prima, aceea a celor mai numeroase, cuprinde categorii reprezentate în eşantion în proporţie mai mare de 15%, respectiv produsele corticale şi de reamenajare (18,10%), aşchiile (28,31%) şi suporturile laminare (31,72%); a doua grupă este formată din categorii de piese cu o reprezentare de sub 10%, mai exact, galeţii, blocurile şi percutoarele (6,98%), nucleele (7,34%) şi piesele retuşate/şlefuite (9,85%).

Materiile prime utilizate sunt reprezentate de diferite varietăţi de silex, alături de care apar, în proporţie de mai puţin de 5%, gresie, şist, calcedonie, radiolarit, jasp, cuarţit. Silexul utilizat pare a avea atât provenienţă locală (silexul ocru-închis/gălbui, mat, cu striaţii negre şi textură fină, negru, cenuşiu-gălbui/cenuşiu-negricios, mat, cu textură grosieră), cât şi alogenă (silexul gălbui, mat, cu textură fină şi puncte fosilifere, asemănător tipului balcanic). Alte variaţii coloristice includ nuanţe de ocru-deschis, cenuşiu cu striaţii negre, cenuşiu cu puncte fosilifere, cenuşiu-negricios, olive, gălbui-roşcat, maroniu-gălbui, care, uneori, pot apărea în interiorul aceluiaşi bloc de materie primă.

Nucleele abandonate (Planşele I, II şi III) alcătuiesc imaginea unei industrii litice în a cărei realizare s-au folosit intens resursele disponibile şi care poate folosi pentru producţia de suporturi galeţi, blocuri, aşchii groase, sau fragmente naturale. Cu unele excepţii (nuclee globulare masive, a căror utilizare finală este aceea de percutor), piesele prismatice, piramidale sau globulare nu depăşesc 54 mm lungime, 48 mm lăţime şi 36 mm grosime, iar cele mai intens exploatate dintre ele, de regulă, din silex omogen, de bună calitate, pot avea 31 mm lungime, 39 mm lăţime şi 37 mm grosime. Debitajul este, de regulă, turnant sau semiturnant; debitajul frontal pare a fi fost practicat mai mult ca o soluţie de amplasare a suprafeţei de debitaj într-o zonă neafectată de accidente. Suprafeţele de debitaj au un unic plan de lovire în ultima etapă a utilizării nucleului, deşi negativele de desprindere de pe suprafeţele dorsale ale unor aşchii şi lame indică schimbarea orientării debitajului, fie la începutul secvenţei operatorii, fie în faza de plein débitage. Cel mai adesea, negativele ultimelor desprinderi vizibile aparţin aşchiilor şi lamelor réfléchies, uneori lamelelor. Suprafeţele opuse celor de debitaj pot fi corticale (Planşa I.1-3), naturale, accidentate (Planşa II.1), sau pot fi folosite pentru amplasarea unei amenajări de tip néocrête (Planşa II.2a).

Nucleelor li se adaugă piese definite drept ‘galeţi testaţi’, mai exact blocuri de materie primă cu suprafaţă corticală reziduală rotunjită, netedă sau accidentată şi cu un număr redus de negative de desprindere vizibile aparţinând aşchiilor (cu sau fără terminaţie distală réfléchie) şi planuri de lovire şi suprafeţe

Consideraţii privind industria litică de la Șoimuş ‘La Avicola (Ferma 2)’ , jud. Hunedoara 99

de debitaj fără amplasare preferenţială. În cele mai multe dintre cazuri, planurile de lovire nu prezintă urme de amenajare; accidente naturale şi/sau dimensiunile reduse ale galetului determină abandonul.

Categoria produselor corticale include suporturile entame (cu suprafaţă dorsală 100% corticală, inclusiv talonul), sous-entame (50% din suprafaţa dorsală acoperită cu cortex sau întreaga suprafaţă dorsală acoperită cu cortex, mai puţin talonul) şi corticale (cortexul acoperă mai puţin de 50% din suprafaţa dorsală). Acest tip de produse este foarte bine evidenţiat în eşantion, atât de aşchii, cât şi de lame şi izolat, de o lamelă, toate prezentând cortex rulat, neted sau accidentat. În ceea ce priveşte dimensiunile lor, suporturile complete de tip entame sunt dominate de aşchii scurte (28-33 mm lungime) şi late; de asemenea, cele de tip sous-entame aparţin majoritar categoriei aşchiilor late şi ceva mai lungi (40-49 mm), printre care se regăsesc şi exemplare de 64-75 mm lungime. Cea mai semnificativă varietate dimensională apare în cazul aşchiilor complete corticale, cu lungimi de 31-35 mm/ 50-59 mm/ 61-67 mm şi lăţimi de 31-44 mm, chiar şi 68 mm. Pe de o parte, lipsa de uniformitate a valorilor lungimii şi lăţimii poate fi pusă în legătură cu exploatarea galeţilor şi blocurilor de materie primă de diverse dimensiuni, foarte probabil, având în vedere aspectul rulat al cortexului rezidual, provenind din pietrişuri transportate de apă; pe de altă parte, numărul mic de lame şi lamele din interiorul acestei categorii de produse poate indica faptul că, în cele mai multe din cazuri, iniţierea producţiei laminare avea loc după înlăturarea aproape completă a suprafeţei corticale de pe blocul de materie primă, indiferent de tipul şi omogenitatea acesteia.

Produsele de reamenajare ale convexităţilor suprafeţelor de debitaj şi planurilor de lovire sunt mult mai puţin numeroase decât cele corticale - nu este exclus ca, în aria de cercetare din care provine eşantionul, să se fi desfăşurat cu precădere activităţi legate de primele etape ale secvenţei operatorii. În două din cazuri, produsele de tip sous-crête provin de pe suprafeţe de debitaj mai lungi de 70 mm, iar în cazul aşchiilor de refacere, lungimea acestora variază între 50 şi 60 mm. Aşchiile de tip tablette de ravivage sunt mult mai puţin numeroase decât ar fi fost de aşteptat, raportat la numărul ridicat de nuclee şi galeţi testaţi; mărimea nucleelor la momentul abandonului se reflectă şi în dimensiunile acestor produse de întreţinere (30-65 mm lungime, 35-52 mm lăţime), indiferent că este vorba de tablettes primare sau secundare.

Suporturile laminare (Planşa IV) sunt dominate de lame fragmentate, în special proximale şi meziale, afectate de fracturi perpendiculare pe planul piesei. Cele complete şi proximale au taloane netede, în câteva cazuri liniare, diedre, sau faţetate. Mai puţin de jumătate din exemplare prezintă stigmate de percuţie dură pe bulbul de percuţie. Secţiunea transversală trapezoidală este doar cu puţin mai frecventă decât cea triunghiulară, atât pentru suporturile retuşate, cât şi pentru cele neretuşate; aceeaşi observaţie este valabilă şi în cazul profilului rectiliniu, comparativ cu profilul concav. Astfel, din punct de vedere al cestor două criterii, selecţia suporturilor modificate prin retuşă se operează în interiorul grupurilor majoritare. Profilul torse apare foarte rar şi nu poate fi considerat o opţiune în producţia de suporturi laminare, mai degrabă un accident.

Valorile lăţimii lamelelor şi lamelor se situează cu precădere în intervalul 8-11 mm, respectiv 12-19 mm. În cazul suporturilor laminare complete, nu au fost înregistrate valori ale lungimii celor neretuşate din intervalul 20-30 mm şi doar în câteva cazuri izolate din intervalul 30-40 mm sau 40-50 mm; în schimb, în aceste intervale de valori pot fi incluse majoritatea pieselor retuşate complete, probabil ca efect al reducerii dimensiunilor prin reciclare sau reamenajare. Suporturile laminare neretuşate complete au lungimi de 50-57 mm, izolat 65 mm, 79 mm, sau chiar 80 mm. Ca şi în cazul valorilor lăţimii, acelea ale lungimii definesc o producţie laminară de dimensiuni medii spre reduse, destul de omogenă. Aşchiile complete, pe de altă parte, nu trădează aceeaşi omogenitate, atingând 30-36 mm/40-45 mm lungime şi 22-28 mm/ 30-36 mm sau 43-47 mm lăţime. Accidentul de debitaj de tip outrepassage caracterizează o parte din terminaţiile distale ale lamelor.

Suporturile modificate/ retuşate (Planşa V) nu oferă o varietate tipologică notabilă. Cele mai frecvente sunt piesele de tip grattoir, urmate de lamele cu troncatură şi lamele sau aşchiile retuşate. Cu titlul de excepţie, menţionăm o lamă cu encoche. Tipurile de unelte descrise sunt realizate atât pe lame şi lamele, cât şi pe aşchii, de dimensiuni medii, apropiate celor deja menţionate pentru suporturile neretuşate. Pe cele mai multe dintre piesele de tip grattoir se pot observa tentative de refacere ale frontului activ, uneori având ca rezultat descentrarea acestuia. Într-unul din cazuri, reamenajarea frontului este însoţită de instalarea unei a doua suprafeţe de acest fel în extremitatea proximală, rezultând un grattoir dublu. Despre lamele şi aşchiile cu troncatură se poate spune că reprezintă, majoritar, suporturi reciclate, ale căror extremităţi fracturate au fost retuşate direct sau, mai rar indirect, pentru a crea o troncatură dreaptă sau oblică, uneori dublă.

Alături de piesele retuşate, putem include în grupa uneltelor şi lame, lamele sau aşchii fără modificări de tipul retuşelor prezente pe extremităţi sau pe laturile lungi; în schimb, acestea prezintă


urme de utilizare macroscopice, respectiv desprinderi neregulate şi lustru. Desprinderile neregulate afectează peste 20% din suporturi şi unelte, poziţionându-se pe una din laturile lungi, nemodificate. Lustrul macroscopic marchează o prezenţă mai discretă, observată pe linia marginală a suprafeţelor dorsale sau ventrale ale aşchiilor şi lamelor, sau acoperind linia retuşelor câtorva lame.

Concluzii Din punct de vedere al contextelor în care au fost descoperite piesele, proporţia cea mai

ridicată revine gropilor (35,76%), urmată de aceea a nivelului ocupaţional exterior (23,84%) şi a locuinţelor adâncite (14,30%), în timp ce toate celelalte tipuri de contexte (şanţuri, locuinţe de suprafaţă, cuptor, palisadă) au oferit mai puţin de 10% din piesele litice descoperite. Acelaşi tipar al reprezentativităţii numărului total de piese din cadrul complexelor se aplică şi categoriilor de produse de debitaj, în sensul că niciuna dintre acestea nu particularizează cantitativ un context depoziţional aparte.

Un aspect de menţionat în această privinţă ar fi absenţa completă a nucleelor din locuinţele de suprafaţă şi proporţia lor scăzută în cazul locuinţelor adâncite. Acesta este, însă, singurul punct comun dintre cele două tipuri de locuinţe, pentru că inventarul litic descoperit în cele adâncite este cu mult mai numeros şi mai variat.

În diversitatea materiilor prime folosite se reflectă oscilaţii de omogenitate şi pretabilitate la debitaj, uneori întâlnite în interiorul aceluiaşi bloc de silex; versatilitatea tehnicilor de debitaj folosite, oscilând între percuţia directă, dură, posibil percuţia directă cu percutor moale şi percuţia prin presiune, par să fi fost determinate de aceste oscilaţii. Mai mult, este posibil ca desprinderile finalizate în accidente de debitaj de pe unele din nucleele epuizate să reprezinte etape de învăţare a debitajului litic.

La o privire generală, din producţia de suporturi, aşa cum apare aceasta în eşantion, par să lipsească anumite categorii de piese. Spre exemplu, alături de nucleul epuizat şi cele câteva aşchii din calcedonie apar doar două lamele şi nicio lamă; negativele de desprindere lamelare, cu margini paralele de pe suprafeţe ce sugerează folosirea debitajului prin presiune nu îşi găsesc corespondent în suporturi lungi şi înguste, cu nervuri dorsale paralele şi bulb difuz; o lamelă completă de tip chute de burin reprezintă o apariţie izolată, fără ca spectrul tipologic să includă piesa de tip burin din care provenea. Nu este exclus ca toate aceste piese lipsă să se regăsească într-o zonă adiacentă celei cercetate, sau ca în şi din sit să existe aport, respectiv îndepărtare de material litic.

Contex Categorii de piese Nuclee Produse

corticale/de (re)amenajare

Aşchii/ suporturi laminare

Piese retuşate/ şlefuite

Galeţi & blocuri/ percutoare

Fragmente & spărturi

Gropi

17 38/7 59/45 16/4 10/5 39

Nivel ocupaţional exterior

13 27/4 27/22 10/1 9/6 41

Locuinţe adâncite

2 10/2 25/31 5/- 4/2 15

Şanţuri

3 5/1 9/9 2/- 2/- -

Locuinţe de suprafaţă

- 3/2 9/7 1/- - 3

Palisadă

1 2/- - - - 1

Cuptor

- - 1/- - - -

Passim

5 - 28/63 16/- 1/- 1

Total 41 85/16 158/177 50/5 26/13 100

Tabel 1. Structura şi contextualizarea eşantionului litic.

Structure and context of the lithic assemblage.


0

20

40

60

80

100

120

gropi nivelexterior

locuințeadancite

șanț locuințesuprafață

palisadă cuptor

Suporturi

Produsesecundare dedebitajPieseretușate/șlefuite

Diagrama 1

Materia primă Materia primă din care sunt constituite artefactele este variată, formată în special din silicolite

(silexuri şi jaspuri având diverse caracteristici morfologice), cu un procent scăzut de cuarţit, gresie silicioasă sau argilit. Silicolite cu caracteristici morfologice variate se găsesc în mai multe puncte pe o rază de aproximativ 20 km în jurul aşezării, atât la sud de râul Mureş, în zona Munţilor Poiana Ruscă, unde se găsesc în depozite geologice secundare în zona localităţilor Herepeia-Chergheş-Cârjiţi (la est de satul Chergheş a fost observată şi o concentrare de aşchii şi resturi de debitaj, ceea ce ar putea indica o prelucrare primară a materiei prime - vezi Barbu 2007-2008: 52) şi pe cursul mijlociu şi inferior al pârâului Valea Roatei (Barbu 2007-2008: 49-52), cât şi la nord de Mureş, în zona munţilor Trascău, unde apar concreţiuni silicioase în calcare în zona localităţilor Băiţa-Crăciuneşti (Cârciumaru et al. 2007: 20). Jaspul de colare roşiatică poate să provină atât din Munţii Trascău, cât şi din Munţii Metaliferi (cf. Crandell 2008) sau din Munţii Poiana Ruscă-zona Herpaia-Valea Roatei (Barbu 2007-2008: 51-2), caracteristicile morfologice ale acestor tipuri fiind aproximativ similare.

Doar analiza descriptivă a caracteristicilor macroscopice ale silicolitelor (aspect, culoare, fracturare, transparenţă, prezenţa incluziunilor etc.) este insuficientă pentru a determina provenienţa materiei prime (Hoard et al. 1993: 708; Malyk-Selivanova et al. 1998: 673), caracteristici morfologice (precum culoarea) putându-se schimba în interiorul aceluiaşi depozit. Nici simpla microscopie nu rezolvă de obicei problema identificării surselor de materie primă, în afara situaţiilor când silicolitele conţin incluziuni distinctive mari (peste 500 microni) (Malyk-Selivanova et al. 1998: 676). Pentru diferenţierea grupurilor de silicolite şi pentru identificarea depozitelor-sursă este necesară caracterizarea chimică a acestora, orice artefact fiind identic din punct de vedere petrografic şi geo-chimic cu materia primă din care este făcut, iar fiecare sursă de materie primă are unele caracteristici unice din punct de vedere geo-chimic (Malyk-Selivanova et al. 1998: 677).

Rocile sunt compuse din elemente majore, ce reprezintă peste 2% din mostră, elemente minore (între 2% şi 0,1%) şi elemente-urmă (mai puţin de 0,1%) (Andrefsky 2005: 43). Întrucât din punct de vedere chimic silicolitele au o compoziţie ce poate să conţină până la 99% SiO2 (Luedke 1992), pentru diferenţiere este necesară compararea elementelor-urmă.

În încercarea de a afla compoziţia chimică a materiei prime din care provin un număr de artefacte (din păcate, din motive obiective, este vorba de un grup mic de artefacte analizate - vezi Tabelul 7) s-a folosit spectometria de fluorescenţă de raze x. Analizele au fost efectuate în laboratorul Universităţii Alberta. A fost utilizat un spectometru de fluorescenţă de raze x Bruker AXS Tracer III-SD portabil. Acesta a fost folosit pentru a se determina compoziţia chimică a tuturor materialelor litice analizate. Toate artefactele au fost analizate de trei ori în puncte diferite pentru a ţine cont de variabilitatea internă. S-a ţinut cont de următoarele condiţii de funcţionare: tubul de raze X stabilit la


40 keV şi 30μA pentru 300 de secunde. Filtrul verde Bruker AXS (0.3047 mm aluminiu, 0.0254 mm titan, 0.1523 mm cupru), a fost plasat în faţa traiectoriei razelor X pentru a ajuta la concentrarea energiei razelor X pentru a detecta elementele urmă. Au fost analizate folosind aceleaşi setări XRF probele de referinţă de la Institutul naţional pentru standarde şi tehnologii - Canada (NIST) NIST278 (obsidian) şi NIST2710a (sol din Montana). Pentru o cât mai bună precizie a XRF, toate probele au fost iradiate 180 secunde.

Elementele Mn, Fe, Zn, Ga, Rb, Sr, Y, Zr, şi Nb au fost cuantificate pentru toate eşantioanele folosind razele x Kα ale lor, în timp ce Th a fost determinat folosind emisia Lα (Speakman 2012). Această calibrare a fost concepută de cercetătorii de la reactorul de cercetare al Universităţii Missouri (MURR), aceştia utilizând 40 de probe de obsidian analizate în prealabil prin NAA şi LA-ICP-MS (Speakman 2012). Deşi această calibrare a fost concepută iniţial pentru analiza obsidianului s-a demonstrat ulterior eficacitatea acesteia în furnizarea cuantificării adecvate de elemente-urmă şi în alte analize, precum cele ale solurilor (Neff et al. 2013). Prin urmare, utilizarea acestei calibrări pentru determinarea elementelor-urmă din silicolite este considerată a fi acceptabilă.

Standarde de referinţă Reanalizarea standardelor de referinţă NIST 278 (obsidian) şi 2710a (sol din Montana) de-a

lungul caracterizării probelor demonstrează un grad înalt de precizie pentru elementele observate. Acest lucru este demonstrat de deviaţiile standard relativ scăzute pentru elementele examinate în fiecare dintre probe NIST (vezi Tabelele 1-4). Cu toate acestea, aceste rezultate nu oferă date cu privire la exactitatea dispozitivului PXRF. De aceea, comparaţii cu valorile recomandate pentru probele NIST 278 şi 2710a au fost realizate cu ajutorul unui procent relativ de comparaţie procentuală a diferenţei (RPD). RPD este calculat prin următoarea formulă (Billets 2006: 26):

unde Lm = măsurătoarea din laborator Pm = măsurători portabile

Dacă măsurătoarea portabilă (Pm) are o valoare mai mare decât măsurătoarea din laborator

(Lm), atunci PRD se calculează după cum urmează:

Precizia este cuantificată prin procentul relativ de diferenţă prin valorile excelent (PRD sub 10%), bun (PRD intre 10 % si 25%), satisfăcător (PRD între 25% şi 50%) şi slab (PRD mai mare de 50%) (Billets 2006: 26). Având în vedere limitele analizelor PXRF, se consideră că toate valorile cu concentraţia elementelor ppm care au un indice al PRD intre 0% si 25% sunt acceptabile şi pot fi folosite în scopul acestui studiu.

Rezultatele comparaţiilor RPD dintre valorile recomandate pentru probele NIST 278 şi 2710a şi valorile înregistrate în acest studiu arată o concordanţă de la excelentă la bună pentru elementele-urmă un rubidiu (Rb), stronţiu (Sr) şi zirconiu (Zr) (RPD <15%) (vezi Tabelele 2-5). Rezultatele RPD pentru elementele majore mangan (Mn) şi fier (Fe), precum şi pentru elementul toriu (Th) indică o variabilitate între rezultatele eşantionului 278 şi 2710a. Această variabilitate este atribuită unui efect de absorbţie de masă (Shackley 2011), prin care radiaţiile de fluorescenţă sunt absorbite de elementele coexistente şi produc o reducere sau o creştere a radiaţiei de fluorescenţă din cauza radiaţiilor secundare proprii sau ale elementelor coexistente (Shackley 2011: 19). În pofida acestei variabilităţi, rezultatul comparaţiei RPD pentru NIST 2710a demonstrează o bună echivalenţă pentru elementele Mn şi Fe, întrucât şi NIST 278 demonstrează o bună concordanţă pentru Th. În concluzie, acurateţea generală a dispozitivului PXRF şi calibrarea folosită în acest studiu este considerată compatibilă pentru caracterizarea elementelor Mn, Fe, Zn, Ga, Rb, Sr, Y, Zr şi Nb.

Pentru interpretarea datelor obţinute prin XRF (Tabelul 6) am folosit programul GRUN, soft de arheometrie conceput de MURR. Pentru identificarea diferitelor grupuri de silicolite în rândul artefactelor a fost utilizată analiza de cluster (Figura 1).


Figura 1. Analiza de cluster.

Cluster analysis.

Aceasta este o analiză rapidă şi eficientă în evaluarea relaţiilor dintre probe. Acestea sunt dispuse

în grupuri separate, rezultatele fiind prezentate sub formă de dendrograme ce prezintă ordinea şi distanţa dintre probe. distanţa calculată este distanţa Euclidiană, definită (pentru probele j şi k) prin formula:

d2jk=1/n Σn

i=1 [Cij-Cik]2

unde n corespunde numărului de elemente măsurate (Glascock et al. 1998: 27).

În urma analizei de cluster se pot observa mai multe grupuri de variabilitate chimică ceea ce indică existenţa mai multor surse de materie primă folosite. Din cauza numărului mic de probe analizate, precum şi din cauza lipsei datelor chimice provenind din depozitele de silicolite nu s-au putut face corelări artefacte-depozit sursă.

Am ales publicarea datelor XRF în primul rând pentru a arăta utilitatea acestui tip de analize efectuate chiar şi cu un aparat portabil în identificarea compoziţiei chimice a silicolitelor. Folosirea spectometrului de raze X portabil poate fi de asemenea foarte utilă şi pentru analiza silicolitelor in situ (Potts et al. 1995; Williams-Thorpe et al. 1998). Pentru interpretarea datelor obţinute cu ajutorul metodelor geo-chimice, folosind analize statistice multivariate, considerăm soft-ul GRUN ca fiind cea mai simplă metodă de analiză (datorită diversităţii tipurilor de analiză statistică, a faptului că nu este costisitor, modul de operare este simplu, iar reprezentările grafice 2D şi 3D ca şi diversitatea formelor de redare grafică îl fac agreabil oricărui arheolog nefamiliarizat cu arheometria şi cu analizele statistice).

Un număr redus de artefacte provin din silicolite ce au culori gălbui-bej cu incluziuni albe, asemănătoare silicolitelor cunoscute şi sub numele de ‘silex balcanic’ (Gurova 2012), ce se găsesc în calcare (din Cretacicul Inferior-Aptian) în nord-estul Bulgariei (regiunea istorică Ludgorie) şi în crete (Cretacic Superior-Campanian şi Maastrichtian), în zona oraşului Nicopole din nordul Bulgariei (Nachev 2009) (silicolite foarte asemănătoare din punct de vedere morfologic şi compoziţional cu cele de la Nicopole se găsesc şi în depozite secundare la Ciuperceni, jud. Teleorman - aproximativ 3 km în linie dreaptă de Nicopole, peste Dunăre). Pentru corelarea acestor artefacte cu sursele ‘balcanice’, s-a folosit metoda microscopiei optice. Roca iniţială din care provin artefactele cu caracteristici macroscopice ‘balcanice’ este o rocă terţiară, cenozoică (Figurile 2-4), diferită de calcarele şi cretele cretacice de la sud de Dunăre.


Figura 2. Ansamblu. Obiectiv 2.5X. Nicoli în cruce. Scara 1:0,5 mm.

Ensemble. 2.5X objectiv. Crossed Nicols. Sc. 1:0.5 mm.

Figura 3. Foraminifer. Obiectiv 10X. Nicoli paraleli. Scara 1:0,25 mm.

Foraminifera. 10X objectiv. Parallel Nicols. Sc. 1:0.25 mm.


Figura 4. Ansamblu. Obiectiv 2,5X. Nicoli în cruce. Scara 1:0,5 mm.

Ensemble. 2.5X objectiv. Crossed Nicols. Sc. 1:0.5 mm.

Astfel silicolitele ce pot fi considerate la o analiză macroscopică ca ‘silex balcanic’ au alte surse decât cele depozitele geologice din regiunile nordice şi nord-estice ale Bulgariei, probabil mult mai apropiate, precum depozitele de la Herepeia (aflate la aproximativ 10 km distanţă de Şoimuş), silicolitele de aici putând avea caracteristici morfologice asemănătoare (vezi Barbu 2007-2008: 52; Barbu 2013: 77). Considerăm că mai plauzibil ar fi (cel puţin în stadiul actual al cercetării) atribuirea unui model direct de achiziţie a materiei prime, datorat proximităţii faţă de sursele de materie primă (cf. Wilmsen 1970).

Ca metodă de caracterizare a tipurilor de silicolite credem că identificarea fosilelor este o metodă eficientă, în anumite cazuri putând aduce informaţii preţioase şi legate de vârsta de formare a respectivului depozit. În silicolite se pot conserva scoici, spiculi şi schelete (Bressy 2002). Un exemplu de folosire a acestui tip de analiză în scopul cercetării litice îl constituie proiectul de identificare al surselor de silicolite folosite de comunităţile preistorice din sudul Iberiei (Rodríguez-Tovar et al. 2010).

Mulţumiri. Domnului Sean C. Lynch, Department of Anthropology, University of Alberta,

Edmonton, Canada, pentru efectuarea analizelor chimice ale artefactelor de la Şoimuş în Laboratorul Universităţii Alberta.


Tabelul 2. Rezultatele pentru NIST 278 (Obsidian) la o expunere de 300 secunde.

Results for NIST 278 (Obsidian) at 300 seconds exposure.

Montana 2710a (300s)

Mn Fe Zn Ga Th Rb Sr Y Zr Nb

1 2337 48763 4446 n.r. 256 128 244 123 223 9

2 2261 48721 4388 n.r. 256 121 242 125 234 9

3 2384 47835 4365 n.r. 250 129 246 123 233 8

4 2305 48189 4405 n.r. 255 128 247 124 230 7

5 2272 47844 4371 n.r. 244 124 248 121 232 7

Medie

2312 48271 4395 n.r. 252 126 245 123 230 8

Abatere standard

50.0 454.0 32.7 n.r. 5.2 3.5 2.3 1.3 4.2 1.0

Abaterea standard relativă

2.2 0.9 0.7 n.r. 2.1 2.8 0.9 1.0 1.8 12.3

Procent diferenţă relativă

8% 11% 5% NA 173% 3.50% 4% NA 14.00% NA

Valori recomandate

2140±60 43200± 800

4180±150

NA 18.1± 0.3

117±3 255±7 NA 200±0 NA

Tabelul 3. Rezultatele pentru NIST 2710a (sol de Montana) la o expunere de 300 secunde. Nr= neînregistrat

Results for NIST 2710a (Montana soil) at 300 seconds exposure. Nr=unregistered.

Obsidian 278 (300s)


1 340 14443 54 15 12 129 61 40 281 17

2 377 14183 63 17 11 132 63 40 281 17

3 384 14125 48 15 12 129 61 41 278 17

4 362 14023 58 18 10 129 62 38 282 16

5 335 14187 63 17 11 129 62 42 283 16

Medie

360 14192 57 16 11 130 62 40 281 16

Abatere standard

21.7 155.0 6.3 1.4 0.8 1.3 0.7 1.3 1.7 0.4


6.0 1.1 11.0 8.5 7.1 1.0 1.1 3.2 0.6 2.6


36% 36% 4% NA 5% 3% 2% NA 3% NA

Valori recomandate

520± 20

20400±200

55±0 NA 12.4±0.3

127.5±0.3

63.5±0.1

NA 290±30

NA


Montana

2710a (180s) Mn Fe Zn Ga Th Rb Sr Y Zr Nb

1 2264 48613 4412 n.r. 253 125 247 121 223 8

2 2298 48040 4350 n.r. 248 126 244 117 228 7

3 2341 47709 4371 n.r. 260 128 241 123 229 7

4 2282 47795 4363 n.r. 249 127 245 120 227 9

5 2253 47612 4345 n.r. 248 125 244 120 229 8

6 2241 48223 4394 n.r. 254 129 238 123 223 9

7 2314 47433 4255 n.r. 249 124 241 121 234 9

8 2234 47092 4330 n.r. 252 123 241 125 231 8

9 2411 47758 4407 n.r. 256 129 245 121 226 8

10 2280 48999 4489 n.r. 259 129 240 124 219 8

11 2320 47376 4252 n.r. 246 123 238 120 228 8

12 2274 48342 4426 n.r. 258 124 242 126 227 7

13 2266 48363 4463 n.r. 251 125 246 125 228 9

14 2229 47724 4363 n.r. 249 125 243 122 221 9

15 2228 48373 4383 n.r. 249 123 245 122 231 7

Medie 2282 47963 4374 NA 252 126 243 122 227 8

Abatere standard

49.5 516.8 65.2 NA 4.5 2.2 2.8 2.5 4.0 0.6


2.2 1.1 1.5 NA 1.8 1.7 1.2 2.0 1.8 7.9


6% 10% 5% NA 58% 7% 5% NA 13% NA

Valori recomandate

2140±60

43200± 800

4180± 150

NA 18.1± 0.3

117±3

255±7

NA 200±0

NA

Tabelul 4. Rezultatele pentru NIST 278 (obsidian) la o expunere de 180 secunde.

Results for NIST 278 (Obsidian) at 180 seconds exposure.


Montana

2710a (180s)


1 2264 48613 4412 n.r. 253 125 247 121 223 8

2 2298 48040 4350 n.r. 248 126 244 117 228 7

3 2341 47709 4371 n.r. 260 128 241 123 229 7

4 2282 47795 4363 n.r. 249 127 245 120 227 9

5 2253 47612 4345 n.r. 248 125 244 120 229 8

6 2241 48223 4394 n.r. 254 129 238 123 223 9

7 2314 47433 4255 n.r. 249 124 241 121 234 9

8 2234 47092 4330 n.r. 252 123 241 125 231 8

9 2411 47758 4407 n.r. 256 129 245 121 226 8

10 2280 48999 4489 n.r. 259 129 240 124 219 8

11 2320 47376 4252 n.r. 246 123 238 120 228 8

12 2274 48342 4426 n.r. 258 124 242 126 227 7

13 2266 48363 4463 n.r. 251 125 246 125 228 9

14 2229 47724 4363 n.r. 249 125 243 122 221 9

15 2228 48373 4383 n.r. 249 123 245 122 231 7

Medie 2282 47963 4374 NA 252 126 243 122 227 8

Abatere standard

49.5 516.8 65.2 NA 4.5 2.2 2.8 2.5 4.0 0.6


2.2 1.1 1.5 NA 1.8 1.7 1.2 2.0 1.8 7.9


6% 10% 5% NA 58% 7% 5% NA 13% NA

Valori recomandate

2140±60

43200± 800

4180± 150

NA 18.1± 0.3

117±3 255±7 NA 200±0

NA

Tabelul 5. Rezultatele pentru NIST 2710a (sol de Montana) la o expunere de 180 secunde.

Results for NIST 2710a (Montana soil) at 180 seconds exposure.


ANID Mn Fe Zn Ga Th Rb Sr Y Zr Nb

S2014 76.16617 2029.861 20.86483 6.700622 0 1.803351 1.910376 3.261794 18.98358 0.157454

S14821 52.17542 12496.06 76.90171 12.96723 0 23.34278 36.20116 7.61096 48.05495 3.384048

S14735 83.3412 1614.164 19.60042 5.841315 0 1.991972 2.542919 1.922292 18.35521 0.575253

S14493b 142.1975 7586.909 49.13074 11.87006 0.065428 21.36628 15.34131 5.818336 37.93218 2.866157

S14493a 121.9098 11892.82 72.53427 11.76065 0.746918 18.63701 24.93701 8.61846 38.95815 3.27957

S12657 110.8275 17868.5 36.86283 9.362639 0.027029 19.39092 23.25045 6.96977 37.09458 1.789194

S12579b 281.9834 1730.802 20.48731 4.56458 0 2.500449 9.736997 1.82262 19.30309 0.368283

S12579a 276.6544 2042.43 20.5583 7.784819 0 2.303191 1.412456 3.266389 17.79131 0.657241

S116035 37.52593 1205.234 19.39599 6.689456 0 1.65318 1.348961 4.932072 17.31984 0.459868

S11468 34.72659 1812.887 23.56522 8.431364 0 1.876359 6.620501 2.247226 18.26107 0.413443

S11466 79.96304 11203.5 41.47856 7.241351 0.634466 21.64752 22.77143 10.13402 43.08907 1.672747

S11463 77.59649 3956.131 39.72973 8.778616 0 2.609723 13.87772 2.805423 18.78919 0.253382

S11124b 189.2355 2567.275 34.19522 9.543744 0 2.383346 33.7551 4.160203 18.41604 0

S11124 95.22881 8379.166 34.1846 11.30307 0.407895 21.32139 43.6351 10.90479 43.71385 3.093889

Tabelul 6. Rezultatele pentru grupul de artefacte de la Şoimuş.

Results for the artifact group of Șoimuș.

Tabelul 7. Piesele de silex analizate.

Analysed flint items.

Nr. crt.

Cx./Carou Descriere

1

Cx. 494 Lamă silex

2

Carou E15 Fragment silex

3, 4

S 4 2 fragmente lamă silex

5, 6

Cx. 334 2 fragmente lamă silex

7

Carou F4 Fragment nucleu silex

8

Cx. 63 Fragment lamă silex

9

Cx. 17 Aşchie silex

10

Cx. 368 Fragment lamă silex

11

Cx. 516 Fragment lamelă silex

12

Cx. 418 Percutor silex

13

Cx. 126 Aşchie silex


Bibliografie

Andrefsky, W.Jr. (2005) Lithics, Macroscopic Approaches to Analysis, Cambridge University Press. Barbu, M. (2007-2008) ‘Arheologie experimentală. Confecţionarea uneltelor preistorice din piatră

cioplită’, Sargetia XXXV-XXXVI: 47-97. Barbu, M.-M. (2013) ‘Industria litică cioplită din aşezarea eneolitică de la Şoimuş 2- Lângă sat’,

Tyragetia. Serie Nouă VII [XXII](1): 75-96. Billets, S. (2006) Innovative Technology Verification Report: XRF Technologies for Measuring Trace

Elements in Soil and Sediment Niton XLt 700 Series XRF Analyzer, Environmental Protection Agency, Las Vegas, Nevada.

Bressy, C. (2002) Caractérisation et gestion du silex des sites mésolithiques et néolithiques du nord-ouest de l’Arc Alpin. Une approche pétrographique et géochimique, Teză de doctorat, Universitatea Aix-Marseille I-Université de Provence.

Cârciumaru, M., Anghelinu, M., Niţu, E.-C., Cosac, M. şi Murătoreanu, G. (2007) Geo-Archéologie du Paléo-lithique Moyen, Paléolithique Supérieur, Epipaléolithique et Mésolithique en Roumanie, Târgovişte: Ed. Cetatea de Scaun.

Draşovean, F. şi Rotea, M. (1986) ‘Aşezarea neolitică de la Şoimuş. Contribuţii la problemele neoliticului târziu din sud-vestul Transilvaniei’, Apulum XXIII: 9-24.

Glascock, M.D., Braswell, G.E. şi Cobean, R.H. (1998) ‘A Systematic Approach to Obsidian Source Charachterization’, în Shackley, M.S. (ed.) Archaeological Obsidian Studies. Method and Theory, pp. 15-33, Berkely: University of California.

Gurova, M. (2012) ‘Balkan flint - fiction and/ or trajectory to Neolithization: Evidence from Bulgaria’, Bulgarian e-Journal of Archaeology 2(1): 15-49.

Hoard, R.J., Bozell, J.R., Holen S.R., Glascock, M.D., Neff, H. şi Elam, M.J. (1993) ‘Source determination of White River group silicates from two archaeological sites in the Great Plains’, American Antiquity 58 (4): 698-710.

Lazarovici, Gh. şi Dumitrescu, H. (1985-1986) ‘Cercetările arheologice de la Tăualaş-Deva (II)’, Acta Musei Napocensis XXII-XXIII: 3-40.

Luca, S.A. (1997) Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (I). Habitatul turdăşean de la Orăştie-Dealul Pemilor (punct X2), Bibliotheca Musei Apulensis IV, Alba Iulia: Muzeul Naţional al Unirii.

Luca, S.A. (2001) Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (II). Noi cercetări arheologice la Turdaş-Luncă. I. Campaniile anilor 1992-1995, Bibliotheca Musei Apulensis XVII, Alba Iulia: Ed. Economică.

Luedke, B.E. (1992) An Archaeolgist's Guide to Chert and Flint, Archaeological Research Tools 7. Los Angeles: Institute of Archaeology, University of California.

Malyk-Selivanova, N., Ashley, M.G., Gal, R., Glascock M.D. şi Neff, H. (1998) ‘Geological-Geochemical approach to ‘sourcing’ of prehistoric chert artifacts, nortwestern Alaska’, Geoarchaeology 13(7): 673-708.

Nachev, C. (2009) ‘The main types flint in Bulgaria - raw material for artefacts’, Interdisciplinary Studies XX–XXI: 7-21.

Neff, H., Voorhies, B. şi, Paredes Umaña, F. (2013) ‘Handheld XRF elemental analysis of archaeological sediments: some examples from Mesoamerica’, în A.N. Shugar şi J.L. Mass (ed.) Handheld XRF for Art and Archaeology, pp. 379-400, Leuven: Leuven University Press.

Petcu, R., Petcu, Răz., Heroiu, A. (2012) ‘Şoimuş 1 (Avicola), km.29+750-30+300’, în M.V. Angelescu (ed.) Cronica Cercetărilor Arheologice. Campania 2011, pp.291-2, Bucureşti: Institutul Naţional al Patrimoniului.

Potts, P.J., Webb, P.C. şi Williams-Thorpe, O. (1995) ‘Analysis of Silicat Rocks Using Field-portable X-ray Fluorescence Instrumentation Incorporating a Mercury (II) Iodide Detector: A Preliminary Assessment of Analytical Perfrmance’, Analyst 120: 1273-8.

Rodríguez-Tovar, F.J., Morgado, A. şi Lozano José, A. (2010) ‘Using Ischnofossils to Characterize Chert Tools: A Preliminary Study from Southern Iberia’, Geoarchaeology 25(4): 514–26.

von Roska, M. (1941) Die Sammlung Zsófia von Torma in der numismatischarchaeologischen Abteilung des Siebenbürgischen Nationalmuseums, Cluj: Minerva.

Speakman, R.J. (2012) Evaluation of Bruker's Tracer Family Factory Obsidian Calibration for Handheld Portable XRF Studies of Obsidian, University of Georgia: Center for Applied Isotope Studies.

Ştefan, C.E., Petcu, R. şi Petcu, Răz. (2013) ‘Reprezentări antropomorfe din aşezarea neolitică de la Şoimuş-La Avicola (Ferma 2), jud. Hunedoara’, Studii de Preistorie 10: 49-66.


Ştefan, C.E. (2014) ‘Some special clay artifacts from Şoimuş-La Avicola (Ferma 2), Hunedoara County, Romania’, The Old Potter’s Almanack 19(2): 14-22.

Whilliams-Thorpe, O., Potts, P.J. şi Webb, P.C. (1998) ‘Field-Portable Non-Destructive Analysis of Lithic Archaeological Samples by X-Ray Fluorescence Instrumentation using a Mercury Iodide Detector: Comparison with Wavelength-Dispersive XRF and a Case Study in British Stone Axe Provenancing’, Journal of Archaeological Science 26: 215-237.

Wilmsen, E. (1970) Lithic Analysis and Cultural Inference: A Paleo-Indian Case, Tucson: Anthropological Papers of the University of Arizona No. 16.


Planşa I. Nuclee de lame şi lamele (1-4).

Blade and bladelets cores (1-4).


Planşa II. Nuclee de lame şi aşchii (1-3); detaliu al amenajării de tip néocrête (2a).

Blades and flakes cores (1-3); Detail of crested surface (2a).


Planşa III. Nuclee de aşchii şi lame (1-3); aşchie de refacere a suprafeţei de debitaj (4).

Flakes and blades cores (1-3); debitage surface rejuvenation flake (4).


Planşa IV. Suporturi laminare complete (1, 6, 8-10, 16), proximale (2, 3, 12-14), meziale (4, 5, 11, 15) şi distale (7).

Complete (1, 6, 8-10, 16), proximal (2, 3, 12-14), medial (4, 5, 11, 15) and distal (7) laminar blanks.


Planşa V. Piese retuşate: grattoirs (1-4, 10-12), lame cu troncatură (5-9), lamă retuşată (13).

Retouched items: endscrapers (1-4, 10-12), truncations (5-9), retouched blade (13).

la avicola (ferma 2) , jud. hunedoara et al_bmjt7-bt-col.pdf · carol i, nr. 11, 700506;...

Documents