CONCURSUL JUDEȚEAN INTERCULTURAL ART

Obiceiuri din inimaElev:

DOLCU DIANA CLASA aV- aProf.POSTOLACHE D.CTMV VULCAN

Tradiţiile şi obiceiurile au menirea de a dezvălui spiritul şi identitatea unui popor. Poate că mai bine decât oricare al loc din lume, România este sălaşul multor legende, mituri şi tradiţii.

CRACIUNFERICIT!

Sarbatori pline de caldura linga bradul impodobitAlaturi de cei dragi……!

Sărbătorile şi obiceiurile populare, grupate în preajma solstiţiului de iarnă (20 decembrie - 7 ianuarie), poartă numele generic de sărbători de iarnă.

Perioada este deschisă şi închisă de sărbători prefaţate de ajunuri, atât Crăciunul, cât şi Boboteaza, şi intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou.

CRACI

UN FERIC

IT!

Principalele sărbători ale ciclului de iarnă - Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza - au funcţionat de-a lungul vremii ca momente independente de înnoire a timpului şi de început de an.

Crăciun - sărbătoarea Naşterii Domnului.

Sărbătoarea Crăciunului semnifică pentru poporul creştin

Naşterea Domnului, prilej de bucurie şi speranţă. În fiecare an retrăim emoţiile naşterii, momentul vestirii de

către îngeri şi ne deschidem sufletele şi minţile ca să mai auzim încă o dată povestea magică.

Mir

Miros de brad.Parfum de flori.Bat in ferestre uratori,Clipesc pe cer mii de culoriFITI FERICITI DE SARBATORI!

Crăciun - sărbătoarea Naşterii Domnului.

Sărbătoarea Crăciunului semnifică pentru poporul creştin

Naşterea Domnului, prilej de bucurie şi speranţă. În fiecare an retrăim emoţiile naşterii, momentul vestirii de

către îngeri şi ne deschidem sufletele şi minţile ca să mai auzim încă o dată povestea magică.

În România, Crăciunul este precedat de un post ce se întinde pe şase săptămâni, de pe 15 noiembrie, până pe 24 decembrie. În timpul postului, este interzis consumul de carne, ouă şi lapte.

Colindatul Din ajunul Crăciunului şi până în ziua de Anul Nou,

colindătorii pornesc în alai, oprindu-se la casele oamenilor pentru a le vesti Naşterea Domnului şi a le face urări de sănătate şi belşug. Aceste colinde sunt creaţii populare cu text şi melodie, care conţin mesaje speciale (religioase sau satirice la adresa celor uraţi).

Colindatul Mulţi cred că mergând la colindat

(ei sau măcar cineva din casă) le va merge bine tot anul. În aceeaşi măsura se crede că primind colindătorii anul va fi bogat şi cei din casă vor fi sănătoşi. Sunt multe casele în care primul colindător sau musafir aşteptat este un băiat/bărbat ca să le meargă bine tot anul.

Crăciunul în familia românească

În România Crăciunul este în primul rând momentul în care se strâng toţi membrii familiei. În dimineaţa de Crăciun, primii care se trezesc sunt copiii, pentru a vedea darurile moşului, apoi glasurile lor trezesc toata casa. Urmează micul dejun, la care participă toată familia.

În dimineaţa Crăciunului toată familia merge la biserică pentru a asista la slujbă. Se întorc voioşi spre casele lor, şi urmează să ducă pomană o farfurie cu friptura de porc .

"Capra" este - de fapt - un om mascat, ascuns sub un costum larg, care ţine deasupra capului un băţ în vârful căruia este cioplit un fel de cap de capră. De

obicei, se foloseşte lemn de tei sau de paltin. “Falca” de jos a “caprei” este mobila, astfel încât gura acesteia se poate închide sau deschide, dar mai ales

poate “clămpăni”, făcând un zgomot specific.

Capul este împodobit cu crenguţe de brad, mărgele, oglinzi, flori de pai sau panglici colorate. Corpul este acoperit cu un ,,scorţar’’ – covor ţesus în casă,

având frumoase motive tradiţionale.

Asemănător cu “Capra” este obiceiul de a umbla cu “Ursul”, această datină avându-şi de asemenea originea într-un cult geto-dac, ce urmărea fertilizarea

şi purificarea solului şi a gospodăriei.

Ursul este întruchipat de un flăcău care poartă pe cap, pe umeri şi pe spate blana unui astfel de animal, având în jurul urechilor nişte ciucuri roşii. “Ursul”

este însoţit de un grup de colindători mascaţi şi costumaţi, care reprezintă

diverse animale sau personaje şi care îl aţâţă prin strigături.

Masca de urs este confecţionată din piele de oaie având pe bot un lanţ gros. Ursul este îmbrăcat cu un cojoc întors pe dos, iar în picioare are opinci. Între labe are un par gros,

de care se sprijină când joacă. Uneori se scarpină cu acest par la genunchi, la urechi sau în alte părţi.

Ursul face tumbe sau alte scheme, stârnind râsul. Din când în când se repede la cei din jur şi-i sperie. Ursoaica are catrinţă – fusta tradiţională din costumul popular

moldovenesc.Ursarul bate tobă, spune strigături şi urşii execută.