1. KASTANOZIOMURILE (KZ) Kastanoziomurile sunt cunoscute şi sub denumirea de soluri brune deschise de stepă uscată sau de soluri bălane. Ele se definesc printr-un orizont A molic (Am) de culoare brună cu crome mai mari decât 2 la material în stare umedă urmat de un orizont de tranziţie AC de culoare brună mai deschisă cu crome mai mici de 3,5 cel puţin în partea superioară la material în stare umedă şi un orizont de acumulare a carbonaţilor alcalino-pământoşi notat cu Cca situat în primii 100 cm.Răspândire şi condiţii naturale de formare- În România kastanoziomurile ocupă o suprafaţă de 105 000 ha şi sunt răspândite cu precădere în Dobrogea, în Deltă şi extremitatea estică a Bărăganului.Clima zonelor în care s-au format kastanoziomurile este caracteristică stepei uscate, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 10,7-11,3ºC, precipitaţii de 330-420 mm anual, indice de ariditate de 17-21 şi valori ale evapotranspiraţiei potenţiale mai mari de 700 mm. Bilanţul hidroclimatic este foarte deficitar. Vegetaţia ierboasă spontană slab dezvoltată şi discontinuă este caracteristică stepelor uscate care fac tranziţia spre zona semideşertică. Ea se compune din specii mezoxerofite şi xerofite cum ar fi: Medicago minima, Stipa cappilata, Poa bulbosa, Agropyron cristatum, Artemisia austriaca. Această vegetaţie naturală este înlocuită în cea mai mare parte cu vegetaţie cultivată sau este degradată prin suprapăşunat. Condiţiile climatice din zona kastanoziomurilor constituie factor limitativ pt. vegetaţia forestieră. Aceasta poate fi întâlnită numai în unele depresiuni şi văi cu soluri umede şi pe terenuri cu expoziţii umbrite.Relieful este plan (terase, culmi) sau uşor înclinat cu expoziţie însorită, altitudini mai mici de 150 m, dar cu mare predispoziţie pt. eroziune hidrică din cauza conţinutului mare de praf al materialului parental.Materialul parental -loessul sau depozite loessoide- are porozitate bună şi conţine carbonat de Ca 10-15 %.Procese pedogenetice- Conţinutul scăzut de humus (cca. 2%) format prin humificarea cu întreruperi a materiei organice (vara datorită secetei, iarna datorită gerurilor) explică culoarea brună deschisă a orizontului Am. Ariditatea climatuli determină o slabă levigare a sărurilor greu solubile (CaCO3) şi o alterare f. slabă a părţii minerale a solului. Condiţiile de ariditate influenţează levigarea slabă a CaCO 3, suficient pt. a schiţarea orizontului C carbonato-acumulativ (Cca). Curentul ascendent al apei în perioadele secetoase din orizontul Cca spre suprafaţă favorizează formarea eflorescenţelor şi pseudomiceliilor în orizontul A/C în urma absorbţiei apei de către rădăcinile plantelor, suprasaturarea soluţiei şi precipitarea carbonatului de calciu.Alcătuirea şi descrierea morfologică a profilului- profilul acestor soluri prezintă următoarea alcătuire:Amk-ACk-Cca.Orizontul Amk are o grosime de 30-40 cm, culoare brună închisă (10YR 3/3) în stare umedă şi brună (10YR 5/3) în stare uscată, structură granulară medie cu numeroase agregate coprogene, textură nisip lutos, lut nisipos sau lut, neoformaţii de natură chimică şi biologocă, efervescenţă slabă, trecerea treptată.Orizontul ACk- are grosimea de 15-25 cm, culoare brună (10YR 4/3) în stare umedă şi bun-brun-pal (10YR 5/3) în stare uscată, structură glomerulară medie slab dezvoltată, textură nisip lutos, lut nisipos sau lut, neoformaţii de natură chimică şi biologică, efervescenţă puternică, trecerea treptată.Orizontul Cca- apare la adâncimea de 50-60 cm şi are o culoare brun gălbui închis (10YR 4/4) în stare umedă şi brun gălbui deschis (10YR 5/4) în stare uscată, structură masivă, textură nisip lutos, lut nisipos sau lut, neoformaţii de natură chimică (eflorescenţe şi concreţiuni rare şi mici de CaCO3) şi biologică (cervotocine şi crovotocine rare), efervescenţă puternică.Proprietăţi- Textura kastanoziomurilor este de obicei grosieră-mijlocie, mijlocie-grosieră sau mijlocie, nediferenţiată pe profil. Valorile mici ale hidrostabilităţii structurale imprimă kastanoziomurilor vulnerabilitate mare la compactare, eroziune hidrică şi la formarea crustei, care împiedică sau îngreunează răsărirea plantelor, mai ales a celor cu seminţe mici şi cu putere de străbatere scăzută. Valorile medii ale densităţii aparente înregistrate pe adâncime de 0-100 cm de 1,15-1,35 g/cm 3 şi cele ale porozităţii totale de 50-54% încadrează kastanoziomul în categoria solurilor moderat şi slab afânate. Valorile frecvente ale coeficientului de ofilire, capacităţii de câmp şi a capacităţii de apă utilă se încadrează în intervalul de 5-9%, 19-25% şi 15-19%. Permeabilitatea acestor soluri pt. apă şi aer este bună. Kastanoziomurile se lucrează uşor, opun o rezistenţă mică sau mijlocie la lucrările solului, valoarea rezistenţei la arat la umiditatea optimă fiind de 40-50 kgf/dm2. Intervalul optim de umiditate pt. efectuarea lucrărilor agricole este mare. Lucrările agricole se pot executa mecanizat deoarece panta terenului este mică.Reacţia kastanoziomurilor este slab alcalină pe tot profilul (pH=7,5-8,3), alcalinitatea slabă fiind datorată prezenţei carbonatului de calciu în toate orizonturile pedogenetice. Complexul adsorbtiv al solului este saturat în cationi bazici, capacitatea de schimb cationic avân valori de cca 12-19 me/100 g sol uscat. Humusul tip mull calcic variază între 1,5 şi 2,5% g/g. Valorile frecvent subunitare ale raportului acizi humici/ acizi fulvici reflectă condiţiile hidrotermice ale zonei solurilor bălane caracterizate prin variaţii mari ale umidităţii, fapt ce favorizează polimerizarea acizilor humici şi trecerea la humine.Subtipuri- Kastanoziomurile includ următoarele subtipuri: tipic (Am-AC.Cca), maronic (kastanoziom cu orizont A molic forestalic), psamic (kast. Cu textură grosieră în primii 50 cm), gleic (kast. Cu proprietăţi gleice între 50-100 cm), salinic (kast. Cu orizont hiposalic în primii 100cm sau orizont salic între 50 şi 100cm), sodic (kast. Cu orizont hiposodic în primii 100cm sau orizont natric între 50 şi 100cm).Fertilitatea şi folosinţa- Proprietăţile fizice ale kastanoziomurilor sunt favorabile creşterii şi dezvoltării plantelor. Astfel, aceste soluri având o textură mijlocie, opun o rezistenţă scăzută la lucrările mecanice (arat, discuit) iar starea de afânare şi permeabilitate pt. apă şi aer sunt bune. Totuşi kastaziomurile, din cauza stabilităţii reduse a agregatelor structurale, formează frecvent crustă la suprafată după ploi şi după udări, în special cele prin aspersiune. Crusta formată împiedică răsărirea plantelor, primenirea aerului din sol cu cel atmosferic şi filtrarea apei. * Structura kastanoziomurilor se degradează uşor odată cu compactarea stratului de sol arabil şi a orizontului subiacent, fenomene datorate lucrărilor mecanice. *Kastanoziomurile au capacitatea mare de înmagazinare a apei. Cu toate acestea apa acumulată din precipitaţii nu satisface cerinţele pt. apă a plantelor. Deficitul de apă se poate acoperi prin irigaţii. În toate arealele kastanoziomurilor sunt amenajate mari sisteme de irigaţie.

1

Rezervele de azot şi humus sunt mici. Refacerea rezervelor de humus se poate realiza prin administrarea îngrăşămintelor organice sau prin încorporarea în sol a îngrăşămintelor verzi. Refacerea rezervelor de azot se poate realiza şi prin cultivarea plantelor leguminoase (mazăre, lucernă, sparcetă) sau tratarea seminţelor de leguminoase cu biopreparate care conţin bacterii fixatoare de azot. *Rezervele de fosfor total sunt bune dar o mare parte din ele o constituie cantităţile de compuşi insolubili sau greu solubili (fosfaţii dicalcic şi tricalcic). Acumularea acestor compuşi are loc din cauza reacţiei slab alcaline şi a prezenţei carbonatului de calciu în toate orizonturile pedogenetice. Se impune aplicarea îngrăşămintelor cu fosfor pt. practicarea unei agriculturi performante. *La culturi intensive de specii mari consumatoare de potasiu se impune fertilizarea cu acest element deoarece refacerea rezervelor de potasiu schimbabil direct accesibil plantelor din rezervele de potasiu fixat se face treptat într-un timp îndelungat. *Accesibilitatea unor microelemente de mangan, fier, zinc se micşorează considerabil sin cauza prezenţei carbonatului de calciu. În cazul în care CaCO3 depăşeşte 10% pot apărea carenţe de mangan şi chiar cloroza calcică. *Pt. valorificarea eficientă a fertilităţii potenţiale a kastanoziomurilor este necesară aplicarea unui complex de măsuri agrotehnice care să asigure acumularea apei în sol şi să diminueze pierderile de apă prin evaporaţie sau prin dezv. buruienilor. *Kastanoziomurile au categoria de folosinţă arabil (grâu, porumb,sorg, sparcetă), plantaţii de piersic, cais, migdal, cireş, nuc. Mărul şi părul se dezv. numai în condiţii de irigare.

2