kalokagathon£iilor...biblioteca de filosofie rom.a.neasca r _ petru comarnescu cercetare a...

I.

KALOKAGATHON

BIBLIOTECA DE FILOSOFIE ROM.A.NEASCAr

_

PETRU COMARNESCU

CERCETARE A CORELATIILOR ETICO-ESTETICEIN ARTA SI IN REALIZAREA-DE-SINE

BUtURETIFUNDATIA REGALA PENTAD LITERATURA SI ARTA

- 39, Bulevardul Lacar Catargi, 39

1946[ "

KALOKAGATHON

S'au tras din aceastd carte,pe hartie de lux, doudz.ci§i ase de exemplare. ne-puse In comerl, numerotate

deja 1 la 26.

PETRU COMARNESCU

KALOKAGATHONCERCETARE A CORELATIILOR ETICO-ESTETICE

IN ARTA I IN REALIZAREA-DE-SINE

BUCURE$TIFUNDATIA REGALA PENTRU LITERATURA $1 ARTA

39, Bulevardul Laacir Catargi, 39

9 4 6

P FATAA-

Lucrarea de fata este ,cu adaosurile ce le vom justifica Endatiftraducerea romdneasca a tezei pe care am susfinut-o, pentru doctoratulIn Filosofie, la Universitatea Southern California din Los Angeles,Statele-Unite ale Americii. O publicam acum, dupd ateitia ani delasustinerea ei, pentruca timpul scurs ne-a inteirit convingerea ca ideileexprimate au reimas in general valabile, iar materialul filosofic, destulde abundent, nu numai ca slujefte argumentefrii noctstre, dar ceea ceeste poate mai interesant pentru cititorul roman constitue o Enfliti-fare destul de expresivet f i bogatei a preocuparilor mai vechi f i mainoua ale filoso filor americani f i englezi,'atat de necunoscuti la noi.Dincolo de pozitia noastra, cititorul va lua contact, prin aceastei lucrare,ca bogatia de probleme f i ¿dei a unei lumi de care Encei suntem Endepar-

defi ea, in schimb, este atdt de legata de spiritualitatea fundamen-talei a gandirii universale, In special hellend, f i la curent cu tot ce secugeta f i se creazei vrednic in parile de mare culturd ate Europei.

Nu am publicat lucrarea Endatei &Alga revenirea in tara', pentrumai multe motive. Intai, am dorit s'o redactam amplilicant pentruazul lumii dela noi, dar am constatat ca e mai ufor sa scrii din nou cevadecdt sa-1 prelaci. Ca fi in arhitecturei, innadirilelimpezimii f i proportiei originare. Pentru a o scrie din nou, ne-aulipsit, cum ne lipsesc acum, o parte din ceírtile americane f i engleze,pe care doream sd le mai consultant sau acelea care au aptirut ¡raretimp. Dar In anii ce s'au scurs din ziva In care am luat doctoratulca aceastd lucrare 25 Mai 1931 o seamd de idet i lecturi s'auadunat pentru a Entari sau nuanta cele sustinute aici. Materialulacesta nou ne-ar fi slujit mai adecvat la o noud redactare a lucrariidelat daca' ar fi fost introdus in cuprinsul expunerii iniçiale. .Rarrul-nand, in cele din urma', la hotarirea de a Enfatila in romanefte lucrareaaia cum a lost sustinuta En 1931, am gait solutia de a adauga in notele

6 PREFATA-

clin josul paginilor, parte din acest material nou, consemndnd idei,observatii fi citate menite sa limpezeascei sau seí intäreasca anumiteparti ale expunerii noastre. Astlel c'd, In cele ce urmeaza, se Enfeiti-fuzzes', de 'apt, textul tezei noastre de doctorat, respectat in total fi cuirimiterile luí initiate in josul paginilor, trimiteri culese cu dreptepetit. Materialul nou, formulat ulterior, a lost íntrodus numai Ennotele de ¡os fi este cules cu petit cursive, pentru a se observa mai lesne.

In privinta bibliograliei, am pa strat relerintele textutui initial,citdnd uneorl pe autorii streini lard de cultura anglo-americana dupatraducerile engine pe care le-am citit, In vremea elaborarii lucrarii.Cum fi in limba lor originala ei au apeírut intr'attitea editii, indicareapaginei respective dupei una sau alta din editii nu ar fi ufurat urmei-rired . Textele clasice in schimb, mai ales acelea ale Grecilor anticí,sunt citate dupa editale universale, ce nu se re/era la pagini, ci laceirti, capitole fi ra'nduri numerot ate sistematic. Bibliogralia delaurma lucrara este cea a tezei, neadeiogdndu-i bibliogralia cartilor utili-zate pentru notele noui tiparite cursis', acest material nou avand refe-rintele bibliogra/ice chíar in cuprinsul notei respective.

Intdrzierea publicarii se mai datorefte fi anilor de reizboí, En carenu numai ca am lost adesea departe de Endeletnicirile noastre, darchiar In reistimpurile, cdnd am fi putut intreprinde operatiile necesarepublica rii, starea sulleteasca ne oprea dela gdndul comunicara acesteilucrclri publicului romcinesc. Preocuparile estetizante din cartea aceasta,optimismu-i filosofic, tema insafi a realizarii-de-sine ne stdnjeneau,puteind aparea ridicole in lata brutalei tragedii care desconsidera peom fi idealurile lui permanente. Ins4i Europa din preajma celui de-aldoilea raboi mondial nu mai era recep' tiva /alit de asemenea ¿dei fipreocupari, fascismul i nazismul tulburdnd contemplatia fi traireavalorilor supreme fi impuncEnd atitudini anti-humaniste. Ultimiifapte-opt ani au constituit o besncl dufmclnoasei sau, In tot cazul, nere-ceptiva PO de preocuparile metafizice, estetice, etice fi logice, chiarfi and multi nu se lasau aserviti pragmatismului fascist, ceici n,ugandirea americanei a cunoscut monstruozitatea pragmatismului politic,ci acele tari euro pene, care ajunsesera la reitacirea de a cred,e col este(de vcIrat fi bun numai ceea ce e imediat operant, &End imediat rezultateco nvenabile interesului lor cumplit de particular fi egoist.

In acest rastimp de besncl spirituala, amintirea anilor petrecutila studiile din Statele-Unite ne-a apeírut cu un nimb fi mai puternic,

PREFATA 7

iar preocupdri ca acelea din lucrarea de fagi le vedeam strdlucind caf i stelele de pe indepartatele steaguri americane, luptdnd pentru liber-tatea spiritului. Odatd cu Charta Atlanticului fi cu victoria Nqiunilor-Unite, omenirea pdfefte iardfi spre un humanism, care nu numaiingeiduie, dar chiar cere preocupdri ca acestea din Kalokagathon,dorindu-le fi noi mai temeinic fi mai eficient formulate decdt am izsbutits'o facem.

Problemele din cartea de fald ne-au preocupat din adolescenrd,astfel cd anii de studiu petreculi in Statele-Unite (1929-1931) n'auf dcut decdt sä ne prilejuiascd o desvoltare prielniciz' pentru formulareasistematicd a acestor probleme. Dar acest fapt nu fintefte de loo sä scaddrecunoftinfa ce-o purtdm unicilor conditii de educatie pe care ni le-aoferit Universitatea Southern California donatoarea bursei, d-naHelen Kimberly Stuart, o intelectualei cu inalte idealuri fi care vizi-tdnd Romeinia a cerut institutalor academice sd recomande trei stu-den4 romdni care sd studieze Piala §i gdridirea patriei sale. Din rodulacestor ani, am dat la iveald cärfile despre oamenii fi prielitile Ame-ricii, iar acum (Ulm la iveald, prezenbindu-ne teza, atmosfera intele-tualä in jurul problemelor morale, estetice fi metal izice.

Deobiceiu profesora 1,ci prezintd elevii fi discipolii, prefaidndu-lelucrefrile. Dar, in cazul nostru, datii fiind situalia cä lumea filosoficäamericand fi englezd este atdt de putin cunoscutd la noi, studentul trebue

prezinte profesorii pe care, in anii aceia, i-a urmat la cursurifi seminarii, zi de si, cu care a lucrat teza aceasta fi in Pia cdroraa susfinut-o, amind sprijinul unora ì ostilitatea relatipä i decentäa altora.

Amind din lard, licentele in filosofie fi drept, am urmat la Uni-versity of Southern California cursurile coalei de, Filosofie (Filosofieinsemnand acolo Logica, Epistemologia, Metafizica, Istoria Filosofiei,Etica, Omul fi Civilizaçia, Filosofia Culturii, Istoria Religiilor,Estetica). Sociologia formeazei o facultate aparte, ca fi Psjhologia.In *rd.' de cursurile fi seminariile de Filosofie, am urmat ca spe-cialitate secundard i cursuri ale i coalei de Sociologie ( PsihologieSociald, Sociologie, Antropologie, Valori Sociale, Personalism, etc.).La coala sau Facultatea de Psihologie, care avea oreo doudzeci decursuri, nu am urmat niciunul, peste ocean neconfundcindu-se Filo-sofia cu Psihologia, ba chiar considerdndu-se a avea puf ¿n comunintre ele.

8 PREFATI

Dintre profesorii noftri, cel mai aproape ne-a fost Herbert WildonCarr, metafizician fi epistemolog englez, care dupd ce-a pro fesat laUniversitatea din Londra, era chemat ca oaspete exceptional la Uni-versitatea Southern California. Cu H. Wildon Carr, idealist pe linie

prieten cu Bergson fi Croce, pe care 'ti valorificase in Anglia,el insufi autor al unor arti de care ne ocupeim in cuprinsul lucrariide lap, am lucrat aceasta tea fi am avut la cursuri i seminarii ceamai mare afinitate.

Avem i acum scrisoarea ce ne-a adresat-o, dupd ce i-am trimiso parte din lucrare, acasd, unde ti retinea boala ce, cureindplecarea noastrd din America, avea nimiceascd :

Accentuati cu multd tarie, in lucrarea d-voastra, faptul cd intreaga-lume, afa cum este oglindita En perceptie, este imagina'. Acest f apt aintregul este imagina' fi o imagina' imi pare foarte Ensemnat, aci ima-ginatia nu färdmiteaa pur fi simplu imaginile perceputeCheia oriarei teorii estetice temeinice este, dupa pdrerea mea, auto-nomia experientii estetice. In perceptia sensibild, intreaga lume esteintuitiv prezenta En lata spiritului. lar En perceptie intreaga referintaobiectiva a lumii atdrnd de subiectul care percepe. In intelegerea inte-lectuala' sau logia, referinta obiectivei apartine unui obiect conceptualindependent de cel care percepe. Nu este identitate intre perceptia sen-sibila fi Entelegerea logia , dei, de bund seama, universul de ref erintaeste acelafi in amandoud. Socot cd procedati foarte bine peistrdndteoria estetia i rolul jucat En estetia de atre imaginalie distinctePO de teoria artei. Kira' deosebi rea dintre cunoafterea estetia fi cealogicd, o teorie a artei nu este posibild, dar aceastel deosebire nu nespune ce este arta in ea Ensa'fi sau ce este filosofia. Intrebuintati, dease-menea, /carte bine intuitia lui Bergson. E deosebit de folositoare pentruinterpretarea fenomenaliteitii lumii cunoscutei intelectual. In aceastaprivinfei a fenomenalitatii universului material, este important deobservat cd marele principiu al lui Leibniz depinde nu negativ de lipsade claritate fi distinctivitate in perceptille monadelor, ci in mod pozitivde natura obscuriteitii fi conluziei ce le caracterizeazei. Aceste Ensem-neiri mi-au venit, citindu-vd teza fi poate v'ar putea fi de folos. Mi-eteama' a nu sunt mai bine fi nici nu pot spera sa

Al d-voastrei

Herbert Wildon Carr ».

pRi FATX 9

Observagile acestea vor avea desigur mai mult Enoles dupd lecturaexpunerii noastre, dar ele sugereaza indeajuns nivelul preocupariloracestui filoso/ cu barbd albd f i ochi ateit de bldnzi, pentru care ideileerau tot ateit de reale fi semnificative cdt fi pentru un Leibniz sauBerkeley. De asemenea, observagile acestea mai arata atenga cu careprofesora anglo-americani cerceteaza lucrdrile studenglor f i grijareala ce o depun pentru formarea lor temeinicd. N'am sa uit niciodatdatmosfera din casa soglor Carr, unde adesea se intruneau pro fesoriide filosofie ai celor doua universitag din regiunea Los Angelesului,En cadrul 4 Societagi de Metafizicd )>, f i nici serile de muzicd Enaltaf i discugi de arid, animate mai ales de d-na Geraldine Carr, prole-soard f i ea de istoria artelor la Universitate f i traducatoarea lui Con-dillac in englezefte.

Negirmurit respect intelectual pastrez, de asemenea, pro fesoruluiEdmund S. Hollands, profesor vizitator dela Universitatea din Kansas,metafizician neo-platonian f i savant de-o modestie rara, cu chip mereuEngdndurat, de erou stoic. Hollands a publicat foarte pugn, avdndpoate conftaro ca tot ce este esengal a lost spus. Erudiga-i uluitoareo punea in slujba tuturor studenglor, chiar fi in a acelor care veneaula seminariile-i de 31 etafizicd, Istoria Religiilor f i Etica Antica nupentru o cunoaftere desinteresata, ci spre a strange material pentrupredici, ca unii pastori puritani f i prohibigonifti. Cu ateit mai atentf i binevoitor era profesorul fagi de iubitorii de filosofie. Dela el amaflat de Warner Fite f i W. R. Sorley sau de visatoarea literaturairlandeza, ateit de putin cunoscutd: f i astdzi la noi.

Un idealist moderat, dar plin de dinamism f i personalitate eraprofesorul Hoernlé, epistemolog cunoscut, venit dela Universitatea dinAfrica de Sud. L-am apucat En ultimul semestru al federa noastrela Los Angeles, astfel ca regretdm a nu-i fi putut folosi mai mult spi-ritul critic, cu care interpreta metodele de cunoaftere.

In continua fronda' la cursuri f i En discugile peripatetice printrecolonadele nouei i coale de Filosofie, am fost cu celebrul pragmatistF. C. S. Schiller, care, dupd Oxford, gfi Encheia anii de profesor emeritla Los Angeles, combdteind pe Aristotelts f i logica formala, publiceindchiar En anii aceia Logica pentru Uz fi continudnd f i En Californiacelebrele-i atacuri Empotriva lui Bradley, hegelianul englez. Dacd nu-1prep. ia ca logician pe Aristoteles, En schimb la cursul de Etica Prag-matica, Aristoteles era modelul demn de urmat. Lipsit de dramatismul

ZO PREFATA.

lui William James, fire malt mai sensibila, urmalul sau englezC. S. Schiller rameinea un polemist stralucitor, care insd ne-a facut

sa iubim mai ales filosofia fi filosofii pe care ii combeitea.Intre aceste tabere in opozilie, directorul sau decanul . coalei de

Filosofie, personalistul Ralph Tyner Flewelling pastra o atitudinecumpanitei, cliatdnd ca prin filosofie sei aduca lumea la credinp reli-gioasei. Personalismul sau, inrdurit de tradi4ia bostoniana fi a N oueiAnglii, mai ales de metodism, era pus In slujba teologiei protestante,cautdnd a indeplini, mutatis mutandis, ceca ce un Maritain facusepentru catolicism.

Despre pro fesorul de Filosofie Chinezei, ca fi despre unii profesoridela Sociologie nu apart aproape nimic de spus. Dar la doi dintreprofesora Scoalei de Sociologie trebue sa ne oprim. Unul e ClarenceMarsh Case, spirit de mare addncime f i buneitate, iubit de MahatmaGandhi, care se spune ca plistreaza drept carte de celpeiteii lucrarea luiCase, Coerctiunea ne-violentà. Case fi, din citite, prafesorul MacIver ne-au apropiat cel mai malt. de sociologia americana, pe andaliii ne-au indepartat, ca exclusivismul lor empiric, cu ignorarea funda-mentelor filoso fice, cu behaviorismul absurd. Emory S. Bogardus,directoral ,5'coalei de Sociologie, spirit foarte muncitor fi eminentpedagog, avea o astfel de formatie behaviorista fi o minte refractarafilosofiei. Ca fi dela pro fesorul Schiller, am invelyat fi dela profesorulBogardus sa iubim ceca ce el combeitea f i sa combatem ceca ce el tubeaCu o tenacitate cam ne7tantifica.

Nu ne oprim la ceilalti profesori fi intelectuali americani sauenglezi, pe care i-am auzit sau urmat dar nu ca student in aniiexperienfa americane : Bertrand Russell, John Dewey, T. H. Morgan,

K. Chesterton sau pe stralucitorul profesor de o Ceteilenie » delaUniversitatea din Glas&ow, Cecil Delisle Burns, pe care l-am urmato pará intreaga la cursurile Institutului de Politica Internationaliidela Williamstown, Noua Anglie, Burns tineind un curs despre civi-lizage. Statele-Unite invita tot ce are lumea mai stralucitor. In aniiaceia, Einstein preda la ,5' coda Tehnologica fundata de Carnegie,Toscanini dirija, Menuhin fi Enescu interpretau pe J. S. Bach, Chaplinreprezenta o Laminae Orafului 0, La Argentina dansa baletul luiManuel de Falla, O'Neill scria trilogia Electrei americane, DukeEllington fi Louis Armstrong impuneau jazzul hot, un filosof dinLos Angeles tfi construia o casei anume sá gazduiasca una din Peiseirile

PREFATX II

Meliestre ale lui Breincufi, actorul-dansator Mei Lan Fang aduceape scenei piesele milenare ale Chi nei. Criza economicä ce heiituialumea fi primejdiile politice ce mijeau erau viu f i amplu discu-tate in revistele f i cercurile americane, pregeitindu-se spiritul re-formator, pe care peste putin avea sei-1 intrupeze Franklin DelanoRoosevell f i colaboratora siii, insufleind o unicei incredere in pu-terile inteligentii f i ale inimii de a Embunei tei ti realitatea fi a oumaniza cu adevä rat. In Europa Musolini impusese fascismul, Hitlerarma set* iasei din umbrä, iar Francezul Georged Duhamel denuntalumii, in Scènes de la vie future, ce prime/die constitue americanismulpentru viitorul lumii (I), fiind firefte mai gustat in Franja f i lanoi decdt Entelepti ca Paul Valéry, iubind spiritul Atenei afa cumil iubesc f i Americanii, sau ca Hermann von Keyserling, filosofalcare a 'ivies cel mai adecvat märetia civilizatiei americane f iviitoru-i unic.

Revenind la lucrarea noastrei, al airei titlu este pe englezefte TheNature of Beauty and its relations to Goodness (Natura Frumusetiifi relatiile-i cu Binele) gmintim cei am sustinut-o, dupei o pregä tirerelativ Endelungatii, En ziva de 25 Mai 1931, in inceiperea impuneitoarea .Prefedintelui Universitätii, Rufus Von KleinSmid, o proeminentäpersonal itate Eu relatiile internationale. Prefedintele comisiunii eraRalph Tyller Flewelling, decanul Scoalei de Filosofie, iar membriprofesorii Herbert Wildon Carr, F. C. S. Schiller, Hoernlé f i Starbuckcu care, En afarei de Carr, urmasem Estetica, dar o esteticei aplicatei,Cu experiente de laborator psihologic, fäcdnd tot felul de lucreiri f itexte care-1 interesau mai malt pe profesor decdt pe noi studentii,siliti s ei deseneim aspectul geometric al picturilor Renafterii sau seigusteim kinestetic poezia marelui Whitman. Din partea ,5'coaleideSociologie erau in comisiune profesorii Bogardus fi Case. Expunereaa durat aproape o orei, iar discutiile mai bine de Erica o orä. ProfesorulBogardus ne-a intrebat, printre altele, ce este aceea # suflet )>, iar noii-am servit definitict leibniziancl, ceea ce nu l-a satisfeicut deloc. Auurmat dueluri solemne pentru sau contra idealismului filosolic, lainceput Entre candidat f i unii pro fesori, mai la urmä f i Entre pro fesori,zpiritualiftii interpreteind lämuririle canclidatului f i adclogdnd dela eiexplicatii sau accentuiiri fi mai tari pentru azul behavioriftilor f ipragmatiftilor din comisiune. Dar total pe ton atdt de academic f ifärä resentimentei , I.. inainte fi dupä conferirea titlului de doctor in

12 PREFATI

filosolie, prof esorii de care eram aproape intelectualicefte, ca fine-au invitat la ei acaset si la cluburile lor, ca fi pe alti, studenti,pretuind deosebirea de idei fi devotamentul tuturor pentru ele.

Aceasta-i povestea lucra'rii de fata, ceireia ulterior i-am dat titlulsimbolic de Kalokagathon tocmai pentru a sublinia apartenentanoastrei la, o conceptie antica, pe care am cautat s'o descifrelm in cadrulpieta contemporane. Dupa cum se va vedea din expunere, pentrulumea anglo-americana, tema fi intreprinderea noastra nu constitucun cura/ exceptional, ceici lumea aceasta este prea legata de viata fide valori pentru a se Empaca, asemeni Europenilor de pana ieri, cuseparafiile fi rupturile absolute Entre diferitele planuri aleCa fi Plato, lunzea americana cauta solutii de participare a tuturorvalorilor fi adeparurilor In lumea Ideilor, ca fi in cea a umbrelor.Lumea americana a iefit recent din izolationismul politic, dar iefisede mutt din acea traire pe compartimente sau din conftiinta separa-tiei adeveirurilor fi ftiintelor: Carturarii fi artiftii mai luminati ai demo-cratiei de peste ocean if i dau seama ca specializarea fi izolarea auconstituit rebele timpurilor moderne, ducand la antagonismele dintreftiirzta fi spirit, natura fi om, esteticei fi etica, arta fi societate sau laafirmarea independentii lor. Astazi compartimentarea in adevaruriftiintifice, norme morale, principii estetice fi dogme religioase nu maieste scop in sine, ci doar o metoda de lucru mai spornic, dar care numai scutefte pe specialist set* ignoreze interdependenta valorilor fiactivitatilor fi sa nu caute, dincolo de mica lui perspectiva, realitateafundamentala a humanismului.

In a,cest spirit a fost scrisa lucrarea de faja fi Cu gdndul la o viagimai creatoare, In sens humanist, este ea Enfeitisatri acum.

Inainte de a Encheia, mentionam ca o parte din ideile de aici aufost prezentate, sub forma de comunicare, in lata Congresului Inter-national de Estetica, tinut la Paris in 1937, comunicare tiparita inactele acestui congres sub titlul Les Elèments esthétiques de l'Ethique.Traducerea textului englezesc al lucrarii noastre a fost f &tad de d-na,Ruxandra Otetelefanu, careia Ii aducem viile noastre multumiri.

Bucurqti, August 1945. P. C.

CAPITOLUL I

NATURA 1 ARTIFICIALITATE

Atunci and .contempla'm arta i ne realizam personalitateamorará o anumita deosebire curenta ne tulbura i nemulIume§te.Pentru mulIi dintre enditorii actuali omul este singur raspunzatorde crea-0a morará §i artistica', pe and natura este ceva cu totulseparat de aceste activitaIi umane. Deosebirea dintre ceeace estenatural In sensul de dat omului §i ceea ce este artificial con-struit, adica, de om Impotriva sau dincolo de orânduelile naturii,este una din cele mai izbitoare caracteristici a multora dintre filo-sofiile i tiintele actuale. Civilizatia este pentru unii gfinditoriceva eu totul artificial pe cand padurile sau munIii sunt naturali.Pana'. §i realizarea-de-sine e considerata drept ceva artificial, intimp ce actul de a manca sau a bea le apare ca ceva natural.

Potrivit acestei deosebiri, intalnim ganditori care ne recheamaindarat la natura. pentruca, dupä teoriile lor, civilizapa este opervertire a naturii iar, de alta parte, un alt grup de ganditorine indeamna pe calea unei vieti mecaniciste i artificiale, In careomul, razvratit impotriva unei naturi neprietenoase, se consaciáinvenliilor i hotaririlor personale.

Inainte de a incerca s'a discutám aceasta deosebire romanticasa verificara argumentele unora dintre susIinatorii ei mai noi,

gasim necesar s'A subliniem, In cateva cuvinte, insemnätatea pecare o asemenea problema o are pentru Etica i Esteticä. In cene prive§te, suntem siguri ea multe dintre neinTelegerile §i neajun-surile intampinate de unele tiine provin tocmai dinteun astfelde refuz de fundamentare metafizica. Fara o considerare prelimi-nara a naturii i a omului nu se poate intreprinde nicio estimarede valori. Daca unele noiiuni ca : # natural » i o artificial »; desco-perire » §i invenVe acpune # contemplatie » nu suntdinainte limpezite, riscam sa construim la infinit o seama de expli-

1) Sau tntre frumosul natural fi frumosul artistic. Privitor la relafiile dintrearta fi natura, pro fesorul Tudor Vianu constatd un anumit e parados operade artä este, pe de o parle, un fapt natural, ilustrdnd o PO activa In In-treaga serie a formelor fi proceselor naturii, iar, pe de alta, ea este ceva izolatdin natura fi opus ei, ca tot ce este produsul tehnicei omenefti (Estetica,ed. 1, 1934, p. 87). Esteticianul ronan infelege Ensd e realitatea ca mediu In-conjura-1°r sau ca spatiu fizic (p. 117, de pildd), iar natura o vede tn senarealist, uneori fizic, alteori ca peisaj, dar mereu s indiferentd a din punct devedere religios, etic fi estetic. Concluzia sa cd e arta este idealul intregii tehnici

7 4 KALOKA GATHON

catii rara a rezolva niciuna din dificultati. Vom continua a numipe unii arti§ti, ca Flaubert de pildä, drept artificiali, In timp ceDostoieivsky va trece drept natural. La fel, vom continua a spuneca natura ne dà totul i ca nu ne trebue decat s'O descoperim naturaprin contemplatie sau, dimpotrivä, ca natura este un du§mance trebue Infrant prin lupte i inventii. Putem vorbi cu pietatedespre natura', dupa cum putem s'A o dispretuim. Putem mergeatät de departe Incat sä condamnäm moralitatea, ca fiind conven-tionala » i arta pentruca ar fi o activitate artificiala i iluzorie.

de fapt, a§a i procedeaza cei mai multi dintre scriitoriicriticii rataciti in peisagiul furtunos al gandirii actuale.

Sa ne gändim pe scurt la unele dintre aceste atitudini filosofice§tiintifice. Nu mergem pänä la Rousseau §i romantici care,

In mare m'asura, sunt räspunzatori de opozitiile aparent de neIm-päcat qi chiar fundamental contradictorii, de care se izbesc gene-ratiile mai noi. Vom urmari, insä, pe acei gänditori contemporani,care tind sà trateze deosebiri §i separa-Pi arbitrare Intre lumeanaturii qi aceea a spiritului futre o lume, In care totul trebuedescoperit, i o alta, In care totul trebue inventat. Aceastä tendintadisociativa §i analitica ne conduce la unele viziuni fragmentare §ipartiale ale existentei care, dupa noi, nu sunt in realitate nicicontradictorii i nici de neimpacat. Uneori, gändirea filosoficadisociazä ceca ce viata de obicei unqte. Acela0 lucru face i tiintadatoritä scopurilor ei meto& logice, inmultind prin distinctii arbi-trare chiar daca necesare nietodelor ei varietatea conceptiilor.Din aceastä pricina nu numai perspectiva realitatii ca Intreg va fitulburata, dar se va crea i un conflict Intre viata §i Cunowere,intre a vital » logic 9i, de asemeni, intre natura » §i naba&umana » 1).

NATURA I ARTIFICIALITATE 15

Un anumit aspect al filosofiei lui Henry Bergson §i aceleia alui Max Scheller a contribuit in mare mäsurà la contrastul dintreaceste concemii asupra existeMei. In ciuda concemiei moniste aunui elan vital originar, care procedeaz4 apoi prin divergenpdisocialie, pe masur4 ce se Insereazä in materie, Bergson pare sätraseze o opoziIie esenValä intre existenia logick pe deoparte,§i cea psihica i fizick pe de alta, atunci când spune: daca prin-cipiul tuturor lucrurilor existä in felul unei axiome logice sau al

omenegti, dar in acelag timp. . . este produsul tehnic care a atins perfectiuneanati.rii i cautd sit rezolve paradoxul, in sens realist qi de sigur innobildnd atdtarta ccit gi natura, pe cdt ingddue esteticile neidealiste.

Noi, credem, ins& c'd rezolvdrile de acest fel se intreprind, totugi, in daunaspiritualitd(ii artei gi nu reugesc sä explico unitatea, coherenta qi solidaritatearealitdtii integrate, in care ateit arta cdt ql natura sunt aspecte ale constitutieifi activitätii spiritului. Intre imaginatie gi percept existd o corelatiepe care realismul naiv qi empirismul nu o pot explica sau cdnd o explicit' trebuesd cedeze fie realului, lie idealului. Un realist critic ca George Santa yana ce-deazd idealitàii, adesea cdnd e vorba de artd. Pentru el o tot ce e ideal are obazd natural& lar tot ce e natural are o desvoltare ideated s, ddnd chiar pildede lucran i artificiale cu origind naturald : expresia este natural& dar limbajulartificial ; religia este natural& dar biserica este artiliciald ; societatea este natu-ral& dar statul este artificial.

Revenind la pozilia pro fesorului Tudor Vianu, nu credem vatabilà in cazulnostru observatia sa cd i estetica idealistil a fost, in cele mai multe din mornen-tele ei, o estetidi a operii de artd, o filosofie a artei* (p. 19). Problemd naturiiexperientii estetice, a artistului, a contemplatiei, a corelatiei dintre valorile esteticeqi etice ne preocupd aici mai mutt decal opera de art& In genere, toatd lucrareaaceasta cautd modal de integrare a fenomenelor etice qi estetice in unitatea reatihitiigi, in loc de a stdrui asupra particularitätiilorgi deosebirilor, interesante de sigurpi ele, cerceteazd ceca ce le coreleazei, ceea ce le identified pdrui la un punct,ceea ce le apropie de sensul fundamental al realitdtii. Mereu preocupati de sin-tezii ql unitate, pozitia noastrd estetica este, deci, opusd preocupiírilor de anatiliza,diferenfiere ql compartimentare melodic& pe care le intretine cu atdta remarcabilciriguriozitate Tudor Vianu.

Este interesant, totodatd, a mai constata urmdtoarea deosebire de procedareintre expunerea criticd ql analiticit, pe bazo istorice fi pozitive, a d-lui TudorVianu ci expunerea noastril idealistii. In timp co noi câutâm, chiar risandinvinuiri de neclaritate fi confuzie, a infd(iga intreaga articulare esentialii avalorilor reatitdii fi a modului lor de manifestare umand, d-1 Tudor Vianueste mereunevoit a elimina din domeniul Esteticii elemente care, totugi, ti apartin.

D-sa se simte obligat a incepe ca eliminarea frumosului natural, degi recu-noagte cd qi i frumuselea naturii presupune o congaintä umand caro s'o valo-rif ice i, lar, mai tdrziu, include natura in solutia 4 paradoxului s mai sus men-

16 KALOKAGATHON

unei matematice, lucrurile inse9i trebue sa decurga dinacest principiu, ca aplicarea unei axiome sau consecinIele unei

astfel ca nu va mai fi loc, nici in lucruri, nici in principiullor, pentru o cauzalitate suficienta, inIeleasa In sensul unui liberarbitru »1).

Dupa Bergson, avem deci douä cal pentru a ajunge la indivi-dualitatea universului, aceea a logicului 9i aceea a vieTii sau,iu alIi termeni, calea unei inIelegeri intelectuale a realità%ii, sauaceea a unei participari intuitive la ea.

O vedere similara, dar mai accentuatä 9.1 extremista, gäsim infilosofia lui Jules de Gaultier, care susIine ca intre instinctul vital9i acela cognitiv exista o antinomie. El crede ca omul 9i-a pervertitcon9tiinIa dela funcIia ei contemplativa, facand din ea unealtadorinTei de fericire. Urmärind sà reformeze realul, omul pu a incercat,de fapt, altceva decat sà substituie lucrului experienIiiun alt lucrusau activitate conceput dupä fantezia lui, pe un plan uman. Invirtutea concepIiei lui bovaryste », care este <cle pouvoir departi

l'homme de se concevoir autre qu'il n'est » omul îi inchipueca e liber 9.1 in stare sa modifice natura 9i creeze destinul 2)

tionat. Pentru d-sa, Estetica nu poate cerceta decdt frumosul artistic, careeste o opera s, renunfcind la o seamii de realitiiti estetice, su,slindnd printre altelecd esteticiaAl nu poate preciza normele unui exemplar al frumosului natural,cum este de pildd tipul cel mai frumos al spetei omenegti, liístind pe seama bio-logistului aceastä problemig, gird de care, credem noi, nu se poate explica este-tica fi arta hellend. De asemenea, frumusefra peisajului determind, dupd d-1V ianu, aprecien i din motive care nu au in ele nimic estetic, laseind pe seamamisticei religioase profundul sentiment romantic al naturii (vd. primele 16 paginiale Esteticii).

De sigur cd prin astfel de reduc(ii i elimindri eau pi-in pdreri cd opera dearta' apare pentru a aduce ordine creativitatea umand fi bucuria pe care o pro-duce ea nu mai au sensul metafizic ce relevd articulatille fi manifestärile intreguluicosmos gi mai ales ale viefii omului.

Ceca ce pierde metal izic fi estetic, d. V ianu cdstigil recunoagtern In con-centrarea asupra rigurozitalii tehnice a operii de artil, asemuind-o, In cele dinurma, cu o muncd superioard. Dar acestea nu s'ar pierde, credem, dacd s'ar cautaesteticul in toate imp1icaiiie metafizice fi etice. Uneori ele revin gi la esteticianulrom,dn, care recunoagte con(inutult.i operii de artii, aga eteronomic cum este, cali-tatea de a determina forma. o Cera ce o operd devine... atdrnii fi de confinutulde valori pe care ea Il cuprinde» (Vol. II, p. 207).

II. Bergson, L'Evolution créatrice (ed. engl. tr. Mitchell p. 277.)Jules de Gaultier, Les élèments esthétiques de la moraliti:, 4 Rev. Ph., 1930.

NATURA $1 ARTIFICIALITATE 57

In aceste credinIe iluzorii, zac, dupa de Gaultier, toate relele §inenorocirile omului.

Asemenea opinii sunt foarte frecvente In zilele noastre 0 con-lui Max Schiller despre om ca 4 der Neinsagenkönner » adica

o fiinIa care poate refuza sa se supuna cerinIelor naturii i mediului'fizic i sa lupte, prin sacrificiu §i ascetism, impotriva a ceca ceIi este impus in mod direct are mulIi susIinatori. <( A fi progresist,inseamnä a fi absurd », din punctul de vedere al naturii, dupa unfilosof roman, care interpreteazä reforma umana drept ceva pro-tivnic celor stabilite de legile biologice i fizice 1).

In viziunea lui Bertrand Russell, natura se aratä din nou caun mister atotputernic, dar orb in care o creatura atat de slabaca omul nu poate pastreze nepatate aspiraVile 2).

Acest exemplu ne sugereaza oarecum geografia spirituala atimpurilor noastre. Potrivit harIilor ei, ar trebui sa alegem intre onaturä despanita de omenia noastra i, In acest caz, sä considerämea frumuselea insä0 este independenta de natura, iar etica inseamnäcombaterea naturii, sau, daca urmam pe rousseau-i§tii moderni,atunci trebue sà renunOm la toate idealurile noastre morale 0artistice i sä ne intoarcem la natura 3).

Mihail Ralea, a Definitia Omului * In Viafa Rorndnea,sca, Iasi, 1928.Bertrand Russell, Mysticism. and Logic, London, Longmans, Green Co.,

1921, pp. 46 sq.') Mai ales in secolul al XIX-lea, ideea de natura' a preocupat ackinc pe

artigti, pe critici gi /iloso/i. Dar termenul de natura este luat in cel pufin treiinfelesuri : realitate metafizica, realitate empirica gi peisaj. Ccind unii artigti saucritici vorbesc de redarea naturii a in pictura, ei se gdndesc mai ales la peisaj,la vieafa din aerul liber, la corpurile gi obiectele palpabile. .

Corot vede In Da Vinci pe a creatorul peisajului modern », iar calitateade plein airiste precursor poate fi susfinuta cu destule temeiuri, Leonardo eau-tdnd f i reugind intr'ateitea privinfe sa lure tainele naturii f i avdnd mereu con-gtiinfa ca imitä natura, ccind de fapt el o descoperea f i o continua, trecand natu-ralul in artificialitate, ca pictor, sculptor, arhitect, inginer, construind imaginif i magini, desendnd tancuri gi magini de sburat, cercetcind botanica in spirit bio-logic, intemeind geologia, intreprinzcind studiul anatomiei f i disecliei, al circula-fiei scingelui fi al funcfiunii inimii, indeplinind, in fine, ateitea cercetari ca hidrau-lician, hidrograf, geometrician, algebrist, mecanic gi optician.

Dacii Leonardo apare ca precursorul peisajisrnului in pictura, in schimb separe ea lui J. J. Rousseau i se atribue nejustificat calitatea de pictor al naturiiIntr'un studiu Rousseau als Landschaftssebilderer, publicat in Zeitscluift

2

18 KALOKAGATHON

Aceasta alegere propusa constitue o adevarata suferinIa 0, inace1a0 timp, o absurditate, pentru acei care considera natura 0omul drept aspecte ale unui tot coherent 0 armonios. Pentru logician0 biologist este foarte u9or sa respinga o cale 0 sa mearga pe cea-lalta, dar pentru metafizician i pentru oamenii de §tiinta ai Eticii

Esteticii, aceasta este cu neputinIa, daca ei concep inteadevar

deutsche Geisteswissenschaft (Anal V, caietul 4) Fritz Friedrich combate pcirereasustinuta si de Lanson ca Rousseau este 4 mai ales un mare pieta,- al naturii. .

El a plait, pentru a pieta peisajele ce le-a vazut, o precizie in termeni, o limpezimeun colorit, care stint ale unui artist indragostit de realizarea lucrurilor s. FritzFriedrich a cercetat opera marelui scriitor francez, constateind ca uimireaproape nicciieri nu se gaseste o descriere a naturii. In romanul La nouvelleHeloise, care se petrece intr'unul din cele mai frumoase locuri ale Elvetiei, nuse giseste, in cele 700 de pagini, decat o singura pagina in care este descrisiinatura, lar mai incolo o jumatate de pagina. In celebrele-i con fesiuni nici ma-car atilt.

Pentru lumea dela noi, care multa vreme a invalat ca total sau aproape totalincepe dela Romani f i dela Francezi, observa tia aceasta va fi o nordi desama-giro. In materie de spirit si de aria, (wan atcit de putin de traAat dela Romanif i aproape total dela Greci. Nu este prea exageratil gluma calva care spune citRomanii au fost un jet de hitleristi ai lascind lumii drumuri, ape-dude, cetati i foarte patina spiritualitate. De sigur, nu asa ceva s'ar putea spunedespre Francezi, dar e bine sif se ftie cif in materie de roman (Richardson), inmaterie de simtimtint al naturii, de roman social, de misticism al peisajului, casi in materie de revolutie evolutie politica, de libertate a poporulai, de respectal drepturilor individului, Anglia are intiiietate fatii de Franta. Cal de dator esteJ. J. Rousseau lui Locke f i Richardson, iar Voltaire, Bernardin de St. Pierre,Lamartine, Chateaubriand, Musset, Hugo literaturii engleze fí tot teatrul romanticlui Shakespegre se sae prea puf in la noi.

Revenind la problema naturii f i artei, de sigur cd secolul al XIX-lea a pusproblema in toatii amploarea ei. Pentru unii romantici, arta n'ar fi decdt odirecta redare a naturii, in in teles de peisaj. In 1825, Thomas Cole plangandu-sedi nu a putut vedea un singur peisaj de vreun artist european, seria urmatoareleprietenului au Robert Gilmore din Baltimore, American ca ei el : 4 depc1rtareade natura nu este o consecintcl necesarii in pictarea compozitiilor o, el recoman-dand, dimpotrivii, aducerea celor mai frumoase aspecte ale naturii In compozitiilepicturale, dar Iiiccindu-se selectie, asa cum procedeazci fi natura ca fiecare obiect.Un critic american, Robert Goldwater, al ccirui eseu e Arta fi Natura in secolulal XIX-lea » it intrebuinteim mai ales pentru informatia anglo-americana (eseupublica! in Magazine of Art, Vol. 38, Nr. 3, -Martie 1945) sustine di ThomasCole invoca, de fapt, practica unid Claude sau Poussin., acesta ducdndu-se in4 campagna pentru a face schite f i inapoindu-se In atelier pentru a pieta prisa jeidealizate. E conceptul acelei belle nature, a carei istorie scoboara, prin Reynolds,

NATURA SI ARTIFICIALITATE 19

lumea ca o ordine sistematicä, in care procesul creator pi continuaimbogg/ire a experienIei isvorlisc din naturä, ca pi din aqiuneaumand.

In consecinO, prima noasträ misiune in aceastà lucrare, carepi-a propus ca obiect studiul corelaIiilor dintre Frumos pi Bine,ne cere sà stabilim o bazd metafizica intemeiata pi solid& pentru

In secolul al XV II-lea francez fi mai departe la Zeuxis fi la a sa Venus, alcdtuititdin cele mai frumoase peirn a cinci fecioare din Crotona.

In 1853, DeLacroix fi-a exprimat astfel pdrerile privind arta fi natura (ple-and dela pictura peidurii intreprinsa de Diaz) : a natura e departe de a fi totdea-una interesantd din punctul de vedere al efectului sau ansamblului... Dacdfiecare detaliu oferd o perfecnune, pe care o socot inimitabild, aceste detalii luatelaolaltd rar prezintii un elect echivalent cu acela ce rezultd, in opera marilor artisti,din singimcintul pentru ansamblu fi compozine i. Altddatd, Delacroix susnne cdCu cdt imitana naturii este mai exacta cu atdt este ea mai rece, iar exactitatearece nu tnseamnd arid ; artificiul ingenios, cdnd place sau exprimd, este ins4iaria».

Dacd Géricault ar fi trdit mai mult, pare-se cd real ismul s'ar fi arlitat maide timpuriu, cad pictorul francez a avut contact cu pictura englezd, in 1821-1822,admirdnd o seamd de pictori apropian de naturd gi astdzi ignoran, ca Wilkie,Ward, Landseer.

Constable este opusul romanticilor gi al lui Wilde, cdnd acesta va susfine fai-mosul paradox cd 4: Vieata imitd Arta mai mat decdt Arta imitd Vie*.Natura nu mai pu (in d,ecdt Vie*: este o imitane a Artei 0.

Judecat prin prisma idealismului, paradoxul lui Oscar Wilde capdtcl un senttntemeiat. Spiritul, ca fi la idealigti, igi are ordinea lui perceptuald inndscutdsau ca fi la Kant categoriile lui, cunoagterea pornind deja subiect, iar nu dejasea: ce este extern. Prin urmare, arta fiind o activitate spirituald ca fi percepnalumii, ea nu are de inviitat nimic dela naturd fi dela vieani. Leibniz fi Berkeleyar fi admis deplin paradosul lui Wilde fi poate fi Kant, de vreyne ce declara cdlucrul in sine nu poate fi cunoscut.

Dar revenind la Constable, interpretat de Robert Goldwater, af1dm cd pictorulenglez nu credea cd arta este imaginatie fi fantazie, scriind in 1836 cd cele maisublime producni ale creionului sunt selecnile formelor din naturd gi copii aleunora din efectele ei evanescente. Pictura e gtiinni fi ar trebui urmatii ca o cer-eetare in legile naturii. De ce sd nu considerilm peisajul ca o ramurd a filosofieinaturale, lafd de care picturile nu-s decdt nigte experimente? s.

Realismul impune apropierea de lumea perceputd direct fi neinfrumuseptdde idee sau de imaginalie idealizanta. Chiar Delacroix obiectase lui Ingres (1847)abuzu/ de Fruznusele. Courbet acrie, rdspunzdnd unui grup de studenfi, carecereau sd deschidd o gcoald :41 Imaginana in arid constd in a gasi ced mai compleaexpresie a lucrului existent pi niciodatd in a imagina sau crea un obiectFruanosul este in naturd fi poate fi intalnit, sub cele mai di/ente forme ale reoli-

t.

20 KALOKAGATHON

"investigaIiile ulterioare privind natura valorilor §i relaVile lor. Cualte cuvinte, vom analiza mai intai conceptul de natura i funcOalui i numai dupa aceea conceptul eului, fie ca agent natural, fieanti-natural sau artificial. Dar inainte de a Intreprinde aceasta,mai este ceva cu mult mai general §i, In acela§i timp, mai insemnatpentru desvoltarea argumentului nostru. Este chestiunea metodeipe care o vom utiliza In problemele pe care ni le propunem i la.aceasta trecem chiar acum.

METODA CERCETA.RII NOASTRE

Problema noastra e de ordin spiritual. Se ocupa de valori i inacest fel nu poate fi marginita numai la o metoda externa i obiec-tiva. Vom trata, deci, problema noastra in.tr'un mod metafizic.Necesitatea unei poziii a-tot-cuprinzatoare este tot atfit de viuresimIita ca i patrunderea In adancime a calitalilor existenIeinoastre. GAndirea dialecticä este instrumentul filosofiei §i o vomutiliza cu toate cerinIele ei, respingand contradicIiile i primindRot ceea ce are raTiune suficienta.

tarii. Frumusefea, aga cum este data de natura', este superioara tuturor con-ventiilor artist ului a (1861).

Atribuindu-i o clasificare filosofica, pictorul francez apare in teoriile lui caun realist naiv, crezdnd cd arta inregistreazil era sa spunem orbegte umil4i direct ceca ce vede artistul inafara lui. Din fericire, insclgi arta lui Courbet

pictorul care teoretic nu ingaduia artistului set lcirgeasca expresia naturii, cciciaria ar fi expresia lumii reale gi vizibile contrazice aceste naivitcifi intelectuale.Inmorrnfintarea la Ornans, de pilda, are o meiretie-, care depitgegte percepliaumila a naturii, &mind viziunea aim pid in compozifie. Fire grosolanii gi auto-.didact, Courbet realistul este un mare artist, care inlocuegte grafiosul cu sen-sualitatea robusta', ignordnd ca el addncegte realitatea spiritului f i vitalitatea

iar nu obiectele dinafara'. El descoperea in sine f i prin sine, cesa ceatribuia lumii externe. Millet, inferior ca artist, susfinea ca a aria incepe addecline din momentul in care artistul nu se sprijinii direct gi naiv pe naturti.Mai abil ca formula', pictorul realist american Thomas Eakins observa cd artistul4 pastreazei un ochiu ascufit asupra naturii fi Ii fun's' uneltele ». Pozitia lui Courbeteste impartagita i de alfi doi realigti americani, mai simpli decal Eakins,'George Caleb Bingham pi George Inness. Ruskin incearcii sci restabileasca poziliaidealistd, dar accentudnd prea mult aspectul eticist platonian.

Naiva dependenia Mil de naturcl devine un sentiment general remarcaColdwater cautandu-se a se reproduce natura pur gi simplu fi ne mai 'actin-du-se seleclii din la belle nature. Chico un impresionist ca Rodin, atclt de spiri-

NATURA. *I ARTINCIALITATE 21

Misiunea filosofiei consista', dupä noi, tn crearea unor viziunisistematice ale realitäIii ca intreg. Aceasta, nu numai pentru folosulcomplectitudinii §i claritälii, dar mai cu seamä pentru satisfacereacerinIelor noastre inäscute de armonie §.1 esentd. De fapt, este foarteu§or pentru unele concepIii sä dea roade in câmpuri limitateadäpostite, dar dificultäIlle se ivesc atunci cand se Incearcä a secorela diferitele adeväruri rezultante din diferitele cämpuri destudiu. Dificultatea, dar §i avantajul filosofiei este cä, In cercetärileei, cuprinde atät subiectele eat i obiectele. In §tiinIä, verificäm

tualizat fi eubiectiv, cu modelärile sale mai perjecte clec& ale natura obignuite,susline cd artistul trebue sä copieze ceea ce vede in natura, recunosaind, e dreptcd nurnai artigtii mari fiii4 sä vadä.

Degi pornind dela natura fi stäruind in peisaj gi En aerul liber, impresionigatrecunosc, ca fi Zola, Ensemnätatea temperamentului, deci variafia individualdfcalitatea personale; a artistului. Opera de arta' apare acum ca un col( din creatievitzut cu ochii unui temperament e. Cu timpul, ei vor subiectiviza fi atiza pei-sajul f i natura, distrugandu-i once structurei fi soliditate, intereseindu-se doar Ennuanfrle de coloare, impuse de diferitele intensiteifi ale lamina. Whistler, defia polemizat ca Ruskin, va fi aproape de idealismul acestuia fi de estetismul lui-Wilde. El ffi &idea :mama cd artistul rämdne un fotograf, dacei Ente' figeazit numaisuprafala lucrurilor. A scris-o, suslintind cd subiectul En picturä nu are nidoinsemnittate fi ca portretul mamei sale era doar a un aranjament En negra ficenugiu *. Tot Whistler a lacra urmätoarea glumä ca tac: u A spune pictoruluiciE natura trebue luatä aga cum este, e tot una ca a spune unui pianist cit el sepoate ageza pe pian*.

Reacfiunea impotriva naturalismului naiv o cuprind f i spusele lui Renoirceitre Vollard : 4 daca pictorul lucreaziE direct dupä natura', En cele din urrnti ajungeed caute nurnai efectele momentane (ceca ce s'a petrecut cu impresionismul, n. r.) ;el nu se mai strciduegte sd compunii fi curand devine monoton Constructivismullui Cézanne este cea mai puternicii reaclie anti-naturalistä. E dorinfa de a facadin impresionism ceva solid ca arta din muzee e, luptándu-se ca motivul fivompozifia fi cautänd a le armoniza. Se gtie cd Cézanne vroia sd re (acá pe Poussin,pictand un Poussin viu, En aer liber, cu coloare f i lumind, En loc de ceea ce acreat Poussin En atelier, unde totul e slab luminat fi lipsit de reflectelrile cerulut..

Catre sfdrgitul secolului al XIX-lea, ideea dependen fei artei de natura' gt depeisaj slitbegte fi aproape dispare. Degas Egi diE seama ate trucurii sunt Enarta', artistul pictdnd artificial pi apoi puneind accentul naturii. t Artistul ruspicteazei ceea ce vede, ci ceca ce trebue set ¡acá pe alta sä Parid... Pictura e maiEntra produsul imaginatiei artistului e, declara* Degas.

Dora directa, aceea a desenului pur fi aceea a unei arte pure, de mister pisugestie, se impun in plastia, precum elide corespunziEtoare En poezie fi muzicd.Gauguin susfine deformafia obiectivei a natura, pentru nevoile compozifiet, fidiformarea subiectivei, pentru a exprima dispozifille fi stärile lifuntrice. ale arti-

22 KALOKAGATHON

continuu anumite ipoteze, legand sau deslegand fenomene pe carele consideram independente de noi in0ne. In filosofie, de alta parte,

ganditorul este totdeauna inauntrul lumii 0 lumea pe care ogandwe este ideea sa » 1).

Ap dar, aceasta gandire se efectuiaza cu simiam'antul unei anu-mite raspunderi in care se pot gasi nu numai criteriile de claritate0 distingere intre idei urmand drumul cartezian al indoeliigenerale pang ce se ajunge la o certitudine absoluta dar i unfel de dragoste sau participare In indeplinirea acestei misiuni. Inte-legem, prin aceasta, dezamagirea pe care iubitorii de inIelepciuneo resimt ori de cate ori ceilalIi se mulIumesc cu anumite rezultatefragmentare. Filosofi ca Plato, Aristoteles, Sf. Toma Aquinatul,Leibniz 0 Hegel n'ar fi putut sa se multumeasca niciodata cu <( bucapde adevar », chiar daca ele s'ar dovedi operante In practica.

In câmpul säu voit limitat, omul de §tiintä lucreaza cu ipotezevi cu unele fapte oranduite, capabile de a fi experimentate, adicaIn parte verificate de simTuri, In parte, deduse In legatura cu elei apoi descrise inteo forma logicä. Filosofia se ocupa, dimpotriva,

de cele mai multe ori cu ceca ce este unic 0 launtric, astfel ca obiectulei nu poate fi Intotdeäuna experimentat in laboratorii sau obser-vatoare, precum nici nu poate fi redus la o formula matematica.Instrumentul filosofiei este, inainte de once, gandirea dialectica §inumai In subsidiar observaIia faptelor. Noi credem cà numai princuprinderea 0 inIelegerea totului putem dobandi ideea de adevar.Numai privind lucrurile impreuna 0 fax% nicio intenVe de a le räpuneori separa, ci cautând doar sa le deosebim §i interpretam, putema junge la o viziune coherentä 0 sinteticä. Dacä individul are senti-mentul sau intelegerea totalitapi, atunci deosebirea dintre acea

stului. Gauguin sfdtuia pe elevii siii a and dorifi a pictati o frunzd verde, pic-tari-o cdt de verde pulefi i. In 1890, Maurice Denis sustine stilizarea pi picturapurd, ce yor caracteriza secolul al XX-lea. Amintiti-vd a un tablou, tnaintede once. .. este o suprafaid placid acoperitd cu colori, intrunite trier' o anumitliordin.e *. Redon spune Erica' din 1876 a ti e gild de cei ce bolborosesc cuwintulnaturà f cla a avea nimic in mima lor i, cercind reprezentarea imaginarului. RobertGoldwater dela care am luat unele informarii prefioa.se prin datarea lor, landaltfel destul de cunoscute, vede in Edgar Allan Poe pe maestrul artei anti-natu-ralige, el ceránd a indefinitul sugestiv al unui vag f i de aceea spiritual electo(a euggestive indefiniteness of vague and therefore spiritual effect).

9 H. Wildon Carr, Cogitans Cogitata, p. 108.


parte a realitatii creata de el si de activitatea lui, si cealalta parte,ale carei schimbäri nu pot fi predicate de el, se minimalizeaza si,prin aceasta, el ajunge la acea conceptie veche a realitatii, In caredisociatia dintre obiect-subiect si separatia dintre natura si omnu se savarsea ca In timpurile noastre.

Metafizica, In scopul ei de a explica totalitatea naturii, poatestrange laolalta perspectivele partiale si rezultatele. Misiunea meta-fizicei consta tocrriai in a corecta si a completa elementele cuno-stintelor noastre. Atunci calla George Santayana intr'o peri-oada de mecanicism si naturalism ne atragea atentia ca : e omulsi-a creat Impotriva lui Insusi o prejudecata: tot ce e produsul en-dirii lui ii apare nereal s'i oarecum nesemnificativ. Suntem multi'.miti numai atunci &and ne inchipuim inconjurati de obiecte si legiindependente de natura noastra » 1) el actiona ca un filosofinteresat In totalitatea realitätii si nu numai de aspectu-i obiectivsi extern, asa cum ni-1 Infatiseaza stiinta zilelor noastre.

Asa dar, aceasta misiune de a integra partile inteun Intregvariaza In masura In care ne imbogatim .cu noi experiente. Suntcazuri cand filosofia nu stie sa primeasca noi daruri dela experientasi stiinta. Reversul unei pozitii ca aceea a filosofului Santayanaeste cu totul posibil. Un anumit conservatism filosofic nu intelegeca traditia este un flux dinamic in care noile curente vin sa seunease-a isvorului original. Facand unele distinctii arbitrare. si creandcontraste ca acelea sus mentionate, filosofia risca sa se indepärtezede viata si, in acest mod, dovedeste fara voie afirmatia ca vitalitateasi intelectualititect variaza in raporturi invers proportionale. Darpana si inteun asemenea caz, adeva'rul va fi doar partial si provi-zoriu, ca toate adevarurile tendintelor extreme si exceptionale.De fapt, metafizica, precum si filosofia critica, tind totdeauna catrecentrul realitatii, acolo unde toate extremele metodologice se intal-nesc, obtinand noui lumini si noui forte. °data acolo, tehnica devineviziune, ca in cazul atator filosofi, pe care cu totii ii socotim geni-ali. Dar aceste genii, inainte de a fi ajuna acolo, au trebuit sa urmezeo anumita tehnica, pe cat posibil adecvata necesitatii lor interioare,exprimand deci crea ce resimteau cu totul necesar, procedand ca siganditorii mai putin insemnati.

1) G. Santayana, The Sense of Beauty, p. 3.

24 KALOKAGATHON

In conseciraä, calea prin care inträm in filosofie, chiar In proba-bilitatea de a ajunge la aceastá polaritate necesarä a ideilor, nu nepoate fi indiferentä. Credem impreunä cu Morris Cohen ca o tehnicadefinitä e necesarä pentru a ajunge la adevärul suprem 0 cä viziuneafilosoficä -sau contemplraia necesitä regulile ,tehnicei logice pentrua deveni o activitate mai intelectualä 0 mai vitala 9. Prin aceastätehnick filosofia obIine o certitudine, ce o apärä de a se asimilaCu mitologia sau o anumitä 0 purä dragoste misticä. Luatä insäin sensul platonian de participare la intreg aceastä purä dra-goste misticg joacä un rol important In procesul dialectic alOndirii noastre.

A.§a dar, nicio prejudecata impotriva a ceva ci indoiald,ca metoda, 0 dragoste pentru adevärul a-tot-cuprinzator ca scop,vor fi cele mai bune temeiuri ale filosofiei. Trebue sä adaugäm cätoate aceste preteraii filosofice pot fi exprimate 0 intr'o formä maimodesta', care sa exprime totu0 acelea0 tendirae. Ne referim laviziun.ea o sinoptia #, pe care profesorul Hoernlé o propune filo-sofiei, §i anume de a 0 a vedea lucrurile laolaltä *, a privi toateproblemele ea interdependente 0 färä a Incerca sa Indepärtam peunele din ele prin indemAnatece eliminäri sau separari 2).

Tinând seama de toate aceste considerraii preliminare, putiemacum intra In câmpul cercetärilor noastre. Problema naturii i aspiritului este prima pe care ne propunem sä o discutäm, pentruca,aa dupà cum am arätat, nu credem cu putiraä o discraie asupranaturii valorilor 0 a interrelaTiilor posibile intre ele. färä o preli-minarä intemeere metafizicä. Tocmai de aceea, primul capitol deed

M. Cohen, 4 Vision and Technique in Philosophy », in The PhilosophicalReview, March 1930.

R. F. Alfred Hcernlé, Matter, Life, Mind and God, p. 1 si urm.Socotim evident adevärate si de mare insemnatate pentru unja gandirii

noastre urmatoarele observatii: t Distinctiile atat de precise intre trup sisuflet, materie si spirit sau constiinta atat de obisnuite si care caracteri-zeaza vederile stiinIifice curente sunt mai curand rezultatul dorinIei de ascapa de aceste dificultati, eliminând din t natura », ca material al stiinpi,toate faptele, ce, asemeni constiintei, nu se potrivesc schemei mecanistice sinu pot fi tratate de fizica teoretica * (p. 33).

Este !impede a filo3ofia, ca disciplina sinoptica, va ca'uta sa la in consi-derare asemenea dificultati si a rezolve legaturile lor, inteun mod coherent.

NATURA SI RTIFICIALITATE 25

un cadru metafiziç referinIelor ce urmeaza sa fie utilizate ca funda-ment pentru consideratiile noastre de estetica (Capitolul II) 9i

pentru consideratiile etice (Capitolul III) 9i mai mult Inca pentruacea parte a cercetarilor noastre, care se indeletnice9te cudintre Frumos 9.1 Bine (Capitolul IV 9i V).

NATURA. SI SPIRIT

Desigur ca nu to0 gänditorii din antichitate au cugetat ca Empe-docle notiunea .vaga pe care o avem despre natura e un visal omului... 1) ci, dimpotriva, Plato 9i Aristoteles, printre multial0i,, au incercat tot ce le-a stat in putinta pentru a propune oexplicatie iluminatoare. S'ar putea sustine ca Plato stabile9te nume-roase analogii intre arta 9.1 natura. El vorbe9te de natura ca despreo opera de arta. Natura este asemenea artei omene9ti 2). Dar atätfiinta at 9i cunoa9terea îi au ratiunea ca principiu. Totul estefacut in vederea unui scop, care e binele sau frumosul. Natura ecauza necesara, in timp ce celelalte lucruri sunt mijloace sau con-

pentru acest scop 3). Realitatea este o ordine teleologica devalori 9i, in ultima analiza, realitatea este identica cu ideea sau cuvaloarea de Bine. Rana 9.1 adevarul este cunoscut când e iluminatde ideea de Bine.

Pentru Aristoteles, Natura este (c substanta esentiala a fiinteloravänd in ele inse9i principiul mi9carii, In mäsura in care sunt ceca cesunt 4). Natura este mi9care 9i viaIa. Tot ceea ce exista activeazadin necesitatea naturii sale. Totu9i, esenta este aceea care face cafiecare lucru sa fie ceea ce este i aceasta in modul necesar. Formä

natura sunt teleologice. In viziunea lui Aristoteles, de asemenea,natura procedeaza ca 9i arta umana, dintr'o idee sau forma, ce estecauza realizärii materiale 3). Materia nu-i decät o potentialitate,In timp ce forma este necesitate.

Natura este (< un sistem de fiinte vii, vazute ca o unitate, in caremateria, desvoltându-se din ce iu ce mai progresiv, dela forma la

Aristoteles, Metafizica, Cartea V, cap. IV.') Plato, Sofistul, p. 265.9 Plato, Timaeus, pp. 46, 48.') Aristoteles, Metalizica, Cartea V, cap. IV.1 J. Chevalier, La Notion du Nécessaire chez Aristote et chez ses prédéces-

sears, pp. 127, 128.

26 KALOKA GATHON

formä, prin toata multitudinea formelor particulare, se apropie defiinIa imuabilä a Dumnezeirii 0, imitand-o, o incorporeazä ca po-tenIial in sine insu0) 1). Acesta e modul in care W. Windelbandne infälipaza concemia aristotelianä despre naturä. Aceasta con-cemie a naturii, in ciuda unor anumite distincIii, nu mai permiteniciun contrast sau opozilie intre om 0 natura. Separa pa sau distinqiaaceasta ostila apare cu mult mai tarziu. Este, In mare parte, unprodus al vremelnicei dorime de putere, pe care o exprimä Rena-§terea. Deosebirea dintre subiect 0 obiect este, de asemeni, o con-cepiie modernä. Ea este rezultatul separaIiei §tiinpfice dintreceeace este privit ca real 0 ceea ce este privit ca iluzoriu, deoarecenu poate fi experimentat in mod obiectiv. Mai este, pe de alta parte,efectul unei increderi prea mari pe care omul a cäpatat-o faIä. de'sine insu0 0 faiä de putinIa lui de a modifica sau controla restulrealitatii. Astazi, oamenii considerä natura ca ceva strain 0 cateo-data dupnanos lor. Natura nu mai e ca o mama, ci a devenit diq-manul nostru, care ne limiteazä sfortärile sau ne condilioneazabiruinIe/e.

Dar o asemenea deosebire nu se poate susIine din punct devedere metafizic. *tiinIele, pe de o parte, 0 teoria vie-0i, pe de alta,aduc tot mai multe dovezi asupra existenpi unei naturi uniforme.Pentru Bergson, in plante, ca §i in animale, viaIa 0 coiwiinIa suntcoextensive. Toate traiesc i se transforma, in grade diferite.Aceasta este adevarat §i pentru natura ap zisa neinsufleptä. Con-tribigia principala a lui Bergson, In aceastä ordine de idei, consistain afirmaIia unei cowiinIe originar imanente In toate lucrurile careträesc, in unele din ele fiind latenta 0 numai In spiritul omenescatingand expresia-i märeaVá i esenIiala.

A§a dar, relaIiile dintre viaIa 0 spirit sunt aproape identice,spiritul nefiind altceva cleat cea mai inaltä expresie a vie-0i, carefundamental este o activitate spiritualä constand din memorie ianticipare, adica dinteo alegere activä. Dar, de alta parte, existamateria, care in general pare a fi radical deosebitä de con§tiima0 care, /Jana i in concepTia lui Bergson, pare sa fie In opoziTie nece-sal% cu activitatea necurmat creatoare. Dar aceasta nu-i deck oprivire fugara, desväluindu-ne un conflict, care, din punct de vedere

) W. Windelband, A History of Philosophy, p. 147.

NATURA SI ARTIFICIALITATE 27

metafizic, cere un schimb reciproc 0 continuu, sau, mai bine zis,o sinteza perpetua. Intre materie i coiwiin/a (sau intre via/a 0spirit) exista o colaborare necesarä. Dupa cum, pentru a avea liber-tate, trebue sa avem conceptul de determinism, tot astfel, pentru aa avea spirit sau activitate creatoare, e nevoie de materie. Aceastati pare atat de adevarat lui Bergson 'hick 0 spune ca nici n'ar ficu putin/a sa explice una fail de cea/alta 0 &Cavern nevoie deo-potriva de necesitate cat 9i de liber arbitru adica de con§tiin/a9i da materie in acela0 timp ').

Bergson, ajungand in mod logic la unitatea vie/ii, subliniazafoarte ciar ea via/a umanä este una 0 aceea0 cu a naturii §i ca nusuntem altceva deck par/i ale intregului. Via/a # care nu proce-deaza prin asocia/ie sau adaogare, ci prin disociape i diviziune » 2)se infalipaza ca o varietate in unitate. Asupra acestei varieta/iputem face orieate specula/ii vroim, fär4 a putea nega caracterulhomogen al aspectelor ei. Putem distinge, din necesitali metodolo-gice, ceea ce este extern, de ceea ce este intern . a. m. d., dar nuputem dovedi cu ajutorul niciunei tiiii/e ca aceste distinc/ii inte-lectuale sunt 0 separqii reale. Putem spune despre calitalile acesteilumi ca sunt propriile noastre idei sau aprehensiuni, dar nu putemdespaili realitatea lor de a noastra.

Revolta impotriva # bifurcarii » naturii se datoreaza unor gru-puri de ganditori sistematici, cat §i multor art4ti §i mistici. Pro-testul profesorului Whitehead este indreptat tocmai impotrivaacestei bifurcari a naturii in doua sisteme de fealitate 0 anume:ß Inteo natura cunoscuta in deplinä con§tiinfá i o natura care estecauza coiwiin/ei » 3). Farä sa mergem proa departe pe unja On-dirii profesorului Whitehead, trebue sa subliniem un lucru foarteimportant pentru argumenta/ia noastra: in concemia lui desprenatura', ca /esatura a evenimentelor, exista' o continua trecere deevenimente mereu legate intre ele.

In ceea ce prive§te pe misticii moderni, gasim la et aceea0 nece-sitate de coheren/a 0 unitate a na1'urii i, in acela0 timp, pareriastfel formulate # aceasta mare lume a naturii, ca §i natura omului,

1) H. Bergson, Creative Evolution.9 Ibid., p. 89.3) A. N. Whitehead, The Concept of Nature, p. 31.

28 KALOKA GATHON

este panorama unei vieli con§tiente tinzand tot mai mult spreexpresie §i manifestaIie 1).

Pentru astfel de gAnditori, lumea naturii e continua cu lumeaomului. Dar nu numai pentru un ganditor mistic, ca Edward Car-penter, este natura un tot, In care tot ceea ce 9tim este ca lucrurilepe care le vedem sunt forme 0 aratari a ceca ce numim materie )).Aceea0 poziIie o deiin 0 oameni de tiinIa ca Eddington, 0 cuacest astronom 0 filosof intram in ultima parte a argumentariinoastre referitoare la natura.

Fie ca pornim dela Eu sau dela non-Eu, observam ca lumeaa§a cum ne apare este produsul spiritelor noastre. Spiritul

nu are numai o foil& selectivä' asupra realitaIii, ci 0 una construe-tiva. Atunci cand Eddington spune ca elementele cele mai simpleale lumii 9tiinIifice nu 10 gäsesc corespondeme imediate (counter-parts) in experiema cotidiana §i ca le intrebuinfam pentru a con-strui lucruri care au corespondeme, el subliniaza de fapt deo-sebirea dintre lumea §tiimificä 0 lumea familiara noua 2).

Atunci In ce consta natura? In atomii Fizicei sau in percemillespiritului nostru? In relaIiile dintre energie, moment ori presiunesau in activitatea spiritelor umane?

Aceste chestrani s'au pus deabia In ultimii ani, ca o consecinIaa progresului Fizicei i ca o incercare de corespundere filosoficafata de noile descoperiri i interpretäri ale lui Einstein, Lobat-chewsky, Riemann 0 alIii. Actualmente, spaIiul 0 timpul nu maiBunt privite ca factori constanIi, ci drept co-variante relative laun observator. In noua concemie tiimifica a lui Einstein, fiecareeveniment este coordonat de patru dimensiuni: trei ale spaIiului0 una a timpului, iar fiecare sistem spaIio-temporal 10 are proprialui geometrie. Astfel de concepIii resping teoriile mecanicei clasice,potrivit careia once punct este fixat in mod absolut, in raport cuoricare alt punct, prin trei coordonate. Mai mult inca, asemeneaconcepIii nu mai susIin geometria universala a unui sistem absolut.Geometria euclidiana poate opera inteun sistem imaterial, in careeurbura e zero, dar nu 0 acolo unde exista materie, pentruca, po-trivit nouei teorii, oriunde este materie, exista 0 eurbura 3).

Edward Carpenter, The Art of Creation, p. 30.A. S. Eddington, The Nature of the Phy9ical World, p. 239.H. W. Carr, The General Principle of Relativity, p. 25 sq.

',UTERI 51 ARTIFICIALITATE 29

Dacä toate aceste sunt adevarate, relativitatea nu distrugetotu0 unitatea cosmosului i nici nu face indoelnice criteriile noastre.A recunoa§te ca totul este relativ nu inseamna neaparat scepticism,In sensul unei ignoranTe recunoscute sau al unei lipse de certitudineci, dimpotriva, relativizarea sistemelor obiective conduce la o afir-mare a realei insemnätaIi a subiectelor In schema lumii. Evenimen-tele 0 obiectele nu mai sunt independente de cel care observa, ci-srecunoscute drept construclii, Indelung pregatite 0 coherente, aleacestui observator. Caracterul absolut al sistemului de referimaconstitue o mare contribuTie adusa §tiimei ca §i filosofiei.

o Intreaga materie de cercetare al §tiinIei exacte *, scrie Edding-ton, o consta din lectura gradaIiunilor 9i a indicaVilor similare ».(cc The whole subject-matter of exact science consists of pointer-readingsand similar indications »). Prin aceasta, savantul englez recunoWeca toate procesele cognoscibile sunt produsul unei triple corespon-deme §i anume :

0 imagine mintala, ce se afla In spiritul nostru i nu in lumeaexterna';

0 anumita contra-parte in lumea externa §i care este de naturainscrutabila' ;

0 seama de gradaIiuni sau indexuri (pointer-readings), pecare tiinIa exacta le poate studia i pune In legatura cu grada-/iunile sau indexurile noastre.

Aceasta concepIie face dreptate eului, al carui rol ca agentcunoscator este astfel Intarit. Fiece cantitate fizica este deci o rezul-tatul unor anumite operaIii de masurare 0 calculare », ce nu arputea exista fara un subiect inteligent. Acest subiect este isvorulcunoWerii nu lumea externa 0 de-o natura inscrutabila ». Catde aproape este deci Eddington de concepIia idealista 0 cat deidealiste sunt consecinIele filosofice ale activitalii §tiin/ifice a luiEinstein, apare ca o evidenIa.

Energia (sau masa), momentul, 0 forIa (stress) pot defini,In intruparea lor, ceea ce numim materie, dar ele sunt In acela0timp expresii pe care spiritul cautä sa le descrie drept ceva o de-onaturä inscrutabila ». In consecinIä, gandirea ne apare ca o realitateprimordiala 0 materia ca ideea ei, In masura In care poate fi o cu-

1) A. S. Eddington, op. cit., pp. 257, 259.

30 KALOKAGATHON

noscuta de intelect ». In acest sens, lumea are un caracter pur spi-ritual, iar subiectele devin agen/i reali ai acestei lumi.

Intorandu-ne la Eddington, trebue sa ne reamintim de con-cluzia lui ca materia lumii e o materie-spirit (mind stuff), in sensulea spiritul este c( primul 0 cel mai direct lucru in experien/a noastra 8,tot restul fiind inferen/a intuitiva sau deliberata 1).

Cat prive0e chestiunea lumii externe, in afara percepOlorindividuale, se pare ea Eddington ii concepe existen/a sub pavazaunei ipoteze, ce o considera drept # mijlocul de a reuni laolaltalumile numeroaselor con0iin/e ce ocupa puncte de vedere diferite o 2).

Daca este astfel, atunci concluziile sale sunt oarecum idealiste0 corespund cu ceea ce Immanuel Kant in/elegea prin aceastafilosofie, 0 anume o termenul de idealist nu trebue InIeles ca apli-candu-se acelora care neaga existen/a obiectelor externe ale sino-rilor ci numai acelor care nu admit ca existen/a lor e cunoscutaprin percep/ii imediate 0 care, de aceea, ajung la concluzia ea nuvor putea, prin niciun mod 0 prin nicio experien/a, sa fie cu totulsigui de realitate o 3).

Este semnificativ, pentru nouile tendin/e spirituale ale timpuluinostru, ca Eddington i0 termina lucrarea sa despre Natura lumiifiziee Cu un capitol privitor la religie qi misticism. Prin metoda ceo intrebuin/eaza., se cauta o impacare intre §tiinfd, filosofie i religie,0 aceasta cu destulä reu0ta. Sufletul, dupa ce fusese nesocotit saualungat de multe §tiinIe i filosofii, reapare din nou,- careala entitate. # In sensul mistic al creaTiei ce ne inconjoara, inexpresiile artei, in once elan catre Dumnezeu, sufletul se inal00 10 gase§te implinirea in ceva sadit chiar in natura lui o.

Interpretarile idealiste 0 personaliste gäsesc un sprijin in ase-menea concluzii, pentru a afirma un spirit sau Logos universal0 o lume de agemi substantivali, liberi de ali realiza, pentru ei11100, impulsurile estetice, obliga/iile morale 0 activitatea logica.

Care este ca0igul acestor veden i sinoptice, infa/i§ate 'Anaacum? Ce solu/ie aduc ele problemei noastre, anume relmiei dintrenaturä §i artificialitate ?

2) Ibid., pp. 276, 281.2) Ibid., p. 284.9 Kant, Critique of Pure Reaeon, p. 345.

l) B. P. Bovine, Metaphysics, p. 79.La Nietzsche nu mai steirue deosebirea hantiand dintre fenomen 1iì numen.

Fenomenul, care inseamnii originar desväluire, ne desvälue tocmai esenra lucru-rilor. Manifestdrile, asa dar, nu sunt nifte epilenomene. Nu eristil d,eosebire denaturci mire mies i coaje En lume. Ci toate, astfel cum credea fi Goethe, formeazelo unitate organic& Lumea este, cua dar, o aparentd. Ce suntem noi atunci? NEI

reducem omul insii la ceva cu totul facil, la o aparentii in sensul cel mai vulgar?Omul este creator, este artist. laid lumea lui, o lume de aparenfr artistice. Dareste omul, acel ceva, atcit de singular prin crealia lui, sau prin ceva mai profund?Ce poate fi mai prolund deceit crealiaP Sulerinla omului este obdrfia crea(iuniilui* Octavian Vuia, s Ce-a adus nou Nietzsche* in Revista Fundatillor Regale,Anal VIII, Nr. 7.


Mai inni, in toate aceste puncte de vedere, lumea este privinca o unitate, in care sunt cuprin§i observatorii, ca §i obiectul obser-valiei lor. In consecinn, natura este un sistem cuprinzdtor in caretot ceea ce exista trebue sKt fie cuprins i sà co-activeze. In aceastäordine de idei, trebue sä deosebim, a§a cum au facut multi filosofi,dela Plato §i Aristoteles. la Leibniz i Bergson, diferite grade derealitate. Putem deosebi, de asemeni, ceea ce este real de ceea ceeste fenomenal. Putem face multe deosebiri i observa nuanIe inprocesul complex al naturii. Dar ceea ce trebue mereu repnut esteca toate aceste elemente sunt parIi ultime ale unei §i ca atareaceast6 unitate nu poate fi divizata', ci doar analizan. Ele sunt,Cu aite cuvinte, universal interdependente. Desigur, pe de parte,Inteo asemenea lume, in care, a§a cum spune Bowne, u formula pentruactivitatea fienruia trebue data in termenii.activitälii celorlal%i »1)sunt grade de con§tiinn, dup'a cum am 9.1 observat, urmärind ideilelui Bergson 2).

Intr'o astfel de lume, In care nimic nu e a§ezat definitiv i fixat,dar unde, potrivit teoriilor tiinei, totul este energie in continuhmi§care, avem Indeajuns loe §i pentru cel mai inalt grad de fiinycon§tiente: anume pentru fiirryle capabile nu numai sà nspund'acelorlalte, dar §i de a se cunoa§te pe ele inse§i. Spontaneitate armo-nioasà i creatoare lasà loe d'estul fiinylor care pot n-§i observepurtarea intr'un mod ce le deosebe§te de o ma§ina. O maOna' nu-0poate observa comportarea, pe and o fiinn inteligenn da. Darcu aceste idei am i intrat in partea a doua a tranrii noastre desprenatun i anume in problema eului.

32 KALOKAGATHON

EUL, CA PARTE A NATURII

Daca natura e un sistem de entitäli vii, capabile de a progresatot mai mult, pentru a atinge grade superioare de con9tiinia, gadupa cum susIine Bergson, atunci trebue sa räspundem la o nouachestiune 9i anume: cum procedeaza sau lucreazä aceastä armonie?Cu alte cuvinte, unde este origina aqiunii inteligente, intreprinsaIn aceastä lume ? In ce.consta libertatea 9i limitele acestei armonii,daca exista vreuna ?

Räspunsul poate fi dat numai pe-o singura cale. Eul (sau spi-ritul, sau sufletul) este o entitate care indeplingte aqiunile, caregase9te o semnificalie ,in acestä lume 9.1 care, potrivit constittgieilui, realizeaza ceea ce numim armonia vie. Aqiunea inteligenta nupoate exista deck ca produs al unei fill:4e inteligente, iar dacaaceasta fiinfa inteligenta se schimbä ca 9i aparenIele ei fenomenale,atunci ajungem la concluzia ca aceastä fiima este trecatoare 9irelaIionalä, fiind, ga dar,' fenomenala 9i nu reala. Aceasta situalieimplica o seama ;le contradicIii, deoarece rezistenIa experiemii 9imemoriei se prabu9esc intr'o perpetua descompunere. Daca totulse schimba, atunci nu mai rdmâne nimic permanent. Dilema e totatät de veche ca 9i. filosofia.

Pe de alta parte, este cu neputinIa sa vorbim astazi de o separaIieintre corp 9i suflet, dupa cum nu mai putem concepe materia intr'unmod static, sau incremenit. Astazi, cugetatorii vorbesc mi adeseade relaIia de solidaritate intre corp 9i suflet. Filosofi ca WilliamErnest Hocking cred ea spiritul este o modelul plastic, dar infinitmai ginga9 al corpului », neconcepänd spiritul ca o substaup, ci,daca intelegem bine, ca o activitate teleologicä a corpului. «Ceca cecorpul meu ca intreg realizeaza, aceasta fac o eu » este unadin cele mai fundamentale formule ale profesorului Hocking, carerecunogte ca eul, spre deosebire de corp, nu poate, tocmai dincauza libertaIii lui, sa se margineasca la un singur spaliu 1).

Recunogterea solidaritälii dintre corp 9i suflet nu este cevanou, desigur, dar ceca ce merita a fi relinut este ca sufletul e liber9i nu limitat ca trupul. Trupul se schimba, in timp ce forma luipersista. FM% materie, timp 9i spaIiu, sufletul nu ar fi nimic altcevadeat o forma pura sau o pira virtualitate a uncí manifestar posibile

I) W. E. Hocking, The Sell, its Body and Freedom, pp. 20, 28.

Fr. von Schiller, Scrisori despre Educatia Esteticei a Omului.John Laird, The Idea of the Soul, p. 187.

.2) B. P. Bowne, Metaphysics, pp. 69, 83.4) DupA John Laird, The Idea of the Soul, p. 162, nu este o deosebire prea

mare Intre acesti termeni, desi fiecare din ei prezinta nuante si sunt rezultatulunor perspective filosofice deosebite. Sufletul » sugareazä o entitate nemu-ritoare. Spiritul t accentuiaza aspectul intelectual, cuprinzAnd atentia, memo-ria si gAndirea. Spiritul este considerat ca t sufletescul s de ordin superior. Eulsau Ego-ul sunt considerati drept termeni mai neutri. In ceea ce priveste per-

3

NATURA *I ARTIFICIALITATE 33

qi infinite. Pe de alta parte, fara de suflet, n'ar fi cu putinta trupul0 nu ar exista nimic fenomenal. e Materia exista nurnai in masurain care se schimba ; el, personalitatea lui, nu exist& deck In mäsuraIn care nu se schimba 1). In aceasta deosebire pe care o face Frie-derich von Schiller gasim unul din germenii mi§carii personalistede astazi. Mai important ramâne faptul ea trupul 0 sufletul nu suntdespartite, ci numai deosebite. In lumea fenomenala, ele sunt inse-parabile, dar, din punct de vedere metafizic, numai sufletul arecontinuitate, caci el singur poate fi ve§nic 0 poate atinge grade desuperioritate. (( Once-am face, oricum 1-am considera, nu puteminlatura concluzia ca numai eul poate realiza excelenta sau per-fectia » 2).

Aceasta ne pare aat de adevärat Incá't nu putem interpreta eulin alti termeni deck In aceia de libertate 0 perfectie. Pe de altaparte, asemenea atribute ar putea fi contrazise in cazul unei per-sistente numai vremelnice. 'Sufletul (sau eul) este ceva care nu seschimba. A te schimba, Inseamna sa fii muritor 0 material. Sufletul

totu0 are nevoie de un trup, de ceva schimbator, tocmai pentrua se manifesta In aceasta lume. Socotim ca singura solu.tie temeinicaa acestei dificultati este sa spunem, impreuna cu Bowne, ea starilefizice conditioneaza starile mintale 0 vice versa, dar aceasta numaiIn ceea ce prive0e cauzatia fenomenala. Mid, pe de alta parte,ne ocupam de obiecte, care au viata interioara 0 deci exista pentruele inse0 9i nu pentru altii acestea 4 n.0 pot fi disolvate in feno-mene » 3).

Aceste lucruri care au viata interioara sunt persoanele saueurile sau sufletele, sau spiritele concepte care toate incearcasa exprime ceea ce este spiritual, permanent 0 intern In existentaindividualului 4).

34 KALOKAGATHON

La origina tuturor aqiunilor noastre personale avem un senti-ment permanent de unitate si continuitate. Acesta este eul, care Inconceptia filosofului si psihologului romfin C. Radulescu-Motru apareca o samânIa In jurul careia se indeplineste procesul de cristalizareal personalitaIii. Eul dà. via-VA personalitalii, care completeazädesvoltarea naturii ).

Faptul ca tot ceca ce se experimenteaza se raporteazä la uneu nu poate fi tagaduit. Dar noi mergem si mai departe, afir-mäiad ea gändirea prezentä nu poate inlätura realitatea euluinu poate lucra, nici mäcar in tiin.à, fàrà sá ja in considerare catotul e observat sau controlat de cätre un agent inteligent si ea,In ultima analiza, tot ce cunoastem sau percepem are drept funda-ment spiritul 2).

Ceea ce am don i gasim acum ar fi un sistem metafizic, In carespiritul tiixçei moderne sa poata fi luat in considerare, fail a dis-truge convingerea filosofica despre natura i eu. Un asemenea sistemcare sä posede aceste avantaje pare sä fie acela a lui Leibniz. Credema putea afirma ca ideea leibnizianà de forp, ca teren de- intälnirefutre suflet i corp este in concordara cu fizica actuala. Deasemenea

sonalismul ca teorie filosofica, credem nimerit sà utilizärn definitia data deunul din gefii acestui curent, prof. R. T. Flewelling, In Encyc(opedia of Religionand .Ethics (N. Y. Ch. Scribner, 1922) gi care consta In formula urmatoare:e Personalismul este acel sistem filosofic care considera personalitatea drept unteren activ al lumii gi care contine in misterul ei unice cheia tuturorantinomiilor Metafizicei o.

C. Radulescu-Motru, Personalismul energetic.Credem interesant sA amintim, ca una dintre recentele reforme mai sem-

nificative ale viziunii gtiintifice, articolul prof. C. M. Case, Toward GestaltSociology o, in Sociology and Social Research (University of Southern California,Sept.-Oct., 1930). Profesorul Case subliniaza necesitatea unei Gestalt-Sociologii,care e utilizand acolo unde este nevoie conceptele spatiale gi masuratorile

fizice gi ale ecologiei umane, va trece dincolo gi peste ele, Cu studiul experien-tei, la sensul congtient subiectiv al semnificatiei i valorilor o. Cu alte cuvinte,elementul subiectiv al experientei nu va mai fi Inlaturat, ci luat In considerareca o parte importanta a experimentului, caci experimentul far& de patrunderea,simpatia gi participarea observatorului nu poate duce la un rezultat impor-tant. In aceeagi leg-aura de idei, amintim rnetoda s observatorului participant *propuea de Edmond C. Lindeman In lucrarea sa Social Discovery, N. Y. RepublicCo., 1924.

30

NATURA I ARTIFICIALITATE 35

negarea universalitalii geometriei a§a cum este implican inteoria relativitii ni se pare adecvat exprimata In activitateamonadica, deoarece, din perspectiva individuala a monadei, feno-menele sunt interpretate ideal. Principiul relativitaIii aduce intriolume noua veden i similare acelora ale lui Leibniz, deoarece daca-Iducem la concluziile logice, principiul relativitàii ne lasa faraimagina sau conceptul unei obiectivitkli pure. Elementul ultim inrealitatea universului, a§a cum 11 statornice9te filosofia, este acti-vitatea, ce se manifesta in viaIa §i spirit, iar obiectivitatea univer-sului nu este un sAmbure mort, slujind ca substrat al acestei acti-

ci acpunile-percemie ale nenumaratelor centre individualecreatoare, In relaliile lor reciproce *.

De fapt, sistemul monadic leibnizian are urmatoarele caracte-ristici i inlesniri:

Monadele sunt simple substanIe adica fara parIi. Ca atareele sunt nepieritoare (prin mijloace naturale) §i pot intra sau com-pune ceea ce numim o colecIie sau un agregat, fara a fie modificatesau distruse.

Aceste unitài individuale nu sunt materie, ci forn. Inconsecinta, din punct de vedere metafizic, ele sunt atomi realisau suflete, iar extensiunea lor sau trlipul nu e substan-p, ci repre-zentare de forp.

Nu este posibil intre monade nicio inter-substanIiere. Totceea ce fac monadele provine din interiorul lor. Ele au percepIiile

apetenIele lor. In felul acesta, ele 10 exprima natura §i comunica,In mod ideal, cu celelalte monade.

Monadele sunt de grade diferite, dupa claritatea i distincIiaideilor lor. Monadele, reflectând universul, pot avea din ce in ce omai adecvata viziune a universului.

Universul fiind o societate de asemenea fiinTe nu este loeIn el pentru separaIie ori opozitie, ci doar pentru o desvoltare ro-gresiva 9i armonioasa. Prin activitatea lor interna, monadele sedeosebesc unele de altele. Dar prin natura lor asemanatoare, eletraesc solidar 9i in armonie cu intregul.

Aceasta pluralitate de spirite, de suflete i de suflete latente,are drept creator o Fiima, in care puterea, cunoWerea i voinTasunt prezente. Fiinça aceasta este, prin urmare, o forIa activanu un substrat orb sau impersonal. Ea este absolut perfecta deoa-

9 Leibniz, Monadologia.H. Wildon Carr, LPibniz.9 H. Wildon Carr, A Theory of Monads (Outlines of the Philosophy of the

Principle of Relativity).9 H. Wildon Carr, The Monadology of Leibniz.H. Wildon Carr, Cogitans Cogitata.

36 KALOKAGATHON

rece altfel nu ar putea sa fie izvorul a tot ceea ce este real in po-sibil 1).

Dupa cum ne putem da seama, aceasta concemie metafizicaare avantajul de a explica ceca ce este mai fundamental in naturanoastra 0, totodata, ea este in concordarga aa dupa cum argu-menteaza i dovedwe in opera sa 9i profesorul H. Wildon Carrca'4§tiinIa actuala 2). Daca luarn asuprä-ne aceasta viziune idea-lista, urma'nd in larga masura pe Leibniz at 0 interpretarea mo-derna' 0 configurwpa teoriei monadelor, datoritä profesorului H.Wildon Carr 3) observam ca multe aspecte ce apar contradictorii0 opuse, din lipsa unei inIelegeri metafizice, devin coherente i

temeinice. Desigur, nu vrem sa spunem ca, in cadrul acesta, totulpoate fi rezolvat. Dar, celelalte capitole ale lucrarii de faIa vordovedi speram ca in acest cadru metafizic Etica §i Esteticavor fi mai lesne §i mai limpede explicate, iar contra diicpile i opo-ziIiile fragmentare, subliniate la inceputul acestui capitol, vor fiIn mare masura rezolvate. Din aceasta cauzä, in ceca ce privqteexistenTa lui Dumnezeu, 1'1 vom urma pe Leibniz, fiind conviniea lumea moralei 0 a esteticei cer un creator inteligent, a caruigraiie 0 prietenie pot explica putinIa elevaIiei §i desavar0rii peparn'ant.

NATURA 1 A RTIFICIALITATE

Daca lumea e o societate de suflete care traesc in diferite gradede claritate 0 distincTie de idei, natura nu este nimic altceva decatideile lor tot ata't de reale ca 9i ideile concepute In filosofia idea-lista. Daca elevatia monadelor 0 fericirea lor atárna de ideile lorpi de gradul de iluminare 0 expresie pe care il gasesc, atunci lesnefa4elegem ca ideile 0 imaginile nu sunt ni9te iluzii, ci sunt reale,

ca In alte contexte, 0 perceplia 0 gAndirea.Toate produsele monadelor sunt naturale, din punctul de vedere

-al Intregului, 0 artificiale, din punctul de vedere al fiecarei monade.

2) E. S. Hollands, 4 Nature and Spirit *, In The International Journal ofEthics, July, 1925. Eseul profesorului Hollands este foarte important pentraaceia care cautA o viziune unitarA si sinteticA a naturii.


Dintr'o perspectiva transcendenta totul este real §i natural,chiar §i libertatea ingaduita monadelor, care trebue sa acIioneze §ísa se desvolte catre forme spirituale din ce in ce mai inalte. Natura §iiartificialitatea exIirima acela§ lucru, dar din doua unghiuri deosebite.

Acela§i lucru poate fi spus §i despre descoperire §i invenpe.In terminologia noastra, inventia poate fi definitä ca o libertateade a descoperi ». Omul sau monada spirituala are putinta,prin libertatea li. inteligema ce i s'au acordat, sa ja cuno§tinIa orisali descopere puterea. DesavAr§irea Wau bucuria metafizica esteoferita omului ca un potergial etic, estetic sau logic. Omul trebuesa le creeze, In sensul de a actualiza ceea ce este doar virtual innatura lui. Crea-lia umank artificialitatea estetica qi realizarea-de-sine etica sunt. atatea infa%i§eri ale aceluia§i proces de actuali-zare a potemialului. In acest sens, chiar §i contempla0a e activa.

Natura ne da libertate §i omul i§i selecteaza forme definite dindiferitele forme posibile. Spunând ca descoperind potentialul, inventamactualul, nu facem decat sa exprimam, in alta forma', aceea§i idee.

Suntem cu totul de acord cu profesorul E. S. Hollands ea:4 In esatura ordinii logice sau estetice, sunt totdeauna prezente,

la baza unei afirmaIii categorice, o anumita situalie ontologica ;o asertiune, implica' sau expresa, a unui bun ; o seleciie de valorifacând cu putinVa o judecata cu scop §i definind unitatea, singuraInauntrul careia ordinea poate fi descoperita, inventata' sau creata » 1).

Desigur, omul nu e complet liber §i numeroase condiiii limiteazarealizarea eului in arta §i etica. Chiar §.1 societatea celorlalIi oameniteste, intr'un anumit sens, o condiIie ce ii limiteaza exprimareatitaturii sale, din cauza ca aceasta co-aqiune cere seleciie li disci-plina. Procesul de a pune, In activitatea noastra, cat mai mult dinceea ce ne permite natura noastra, este el 'insu§i limitat de co-acliuneacelorlalIi, ca §i de exp-erienTa noastra, care, de§i personal', interna§i netransmisibila, trebue sa faca' UVA atátor groaznice dificultance nu sunt declt condi%ii contradictorii pentru realizarea-de-sine.

Realizarea activitalii spirituale este expresia cea mai limitaa naturii create, In care daca omul nu-§i gase§te armonia §i

38 KALOKAGATHON

echilibrul el este expus degradArilor de tot felul, contradic/iilor0 nefericirii. Conflictul mai sus arAtat Intre viatá 0 inteligen/A esteadevArat numai In cazul acelora care deformeaza ori exagereazAunele aspecte sau posibilitäli ale naturii 1). Once fel de unilateralitateduce la nefericire 0 dezarmonie. Nu numai cA un supra-intelec-tualism distruge coheren/a vie/ii, dar 9i un supra-naturalism poatesA o distrugA. Via/a se distruge singurä dacA abuzAm de vial.ä.Unii anti-intelectual4ti tad &A mul/i oameni inteligen/i, dar necul-tiva/i 10 distrug energia printr'un abuz sexual sau vital. Omul areposibilitatea desävârsirii, dar poate decade tocmai pentruck e maimult sau altceva deal un animal. Intr'o creaturA mare, totul emare ; In consecin/d, nu numai posibilitatea de elevaTie, dar 0aceea de a decade. Animalele nu s'AvArpsc gre§eli faVA de ceea ceunii anti-intelectual4ti numesc « naturd >>, pentrucA ele sunt limi-tate, In timp ce Intreaga naturä a omului e mai liberd 0 mai suscep-tibilà de o desvoltare metafizicA. Omul este rAspunzAtor de liber-tatea lui, Inteo mAsura mult mai mare, decAt elementele latentesau pe jumatate iluminate ale naturii. Ordinea naturii nu este du-manoasà. omului. Intr'un anumit sens ii d'A chiar sfaturi 0 sugestii.Credem ca 0 profesorul R. T. Flewelling ea: .2 poate fi adevärat c'Anatura 10 dovede§te prietenia fa/A de o rasA umanA care nuli per-verte te pro c esul iei » 2).

i a§a §i trebue sä fie atAt timp cat activara in sensul naturiicare este o societate de suflete vii. ConstrucPile artificiale sau cre-apile sunt cele mai tnalte producpi ale naturii, In care inteligen/a,libertatea 0 voin/a coopereaza, urmand pilda divina pe scara umana.Noi, nu ne simpm, spune Norman Kemp Smith, <( oameni dinafara intr'o lume strain-A, ci participAm ImpreunA cu toate existen-/ele naturale, in via/a obipuitA » 3).

Disponibilitatea f i creativitatea aunt noliuni conexe D, observd GabrielMarcel, cu condifia ca tntr'adevdr concentrarea e gdndirii mele asupra a ceea ceImbue fi vreau sd (iu I sd nu poarte asupra pertecliondrii mele consideratd ca ordnduiald interioard de realizat, ci s asupra unui raport care trebue stabilit I ie cuDumnezeu, lie cu aproa pele meu, sub o forma' oarecare, pe scurt, asupra unuiserviciu sau unei opere » (Gabriel Marcel, e Apartenenfd fi Disponibilitate *, extrasdin Revista Fundatiilor Regale, Septemvrie, 1938, pp. 18-19).

Ralph Thyler Flewelling, Creative Personality, p. 302.2) Norman Kemp Smith, Prolegomena to an Idealist Theory of Knowledge,

p. 126.

Emile Boutroux, La Nature et l'Esprit, p. 48.0 pozifie contrarg celor susfinute in cartea aceasta, gdsim, tocmai cdnd

incheiem corectura in pagine, in eseul pro fesorului Mihail Ralea 4 Arta ca pia-cere a artificialitlifii * (Viata. ,Romineaseä, Nov.-Dec. 1945). Este interesant deurmdrit cum pentru susfinerea acestei pilreri, d-1 Ralea intrebuinfeazá argumente,observafii fi citate adesea opuse acelora prezente aici fi pe care noi cautdm a lecombate. Pentru prof esorul Ralea, t caracterul fundamental al artei este reacfiuneapleicuta lap de reufita unei alcatuiri artificiale s, iar pentru a ajun,ge la aceastaconcluzie ii este necesar sit conceapei natura ca acel aspect al realita fii legat defenomenele cosmice fi de prelungirile lor directe, negand naturii erice ordine me-talizicii (a natura n'are nici intenfie, nici voinfli fi nu lucreaza dupd un finalismcenftient *). De asemenea, d-sa accentuiazil separafia dintre organic fi anorganic,vede arta ca o tehnica ce fi-a uitat scopul, exclude frumosul natural din judedifilede valoare, atribue artei o indiferenfd fafli de viafci, susfine di allele se adreseazaelite unui singur simf, iar nu omului intreb, arta oferind placerea unui grad deizbutire sau per fecfie artificiald. Con fruntaraz celor cloud pozifii, alai Ile diferite, poatelamina mai semnificativ tema lucrdrii noastre, precum fi modul de argumentare,uneori fi noi intrebuinfand aceleafi izvoare fi suggestii, dar intr'altd direcfie. E vorba,de sigur, nu numai de reconsiderarea acelorafi elemente fi de stabilirea altor coretafii,dar f i de construirea altor planuri f tiinfif ice pentru susfinerea unei pozifii sau aceleilalte, bazele lucrdrii noastre fiind metafizice fi rulzuind o orientare humanista.

NATURA *I ARTIFICIALITATE 39

Realitatea vieIii spirituale, pe care am incercat sa -o dovedim,trebue sa fie in acord cu aceea a intregii lumi. In cadrul conferin-1lelor Gifford Iinute, Intre 1903 0 1905, la Universiatea din Glasgowde care Emile Boutroux, putem gäsi urmatoarea afirmatie pe care9tiino 0 gandirea actuala o adeveresc, anume ca: # Astf el imeleasä,realitatea vie-pi spirituale nu poate fi infirmatä de niciun progresal tiin/ei sau al vie-pi pozjtive. Acest progres, dimpotrivä, dacae real, confirma, pentru toli aceia care vad ciar, ca relaIia dintrespirit 0 naturä este o relaVe nu de excludere, ci de includere » ).

Tot ceea ce am incercat par& aici a fost sa dovedim ca in vede-rile §tiimei 0 ale gandirii actuale solidaritatea intre natura 0spirit se dovedqte din nou adeväratä, In acest mod pregätindpentru capitolul urmator un cadru i o bazä de referinIa ce nevor ajuta in cercetärile privitoare la relaliile dintre Esteticä 0Etica 2).

CAP ITOLUL II

NATURA FRUMUSETII

Preistoria omului incepe cu funqiunea lui inventiva. Antro-pologii discuta daca bucatile de cremene eolitice sunt sparturiaccidentale de piatra sau sunt produse de mana omului. In tim-purile pliocenului, descoperirea §i invenlia nu se deosebeau intreele. E aproape imposibil s'a deosebim pietrele lefuite de agen-lifizici de acelea prodase de munca omului. E probabil ea omul prei-storic lua aceste instrumente naturale §i le utiliza ca ciocane §iculite 1). Aceasta a fost probabil prima lui invenIie, daca' in/elegemprin inven-lie libertatea de a descoperi. Natura §i artificiul sunt pre-zente in origina muncii omenwi.

Acest adevar ea natura ne ofera putinIa de a inventa yi ca invenliapleacä totdeauna dela natura' este redat in mod simbolic de catrePaul Valéry, in Eupalinos ou l'Architecte. In acest dialog, Socratearata, in mod indirect, cat de greu e sa deosebe§ti uneori prelu-crarea naturii de aceea a oamenilor.

Intr'o zi mergand de-a-lungul plajei, Socrate gäsqte un obiectstraniu, aruncat de valuri. Un obiect aspru, usor §i lustruit. Filo-soful a meditát indelung asupra originii acestui obiect, ce nu puteafi identificat §i. totu0 nu era lipsit de forma. Era oare o prelucrarea naturii. sau autorul lui (c era un muritor, ascultand de o idee? 0.Era oare produsul unui timp indefinit? In cele din urma, Socratespuse lui Fedru: o N'am izbutit s'a deosebesc daca acest neobi§nuitobiect era opera vieIii sau a artei, daca era opera vremii saujocul naturii. De aceea, 1-am aruncat inapoi marii » 2).

2) Henry Fairfield Osborn, Men of The Old Stone Age, pp. 84 sq.; HenryFairfield Osborn, Man rises to Parnassus, pp. 64-69; A. L. Kroeber, Anthro-pology, pp. 146, 147.

2) Paul Valéry, Eupalinoa ou l'Architecte, p. 159.

42 KALOKAGATHON

Atunci Fedru ii märturisi lui Socrate ca din aceasta intamplareIntelege el ea toate creaIiile umane se reduc, de fapt, la un conflictII-Are douä ordine una care este naturalä,si data si care o sprijinape cealaltä, care este actul nevoilor si nazuinIelor omenesti.

Daca am continua viziunea filosofica a lui Paul Valéry si amIncadra-o In concepIia leibniziana si bergsoniana despre lume saunatura (ca un tot alcatuit din grade deosebite de via/4 si inteli-genta) am vedea atunci ca cele mai mari realizäri ale omului nu faccleat sa exprime natura, alegänd dintr'o infinitate de posibilit4anumite acte si idei. Aceste posibilitäti, atunci &And sunt Impfinitede om, se incadreaza In ordinea lui personala si In masura aceastanu mai sunt infinite, ci relative la putinIele läuntrice ale fiinIei sale.Celelalte fiime sunt, intr'un sens, limitarea sa, chiar daca ideile luidespre ele 11 ajuta sa ajungä idei, idealuri si doruri din ce--In ce maimari. In lumea fenomenalä, omul nu are nevoie de lumea intreaga(ca totalitate), ci doar de unele din aspectele ei. El activeazä pentruscopuri definite si tot ce face are valoare practicä. In aceasta directie,pragmatismul se justifica. Dar omul nu se margineste numai la atät.El este liber sa spere si sa doreasca lucruri dincolo.de puterea lui.Filosofii, artistii si oamenii credinciosi cred In absolut si II doresc 1).Desigur nu oricine se ridicä atät de sus Incat &Ali cucereasca liber-tatea. Unii raman In planurile inferioare ale desvoltarii lor poten-Vale. Si chiar cei mai buni dintre noi, tot sunt limitaTi In dorinIelesi posibilitaTile lor, deoarece progresul uman e dificil si condiVonatde Intreg.

EUL SI DESAVARSIREA LUI PO SIBIU,CA EXPRESIE-DE-SINE

ExperienIa ne invaIa ca suntem indivizibili si concentraIi asupranoastra Insi-ne. ParinIii sunt siliIi sa recunoasca faptul ea nu pottransmite copiilor experienIele lor proprii. ExperienIa nu are niciunBens, daca n.0 e raportata la o fiinla. Dar aceasta fiinIa trebue säpornesca dela inceput si sa experimenteze individual toate eveni-

1) In legätur5. cu afirmatiile noastre, putem cita interpretarea d-lui W. E.Hocking In privinta libertätii: i Dat fiinda nu exist& eu fArA sperantl,nu existä nici eu care sA nu fie liber. Libertatea nu e un atribut al voin/ei;ea este esenta eului s. (The Self; its body and freedom, p. 147).

1) F. C. S. Schiller. Relevance * in Mind, April 1912.

NATURA FRUMUSETII 43

mentele ce au loc. Sfaturile celorlalti nu pot sa inlocuiasca experientaindividualä. <( Si viellesse pouvait, si jeunesse savait », nu ar fivalabil chiar daca tinerii ar avea cuno§tinta experientei parintilorlor. S'ar pärea ca indivizii sunt facuti sà agioneze i sä gândeascaprin ei 11100. Nu inseamna ca dacä ti s'a spus un lucru 11 intelegiil percepi in acela0 mod. Fiecare dintit noi 10 are atmosfera.con§tiinta lui, O inter-agiune realä (in sens de intersubstantiere)Intre viei1e noastre §i acelea ale semenilor no§tri este o imposibi-litate. Nu putem preface sau forma indirect pe nimeni deck penoi in0ne. Putem ajuta pe aiçii, dar mai mult in mod ideal. Expe-rienta este individuala i imediata. Cunoa§terea e universala. Expe-sienta imediata apartiné numai indivizilor, in timp ce cunoWereaexperientei lor societatii intregi.

Ne dam seama de acest adevar &And vedem cat de slabe 0 rela-tive sunt, ca rezultate, incercarile noastre de a ajuta cu expe-rienta noastra pe semenii no§tri. Putem preveni sau limita experientacelorlalti, dar nu putem s'o cream, pentruca agiunea este expresiaeului, pe care, daca nu o raportam la un agent, nu are semnificatie.

In consecinta, sunt reali, iar ceca ce ne aratarealitatea cotidiana sunt eurile noastre, ea centre 0 elemente esen-Vale ale vietii. Realitatea, ca intreg, provine, cel putin in lumeafenomenala, dela indivizii care traesc sau euri. Ei sunt agentiiarmoniei, iar in activitatea lor gäsim, mai mult ca oriunde, ceca cenumim natura.

Dei tuti dispun potential de aceea0 natura, indivizii se deose-besc prin energie, inteligenta §i gust. Uneori, inclinäm sa credem caneintelegerile sunt mai lesne posibile deck intelegerile intre indivizi

ca, in sens anumit, totul e relativ. Pragmati§tii cred ca pananopunile (universale) depind de semnificatiiile individuale ce li seatapaza. Individul care ar fi, dupa pragmat4ti, mäsura tuturorlucrurilor selecteaza din realitate ceca ce poate fi de ajutor sauaduce o u§urare », mai bine spus, ceca ce e îi este relevant 1).Relativismul pragmatic in cadrul caruia conceptia de relevantaapare ca un compromis folositor intre puterile umane i intregulrealitatilor are, apdar, un standard pozitiv 9i real de reterinta

anume omul sau individul. Humanismul profesorului F. C. S.

44 KALOKAGATHON

Schiller cresand din concep/ia protagoreana subliniaza cevafoarte important pentru argumentarea noastrd 9i anume a rele-van/a nu trebue conceputa ca o calitate, sala9luind in lucrul gAnditper se, ci consta in valoarea lui pentru noi 9.1 in atitudinea noastrafaia de el » 1). Regasim aici aceea9i afirmare a eului ca realitatesuprema in valorificarea logica. Dar aceasta aser/iune o fac nu numaipragmati9tii 9i nu numai in ampul Logicei. Via/a practica ne aratade asemenea, a individul e masura aqiunilor sale. Woodrow Wilsona inva/at dela via/A a eul este realitatea 9i masura omeniei:o Desigur un om se reintoarce la sine insu9i numai and a desco-perit ceca ce-i mai bun in el qi and 9i-a satisfacut inima cu ceamai mare implinire de care este capabil. Numai atunci 9tie de cee capabil 9i ce ii cere inima. Si desigur a niciun om capabil de en-dire nu ajunge la sfarsitul vie/ii daca are timp 9i oarecarespa/iu de calm spre a privi indaratfara a 9ti 9i a recunoa9te anumai ceca ce a realizat far& egoism 9i pentru al/ii ii poate dasatisfactie 9i nimic altceva pentruca numai aceasta poate satis-face in mod retrospectiv, faand din om masura reed de sine saustandardul real al omeniei sale »2).

Am citat aceste cuvinte, cu inten/ia de a sublinia iara9i faptula eul e mereu temeinic afirmat ca izvor al realit4ii 9i. acesta inciuda prejudealii impotriva subiectivismului. Desigur, suntemcon9tien/i a preÌ pu/ini mai sunt astäzi de acord cu afirmalia luiLessing a (< educa/ia mi da omului nimic altceva cleat ceca ce poateizvori din el insu9i ; ea numai ii grabe9te 9i ii upreaza ceca ce poatescoate din el însu9i » 3).

Si mai pu/in lumea accepta astazi opinia lui Montaigne a # trebuesa te imprumu/i celorlal/i 9i sa te däruie9ti numai Iie insigi » 4).

Totu9i in andurile acestea Montaigne traseaza o distinqieliterara care, metafizic, ar putea fi exprimata prin deosebireadintre ex'sten/a reala 9i existen/a ideala. A te imprumuta celorlal/i

Inseamnd sa comunici cu ei, in timp ce a te darui lie insu/i

Ibid., p. 155.W. Vyilson, When a Man comes to Himself, pp. 11-12.

3) Lessfng e The Educa tion of The Human Race * in Harvard Classics, Vol.32, pp. 195 sq.

Sainte-Beuve e Montaigne * In Harvard Classics., vol. 32, p. 116.

Profesorul Herbert Wildon Carr, pe care 11 urmam destul de aproape inconceptia-i monadica, exceptand conceptia-i despre Dumnezeu, explica inlucrarea Cogitans Cogitata (p. 5) acelea§i idei inir'o forma mai ciará: e MonadeleBunt realuri metafizice, in intelesul ca ele sunt realitäti numenale, din carederivä idealitatea fenomenala a lumii fizice * Ea (monada) este conceptulrealitatii, ca activitate purä, §i al idealitatii, ca forma §i intrupare a acesteiactivitati In expresia-de-sine ca spirit individual*.

H. Wildon Carr explica prin principiul entelechiei faptul cá, de§i moda-dele sau indivizii taesc laolalta, sub forma de agregat, totu§i aceasta integrareeste unitari §i nu ceva compus. Principiul entelechiei, cu alte cuvinte, este unprincipiu do integrare i astfel el da unitate unui organism compus, In acelalifel in care trupul da unitate agregatului de celule individuale.


inseamna sä te cunWi pe tine InsuTi »1 i poate chiar sä terealizezi. Metafizic educaTia este o aqiune idealci, in timp ceexperienTa individuala este o aqiune realä

Daca, pe de alta parte, educalia a oblinut astäzi atatea reu0te,aceasta nu dovedqte nimic altceva cleat ca ideile i idealurileau hotärite grade de realitate.

Fiina umanä este desigur realä i esenliala in cel mai inalt grad.Dar qi ideile sunt reale fiind o derivaIie numenalä 1).

Lumea idealä a percemiei este temporal realä, çi aceasta atattimp cat spiritul, ce aparIine lumii reale, percepe prin corp. Corpul

celelalte lueruri sunt percepOile sau ideile noastre i in masuraaceasta sunt fenomenale. Spiritul se exprima prin corp i aceastainteun mod unitar cu alte cuvinte co-activeaza tot timpul viepinoastre fenomenale. Viala este cunowere i aqiune i amandou'asunt expresia indivizilor. Cunoscand i aqionand, indivizii se cunoscpe ei in00 dar i0 cunosc i semenii, pentruca lumea este plurala 9iare aceea0 natura fundamentala. Daca-i astfel, atunci cunoa§tempe ceilalti cunoscandu-ne pe noi in0ne, din pricina co-naturalitaliiCu ei. Dar numai indivizii ra%ionali sau inteligemi dispun de acestmod armonios 0 teleologic de comunicaiie qi de ideal interschimb.Indivizii inferiori sau monadele dormante (in toate consideratiilenoastre monad& qi individ sunt sinonime) nu comunica intre ei,de0 traesc in anumite forme compuse 2).

Ca viaIa este expresie, aceasta reiese in mod evident. Sponta-neitatea i lihertatea pe care fiecare individ le are in limitele sale,sunt o dovada ea el e chemat in aceastä viaIä pentru a alege i pentrua implini ceva potrivit cu natura lui. ViaTa este expresia dorimelor

1) Cicero, De finibus bonorum et malorum, p. 40.1) Diogene Laertius, Lives of Eminent Philosophers, vol. X, p. 131.

46 KALO KA GAT HON

noastre i aceste doriate sunt tot ant de necesare ca 9i viata insg9i,.numai ca modurile de expresie sunt eterogene 9i necesitatea lor aregrade de insemnatate.

Printre aceste moduri de expresie doriata de fericire esteuniversalg. Pentru indivizii putin evoluati, fericirea este identicacu conservarea energiei sau vietei lor, dar pentru cei superioriaceastä forma primal% de fericire e intensifican inteun mod maicreator 9i tocmai de aceea ar fi mai bine sä o denumim In alt feb.O vom numi iraire mult tmitoare sou adecvan, well-being, sau,atunci cand se realizean inteun grad superior, excelenn.

Dorinta de ve t ire bung, dei are un element rational In eae maiapropiatä de conservarea de sine sau rezistenn decat de indrumarealiberä i puternica Inspre Implinire i Inaltä creativitate. Ni se parecà binele final al eticei epicureene ar putea fi numit well-being.Aceasta bung stare trebue inteleasg ca o vrednica activitate, ca unfoarte moral echilibru Intre durerea fizicg i imperturbabilitateapsihologicä. Ar putea fi numita placere, daca' vreti, dar o placerece n.b..provine dintr'o bucurie rafinata sau animalä a simturilornoastre. A9a cum ne-a argtat Cicero, pentru Epicur placerea esteabsenta durerii. o In omni re doloris amotio succesionem efficitvoluptatis »1). Epicur insu9i propoväduia câ scopul e a nu suferimtrupe9te 9i sa nu fim turburati suflete9te. Tot ceea ce facem trebuefgcut cu scopul sa nu suferim 9i sa nu fim tu burati » 2).

Atunci cand necunoscatorii 11 interpreteaza pe Epicur, ei uitäca pläcerea, dupä el, nu e numai apathia, dar mai ales ataraxia, 0In aceastä privinn se apropie de Stoici, pentru care ataraxia sauimperturbabilitatea sau seninatatea sufletului a fost totdeaunascopul Eticei.

Contrariu celor de mai sus, noi nu credem ca buna starea epi-cureanä exprima cea mai inaltä forma a exceleatei la care poateaspira fiinta umang, atitudinea propusa fiind negativa i defensivaIn loe de a fi pozitivä i activa. De9i. Epicur considerä libertatea eaceva intern pain 9i In natura atomilor '9i din aceastä caun credeIn relatia intimä dintre om 9i naturg (ambii fiind constituiti dinaceea9i materie Inzestratä cu libertate) el nu a iateles ordinea armo-

A. E. Taylor, Epicurus, p. 25; J. M. Guyau La Morale d'Epicure, p. 120;Oswald Killpe, Einleitung in die Philosophie, p. 8.

Plato, Symposium, 202 sq.E. S. Hollands, 4 Nature and Spirit » In The International Journal. of

Ethics, Iulie 1925


nioasd dintre lume 0 bine. Epicur era speriat de lumea ace'asta,In care traia ca un pustnic ingrozit de durere 0 de greutaTile vieIii.i-a intrebuinIat imelepciunea ca o arind de aparare, nu ca un

imbold pentru creaVile superioare.In consecinO, in ciuda nobleIii, originalitälii 0 superioritalii

etice (0 de aici o pailiald similaritate cu doctrina socratica) pe carei le recunosc ganditori ca A. E. Taylor, J. M. Guyau 0 OswaldKiilpe 1), noi nu putem sä consideram formula epicureanä a fericiriinici drept cea mai bunk nici drept universal valabild. Ceca ceinvalarn dela gre0t inIelesul Epicur este &A o pläcere inIeleaptä0 raIionala este Incä placere.

Credem ca fericirea e mai mult decat o pästrare-de-sine sau oimeleapta folosire a energiei noastre vitale. Fericirea are o inten-sitate 9i o iluminalie, peste care nu se poate trece. Când suntemfericiIi ne simIim nou nasculi §i in aceasta transcenden0 idealatrdim un fel de solidaritate cosmicä. Participam atat de intensla viaIa totului inca't in cele din urrnä ne simtim transcendând inabsolut. Este exact ceea ce in afarä de mulIi mistici, gänditori§i art4ti a exprimat cel din-CAI Plato prin cuvintele inspirate aleDiotimei din Mantineea. Contemplarea frumuseIii absolute este im-plinirea supremä a celor care au e invälat sa vadd frumosul in ordineadecvatä 0 in succesiunea lui >>. Frumuselea absolutä este conferitäfrumuseIii, mereu in desvoltare 0 pierire, a tuturor lucruri-lor » 2).

Aceasta implinire ideala este abstractä 0 intelectuald in cadrulconcepliei platoniene. Dar sunt gänditori pentru care o astfel departicipare implied intreaga noasträ Biqa trup 0 suflet.

Un gänditor contemporan profesorul E. S. Hollands sub-liniazä tocmai acest al doilea mod de participare. Pentru el, intoar-cerea la unitate la ideea platonianä a Binelui sau la c( Unul * luiPlotin trebue cautat'd in singuri, in gandire 0 in aqiune. El credeca inteadevar con§tiinia cosmica are drept organ pe omul in-treg 3).

48 KALOKA GATHON

Aceasta participare totala deci nu numai cu o ochii sufletului»nici numai cu singurile trebue luata drept supremul grad de

excelen0 la cate poate aspira omul.Desigur, viala practica, cu limitarile ei, nu este lesne

unei asemenea participari, de§i credirga religioasa, iluminarea filo-soficä, crealia artistica i realizarea etica sunt activitati care, incele din urma, ne conduc la contiinta cosmica sau, cel plgin, laun anume grad de identificare cu funqiunile Cosmosului 1). Atunciand ideile noastre sunt din milli ce mai clare, nu numai hgelegem,dar §i realizam sau re-cream cu inteligeiga i raspunderea noastraarmonia cosmosului, care de0 poate prestabilita a§a cum o con-cepe Leibniz convine atat de multe posibilitaIi de alegerecreqie 9i atAt de multe obstacole ce trebuesc invinse i dep5.9ite.Credem ca Bergson a gre§it atunci and a afirmat ca optimista con-ceigie leibniziana despre armonie nu lasa loc pentru inveigle saucreatie qi ea' in aceasta concemie, ca 9i in teoriile mecaniciste,totul este (lat. Bergson, care concepe timpul drept cel mai eficaceelement pentru desvoltarea vitalä, respinge in parte teleologia luiLeibniz tocmai pentruca teoria acestuia ar implica o lucrurile

realizandu-se potrivit unui program dinainte statornicit.Iar daca nu avem nimic neprevazut, nici invergie, nici creatie inunivers atunci timpul instql devine nefolositor 2).

Bergson ne pare a uita cà acest program e prevazut numai denumnezeu iar pentru noi oamenii este complect necunoscut.

Oamenii trebue sà aleaga, sa selecIioneze din mai multe poten-TialitaIi oferite de o cea mai buna dintre lumile posibile » atatcat le ingadue inteligenTa i constitigia lor.

Pe calea aceasta, ei se pot apropia de fericire. In consecilga,pastrarea-de-sine, starea de bine §i exceleiga sunt grade sau formepe care dorirga de fericire a oamenilor le ja in lumea aceasta.

* Antichitatea. cunoftea de bund mama deosebirea dintre comtemplativpractic ; frail contemplalia nu desetoneazit nurnai desidfurarea imanentd a

ci contactul cu junta, çi in acest sens (ca fi contemplafia misticd in crefti-nism), ea face parte din scopul oamenilor buni f i conduce la imbuncitdfirea ;nu are nimic comun cu atitudinea speculativd, in sensul kantian al cuvdntului,cu acea striidanie cdtre cunoafterea purcl, ce caracterizeazii ftiinta modernd f i con-stitue temelia tehnicei * (Emile Bréhier, s asupra Platonismului a, extrasdin Revista FundaIiilor Regale, Nr. 12, Decemvrie 1938, p. 7).

Bergson, Creative Evolution, p. 39.

9 E. S. Hollands, ibid., p. 341.

6


Pentru inceput, putem apune ca Binele este toy ceea ce ne faceferici0. Binele §i calitatea de bunatate a lumii nu au numai o semni-fica0e etica, dar 0 una cosmicä sau metafizica. Credemca 0 pro-fesorul Hollands ca Binele este once calitate sau conditie pe careo prquim imediat sau de care ne bucuram imediat 1). Daca esteadevarat atunci pared 9i 4 cea mai obiectivä » sau # desinteresan »dintre cunowerile sau ipotezele §tiinvifice i9i are radkinile ininteresul pentru Bine. Cu atat mai mult, crea4iunile artistice sauImbunantirile etice vor fi instrumentele a cestui Bine care nu trebueconsiderat drept ceva extern sau obligator, ci ca o calitate säläq-luind In natura indivizilor sau, mai bine spus, In constituVa lumii.Pentru noi, ca 0 pentru to-0 ganditorii ideali§ti, lumea nu e cevaIn care valorile isvorasc 0 i0 iau aspect de realitate intr'un stadiuulterior al procesului de evolu0e. Dimpotriva, socotim cà valorilesunt sadite in natura universului dintru inceput 0 ea intre celemai mari entitati ale acestui univers adicä oamenii acestevalori au o funcTie vitalä sine qua non.

In acest caz, once funqie a fiecarui individ sau monada exprimasau evaluian ceva, potrivit naturii lui la'untrice pentru a a ¡ungela un grad de satisfactie. Planta absorbind razele soarelui, animalulbucurandu-se de energia lui, omul cunoscand 0 activand afirmäcu to0i valorile universului. In acest mod, ei i0 exprima viata,dovedind ca universul ofera fiecarei fiitro un anumit grad de fericire.

Toate aceste fiinTe se bucura sau aprecian anumite calita0 sauconditii proprii lor. Desvoltarea cosmosului pare sä intareasca celeafirmate de Leibniz, Bergson 0 Eddington acea activitate armo-nioasä §i creatoáre, datorita Binelui prezent In lume.

Desigur, din called ca fiecare individ este un centru subiectivde experienn, iar realitatea universului i se revelean prin experienn,a ctivitatea, infinit de variata, a cosmosului va fi disocian §i dife-rita In raport cu perspectiva fiecarui individ. Aceasta ne invanEinstein, atunci &and apune ca geometrie universala nu existai ca fiecare eveniment este relativ la cel care observa. Dacä admitem

aceastä concep/ie idealista, trebue sa recunoa§tem numaidecat caBinele universului va varia dela individ la individ §i nu exista0 nici nu pot exista doi indivizi identici pe lume. Daca lumea

50 KALOKAGATHON

ar fi fost statica 0 lipsita de libertate, poate ca ar fi fest Cu putinriisa existe doua experienIe identice. Dar ap cum este, inzestrata cuun extraordinar joc liber de forie, lumea aceasta cuprinde o continuavaria/ie in calitaple 0 condi/iile ei.

Inseamna aceasta subiectivism? Nu credem. Afirmând ea expe-rienta cosmica este disociata intre indivizi nu afirmam, in niciunfel, ca nu ar exista nimic obiectiv, nici ca indivizii ar fi ni§te creaturioarbe sau egoiste, care nu au nimic de aface cu cei din vecinatatealor. Dimpotriva, indivizii oglindesc universal, iar fiin/a lor e inzestratacu toate poten/ialitaPle universului. Ne gandim la existen/a lorca la o desvoltare unitara, in care subiectul i obiectul nu consti-tuesc existe/e .duale ci a§a cum se exprima profesorul Carr o(t rela/ie duala inteo singura existenfa » 1).

Binele cosmic este, in viziunea noasträ, sadit in fiecare individ,având menirea, de a desvolta diferitele-i aspecto sa spunem,deocamdata, binele moral, estetic 0 logic dupä posibilitälile salecreatoare.

Aceasta ne conduce, in mod necesar, spre o alta problema 0anume: de cine sau de ce atárnä aceste posibilitali pentru a fi rea-lizate sau actualizate? Noi credem ea atárna de insä0 capacitateaindividului de a cunoa§te 0 ac/iona, ca 0 de masura in care 10intrebuin/eaza libertatea sau de claríficarea ideilor luí; intr'un cuvántde scopurile sau finalitatea lui. Oglinzile sau indívizii 9niversuluinu pot aprehenda toate posibilitalile pe care natura lor le-ar cuprinde.Ei trebue sa selecteze anumite posibilitäli relevante.. Ei i0 dau seamanumai de acole par/i de care au nevoie pentru realizarea scopurilorlor. Ac/iunile lor pentru a fi intense 0 concrete cer un anumitgrad de auto-limitare 0 concentrare. Via/a individuala e mai degrabaun mozaic deck, o simfonie larg cuprinzatoare. Toate conflieteleinterne 0 toate atitudinile externe dovedesc necesitatea limitarii.Totu0, acest mozaie bogat 0 variat poate con/ine pietre cat mai filie0 mai preTioase vrednice de a reprezenta, prin aceste roade alerelevan/ei expresive, viziuni mai adânci 9i mai esenVale ale naturiinoastre.

Daca a§a stau lucrurile atunci via/a este o expresie disociativaEste diviziunea aqiunii, muncii, crea/iei. Aceste unitali, care exprima

1) H. Wildon Carr. A theory ol Monada, p. 58.


viala, urmaresc o anumita realizare inauntrul lor. Ele incearca 0unifice experienlele lor variate sau ideile, iar calea de capeteniepentru aceasta sunt activit4ile estetice, etice 0 logice. Toate acesteasunt expresiile InaIte ale vieiii. Logica insa0 exprima viaIa fieca o interpretam metafizic ca Hegel, sau praginatic ca profeso'rulSchiller, care i0 bazeaza Logica pentru uzul oamenilor (Logic foruse) pe afirmaIia umanista ca In%elegerea e individualä 0 relativacontextului personal.

A spune, apdar, ca viata este expresie inseamna A subliniaun adevar in general admis. Si cum valorile nu sunt decat funcIiifinale pe care 0 le propune via%a, interpretarea Frumosului, Binelui0 Adevarului ca elpresii constitue o explicatie foarte posibila..

Mul/i ganditori qi art4ti se multumesc cu concluzia ca arta esteexpresie, sau din cauza interiorit4ii ei expresie-de-sine. Degiadevärat faptul s'ar putea spune: non satis est. Cad °rick deadevarat este ca arta-i expresie-de-sine noi nu oblinem o InIe-legere specifica In privinIa calitatilor ce deosebesc arta de celelalteactivitaIi ale vieIii 0 care 0 ele sunt desigur expresii-de-sine.

Ce fel specific de expresie este arta? Aceasta este problemanoastra, care filosofic poate fi formulata sub titlul Natura frumosului,InIelegand aici prin natura tocmai caracterul faptului artistic qisemnificalia lui cosmica. Raspunsul este pe cAt de necesar, pe Oltde dificil. Trebue sä evitam, de asemeni, trecerea sau atribuirearilicita a unor caracteristici ale activitapi umane in general tocmaipe seama faptului specific al creativit4ii artistice, dar totodatatrebue sa vedem cum se leaga arta de unele trasaturi generale aleactivit4ii 'mane.

Pe scurt, trebue sa ne ocupam de natura frumosului at 0 deimplicaIiile 0 aplicaTiile-i practic posibile.

FRUMOSUL CA SPIRITUALITATE IMAGINATIVA

Lui Benedetto Croce li datoram desvoltarea unei rodnice con-cepIii moderne, bazata pe deosebirea dintre intuiTie 0 logica. Inaintealui, Alexander Baumgarten 0 Immanuel Kant le deosebiserä, tra-tfind cunoafterea sensibild Intr'o forma desvoltatd 0 atAt de diferitade cunoafterea intelectualei. Croce, Insa, a dus mai departe studiulcunoa§terii sensibile, care pentru filosofi ca Descartes, Malebranche

40

52 KALOKAGATHON

Leibniz nu insemna nimic altceva decAt un motiv de deceMie,croare §i. confuzie sau, in alte cuvinte, o derogare sau degradare acunoa9terii intelectuale, ale cArei funcii erau acelea de a produceidei clare i distincte. Dela Baumgarten incoace, aceste considera-¡iuni derogative s'au schimbat, afirmändu-se perfectio cogitationissensitivae. Doctrina lui Croce inseamnä o adâncO apreciere a celardouä feluri de cunoWere. Pentru el cunoa9terea are douaforme: este sau cunowere intuitivO sau cunoWerecunoWere dobändita prin imaginaVe sau cunoa§tere dobandità prinintelect ; cunoWere a individualului sau cunowerea universului ;a lucrurilor individuale sau a relaIiilor dintre ele ; este cunoWereproducând fie imagini, fie concepte »1).

Aceasta cunowere produatoare de imagini este o cunoa§tereestetica i pentru Croce ea este o activitate spirituala ce trebuedifereniiatà, in expresia ei, de manifestatiile pur mecanice ale naturii.Frumosul nu e un fenomen fizic din cauzä cà aparIine activitä/iiomului, energiei lui spirituale. Din cele patru stadii, ce simbolizeazäcomplet procesul estetic i anume: a) impresiile ; b) expresia sausinteza spiritualä. esteticd ; c) acompaniamentul hedonistic sauplkerea frumosului (pläcerea esteticO) ; d) transpunerea faptului,estetic intr'un fenomen fizic (sunete, tonuri, miscäri, combinapi deoolori, etc.). Croce gäse§te cA numai stadiul b) este cu adeväratestetic 2).

Acest accent asupra facultäIii sintetice a spiritului de a produceimagini este centrul teoriei sale. Acest caracter intuilional este unprodus independent al spiritului nostru §i nu include conceptele caatare, ci numai ca imagini. CAt despre terminologia pe care o utili-zeazä Croce, trebue sà spunem cO pentru el expresia sau intuipaaunt pure, in sensul cO, de§i ele pot inciude perceppi, sunt maicuprinatoare deck procesul perceptiv. Intuitia sau expresia creiazei.simplele imagini ale posibilului, obiectivdnd impresiile, oricari ar fi ele.Aceastä intuilie poate fi numith o asociaVe productivd, dacä prinasociatie intelegem. un proces sintetic, indeplinit de funcTia formativAsau constructivO a spiritului nostru 3).

Benedetto Croce, Aesthetic as science of expression and general linguistic,p. 1.

Ibid., pp. 96-97:Ibid., pp. 4, 5, 7.

1) Ibid., p. 8.9 Ibid., p. 18.


Asa dar, deed am incerca sd definim pozi-pa lui Benedetto Croce,credem ca cea mai bung formuld ar fi sd' spunem ea', pentru Croce,Frumosul este o spiritualitate imaginativa, deoarece Frumosul nu-iexpresia expresiei, ci imagina-expresie a impresiilor (impresii in-terne). Aceastd operaIie este tot atk de perfectá ca o imparIire failrest. Intuilia si expresia sunt identice, pentruca # activitatea intui-tiva poseda intuiIii In masura in care le exprima »/).

Totu0, aceasta insemnatä contributie nu-i lipsitä 0 de imper-fecIii. Exista, in special, o dificultate ce nu poate fi usor rezolvatäIn cadrul sistemului lui Croce: chestiunea sensului artei in cosmos.

Daca intre intuilie 0 actul estetic nu existä nicio diferenidspecified; daca In alte cuvinte once intuitie este esteticapentruca, In concordanW cu Croce, este exprimata de imaginaIiaproductiva a spiritului, In acest caz ar fi adevärat nu numai caoricine poate fi artist (In' once moment al activitkii sale intuitive)rdar arta devine o activitate prea upara, obi§nuita, comuna. Con-§tient de aceasta dificultate, Croce a incercat s'o rezolve, spunândea ceea ce numim prin excelenIa arta nu-i altceva deck o com-plexitate cantitativa a intuiIiilor obisnuite 2). Esteticianul soco-teste ca aceasta diferen0 este doar extensiva qi empirica, nu qi deintensitate sau de calitate.

Fara sa inlaturäm cu totul aceasta soluIie, trebue sa mgrturisimea tot mai ramâne un punct de intrebare, anume: ce face pe artistsa realizeze acest complex de acte creatoare, care cer atka lupta0 suferinte, atka munca 0 interes? Daca arta n'ar f deck produsulobiruit §i u§or al unor funcIii constitutive, noi n'am avea atkde pulini arti§ti adevarap si nu ar exista sforIari artistice atit de-uriase. Fara sa trecem in domeniul concret sau practic al crealieiartistice unde voinIa selecIioneaza ceea ce trebue srtatornicit Iniafara, tot ne mai ramâne sa raspundem la aceasta intrebare: de cespiritul creazd imaginile simple ale posibilului? Cäci, de fapt, orceintrospecIie subliniaza necesitatea spiritului nostru de a funcionabine, extinzandu-si toate posibilitkile qi actualizfinduli tot ceea ce-1impresioneazrt. Aceasta chestiune, dei metafizica, este de-o insem-natate capitalä pentru punctul de vedere estetic 0 socotim cA

Bosanquet delinefte atitudinea esteticd : t simtire exprimatà pentru a fiexpresie * (Three Lectures on Aesthetic, p. 37).

Princesse Bibesco, Au bal avec Marcel Proust, p. 95.

54 KAL OKA GATE ON

tocmai acest act al expresiei este excelent prin el 1nsu0 0 10 estesieli scop. Cu alte cuvinte, activitatea estetica, ce se are pe sine in-860 scop, include, In chiar natura ei, un fel de excelemä, ce cunowemai multe grade, In masura funcIiei sale extensive. Tocmai pentrucaintuilia exprima tot ce e posibil, expresia estetica ne apare ca ocompletare umand imediatel, f i esentialei. Credem ca spiritul construwedin propria lui necesitate de desavAr0re, iar desavar0rea nu-i nimicaltceva cleat unitate 0 armonie, adica completare expresiva 1).

Croce are dreptate and spune ea intui-pa exprima tot ceea cee posibil. Deoarece faptul estetic este conftient, ne este u§or sa inIe-Iegem ca spiritul insu0 se bucura de aceasta excelenfá, ce ti esteharazità, avänd puterea formativa de a exprima mai mult deckii der& realitatea pe cäile perceptuale. Principesa Bibescu, in carteaAu bal avec Marcel Proust, subliniaza ca, pentru Proust, o calatoriepierduta, ca prima lui calatorie la Venelia sau cea la FlorenIa,41 intrecea in realitate spiritualä, In bogälia emotiilor, celelalte card-torii pe care a izbutit sa le faca » 2).

Posibilitatea extensiva a viziunei complexe este, intr'un anumitsens, fericirea inetafizica de care se bucura arti§tii, atunci and10 indeplinesc funqiunile lor creatoare. Artistul poate crea o lumemai cuprinzatoare : aceasta este superioritatea lui 0 poate tocmaiIn aceasta consta semnificalia metafizica a calif-4H estetice. Saincercam clarificarea acestui punct.

ARTA - OGLINDA. METAFIZICA. A UNIVERSULUI

Beethoven suferea, dupa cum se tie, in mod cumplit 0 doreaatAt, de mult a fie fericit trick, in cele din urma, s'a hotarit salicreeze singur fericirea. Cu aceastä dorinla in gAnd, a scris Simfonia.a noua, cu sar0tul acela triumfând intr'o viziune de pace 0 de feri-.eire pe pArnânt. Beethoven 0-a cucerit fericirea, prin propria sasuferinIa (Durch Leiden-Freude). E numai un exemplu, ce arataea artistul poseda lumea intr'o masura mult mai larga 0 mai bogatadeck restul oamenilor. Extinzänduli expresia, el creaza o lume,pe care, ap dupä cum vom demonstra, nu avem dreptul s'o numimiluzorie, cum o considerà mulIi dintre esteticieni.

1) Immanuel Kant, Critique of pure Reason, p. 477.9 Paul Valéry, L'clme et la Danse, p. 25.


Puterea intuitiei e constitutiva de realitate 0 nu trebue sa fieconfundata cu acele idei ale ra-tiunii, care, in anume inteles kantiansunt numai orAnduitoare sau regulative. Tot ceea ce s'a spus aici,In ultimile pagini, e fundat pe distinctia dintre cunowerea intelec-tuala 0 cea intuitiva. Artistu/, elaborAnd lumea prin imaginatia lui,complecteaza sau adauga noui viziuni sintetice la acelea ale reali-tatii perceptuale. Unii gAnditori mari, printre care insu0 Aristoteles,sus-tin ca omul se elibereazä de impresiile lui, elaborAndu-le in formeartistice. Noi credem ca omul nu se elibereaza de impresiile lui,ci, dimpotriva, ja stapAnire asupra lor, 0 aceasta larga posesiunespirituala ii este fericirea sau satisfactia. Arta nu libereaza eul,ci ii perfectioneaza 0 ii extinde puterea. Artistul, stapAnit de febracreatoare, absoarbe in expresiile lui cAt mai mult posibil din reali-tatea potentiaIä a universului. In acest sens, putem vorbi de ideali-tatea faptului artistic. Vrem sa spunem cu alte cuvinte eaextinderea experientei artistice este idealuI imediat al intuitieiumane. Desigur, deosebim, impreuna cu Kant, propriul Bens al idea-Junior ratiunii pure, ce totdeauna se bazeaza pe concepte determi-nate 0 slujesc ca prototip, fie pentru ac-tiune, fie pentru judecatAde idealurile sensibilitAtii. Acestea din urma sunt, de fapt, modeleinimitabile sau tipare ale posibilelor intuitii empirice, dar nu ne dapnicio regulA susceptibila de defini-tie sau examinare 1).

Noi credem ca unul din aceste idealuri ale sensibilitatii esteperfec'tionarea sau extinderea expresiei. Aceste idealuri sunt inmod intrinsec estetice 0 ele au, probabil, posibilitatea de a deveniimagini din ce in ce mai clare §i mai distincte. SA fie oare aceastaexcelenta numai iluzie sau vis ? Nu o putem crede, pentru simplulmotiv ea expresia artistica' este corWienta 0 responsabila ; ordonatA0 consequenta. t Vis, vis », spune Paul Valéry, t dar vis deplinstrabatut de simetrie, de ordine desävAr0ta, de acte 0 consecinte A 2).

In integralitatea lui, Frumosul nu poate fi vis, de0 poate cuprindein domeniul &Au o seama de visuri. CuprinzAnd in expresia lui 0visul actul estetic se arata a fi oglinda intuitisdi a universului.Imagina-tia permite spiritului sA olytina o mai larga viziune rela-tio-nalA a lumii. Aici, mai mu/t ca oriunde, idealitatea constructiva a

56 KALOKAGATHON

eului îi dovede§te for/a i superioritatea. Aici este punctul de intal-nire dintre Estetica i Metafizica, deoarece aici Frumosul se aflala punctul unde realizarea-de-sine apare ca o imagine-ideal,distinctä i clara dincolo de viziunea universului ca un tot ra/ional.Daca frumosul este expresia inctinctului hrmatiy uman §i totceea ce am spus parka acum ne-a condus spre aceastä concluzie

atunci pana i viziunea intuitiva a eului realizat este un act estetic,ce poate servi drept schema pentru ra/iune i voinO, pentru orealizare practica. Dar aici intram intr'o noua ordine de idei §itrecerea dela o imagine estetica a eului realizat la o buna voimara/ionala nu este numai cantitativa, ci calitativa, Etica fiind oran-duita de concepte. Pozipa noasträ aratà, totu0, cà actul esteticimplicà§i actul etic. Dar aceastä chestiune va face subiectul capi-tolului nostru urmätor.

Reintorandu-ne la chestiunea privind natura Frumosului, cre-dem ea arta internä i frumosul sunt identice, de vreme ce aman-doua sunt produsul activita/ii noastre. Primul nostru capitol,privind relaçiile dintre natura §i artificialitatp, sau deseoperire sauinvenVe, a pregatit indeajuns pe cititor cu tratarea idealista a acesteiprobleme. Eul, avand §i perspectiva lui proprie i fiinduli propriulsau centru, tot ceea ce vede este ideea lui. Daca este ap, atuncifrumosul natural » sau fizic nu-i cleat imaginea lui, produsa

de unele entita/i (< de natura inscrutabila *. Mai mult Inca, frumuse/easpiritualä este frumuse/ea eului. Dar poate ca o cercetare psiho-logica sau epistemologica a no/iunii de imaginqie ar clarifica maibine afirmapa iaoastra ca frumuse/ea e produsul eului.

CONSIDERATII PSIHOLOGICE I EPISTEMOLOGICEA SUPRA IMA GINATIE I

Pentru a Intelege once teorie despre Frumos, e absolut esenValsa avem o idee clarä despre natura psihologicä a experien/ei noastreestetice. Am demonstrat pe linia lui Croce ca imaginaTia esteun element primar 0 universal in cunoWerea noastra. De fapt,identificand intuiçia, expresia i imagina/ia, Croce da termenului

estetic cel mai larg con/inut posibil. Intru cat cunoa0ereanoastra este mai tut:Ai perceptuala i apoi conceptualä sauesteticul sta la baza cunoWerii umane. El este esenTial i necesar

fära el nicio cunoa§tere nefiind posibila. Chiar i cunowerea

1) H. Wildon Carr, T1u3 Philosophy of Benedetto Croce, p. 49.1 G. F. Stout, A Manual of Psychology, p. 550.

NATURA. FRUMUSETII 57

logica, ce se ocupa Cu relatiile generale dintre lucrurile individuale,1'0 are radacinile in cunoWerea estetica. Logicul este mai mult cleatesteticul dar il include. In acest moment, este poate folositorsa citam interpretarea profesorului Carr privind comparapa cro-ceanä dintre activitatea logica i cea estetica :

Once om spune H. Wildon Carr este, prin chiar natura lui,un artist 0 un filosof, dar e filosof numai prin faptul cà este inch'dinainte un artist. Omul, prin natura lui, in/elege lumea 0 o schimba0 o poate schimba numai pentruca o imelege. VoinTa omului depindede cunowerea eului, iar cunowerea omului nu-i simpla ea con-stând din dona forme sau moduri ; el da forma lucrurilor individualeprin imaginaIie, iar prin gfindire raporteaza imaginile la concepteuniversale. Nu poate fi gAndire, daca nu este mai intii imaginape.Imaginalia este o activitate estetica, in virtutea eAreia ()mill esteartist, iar gandirea este o activitate logica, in virtutea careia omule filosof. Aceasta este, de fapt, doctrina croceana a activitäpi este-tice 1).

Dar care sunt, atunci, caracteristicile imaginqiei? Si cum serealizeaza funqiunile ei formative ? Acestea sunt chestiunile filo-sofice cu care trebue sa ne indeletnicim acum.

Am vazut ca Benedetto Croce nu deosebWe intre imaginea-expresie 0 intuiIie, dat fiind ca noi ne exprimam toate impresiile.Dar sunt 0 filosofi ca G. F. Stout, care nu admit aceasta parere0 care deosebesc intre impresie i imagine.

Stout traseaza o deosebire importanta intre ele. Pentru el, oriceimagine mentala poseda un caracter fragmentar, in timp ce sen-zaIiile actuale sunt continue i au asentimentul persoanei. Senza-Ole inträt in simIirea generala, in timp ce imaginile sau reprezen-tarile sunt exterioare contextului impresional 0 din aceasta cauzilsunt discontinue 0 relativ izolate.

at despr& existenIa sensatiilor, ele nu implied posibilitateade coresponden0 a imaginilor. # PuTini oameni au intr'un gradfoarte mare puterea de a transforma in imagini mentale senzaIiileorganice » 2).

58 KALOKAGATHON

Stout deosebe§te, a§a dar, intre perceptii i imagini, considerändca primele sunt mai intensive, In timp ce imaginile sunt doar schitate0 au un caracter schematic 1).

Problema noastra devine acum mai complicata. In loe de doiacum avem de considerat trei termeni. Apdar, trebue sà vedem

dintre intuiie, perceptie i imaginatie.Experienta individuala se exprima prin intuitia realitatii. Intuitie

inseamna continua orientare, deoarece este un mijloc direct deaprehendere a vietii. A§a cum spune Bergson, care distinge cumulta grija Intre intuiie, perceptie i conceptie, intuitia este oaprehendere non-intelectuala a victii ; o cuprindere directa i realaa mi§carii vietii. Latuitiile ne releveaza adevarata durata, schim-barea indivizibila a existentei noastre. Intuitia pura', externä sauinterna, este aceea a unei continuitati nedivizate 2). In termino-logia bergsoniana, prin intuitie ne dam seama de eul care dureazä,strabatand existenta.

Cu alte cuvinte, intuitia este o aprehendere dinamica a existenteisau, ap cum se exprima profesorul Carr, este o forma de CUM-9tere care adopta mi§carea 3).

Pe de altä' parte, perceptia i conceptia sunt forme intelectualede cunoa§tere. In gändirea i observatiile noastre, rupem continui-tatea duratei. Cuvintele i obiectele sunt rezultatele acestei ruperia unitatii originale. Totu0, aceste perceptii sunt inse0imaginile. Ceea ce percepem sunt imagini §i aceste imagini suntreprezentative sau picturale. Ele nu pot fi facute numai din impre-siile, pe care le avem in momentul perceptiei. Bergson pune in relatieperceptiile cu memoria, dar intr'un mod ciudat, deoarece da memo-riei o semnificatie speciala. De fapt, el deosebwe dotal forme dememorie pura recoleqie i obilnuinta care repeta. Aceasta deose-bire poate fi sintetizata, spunând ca memoria este, pentru el, cutotul altceva decat o functie a creerului ea fiind, in acela0 timp,deosebita de perceptie, care e materiala.

Bergson sus-tine cu tarie ca i daca o privim in cea mai Inaltädesvoltare sa zicem sistemul nervos materia serve§te numai

¡bid., p. 535.2) H. Bergson, Matter and Memory, p. 239.a) H. Wildon Carr, Th- Philosaphy of Change, p. 31.

NATURA FRUMUSETII ss

pentru a primi sau pentru a transmite miscarea, dar e incapabilade a crea sau de a pastra gandirea. Recoleclia purd pe care o reali-zeaza memoria e unica si nu poate fi repetita, contrastand cu habitu-rile trupesti si cu mecanismele-i motrice. A invata pe dinafaraeste a creea un mecanism cerebral ; inseamna a incepe constructiaunui modebin stare de a fi repetat de mai multe ori. Celalalt felde memorie este adevarata reprezentare, inregistrand fiecare mo-ment al duratei, ca pe un moment 'Ink si ca pe un act ce nuposte fi repetat. A confunda automatismul memoriei-obisnuingicu unicitatea i reprezentarea imaginativa' a memoriei-recoleclieeste desigur o mare eroare, tot asa de mare cum ar fi aceea de taconfunda mentalul cu cerebralul sau alegerea cu necesitatea.

Incadrand aceste distinctii subtile in limitele imaginei i actiunii,creerului i spiritului, Bergson considera' intrepatrunderea lor ca unfenomen endosmotic. Perceptia este pentru corp, ceea ce memoriaeste pentru spirit. Perceptia pur'á e materie ; memoria pura este spirit.In actiune se intalnesc ambele, prec-um in durata intalnim spiritulsi materia, iar in existenta noasträ personala sufletulcorpul.

Dar cunoasterea noastra consta din imagini si nu din senzatii.Ceea ce percepem sunt imagini 0 ele nu pot fi alcatuite numai dinimpresii sau din stimulii ce ii avem in momentul perceptiei. De aici,concluzia ca memoria si nu perceptia este faptul primordial. Memoriaexista chiar daca nu suntem constienti de ea, din cauza ea ea esteo relatie de cunoastere esential caracteristica naturii noastre spiri-tuale. Recolectia e ceea ce a incetat de a mai exista memoria

reveland spiritulImaginile-memorie infatiseaza pictural toate evenimentele tre-

cute, cu liniile, colorile si locul lor in timp. Aceste imagini-memorietrec printr'un progres dinamic in perceptie, devenind in ea actuale.Mai mult cleat atat: perceptia primara inseamna un discernamantal utilului in calitatea lucrurilor. Ea este rezultatul unui procesdisociativ al spiritului nostru, care percepe asemanarile dintre indi-vizii care seaman'a unul cu altul. Imaginile nu sunt create de viziunicerebrale. i cu atat mai mult pot fi ele produse ale memoriei (# a infä-Visa nu inseamna a-ti aminti »). Imaginile sunt stari originare si intreele si perceptii nu este deca't o deosebire de grad. 0 imagine poate

6o KALOKAGATIION

exista chiar 9i färä a fi perceputa. PercepIiile sunt imagini actuale,care ne permit sa acIionam prin fiecare din punctele lor 1).

Prin urmare, teoria lui Bergson are urmatoarele avantaje:1) Concepe intuitia ca o inIelegere directä i intimä a existenleiInse0. In acest sens, dacä exprimam aceastä inIelegere fundamentaldinamicä noi exprimäm Insä0 viaTa, sau, hi 'mice caz, cel maiadânc contact cu realitatea metafizicä ; 2) irnaginile sau semnelespirituale ale acestei realitäAi sunt forme reale 0 definite 0 ca atareexprimä tot ceca ce e mai fundamental In existema noastrà ; 3) per-cep fide sunt imagini imobilizate, necesare In acTiunile noastre §ica atare semnificative pentru conduita noastra finalà, fie ea bio-logicä sau practic estetica.

Care este acum c4tigu1 acestei incursiuni In psihologiafilosofia bergsonianä 0 cum se leaga ea cu concemia croceana,

prezentatä mai sus?De bunä seamä, am c4tigat o vedere metafizicA mai adânc6

despre §i susIinând, conform cu doctrina lui Croce, cä intu-ilia i expresia estetic6 devin identice, inIelegem mai temeinicrädäcinile metafizice ale artei, In faptul Insu0 al existenIii. Daraceastä poziIie nu se poate susline decat dupä ce vom dovediintuiTia §i expresia esteticd sunt identice. In consecinIä, vom con-tinua cercetärile i mai adânc in natura procesului imaginativ,despre care chiar autorii interpretaIi aici au päreri diferite.

Am väzut cä G. F. Stout crede cä sunt fragmentareizolate faIä de simTimirea generalä a persoanei adicä de con-

textul ei impresional. Bergson, deasemeni, susIine ideea cä imaginilesunt fixaIii 0, In consecin-p, fragmente discontinue ale durateiadevärate, pe care o reveleazA intu4ia purä. In ciuda caracteruluiei expresiv, imáginaIia pare sä fie mai puIin cleat intuiTia, In teoriabergsonianä.

Dar sä ne vedem ì pärerile altor psihologi. H. N. Randle, Instudiul säu (4 Sense-data and Sensible Appearances in Size-distancePerception o 2) prezintä o pärere foarte interesantä pentru problemanoasträ. El crede cä: 1) träsätura cea mai importantä a aparenIiisensibile este plasticitatea i fluiditatea ei. Limitele ei 'nu sunt

H. Bergson, Matter and Memory, pp. 214, 35 sq. 173, 26 sq.Publicat in Mind, July 1922, p. 284 sq.

NATURA FRUMUSETII 6r

fixate 0 e mai mult inteinsa cleat o descoperä ochiul »; 2) aparen/asensibila o are in ea mai multa expresie cleat impresie » iar posi-bilita/ile ei de a expirma natura realä a lucrurilor nu sufera limi-tarile, ce par sa fie inerente impresiei sau datelor sensibile ; 3) incontrast cu aparen/a sensibilä, datele sensibile par a prezenta oingustä 0 superficialä rigiditate ; 4) datele sensibile sunt presupusea preceda un in/eles pe care 11 capata in urrnä ; 5) dimpotrivä, apa-ren/a sensibila este iliseparabilä de in/elesul ce 11 exprima §i pre-condiVonata de el; 6) in fine, o logic §i psihologic, in/elesul sau sensuleste presupozi/ia i condi/ia precedent& orica'rei apareme sensibile ;aparen/ele sensibile nefiind niciodata impresive, ci expresive innatura lor ».

In afarä de träsätura-i spiritualk aceastä interpretare confirma'chiar. faptul c& aparen/a sensibila e expresie. Ap dupa cum spunechiar acest psiholog, intemia sa nu este de a demonstra ca o aparemasensibila este complet adecvatä realului *, ci numai c'a ea este oexpresie plastica 0 plinä de semnificaVe. Daca intelegem bine,impresia-sensibilä, datele sensibile §i imagina sunt aproape sino-nime pentru H. N. Randle 0 ele nu fac decat sa reveleze suprafa/aori exteriorul unui obiect. Pe de altä parte, o aparen/ele sensibileaunt limbajul in care facultatea poetica a spiritului incearca sagaseasca' bine irgeles, in anumite limite o expresie mai pu/ininadecvata pentru acele in/elesuri, pe care le numim fapte fizice ».

Este evident ca diferenia dintre Randle 0 ceilal/i este mai multde terminologie. Ceea ce Croce nume0e imagine (fie percep/ie saunu), Randle nume0e apareirp-sensibila (intrand in ea atat obiectelefizice cat §i construe/Hie estetice) iar ceea ce Croce nume0eintui/ie Randle nume0e date sensibile, imaging sau impresiesensibila.

Dala Randle ca§tigam douä interpretäri: 1) in domeniul aparemeisensibile, expresia artistica 0 realitatea fizicä sunt amândota reale,Intre ele fiind doar diferen0 de grad; 2) realitatea sensibilä caintreg este mai degrabA expresia spiritului decat rezultatul im-presiei sensibile.

Deasemeni, profesorul Hoernlé intr'un alt context vi-a definitchiar inainte de H. N. Randle o poziIie similard, In ceea ce privweIntelesul In care d-sa §i Croce intrebuinIeaza termenul de imagine

iar H. N. Randle pe acela de aparen0 sensibilä. Vom utiliza

62 KALOKAGATHON

pentru con.venienta termenul de imagine, ca reprezentAndceea ce Croce intelege prin expresie, iar H. N. Randle prin aparemdsensibila. Profesorul Hoernlé crede ea intelectul individual estecon§tient nu numai de semne, adica de imaginile noastre verbale0 altfel, dar 0 de semnificatia lor. o Consider », spune d-sa, o con.-§tiinta intelesului ca primara 0 fundamentala iat deosebireadintre semn 0 inteles ca un produs al reflectiei » 1). Acela0 filosofatribue unei imagini (fie ea idee imaginara sau pictura de vis) treicaractere: 1) existenta ; 2) cominut ; 3) inteles. Aceste imagini potavea un obiect real sau ireal, cad 43 trebue sa admitem, in modsincer, ea putem sa ne ocupam de obiecte nereale 0 ca acele ideicare se ocupa de obiecte nereale nu se ocupa, de fapt, de niciunobiect adica nu exista idei MI% niciun f el de referinta obiectiva » 2).In mod ciar putem spune cà toate obiectele nereale au tendintade a fi acceptate ca reale 0 numai pentruca au aceasta tendintapot sa ne bucure ori sa ne impresioneze.

De aici se poate c4tiga un alt element pentru interpretareanoastra: anume, parerea ca deosebirea dintre inteles 0 sernn ereflectiva in mod subsecvent 0 ca, de fapt, ele se produc impreuna.Daca-i a§a, atunci ceea ce H. N. Randle numea date-sensíbile devinedintr'odata in intelectul nostru semn 0 inteles, iar de ceca ce nume§ted-sa imagine, noi nu suntem cowienti. Intelectul cuprinde dinteo-data ceea ce H. N. Randle numwe aparenta-sensibila adicaimaginea plastica expresiva din contextul crocean.

Ne mai ramâne o intrebare la care trebue sa raspundem: suntoare aceste imagini estetice fragmentare 0 izolate, ap cum afirmaStout §i Bergson? Sunt ele discontinue fata de ceea ce Stout numweiimtire generala a persoanei sau Bergson intuitia duratei reale?Ni se pare ea imaginatia ne asigura in mod continuu con§tiintaexistentei. Activitatea formatoare-de-imagini nu poate fi limitatala combinarea sau la producerea imaginilor fixe. In interioritatea ei,aceastk activitate fundamentala trebue sa fie continua, deoarecealtfel ar disparea insa0 continuitatea lumii. Ceca ce in sens relative fixat, discontinuu 0 izolat, nu este insä0 facultatea imaginatiei

1) R. F. Alfred Hoernlé II Image, Idea and Meaning i, In Mind, Jan. 1907,p. 86.

1) ¡bid., p. 87.


insa0, ci produsele ei concrete. Credem impreuna cu Norman KempSmith ca t intregul, in continuitatea lui, este at:At de determinantpentru parIile lui constitutive incat el se men-One continuu oricatde departe am impinge analiza ; adica, intregul sau totalitatea nupoate fi conceput ca un agregat, constituit din parIi pe care sa nule faca el posibile »1). Acela0 filosof susiine mai departe o opiniefoarte favorabila pentru pozilia noastra spunand: t in imaginalie,ca 0 in experienta sensibilä, con§tiinIa lumii publice 0 luciditateasimTurilor coopereaza, fiecare condiVonându-0 posibilitatna celei-lalte » 2).

ImaginaTia reveleaza continuitatea vieIii noastre psihice incel mai larg sens posibil. Produsele ei, imaginile, sunt fara Indoialaproduse selectate 0 definite, in timp ce devin concrete 0 ca ataresunt relativ izolate din curgerea imaginaliei. Bergson 0 Stout audreptate. Croce insu0 ar recunoa§te-o deoarece e con§tient ca acti-vitatea practica schimba lucrurile pe care omul le cunoa§te läuntric.Imaginile concrete sau externe (sau ins50 opera de arta) sunt pro-dusul alegerii sau al selecIiei. t A alege inseamna a voi; a voi una0 nu cealalta; dar 0 una 0 cealalta trebuesc sa ne fie dinainteexprimate » 3).

Dar chiar in concretizare, care pentru Croce nu-i nimio altcevacleat faptul estetic, imaginile noastre nu sunt complet fixe 0 niciizolate. Credem ca Randle are ilreptate atunci and le consider&plastice §i fluide. Vom ilustra aceasta printr'un exemplu celebru.

Leonardo Da Vinci pieta Cina cea de Taind pe unul din pereIiimanastirii dominicane Madonna delle Grazie. In mijlocul aposto-lilor tulburaIi, ale caror fele exprima ingrijorarea, bunatatea,teama, indoiala sau dragostea, prin gesturi dinamice §i priviri pro-fund expresive, Leonardo da Vinci a reprezentat pe Iisus intr'oatitudine lin4tita, seninä, stapanita. Dar pictorul vroih sa exprimemai mult cleat atat. Leonardo dorea sa portretizeze in Iisus carac-terele Dumnezeirii inse0. Tot ce facea 11 nemulIumea, nereu0ndsa infalipze caracterul sublim al lui Iisus, aa cum 11 vedea In spi-

Norman Kemp Smith, Prolegomena to an idealist theory of Knowledge,p. 140.

Ibid., p. 196.2) Croce, op. cit., p. 51.

64 KALOKAGA.THON

ritul sau. Disperand de nereu0ta, pictorul ii märturisi unui prieten,Bernardo Zenale, amäraciunea. Acesta 11 sfatui sa lase neterminatchipul lui Iisus. A§a §i facu Leonardo, lasand pe privitor sa-1 com-pleteze prin imagina-pa .lui 1).

Din aceasta pilda, Imelegem cà imaginile concrete nu pot acopeniIn Intregime expresia pe care artistul o poartä in spirit. Pe de altäparte, este sigur cà chipul neterminat al lui Iisus poate exprima directsau poate sugera in spiritul privitorului o expresie superioara deatar fi putut-o realiza tehnica. Probabil cá insu0 Leonardo da Vinciera con0ient de aceasta posibilitate, atunci and a recomandatfoarte explicit in Tratatui asupra picturii: atitudinile i batemembrele trebuesc astfel oranduite That prin ele sa se poata des-copeni lesne intenpile spiritului 2).

poate a nu e fara rost a reaminti aici conceptia platoniana i ari-stoteliana a arte.i, aa cum o exprimäMichelangelo in primul säu sonet.

Orice concepTie inflacareaza pe-un mare artist,Asemänarea cu care räspunde zace latentIn blocul de marmorä, dar numai manaCondusa de intelect poate sa-i dea forma 3).

In doncepIiile lor teoretice, atat naturalistul » Da Vinci, cat 0Cre0inul platonian Michelangelo recunosc caracterul spiritual alartei, de0 Da Vinci a vorbit adeseori de misiunea artistului de aimita natura 4). Ceca ce InIelege el, realmente, prin aceasta nu-ideat imperativul de a urma aile de expresie ale naturii sau,mai bine zis, de a fi adevärat i variat cum este natura.

Acela0 lucru este adevärat §i pentru Rodin, care In interpretärilesale asupra artei spune ca urmare0e In mod credincios natura,far& sä faa nimic altceva deat sä copieze ceea ce vede. Totu0,este evident a, pentru el) a vedea nu insemna a Incerca sa vadäa§a cum vedeau, ci aa cum vede artistul pentru sine. Inter-pretarea noastra poate fi upr doved;ta chiar prin cuvintele luiRodin: (c Artistul trebue sa se in.creada in ochii lui ». Ceea ce vede elsunt, de fapt, imaginile lui mintale i aceasta se poate deasemeni

I) Giorgio Vasari, The Life of the Painters, Sculptors and Architectes II, p. 161.Da Vinci, A treatise on Painting, Intro., p. 36; Da Vinci, ibid, par. 133.John Harford, The Life of Michelangelo Buonaroti, with translation of

many of his poems, p. 142.De pildà, In paragraful VII al Tratatului sau.


dovedi prin declaraIiile artistului ca # frumuseva este caracter §iexpresie 0 nu exista nimic in natura care sa OA mai mult caractersau mai multa frumuseIe deck corpul uman. Corpul este, maipresus de once, oglinda sufletului, iar dela suflet ii vine cea maimare frumuseIe ». i, iara0, acordând o importani.a secundaratehnicei ca atare, saur materialului utilizat Rodin a dovedit eaare Inca o idee clara despre arta spunând: 4 nu exista stil frumos,desen sau culoare. Exista un singur lucru frumos acesta esteadevarul pe care il reveleaza stilul, desenul sau colorile » 1).

Incheiem cu aceste digresiuni, prin care am dovedit ca intr'adevalcaracterul primar al creapei artistice este spiritual 0 ca tehnicanu-i deck efectul ei concret, pentru a ne reintoarce la conside-raIiile psihologice privitoare la caracterul imaginaliei. Trebue sane ocuparn acum cu o alta problema psihologica importanta, anumecu relqiile dintre senzaIie 0 imaginaTie sau cu expresia intuitiva.

Psihologii moderni recunosc cá dinamismul vieIii naturale esteraspunzator de experienIa ce produce structura intuiIiilor. Psiho-logul român Radulescu-Motru, a carui contribuIie tiinIifica privi-toare la psihologia eului §i a personalismului este de deosebita impor-tanIa, aratä ea : <( Viala nu weapta p5na ce animalul are In con-§tiirga simprile elementare 0 apoi sa poata construi din ele intuiVile§i, in cele din urrnä, din intuiIii sa-0 continue pentru el Insu§irealitatea lumii externe... Viaia porne§te &And mai lilt:Ai anima-lului Increderea In realitatea lumii externe 0 dupa aceea numaibazeaza pe ea corwiima intuiIiilor, iar, fu cele din urrna, din intuiIiiProduce, prin analiza, sinrprile elementare » 2). Aceasta inseamna,In once caz, ca intuilia confine singirile elementare. Ceva mai mult,expresia acestei intuilii va comine tot felul de senzaIii, deoareceIn expresia estetica pot intra tot felul de simfiri 0 senzaIii cu nuanIelelor infinite. Activitatea estetia este a tot cuprinzkoare in funcTia-iimaginativa. Datoram profesorului Starbuck o contribuTie privi-toare la analiza cominutului imaginaliei 3). Sugestia sa pentru o

Carlyle Ellis, it Rodin: A Self-Revelation », In Everybody's Magazine,Nov., 1912.

Auguste Rodin, Art, pp. 95, '177, '178.C. Radulescu-Motru, Curs de Psihologie, Bucu, 1923, p. 151 sq.

9 Edwin Diller Starbuck o The intimate senses as sources of wisdom i inThe Journal ol Rcligion, March 1921.

5

66 KALOKAGATHON

reclasificare a simturilor scoate In evidenta importanta a§a numi-telor simturi inferioare, caci dupa d-sa simturile kinestetice

organice Indeplinesc cea mai mare activitate in imaginatia arti-stic i religioasä. O analizä a descrierii estetice despre ingratitu-dine, la Shakespeare, Intreprinsa de profesorul Starbuck i de eleviisai, arata ca simturile organice, kinestetice, acela ale temperaturii,mirosul, presiunea, durerea, echilibrul §i gustul sau simturileintime cum le numqte pot constitui imaginatia In aceea0 mäsuräca i simturile superioare, i chiar intr'o mäsura mai mare cleat ele.

Profesorul Starbuck sustine, deasemeni, ca sinyturile intimesau inferioare sunt tot atAt de obiective i comunicabile, ca i sim-urile adica vazul §i auzul. Rafinamentul §i responsa-

bilitatea simturilor inferioare, doveditä printr'o serie de experie-mente psihologice, subliniaza Incaodata importanta, bogaliavarietatea lor.

Aceasta analiza scoate, ap dar, In evidenta bogatul continut alexpresiei, care, In ciuda situatiei cà nuli cunoa§te i recunoa9te,In functiunile ei, faptele psihologice, (deoarece activitatea ei sinte-tied 10 are punctul de plecare in impresii) include toate nuanteleexperientii vitale.

Imaginatia, aa dar, este cea mai larga 0 mai fundamentalabaza a coWiint i. Ea este actul sau expresia principiului gene-rator al vietii. Aceasta aperceptie e universala In natura noastra,In care oricine percepe i 10 imagineaza propria lui lume. Poate caacesta este modul cel mai elementar de a trai, dar In acela0 timp

cel mai fundamental. Aceasta continua' generare de imagini, cepurced i merg odata' cu noi, izvorând din spiritul nostru i subli-niind sinaturile, este procesul cel mai natural al fiintei noastre. A fiinseamnd a imagina sau a percepe din sistemul nostru personal deref erinfd.

Credem ea putem conchide, apdar, ca daca eul nu ar fi capabilsa pereeapA i sà imagineze Frumosul nu ar exista, caci aceastaaprehendere a viefii pe cavile im aginaliei face parte din Insä0 naturaFruniosului.

besigur, viata nu e secatuita prin aceastà aprehensiune imagi-nativa, dar ni se pare ea acest proces al imaginatiei este insu0simbolul vietii. deoarece este In acela0 timp acfiune, prod uefiecrea fie.

s°

NATURA FRUKUSETII 67

Ajun0 aici, se ivesc douà chestiuni noui. Prima trebue sä lamu-reasca daca activitatea artistica este tot atat de reala c i celelalteactivitari umane. A doua, mai complexä, ne cere sä consideramcelelalte explica%ii estetice care ar putea eventual completa teoriaexpresionistä a artei. Numai dupa acestea, capitolul nostru privitorla Natura Frumosului poate fi incheiat cu unele observarii gene-rale despre procesul de obiectivare al imaginariei mintale i despreuniversalitatea valorii artistice.

REALITATEA ACTIVITATII ARTIST ICEUn scurt rezumat al tuturor celor ce s'au spus aici despre pro-

cesul imaginativ va fi räspunsul nostru la prima chestiune pe careo punem acum. Am vazut ea' imaginaria este expresia impresiilornoastre §i nu expresia expresiilor noastre. Imaginaria, fiind o acti-vitate fundamentala a fiinrei noastre, incepe cu intuiria lumii externerca cu coiViinra eului. In acest sens, imaginaria este intuiria

colviinra eului. Imaginaria este continua, pentrucä altf el nu amputea avea unitatea existenrei noastre sau sinyramantul continuual prezenrei noastre in lume. Imaginaria, ca activitate sinteticä,exprimä natura fiinrei organice, care poseda simruri. In imaginarie,lumea e coordonatä pentru acriunea noastra. Imaginaria includepercepria i memoria, deorece ele sunt deasemeni produse mentaIesintetice. De0 deosebite ele coopereaza in viara de toate

Daca-i ap, atunci imaginea 10 are realitatea ei proprie i deo-sebirea dintre o aparenrä ideala ,sensibila i perceprie este doar odeosebire de grad. Amandoua sunt reale, dar de grade deosebite.Acest fapt este foarte insemnat qi foarte relevant pentru natura artei.Pentru sälbatic, ca i pentru copil, imaginaria are valoare in raportCu gradul ei de realitate. De indatä ce copilul descopere o mistificare,el nu mai e interesat in lumea imaginariei lui. Aceasta vroia sä spunäprofesorul Hoernlé cand afirma c'a toate obiectele imaginative autendinra sa fie acceptate ca reale. Si-i mai cu seama adevarat pentrunatura activitärii artistice. In consecinrä, a spune impreuna cuKonrad Lange ca arta e o iluzie con§tientä e un non-sens. Artistulcrede in arta lui 0 o ia drept realä, dupä cum filosoful fi ja in seriosideea, iar omul de tiinra experimentele.

Acei care vor, pot sä considere arta o varietate a jocului sau avisului, dar trebue dea seama ca pana' i jocul incumba o con-

68 KALOKAGATHON

vingere a realitalii lui din partea juckorilor. Cu atat mai mult,visurile cer dela eel care viseaza interes §i participare, cad 0 in vissuntem noi In§ine suferind, rkand §i plangand. Pentru actstmotiv, imagina0a artistic& nu are semnificaiie §i forIa deck atuncicand e luata ca reala. Beethoven §i-a creat fericirea in imaginaTie,iar biografii lui spun ca era Intr'adevar fericit dupa ce terminaseSimfonia a Noua. J. S. Bach a scris muzica in cinsfea lui Dumnezeuiar Renoir continua sa lucreze, cu degetele aproape paralizate degun; 10 legase pensulele de mana §i continua sa picteze, spunandcu convingere celorlalIi: o Inca mai fac progrese )) ). CredinIa luiRembrandt in art.& era tot atat de mare ca 0 arta lui.

o Toata viaTa lui a lucrat intr'o lume spirituala proectata de oatat de mare frumuseIe 0 integritate incat oamenii treceau pe langäel &and din umeri cu o stra'mbatura de ironie 0 de invidie. Acume batran §i bolnav, incepe sa fie incapatanat 0 in curand baetilorde pe sträzi li se va face mila de el, iar atunci cand ii va veni star-§itul, societaTile de binefacere il vor ingropa Inteun coil necunoscutdin bisericile noastre reci. Dar a fost cineva vreodata mai bogat decâtaceasta biata epavä? A pierdut totul, atunci and s'a supus visu-rilor din el, dar procedând ap, a c4tigat totul... » 2).

Acest exemplu al lui Rembrandt evidenTiaza at de gre§iIi suntgAnditorii ca Bertrand Russell, atunci and proeeseaza prejudecatagenerala ca imaginalia este doar un refugiu in momentele greleale vie-0i 0 ea e mai saraca deck via-ta. Russell explica dorinIa uni-versala de ordine 0 sigurani.a a scolasticilor ca un refugiu din nesi-guranIa momentului istoric In care traiau, moment plin de masacre§i razboaie. o In idealizarea visurilor lor », spune el, o gäseau sigu-ranIa §i ordinea pe care o doreau; universul lui Toma Aquinatulsau al lui Dante este tot a-tat de mic §i ordonat ca un interiorsolandez »3).

Aceasta explicalie este una din cele mai artificiale din cate amIntalnit vreodata, caci artistul sau ganditorul sufera uneori in lumealui o imaginara >> mai mult deck ceilalIi oameni In a§a numita lumea percemiei prin simIuri. A imagina nu Inseamnd a lenevi. Baronul

9 Frank Davis, e A Nineteenth-Century Fragonardi A. Renoir s in TheIllustrated London News, June 21, 1930.

9 Hendrik van Loon, R.V.R., pp. 388, 389, 390, 548.9 B7 Russel, Our Knowledge of the External World, p. 10.


von Opell a accentuat printre muiçi aiii cä in cea mai umilaplacere estetica eul participa in intregime, iar crealia imaginativäa artei include tot felul de experienIe posibile In lumea sensibila

In imagine-0e sunt tot atatea desbateri 9i se dau tot atatea lupteca 9i in viata practicä. Aquinatul era turburat in gandurile lui totatilt de mult ca 9i Voltaire, iar Dante trebuia sä facä faIa intrebä-rilor i problemelor tot &tat de dificile i patetice ca 9i ale acelora carese pregätesc de razboiu sau salveazä räniIii pe ampul de luptä.

Unii ganditori sociologi ca profesorul E. S. Bogardus au recu-noscut, pe de alta parte, meritele 9tiinTifice ale imaginqiei in genezaunor sisteme sociale utopice 2). Ceva mai mult, profesorul Carrapära din motive filosofice lupta lui Don Quichote cu morile de vânt,pe care le lua drept giganIi. De fapt, atitudinea lui Don Quichoteeste una din cele mai substaniiale in lumea lui. 4 Lumea perceplieilui Don Quichote e donqui9otesca... Este cu totul absurd sä sus-Iinem ca un om percepe real, iar un altul ireal 3).

Aceastä ultimä observaIie exprimä, de fapt, tocmai ceea ce vremsä spunem aici, anume ca fiecare percepe imagini 9i le ja drept reale.Faptul ea imaginile nu sunt identice pentru doi indivizi este adevarat,ca 9i faptul ca percemia sensibilä variazä dela individ la individ.Tribunalele au experienIa martorilor care descriu, cu bunä credinVa9i totu9i contradictoriu, acela9i fapt.

Din punctul de vedere launtric al individului, fiecare imagineare un grad de realitate. Chiar 9i din punctul de vedere pragmatic,imaginile artistice sunt adevarate, cad artistul opereaza plin de.succes cu ele 9i societatea o recunoa9te, mai curand sau mai tarziu,räsplatind sau apreciind lucrarile acestor 4 varizatori de visuri

TEORIA EXPRESIONISTA A ARTE!, CA GENERALIZAREFUNDAMENT PENTRU ALTE EXPLICATII

Dar domeniul Esteticei nu-i atat de omogen cum s'ai parea.Numeroase teorii pretind sa explice fiecare mai bine de'at alta

natura frumosului. Din cele patru misiuni pe care le studiazäEstetica potrivit parerii lui Ernst Meumann 9i anume:

Baron von Opell, 41 The Reality of Beauty i, The Hibbert Journal, January1930.

E. S. Bogardus, A Hystory of Social Thought, p. 612.8) H. Wildon Carr, Cogitans Cogitata, p. 12.

70 KALOKAGATHON

1.. Misiunea de a analiza qi a exprima prdcerea sau gustul estetie(din condiriunile externe sau interne);

Misiunea de a prezenta o teorie a creariei artistice Inparte analizand-o psihologic, In parte urmarind condiriile eiindividuale sau sociale, In parte urmarindu-i origina In speciileumane sau In cele mai vechi inceputuri §i In condiriile primitiveale artei umane 0 ale culturii ;

Misiunea de a studia, ca once §tiinra obiectiva, arta 0 sistemelediferitelor arte calitarile ion 0 mijloacele specifice artei, precum0 legile tehnicei ;

Misiunea de a studia, deasemeni, câmpul larg al culturiiestetice 1) desigur ca ne ocupäm mai mult 0 mai direct de punctulal doilea, care cuprinde credem noi 0 considerariile metafizicece le-am luat ca sistem de referintd In lucrarea de farä.

Dar chiar 0 In cadrul limitat al teoriei creariei estetice, gandi-torii se deosebesc foarte mult. Credem ea aceasta se datore§te maiales faptului de a avea puncte de plecare)contradictorii ; uneori prea-metafizice, uneori catu0 de purin metafizice uneori prea psiho-Jogice, uneori catu0 de purin. psihologice 0 a§a mai departe.

In ciuda acestor dificultari, credem ca o conciliarie Intre acestewederi deosebite este posibila. Desigur ar fi o Intreprindere foartegrea sa intri In detaliile explicariilor privitoare la natura creativi-tärii artistice, dar deed am cerceta aceste teorii care iau jocul,impulsul sexual, manifestarea muncii, placerea sensualä dreptexplicarii fundamentale pentru caracterul frumuserii, vedemdestul de u§or cä fiecare din aceste teorii subliniaza un anumitgrad de adevar care, atunci &And se Imbinä cu partea a deväratädin celelalte explicarii, ar putea eventual sä ne dea o vedere'sinteticaa naturii reale a procesului artistic.

Sä revizuim unele din aceste pozirii 0 sä vedem validitatea lorinteo vedere sin.opticä.

ARTA CA JOCOpinia exprimata de Friederich von Schiller In Scrisorile sale

despre Educa(ia esteticei a Omului anume Ca imaginaria 10 gasqteIn joc mi§carea liberä, nu-i lipsitä de temei. In asociaria libera aideilor (adicá neoranduite de rariune), imaginaria, fäcand o Incercare

1) Dr. E. Meumann, Einfuerhrung in die Aesthetik der Gegenwart, p. 45

Fr. von Schiller, op. cit., in special Scrisorile, XIV, XIX, §i XXVII.Ibid., Seri oa ea XXII.

2) Herbert Spencer, The Principles 191 Psychology, II, p. 627 sq. Este ade-vArat ca Fr. v. Schiller insugi a scris o propozitie, care golità de semnificatiametafizia a contextului ar putea fi atribuità lui Spencer. Aceastà propozitieeste: o ImpulNul sensual apare in joc inaintea impulsului rational, deoarecesensatia precede con§tiinta; iar in aceasa prioritate a impulsului sensualgAsim cheia istoriei intregii libertati umane.


de a crea forme libere trece la jocul estetic. In acest mod, fru-mosul impaca toate contrastele 0 opoziIiile. In joc, exista o comu-niune intre impulsul formal 0 impulsul material sau, mai binezis, Intre permanema 0 schimb ; 0 pentru acest motiv jocul e hu-mus* sau forma' vie 1). Schiller a Incercat sa arate ca frumuseleamediaza pentru om trecerea dela simIire la gandire. El subliniazàimportanIa elementului formal (substama fiind pentru el inope-ranta). Numai distrugand materia forma poate obIine un triumfartistic 2).

Pe de alta parte, Herbert Spencer a accentuat mai puternicpartea sensualä din aceasta mediape bilaterala. Pentru el, simIirileestetice sunt produse de surplusul de energie din organism 3). Ceeace nu poate fi adevarat deck dach erxergia organica este o aqiuneenergetica spirituala, care sa nu depinda aa mult de numarul anilorsau de o plenitudine fizicä, deoarece arti0i mari ca Pascal, MarcelProust, Renoir, Van Gogh 0 Maupassant aveau o constit4 fizicaqubreda 0 neobipuita 0 totu0 ei au produs lucrari de arta infinitmai puternice deck alIi oameni puternici §i sanato0. Deasemeni,arta cunoa9te o serie intreaga de tineri muzicieni 0 poqi, care auajuns la cele mai inalte expresii estetice inainte de varsta la careenergia fizica 10 ob-vine plenitudinea. Reamintim pe Maria Bas-kirtzeva 9i dintre numeroqii copii-minune ai muzicii pe Mozart,Beethoven, Schubert, Liszt, Pmanini (fiecare din ei au compussau au interpretat muzica in copilarie) sau pe Rubinstein, Kreisler,Hofmann, I nescu, Heifetz, Menuhin observând cà geniul artisticnu Weapta maturizarea energiei fizice.

Pe de alta parte, sunt multe cazuri când punctul culminantal operii unui artist coespunde cu baza in care energia fizica atrecut de plenitudine i se indreapta spre decadenta. Beethoven 0Marcel Proust au fost privaIi de unele din facultälile lor sensibile ;primul era aproape surd, iar al doilea nu putea suferi mirosul flo-

72 KALOKAGATHON

rilor atunci &and au produd unele din operile lor, legate totu0 deaceste facultgi, de care dacä nu dispuneau fizic sau exterior,le realizau läuntric, prin imaginape.

E un fapt cunoscut ca in 1.794 Beethoven a cantat la prima vedere0 in tempo just o lucrare complet necunoscutä lui. Intrebat de unspectator cum e cu putinia un asemenea lucru, dat fiind ca nu puteavedea toate notele din presto, Beethoven i-a raspuns : # Nu e necesarsä le vezi. Cand cite0i- repede, nu observi gre§elile de trpar, chiarcand sunt foarte multe 0 n'are nicio importanIa in ce masura cuno§tilimbajul in care este exprimata opera ». Prin acest exemplu, HugoRiemann in lucrarea sa Elements of Musical Aesthetics dore§tesa sublinieze ca ansamblul campului tonal nu poate fi imparptintr'un numar limitat de sunete cu intonalie diferitä 1). Armoniae un intreg spiritual continuu 0 acei care 10 dau seama de aceastapot selecta unele fragmente unitare pentru anumite scopuri.

Dat fiind ca ne gäsim in domeniul muzical ne oprim Inca puIinla un punct privind procesul crealiei muzicale.

Dupa Henry Cowell o fiecare calitate tonala conceptibilä, fiecarefrumuseIe de nuanfá, fiecare armonie sau disarmonie sau once numärde melodii simultane pot fi ascultate fära sforIare de catre compo-zitorii incercaIi ; ei pot asculta nu numai sunetul fiecarui instrument,dar 0 un infinit numar de sunete, care acum nu pot fi produsede niciun instrument 2).

Cowell pare sä ilustreze perfect tot ce s'a susIinut aci. Mai mult,atunci cand spune, in acela0 loe, ca # ideile muzicale ap cumimi trec prin minte sunt o oglindä perfecta a emo%iilor momentului,sau a momentelor pe care mi le reamintesc » el subliniazä, de fapt,continuitatea imaginaVei in care a§a dup.& cum evidenIiaza 0Bergson percepIia 0 memoria, dei distincte in mod analitic,sunt imbinate. Scopul muzicii nu este numai sä trezeasca imagi-naIia a§a cum spune Koestlin in Estetica lui, cat sä utilizeze aceastäuniversala facultate umanä care este imaginalia 0 pe care Croceo consider& drept un aspect obipuit, dar valoros al naturii noastre.

Intorcandu-ne iara0 la teoria jocului, putem sa-i recunowemimportanIa estetica, daca prin joc in/elegem, ca 0 Schiller, expresia

2) Hugo Riemann, Elements d'Esthétiyue musicale.2) Henry Cowell, The Proc ess of Musical Creation i in American Journal

of Psychology, 1926.

Henri de Man, Joy in Work, pp. 85, 86.Karl Groos, The Play of Man, p. 323.

NATURA FRUMUSETH 73

libera a tuturor continuturilor psihice In forme pii i ca Spencer,functie o conducatoare spre via-ta » (fie esentiala sau nu pentru a

men-tine viata si excelen-ta-i higienica). Desigur, jocul s'i arta suntidentice atat timp cat jocul liber al imagina-tiei nu e pärasit pentru

perfectionare mai mult tehnica, asa cum se intamplä, de pildaIn munca si in sport. Organizarea disciplinata a muncii face din ea

activitate obligatorie si, prin urmare, o priveaza de libertate.Dar, de alta parte, sunt c'azuri cand artizanatul sau mestesugulomului si constructia mecanicä sunt expresii libere ale imaginatieinoastre estetice. Muncitorii indemanatici isi indeplinesc uneori muncalor cu bucurie si cu un sentiment de libertate. o Rapoartele ne arata

spune Henry de Man in lucrarea sa Joy in Work o ca bucuriaereste in munca, pe masurä ce creste si indemanarea pentru inde-letnicirea respectiva. Dintre muncitorii necalifica-ti pe care i-amintrebat, numai 11% mi-au declarat cá in munca lor &eau mii multäbucurie decat neplacere, dintre cei semi-calificati 44% au declaratacelasi lucru ; iar dintre cei mai buni o majoritate de 67% &eaubucurie in munca 1).

Ne referim la aceastä observa-tie pentru a demonstra ea: 1) bu-curia nu e caracteristica tuturor muncilor si 2) chiar atunci &and

gasim ca expresie a muncii, ea nu e doar o bucurie estetica, ci oderivatie concreta' a pseudo-iluziei jocillui liber al imaginatiei. Acelasilucru este valabil pentru activitatea sportiva, in care intra o anumitailuzie de libertate si Infrumusetare a gesturilor, ce ar putea fi con-fundata cu arta creatoare. Trebue sä ne dam seama de toate acesteeonfuzii si sä observam ca, In arta, imagina-tia este singurul condu-cator, In timp ce In munch* si In sport, imaginatia e secundará sinu mai este libera.

In ceea ce priveste jocul ca atare, Karl Groos crede ea aceastaactivitate e vitala si nu atat de liberä' si desinteresatä ca imaginatiasi emotia estetica. Artele superior desvoltate transcend sfera joculuisi se complac in a activa 4 pentru realizarea functiilor de miscare,forta si animatie » 2). Dar odatä cu Karl Groos ne gasim in fata uneinoui si importante teorii estetice, sustinuta in special de Th. Lipps,o teoria Einfählungului » sau a empatiei.

Ibid., p. 323 sq.Vernon Lee and C. Anstruther Thompson, Beauty and Ugliness, pp.

135, 159, 546.S. Lungfeld, The Aesthetic Attitude, p. 119.

Theodor Lipps, 4 Einfiihlung, innere Nachahmung und Organemfin-dugen i In Archiv jar die Gesamte Psychologie, I Band, 1903, p. 202.

74 KALOKAGATHON

ARTA CA PROCES EMPATIC

Aceasta teorie, ce se stradue0e a gäsi in sp ci )1 o explicatieobiectivä atitudinii estetice, mai degraba decal procesului crea-tor insu0, Inceara sa raspunda in acela0 timp urmatoarei chesti-uni: Ce ealitati trebue sa aiba un obiect pentru a ne trezi inte-resul estetiq Karl Groos raspunde la aceasta intrebare cu teoria

imitatiei interioare >>. El crede ca spiritul se identifica' cu obiectulobservat 0 astfel se ajunge la o simpatie cu acesta. Dar aceastäimitaIie exterioara impune 0 o imitaIie interna, deoarece ea cuprindetransferarea eului in obiectul empatizat. Cat despre chestiunea Ince mod ja nwere a cest joc al imitaIiei interne, Groos raspundeintr'un mod foarte simplu: Imitmia voluntara externa' trebue sa fietotdeauna precedata de un stadiu de adaptare sau Einstellung ).Mi§carile corporale, ce intovara§esc mi§carile acestui proces, suntascunse, sau dupa cum se exprima Vernon Lee ele # pot fiobservate numai in experimente speciale » 2). De fapt, asemene aexperimente au fost realizate de colaboratoarea sa, Miss C. AnstrutherThompson, dar ele nu sunt semnificative din punct de vedere estetic.Este 0 parerea profesorului Herbert Sidney Langfeld, In ciuda fap-tului ca el insu0 e de acord in general cu acest tip de explicaIii 3).

Theodor Lipps este acela care dui:a cum se §tie a desvoltatteoria estetica a empatiei, subliniind ceea ce este specific esteticIn procesul simpatiei interioare. El reexplica faptul ea noi atribuimoperii artistice vitalitatea noastra sau corginutul nostru psihic,identificandu-ne cu ea (ganz und gar mit ihn identisch ). Dupa aceeaspune explicit ca' omul nu percepe opera de arta In sine insu0,ci el se simte In opera .de arta, (Einfahlung aber heisst nichtetwas in seinem Koerper empfinden, sondern etwas naemlich sichselb,t in dem aesthetischen Objekte fuehlen >>) 4). Dar §i lui insu0,aceasta explicqie ii apare insuficientä. Intr'un alt studiu, a incercatsä explice caracterul relaiiilor simbolice dintre subiect 0 obiect, care,In chip imediat, se identified cu opera artisticä. Acest proces de

1) Theodor Lipps, 4 Weiteres zur Einfahlung » In Archiv fiir Gesamte Psy-chologie, IV Band, 1905, mai cu seama pp. 446, 447, 471, 475, 514, etc.

5) In E. Meumann, Einliihrung in die Aesthetik der Gegenwart, si G. A.Wilson, The Sell and its World, p. 198 sq.

NATURA FRIhAUSETII 75

activitate spirituala este o transpunere simbolica, in care suntemactivi 9i lucrana launtric, (innerlich arbeitend). i, dei unitara,aceasta activitate launtrica (innerlich Taetigkeit) nu ne conduce,ap cum crede Volkelt, la desagregarea (Verschmelzune subiec-tului sau numai la o simtire placuta 1). In procesul empatiei, subiectuleste complet activ i i§i are simtamântul activitalii sale. Cu altecuvinte, activitatea vitala in timpul actionarii realizeaza unfapt estetic sau o valoare.

Aceasta descriere, ca dealtfel toate teoriile Einfalungului, con-.tine o greplä fundamentala. Ea explica atitudinea sau functiuneaestetica socotind dela sine existenta frumosului. Daca un obiectne atrage participarea teoreticienii empatiei ne pot explica ceea cese intampla dar ei nu pot räspunde complet i chestiunii funda-mentale: ce este frumosul 9i dece simte subiectul necesitatea de a seidentifica cu un obiect frumos ? A§a dar, de unde 9tiu ei ca acestobiect este intr'adevär frumos ? Aceasta e chestiunea esentialaestetica la care nu raspund Groos, Lipps i Volkelt. Cel din urmane dà, printre altele, aceasta normä ambigua: Pentru a fi esteticsatisfacatoare, o opera' de arta trebue sä fie emotional pitoreascasau sa exprime armonia formei cu continutul. Scopul este decide a imbina intuitia sensibila (sinnliche Anschaung) cu pasiunea,afectia, tensiunea §i atmosfera (Leidenschaft, Afiekt, Strehung, Stim-mung) intr'o asociatie perfecta 2).

Din teoria Einflihlungului capatam intelegerea unei completeactivitati psihice cuprinsa in valorificarea estetia. Oriat de para-doxal s'ar 'Area din partea unei explicatii, ce intemeiaza activitateaestetica pe o identificare simbolica i nereala dintre subiect §i obiect,acesta este singurul adevar pe care 11 putem deduce din ea : eul esteactiv i indeplinwe ceva, atunci and ia o atitudine estetica.

Aproape toate aceste descrieri ale atitudinii estetice contin unsambure de adevär i putem lucra cu ele in mod satisfacator, darnumai dupa ce am stabilit ce este frumosul.

Daca suntem de acord cà frumosul este expresia interna a impre-siilor noastre, putem atunci, prin analogie cu experienta noastra

76 KALOKAGATHON

personalä, sa inIelegem sau sa' ne transpunem in opera de artä,sau chiar, in mod ideal, in sufletele celorlalIi. Dacfi arta este expresie,desigur ca a ctivitatea estetica va exprima toate impresiile eterogene,de care suntem pätrun0 in viaIa fenomenala. Avantajul teorieiexpresiei este acesta : ea face din activitatea estetica cel mai elementarmod de cunoWere 0 totodata cel mai bun drum de cuprindere abogatelor qi variatelor aspecte ale vieIii. Aceasta dovede0e, inteunmod substanIial, afirmaIia antropologilor §i etnologilor ca popoarefara arta nu exista; pe &And a§a dupa cum ne informeaza Kroeber,popoare fail proverbe exista de pilda Pieile-Roqii americane 1).Proverbele cer un fel de activitate logica (fie strict logica sau, intre-buiniând termenul lui Lévy-Brühl prelogica). Dimpotriva, expre-sia artistica' este universala deoarece once spirit 10 exprima im-presiile. Toate analizele acestei expresii, ca 9i toate obiectivarileei (care nu mai sunt activitaIi strict estetice) sunt importante 0necesare. Ele prezinta cel mai mare interes pentru aceia care privescarta in cadrul ectivitaIii cosmice. i tocmai aceasta intreprindemnoi aici ; acesta este motivul pentru care nu ne marginim la activi-tatea strict estetica, asa cum procedeaza Croce, ci incercam sa vedem0 implicaIiile ei cosmice. Urmatoarele doua capitole vor trata, a§adar,mai degraba' implicaliile artei decat despre arta insa0. Dar, inaintede a trece de campul propriu zis al creaPei artistice trebue sa neocupam de alte doua probleme: obiectivarea imaginilor esteticeIn opera de arta si universalitatea valorilor estetice.

OB IECT IV A.REA IMA G INATIE I E STET ICE

Ernst Meumann in Sistemul Esteticei critica sever teoria expre-siei sau expresionista §i sugereaza, in locul ei, o teorie a construc-pei.El crede ca adevaratul motiv artistic nu este expresia intuiIiilornoastre, ci prezentarea lor inteo forma estetica. Arta este, In aceastaconcemie, o prezentare (sau plasmuire, sau intrupare, sau con-strue-0e) a unei munci temeinice inteo forma intuitiva, bazatape-un eveniment, ce ne-a emolionat 2).

Problema artei ar fi, deci, mai degraba obiectivarea sau pia's-muirea unei lucräri de arta §i in mai mica masura expresia internaa intuipei. 0 parere similara a susIinut-o, in mod hotarit, 0 George

A. L. Kroeber, Anthropology, p. 186.Ernst Meumann, Sistemul Esteticii, p. 78.

1) George Santayana The Sense of Beauty, pp. 192, 195.1) Ethel D. Puffer, The Psychology of Beauty, p. 54.3) Croce, op. cit., p. 96.

NATURA FRUMUS ETU 77

Santayana, pentru care frumuselea este calitatea unui lucru sau4 placerea obiectivata #. Dar acest fel de obiectivare dei produsade o asocia/ie spirituala intre expresiv §i exprimat sau intre obiectulactual prezentat 0 obiectul sugerat sau evocat 1), este destul deapropiata de teoria expresionista, aa cum am infälipt-o aici. SensulfrumuseIii pare sa fie, dupa George Santayana, conformitatea posi-bila dintre suflet §i natura'. Frumuselea este produsul dualitaIii,a 0'1'6 unire accidentala constitue expresia. Frumuseiea este rezul-tatul placerii, pe care o gasim punand sufletul in relatie cu un obiect.

Deosebirea dintre expresionismul lui Croce §i acela al lui Santa-yana consista in faptul ca pentru primul, ganditor idealist, expresiaeste un produs sintetic al spiritului, pe and pentru al doilea maicurand un realist critic expresia este un produs asociativ, bazatpe relaiia duala dintre spirit 0 natura (adica, lumea percemiei sen-sibile). Ca atare, teoria lui Santayana nu e dincolo de once criticism..4a cum a observat 0 d-ra Ethel Puffer, interpretarea sa nu constituenicio determinare a frumusqii obiective, nicio descriere suficientaa stärii psihologice 2).

Dar in ciuda acestor obieqii (dintre care numai prima prive0econceplia lui Santayana, dat fiind ca' intenIia sa a fost sa ne ofereo determinare clara a obiectivarii frumosului 0 nu o explicaliepsihologica), autorul lucrarii The Sense of Beauty a intocmit o des-criere admirabila a ceca ce Croce numqte <4 transpunerea faptuluiestetic inteun fenomen fizic *, de pilda in sunete, colori, tonuri,linii, etc. Acest stadiu, de0 foarte important, nu este un stadiu purestetic. El este o derivaIie nu absolut necesarä. De fapt, sa nereamintim ca din cele patru etape, care simbolizeazä, in mod complet,procesul de creatie estetica anume: a) impresia ; b) expresia sausinteza spiritualä ; c) acompaniamentui hedonistic qi d) transpu-nerea faptului estetic inteun fenomen fizic Croce crede ca numaietapa b este, intr'adevär, esteticä 3). In opozilie cu Croce, GeorgeSantayana 10 bazeaza teoria mult mai mult pe punctele c 0 cl,In timp ce Meumann mai milli pe punctul cl.

Acest dezacord este atat de important incat merità mai multastäruinIa. Nicio obiectivare nu-i posibilä pana ce procesul intern

H. Wildon Carr, Cogitans Cogitata, p. 53.A. Schopenhauer, The World as Will and Idea.

78 KALOKA GATHON

nu devine evident. Activitatea spiritului este un element absolut ne-cesar. Para de puterea formativa personala nu-i cu putima niciorevelqie. Continuitatea spiritului implica necesar continuitatea

Traim spune H. Wildor Carr, intr'o lume a imaginaPeinoastre, o lume pe care ne-am creat-o singuri, o creaVe determinatanu dintr'o revelaIie dinafara', ci din puterea formativa care e in noi 1).

Aceasta putere formativa e continua, aci altfel nu am puteaacIiona sau percepe. Totu0, 'obiectivarea faptului estetic se desä-varp§te rareori i, desigur, este o selectie voitil, din cominutul nostrupsihologic. Ceca ce Oscar Wilde spunea despre el insu0 e pro-babil adevarat pentru fiecare' dintre noi: ne punem geniul in v;a0

numai talentul in munca artistica. Pentrucä, viata noastra e ocontinua' imaginare, pe and arta obiectivata este numai o selecIierelevanta a imaginaIiei. i e probabil adevarat cà aceastä selecIie10 are scop i utilitate sociala, economica, bedonistia precum,alte scopuri §i

Totu0, credem impreuna cu Ernst Meumann 0 George Santa-yana ca pana i aceasta activitate constructiva conOrke o motivareestetia de al doilea grad, dar totu0 estetica.

Dupa parerea noastra, aceasta obiectivare 10 are o origina destulde complexa. Ea este mutatis mutandis ceva similar cu obiec-tivarea vointii in metafizica lui Schopenhauer. Obiectivarea imagi-naTiei este rezultatul unui fel de principiu al individuatiei, prin careSchopenhauer inIelegea posibilitatea de a deosebi multiplicitateaIn spaIiu i timp 2).

ConstrucIia libera a imaginilor interne constitue activitateaestetica sau expresiva a spiritului. Spiritul éste con0ient de acesteconstruqii, care sunt imediate i variate. Pentru spirit, ele suntfara gre, reale 0 elare. Aceasta cowiin0 este un pur act de nar-cisism. Ca §i miticul Narcis, spiritul ti contempla propria lui acti-vitate, propria lui durata creatoare. Limpidttatea imaginatiei îi estevirtutea, iar putinta unei inf inite extensiuni, excelenta.

Aceasta cor*iinrá (awareness) este pur estetica. E oglindauniversului ; iar, in continuitatea lui, universu/ ne apare, zi de zi,mai complex. Intr'un anumit sens, Frumosul sau imaginalia este

1) Ocupdndu-se de spiritul creator al artistului, Paul Valéry atinge gi condi-fiile tulburi si dificile ale creafiei : o aiteodatd, noi nu suntem in stare a neinchipui cd un anume om ca noi poate ji autorul unei binelaceri at& de neobip-nuite (opera de arid, n. r.), iar gloria ce i-o conlerim este expresia neputinfeinoastre. Dar oricare ar fi amiinuntul acestor jocuri f i acestor drame, ce se 'bide-plinesc in produciitor, totul trebue sci se desdvdrpeascci In opera vizibildfi sitgäseascii, prin insupi acest fapt, o determinare finati absolutii. Acest slärpit esteimplinirea unei serii de modificdri launtrice, °Kan de desordonate le vrem, darcare in mod necesar trebue sid se rezolve in momentul in care mina lucreaza potrivitunui comandament unic, fericit sau nu. qi aceastii mând, aceasta acfiune exte-rioara rezolvei, in mod necesar, bine sau rau starea de indeterminare de carevorbeam. Spiritul.. . pare sit* luga in opera (ce o creeazii, n. r.) de instabilitatea,incoherenfa, incomecvenfa pe care pi le Vie f i care constituesc regimul sclu cel maiobipnuit.. . El luptd impotriva a ceea ce se cade sii admit â, scl produci, ademita Instabilitatea, incoherenfa, inconsecvenfa de care vorbeam pi care it skin-jenesc oi li sunt limite in intreprinderea sa de a construi sau de a intocm,i o com-pozifie bine inchegatii, Ii sunt deopotriva cornori de posibilitali, carora el lestoarce bogclfiile in preajma momentului in care se consulta cu sine. li suntrezerve, dela care poate aptepta once, motive de neidejde cd solufia, semnalul,imaginea, cuviintul,ce Ii lipsesc sunt mai aproape de el chiar deceit crede. .. Dinmomentul in care spiritul este In cauzd, totul este in cauzii ; totul este desordinepi once reacfiune contra desordinei este de aceeopi spefa. Desordinea este de algacondifia fecunditii (spiritului) : ea cuprinde fagaduiala, deoarece aceasta fecun-ditate depinde mai curdnd de ceca ce-i neapteptat deal de ceca ce-i apteptat saud,e ceca ce noi ignorant f i pentrucci ignorant decdt de ceca ce gam (Paul Valéry,Introduction a la Patique, N. R. F., 1938, p. 44 sq.).


oglinda universului, strädania catre complectitudine sau catreperfecIia intuitivä.

Pe de altä parte, este evident cä, de9i funcIia imaginaVei e uni-versalä, nu toli oamenii posedä aceea9i bogälie i claritate in

lor. Con9tient de aceastä dificultate, spiritul va incercaobiectiveze expresiile, ca o dovada a realitäIii lor i ca o verificareintuitiva' a claritaIii lor. Aceastä obiectivare e voita 9i nu necesara.Totu9i, spiritele mari sunt atat de tulburate, at:At de främäntateIn ele in9i1e, fie de anumite condiii externe, fie de aceasta. curio-zitate 9i nevoie de cunoa9tere concreta a clarit4ii lor läuntrice,incat obiectivarea devine o riguroasd consecin/d in virtutea i prinexcelenIa faptului estetic iniia1 .1 fundamental. (Mulii scriitorispun ca-9i scriu gändurile i imaginele pentru a-9i clarifica lorceea ce e inäuntrul sau in sufletul lor).

Obiectivarea este o intreprindere grea 9.1 nu totdeauna reu9ita 1).

8o KALOKAGATHON

Ea este condirionata de atätea lucruri Inat nu-i de mirare caunii arti0i 10 vor obiectiva inteo forma' inferioara imaginile lorperfecte sau, dimpotriva, ajutari de Imprejuräri, 10 vor perfecrionaviziunile iniriale. In lumea fenomenala, artistul nu-i totdeaunaliber 0 fericit ca In lumea imaginAriei lui. Narcis Insu0 a trebuit saplateasca pentru disprerul lui fa ra de realitatea fenomenala.

In consecinra, modesta nostra explicarie, privind obiectivareaimaginariei expresive, s'ar putea formula prin dorinta de claritate.Noi ne construim imaginaria In forme concrete pentru a o clarifica0 pentru a trece In lumea fenomenalä unele aspecte ale continuitariimetafizice, care este Insä0 imaginaria sau continua imagina perso-nalä a universului. In acest mod, noi conducem In forme concretelumea noastra perceptualä i imaginara, cu gradele-i de viara clarä0 reala.

Daca Inteadevar exista antiteze in arta sau categorii (fapt pecare Croce 11 neaga), aceste antiteze nu pot fi altceva cleat produsuldiferitelor grade de claritate, de care dispune imaginaria noasträ.Antiteza greaca pe care o concepe Nietzsche Intre Apolinic §i Dio-nysiac 1) o figuri clare ale lumii lor zee0i » nu poate fi, dupänoi, o opozirie realä. Deasemenea nu se poate spune ca exista cloudlumi artistice una a visului i cealalta a bqiei, care sa se exprime

cea dintai In plastica §i cealalta in muzicä drept manifestarenaturala a principiului individuatiei. i nu se poate spune pentrusimplul motiv ca imaginaria este o continua curgere sau desfa§urare,iar nici de cum produsul dual a douä impulsuri artistice Intreresute.Nietzsche ne-a ajutat sa deosebim contrastele imaginariei, sa vedemcum aceastä claritate materializatc7, care este opera de arta cuprindeumbre §i lumini, pesimism 9i optimism, bucurie i seninatate. Ceeace intreprinde el, de fapt, nu-i cleat o cercetare diferenriala In naturametafizica' a artei, iar dualismul sail aparent pare sä conOn4 ideeaca, In cele din urmä, arta este o eliberare apolinicd. Aceasta este inter-pretarea filosofului romän i profesor de Estetica la Universitateadin Bucure0i, Tudor Vianu, care ajunge la concluzia ca : o elementelemuzicale, lince, tragice epice i plastice sunt absolut toate, pentruNietzsche, expresii apolinice ale unui sentiment dionysiac. In aceastaserie ceea ce variaza este numai gradul de transfigurare apolinica,

1) Friederich Nietzsche, The Birth of Tragedy.

NATURA FRUDIUSETI.1 81

0 care este foarte redus in muzica 9i pare a atinge maximum inepica 9i plastica s 1).

Pe de altä parte, urmarind interpretarea istorica 9i filosoficaa lui Friederich Nietzsche, suntem de acord cu observatia ca ratiuneasocratica a desintegrat tragedia. Observatia este valabilà pentruonce activitate con.ceptuala insa, nu numai pentru activitateasocratica, deoarece once dialectica dsgone9te muzica din tragedie,prin silogismele sale ; adica distruge esenta tragediei ce poate fiexplicata numai ca o manifestare 9i ilustrare a starii dionysiace,ca o simbolizare pizibilei a muzicei in lumea de vis a extazuluidionysiac s 2).

De fapt atunci and imaginatia trece in concepte, iar EsteticaIn Logica, ele se distrug, devenind doar fundal pentru generalita-tile relationale.

Nietzsche, ajutandu-se de unele observatii istorice, a formulatsimbolic acest adevar, care-f centrul sistemului crocean. In acela9itimp, sunt unii ideali9ti ca W. T. Stace, care nu exclud conceptuldin sfera frumosului. Pentru acest filosof, frumusetea cere, # intr'unmod oarecare » combinatia perceptiei on concaptul. Acest mod estefuziunea de nedistins intre continutul intelectual, consistand dinconcepte de-o natura cu totul particulara (le nume9te concepteempirice non-perceptuale) cu un camp perceptual 3). Aceasta teorieeste un tur de forta dialectic, deoarece conceptele sunt totdeaunadistincte 9i absta actii sintetice 9i prin urmare nu sunt 9i imagi-native. Cand insd, de alta parte, ele sunt contopite inteun campperceptual, Lu mai sunt concepte, ci imagini. In consecinta, ni separe ca teoria lui Stace nu poate fi sustinuta in tothl.

Intorcandu-ne la Nietzche putem deduc ceva mai mult, anumeea, in viata, arta e un corectiv al melancoliei aceasta din cauzacristalizärii imaginatiei estetice intr'o clara opera de arta. Artaconcreta este claritate sau seninätate. Aceasta e semnificetia temei-nica a operii de arta. In mijlocul limitarii fenomenale, artistul in-cearca sä mentinä claritatea initiala a imaginatiei sale, turnand-oIn forme concrete. Si aceasta claritate variaza in grade diferite,

2) Tudor Vianu, Dualismul Artei, p. 38.Friederich Nietzsche, op. cit., p. 111.W. T. Stace, The Meaning of Beauty, p. 40 sq.

82 KALOKAGATHON

dela opera la opera si dela categorie la categorie. Aceste grade declaritate sunt semnificative.

In acest sens, suntem de acord cu Clive Bell si alri autori, careconcep arta ca forma' semnificatiya. Opera de arta poate fi, in acestsens, un ecou o al unei armonii mai mari si ultime »1). Arta concretapoate fi descrisa, in consecinrä, ca ecoul ciar f i precis activitatiiestetice interne. Este a doua expresie, pe care totusi o gasim intr'omanifestare estetica, dar, desigur, seleetata si deosebita de faptulpur estetic asa cum II concepe Croce.

Arta concreta e o selecrie pentru acriunea noasträ. In acest sens,ea nu mai este libera si interna, dar totusi reala, in mijlocul atkorlimitan i sau condi-rii limitative, ce pun in primejdie nu mumai reusitarealizkii, dar si existenra ei. Este o ac(iune care trebue sa' intrupezevisul intr'o ordine sistematica, a5a cum ar spune Paul Valéry.Asa dupa cum &dui e mai cuprinzator decht gAndirea intrupata(acriunea teleologica) imaginaria intrupata este mai purin deckactul iffiaginariei. Noi nu suntem In stare sä exprimam in concretotot ceea ce ne sugereaza imaginaria. Actul pur al metamorfozeiimaginative nu poate intra in intregime intr'o acriune artistica;ci numai ca o selecrie relevant A. Aceasta relevanra poate depinde,totusi, nufmai de actul estetic si nu de alte motive posibile.

In acest caz, vorbim totusi de rWv nr3 estetica, adica declaritatea imaginariei si de nimic altceva. Produsul concret va fiactul finalist al intruparii acestei semnifica-rii elare, In sunetecuvinte, colori, linii, etc. Dar orick de frumoase pot fi aceste formeconcrete, ele se vor deosebi totusi de actul intern estetie, in careidealul sensibil poate fi perf ct de ciar si continuu; real si dinamic.

Acum, daca cineva ar dori sa desminta aceastä realitate a ima-ginariei, este liber s'o faca intocmai ca si ceilalri care sunt liberisa nege realitatea rariunii. Personal, credem cá aceasta realitatea imaginariei nu poate fi negata. Fie chestiune de credinra sau nu,artistii creaza ca si cum imaginaria sau procesul imaginativ ar firealitatea insasi. lar and ei intrupeazä claritatea viziunii lor inte-rioare continua a crede in realitatea operii de arta, tot atk demult eat logicienii In gAndirea lor sau oamenii practici in faptele lor.Suntem de acord cu profesorul F. C. S. Schiller: o sugestia ca

1) Clive Bell, Art, p. 71.


intreaga noasträ viatä este vis nu poate fi infirmatä ». 1). Dar noisustinem, deasemeni, cA 0 echival ntul e adevdrat. Nu se poate in-firma prEtenIia de realitate a imaginaIiei.

Arta este devoTiune i responsabilitate. Pentru a crea, artistultrebue sä fie convins de importanIa realä a misiunii lui. In obiec-tivarea imaginaVei, putem spune pentru a vorbi ca Rodina (c citim sufletul artistului ». Aceastä citire este idealä, aci influ-enIa numai stimuleazä ideile, nu le 0 creazd. (Un artist ca AndréGide märturisea: 4 influenIa aq putea spune cä nu creaz6 nimiotreze§te numai » 2). Judecata esteticd este ideea noasträ sau parti-ciparea idealä, prin analogie cu imaginalia noasträ, la imaginaIiaartistului. Aceastà participare, aa dupä cum am väzut, e descrisäin mai multe feluri dintre care, cel mai isbutit ni se pare sistemulempatiei, dar numai pentrucA avem in noi calitatea sinteticä a imagi-na-tiei putem, prin analogie 0 conaturalitate, sä intuim operele de art&executate de allii. Arta celorlalIi ne inspira, pentrucd putem sd fiminspirali. InTelegem # vorbirea tainia a florilor 0 a lucrurilor mute »:

Celui dont les pensées comme des alouettes,Vers les cieux le matin prennent un libre essor,

Qui plane sur la vie et comprend sans effortLe langage des fleurs et des choses muettes ... a).numai pentrucä imaginatia are o semnificaVe imediatä 0

personalk poate fi obiectivatä. Aceasta se mai poate exprima 0In modul urmätor: numai pentruca faptul estetic existä In noiInOne, putem selecta sau avem .ce selecta pentru obiectivarea noasträ.Aceastä selecIie este ipso facto o fixare intelectualä, o interventieconceptualä In cm4tiinIa realitäIii imaginapei. Dupä cuan se exprimäD. W. Prall Inteun alt context: # noi nu percepem In-tea-at unobiect cAt ii intuim aparenIa §i atunci când päräsim aceastä supra-faVä pentru a pätrunde mai adânc in semnificaTia lui sau mai largIn relaIiile lui, ne depärtam de atitudinea tipic estetica 4).

De fapt, noi ne depärtäm, in procesul obiectivärii, dela contem-plaIia imediatà a faptului imaginativ sau a aqiunii läuntrice pentru

3) F. C. S. Schiller, Logic for Use, P. 132.André Gide, Prétextes, p. 32.Baudelaire, Les Fleurs du Mal (glevation).

') D. W. Prall, Aesthetic Judgement, p. 20.

G.

James Fotheringam, Studise cif the Mind and Art of Robert Browning,p. 70.

Baudelairc, La Beauté (1857).

S4 KALOKAGATHON

actiune conceptuala pe care o numim intruparea imaginOei Inmateriale concrete.

Este adevarat uneori ea imaginaIia e atat de clara, incat intru-parea ei intr'o forma concreta pare sa se fi realizat direct 0 usor.

Un scriitor, analizand cazul lui Robert Browning, observa :-4 atunci &And e vorba de suflet, expresia devine aqiune. Este gan-dire 0 vibrape obiectivata ; este caracter in m4care, infaiisandu-sesingur... In aceasta drama sufletul s e scena 0 tot sufletul esingura sau principala 0 dramatis persona s. Celelalte persona;...fapte intra in joc, dar numai prin prisma aceasta lumea intreaga

väzuta numai din punctul de vedere al sufletului ) ».Aceasta este o iluzie. Obiectivarea nu este expresia impresiei

(care-i faptul estetic pur), ci intruparea expresiei (care, prin urmare,o derivalie estetica).

InIelegem aceasta mai bine daca ne gândim la cazul lui Da VinciCu acea Cina de Taina, despre care am vorbit rnai Inainte. Da Vinci

lasat neterminat capul lui Iisus, pentruca nu putea obiectivatehnic perfecta imagina' ce-o avea in spirit. Intr'un asemenea caz,in%elegem ca obicctivarea selectiva' i creatoare, intrebuintand meto-dele intelectuale de omisiune, pentru atingerea unor scopuri noui0 concrete, nu este identica, ei doar o deriva%ie pailiala a faptuluistetic spiritual, care e imaginaIia.

Deocamdata, pentru a putea incheia observaIiile noastre pri-vitoare la obiectivarea faptului estetic, putem spune cá ceea cenumim noi opere de aria nu sunt deceit intruparea actului estetic,potrivit unei sete qii, calauzita de scopul unei clarit4i relevante. Cu.alte cuvinte, spiritul construqte forme concrete din propria-i nece-

itate de perfeclie formativa.Sugestiva viziunea poetica a lui Charles Baudelaire, evocand

Frumuselea in modul urmator 2):

Je suis belle, 6 mortels 1, comme un rève de pierreEt mon sein, où chacun s'est meurtri tour A tour,Est fait pour inspirer au poète un amourEternel et muet ainsi que la matière.


Je treme dans l'azur comme un sphinx incompris ;J'unis un cceur de neige a la blancheur des cygnes ;Je hais le mouvement qui déplace les lignesEt jamais je ne pleure et jamais je ne ris.

Les poètes, devant mes grandes attitudes,Que j'ai l'air d'emprunter aux plus fiers monuments,Consumeront leurs jours en d'austères etudes ;

Car j'ai, pour fasciner ces dociles amants,De purs miroirs qui font toutes choses plus belles:Mes yeux, mes larges yeux aux clartés éternelles.

EXCELENTA UNIVERSALA. A ACTULUI ESTETIC

Dacä am privi acum tot ce am spus referitor la natura frumosului,am vedea lesne cd am adoptat i am lärgit mai mult deck onceteoria esteticä a lui Benedetto Croce. Teoria lui Croce, bazatà pesemnificalia intui0ei bergsoniene i iluminatä de cAteva observaiiipersonale, In ceca ce privWe claritatea 9i calitatea metafizieä afaptului estetic, acestea din urmä legändu-se modest cu explica/iilebogate de cugetare i observaIie ale unor gänditori mari, dar nesis-tematici ca Nietzche sau Paul Valéry. Am Incercat sa orá'nduim.inteo forma sistematica rezultatul eercetarilor noastre personafe-privitoare la natura frumosului. Poate p área curios faptul ea nuiam utilizat direct pe intemeietorii acestor eonceptii anume pe KantVi pe Hegel. Pricina este tehnicalitatea specified acestor mari filo-sofi, care ar cere o seama de explicatii §i modificdri, i care la rândullor ar implica §i o expunere chiar a filosofiei lor. Dar acei care suntfamiliarizaIi cu istoria filosofiei, pot lesne observa prezen/a spiri-tului lui Kant i Hegel in aceasta lucrare. Croce Insu§i, in teoriaexpresiei, este un urma al lui Kant, care deosebew limpede car2c-terul non-conceptual al frumosului, imediatitatea-i satisfäckoare§i activitatea-i liberä 1). Dar la Kant, funcIia judecälii estetice areo mare i importantd senmificaTie, deoarece In activitatea eilumea simIurilor i lumea raIiunii i§i gäsesc punctul de Intalnire.Croce, färà sa nege aceasta contributie adusa Logicii de catre Este-

9 iin) Kant, Critique of Judgement.

86 KALO KA GATH ON

tick face din imaginatia estetica o activitate primarä §i fundamentala.Inteun anumit sens, Croce a simplificat conceptia kantianä a acti-vitatii estetice, iar noi am luat-o astfel simplificatä, imbogatindu-ifundamentele, prin conceptia bergsoniana a intuitiei, precum i-amimbogatit functia cu unele consideratii metafizice, pe care cuge-tätorul idealist Croce, in rezerva lui fa-Và de metafizica, nu le pro-moveaza.

Pe de alta parte, Hegel ne-a stimulat, intr'un alt sens. Dei nusuntem de acord cu estetica lui pan-logicä, ce vede in frumos4 ideea ca trecuta In forma concretä, in sensul unei realizari exprese§i ca intrata inteo unitate imediatä §i. adecvata cu o astfel de reali-tate »1) totu0 1-am urmarit in observatiile noastre referitoarela imaginatie. Vrem a spunem a 1-am urmarit mai curandIn general deck In Estetica sa. De fapt, nu suntem de accord nici

,Cu conceptia sa despre Frumos ca Idee exprimandu-se direct sim-turilor, nici cu modul au de a deosebi sau masura gradele desävar-§irii artistice adica dupä gradele de fuziune dintre forma §i continut.Dar 1-am urmarit in larga noastra viziune privind expresia esteticäa intuitiilor. Caci intr'adtvär credem a imaginatia e o facultateputernica a simtului metafizic omenesc. Intelegem prin aceasta,puterea sintetia a spiritului nostru de ali extinde, dincolo de oncelimite sau constrangeri, viziunile-i läuntrice. In acest sens, faptulsau actul artistic (gasim a e preferabil sa-1 denumim act, deoareceastazi faptul are un inteles concret exterior) este oglinda universului.In acest sens, activitatea esteticä este libel% §i In mod coiwtientincearca sä cuprindä intreaga realitate, ajungand uneori la iluziaca, intr'adevär, stapane§te totul. i, tot in acest sens, arta este oactivitate, care ar putea fi numitä perfectie sau excelenta deoarececontine mai multe posibilitäti de fericire §i seninätate deck oncealtä activitate, prin complectitudinea-i continua pe care unii o

numesc perfectie.Aceastä expresie estetica are, In conceptia noasträ filosofia,

mutatis mutandis, functia larga §i dinamia pe care o are gandireaIn sistemul hegelian. Ea este universala, natura la qi tot atat de inde-lungatä ca §i viata omului. Este piata inset' fi in libercl actiune. Aristo-teles a Inteles perfect aceasta, and a spus, In Poetica lui, nu numai

1) G. W. F. Hegel, The Philosophy of Fine Art, I, p. 100.

Aristoteles, Poetica, p. 27.Jacques Maritain, Art and Scholasticism.


ca Frumosul depinde de märepe i ordine, dar §i ca 4 tragedia esteo imitaIie, nu a omului, ci a unei actiuni 0 a vieTei, iar viaIa consistadin aqiune, iar scopurile ei sunt un mod de aqiune §i nu o calitate »1).

Arta tinde sa exprime sau sa traiasca universalul 0 totul poatefi exprimat in domeniul ei, deoarece intreg eul este implicat. Aceastaposibilitate bogata 0 variata a facut pe unele spirite sa gandeasca

fie ele Sf. Franscisc din Assisi sau G. Th. Fechner ca lumeafrumosului este expresia vizibila a bunatalii lui Durnnezeu 9i chiarviziunea lui.

Desigur ea noi luam aceste pareri mai mult ca ni§te metaforesemnificative, deoarece arta se afla in sfera temporalului, a sehim-barii, a devenirii. Obiectivata ea poaie pretinde o relativa imor-talitate, dainuind mai mult deck vieIile indivizilor. Dar §i aceastaeste discutabil, deoarece atat de puline opere de arta pot face fa/adistrugerii secolelor 0 declinului materialului.

E probabil ea filosoful teolog Jacques Maritain are dreptate andspune ca toate artele sunt destinate a fi d stmse in ziva judecaIii dinurrna 2), de0 capdoperile ar trebui pas trate in paradis.

In once caz, consideram frumosul ca o sträduinIa i desbateremetafizica in care spiritul 10 poate aprecia imediat activitatea luiciará. Se pare ca in viaTa practica oamenii nu au nevoie de intregci doar de aspecte definite de acTiune, in care lucreaza cu un anumitscop. Dimpotriva, viaIa imaginaIiei pare sa fie o largä oglinda auniversului §i tendinia-i naturala este clara imboga;ire a acesteioglinzi.

Grand, suntem noi irrline §i ne exprimam, in mod real, putereanoastra metafizica de a imbogali realitatea. Arta este participarela totalitatea naturii, deoarece pune in relaIie imediata sau leagaspiritul uman cu totalitatea sau ihtrgul meren in imbogaIire. Inperspectiva monadica, arta e o complectitudine esenIiala. EsteexperienTa ins4i pe care monada sau individul o exprima faIa desine 0 pentru sine. Este spiritualitate imaginativa, sau, cu altecuvinte, manifestarea misiunei sau instinctului formativ, caredureaza at:At cat dureaza 0 aceasta tainica m4care care este viaIaomeneasca i care ne ingadue noua, biete fire de nisip, sa iradiem

88 KALOKAGATHON

atapa frumuseIe, asisderea viziunei erechteionice a fecioarelor Gre-ciei In forma unei coloane, asisderea imaginei unui copac traindintr'o perfecta coloana de granit rosu, cu capitelu-i frunza de pal-mier, inalIându-se in lumina cerului, lumina pe care César Franko credea existand aevea in cheia lui Fa diez major 1).

Tdlcul spiritual al artei, fie cd arta este socotitei un exerciliu spiritual sui-generis sau exprimarea conftiintei umane Intr'un mod specific sau un act de cu-noaftere esencial, preocupd terneinic pe intelectualii noftri de frunte. N'averndecdt sá cercetdm luzriíri atilt de deosebite ca orientare fi metodei, ca Principii deEsteticä, de G. Cillinescu ; Dela Metoda la cunoaqterea literarà, de Basil Mun-teanu ; Aspecte din Teatrul Contemporan, de Alice Voinescu, fi ModalitateaEsteta a Teatrului, de Carnil Petrescu, pentru a vedea cum, pornind dela oarid anumad poesia sau teatrul acefti autori ajung la considerarea funda-mentelor creafiei estetice, purulnd problema legciturii dintre arid fi naturd,sentiment, dintre spontaneitate fi artificiu, dintre intelectualitate fi intuifie. Ingenere, atitudinea esteticienilor fi criticilor noftri este de a explica fi nuana creaCiaartisticd Kea de ajutorul metalizica fi chiar al unei filoso f a complexe, reduciindpe cd t cu putinp explicatale la fenomenele concrete ale tehnicii i expresiei res-pective. Totufi, adesea consideraliile acestea ajung la estetica filoso ficáFi nu °dataaduc interesante interpretciri de ordin metal izic, dovedind cum, mai ales in arid,spiritul este silit sci se intoardi mereu a.supra lui însui, ca prin oglindiri darefi suficiente cunoctscit taiga fi puterile creatoare.

Cdt privefte orientarea spre realitatea socialii a artei, fi aceasta se ivefte in con-sidera(ale unora dintre esteticienii fi criticii noftri, urmlind ca pe viitor scl se jaciifi in aceastd directie progrese la fel de impuncitoare ca azelea dobandite prin ackin-cirea cunoaftera strict estetice.

CAPITOLUL III

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALITATIISI COMPORTARII

Tema noastra ca lumea este o imaginä continua pent u agenriicare se oglindesc nu duce la implicaria cO limitele imaginariei noastreinseamnä i limitele lumii noastre.

Chiar dacO ne &Am seama cä in câmpul imaginariei sunt dou-áfeluri de procese, acela al imaginariei libere (care este activitateaesteticä) i acela al imaginaliei, manifestan in acriunea concretä,

inc4 nu avem dreptul sá credem cO imaginaria exprimald §i mani-festatei sunt dota activitäri care epuizeazA viara 1). E drept cO ima-ginaria este baza experienrelor noastre, este cadrul dinamic, careconduce spiritul lärge§te viara. Dar spiritul mai are nevoie i dealtceva: de calcluzirea ratiunii, de acea activitate responsabila §inormativii care ne reglementeaza viara, prin dragoste §i datorie.

RATIUNE. SI IMAGINATIE

Rariunea alege imaginile, desfdandu-le pentru scopuri anumite.Rariunea ne caläuze§te sä descifräm ceea ce este util i ceea cepoate fi aplicat in acriunile noastre, precum i ceca ce poate filuat drept adevOrat. Rariunea cAlOuze§te activitatea practicO, pre-cum 0 activitatea logic6. Rariunea este aceea care face alegereaIn majoritatea acriunilor noastre. Rariunea este 0 iubire, deoarececunoscOnd pe ceilalri inrelegem, iar a inrelege insemneaz4 a iubi.

Acest punct de vedere este propus de Edward Douglas Fawcett, Incartea sa The World as Imagination (Lumea ca imaginatie), In care concepefacultatea de a imagina drept singurui f i atotcuprinzeitorul principiu al lumii,aproape In acela§i sens In care concepea Hegel gandirea logicá. Tottqi, exclu-derea ratiunii face ca teza acestei arti sà nu poatä fi sustinutd,

90 KALOKAGATHON

RaIiunea cuprinde imaginalia i intuifia, pentruca ele suntapercemiuni ale vieii, in sensul cel mai larg i fundamental. DarraIiunea este imaginalie controlatcl i inteligentei cu seo p, iar, astfelfiind, este mai mult decat imaginaTie.

ImaginaIia sugereaza, iar raTiunea ordonä. Imaginalia nu nume§te,nici nu fixeaza' obiectele, ci iTtai degraba descifreaza viaça, prinstari clare i perfecte ale sufletului sau, cum ar spune StephaneMallarmé, bucuria imaginaTiei consta in fericirea de a ghici, incetulcu incetui, stärile sufletului. /maginaTia variazä i ealitatea ei estede a fi mereu noua i mereu proaspata.

Dimpotriva, raIiunea definwe i incearca sa fixeze toate sem-nificaiiile, prin coneeptele ei. Calitatea ei este precizia i stabili-tatea. Funqiunea raIiunii are un scop §i ea folose§te libertatea cumai multa raspundere i restricpi. RaIiune insemneazi prudenIareducere. A raIiona inseamna a reduce experienTa imaginara laprincipii, esenIe, formule. RaIiunea este ascetica i austera' pentrucaimplica deliberare 0 auto-constrangere. RaTiunea este disciplinagandirii, in timp ce imaginaIia este viaTa sa. FArà imginaçie, ratiu-nea ar fi goala sat' oarbä. Dar, pe de alta parte, fara raIiune,

ar fi fata frau i nesigura.ImaginaIia exprimä experienIa individualá i este referitoare la

agentul sau observatorul care indeplinwe actele estetice i percep-Iiunile.

RaIiunea cere universalul 9i permanentul. Ea este mijlocitoruldintre indivizi i ca atare impune reguli 0 norme pentru conduitajor. Intre produsele raçiuriii, adica conceptele, i acelea ale imagi-naliei, a died imaginile, este o diferenIa de ealitate. Conlucrarealor caracterizeaza spi itul in totalitatea lui. A fi insemneaza a ima-gina i a gandi.

Totu0, a gandi insemneaza a §ti ce a alegi 0 ce sä faci. RaIiu-nea ne ajuta sa luam o atitudine justa sau gre0ta in faIa vie-0i 0 sedesvalue prin intuiçie, imaginatie, percemie Noi putemhottirt cum vom acIiona, pentrucä suntem fiinçe ralionale. Mai mult,putem suspenda sau sch mba aqiunile noastre, dui:A cum putemdescoperi conduita cea mai 'bunk fie ea individuala, sociala sautranscendenta.

RaIiunea desvalue §i dorinIelor noastre.Pentru aceasta, raIiunea trebue sä fie atotcuprinzatoare (at:at cat

1) Borden Bovine, Metaphysics, p. 66.

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORTARII 91

limitärile eului ingadue), mobilä 0 definitä. Aceste ultime douà cali-tati ar putea 'Area contradictorii, daca nu luam in consideraPe ca-racterul specific al eului, care, dupa cum s'a spus, este identic Incursul schimbarilor. Personalitatea este locul de intälnire dintreschimbare 0 permanenTa. o Concemia unui lucru permanent custäri schimbatoare » spune Borden Bowne In Metáfizica sa, # esteintemeiata atat ca conceptie, cat 0 ca realizare In fiinIa, in faptulfiirgei con9tiente »1).

Conceptele raIiunii ajutä activitatea noasträ estetica, precum0 cea etica, de a persista nu ca forIe oarbe sau tiranice, ci ca facul-ta/i cowiente 0 creatoare. Ra-Ounea determina obiectivaiea acte-lor noastre estetice in fapte 9i obiecte estetice. Iar raTiunea, de ase-meni, determina atitudinele noastre etice, dar numai dupä ce amavut intuiTia a ceea ce este bun.

IMAGINATIE, RATIUNE 1 BINE

Valorile Fsteticei constau in intäptuirea actului estetic sau alunei clare expresii - imagini. Valoarea Eticei, pe de altà parte,consta in conduita etica sau bate° clara expresie practica ori activä.Dupa cum nicio valorificare esteticä nu este posibila fära activita-tea corqtientä a imagina-pei libere sau a Frumosului, tot astfel nicio valorificare etica nu poate exista Para de principiul suprem alBinelui.

Färä finalitatea Binelui, n.0 pot fi morale nici o acOune sau niciunend, pentruca moralitate insemneaza cea mai buna alegere inanumite condiIii 0 situqii personale.

Aceasta alegere optimd se refera la individualit4i, deoarece nu-mai indivi idualitaIile pot ajunge la perfecIie. Valorile sunt obiec-tive numai In sensul ca ele pot fi manifestate in exterior.

Dar mäsura 9i originea lor este eul. In cadrul viqii interioarea eului, isbucnWe 0 poate fi solulionat conflictul dintre voinla0 raliune. De asemeni, In eu, intuilia Binelui solicita consecvenla0 acIiunea pentruca aceste valori se referä la perspectivele fiecaruiagent 9i, mai mult deck atata, ele sunt reale, In mdsura in care suntderivatii numenale.

92 KALOKAGATHON

In consecimä, implinirea moral-a este personalä. Ea insemneazarealizare-de-sine, deoärece totul se referä la un agent, care esteliber sà acOoneze, potrivit propriei sale naturi, §i tocmai pentrucäeste liber sä acIioneze, sà aleagà intre bine §i räu, omul I§i estemäsura virtuIii sale §i actorul idealurilor sddite In propria-i naturä.

Din ce izvor provin aceste idealuri? Din propria lui naturä, devreme ce dorinIa fericirii este o tendinIä universalä, iar moralitateanimic altceva deck forma pe care o ja, In fiecare om, acest ideal defericire. Binele poate exista numai In fiinIe, pentruca este un idealce depinde de intuiTiile, imagina Va i raIiunea lor 1).

Socotim cà sim/im Binele, inainte de a-1 judeca prin ratiu-ne. Principiul Binelui se aflä inraddcinat In noi, din momentce gäsim in noi in§ine esenTa realitkii. Am acceptat, Intr'un capi-tol precedent, definiIia Binelui ca fiind once calitate sau condifiece poate fi imediat apreciatei sau de care ne bucuriim imediat §i im-preunä cu profesorul E. S. Hollands credem cá intuiia desvälueimediat ceea ce este, dar, totodatä, cà ratiunea controleazä ten-dinIa voinçei noastre cätre o valoare intuitiv semnificativä. Putemdescoperi In natura noastra ceea ce dorim sa gäsim, pentrueá

raIiunea ne conduc in propriile noastreDeci, dacd intui0a desvälue sau ne lumineaza fiinça, raIiunea

este facultatea organizatoare care mengne identitatea a ceea ce estebun. RaIiunea aduce, in aqiunile noastre, permanenIa §i unitateadupä cum am spus. Dar ea mi aduce ceva mai mult §i mai impor-tant: raIiunea concepe i men/ine, In identitatea sa, scopul suprem alvieii noastre, numit Binele suprem. Impreuna cu Plato §i cu Aristo-teles, credem cä scopul final este binele. Binele a fost pe drept soco-tit », spun,e Aristotel s 2), realitatea spre care tind toate lucrurileFericirea astfel vazänd lucrkile va consta din nimic altcevadeck dintr'o activitate finalä, ajungänduli sic-0, a sufletului

Adesea judectim Binele in funcfie de om, deci ca o realizare launtricd sauca o actiune, iar Frumosul ca o calitate obiectioci, existeind independent de noi.Cdnd, insci, le trecem pe amiindoucl prin Enid ptuirea noasträ, Binele si Frumosutse identified% aga cum este in opera de arid mu in realizarea-de-sine.

In Conduct of Life, Emerson susfine col o once frumusete inala are un ele-ment moral intr'insa... Caracterul conferd splendoare tinerimii i respect pieliisbdrcite gi pdrului incarunfit e. De asemenea, e adey drat, binele Fi frumosul nusunt decdt le(ete di/ente ale aceluiagi Intreg

Aristoteles, Ethica Nicornachea, I, 'I.

Aristoteles, Etica Nicomachea, I, 7.8) Aristoteles, Ethica Eudemia, I, 1..8) Plotinus, Ennead., I, 6, 9.

Combiitdnd, in morala sa, intemeierea eticei pe raliune sau pe logica purcl,Bergson recunoafte totusi ccl morala greacei putea invoca, in favoarea sa, motiveestetice, chiar dacd ele constituiau doar un complement artistic, dupes' ce filosolul.yi omul moral ti indeplineau datoria fafei de cetate. Numai dupci aceasta a 8,4r-venea o morales' destinatil sci infrumuseleze vie*, tratdnd-o ca o opera de arid*(Les deux Sources de la Morale et de la Religion, F. Alean, 1932, p. 89).

La cursurile finute la Institutul de Politicei dela Williamstown, Cecil de LisleBurns sublinia cii arta este at& de legatei de vieaiii incdt unele triburi primitive,ccirora li se asigurd bale condifille de desvoltare, in afaril de practica dansului,mor feiril dans.

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORT/id:III 93

, tre Bine. Aceastä activitate trebue sä fie condusä dupä principiilevirtuTii, adica sä urmeze dorinIele since e, sub diriguirea raiiunii.Pläcerea, in genere, nu poseda aceastä calitate s'i de aceea este unstadiu de fericire inferior si provizoriu. Placerea este constiin0unei energetizate activitaIi pailiale si temporare. Starile ei suntcapricioase si incomplect , iar fericirea se realizeaza, sau, mai binezis, ar trebui sa se realizeze, dupä cum spune Aristoteles, # intr'ovieala completä » '). Placerea poate sa-si aibe un loe demn in viaIanoasträ, numai daca este luata ca un mijloc, nu ca un scop. Ade-varata fericire sau perfec-tiune este Inlelepciunea, care este un echi-libru intre toate forIele ce se ciocnese in existenIa noasträ. Astfel,fericirea a apärut Anticilor ca o existerga frumoasa, in carepropor/ia, simetria s'i armonia se &eau tot atat de Inuit ca intr'oopera de arta. 4 Cad fericirea este deopotriva cel mai frumos si celmai bun din toate lucrurile, de asemeni este cel mai placut * 2).Plotinus este marele gänditor care a exprimat aceasta conceplie amoralitaIii frumoase, in forma cea mai clara: t daca nu te gasestiInca' frumos, fa asa cum face creatorul unei statui, care va trebui safie frumoasä: taie aici, indulceste dincolo, face liniile mai usoaie,pe aceasta o face mai pura, pana ce, din lucrul sau, a esit o formaincOntatoare » 3).

Grecii Isi dadeau seama de existenta obiectiva ca de ceva cepoate fi mereu infrumuseIat 4). Viziunea etica a lui Plato si Aristotelesse manifesta ca un proces de obiectivare estetica sau ca realizareaunui vis. In Republica sa, Plato pare sa conceapä starea morala cao construcIie estetica, in care simetria, ordinea, proporlia si armonia

94 KALOKAGATHON

sunt fundamental constitutive,.tot atat de mult ca i nteo operade arta 1).

Moralitatea este un proces de adânca pregatire, sau o creatieartistica exterioara. Omul ideal era pentru Aristoteles omul tem-perat. Virtutea apare ca o frumusete a sufletului, deoarece, cafrumusetea, ea este creatia simetriei i a masurii. De fapt, Platocrede ea masura i simetria sunt frumusete i virtute, pe totcupr;nsul lumii 2).

De aici, ni se pare noua ea pentru Greci, a fi moral insemna ate construi pe tine insuli. Acel cunoa§te-te pe tine Insuti » al luiSocrate, drago.stea lui Plato 0 mijlocia de aur a lui Aristotelessunt elemente ale moralei grece§ti In care ratiunea era numai prin-cipiul coordonator. Vointa nu era atat de mult scoasa In evidell-taca ratiunea, iar conceptul de datorie lipsea cu totul din Etica greaca.

Etica greaca a fost calduzita mai mult de simtul armoniei cleatde legi imperative sau constrangatoare. Scopul era s'ci dorefti ceea ceeste rezonabil. Dar rezonabil Insemna mai de graba armonie, cleatceca ce este drept sau just. Notiunea greceasca de justitie era ima-ginativä i activa, nu jurista ca aceea a Romanilor, care au dat

Dar daca' In Plato gasim numeroase f i elevate inspirara estetizante In ma-terie de moral& nu tot astfel se intampla cand adancim atitudinea marelui filosofgrec lap de crearia artistica pro priu zisa. Poesiei, Plato Ei gasegte capitale cusu-ruri : vina de a nu exprima lurnea ideald, ci doar umbra umbrei ei ; ireverenralap de zei f i deci lap de religie f i de moralit ; rnanifestarea artei prin parrile infe-rioare ale sufletului, exprimand pasiuni josnice, legate de placere f i suferinta.Artigtii nu se bucura de un tratament prielnic in Republica idealit i unii din eitrebuesc isgoniri. Deci fara de aria f i de art4ti, Plato apare ca un mo. ralist puritan,pe cand lap de Frumosul imaterial al spiritului el este cu total prielnic, legandu-1mereu de Bine. Pentru Plato, ca pentru mai tori ilosolii panel la creatorii Este-ticii moderne, imaginaria insemna un mod inferior de cunoa.gtere, ceva neclar,schimbiitor, Engelator f i chiar daunator f i nu un alt ¡el de cunoagtere, cum este inrealitate. Aristoteles fi-a dat seama de discrepan (a dintre o atare interpretare teoretina gi necesitatea arte i, cauta'nd o solurie pentru a readuce intre oameni arta f ia-i salva prestigiul. Catharsisul aristotelian sau ideea cá sunt f i patimi care puri-fica, ajutand pinata este solaria prin care readuce el arta isgonita din cet ateaideala a lui Plato. Interpretarea aceasta a funcriunei cathartice a tragediei, careplica data de Aristoteles condamnarii platoniane a poesiei, apare cu towel argu-mentaria necesara in introducerea pe care D. M. Pippidi o face la traducereaPoeticii lui Aristoteles, traducere datoritii tot d-sale. (Bucuregti, 4940).

Plato, Philebus, 65; Symposium, 201 c; Lysis, 216 d; Alcibiades, I, 116 a.

Intrebeindu-se ce om nou european ar fi nicesar chestiune pusa In cadruldiscufiilor din 1933 ale Institutului International de Cooperatie IntelectualciEmilio Bodrero susfine ca Grecii pi-au constituit tipul lor de om fi au inventato formula minunattl pe care nu au f tiut 8â o aplice : omul grec, omul ideal,caruia once om trebuia sa se sforteze a-i semana, pe care fiecare trebuiaimite. . . ached omul bun f i frumos. Aceasta formula, Grecii nu au aplicat-o nicio-data ; Grecia a produs o cantitate de oameni de geniu, cum nicio alta civilizafienu a vazut In afa awn& ; ei au umplut lumea cu (minus*, filosofie, gdndire,ideal, arid, dar ei niciodata nu au f ti ut sit dea pe omul civitizaiei lor.. . Ei nuau fundat decdt oameni artificiali, deoarece omul stoic, omul epicurean, omulfilosofiei academice sau peripatetice sau chiar cinicii qi scepticii, to(i erau unom potrivit pe un sin gur tip, adica un om negativ care nu trebuia sá aiba decdtimp pasive : ataPaxie, autarhie, rezisten(a in lap raului, potrivit unei concepfiipesimiste pe care noi o repudiem, iar acest om nu a slujit la nimic. Era doar osocietate de f ilosofi care forma 4eorii doar pentru elite, era o mipare de pura cul-turtla (L'Avenir de ¿'Esprit Européen, pp. 165-166).

Inalari de contradic(ia evidenta câ Grecii nu au creat un om al civilizatieiion, de,si toti erau potriviti dupel acelaqi tip (ceca ce Ensearnna deci ca Grecii aucreat un tip de on: sau un om tipic lor, la care se poi reduce variatele atitudinide f coale f i mifcari filosof ice) lui Bodrero, provenind dinteun mediu fascist-comunicarea sa e *Wet' In 1933 era firesc sit i se para omul grec un oat arti-ficial f i cu forte pasive pentrucit slujea mai ales ideile qi idealurile, iar nu o miír-ginita actiune pi oagmatica, filosoful italian preferdnd omului grec pe cel roman4 care relua formula greaca, adaptand-o la o realitate politic& la o real itate umaniifi putem spune ilosofica s. .Ftim bine ce a Ensemnat adaptarea la realitatea poli-fiat fi la realitatea umancl b In regimurile fasciste pentru a nu mai starui.

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI I COMPORTARII 95

extindere legii, crezand n sanctiunea principiilor rationale, dincolode vieatä §i de imaginatia umanä. Sä ne amintim principiul lor ca-tegoric : Fiat justitia, pereat mundus 1).

Grecii iubeau prea mult aceastä lume frumoasà, pentru a credec'ä ratiunea poate face ceva mai mult decât sä o organizeze in chiparmonios.

Binele era o chestiune de grad §i de tehnieä, iar nu ceva fix, po-zitiv i Cu autoritate. Plato a recunosca necesitatea unei desvol-täri inteligente, pentru a ajunge la Bine. Binele era scopul acesteidesvoltäri, dupä cum frumusetea unei opere de artä constä In formaei fined.

Pentru a putea intelege Etica Greacä, trebue, dupà cum suge-reazä Henry Sidwick, läsärn la o parte notiunile quasi-juridice aleEticei moderne §i i sä ne intrebam (cum fäceau Grecii) nu ce estedatoria i care-i fundamentul ei? ci (4 care dintre obiectele pe care

96 KALOKAGATHON

oamenii le doresc 0 le cred bune, este mai adevkat sau mai demnde dorit, Binele sau Binele Suprem? sau, intr'o forma' 0 mai gpe-cializata a chestiunii ce o introduce intuilia morala, care-irelaIia de grad dintre Binele pe care-I numim virtute, calitkileconduitei §i caracterul pe care oamenii /1 recomanda i Iladmira',fa-VA de alte lucruri bune i demne de dorit? 1).

Etica greaca, de0 deductiva ra/ional, era tot atat de activade practica, pe cat Estetica greaca. Grecii au inceput a prqui con-structiile morale ca pe n4te opere de arta. Nobil i josnic, potrivit

nepotrivit, erau primele lor valorificari, care, in prezent, par aapartine mai de graba Esteticei, deck Eticei 2).

Habitudinea moralä a Grecilor era o realizare a armonioaselorforme vii in care elementele biologice, sociale i estetice trebuiaugasite In aceea0 mäsura ca §i cele ralionale i etice.

Evul Mediu a dat desvoltare numai legilor §i res-trictive preconizate de Evrei, de stoici §i mai presus de toate decatre doctrina sublima a lui Iisus, dar Impreuna cu acestea, nobi-limea §i cavalerismul au eontinuat o morala estetica, similara cuaceea a vechilor Greci. Sensul onoarei a cunoscut o extraordinaradesvoltare in aceasta perioada, in care Regii i Principii cultivauceea ce era nobil, onorabil, incantegtor i frumos, tot atat de multca i ceca ce era sfeint, divin, drept i bun. In Evul Mediu, conceptiaaristrocratica a raIiuniii devine religioasa, iar dorinIele armonioasesunt luate drept criterii ale conduitei nobile. In aceasta perioadagustul i tactul sunt criterii morale. Omul era judecat ca fiind unnobil 0 un gentleman, dupa capacitatea sa de gust 9i fru-moase. Codul onoarei, duelurile, ace/e <ctournois», manierele nobilesunt calauzite mai de graba de principii estetice, deck de ra%ionaleprincipii etice 3).

1) Henry Sidwick, The Methods of Ethics, p. 94.t) Datoram profesorului F. C. S. Shhiller unele din sugestiile privitoare la

elementul estretic in morala greacd, facute In cadrul prelegerilor sale despreEtica pragmatica, la Universitatea Southern Californiei, In primavara anu-lui 1930.

8) Aspect tipic kalokagathonic, pe care nu l-am putut In deajuns cerceta fi do-vedi, dar pe care-1 enunolm ca o problema' deschisci, ni se pare a avea compor-tarea cavalerilor medievali.

Nu numai omul grec credea In estetizarea viefii fi a comportdrii, coreldndmereu Binele fi Frumosul, dar fi cavalerismul medieval urmiírea stilizarea vielii

7

fi datoria cavalerului de a construi din persoana lui fi din acfiunile sale untablou memorabil En f afa semenilor scli. Galanteria, curajul, manierele, etichetacavalereascil aveau de sigur un dublu aspect, ptic i estelic. Cavalerul vroiase impunes ca o Iiinfä dreaptcl fi armonioasä, ca un om cu Bullet, chip fipurtiiri cdt mai Irumoase. Gesturile sale adesea ne par a ji urmarea nu atcita aunei idei sau unui principiu moral, ccit a unei imagini frumoase, pe carecavalerul fi-o lam despre sine Ensufi fi cauta, prin cele mai grele ¡ergofi riscuri, sä o impuncl fi Insä,si faima sau gloria constitue fi unfenomen estetic, I iind vorba de transmiterea nu nismai a cdtorva idei fiaprecien i morale, dar fi a unei imagini frumoase, prin care cavalerul doreaed aparä fi sd r einsdnä In ochii fi amintirea semenilor. Numai astfel se explicit'anumite ritualuri, gesturi fi acfiuni cavalerefti, care din punct de vedere al eco-nomiei forfelor sau al reufitei eerie par de prisos sau chiar absurde. Sentimentulviefii mew* implicd ritualuri fi amploare esteticd, o idealizare a eului de clitreeu fi impunerea acestei idealizäri in ochii semenilor.

Onsul impune in jala semenilor fi toed dupei amarte o anumitd imaginä-sintezei,ce-1 caracterizeazcl cel putin cdt o biografie sau un portret. O ftiu aceasta domni-torii, conducdtorii, cavalerii, lar in zilele noastre o ftiu mai ales romanticii piideaiLtii cari stärue scl mai creadci In 4 sufletul frumos 5, mai greu de uitat chiardeceit sufletul bun.

Aceastä imagine-sintezii se dobcindefte printr'o stilizare * a pro priei tale vieri,rezunulnd Entr'un ¡el realizarea-de-sine la care ai ajuns.

In studiul Die Stilisierung des eignen Lebens, in dem Ruhmesvverk KaiserMaximilian, des letzten Raters to al lui Georg Misch(Nachrichten von der Gesell-schaft der Wissenschaften zu Göttingen. Sonderdruck Fachgruppe IV, Nr. 8,1930) se vorbefte de datoria omului de a-fi stiliza vie*, nu numai structura pro-priei viefi, dar fi tabloul sau portretul prin care vrea sä

Fantazia constructivil urmeazii o configurafie idealä in convenfiile viefii cava-lerefti fi lumii de curte. Probabil cd in Huizinga s'ar putea gäsi mai mult, saudeduce de acolo mai mutt, dar nu ne-am putut procura lucrärile sale des procavalerismul medieval.

J. Huizinga accentueazei natura de * joc social )) a cavalerismului. Vd. comu-nicarea sa, In volumul L'Avenir de l'Esprit Européen (Institut Internationalde Coopération Intellectuelle), p. 59.


Renwerea aceentuiaza din nou farmecul estetic ca o forth' aregulei morale. 0 abatere de ordin social (in franeezà, une gaffe),o lips'à de tact sau once fel de lipsä de continuitate in moravuri,era condamnata tot atAt de gray ca 0 un omor. E posibil ca pentrumulIi o crima sa fi parut iriai degrabä urat'a i desgustatoare, cleatrea qi inumana. NestäpAnirea era un lucru ridicol. Ra'sul era luatea o sancOune moralä. Poetul Santeuil (1630-1691) formuleazaurmätorul motto pentru a slujii ca orn m nt intelectual cortineiteatrului lui Domenico: (c castigat ridendo mores ».

98 KALOKAGATHON

Dar eficacitatea aprecierii estetice ca sanqiune etica este multmai veche. i Chinezii o cunosteau de secole: Actorul Mei Lan-Fanga reprezentat pe scena un episod dintr'un roman popular chinez,Trei regate, din secolul III, pe vremea and China era impartita intrei state. Generalul Chang Fei din regatul lui Su lupta intai ca-lare, apoi pe jos cu Ciu Yu, generalul din regatul lui Wu. ChangFei isi infrânge adversarul si il leaga. Este dreptul lui sa-1 omoare,dar, in loc sa o faca, Chang Fei isi desleaga dusmanul si rade de el.Ridicolul si umilima fac ca mândrul si sensibilul Ciu Yu sa intreIn convulsiuni si sa scoatä sange pe gurd.

Fine(ea chineza este prezentata aici cat se poate de plastic.Rasul si ironia sunt instrumente mult mai bune impotriva inamicilor

decal uciderea sau o pedeapsa morala. Aici se poate vedea dinnou cum morale este ajutata de instrumentele esteticei.

In ceea ce priveste moravurile cavaleresti, de care am vorbitmai sus, amintim ca Friederich von Schiller este ganditorul care aobservat ca # nedreptatea naturii este corectata de generozitateamoravurilor cavaleresti e I).

Acest poet-filosof si-a exprimat in eseul sau despre utilitatea moralcla manierelor astetice punctul de vedere ca gustul poate fi prielnicmoralei, in conduita, dei el singur nu poate produce nimic moral.

Pentru Schiller, Binele era produsul raIiunii in conflict cu do-rinIele placute, produse de simIuri. Morale, dupa el, poate fi favo-rizata in doua moduri: sau prin ace,entuarea raliunii si a pu-terii de voin0 ; sau prin inlaturarea forlei ispititoare, cu scopulde a lasa ea datoria sa triumfe mai tarziu. Aceasta de a doua posibi-litate este-meritul bunului gust, care one cere moderaIie si demnitate ;si caruia ii este groaza de tot ceea ce este aspru, greoi sau violent,placandu-i tot ceea ce se formeaza cu usuriap si armonie e a).

Astfel o sufletul estetic purificat e este o faza preliminara catresufletul raIional si moral, care, dupa maestrul lui Schiller, trebuesä urmeze aceastä lege: o Poartä-te ca si cum maxima actiuneitale ar trebui sa devina prin voino ta o Lege u. niversala a naturii e 3).

Vom reveni la aceste relaIii dintre sufletul estetie s'i cel etic, incapitolul urmator. Pentru momerit, nu dorim deck sa desvoltam

Frieclerich von Schiller, Letters upon Aesthetic Education, XVII.Fr. von Schiller, Essays Aesthetical and Philosophical, p. 122.Kant, Critique of Practical Reason, p. 39.

7°

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORTXRII 99

cAteva puncte de vedere concrete despre conduita moralk bazatepe criteriul estetic al bunului gust.

Vom considera o formä inferioark revelatoare pentru acest gende conduitä, §i. anume snobismul.

0 EVALUARE A SNOBISMULUI, CA MODEL INFERIOR DECONDUITA. ESTETICA

In sens Kantian, suntem liberi §i nobili numai dacä urrnäm caleara/iunii. Numai libertatea moralä ne ridica peste for/a naturii mar-ginite, in timp ce toate celelalte activitäli urmeazä mai mult eaumai pu/in calea acestei limitari naturale. Snobismul nu este de felo eliberare din vanitä/ile de ordin lumesc, eliberare ce nu poate fiatinsa deck pe calea datoriei desinteresate §i a iubirii pure.

Snobismul iqi are originea in dorin/e §i necesit4, ce privesc maimult ambi/iile sociale deck pe noi inOne. Vanitatea, acest izvornesecat, ne dä puterea sä Invingem, asigurarea ca insemnäm ceva inlume §i imboldul de a läsa dupä noi ceva care sä tindä spre perpetuare.

Mitul fericirii imediate ne orbwe uneori atk de mult pentrua putea ra/iona cum trebue In alegerea cäilor noastre. Pe de a1t1parte, conqtiin/a cosmicä, ce sälä§lue§te chiar In eel mai ulna individ,ne dä un imbold de a ac/iona, de a face ceva mai bun deckne credem in stare i In special sä arätäm celorlal/i ca suntem maicapabili deck ne-au crezut ei. Dar cand este vorba despre ceilal/i,eul nostru uità rela/iile lui cu eternitatea cosmosului §i semnifi-ca/iile sale devin relative §i variazä cu standardele relative ale ega-lilor no§tri sociali. Aici, credem, se aflà dorirqa pläcutà a unei ne-muriri de ordin social. Mul/i oameni cautä imortalitatea nu Incetatea Domnului, ci In societatea cäreia ii apar/in. Cu at devenimmai sociali, doriina de a fi nemuritori va primi evaluarea §i sprijinulsocietälii in care träim. Fericirea noasträ va fi In mijlocul socie--MO §i nu in afara ei.

Dorin/a fiecärui om este de a fi läudat §i respectat in societate.Dar el dore§te aceastä stimä mai mult pentru profesia sa, deckpentru sufletul säu. Astäzi mai cu seamä, fiecare vrea sä fie apreciatnu atat de mult pentru ceca ce este realmente, at pentru activi-tatea sa. S'a spus adesea cä omul inseamnä ceva numai prin faptelesale. Mul/i cred cfi spiritul nu poate fi vAzut §i cä numai actele deconduitä pot fi observate. Dar In timp ce accentueazä importan/a

loo KALOKAGATHON

faptelor, care prin natura lor sunt legate de societatea in care s'auprodus, omul uita lucrurile care privesc sufletul, suflet ce apartinein primul rand individului vi numai apoi societätii.

Dar, dacä toate acestea sunt adevkate ; daca omul este plinde vanitate, in cea mai mare parte a vietii lui, daca ia ca mäsuraa capacitatii sale relative, societatea in care tráete, nu vedem dece este atka ipocrizie, de ce atäta teama de a se recunoavte in modrational ceea ce atkia oameni au profesat de secole in ordinea so-cialä : tendinta de a ajunge mai sus, cu once prep

Nu intelegem de ce se comit atkea ipocrizii vi imposturi, cubuna vti ntä sa fara, in ceea ce privevte metodele reuOtei. Dece oare atka contradictie, de pildä, in aprecierile noastre asuprasnobismului ?

Acest snobism, care a existat vi mai exista Inca in aproape fie-care om vi fiecare societate, are, ca oricare alta valoare relativa,vi aspecte bune vi aspecte rele. Vom indräzni sa spunem: din punctulde vedere al acelora care judeca vieata numai sub aspectul tempo-rar, snobismul este o calitate a cärei valoare o recunosc cu greu.

Singurul lucru care rämäne dupa un om, in societate, este cecace cred ceilalti despre el. Pentru societate, valoarea unui om constaIn idei generale vi vagi pe care ceilalti le asociaza cu numele sat'.

Omul de azi o vtie prea bine. Suntem prea multi pentru a necunoavte temeinic. Despre multi avem doar parerile bune sau rele,pe care le-am primit dela altii. Ne raudara cu controlul pe care-Iexercitäm, dar putem atk de putin controla ! De aceea, epocanoastra nu poate face deck cu greu deosebirea intre un om careface binele din convingere i datorie i altul care il face din vanitate.Impostorii profita de aceasta imposibilitate vi, la fel cu elevii lene§i,dar devtepti, ne dau o falsa impresie despre valoarea lor realä.Astfel, evalukile noastre la prima vedere par dubioase, mai alesand uitam, dupa cum spune Profesorul Flewelling, ea # ne träimvietile noastre exterioare, cu obiceiuri vi maniere conventionalevi câteodata o vieata interioarä cu totul diferita, cu dorinte adânci »1).

Ca snobul este un om rnediocru care se stradue§te sa para su-perior; sau un nobil din initiativä personaba; un om care, prinambitie, vrea sa dea societatii impresia ea este un erudit ; o per-

1) R. T. Flewelling, Creative Personality, p. 278.

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALE' SI COMPORT/IBM MI

soana superficiala care afecteaza o cultura vasta i profunda.; unom de gust indoielnic care-0 afirmä mai mult bunul gust, deck0-1 dovede9te toate acestea sunt opinii curente despre snobism.Paginele nu totdeauna patrunzatoare ale lui Thackeray au epuizatCu aproximMie toata aceasta temä 1). De0 Thackeray era un ominteligent i de0 era un bun cre9tin, i-a lipsit in-olegerea adanca0 subtila.

Snobismul ar putea fi considerat astfel, numai daca lumea arfi compusa din buni 0 rai, din inIelep/i sine ri 9i prefacuti.Dar tocmai pentruca relativitatea caracterizeaza. 0 folla §i slabi-ciunea noastra, tocmai pentruca este preferabil, din punctul devedere al cunowerii, sa nu fii absolut ignorant, ci sä dore0i sacuno0i, in once domeniu, trebue sa acceptam snobismul ca un in-ceput de cunoWere, de actiune 0 de traire intr'o atmosferä # maiinalta *.

Cand Socrate se interesa de snobul atenian, Alcibiade, de bunaseam'a ca el socotea superior un incepätor ambilios uncí persoaneinactive 0 ignorante. Dar odata cu Acibiade, sa trecem la o scurtaprivire- asupra snobismului, in diverse societati, pentru ca inter-pretarea noastra finala a snobismului sa reiasa mai ciar.

Pentru majoritatea oamenilor, Alcibiade era demn numai dedispre/. Ramane de vazut, mai cu seam-a azi, daca el este tipul desnob pe care noi 1-am putea condamna. Alcibiade era un tank.,pe cat de frumos, pe atat de mandru 0 ambilios. '0 disprquiatovara0i pentruca li se credea superior prin virtutea nobletei sale,a nazuinIei sale de infinit (ar fi preferat moartea daca posibilitaIilei-ar fi fost reduse) §i a increderii nemärginite in el insu0.

Ambilia sa era atat de mare incat se credea mai in masurä ei.couduca politica Atenei cleat Pericle. Prquirea pe care o aveafaIa de sine nu era absoluta, ci relativa la posibilitalile societaliiIn care träia 2). Cand Socrate 1-a intrebat pe ce 10 bizue pretenpi le

1) Thackeray, The Book ol Snobs.9 In capitolul &du a educatia copiilor * (Harvard Classics, vol. 32, pp. 55,

60) Montagne II caracterizeaza gi II apreciazä pe Alcibiade in termenii urma-tori: re Am observat adesea cu mare admiratie, natura aceea minunatà a luiAlcibiade, pentru a vedea cat de ukor se putea adapta el la mode tli la dispozitiiRat, de diferite, fAra s'a'-rti vatAme sfinAtatea, cateodatA intreciind somptuozitatea§i pompa Persienilor sau frugalitatea Lacedemonienilor; pe &At de sobru laSparta, pe atAt de voluptuos in Ionia *,

102 KALOKAGATHON

i-a aratat c pentru a fi un bun politician, trebuia sä se cunoascä,In primul rând, pe sine (pentruca numai cunosandu-se pe sine,poate un om cunoascä §i sa-i conducä pe ceilalIi), Alcíbiadei-a räspuns ca ceilaiçi politicieni nu erau mai inväIati sau mai In-telemi deck dânsul i cà in consecin0 nu este nevoie sà inve-ppentru a conduce 1). CAti conducatori ai lumii nu 0-au inceputcariera cu atitudinea snoabä a luí Alcibiade 2)?

Totu0, Socrate a fost poate singura fiinà Care a Tinut lasufletul lui Alcibiade. Socrate a inTeles inteadevär ca Alcibiadeavea suflet i ca 11 va duce departe 0 poate spre cevabun. InIeleptul a vazut In ambiia lui Alcibiade, nu o formagoa/ä, lipsitä de conIinut, ci a presupus ca ambifia sa era rezul-tatul unor interioare. E ceea ce spunea °data' el lui Char-mides : Este inteadevar drept cred ea tu ar trebui sa-i in-treci pe ceilal%i, in toate bunele lor calitäçi, pentrucä, daca nu gre-tiesc, nu se afla nimeni aici care sä-mi poata arata cu u§urintädouä familil ateniene, din unirea carora sä fi putut ie0 un via-/Aar mai bun 0 mai nobil, decht cele douä, din care ai ie§it tu 3).

Omenirea a trait multä vreme in credínIele aristocratice aleSocrate ì Plato, care, In Republica sa, vorbe0e de legeaChiar epoca noastra democraticä apreciazä, daca nu s'angele strä-mo0lor no0ri, lor, i dacä nu calitälile, cel puIin educaliape care au dat-o urma0lor lor. Goethe insu0 spunea: Poarta pecare intram In viap nu este färä importantä

A fost o vreme cand snobii îi aveau originea mai mult In esele superioare *. Erau oameni care, gäsindu-se däruiIi de natura,cereau privilegii i admiraIie dela ceí pe care-i socoteau inferiori.

Numero0 Alcibiazi doreau puterea, bogatille qi rangul pe bazana§terii, frumuseIei i inteligenIei, ne mai sträduindu-se sä adaugenimic acestor insuOri. Ei erau snobi numai din cauza

9 Plato, Akibiades, I, 119.2) Cdrid am consid,erat snoaba aceasta atitudine de parvenire politica a luí

Alcibiade, ne-am gdndit nu atilt la simplul lapt al dorinfri de a fi sau de a ajungecava superior, ci la ambifia de a straluci intr'o lume ademenitoare. Tumai CAWarnbitia de a purveni cuprinde fi o nuanfil esteticis', numai atunci se poate vorbida snobtsm. Altlel e simpla parveníre. Argumentalia aceasta se desvolta, dealtfel,En cele ce urmeaza.

9 Plato, Charmides, 151. sq.

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI SI COMPORTXRII 103

lor i numai pentru ca doreau sa para prin mijloace mediocre maimari deck erau In realitate.

Mai tarziu, trecerea dela o clasä la alta a devenit mai uparaqi foarte adesea parvenifii erau fotii snobi sau gentlemeni ajun0nobili. Pentru a te ridica mai sus, imiativa acestora se caracterizaprin finefe §i strategie, astfel ca rangul pe care-1 dobandeau erarasplata sforprilor depuse.

Dar chiar astfel stand lucrurile, tipurile cele mai reu0te de snobinu se &eau printre parveniti, ci printre regi. Ludovic al XIV-leaa fost, fara Indoiala, un snob genial, in timp ce Frederic cel Mareal Prusiei, dei un om mare, nu a fost un snob reusit. Amandoi aucultivat §i patronat valori pentru care nu aveau o, inIelegere pro-funda': ei pretindeau ca iubesc literele, artele §i mai ales poesia,mai mult decat le iubeau in realitate. Multe manuscrise ne aratace slaba poesie seria Frederic cel Mare 0 cata ambi/ie avea sainIelept 1).

Printre filosofi, Leibniz ne apare cateodata un snob stralucit.Via¡a lui nu este aceea a unui filosof, §i chiar daca o interpretamca pe aceea a unui spirit larg i atogtiutor, amestecul sau In toateproblemele diverselor toate relaIiile sale cu numeroaselefamilii regale din Europa, sunt actele unui om care dorit

posibilitati cat mai inalte, pentru exercita puterea politicamondena.Leibniz voia sa faca prea multe lucruri In acela0 timp, ceea ce

nu se potrivea cu un filosof. El a dorit sa asigure alegerea unuirege In Polonia, sa reuneasca bisericile, sa cleplaseze intereselelui Ludovic XIV catre Egipt, In avantajul Austriei. Simultan, a fbst

9 Snobismul Enseamncl a don i participarea la idei ademenitoare, la ere:LWartistice sad la o atmosferd sociales frumoasit, pentru care, Ensd, nu ai vocalia fnici nu depui sulicientd slorfare tehnicd de Ertfelegere f i participare. Un patronal artelor poate fi la ¡el de snob fafei de artii cat un artist, care mad protecliacercurilor conduccitoare, /a01 de respectiva atmoslerd nobild sau aristocraticd. Intoate acestea, esteticul e inclus, cdnd oamenii cauld atitudini salt fruntoasece conlerd bon ton. Un politician priceput, dar care nu are sulictentif Enfelegerefi dragoste tap de artete pe care totufi le sus¡ine, pentrucit 4 face ft.:Linos*, estesnob numai in privinfa patronatului artistic, nu si En celelalte. La ¡cl un artistadevdrat, care cautd atmosfera frumoasd a cercurilor se trdesc fruinos, este snobnu ca artist, ci ca om. Este un snob social, precum policitianul de mai 8148 este

un snob estet.

104 KALOKAGATHON

secretarul §i consilierul Ducelui de Brunswick-Lueneburg, ca 9i alElectorilor de Brandenburg-Hanovra §i a Electresei Sofia, cu careobi§nuia sa discute despre imortalitatea monadelor. Avea relaIii,discupi 9i polemici cu aproape tovi marii filosofi 0 oameni de9tiinIa contemporani. Nu a avut intotdeauna succes 0 nu a avutnorocul sa-1 vada pe Ludovic al XIV-lea. Cei doi mari snobi, Lu-dovic al XIV-lea i Leibniz erau prea mult orbili de propria lorstralucire, pentru a putea atrage in jurul ion mai mult deck ad-mira tori.

Pang acum, cititorii au dreptul de a nu fi convin0. Sa-1 numimpe Leibniz snob pentruca dorise prea multe lucruri, pentru o sin-gura viaIä de om? 0 atare concemie despre snobism ar face dinfiecare geniu un snob. Si totu0 credem ca adevärul nu este departe:fiecare om care dore0e ceva placut 0 superior condiIiei sale, este,Ong ce reu§e0e, un snob. Exact astfel este tânarul care dore0ecuceriri prea mari ; politicianul care este prea diplomat 0 tainic,gentlemanul care dore0e relaIii mai inalte 0 mai exclusive. ToIiapar snobi in ochii contemporanilor.

Rana ce reu§e0e, once om de acest fel este un Alcibiade inchipuitsau un Leibniz i e I sigur de sine.

Cfin.d nu este prea mediocru (in aceasta cercetare nu trebue säneglijam gradele) snobul pare sa fie excesiv de trufa. El este orbitde succesele streducitoare ale celorlalti, dar criteriile sale sunt estelice,nu rationale. El este calauzit de viziuni imediate, mai de grabadeck de concepte morale. Dar chiar imitând pe cei superiori lui,snobul contracteaza anumite obligatii pe care trebue sa le satis-faca necontenit, pentru ali consolida §i ameliora situalia.

Snobul monden, politic, literar, muzical, este un om care pre.tinde ca se intereseaza de societate, politica, literatura' sau muzica.Si iatä-1 foarte stânjenit, and, din cauza pretenIiilor sale, risca safie consultat in aceste probleme.

Dar un om care adopta un gen (un genre), trebue sa-1 pästrezepAna la 6apat. Daca e un cavaler, un # dandy )>, un erou, un omde0ept, trebue sa fámkia astfel pana la capat, chiar daca riscasa fie ameninIat cu moartea, ca Petronius sau Beau Brummell. Nutrebue sa uitam, nicio clipä, ea snobul este un om extrem de ambi-Iios §i ca intreaga sa conduitä urmare0e sä intereseze pe ceilalIiIn privinia persoanei sale.

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI *I COMPORTIRII 105

Tot ce va face el va fi in conformitate cu situalia sociald pe care0-o dore9te. IniIiativa sa personalá de a fi nobil, om de bun gust,om de§tept, sau un Don Juan trebue continuatá cu erice prq. Pe dealtá parte, vanitatea il poate duce-la reu0tä. El poate ajunge cuadevarat, la ceea ce, la inceput, era doar ambilie. Acesta este cazulunui mare numár de snobi.

Acesta este caracterul creator 0 pozitiv al snobismului: reali-zare-de-sine, prin iubire de sine 0 ambilie, legate de un esteticfarmec social.

Snobismul este, in acest caz, o imitaIie social-estetick este unmijloc nou de expresie, având un scop estetic, §i anume o plácutásituaTie socialk

Dorind sà pará mai sus, snobul ajunge câteodatá cu adeváratsus. Voiata unui astfel de om este attlt de puternicá §i oameniiambilio0 sunt atat de sensibili 0 de susceptibili incAt nu rareoriimaginalia lor Cstetica ti face sä indeplineaseà adevärate miracole,care totu0 au o prea mica' valoare moralá.

Dar de ce 0 in ce scop, atIta voin-vä 0 atita imaginalie? In pro-cesul snobismului trebue sà gAsim un punct de plecare. A spune cásnobismul incepe 0 sffirp§te cu vanitatea, ar fi a dam o explicaliecu totul insuficientd.

Omul dore§te totdeauna ceea ce nu are §i se simte atras de lu-cruri opuse lui insu0, iar in ceea ce cautà este pretenIios §i optimist,pentrucá dore§te mai mult cu ajutorul imaginaVei decAt cu acelaal raIiunii. Snobul dore§te o mai inaltä atmosferä esteticä. El einsufleIit intotdeauna de un anumit ideal uman: tendinIa de a fiprintre cei pu/ini 0 ale0. Idealul säu este O. le fie asemdruitor, lor 0imagines.' lor, care-i pare atat de frumoasd. Aceastä asemanare estemai mult exterioard decat interioará 0 de aceea, chiar din punctde vedere estetic, imaginaVa unui snob este mai mult imitativkcleat liberä §i creatoaie §i, deci, de un tip inferior.

Snobismul este ap dar, o tendinIä social-estetick formatä §icäläuzità de anumite imagini personale a ceea ce este distinctiy.Este participarea individului la un alt grup, cleat acela cäruia iiapaqine in mod obi§nuit. Este dorinIa de a fi primit in cercuri,socotite de el superioare sau mai nobile. De cele mai multe ori,este un proces de rafinament estetic, sau, cum ar spune, Friederichvon Schiller, un proces de creare a unui suflet u estetic purificat *.

106 KALOKAGATHON

Dorima de a träi intr'o atmosferä de oameni rafina/i, cu manieredistinse, cu gusturi subtile, cu eleganiä naturalä, cu conversmie inte-ligentä, atrage pe omul care pan& atunci a frecventat numai cercurivulgare, in care glumele sunt triviale, iar conversa/ia banalä. Mitulsau viziunea unei societki alese stapane0e pe to/i oamenii cu sen-sibilitate mai accentuata, indiferent de originea 0 expérienla lor.

Necesitatea de a cunoWe artele §i de a se gasi in cercuri artis-tice nu-i conduce totdeauna pe snobi la vizite in muzee sau lastudiu serios. Sunt oameni care nu au aceastä for/a de a invka0 care preferä sa progreseze incetul cu incetul, ascultând 0 pretin-zand ca sunt de pärerea celor ce li se par speciali0i, astfel ca, panala urma, 0 aceste persoane pot ajunge specialiste, dupä modelulacelor pe care ii admira.

Dorino pentru cunoa0ere incepe odatä cu voinia de a 0i 0°data cu imitarea estetica a acelora care tiu. Cad nimic nu estemai nesigur deck originalitatea mondena.

Adevärata originalitate este o calitate care apar/ine mai multactului estetic interior, deck ob4nuitelor rela/ii sociale, in care oanumitä conduitä tipicä este .socotitä mai aristocratic& deck totceea ce este extravagant, capricios §i nou. E drept ca snobul dore0esä utilizeze conduita estetica formalä §i standardele social-estetice 0astfel el le modified, incetul cu incetul, pentruca imita/ia duce lainveniie.

Pe de altä parte, aceia care incep prin a imita 0 a afecta cuno-tin/e, pentru a le dobandi, sunt, de cele mai multe ori, snobi desin-teresaii, cu toatä vanitatea lor. Snobismul, asemeni transmigra/ieisufletelor, este un mijloc de a te ridica. Nu v'ati inchipuit nicio-data un suflet frumos care este nemul/umit de trupul in care se aflä?

Acesta este snobul, care, psichologic, apar/ine unei lumi imagi-nare, deosebite de aceea in care este silit sä träiasca.

El este desinteresat pentrucä obiectul dorin/elor sale nu esteinmagazinarea de bunuri economice, ci ob/inerea unei atmosferespirituale i estetice. Spe/a cea mai tipicä de snobism presupune oambi/ie gratuitä, pusa numai In serviciul vanitkii de a se afla incercuri mai bake. Pasiunea snobismului este pasiunea pentru ositualie sociala distinsa.

Snobul este un ciudat amestec, pe de o parte de iubire de sine0 mandrie individualä ; pe de alta, de prea multä sociabilitate.

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALE' $1 COMPORTXRII 107

Snobul este un visator, cate ()data cu posibilit4 artistice 0 cusuflet rafinat. In acela0 timp, el are nevoie de aprobarea societaIii0 aici este un alt punct curios: se simte in largul su atunci candeste tolerat sau admirat In societatea distinsä, In care a incercaf saajunga, 0 se simte foarte strein In societatea sa de origina, pentruclvede in ea toate deficientele propriei sale imperfecIii, precum 0 unregres fa-VA de desvoltarea la care a ajuns.

Dar, de alta parte, in grupul select, ii este foarte greu sa cuce-Teased, pentruca snobul nu este atat de energic ca arivistul. Pentrucel din urma, grupurile sociale nu sunt deck mijloace pentru sco-pul lui interesat. Arivistul este un om care, in loc sd se lase dominatde societate, vrea sa o domine. La snobi, dorima este mai maredeck puterea. La arivisti, doriMa este egala cu puterea. Arivistulutilizeaza once mijloc, snobul numai anumite mijloace, pentruca estecaläuzit de anumite imagini nobile de elegama 0 distictie.

Snobul viseaza sa participe la valorile imateriale ; arivistul In-cearca sa stapaneasca valori economice 0 putere.

Pe de alta parte, snobul vrea prea multe lucruri (4orin4a deubiquitate pe care o gasim §i in opera lui Marcel Proust) 0 nu ecapabil sa se concentreze intr'o singurä ramura de activitate sociala.Arivistul este specializat 0 energic ; ingust ca veden i 0 concentrat.

Snobul este condamnabil pentruck In general, este un amator0 trebue sa recunowem ea el are mereu nevoie de emulaIia socie-00. El ajunge treptat la valoare, adaptandu-se la statandardurilesociet4ii In care traqte.

Sunt 0 snobi pentru care o atmosfera de lnalta intelectualitatesau de rang Inalt poate deveni un mijloc bun pentru dobandirede foloase cum ar fi credit financiar, poziIii inalte, etc., dar ace§tiasunt mai de grabä oameni de afaceri deck snobi. Mai ramane untip de snobi foarte interes4 (din punct de vedere economic): aceiacare doresc casatorii cu fiime superioare lor.

Dar 9i In acest caz, dorinia de a ajunge este, uneori, in armoniecu dorima de a avea o tovar4a de vieala distinsa i deosebita deel insu0. Am intalnit mul/i oameni simpli care doreau sa aibe osMie distinsa, elegantä i rafinata. Inca °data, doriMa de a imbinacontrastele In armonie sau compensaIie estetica este explicaliacea mai adecvata a snobismului. Contrastul nu trebue sä fie totu0prea extremist. Se poate spune ea snobul procedeaza mai de graba

108 KALOKAGATHON

prin nuanIe 0 dore0e compania celor cu care seamanä din cauzacalitatilor sale psihologice 0 a educaTiei sale estetice.

Este cazul marilor poqi, spirite alese, care au cautat companiasocieta/ii aristocratice. Este cazul poeplor de curte, art4tilor de salon,muzicienilor la moda. Nu credem ca Aristoteles, in tovara0a luiAlexandru cel Mare, sa fi fost snob. De asemeni, nu §tim daca Sha-kespeare a fost sau nu snob. Dar §tim ca Leibniz, Liszt, RichardWagner 0 Marcel Proust au fost mki snobi.

Nevoia de unificare a cOntrastelor e cunoscuta de toate spiritelealese. Poqii doresc sa fie regi, iar regii doresc sa fie poqi. Un cazde acest fel este binecunoscutul Villiers de L'Isle Adam, care sesimIea foarte fericit cand era adesea luat drept un descendent alilustrei familii cu acela nume. Altul este dorinIa neizbutita a luiFrederic cel Mare de a fi poet.

Dar tocmai din cauza aces tor incongruitali se pare, cel pu%in InEuropa occidentala, ca snobismul este mai accentuat deck inainte.In FranIa, unde marele Marcel Proust a descris incantatoarelefarmece, de fin-de-siècle ale unei lumi decadente intr'unele pri-virile, dar nu lipsita de inteligenp 0 gust fin, snobismul nu este acelavlucru ca in Anglia sau America. Snobismul in Frania este mai greude ascuns cleat In alte Iäri, pentrucä el implica atat o dorin0calitativa, cat 0 o dorinIa raIionala de a cunowe elementul aris-tocratic i rafinat. Acolo, snobismul consta mai mult din disociereade clasä §i mentalitate, iar aceasta disociere are o pronunIata nu-anIa estetica 0 critica.

De aceea, idea Francezilor despre snobism este larga 0 critica,iar in FranIa unii nobili au avut de secole minii alese prin.tre ei,Para sa se fi %hint seama de na§tere. Nu oricine poate fi azi un snob,In aceasta Iara.

Snobismul englez, pe de alta parte este mai rigid, dar in altsens. Se pare ca aristocraIia britanica menIine Inca o deosebireneta intre nobil §i gentleman, §i chiar cand unul din ei prime0eun titlu (chiar daca este un §ef socialist, ca d-1 Sidney Webb, fon-datorul fabianismului. primit de curand In Camera Lorzilor, subnumele de Baron Passfield) faptul este socotit, fara indaiala, ca oonoare. Snobul englez apreciaza lini0ea §i vorbele pu%ine. El nuserie poesie atunci and nu are con0iinIa ca e un geniu, dar iiplace A interpreteze 0 sa recite poeziile geniilor, de0 numai in

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI SI COMPORTARII 109

fragmente, ea sa nu fie luat drept un licean. Este retras, dar pen-trued trebue sà comunice Cu aiçii, suride 9i glume§te. Daca nu e§tiplin de humor, nu po%i fi snob in Anglia, caci pair »-ii englez con-siderä tacerea drept privilegiul lor special, cel puTin cei de azi, maipuIin naivi cleat aceia, pe care Thackeray Ii descrisese acum unveac 1).

Dar de ce e snobismul mai des intalnit astäzi? Presupunemsnobismul apare cu mai multa putere in timpurile moderne andclasele sociale sunt in disolvare 9i and standardurile raIionale §imorale sunt sacrificate, in folosul unui succes social mai upr, ea-lauzit de-o imaginqie upara dee'at de o imaginalie riguros con-trolata. In timpul perioadelor de transiIie, contactul dintre claseeste mai upr. Dupa.RevoluIia francezä, u0le nobilimii, care maidorea sa aiba oarecare influenIa, se deschideau mai u§or. Intervalulde o suta cincizeci de ani intre ruina nobilimii franceze i ridicareaburgheziei, chiar cu tot absolutismul care exista, a fost foarte favo-rabil snobilor.

Tema transplantarii dintr'o clasa intealta, a fost subiectul uneimari polemici, cu ocazia operii lui Barres Les Déracinés(Desradacina/ii). Acest roman a starnit, prin problemele ce le puneao polemica intre Charles Maurras, de o parte 0 Andre Gide, de alta,acestuia alaturandu-i-se Remy de Gourmont, Leon Blum §i EmileFaguet.

Ideii engleze de snobism ii mai putem adäuga, de asemenea, un anumitfel de loialitate irationala, ap cum reiese din drama lui John Galsworthy Loyalty.Englezii au desvoltat dou& trasaturi caracteristice de mare insemnätate:loialitatea i corectitudinea sportivd (sportsmanship). Daca nu grevim, J. S. Hal-dane e acela care a scris undeva ca aceasta corectitudine sportiva (sportsmanship)este un rod etic 4 pe care istoricii viitorului li vor considera, poate, o inventiebritanica tot atat de importanta cat i parlamentul *. Totu0, aceste doug trasa-turi englezeqti pot fi intrebuintate de catre snobii englezi intioun mod imitativ

sä devina, astfel, atitudini snoabe, far& cohesiune rational& 0 sinceritate.Spiritul cavaleresc, pe de altä parte, pare a fi facut din loialitate un fel de devo-tiune sincera 0 de respect. Aspectul estetic al loialitatii cavalere§ti este simbo-lizat, printre alte personalitati, 0 de catre Richard Lovelace, un galant i loialsoldat 0 poet, autor al unor numeroase versuri omagiale. Purtarea unor astfelde poeti-curtezani consist& mai mult intr'o traditional& atitudine estetica decatIntr'o actiune rationala i controlata. Versurile lor sunt omagiale i upare maieurand decat sincere 0 profunde. Pentru amanunte privind pe Lovelace, vd.Cyril Hughes Hartmann, The Cavalier Spirit.

110 KALOKAGATHON

Andre Gide recunWea cà desradacinarea nu este favorabilanaturilor slabe; ca e bine ca majoritatea oamenilor s'a traiascasà moara acolo unde s'au nascut, dar el credea ea transplanta;iaeste buna pentru cei tari i acest lucru Ii intare§te 0 mai mult.:Dei aceasta problemä nu are o legatura directa cu snobismul,credem ca observaIia lui Gide este valabila §i pentru snobism.Snobul capata prin transplanta-Pe o noua energie. O ridicare, fieea chiar imperfectd, poate duce la bune rezultate. Unde este ambilie,este vieará §i imagin4e, activitate, ba uneori.chiar un stadiu macarredus de responsabilitate. A trece dinteun grup social In altul,cere stracluinIä i doriuta de a ajunge mai » a deveni mainobil *. Snobii sunt, in genere, oameni inteligen0 §i sensibili. Ei

nu se simt bine in once mediu, i doresc un loe uncle sa le placa.Si acesta este chiar elementul estetic al moralitaIii lor ').

2) In literatura romeinii, nu s'a realizat aproape nicio lucrare in care sei seanalizeze relevant fi amplu aspectul estetic al parvenirii, snobismul gratuit, legalnumai de ncizuinfi estetice. Ingigi parvenifii sociali qi economici au lost priviti,multa vreme, de srriitorii romdni infelegere i fârd simpatie. Cu at& maiputin puteau fi simpatizati snobii. Epica fi teatrul romdnesc nu posedd suficienttehnica dinamicei sociale, excepfie in ordin politic land Carageate, care f i elrdindne la o atitudine conservatistcl, chiar dacci sesizeazei prefacerile inerente evo-lufiei sociale. Scriitorii nogtri nu au simpatie pentru aceia care sfarmci condifiilelor originare pentru altele politice, sociale, estetice superioare eau meteormai vii. Printhe pulinele romane, in care, totugi, gasim o inflifigare realistd f idinamicd a procesului parvenirii sociale, structurdnd anumite tipuri pe o liniebalzacianei, este romanul Srargit de Veac In Bucure§ti de Ion Marin Sadoveanu.Aici, parvenirea este inteleasii ca un lapt pozitiv fi necesar, vital fi energetic.Existd fi unele aspecte de snob ism estetic, nu la tat& care parvine gi care fiindluptcitor dcirz qi grosolan nu are reigazul de a naui gi la rafinamente estetice, cila fiica acestuia, care pricepe qi doregte anumite atitudini fine ale boerimii indeclin, uceasta trileifigatcl de Ion Marin Sadoveanu intr'un decadentism nu numaisocial gi economic, dar pared reintandndu-i drept singur bun izolarea intr'un devi-talizat estetism.

Dealtlel, estetismul dela finele,veacului trecttt este un fenomen nu indeajunsde analizat. L-au avut nu numai nobilimea in decadenfd, dar gi cei proasplit ridi-cafi. Scriitorii qi artigtii francezi gi englezi fi-au estetizat viafa, nu nwnai operagi, uneori, intr'un mod cu totul discutabil. Cultul actului gratuit, al imaginatieilard Irdu, al gustului capricios qi neprevizibil l-au avut mai toli aceia care aucrezut in arta pentru arid, in libertatea actului estetic, ce vor fi continua(i piingIn zilele noastre de reprezentaniii poesiei pure gi ai artei independente. Baudelaire,Verlaine, Rimbaud, Mallartné, precedafi de Edgar Allan Poe. La Oxford, WalterPater cerea studenfilor sii fie pasionafi tap- de arid', sit ardd totdeauna cu o fla-

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI SI COMPORTXRII I I I

Snobul, ca §.1 capitalistul, sunt indivizi strans lega-ti de socie-tate. Ei lucreaza pe propria lor raspundere i risca totul, snobul,pentru a dobandi puterea mondena, bancheruI, pentru a o4ine

card intensii pi strdlucitoare ca nestematele. Poetul Swinburne, romancierul GeorgeMoore, paradoxalul Wilde fi pictorul de obdrfie americand Whistler au luptatpentru arta liberd f i pentru imaginatia necontrolatii de prejudecezli. (Dar unae imagingia necontrolatd de prejudeclifi fi alte e imagingia refuzdnd once jude-catii fi deci devenind ea insitgi o cdtd forma de prejudecatd). Ruskin a lost infra' ntde Whistler, alftigdnd procesul de defiiimare artisticd intentat In urma unei cri-tic/ a lui Ruskin.

Insufi marele etician social Pbsen nu a riimas in afara inrduririi estetis-mului. Hedda Gabler, una din ultimele sale piese scrisii En 1890, la 62 de aniintrupeazil estetismul, asa schematicii, uniliniard f i absurdd, cum a lost con-struitei de Ibsen. Hedda Gabler se crede o femee superioard , dar nu face nimic pentrua ni-o dovedi, aintändu-fi strident plictiseala in casa sofului pe care-I dism-fuefte. Asprit, rea, egoisa, capabilei de gesturile cele mai fatale, ea nici mdcar nuiubefte profund pe Lövborg, omul de t i in (cl, ci doar Il invidiazii pentrucci estesuperior sofului ei, fiind totodatii geloasii pe d-na Elvsted, muza inspiratoare adestrilmatului Lövborg. Salomeia lui Oscar Wilde era motivates' de puternica-ipasiune ; Hedda, nu. Ea distruge manuscrisul unic al lui Löbvorg fi it indeamndla sinucidere, cereindu-i ad* moard frumos. E disperatel ca'nd cei, totugi, Lövborgnu a murit in Manus*, ci s'a sinucis in casa unei prostituate fi nu s'a impuf catIn tdmpld, cum va face Hedda, la sicirfitul piesei, ci in stomac. o Ridicolul fnicia cuprind ca un blestem tot ceca ce ating eu o rostefte esteta Hedda Gabler.

Astjel de estetism, lipsit de substagli umand fi desliittindu-se-dintr'o imagi-nafie nu atat purd gi gratuitii cdt voit izbitoare fi scandaloasii (scandaloasei esteticfi metafizic) nu are nimic kalokagathonic. De aceea, o bund parte din atitudineleestefilor dela jinete veacului trecut nu au rdmas decdt in meisura in care au trecutIn crea fia artisticei, restul pukind fi considerat expresie desgolitei de omenie f isemnificalie.

Ne gdndim, revenind la crea fia romilneascd, totufi la un persona/ creat de undramaturg. E vorba de Andrei Pietraru din drama Suflete Tari de Camil Pe-trescu. Andrei Pietraru, fiu de Wan, ajuns prin pricepere fi culturd, bibliotecarulboerului Boiu, se indrii gostefte de fiica acestuia. Pentru a-i dovedi cei iubirea luie purd, Andrei se sinucide la urmd, ardldnd astfel eel a lost desinteresat. Ica uncaz de parvenit In (eles in Leiria lui, in superioritatea lui. laid o moarte fru-moasii, a unui om care dovedefte ce suflet frumos a avut. aici este un estetismasemiintitor cu acela al Heddei Gabler : scl mori in frumusefe o, dar pe cdnderoina lui Ibsen a trdit fi a murit tnteo evidentii urdfenie fi a impiirtilfit naivefi puerile idei, fiind deci o esteta' feird rapund,ere eticei, Andrei Pietraru trdeftefi moare frumos. E poate singurul parvenit din literatura romdnet, what intr'otdrie de sullet fi cu rulzuinfi de estetism real. In fafa gestului lui decisiv, nu semai poate Wit spune a este cumva un parvenit social, un arivist dornic de £m-bogalire sau doar un snob, a,spirdnd ciitre o lume adecvata finefei lui lituntrice.

112 KALOKAGATHON

puterea financiara. Ambii se bizuiesc pe credit, sunt grabiti saajunga 0 incep in genere cu foarte putin. Amandoi sunt arivi§ti,dar nu §tiu exact unde vor ajunge. Amandoi pot deveni conduckoriprecum se pot präbu0. Snobul e atras de miTajul lucrurilor distinse,capitalistul de mirajul sumelor fabuloase. Amandoua scopurile potfi la fel de deprte. Putini dezaproba pe bancher, dar toata lumeaura00 pe snob. Aceasta numai pentruca unul pune in joc situatianoastra materiala, iar celalalt, calitätile noastre psihologice? Cre-dem ca ar trebui sa fim mai toleranti cu cei care ne cauta pentrucalitatile noastre psihologice, deck cu cei care ne lingursc pentruaverea noastra sau pentru puterea noastra de munca.

Pe de alta' parte, sa nu uitam ca snobul mai creeaza §i alte pro-cese in conventionalismul literar, monden 0 politic 0 astfel el de-vine un factor de progres. Cali oameni nu spun ca le place ceva,and In realitate nu le place? De ce spun astfel? Pentruca per-soanelor, in care ei au incredere sau vad ca cei ale0 au increderele place acel lucru. Multumita snobilor, arta promoveaza multecurente noui, pana ce autoritatile criticei yin sa le valorifice.

In genere, snobul nu are rigiditatea omului prea legat de o clasasau de un grup. El are mobilitate 0 suplete, pe care le folose9te inbine sau in räu, caci nu este destul de calauzit de ratiune. Elinvata din experienta 0 fail intentie, ajungan cateodata la lucruricu adevarat bune. Cateodata, el incepe prin a fi un papagal 0 sfar-mte prin a fi un nobil din initiativä personala.

Snobul nu trebue sa fie, in mod necesar, nesincer sau prefacut,tidied sa uite prea repede grupul social dela care a pornit i saimpresioneze lumea cu nouile sale achizitii de ordin spiritual 0cultural. De sigur, pentru multi, snobul apare astfel: neloial §i lau-daros. Dar aceste caractere nu sunt generale pentru snobi. Si chiaraceasta categorie de snoll inca are un merit: acela de a ie0 din-tr'un cerc sarac 9i strâmt, intr'unul superior. Evident, este ru0nos9i nede,mn sa-ti uiti rudele sarace, verii plictico0 0 cuno0iintelelor necioplite. Dar chiar fara sa tie snobi, cati oameni sunt maibuni deck snobii, stapaniti de ambitie?

Cum am spus §i mai sus, trebue sa facem o distinctie intre snobi.Exista snobi in continuu progres 0 snobi care stagneaza In situatiimediocre. Primii apartin snobismului dinamic, cei de al doileaunui tip static i limitat. Ambele grupuri incep prin a disimula

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALE' $1 COMPORTAMII 113

(se tem sa spuna: 4 nu am citit cartea aceasta » s nu am auzitde acest autor » s cine este domnul acesta, caruia i se da impor-tanrá ? »). Dar aceasta disimulare ja dota forme deosebite in vieIilesnobilor. Snobului dinamic ii va fi rusine ca a mintit si va Inceperealmente sa-si largeasca cunostinTele si sa-si rafineze atitudinile,pentruca amblIia lui si nevoia de a-si consolida pozitia sa in lumeII obliga sa se comporte ca atare. Snobului li este teama sa nu fieIntrebat sau suspectat si de aceea, daca vrea sa-si mentina sau sal.'Intareasca prestigiul social, este silit sa progreseze.

Celalalt tip de snob va continua disimularile In mod penibil siva ajunge la o prabusire din situalia sa sociala. Acestia sunt ceicare contrazic si afirma fall dovezi: Acestia sunt cei cari iau idioateatitudini de bravada si care se cred originali, &and imprumuta pa-rerile altora. Snobii din aceasta categorie sunt pulin numerosi,pentruca succesul lor este cu totul nesigur, mai ales astazi, candoamenii stiu multe, iar naivitatea este un atribut mai rar.

Dar daca pentru aceste doua tipuri de snobi se cere voinIa de a fisnob, mai exista Inca un fel, snobismul accidental, pe care 11 arefiecare din noi, In actuala forma de organizare sociala, pentruca celputin in unele momente din vieata noastra, nu putem evita de anu fi snobi.

Lumea moderna nu cunoaste sau nu pretueste sinceritateaignoranIei, nici curajul märturisirii slabiciunilor. COO dintre noinu se tem sa marturiseasca adevärul cand Inteo tat% streina nu cunoscun cuvant din limba respectiva; &and pe o lista de mancare, nucunosc felurile, and inteo %at% pe care o vad pentru prima oaranu cunosc obiceiurile ?

Sau, ca%i dintre noi, in discuIiile de seminar cu profesorii nostrimai ales In Europa au curajul sa le spuna ea nu au InIeles

anumite chestiuni? Cate idei gresite nu avem In minte, numai pen-trued ne este rusine sa Intrebam ce insemneaza cutare cuvant saudee !

Astazi, suntem ingeniosi si diploma-P. Incercam sa descoperimceca ce nu stim, fat% sa ne marturisim lipsurile. Incercdm sa ajungemla situaIii, idei, fapte, indirect. Nu sunt oare oameni care, prin tacereaIon, dau falsa impresie ca inIeleg despre ce vorbesc ceilalIi ?

In timp ce cunostinIele noastre sunt incomplete si nesigure, nebucuram sa procedam ca snobii, asteptand pe tacute sa ne lamurim.

$

114 KALOKAGATHON

Alt gen de snobism este acela al timiditalii. Bravärn riscurilesituaIiilor, socotind pe alfii snobi. Când nu suntem siguri ea o per-soana 10 amintqte ea ne-a cunoscut acum cateva zile, ne facemca nu o cunoWem.

De cate ori nu avem tendinla sa respingem o cuno§tima nouanumai din cauza timidit4ii ? La cate glume nu raspundem ca n4tesnobi, pentruca timiditatea nu ne-a dat libertatea unui raspuns demn?

Copiii §i tinerii care-0 fac pentru prima oara intrarea in socie-tate, cunosc prea bine snobismul timiditälii. Copiii care morde plictiseala, dar care nu au curajul sa vorbeasca cu ceila4i, candli se dau semne de prietenie, sunt snobi, fara sa-0 dea seama.

La fel, tinerii care intl.-A pentru prima data in societate suntsnobi in situaliile incurcate, parând, de pilda, ca nu-s de parereacelorlalp, Iinându-se tacu/i 0 de o parte. Cand sentimentele noastrede sociabilitate nu sunt sigure, procedam ca snobii. Acest ultim fel desnobism ar putea fi definit prin urmatoarele atribute: un rest detimiditate, un surplus de mandrie, o incredere de sine, legate dedorinta de a frecventa o societate aleasa. Snobismul-abilitate 0snobismul-timiditate sunt doua forme, pe care credem ca le-a avutfiecare din noi la inceputul vie/ii sale sociale.

Mai ramane, poate, snobismul naturilor delicate, care din cauzaunei constituIii fizice slabe i din cauza unei puternice vie-0 inte-rioare, evita contactul cu marele public. In Europa sunt oamenicare evitä intotdeauna amestecul cu mulIimile. Suntem siguri caniciodata, in via%a lor, nu s'au aflat in mulIimi, pentruca nu sesim/eau bine cleat singuri sau cu prietenii lor. Distal-4de socialenu sunt parcurse bucuros de catre ace§ti oameni.

Exista, insa, un alt fel de snobi, care se joacä cu distanIelesociale, fiind sau exclusivi 0 ducand o viala de oameni rezervaIi(primind doar pulini ale0), sau placandu-le multimile. Aceasta parepentru mulIi supremul snobism. Cand se plictisesc in tovarasiacatorva, le place sa fie cu rani-0 (ceca ce Francezul numwe 4 s' en-canailler »). Ace§ti oameni due o viala dublä 0 tree cu placere delaun grup restrans 0 pretenIios, in cercurile largi ale maselor, incabarete, balciuri 0 piqe. La i ceitstä spell predomina o ingamfareneralionala, dar 0 o fantezie cono,ienta. 0 Sunt atat de snob »,ne-a spus cineva, 0 hick in mijlocul celei mai mari mulIimi ma simtintotdeauna singur, intotdeauna eu-Insumi ».

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALE' SI COMPORTARII 115

Jocul distamelor sociale devine In acest caz ceva rafinatpoate chiar, disimulat. Dar chiar in acest fel de snobism, trebue sase reina nevoia de contact cu oamenii, indiferent de cat este dedisimulata sau deghizata ).

O concluzie se impune. In modul In care Bunt organizate astazisocietatea i rela/iile dintre oameni, fiecare om este snob, cel puIinIn anumite momente din viala. Daca ne referim la actuala concemiemedie de via-Va, care cere forla i progres, cu once preT, snobismulnu este un lucru rau, daca omul nu se limiteaza la el 0 nu-0 dispre-Iuwe semenii.

Marele snob nu este un om rat', nici un prefacut mediocru.El este doar un om care urmare§te fericirea cu mai multa grabadeck ceilal%i, fära sri judece mijloacele i sa urmeze ordineleFericirea sa este o imagine, nu un concept sau un imperativ

Dece sri acuzam pe snobi, &and intre ei i ceilalti oameni mediinu exista deck o diferen0 de grad? Majoritatea oamenilor nu credcri fericitea consta in saracie, simplitate, tacere, contemplatieintrospecIe. Snobul ar acelea0 pareri ca i ei. Snobul este admi-ratorul estetic al puterii §i farmecului pe care 11 exercita asupra saanumite valori sociale, distinqia, eleganIa, inteligen/a, exclusivi-tatea, pedanteria, originalitatea. In cateva cuvinte, snobul esteomul care cauta acel u haut ton » In toate aspectele vieTii 0 caredore§te sa le cucereasca cat mai repede i cat mai lesne posibil.El este un idealist sui generis. Idealismul sax], este mai mult de untip estetic inferior, deck de natura ra0ona1a.

In societkile In care se crede ca totul poate fi dobandit- i anatura insemneaza mai puTin deck voinTa omului, snobismul estedoar o oglinda credincioasa, uneori satisfacatoare, alteori neplacuta,a acestor societali. E oare snobismul vanitate? Desigur. Dar totulIn aceasta via/a, in afara de credinIa, munca i dragoste de Dum-nezeu, Idee 0 omenire este vanitate.

1) Reamintim cá lucrarea a lost scrist1 In anii 1929-1931 f i din perspectivalumii occidentale de atunci. Snobismul linde, firefte, scl se atenueze çi chiar stidisparcl In societtifile fundate pe egalitatea Intri oameni, and aceastei egaiitate estpiistratd In viala sociald, neliind numai punct de piecare. 1 emocrq a reald,dizolvand barierele sccia e fi procedeete de parvenire lcituralnica sau der va/c1, na()Ara loc de trecere smbismului.

116 KALOKAGATHON

IMAGINATIE SI CONDUITA.

Am discutat pe larg concepria snobismului, pen.tru a subliniafaptul ca purtarea calauzita de imitalie imaginativei poate reusisocial, Mil ca sa fie nici etica, nici rarionala, ci numai o purtareesteticei pur fi simplu concreta.

Este oare acest fel de conduita sau purtare snoba, ceva nobil?De loe, daca prin conduita nobila Inrelegem pe aceea calauzitade rariune, asa cum o Inrelege Friederich von Schiller, sau dacane gandim la alta conceprie de aristocrarie spiritualä, socotita dreptcalitatea unei corectitudini interioare tipice, o atitudine socialarezervata, din care au fost alungate ostentaria si origin.alitatea.

Dar chiar din punct de vedere estetic, snobismul nu este debotipul cel mai inalt de conduitä. Cand imaginaria este obiectivat ainteo opera de arta, ea pastreaza Inca o anumita claritate si con-sisteara pe care am putea-o numi sinceritatea expresiei si carenu se aflä In conduita estetica imitativa care este snobismul. Sno-,bismul este o imitarie estetic-sociala, careia ti lipseste forra interioara.a artistului, atunci and acesta isi obiectiveaza imaginaria.

Am lamurit faptul ea once obiectivare artistica' nu mai esteun act pur estetic, ci un fapt estetic derivat, a carui concretizarese face sub controlul rariunii si cu ajutorul voinrei. Wilhelm Wor-ringer a subliniat, in special in cartea sa Formprobleme der Gotik,importanra vointei de a crea, adica de a da o expresie adecvata' siproprie valorii interioare 1).

Chiar comparat cu arta obiectivata, snobismul, luat drept modde comportare, nu este o reala construcrie de valori, imitand maimult obiectele exterioare (stralucirea moravurilor sociale, de pilda)s' nefiind o concretizare exterioara a expresiilor interioare bogate,clare si sincere. Apoi, este Mai mult cälauzit de scopul reusiteisociale decat de propria-i realizare, conforma' unui principiu interior,dei analiza noastra a 1ncercat sa arate si punctele valabile ale idea-lismului estetic al snobismului.

Din punct de vedere metafizic, conduita estetica este doarpleicutii. pentru simruri ; nu e nici pur frumoasa, nici pur etica. Eafoloseste imaginaria ca un mijloc si de ca'te ori imaginaria nu este

1) W. Worringer, Fornsprobleme der Gotik, pp. 7, 9.

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI §I COMPORT/1Rn II7

libera in scopurile ei, nu avem de a face Cu un pur act estetic, ,cinumai cu o derivatie.

Omul poate avea trei modalitati de viatei : instinctele oarbe,imaginatia clara i ratiunea diriguitoare. Conduita salbateca esteaceea a oamenilor primitivi sau » care nu utilizeaza inmod armonios idealurile imaginatiei impreunä cu disciplina aridä

Cu consistenta umana a ratiuniiPentru acevtia i pentru toti cei care traiesc unilateral, viata

este o frustrare. Ei nu ajung sa vada cele mai inalte valori ale vietiiviata lor este marunta i imperfectä, din pricinä a este incompleta.

Ei nu sunt nici personalitati, nici persoane, pentruca t personasignificat id quod est perfectissimum in tota natura »1).,

Pe de alta parte, oamenii rationali care nu vad frumuseteaträesc vi-ei o existenrá säraca vi imperfecta'. Duc, de fapt, o viaráfara viata, in care nu sunt posibile nici conflicte, nici

Nu aceasta este viata spiritelor religioase, artistice i filosofice.Oameni religiovi, chiar and dispretuest frumusetea sensuala alumii, cum ar fi aceea a operelor de arta, tides° o alta frumusetein sufletele lor: Frumusetea cerurilor, viziunea Raiului, sceneledramatice ale Bibliei. Viata lor interioarä este tot atät de bogatáca aceea a Sfântului Francisc, Martin Luther sau Swedenborg.Descrierea acestuia din urma despre Rai vi Tad este o fuziune sinceräiintre ratiune vi o imaginatie superioara, care cuprinde intreagaviata spiritualä 2). Astfel de vieti sunt complete din punct de vederecalitativ, pentrua ele au capacitatea de a descoperi universaluivi esentialul vieÇii, prin plenitudinea imaginaÇici. Astfel de oamenisunt inteligenti, pentrucà deosebesc unitatea in varietate. Pentruei, este adevärat ceea ce spune Lewis Mumford despre oamenii buni,In general, vi anume cà ei pot sä moara tineri, pentrua avänd

Stantul Toma din Aquino, Sum. Theol., I, Q., 29, art. 3.Puritanismul multor filosofi fi mai ales moralifti trece ca vederea faptu cd,

daca pustnicilor fi misticilor, cdnd se retrag din' lume, le dispare legillura directdcu semenii, Incd le MIMI& viziunile frufnusetii lumefti pi ed puntea de legil turd cuDumnezeu se siivdrfefte prin mijlocirea esteticii sac& imaginaliei, chiar cdnd religiaface in.utild etica. Imaginaga mai ca seamd este ca atdt mai vie cu cdt se sdvdr-fefte iefirea din mores sau obiceiuri sociale.

Ne gdndim la schivnicul din Fratii Jderi, romanul legendar al lui MihailSadovednu, schivnic trdind in comuniune ca natura fi ca bourul dela Izvorul Albfi care asculta glasul pdmdntului, proorocind.

x18 KALOKAGATHON

o viara completa, moartea nu este o pagubire :1). A urma instinctelesau inspiraria, deci con§tiinIa relevantei claritari a imaginarieisau semnificaria etica a rariunii iata cele trei conduite caracte-ristice oamenilor, conduite de deosebita valoare, fire9te.

Imaginaria este prezenta atat In primul mod cat 0 In al treileamod. Imaginaria, dei neutra prin ea ins4i, pare mai mult In ser-viciul rariunii, decat In al instinctului. Ca 0 viara, imaginaria Inclinaspre armonie 0 consisten, 0 cum raul 0 minciuna nu au putere deconsistenra 0 armonie, ala cum au bunatatea 0 adevarul, ni e parerarional sa presupunem ea imaginaria, obiectivata In practica

fie ea sub forma de opere de arta sau sub forma unei comportariarmonioase este mai favorabila binelui decat raului.

Desigur, o asemenea presupunere depinde de concepria pe careo däm naturii existenrii. Daca existenra ar fi indiferenta sau neutra,din punct de vedere moral, imaginaria ar fi 0 ea neutra. Dar amaratat, mai Inainte, ca o armonie prestabilita sau o evolurie crea-toare par a fi caracterele existenrei noastre. Daca e a§a, atunciimaginaria trebue sa fie considerata In lumina acestor fapte 0aceasta o vom face in urmatoarele doua capitole.

GUSTUL ESTETIC I CONDUITA

Inainte /ma de a profunda aceasta problema, sa ne amintim ca/n conduita mai gäsim un element estetic 0 anume gustul. Se pareca Intr'adevär comportarea estetica 10 are legi nescrise, cateodatatiranice 0 absurde, dar In acela timp mai putermce decat legileserse, Intru cat cele nescrise sunt imediat firrelese 0 urmate. Gustulestetic nuli serie 0 nu-vi fixeaza legile. Ca 0 Lacedemonienii carenu-0 scriau legile In carri, pentru ca tinerii sa le citeascä, ci cautausa le faca obi§nuite, prin acriunile 0 faptele lor 2), oamenii de bungust se educa ei singuri, traind In confornaitate cu ceca ce li se parearmonios 0 ciar.

Ni se pare ca vechii Greci au /tildes 0 au apreciat viearaca un proces creator, similar construcriei unei opere de arta 3).

1) Lewis Mumford, The Golden Day, p. 220.e) Montaigne, The Education of Children » In Harvard Classics, vol. 32,

p. 61.3) Vd. pasagiile noastre referitoare la Plato, Aristoteles, Plotin, etc., In

aceasta lucrare.

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALE' $1 COMPORTXRII 119

Cicero credea cä disciplina de a teal cum trebue era t cea mai de-puna dindin toate artele »1).

Aceastä artä de a trai pare sa fie rezultatul imaginaliei 0 al gu-stului estetic i numai apoi este caläuzin ea de raIiune. Putemvorbi despre arta de a treii, ap cum vorbim despre arta, adica inTe-legand ca aceasn infrumuseIare este o derivaIie a imaginaTiei este-tice, cu care se imbina multe alte elemente, astfel ca rezultatulsa fie o persoana cu gust ales, maniere placute, conduitä bunarafune nobila.

Bunul gust pare a fi o calitate naturala, care trebue desvoltatasocial. El este imediat i prezent in toate desvoltatele judecali ulte-rioare. Este un fel de simfárnant care caläuze§te aprecierea imagi-naIiei. Este un fel de satisfacIie imedian, pe care unii o numescplacere, de0 aceastä placere nu este nici raPonalä, nici sensuala.Este intuilia a ceea ce este armonios. Sau, cum Il definqte Sainte-Beuve, gustul este # facultatea clare i perfecte, extragereaelementelor Frumosului 2).

Aceastä facultate spiritualä, fiind insu0 produsul imaginaTieiestetice, este o judecata sui-generis. Este subiectivä i totu0 se poateobiectiva. Kant insu0 a soluPonat antinomia gustului ca factorimediat i bazat pe concepte demonstrand adevärul afirmaIieica judecata de gust se bazeaza pe un concept despre care nu sepoate §ti rumie §i nu se poate dovedi nimic, in ceea ce privqte obiec-tul sau 8). Aceasta insemneaza cá gustul poate fi discutat, cum do-re;te Bosanquet, i chiar educat, dar nu poate fi dovedit i cunoscutIn substratu-i cel mai adanc. Putem gäsi idei similare 0 la alti au-tori, ca de pildä la Edmund Burke, care, incercand sä defineascagustul ca facultatea mirrçií ce formeaza judecata asupra operelorde imaginaVe §i de artä frumoasä, crede ca # gustul (oricare ar fi el)se poate imbunanIi, ap cum ne imbunanlim judecata, prin ex-tinderea cunoa§terii, printr'o atenlie susIinuta asupra obiectuluice ne intereseaza i printr'un exerciIiu repetat » 4). D. W. Prallcrede, de asemeni, ea judecata estetica este o judecata # care inre-gistreaza, in primul rand, suprafata discriminatä a frumusetilor,

9 Montaigne; loc. cit., p. 60; Cicero, Tuse. Qu.9 Saike Beuve, t Montaigne Harvard Classics, vol. 32, p. 112.9 Kant, Critique of Judgment, p. 230 sq.4) Edmund Buike, s On taste 5 Harvard Classics, vol. 24, Pp. 13, 26.

120 KALOKAGATHON

ap cum sunt prezente ele simIurilor » sau ea ea inregistreaza expe-rienTa pläcutä, a contemplarii suprafeIii lumii numai pentru ea in-sa0 1).

Gustul nu este insä numai greu de definit, dar 9i de educat. MulIiarti9ti cred ea gustul este o predispoziIie naturala, care poate fisporit prin experien-0, dar nici de cum creat. Mai mult, sunt criticica Herman Bahr, care cred nu numai ea <( acela are gust care esteIn stare a spune imediat 4 da » sau (c nu », inainte ca el sä 9tie de ce »,dar ea omul educat 0-a pierdut treptat aceasta facultate, tocmaidin cauza educa-pei, care in loc sä permita copilului sa vada singurce e frumos, incearea sa-i impunä ceea ce trebue sä-i placä 2).

Cu alte euvinte, gustul se desvoltä din libertatea naturii, iareducalia trebue sä lase individul sa fie liber 9i el insuO, atunciand judeca frumuselea. Astfel, facultatea bunului gust se va ex-prima direct 0 natural.

Referindu-ne la analiza noastra asupra snobismului, putemspune ca in conduita snobului, gustul nu este destul de desvoltat.

Nu numai, intr'o asemenea conduit-a, raTiunea este slabä, darchiar gustul este cu totul nesigur §i mai de graba imitatiy, decato expresie proprie.

Gustul trebue sä fie educat de individ, in mod inteligent. Shaf-tesbury, in ale sale Miscellaneous Reflections, spunea ca gustul trebuesa fie educat prin (c munea i truda critieismului » 3).

Dar cu Shaftesb ry, ajungem la un grad mai Inalt de moralitateesteticä. In morala, preconizata de acest filosof, este o frumuseIemai largä 0 mai valoroasa. De fapi, nu mai este vorba numai de oconduita frumoasä, ci 9i de caracterul frumos, de aqiunile fru-moase, de o corqtiinfá cosmieä frumoasä. De§i aceste considerqiunine vor cere o atenIie speciala in capitolul urmätor, putem sä ark.-tam de pe acum concepIia pe care o are Shaftesbury despre gent-leman, pentru a o pune in contrast cu punctul nostru de vedereasupra snobului. In aceastä caracterizare, vom avea de urmaritconcemia sa nu numai asupra conduitei estetice (care este aplicaliaexterna sau sociala a moralitä0), dar 9.1 pe cea a unei moraleestetice.

D. W. Prall, Aesthetic Judgment, pp. 19, sq.Hermann Bahr, Expressionism, p. 12 sq.Shaftesbury, Characteristicks, vol. III, t Misc. Refl. », P. 148.


4 Prin gentlemeni la modà, eu inTeleg », spune Shaftesbury,4 pe aceia cärora un bun geniu natural (adica voca/ia naturala, n.tr.) sau forIa unei bune educaIii le-a da l simOmântul a ceca ceeste, in mod natural, graIios sau ademenitor (naturally gracefuland becoming)... Din toate celelalte frumusqi, pe care virtuo0ile urmäresc, poeTii le sarbatoresc, muzicienii le cântä, iar arhiteclii0 art4tii, de once fel, le descriu sau le formeazA lucrul cel maiaträgator §i mai patetic este ceca ce este scos din vieala reala 0din pasiuni. Nimic nu afecteazä inima ca aceea ce este propriu ei0 din insä0 natura ei, a§a cum sunt frumuselea sentimentelor,graIia aqiunilor, oränduirea caracterelor, sau proporpile 0 träsä-turile spiritului omenesc » ).

Aceastä conceplie scoate in evideatä, fará indoiald, nu numaio morará frumoasa, dar i un # suflet frumos ».

Morala primWe la Shaftesbury o noted interpretare. Este o mo-ral' care consta nu din lupta cu impulsurile sensuale, ci din desvol-tarea esteticä a vie-pi noastre interioare, cu toate elementele ei. LaShaftesbury gäsim expresia doctrinei mai tärzii a luí JohannesVolkelt, care in cartea sa Kunst und Volkserziehung sustine urmä-toarele: #Conceptului de om moral ideal li apaqine nu numai ovoin%à luminoasä, dominatä de raVune, dar §i pânä la un oare-care pun.ct calauzirea rmionalä a impulsurilor, prospeIimeaspontaneitäIii 0 bucuria sensibilului... Sau Inca' altceva: Concep-tul de om moral mai constä, de asemeni, din expresia vicIii noastre,conform fant ,ziei §i atmosferei (stimniung), din construclia artisticaa lumii noastre interioare. Sau inca': morala nu este intotdeaunaIn mod necesar, numai o luptd cu impulsiunile sensuale, ci ja, deasemeni, forma de t morará frumoasä » 2).

Cu Anthony of Shaftesbury, Friederiuh von Schiller 0 JohannesVolkelt, inträm chiar in miezul celei de a doua problemä a noastra0 anume aceea care trateazä despre relaIiile dintre Frumos 0 Bine.Acesta este subiectul capitolului urmdtor, dar, inainte de a ajungeacolo, mai avem de fäcut c5.teva observa%iuni in ceca ce prive§teprezenIa elementelor estetice in morara 0 in conduitä.

9 Shaftesbury's, Characteristicks, vol. I, 1744, s An Essay on the Freedomof Wit and Humor *, pp. 112, 122.

2) Johannes Volkelt, Kunst und Volkserziehung, p. 9.

122 KALOKA GATHON

Gustul estetic este, fdra indoiald, un element important al uneiculturi caläuzite de criterii estetice at O morale. Pentru a devenieficace din punct de vedere social, gustul trebue s'A' fie general 9iputernic. Nu putem spune cä oamenii de bun gust sunt totdea unade acord. Mai de graba' sunt de acord cei cu un gust indoelnic, pen-truca fi este mai upr societ4ii s'A imite, deat säli exprime con-stara aceea0 inala prquire. Probabil di cea mai buna formulapentru criteriul gustului este aceea a lui beWitt Parker: o cei carepot fi de acord 1 or ajunge de acord pala in cele din urmä »1).

Aceasa posibilitate nu se prezintä lusa in fiecare epoel §i infiecare societate, pentruca de§i stäpanit de to/i oamenii, de toatesocietälile §i de toate epocile, gustul va diferi In grade de permanena,vitalitate O comuniune. A§a dar, aceste caracteristice ale imagina-Iiei concretizate O ale gustului se deosebesc dup.& indivizii 0 mediulIn care sunt create. Importan/a variabilà ce se acordà anumitorfeluri de ara, de pildä' diversele moduri de obiectivare a imagina-Tiei, depinde de materialul folosit.

Bernard Bosanquet, spre deosebire de Croce, pune accentulpe exprimarea sentimentelor §i inceara s'a deosebeaseä diferitelefeluri de ara, dupd mediile sau materialele din care sunt construite.o Diferen/ele dintre inarile arte sunt a§a dar », spune Bosanquet,o doar diferente ca acelea dintre modelarea in lut, sculptura in lemn,lucrul in metal bätut, desvoltate tosa pe o scara imensa 9i Cu con-secin/ele inevitabile pentru toate domeniile imaginqiei estetice » 2).

Privite din punct de vedere exterior, aceste diferente, de0 nupar estetice, sunt totu0 deriva/ii estetice, iar printre ele problemastilului artistic este cea mai importana, pentruca ea subliniazgfor/a elementului estetic In momia O conduita epocelor O a socie-tapor.

STILUL CA MANIFESTARE SOCIAL-ESTETICA.

Când se foloswe conceptul de stil, lumea imelege o atitudinesociala luan de un grup de asemeni in exprimarile concrete ale arteilor. Stilul bizantin sau gotic insemneaza o conduità socialä, caracte-ristica pentru un anumit grup de oameni, inteo anumitä epoc4.

Dewitt Paiker, The Principles of Aesthetics, p. 152.B. Bosanquet, Three Lectures on Aesthetic, p. 62.


Stilul, luat in acest sens, este intruparea anumitor idealuri si ima-gini, propuse de cativa indivizi, sau de catre un singur individ. Eleste o obiectivare generala a unor principii religioase, morale siestetice. Stilul este o generalizare colectiva' a unor idealuri indivi-duale, luate ca norme. Stilul, prin el insusi, nu este un element purestetic, ci o derivatie sociala a criteriilor estetice, precum si a celormorale sau intelectuale.

Dupa cum Biserica este doar intruparea omenesca a unor dogmesi credinte, tot astfel stilul este difuzarea sociala a anumitor imaginisi idei obiectivate.

Desi a pierdut multi ani pentru pregatirea eärtii sale immitäCe este Arta?, Tolstoi defineste gresit arta in termeni de stil. # Artaeste o activitate umana )>, spune Tolstoi, o ore consta in aceea caun om in mod constient, prin mijlocirea anumitor semne exteri-oare, trece altora simtiri pe care le-a trait, iar ceilalti, contaminatide aceste simtiri, le experimenteaza si ei »1).

Inlocuiti in aceasta definitie, in loc de arta, once alt euvânt cafilosofie, religie, morala si definitia tot va fi adecvata, pentrucaceca ce defineste Tolstoi nu este arta, ci socializarea larga a artei,filosofiei, religiei, moralei, care nu este nimic altcev cleat stilul.Aceasta eroare logica este obisnuita la multi enditori, ale carordefinitii aleg anumite trasaturi comune si omit trasaturile esentialesi revelatoare ale diferentierei. Aceasta se numeste uneori eroareaaccidentului. Tolstoi confunda un aspect al procesului artistic, si

anume comunicarea sociala a artei, cu intreaga esenta a obiectelortransmise. Daca este adevarat ca arta ii uneste pe oameni, dupacum afirma Tolstoi, nu este insa adevarat ca arta sau esenta ins4ia artei este chiar aceasta unificare.

Arta ca mijloc de unire intre oameni, nu mai este arta, ci stil,adica difuziunea ei sociala, cu toate consecintele respective.

i din nou trebue sa scoatem in evidenta faptul ca aceasta estetot at:At de valabil pentru arta, ea si pentru filosofie, religie saustiinta. Aspectul social al fiecarei manifestari omenesti este foarteimportant, iar sociologia vine la timp sa se ocupe de ele.

Societatea, ca depozit colectiv, se amelioreaza atunci cAnd cu-noaste valorile. Aprecierea valorilor este una din dovezile cele mai

1) Tolstoi, What is Art?, p. 50.

124 KALOKAGATHON

importante ale progresului nostru social sau ale civilizatiei noastre.Ea este de fapt problema cea mai inaltà, càci, dui:A cum afirmäprofesorul Ciar nc Marsh Case, chiar utilizarea materialelor i fortelornaturii §i egalizarea distributiei sociale, care sunt alte douä formefundamentale de progres, depind de ea 1).

Stilul, ca atare, este atmosfera socialä, in care normele esteticetraiesc inteo anumitä unitate spa-tialä i temporalä. In perioadelede inflorire, ca acelea in care au fost construite Parthenonul, SfäntaSofia, Catedralele gotice i palatele dela Versailles, au predominatcriteriile estetice. In atari perioade, puterea oamenilor este &Mau-zitä mai mult de gust, de relatii politicoase, de maniere pläcute.

Epocile lui Pericle i a lui Voltaire §tiau cum sd le aprecieze inintreaga configuratie sociala Apoi, organizarea societätii este cälau-zità de artä i estetica, mai mult deck de standardurile obi§nuitesau de realizärile (4 practice ». Salonul aristocratic al marchizei deRambouillet oferea multe privilegii pentru cultivarea burghezieifranceze. In asemenea momente, morala devine esteticä, supremularbitru fiind bunul gust 0 nu judecata rationald sau imbunätä-tirile de ordin « practic ».

Prezenta idealurilor artistice i extinderea rafinamentului artis-tic chiar in cele mai obi§nuite actiuni din viata zilnica sunt unfenomen comun in viata täranului chinez sau romän, tot atät demult ca in societatea descrisd de Marcel Proust sau in atmosferaesteticä bostonianä a D-nei Jack Gardner 2).

Dar ceea ce caracterizeazä un stil, din punct de vedere estetic,este viata-i puternicei 3) i continuitatea sa. In unele societati,arta este tot atat de necesarà ca i hrana. (Am am nt texistä popoare -primitive, care, dacä sunt lipsite de dansurile lor,mor).

Clarence Marsh Case e What is Social Progress? s, In E. S. Bogardus,History of Social Thought, p. 458 sq. Progresul oricarui grup de oameni nupoate fi exprimat pe deplin In termenii de utilizare gi egalizare, deoarece pentrufericirea umanti, mai important& deck posesia de bunuri sau chiar deck oechitabil6 distribuire a lor, este capacitatea de a le aprecia la justa lor valoare§i de a se bucura de ele, cu Intelepciune Intr'un cuviint, a aprecia intregulproces i elementele care-I compun », ibid., p. 461.

Lewis Mumford, The Golden Day, p. 211 sq.Roger Fry, Vision and Design, p. 23 sq.

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI SI COMPORTAR!! 125

Stilul insemneaza tocmai participarea colectivii la idealurile artis-tice ale creatorilor unei epoci. El nu este o culturä estetica moarta,pästrata in muzee si carIi. Stilul este trdirea in societate a anumitorforme estetice. El cuprinde o conduitd adecpatd chiar in cele mailipsite de importanla acte ale vieTii-neimportante din punct devedere biologic, nu din punct de vedere estetic sau etic si nunumai o slaba curiozitate sau un interes moderat faIa de acestevalori. Stilul este un proces de infrumusetare generala a unei socie--0.0, intr'o anumita perioada.

Stilul este coloritul general al unei epoci, in palorificcIrile-i estetice.Originele stilului sunt individuale, dar rezervorul comun care estesocietatea pare sa-i extinda caracterul, cel puIin in cantitate. o Stil *spune scriitorul si ganditorul roman Lucian Blaga, o este tocmaiceca ce arta unei epoci are comun cu celelalte ramuri ale culturii.Deaceea, stilul nu este un produs sau o forma a elementului esteticprin el insusi, ci o invazie exterioara in câmpul esteticei, o invaziecultural& » 1).

Atunci cand societatea apreciaza arta, este probabil ca geniilesa intampine mai puIine obstacole in obiectivarea imaginaIiei lorsi In acest sens putem spune, impreunä cu profesorul C. DeLisleBurns, ea o operele de arta s'i tipurile de caractere sunt cele maifrumoase produse ale oricarui sistem social » 2).

Dar nu toate epocile dau nastere unui stil, pentruca stilul implicaparticiparea la interesul artistic al unei scoale sau al unui individ.Istoria omenirii nu este aceea a stilurilor artistice, ci numai istoriaartei este istoria lor. Stilul este o notiune sociala si istorica, ce numerge paralel cu societatea si istoria in mod continuu. El este obiec-tivarea colectiva Inteun mod puternic, foarte intens, dar perio-dic a idealurilor artistilor si scoalelor lor. In studiul sau Istoriaartei ca filosolie a istoriei, stefan NeniIescu defineste stilul ca ocontinua forma sociala a artei. Stilul este, pentru d-sa, utilitate artis-tica, sinceritate noua si frumuseIe veche ; este unitate spirituala sauvaloare concreta. Este traditie artistied §i ca atare istoria artei estesingura filosofie posibila a istoriei, deoarece activitatea ei isi ajunge

1) Lucian Blaga, Filosofia Stilului, p. 81.) C. DeLisle Burns, *The spiritual Power and Democracy* in The Inter-

national Journal of .Ethics, Octomvrie, 1929.

126 KALOKAGATHON

Intotdeauna sie0. Istoria artei este istoria afirmaIiei 0 a munciiumane 1).

La rândul nostru, am deosebit In limitele unei culturi naTio-nale tradiIia, ca formd ideald, mereu dinamicä a acestei culturinalionale 0 ca mäsurä a valorii specificului nalional (sau tradiIiaIn genere), de tradi/ia artisticd, ce cere ca arta sociald sau na%io-nald sä fie rezultatul acestor douä elemente: artd 0 tradiVe. Pentrunoi, tradiOa este c( norma care dominä i conduce o naliune In toateactele sale 0 deoarece este rezultatul a c dei fuziuni misterioase asensibilitälii metafizice, a temperamentului biologic 0 a voinIeinalionale, tradiIia, adicd principiul naVional In continuä devenire,este izvorul culturii nalionale 0 se statornicqte sub forma operelorde artd, sub forma actelor de culturd i actelor politice, obiceiurilor,credh4elor sensibilit4ii, i limbii naliunii » 2).

A§a dar, tradilia tinde sd fie urmatä mai mult sau mai pupn,fdrä discriminarea raliunii. Schimbärile ei sunt mai mult estetice,deck, raponale. Obiceiurile ei sau mores au autoritate dincolo de ceca,ce este raIional. Majoritatea obiceiurilor curente 9i a convenVilor,dei iralionale, se pdstreazä In uz, nu numai pentrucä sunt vechi 0ca atari sunt susIinute de puterea obipuinIei, dar 0 pentrucà parfrumoase.

profesorul E. S. Bogarduts In ale sale Essentials of Social Psy-chdogy dä o listä de numeroase obiceiuri 9i convenIii irqionale dintimpurile noastre, care nu räspund deci cerh4elor de adecvare, efi-cienVa 0 utilitate 3). Dar unele dintre ele, ca de pildä purtarea bldnu-rilor In zilele cdlduroase de yard (de cdtre femei), sau purtarea degulere tari (de cdtre bärbaIi) 10 au totu0 ratiunea de a fi In a§a-zisa lor frumuse/e.

Yrjo Hirn, vorbind despre aspectul istoric 0 social al artei,arata cum obiceiurile se menIin chiar atunci &And semnificalia lorcade In uitare 0 cum o anumit ralionalizare a posteriori Incearcäsä le justifice 4).

$tefan Neniteseu, Istoria Artei ca Filosofie a Istoriei, 3 vol., In specialvol. II, pp. 266-267 fti vol. III, p. 219 SQ.

Petru Comarnescu, Specilicul Romanesc In cultura fi arta », In Acliunefi Rearfiune, 1930, p. 29.

E. S. Bogardus, Essentials of Social Psychology, p. 143.1 Yrjo Him, The Origins of Art, p. 171.

ELEMENTELE ESTETICE ALE MORALE' $1 COMPORTARII 127

Daca este adevarat ca o in aproape oricare manifastare artisticaputem ceti o poveste a trecutului »1), nu este mai putin adevaratca In aproape fiecare poveste sau obiceiu al trecutului putem gasi0 un aspect estetic care sa explice In mod partial, de sigur, far-rnecul 0 autoritatea pastrarii lor. Pe &and participarn la lucrarilede monografie sociologica organizate sub conducerea profesoruluiDimitrie Gusti dela Universitatea din Bucurwi, am avut prilejulsä observam ca pentru taranul român, a carui viata sociala eraobiectul studiilor pe teren, Intreprinse de echipele de studenti 0speciali§ti, Frumosul 0 Binele sunt aproape totdeauna identificateCu prestigiul vechilor traditii 0 obiceiuri. Frumusetea caläuzqte,rnai mult sau mai putin prin imitatie sociala, 0 dovede§te o supunereservila fa-Vá de gustul stramo0lor, f-ta de autoritatea trecutului,fail de prestigiul societatii.

Dar chiar imitatia social-rationalei, care, dupa parerea profeso-rului Bogardus insemneaza acceptare critica a obiceiurilor i astape baza utilitatii lor 2), cuprinde multe elemente estetice. CunoWempe cineva care prefera sa fumeze tigari Chesterfield numai pen-truca se fac pentru aceste Tigäri o reclama mai artistica, prezentân-du-se desene frumos colorate 0 cu subiecte distinse, in timp cecelorlalte tigari li se fac o reclama mai comuna. Pentru el, calitateatigarilor Chesterfield este egala cu aceea a tigarilor Lucky Strikesau Camel, totu0 avantajul tigärilor Chesterfield consta In aceeaca li placeau prin reclama lor artistica. Acest exemplu este o dovadaa imitatiei social-rationale pe baza alegerii estetice.

Asemenea exemple sunt destul de numeroase 0 variaza dupagradul de bun gust pe care 11 are persoana respectiva. Cunoa§tempe altcineva care refuza sa manânce cremvuqti In America, ce acolosunt numiti o ail-1i calZi » hot dogs pentruca, In mintea sa, imagineaestetica sugerata de aceste cuvinte este mai puternica cleatutilitatea lor culinara. In acest caz, actul este mai estetic decatIn exemplul precedent, pentruca bunul gust Invinge obi§nuinta.

Conduita este de astädata sanctionata 0 caläuzita de desgust.Un mare numar din actiunile noastre provin sau dintr'o aprobaresimpatetica sau din desgust.

Yrjo Hirn, The Origins of Art, p. 168.E. S. Bogardus, op. cit., p. 142.

128 KALOKA GATHON

In acest capitol, am incercat, aqa dar, sä sugeräm cateva obser-vqii referitoare la elementele estetice ale moralei 0 conduitei. Amales cateva aspecte mai puIin cunoscute, de0 poziIia noasträ ar fifost poate mai relevant-a daca am fi /uat, de pilda, categorii esteticeca cele tragice sau comice 0 le-am fi arätat efectele morale. Darinfluenia morala a acestor lucruri este mai bine cunoseuta, precum§i faptul ca arta ja uneori, in unele din speciile ei, o formadidactica.

Scopul nostru a fost sa arätam aici partea creatoare a moraleiestetice i a conduitei, dela snobism, forma inferioara a conduiteiestetice, Oita la stil, forma cea mai inalta de moral& social-estetica.Trebue sä nu uitam ca in ace§ti factori elementul estetic nu esteaccidental. Colectivismul Evului-Mediu a putut realiza un stilperfect 'nu numai pentruca era social ca structurd, dar 0 pentrucäfiecare individ avea in el o puternica viata interioara. Constructoriianonimi ai catedralelor Evului-Mediu 0-au exprimat sentimentelereligioase 0 morale in cele mai inalte forme estetice. In spiritul lorintuiVa mistica, imaginaIia clarä qi forIa spirituala au colaborat invederea unei perfecte expresiuni artistice. Morala 0 conduita lorerau, de asemeni, o manifestare social-estetia, iar o Estetica socio-logica la fel cu aceea a lui M. Guyau ne-ar ajuta BA intelegem maibine aspectul social a acestei nazuinIe colective spre frumusele,bunatate i adevar. In concepIia artei ca sociomorf ism, poate existao mare parte de adevär, dar elementul esergial i scopul artei nupot fi, dupa cum gandesc Guyau sau Tolstoi, produsul unei emoIiiestetice cu caracter social 1), ci mai de graba expresia vieIii inte-rioare, sub forma unor imagine clare 0 unice. Ceea ce Guyau 0Tolstoi inIelegeau prin arta am incercat sa dovedim nueste nimic altceva decat manifestarea social-estetica sau stilul,care, de0 important, nu este nici esenIialmente, nici exclusivestetic.

I) Le but le plus haut de l'art est de produire une émotion esthétique d'uxcaractère social a. M. Guyau, L'art au point de vue Bociologique, p. 21. Tolstoi,el 1nsu§i, pare sa fi Imprumutat multe din ideile sale despre art& din aceastacarte, de§i nu o citeaza de loc In Ce este Arta?, dar citeaza alta opera a lui Guyau,Problèmes de l'Esthéticue contemporaine. Parerea aceasta este expusa de AlfredFouillée, in cartea sa La Morale, l'Art et la Religion d'après Guyau, p. VIII.


Si apoi, stilul nu este numai intruparea sociala a catorva idea-luri individuale, lunte ca norme 1). El nu este numai participarea0 ajustarea celorlalli la modelele geniilqr, nici o relaIie vie 0 con-structiva social esteticei, intre cativa conducatori 0 mulli condu0.

Stilul poate fi realizat de personalitatea ulna)* In ea insa0 0pentru ea insa0. Ceea ce nu este u§or pentru orice societate esteposibil pentru fiecare individ 0 anume de a avea stilul sáu propriu,de a-0 fi creat singur un stil, sau, 0 mai bine, de a fi o personalitatearmonioascl. Acesta este suprema perfecIie la care li este dat fiecaruiindivid sa ajunga: sa-0 realizeze viaIa ca o opera de arta, prin des-voltarea calit4lor sale potenIiale 0 prin construirea sa (Se con-struire soi-même, Paul Valéry) ca o unitate armonioasa.

Aici se gasqte puterea metafizica de a uni Binele cu Frumosulaproape intr'o identitate, In sufletul frumos sau personalitatea.Astfel, am ajuns de capitolul referitor la acest subiect.

1) De pilla, realizarea Republicei platoniane ar fi putut fi o organizatiereusita si totusi nu ar fi putut produce un stil artistic.

Plato eliminase libertatea imaginatiei din cetatea sa, pentruca nu-i placeaniciun f el de scbimbare. Iar stil insemneaza expresie continua social-esteticasi vointa de a o intrupa in forme concrete.

Plato dorea un singur stil, permanent si imuabil, ceea ce este imposibil. Elintelesese corelatia dintre idealurile estetice si morala. Damon ii spunea luiSocrate ea 4 atunci &and modurile muzicei se schimba, se schimba si legile fun-damentale ale Sta tului t., iar Socrate era de acord cu el. Plato, Repub/ic,IV, 4P*. Aceasta idee arata ca si Plato isi dacha seama de extinderea artei insocietate sub forma de stil, si de variatia pe care o sufere fiecare societate, inurma influentei artei. Plato nu dorea nicio schimbare in cetatea sa ideal& si, inconsecinta, era consecvent punctului sau de vedere, de a alunga varietatealibera a imaginatie estetice.

9

CAPITOLUL IV

FRUMO SUL SI B INELE

Viata practica este terenul pe care se tntalnesc exptesia liberaa imaginatiei, scopul salvärii religioase, aplicarea cunoWerii teo-retice §i indeplinirea datoriei sociale. In vieata de toate zilele,toate aceste idealuri i teluri se impletesc, dar depinde de individca aceasta fuziune sa fie armonioasa i ierarhicä. Individul estemäsura propriilor sale I eluri §i mijloace, iar inteligenta §i intuitiasa le pot distinge §i evalua la justa lor Insemnatate.

De fapt, inteligenta este calitatea d:scriminatoare O. f. n-drt infiinta noastra 1). Sau, cum spune Jacques Maritain, este ((capa-citatea de a sesiza universalul, de a deosebi esenta lucrurilor, de aurma cu docilitate intorsaturile §i fat mecele (délicatesses) realului 2).

Dar pin folosirea la maximum a tuturor a cestor InsuOri, per-sonalitatea omeneasca 10 realizeaza astfel nu numai actiunile prae-

e Faptul de a trcli este in el insusi bun si pleicut... Dar acela care vede per-cepe cd vede ; iar acela care aude percepe cii aude ; f i acela care merge percepe cdmerge... (alci) este ceva in noi care percepe propria noastrit actiune, asifel cdnoi putem simti cei simiim si putem cunoaste di cunoastem. Dar a simti cci sinifinseau cunoaftem este a simti al existeim, deoarece existenta inseamnd a simti f i acunoafte.... lar a simli ell' trifiefti este un lucru pia cut in sine, viata fiind bund,dela sine, iar a simli prezenta in noi twine a ceca ce-i dela sine bun este (cu ade-vdrat) pleicut. Prin urmare, laptul de a triii este vrednic mai ales pentru oatneniibuni, pentru ei eTistenla fiind band f i plcicutd, ceici pleicerea ei o capcitel din con-stiinta lduntricii a ceca ce este bun in sine » (Aristoteles, Etica NicomacheanA,Cartea IX, Cap. IX, 1170 b).

In ajará de anticiparea cartezianii a argumentului prin care existen (a se inve-dereazei din cugetare f i percepfie pasa jul acesta aristotelian are f i insemndlateade a invedera bucuria ce o produce constiinia Binelui in noi insine, prin f nsdficortftiin(a a existam f i activiim. Euforia aceasta are deopotrivii o naturei esteticd,precum si intelectualci, dacei addncim temeinic implicaiile gdndirii aristoteliene.

Jacques Maritain, Trois Reformatiurs, p. 6.

9.

132 KALOKAGATHON

tice, conditionate de existema fenomenal, dar, mai mult cleatatat, si misiunea sa metafizica, misiunea sa spiritualä.

Inteun om complet, frumosul si binele nu pot tr.-di separat. Unom rational trebue sa perceapa i sa imagineze, pentruca realitatease prezinta ca o imagine cu diverse grade de claritate i, deoarececlaritatea este o calitate pozitiva, cu diferite grade de perfectie.

Aat din punct de vedere metafizic, cât i din punct de vederepractic, Binele se desvaluie Frumosului In diverse feluri. SA pro-cedäm la examinarea lor.

VIATA MORALA. CA TRAIRE CONgIENTA.A IMAGINATIEI

Tati oamenii, ea artisti, au o inteligenp a particularului, adicaa imaginatiei individuale, In diferite grade. Aceia care ajung laperfectia artistica, sau la aceea liberà expresie interioara a impre-siilor lor pot patrunde mai profund In domeniul relatiilorcare se ocupa cu universalul. Friederich von Schiller a sustinutteza ea stadiul estetic este singura trecere posibila, dela stadiulnatural sau instinctiv la cel rational. Cu alte cuvinte, imaginariaestetica, fiind Iiica ridicä pe om la spiritualitate, pen-trued aceasta fa'cultate a imaginapei este, ea Insasi, spiritualanu materiala. Omul estetic nu mai este un barbar, a sa dar, ci ofiinta nobila. Activitatea artistica educa sensibilitatea noastra sio face cu adevarat libera. Arta geniului amelioreaza societatea.Tráete cti epoca ta spunea Friederich von Schiller, dar nu fii

creatia ei; munceste pentru contemporanii tai, dar fa pentru eiceca ce au nevoie, si nu ceea ce ei laud& »1). Aceasta pentru simplulmotiv cà rariunea i imaginatia sunt facultati autonome si ea atarenu pot fi dirijate de viata socialä si practica. Suntern creatia uneiRealitari ultime, si nu aceea a semenilor nostri, cu care comunicarasi schimbam idei. Punând in jurul lor u forme mari, nobile i inge-nioase cu alte cuvinte, opere de arta, le putem trezi potentialulestetic, dar nu li-1 putem creea. Este tocmai ceea ce sugereaza

pentru a ridica omul dela stadiul de barbarie la acela derationalism nobil. Ne putem cultiva gustul, numai pentruca po-

Friederich von Schiller, Letters upon the Aesthetic Education of Manscrisoatea IX.

Ibid., scrisoarea XI.Ibid., scrioarea XXIII.

*) Warner Fite, Moral Philosophy, p. 3.

FRUMOSUL SI BINELE I33

sedgm gust, ca un atribut natural. 4 Ego sau persoana se mani-fest& ea ins6-0, pentru sine insä0 0 1). Schimbarea prin educaTieeste posibila numai pentruca existä o realitate permanentä: per-sonalitatea, far4 de care nu este posibil4 nicio relalie.

Deci, actul estetic, dupä cum am väzut, este atotcuprinzkor0 astfel intreaga lume se infätipaz4 spiritului individual, ca o ima-gine. Aceastä imagine este personala, pentrucA fiecare individ saumonada i0 are perspectiva sa proprie. Ra/iunea, pe de ala parte,nu este personal4 ; ea este universalä 0 socialä, creatoare de relmii.,RaIiunea ne poate indica Binele atát pentru noi cát §i pentruceilal/i.

Inteun sens, raVunea este absolutä. Ea exprimä ceea ce artrebui sä fie. RaPunea se bizuie pe comprehensiunea imaginilor,nu numai pe aprehensiunea lor. Raviunea relateaz6 0 universali-zeaz4 particularul, in timp ce actul estetic este, prin natura lui,particular 0 10 ajunge sie-0. Dánduli seam4 de aceast4 distinc/ic,Friederich von Schiller, recunoscAnd autonomia amandorora, ra-/iune 0 imaginalie, nu le confundá, ci doar crede cá actul esteticimplica 0 actul etic.

4 Nu existä aka cale s4" faci o fiinVá rezonabil4 dinteun om sen-sual, deck fäcându-1 sä fie, in primul ránd, estetic » 2).

Aceastä pozi/ie este foarte plauzibilä. Imagina/ia conduce lara/iune, iar Frumuse/ea la Bunätate. De fapt, Bunatatea confineIn sfera sa Frumuse/ea, care este expresia ciará 0 pläcutà a vie/fibsub forma imaginilor intuitive.

Swedenb rg a cucerit adevarul prin imagina/ie, tot atát demult ca 0 Beethoven sau Bach, Rembrandt sau Phidias, Homersau Walter Pater.

Imagina/ia este via/4, in timp ce ra/iunea 0 alegerea sa mo-rala nu sunt nimic altceva deck conftiinfa de a tr'di viala. Via/amoralà este re-examinarea vigii ca imaginalie. In consecin/A, sun-tem de acord in parte cu Warner Fite eá morala este trdireacon.ytientd a pie ta 3, 0 nu numai o conduit6 ra/ional4 fa/4' de ceilal/i,sub cfilauzirea imperativului categoric. Acela gfinditor desvolt4

134 KALOKAGATHON

mai departe punctul de vedere ea, de fapt, 4 motivul moralei nueste de a judeca, ci de a intelege ». Pentruca # tout comprendre esttout pardonner »1).

Aceasta disociere intre morala rational& i morala, ap cum ointeleg Fite §i altii, ne duce la cateva deosebiri importante, carene vor lamuri mai bine afirmatiile.

IMAGINATIA IN CONFLICT CU MORAVURILE1 NU CU BINELE ETIC

Morala obi§nuita, de care am vorbit in ultimul capitol, poate ficateodata in conflict cu arta. Obiceiurile, fie ele economice sau mo-rale, au tendinta de a se fixa. Ele devin habitudini. W. G. Sumnera subliniat ca modalitatile de comportare ob§te§ti (folkways) auntincon§tiente §i variaza incet. Mores sau obiceiurile sunt o cal de aface lucrurile obi§nuite in societate, pentru a satisface nevoile §idorintele omenwi, impreuna cu credinta, notiunile, codurile §istandardurile unui bun trai, inerente acestor di, avand o legaturfigenetica cu. ele » 2).

Imaginatia estetica fiind libera i§i schimba sau desvolt&starile ei mai repede decat institutiile fixe din mediul social. Arta,obiectivare a imaginatiei libere, este intotdeauna nona, pentruc&este o activitate creatoare. Ca atare, ea nu-i bazata pe imitatia obi-ceiurilor §i nu recunoa§te caracterul de lege al moravurilor.

De aici, conflictul dintre obiceiurile stabilite, conveniente, ma-niere, care uneori contin, dupa cum am aratat, multe elemente este-tice §i noile forme artistice.

Geniile au suferit mai intotdeauna din cauza rigiditätii mora-mrilor. Ele vad mai departe decal contemporanii lor §i de aceeaBunt desconsiderate de catre contemporani. Activitatea geniului nueste anormala, dar ea anticipeazä, prin originalitatea-i exemplarcl,idealurile societatii. # Creatiile sale », spune Kant, # trebue sa fiemodele, adica exemplare ; §i, in consecinta, ele trebue sa rezulte nudin imitaIie, ci s& serveasca drept model sau regula de judecat&pentru ceilalti » 3).

1) Ibid., p. 190.9 W. G. Sumner, Folkways, p. 59.9 Kant, Critique of Judgment, p. 189.

2) Gabriel Séailles, In lucrarea sa Le génie dans l'Art are o parere similarapunctului nostru de vedere metafizic, referitor la arta, ca o continuare a naturii.Pentru el, geniul reprezinta trecerea continua' dela spirit la natura si dela naturala spirit. s Gebiul este uniunea Insasi si munca simpatica a acestor douà moduride actiune, a uneia si aceleiavi forte, care se numeste, dupa punctul de vederedin care o priNim, natura sau gandire s. Essai sur Le Génie dans l'Art, p. 306.

2) Kant, Critique of Judgment, pp. 250, 251. Totusi, Kant nu poate sprijinicu tarie pozitia noastra, deoarece, pentru el, 1ntre frumos si bine exista o die-renta de calitate. Primul place fara concept, In timp ce ultimul consta din Wail-zirea vointei, prin conceptele ratiunii.

6) Ni se pare ciudat cd filosofi cdutiitori de sinteze finale ca Hegel old In mo-nad luptil, iar in arid acord sau armonie. Desigur, monda Inseamnii f i luptii

FRUMOSUL SI BINELE 135

Pentrucä, uneori, artivtii sunt in conflict cu rigiditatea moraleiobivnuite, ei refuzä sa admit& ea arta poate avea vreo rela/ie cumorala. Umanitatea lor trägte vi näzuevte spre ceva mai bun, carepentru societatea contemporanä nu apare totdeauna astfel, ci cateo-data drept ceva mai rail. i totuvi societäVle traiesc vi sunt simboli-zate prin activitatea geniului. Dupa ce a omorit pe Socrate vi peIsus sau l-a alungat pe Lao-Te vi nesocotit pe Plato, societateale-a preamärit inväIaturile.

Destinul geniului, in care natura ivi gasevte expresia pe o scarämonumentala 1), este mai totdeauna tragic.

FRUMOSUL CONDUCÄND LA BINE

Daca prin moralä inIelegem calauzirea voinIei prin ra/iune,iar, de altä parte, o inIelegere a vieIii, nu putem inlätura concluziaca Frum sul este o parte din Bine, partea lui dinamicä vi

constructivä. RaIiunea singurä nu poate face nimic. Friederich vonSchiller a inIeles ciar aceasta, urmand vi desvoltând ideile maestru-lui sail Kant. Acesta vazuse, de asemeni, ca o Frumosul este sim-bolul Binelui moral vi ca numai, sub acest aspect... del% placere,cerand incuviinIarea tuturor celorlalte elemente. Prin aceasta,spiritul devine convtient de o anumita innobilare a ridicarii deasuprasimplei sensibilitäli faIä de pläcerile primite prin simpiri » 2).

Dela Kant v'i Schiller relinem, ava dar, ca imaginatia esteticilpurifica. fi elibereazii spiritul pentru actul etic. Devi mores, ca normestabile sociale, vi arta, ca noutate, pot fi in conflict imagina/iaestetica (sau Frumuselea) vi realizarea-de-sine (sau Bunätateaeticä) totuvi conlucreaza 3).

136 KAL OKA GATH ON

In totalitatea ei, este o armonie, In care daca tím sagasira echilibrul, totul nazue0e perfecIia. ImuginaIia duce spreaceastä perfec%ie pentrucä este expresia liberä i universalä a na-turii noastre metafizice 1). Para sa preconizara doctrine ca Panca-lismul lui James Mark Baldwin, pentru care realul se savarp0e

Entre voinfa liberd gi pasiune, intre spirit gi trup, intre cuget fi naturci aga cumcrede Hegel, dar morala superioard poate fi i armonie, nu numai cdutaul, dar girealizatd in dilerite trepte. De asemenea, arta este acordul acestor elemente in con-flict, acordul realizat, dar ictrag nu lama*. e Binele este acordul cautat ; Fru-mosul este armonia realizatd. Problema artei este d,eci distinctd de problema mo-ralii i susfine Hegel. De sigur, sunt distincte, dar nu pen:rued una ar fi caracteri-zatii prin lupta, iar cealalld prin acord sau armonie. .111orala nu e necesar tupid,ci poate insemna intelegere, armonie, inseninare, construire-de-sine. Arta gi monthsse adreseazii unor scopuri di /ente qi intrebuinfrazd mijloace di/ente, una sing&mtintul etic, cealaltd simiclmántul Frumosului dar drumurile lor nu sunt para-lele, ci se Entretaie qi coincid in bund parte. Aceasta ne preocupd mereu pe noi:fn ce mdsurii eticul qi esteticul sunt nu numai solidare, dar chiar coincid saa mdcarse intretaie.

Dacci cu tistul :sau contemplatorul nu are congtiinfa nu numai cd ascultd, degu,stul estetic gi de imperativul de a crea extern sau intern, dar cd, proceddndel indeplinegte gi un act clic, manilestarea lui va fi minord fi mai pieritoare deccitaltfel. De asemenea, omul moral care nu are congtiinfa frumusefii experientei salesau care nu-pi satisface, odatii cu sim(dmcintul rafional al datoriei, qi sensibilitateasau imaginatia lui, ne apare dep &tat de perfecfia ndzuitä.

A spune cd uncle opere de arid au un elect salutar asupra sulletelor, aga cumrecunoagte Hegel, este prea puOn. Nu numai efectul mari/or opere de artii poate fisalutar, dar tristigi existenta lor, mnsái prezenta lor.

Catharsisul aristotelian inseamnii, de fapt, recunoagterea acestui elect salutar,conceput de Aristoteles pentru a salva arta dela condamnarea dictard de PlatoIn Republica sa. (Vd. D. M. Pippidi, Introducerg la traducerea Poeticii). Catar-sisal este una din solutille pe care marile spirite le-au dat pentru a apcira aria fa(dde moraligtii puritani, aga cum era uneori austerul, dar gi inspiratul at& de sensi-bil Plato.

1) Acest admirabil, acest nemuritor instinct a/ Frumosului ne face sá socotirnpilmdntul qi spectacolele lui ca o mifire (un apercu), ca o corespondenp a Cerului.Nepotolita sete de tot ce este dincolo gi care Ennegureazci viata este cea mai vie do-vadd a nemuririi noastre. Prin poesie gi peste poezie, prin musicd fi peste ea,sulletul intrezdregte splendorile dincardtul 'mormdntului. i ccind un poem alesademenegte lacrimile in marginea ochilor, aceste lacrimi nu sunt dovada unuiexces de bucurie, ci mai curdnd miirturia unei melancolii tul burate, a unei postuldria nervilor, a unei naturi exilatd in imperlectiune gi care ar don i insugeascdimediat, chiar pe acest parniint, raiul revelat. Astfel, principiul poesiei este, purqi simplu, aspirafia clitre o frumusefe superioarcl, iar manifestarea acestui prin-cipiu sdliigluegte intr'un entusiazrn, o rdpire a sufletului, entusiazm, cu totul neo-

FRUMOSUL $1 BINELE 137

prin implinirea 0 imbucurarea Frumosului 0 care gasWe <( in con-templa0a estetica organul cuprinderii realului, in forma sa completa,sintetica i, In anumite sensuri, absoluti » 1), nu putem negavaliditatea paniala a unei astfel de poziIii. Ni se pare adevarat i

am susIinut ea realitatea este capabila de o organizare. perfectain expresia-i estetica. Dar aceasta cuprindere a vieIii este tot atatde importantä ca §i inIelegerea ei, cad adevarul nu poate fi inIelesniunai in mod mistic 0 imaginativ. Binele nu poate insemnanumai bucuria existentei, dar fi geisirea unui sens rational qi a uneiobligatii in aprecierile noastre. Frumos a 0 Bin ,le sunt strAnslegate In viaIa practica, iar, din punct de vedere metafizic ele sepot identifica In Realitatea ultima, care este unitatea, dar func-Tiunile 9i natura lor nu sunt identice intru at intre ele este o dife-renIa de calitate. Cum am mai spus, con0iinIa cosmica trebue can-tata prin simtire, intuilie 0 gAndire.

Dacä este astfel, Etica §i Estetica nu sunt identice, de0 colabo-reaza totdeauna in viaIa practica, iar In anumite cazuri se conto-pesc. Procesul estetic, ca infrumuseTare constructiva a vieIii in-seamna, in Implinirea lui, Binele. ConcepTia greaca §i uneoriromana a vieIii, ca tehnica artistica pentru ajungerea la supremulBine, poate fi un punct relevant in aceasta identificare 2).tdrnat de pasiune, care este befia inimii, f i de adevar, care este hrana raliunii s.Baudelaire, cf. notei lui Th. Gautier.

Este cert cd Baudelaire vede aici o prelungire in Binele metal izic f i etic a Fru-mosului, asemuindu-le sau chiar contopindu-le.

Tot dela Baudelaire se cade sd refinem chipul in care el interpreteazd urttulpi rdul vietii En opera de aril., neadmirdnd cd arlistul le poate inliifipa decdt cufrumuselea f i binele, caracteristice experienfri estet ice. E vorba de t Vera pour leportrait d'Honoré Dawnier :

Mais l'énergie avec laquelleIl peint le Mal et sa séquelleProuve la beauth de son coeur.

Le rire, hélas! de la gaithN'este que la douloureuse charge ;Le sien rayonne, franc et large,Comme un signe de bonié!

J. M. Baldwin, Genetic Theory of Reality, p. 302.In lucrarea Cycles of taste, Frank P. Chambers accentuiaza ic rezistenta

morala fata de rtele frumoase to, In Grecia, dar nu dà destultt atentie celuilalt

138 KALOKA GAT HON

Dar aici intalnim una di tre cele mai mari dificult4i ale pro-blemei. Daca Frumosul este prielnic Binelui, nu implica oare acea-sta o subordonare a faptului estetic fará de faptul etic? Nu apare,Cu alte cuvinte, Frumosul, ca o functie a Binelui i deci ca lipsitde autonomie?

inversand chestiunea, nu reiese ca daca o actiune moraladevine frumoasa (cum erau actiunile moralei grece§ti) autonomiaBinelui dispare? 1).

aspect, privitor la elementul estetic al moralei grecesti. Callos nu este, In modnecesar, ceea ce noi numim azi frumusete, totusi Callos sau to Caton india,dupà cum sustine R. G. Collingwood, obiectul dorintii, ceea ce este dorit saubun (R. G. Collingwood, 4 Plato's Philosophy of Art », In Mind, 1925, p. 165)Credem cá Inteadevar Kaloltagathos este o dubla calificare, dualitate trite°singurà existentà.

1) o Putirtra de determinare esteticd nu are limite, cad. unegte Wald realitatea e,observii Fr. von Schiller (Scrisoarea XX/), dar cu condifia de a da vicip a totceea ce este intern fi a da o forma' la tot ce e extern, intrunind frumusefea gratioascl(ce se adreseazd simfurilor) cu cea energicii (ce se adreseazd ra(iunii).

Nu suntem aici departe de virtutea f i infelepciunea in sens socratic, ceici dupdcum ne aratei fi Xenofon (Memorabilia) Socrates cugeta cd o agiunile f i bate for-mete activadtii virtuoase sunt frumoase f i bune e, virtutea liind 4 frumoasclblind in acelagi amp*.

Credem cd, in ciuda idealismului fi rationalismului socratic c platonian, Greciivedeau virtutea fi eelelalte calitizli morale intrupate t oameni, deci nu nurnaile judecau in abstract, dar gi le vedeau ca imagini concrete. cum erau sau nu reali-zate de diferifi semeni ai lor.

De aici, probabil, consid,erarea deopotrivei esteticd ei elicit' a actelor morale giinvers considerarea died a actelor estetice, ceea ce nu era deci o conjuzie, ci acontinua' intrepiltrundere a rafiunii gi sensibiliteifii, a ideii e imaginii, a geinduluigi a intuifiei.

Exprioldndu-se fried poetic, prin imagini, comparafii c meta/ore, filosofi caPlato gi istorici ca Xenolon sunt departe de a fi conjuzi, ci intrdnd mai addnc inrealitate, aga cum infra' i poetul, coreldnd atdtea elemente, aflau esente c calitäticare scapd gdndirii des-estetizate.

Imaginea nu este decdt o forma' magicei a principiului identitatii observa'Pierre Guéguen (citat de I. Biberi, In 4 Poesia, rnod de existenfii e, Revista Fun-datiilor Regale, Martie 1945), observa¡ie plin3 de semnificatie. Kalokagathoneste o astlel de idee, care e, totodatit, gi imagine sinteticd, relevcind magic o identi-tale sau milcar o eorelafie ce fungioneazd addncind adeveirul, iar nu intunecdndu-1

.Relevanta acestei idei gi imagini ne conduce inset la reideicinile metafizice alechiar datlei purcede din reatitatea imediatá e palidd a aparentelor. Dim%

intr'adevdr unegte toatii realitatea, atunci e pad* de determinare esteticei nu arelimitee.

1) Ludwig Wittgenstein, Tractalus Logico-Philosophicus, pp. 31, 41, 0,79, 183 sq.

PRUMOSUL SI BINELE r39

0 atare dificultate nu poate fi soluVonata fara consideraIiimetafizice. Daca raIiunea ar fi fost o funcIie inexistent-a a spiri-tului nostru, am fi putut lesne nega diferema dintre o opera* de arta0 obiceiuri, sau dintre Estetica pura 0 Etica pull.

Daca viata noastra nu ar avea o misiune sacra 0 o obligaVemorala, am putea spune: Estetica este Etica (9i vice versa) sautot atat de bine ca 9i imaginaiia este RaIiune (0 vice-versa). Dacaal. fi cu putinrá sa negam partea transcendenta faIa de imanertan oastra .0 sä spunem ea toate propoziIiile logice sunt imagini saupicturi ale realitälii, am putea spune, In acest caz: tot ceea ce cunoa-9tem este imagina 9i modelul realitaIii, a9a cum credem noi ca este.Aceasta este, de fapt, pozitia lui Ludwig Wittgenstein, logiciansimbolic, pentru care 4 Etica 0 Estetica sunt una » intru cat toatepropoziIiile au o valoare egala, iar e sensul lumii trebue sa se afleIn gall de lume ». In lume, spune logicianul, nu exista valoare §i4t totul este a9a cum este 9i se intämpla a9a cum se intampla *. De9ilash' loe 9i misticismului (e simIamal tul lumii, ca un intreg limitat,este simpmantul mistic 0) evita , cu prudenra, posibilitatea de a trans-cende limitele acestei lumi. e Misticismul consta' nu in cam e lumea,ci di ea este *. e Nicht wie die Welt ist, ist das Mystische, sonderndass sie ist »). El neaga eficacitatea voinIii, ca 9i nexul cauzal inLogicä. Intr'o astfel de lume in care faptele se intampla a9a cum seintampla, 0 nu pot fi mänuite, ci numai constatate prin limbaj,care spune numai ceea ce spune (e tot ceea ce poate fi spus, poate fispus ciar ») 1), noi suntem in stare sa intelegem lesne a suntemmarginiIi doar la aprehensiunea faptelor sau evenimentelor 0 nula determinarea lor cauzard prin alegere libera 0 realizare-de-sine.Intr'o astfel de lume Estetica 0 Etica pot fi una, din moment ceamândoua sunt naturale. 9i inevitabile.

Dar precum am 0 aratat, lumea este un intreg armonios, incare nu imaginam numai, dar 0 acIionam 9i cunoa9tem. RaIiuneaorândue9te cunoa9terea 9i ne arata cum sa acIionam faVa de noi9i faIa de semenii no9tri. RaIiunea aduce obligqii, care pot fi uni-versalizate pentru acOunea nostra. Chiar alegerile voinTei noastretrebue sa fie conduse de ra/iune, 9i nu numai de habitudini 0 in-

Imagina(ia este liberà i dinamicd, spre deosebire de perceplia care imobili-zeazd. Libertatea £i asigurd imaginafiei claritatea i extensiunea, unind sen,sibilfntreaga reatitate i releviind-o expresiv. Intreaga realitate ia forma £n imaginalianoastrd, iar experienia esteticcl constitue expresia creatoare a misiunii metaf izicea natura noastre : creativitatea.

Ovidiu, Metamorphoses, III, 415 sq.2) Ibid., 445, 446.

140 ICALOKA GATHON

stincte. Astfel rariunea distrug- sau armueste libertatea pull aRariunea este prezenta In toate marile noastre acriuni

concrete, fie ele imaginarie obiectivata, cum ar fi de Oda operilede arta, sau desavArsire-de-sine morala.

Pe de alta parte, imaginaria este elementul material si creatoral oricarei acriuni çi cunoasteri. Acesta este punctul in care credemca eFrumosul ajuta direct Binelui. SA intram mai adânc in cerce-tarea acestei teme.

REALIZAREA-DE-SINE, CA IMAGINATIE OBIECTIVATA.SAU ARTA

Am desvoltat punctul de vedere ea imaginaria este liberaca atare este prezenta in intreaga noastra viara 1). Este intuiriemanifestata in forma unei imagini continue. In imaginarie,binele í raul intra tot atat de mult ca in viara, pentruca imaginariaeste, intr'un sens, aprehensiunea sau cuprinderea vieiì in clareimagini-expresie. Conceptele rariunii pot intra si ele in revarsareaimaginariei, dar funcriunile lor devin ipso facto estetice sau expresii.Le vedem ca imagini ; le vedem imediat i liber. Imaginaria inrelegeimediat tot ceea ce este viu i semnificaria ei nu-i nimic altcevadecat expresia clara a acestor aprehensiuni. Precum Narcis, vazfin-du-se pe suprafara clara a apei, iubi o speranra lipsita de substan-rialitate :

Dumque sitim sedare cupit, sitis altera crevitDumque bibit, visae correptus imagine formaeSpem sine corpore amat, corpus putat esse, quod

umbra est 2).si nu putea gasi totusi esenra contemplariei sale:

Et placet et video, sed quod videoque placetqueNon tamen invenio... 3).


tot astfel ne vedem i noi in imaginaIia noastra buni yi rai,marinimoyi i mcschini, frumoyi yi ura% aya cum suntem, in intu4ianoastra launtrica yi in viziunea noastra. Pentru noi, imagineanoastre este clara i realá, ha chiar viaIa noastra are o calitate pecare destinul lui Narcis nu o avea. Noi nu suntem condamnaIi ca el« si se non noverit », ci suntem liberi sa ne cunoaytem i sa ne rea-lizäm. Narcis a dat de limitele existemei intealtfel deat noi. Po-vestea fiului lui Cephisos i al Liriopei exprima de fapt ceeace ar fi omul fära puterea posibilitatea unei aqiuni libere,fara putinTa alegerii in concreto. Binele existentei ne cere ceva maimult: voinça formativa de a ne realiza in aqiune, in trairea printreceilaiçi semeni i condiIii. Ea ne cere o armonie concretä. Astfel,suntem obiigai sa aqionam cu noi i cu ceilaiçi. Realizarea de sinedevine, in acest caz, o obligaIie universala. Creafla cea mai esergialdpe care o are de Endeplinit omul este de a se realiza pe sine. A se construípe sine insufi este o opera de arta cel puIin tot atat de insemnata,ca once alta crea Ve in b onz, marmora sau coloare. Desigur, este oconstrue-0e sui generis, pentruca eul este aici yi creator yi mediu.Misiunea de a ne construi pe noi inyine este concentrarea imagina çieinoastre in cadrele fiinei noastre. Ea este calauzitä de ratiunecondiiionata de imprejurari cât i obiectivarea actului estetic inoricare alt material concret. Dar este, totdeodata, un act estetic

intim decAt creearea operei de arta, realizarea-de-sine fiindmai degraba un act interior cleat exterior, in timp ce construireaunei sculpturi este mai mult activitate exterioara.

Desigur, realizarea-de-sine nu este un act estetic pur, fiind oexprimare calauzitä de raIiune ; o relevanta imagineexpresie, selec-Iionata yi desvoltata in termeni concreIi. Pe aceasta cale yi numaipe aceasta tale, expresii ca o suflet frumos » sau o personalitatefrumoasa » pot avea o semnificalie definita, caci, intr'o persoanarealizata, totul este armonios, ciar i çomplet ca inteo opera de arta.

Realizarea-de-sine este tot atilt de mult f apt etic cdt fi /apt estetic.Din punct de vedere al imaginqiei pure, ea este, desigur, o deri-vaIie, ca oricare opera de artà obiectivata. Din punct de vedereal raIiunii, este o concepIie in care imaginele sunt echilibratestabilizate. Realizarea-de-sine este o statornicire concretd a imaginelorarmonizate de ratiune. RaIiunea alege din imaginaIie ceea ce estemai relevant pentru sensu-i moral, iar perfecIia se formeaza

Faptul esenfial al moralitafii este eel Binele nu se realizeaza friteurc singuract sau inteo singura japid, ci intr'o fiinlii ; cii Binele nu este o atitudine cazualii,ci un stil de victfci sau o comportare permanent& o experienta continua, o equafiepergonalc7 fi lcluntrica, deci mai mull chiar deceit o metoda sau o arta. Binele, inrealizarea noastrcl dice, este o opera a construirii-de-sine, o neincetata implinireprin intenii, atitudini fi lapte bane, care, in alara de electul lor extern, ne des&vargesc fi ne incheagit personalitatea.

Om ¿un nu este acela care are numai motive fi intenfii bane, nici acela carenu pa'catuefte niciodatcl, ci acela care-fi lace un (el din Bine fi se construefte ne-curmat pentru Bine, ajungcind ca viafa lui sa insemne o proporfie covargitor supe-rioara a Binelui jap de ra'ul pe care fiecare 11 savarfefte macar involuntar. Mo-rala e o devenire fi o lupta, ca fi viafa noastrit. E o activitate de liece moment, darcu conftiinfa intregirii sau construirii noastre.

Pe de allá parte, nici atitudinea esteticci nu este numai contemplativa, pasivii,receptiva', ci f i activa', de vreme ce ne modified viafa f i ne lace creatori. Artistulpi spectatorul (spectatorul mai mull sau mai pufin critic) ifi insufefte punctul devedere al Creatorului, uitand cci este ,la reindul lui, o creafie fi, cu anumite liber-tali, urmeazci un destin.

Deosebirea mire creafia esteticc7 propriu-zisa fi creafia-de-sine eticit (sau con-struirea-de-sine) consta' in aceea cc's' pe cdnd in prima uitäm ca suntem creali fideci ne punem in situalia Creatorului Absolut (cel putin edad cream o opera dearta sau ne identificam cu ea), in cealaltii, defi ne con,struim pe noi tnfine, nuuitám niciodatcl cd suntem crea fi, pastrcind umilinfa pi dragostea ¡Ma' de SupremulCreator, ale carui indicafii le urmam, ale carat: semnificafii le realizatn, reali-zcindu-ne.

142 KALOKAGATHON

launtric in aceasta opera de arta, ce este eul realizat. Realizarea-de-sine este o inveigie umana, pentruca fo1ose0e libertatea deseo-peririi. 10 este, deasemeni, din punct de vedere imanent scopsie-0. Are toate caracterele imaginaliei, dar limitan libel t teaEa se extinde in timp i spaIiu ca i dansul, care este muzica

volum 1).Credem ca aceasta conceppe privitoare la contribtgia estetica

In realizarea eului poate fi intemeiata, pornind dela Plato i Aristo-teles, care par a concepe viaIa ca un proces artistic. De fapt, viaIaeste tot eat de mult arta, ca i tiinÇà. Viata se exprima' prinmonade sau indivizi. Ace0ia se desavArpsc prin artä, adica prinaqiune concreta', i cuno0intä, adica prin raIiune. Arta este maiindividuala, in timp ce cuno0inta sau tiina sunt mai mult exte-rioar e.

Filosofia i tiinÇele ei au recunoscut-o. Hugo Munsterberg are,poate, dreptate and spune ca §tiiiga este conexare, in timp ce fru-

9 Hugo Munsterberg, The Principles of Art Education.9 Ralph Tyler Flewelling, Creative Personality, pp. 287 sq.1 Ibid., p. 281.4) Realizarea-de-sine se inliiptueste in cornunitate. Aici, individul precum

se exprima F. H. Bradley este a Entruparea frumusefii, buneitalii f i adeva4rumí: a adevcirului. pentrucit el corespunde ca concepfia lui universala ; a fru-.musefii, pentrucii el o realizeaza intr'o singura forma /a{(1 de simfuri sau imagi-nalie ; a bun:Can-0i, pentrucii voinfa lui exprima si este poinfa universalului 1).(Ethical Studies, p. 185. Vd. Petra Comarnescu 4 Etica Realizarii-de-Sines

Expunere, interpretare si incercare de intregire a teoriei morale a lui F. H.Bradley In Arhiva pentru Stiinfa si Reforma Sociala, Anul XIV, II, 1936,pp. 602 sq.

9 R. T. Flewelling, Creative Personality, p. 285.

FRUMOSUL *I BINELE 143

rnuselea este izoldre sau ca obiectul §tiinVi ne duce departe deobiectul real, dandu-ne doar adevärul sail 1).

i totu0, in. limitele inse0 ale personalitälii, izolarea 0 cone-xiunea conlucreazä, ca 0 iniagina0a §i ra0unea inteo opera de arta.Personalitatea este singura. entitate capabilä de exceleno armoni-oasa. Dupä cum spune profesorul R. T. Flewelling o insemnatateaunui spirit neegoist, pentru personalitate stä In implinirea privi-legiata a unitälii interioare 0 a detaOrii » 2). In aceea0 carte, maigäsim o alta concemie revelatoare a personalitä0i, ca unitatea invarietate a forIelor In conflict. o Miezul implinirii stä », spune pro-fesorul Flewelling, o in acel fel de rugaciune, care unifica toatevisele i dorin%ele §i puterile de auto-expresie a omului, toate aspi-ra-Oile morale §i spirituale, in direc0a aceluia0 scop mare §i nobil » 3).Ca atare, personalitatea, care este sufletul realizändu-0 misiunea-imetafizicä, nu este o un egoism metafizic », pentrucd personalitateainsemneazd armonizarea elementelor vie0i i nu ceva arbitrarsau anarhic. E drept, individualismul ar putea duce la anarhie,precum colectivismul (sau un sentiment social exagerat) ar puteaduce la o societate de personalita0 inexistente sau de individualitä-0goale, care nu exista prin ele in.01e, ci prin ceilalii 4).

Dar metafizica monadicä §i personalistä nu poate fi invinuitade implica0i anarhice, deoarece ra0unea este nexul universal dintrespirite. Personalismul este cel mai armonios sistem, tocmai dinaceastä cauza. Personalitatea este o cel mai complet auto-control,In interesul celui mai inalt scop Cu putin0 » 5). Ea concepe entitä-01emetafizice ca simple unitä0 capabile de perfec0e, §i realizandu-se

Ibid., p. 297.0 pozitie apropiata de cea a lucritrii de /ad are profesorul dela Universi-

tatea Princeton, Warner Fite, autorul ceirtii Moral Philosophy: The CriticalView of Life (edi(ia englezit purtdnd titlul An Adventure in Moral Philosophy,ed. Methuen, London). Critiaind o seam's' din non-sensurile moralei filoso/icefi moralei carente, alirmeind o tipic americand bucucie de a trcli fi a Entelege viata,Warner Fite reactioneazd Empotriva Empartirii spiritului pe compartimente sauIn forme separate, ironizdnd moda sau mania a caracteristic latines» de a sili spi-ritul ed tresiasces sau numai estetic, sau numai logic, sau numai economicefte saunumai etic. Reactiunea Empotriva acestei mutiliíri devine din ce In ce mai susti-nutd, °date% ca reinstaurarea conceptiei humaniste fi cu idealul omului Entregfi armonios.

Fite revendial prezenta caliteitii morale In orice mifcare a spiritului, s mora-litatea » cuprinzdnd tot ceca ce este Ensemnat En caracterul uman fi In personal ¿tate.

Ldrgind considerabil cdmpul etic, afa cum fi noi El lärgim prin corelatia cacelelalte valori, dar firefte En alt cadru fi cu alte proced,ee, legate de idealismul grecfi modern fi de humanismul kalokagathonic, elemente fundamentale In conceptianoastrd fi care lipsesc din critica lisi Fite, acest /iloso/ american delinefte mora-litatea ca trdirea conftientii a viefii» (self-conscious living of life), recunoscdndvariabilitatea idealurilor morale potrivit conditiilor de viald fi Endeletnicirilorfieciírui individ, dar urmdrind peste tot atitudinea died.

V iata orneneascd este suma tuturor valorilor, iar local este pestetot, atribuind moralei un aspect generic, afa cum procedeazd Croce ca estetica,afezdnd-o ca bazd a oricdrei experiente consiente. Moralitatea, inteligenta, fru-musetea stint expresii ale yielii» qi aceste valori au fi la Fite panda comune fichiar contopiri. Nu-i adevdrat cd moralitatea este t pur obiectives* iar frumu-

144 KALOKAGATRON

In libertatea de a descoperi ceea ce este esenIial si universal in naturalor. In termeni figuraIi, am putea vorbi de perfecIia unei societ4i,dar din punct de vedere metafizic aceasta nu ar insemna nimiomai mult decat perfecIia membrilor reali care compun aceastäsocietate. Tot profesorul Flewelling sugereazä c progresul socialpoate fi considerat ca rezultänd, in primul ränd, nu din schimbareamediului inconjurAtor, sau al imprejurärilor sociale, ci mai inaintede toate, din constituirea personalitälii » 1).

In consecinO, socotim ca aceia care cred ca moraba depäse0epe individ i ne Indeamnä la ceea ce ar trebui sá facem chiar In desa-.vantajul nostrw se Inplä. Dacä moralà insemneazä altceva cleatrealizare-de-sine, potrivit raIiunii i imagina/iei, prima sugerändsensul moral sau datoria, iar a doua aduand claritatea i armonia,atunci ea nu mai este morald. De aceea, moravurile 9i obiceiurileiraTionale nu sunt, prin ele inse0, etice 2).

FR1JMOSUL DINELE 145

Adevärata moralä 4si are rädäcinile raIionale si metafizicepersonalitate. Ea nu poate recomanda niciodatä ceva in desavan-tajul personal, cäci chiar jertfa de sine este pentru o personalitaterealä, nu un desavantagiu, ci o fericire. Raliunea i imagin4a dau

setea pur subiectivd a. Nu-i adevdrat cci rnoralitatea este obligatie absolutii, iarfrumusetea doar alegere. In lumea morald sau in lumea frumuseta, once alegereimplicit o obligatie, iar fiecare obligatie se Enterneiazd pe o alegere*. De asemenea,frumusetea fi virtutea (moralci) nu pot rdnidne separate in decursul experientiireilexive fi a gustului re flexiy. Parafrazdnd conceptia lui Royce privind experi-mentul gAndirii, Fite sustine qi cerceteazd experimentul

Acceptdnd pe Croce intr'unele privinti esentiale, Il dezaprobd atunci cdnd elsocotegle arta ca irelevantd pentru moralitate. a Separa tia frumuseta de virtute(virtutea morald n. r.) este inspirata' mai ales de teama acelei conceptii autori-tare a moralitlitii, ce deline,ste virtutea ca purtare dreaptcl gi stabilegte ca juncitunea eticii aceea de 4 a invdta* (adicei a da precepte morale n. r.).. . Dar nici f uric-liunea ilosof lei morale nu este aceea de 4 a Erwäla Daccl nici /unctiuneaartistului nu este de a tuvata pe altii, ea este ca sigurantd aceea de a exprima.

data' el nu exprima' lectii morale, atunci el exprand impresii, conceptii, apre-cieri ale vietii, exprimcind astlel ceea ce este, in cel mai semnilicativ mod, moral.Dater filosofia morald este studiul vieta, atunci cred cd trebue sit" gdsim in arid giliteratures*, fi ca at& mai 'impede in poesie gi epicá, laboratorul experimental celmai important. Pentru mine, studiul scopurilor qi motivelor criticei literare relevei,rnai adecvat decdt cele mai multe din tratatele etice, logica distinctivd ql motivullumii o morale*.

Bucuria vielii sau bucuria de viatii este un element esential al moralei, Fitefiind de acord In aceastd privinfei -ca George Santa yana.

In privinta relatalor dintre frumusete qi adevarul logicei, Warner Fite, care,dupd cum am vcizut, ardnduegte ca gi Croce imaginatia la baza experienta,considerd experienta adeveirului a fi experienta unei imaginatii satis *aid critic *.

Aici, In privinta corelatiei estetico-logicd se apropie Warner Fite de conceptiagreaccl a vietii, iar nu in relatiile estetico-etice. r A cred,e cd moralitatea este inte-ligenp inseamna a sugera, totodatd, viziunea greceascit a Pieta. Grecii concepeaumoralttatea mai curdnd in termenii o binelui a dealt in ceca ce este drept, qi astfelca alegare deccit ca obligatie autoritarii. Toatd f ilosof ia mora Id greceascit este accen-tuates. .. in doctrina lui Socrate cd virtutea este cunoagtere a.

Ce departe suntem ccind Ii citim pe Santa yana sau Warner Fite de ana-liza a compartimentald a gi seacd a tui Charles Lalo, din L'Art et la Morale, modelde cercetare nerelevantd, socotind confuzie acolo unde este izvor de intensitate vital('qi cunoagtere creatoare, urmärind doar du.gmdraile gi deosebirile dintre valori fiajungcind la pigrerea : a paralelism, dar nu interferentd pi nici mdcar convergentdaceasta este poate norma artei gi a moralei, aga cum este hard indoiald qi aceea agtiintei gi a religieia. Nu ne mirci cd un astfel de autor neinspirat qi lipsit de oricesubtilitate 4i va insugi parerea izolatá ql faisd a arheologului Déonna, care micfo-reazcl noble (ea artei greceiti.

1) Ovid, Metamosphoses, III, 472, 473.

146 KALOKAGATHON

nastere idealurilor morale, ce trebuesc aplicate In aqiunile noastre.Etica are si un sens transcendent si o utilizare transcendentä, darsensul ei transcendent este religia. Imaginalia, pe de altä parte,are un sens transcendent, dar nu i o utilizare transcendenta. Candtranscendem via Ça, printr'un sacrificiu cerut de raTiunea noasträ,indeplinim In primul rand un act religios. Sacrificiul lui Iisus, deisublim, adicä frumos prin victoria sa asupra materiei fenomenale

drept, adica dirijat de ordinea ra-Ounii, este, In primul rand, unfapt religios, Intru cat scopul i-a fost salvarea pentru ovrednica via-Va vesnica.

In aspectul imanent al existen0i, imaginaTia decurge continuusi este uneori plina de iubire. Nefericitul Narcis, lipsit de putereara-Ounii si a actiunii libere, deoarece fusese condamnat de zei, doreamai mult decat pe sine sal.' pastreze imaginea-i frumoasa pe careo iubise atat de mult:

Hic, qui diligitur, vellem diuturnior esset ;Nunc duo concordes anima moriemur in una 1).

Imaginalia are, prin insasi func-pa ei, tendinIa de a crea lucruriimbucuratoare sau pesim:ste, care tind spre permanenIa. Raiiuneada acestei conditii doar un singur sens, sensul justqii. Ea faceimaginaIia, cum ar spune Longfellow sä fie <( mereu dornica de aImplini ceea ce-i just ».

Via-0 practica distinge autonomia imaginaiei i a ra-Ounii,ImpreiTandu-le i fäcandu-le sa conlucreze. Omul estetic este unom moral, atunci &hid acceptdnd lumea afa cum este 'in imagina(ialui,Encearcei seí fie o unitate finalei armonioasii , In varietatea sa.de a crea o personalitate frumoasä, eliberata de exagerare si incon-grui àçi, contradictii si nesinceritap, îi este idealul.

In cadrul sau al existentei fenomenale, omul estetic esteun om moral, dacä e luat drept un creator constient de sine. Daromul estetic trebue sa iubeascä viata, si pentrucä idealul sau estede a-si realiza In primul rand via-0 individuala, ca o unitate armo-nioasa, el este interesat de aceasta viata i II displace moartea,deoarece ea Insemneaza distrugerea strädaniei de a fi o forma viede arta. i totusi, Iisus, Socrates, Epictet, Huss si atatia

luptatori sau oameni credinciosi nu s'au temut si nu se

10*

FRUMOSUL $1 BINELE 147

tem de moarte. De aceea suntem siliti sä recunowem ea, in anumitecazuri, identificarea concreta' a imaginaIiei 0 raIiunii inteo perso-nalitate frumoasa 0 buna, trebue sa se rezolve in favoarea raTiunii0 a datoriei. B ncle supratemporal nu mai este similar cu idealulestetic al personalitalii armonioase.

Acest fel de Eticä este Religia, care este atat supra-esteticä, cat0 supra-eticä. Scopul ei este eternitatea sau B nele absolut.Dar sub specie aeternitatis B nele este Dumnezeu 0 toate deose-birile par sa fie absorbite In puternica Sa radian-O. In convcinIA,numai In cadrul personalitaIii fenomenale, frumusetea este saudevine identica cu bunatatea. Realizarea-de-sine, in aceasta lume,poate lua forma imaginaliei obiectivate, sau cu alte cuvinte, a artei.In afara eului, 11 gäsim pe Dumnezeu, in a cärui cetate pierdemprobabil toatä aceasta forIa creatoare ce o avem. In lume, gasim,pe de altä parte, obiceiuri sociale, cu care putem fi uneori in conflict.In aspectul märunt al personalitalii, Frumuse-pa 0 BunbAatea seidentifica'. Acesta este sensul artei, care-i produsul rafiunii §i alimaginaliei, sau al Binelui i al Frumosului.

<( L'art, mes enfants, est d'gtre absolument soi-m8me ».Putem incheia, spunand ea realizarea-de-sine este un act moral,

conständ din infrumusetarea eului, potripit poteNialiteitilor seidite decdtre Dumnezeu in natura lui Dumnezeu fiind, ipso facto, imanent9i transcendent in aceastä lume. Raul este nereu0ta sau neglijenIade a ne realiza eul. Este numai un principiu de contradicIie alBinelui, sau o libertate gre0t utilizata. Limitarea de sine a lui Dum-nezeu, In interesul creaturilor sale, a däruit lumea cu libertatea,pe care avem datoria sä o desvoltam. Raul nu-i nimic altceva decknevrednicia de a desvolta sensul armonios al libertillii. In acest sens,raul i uritul se pot identifica.

CATEVA LIMPEZIRI FILOSOFICE REFE MTOARE LAMORALA Flit1MOASA. CU REFERINTA SPECIALA.

LA SHAFT E SBU hY

Pentru a accentua conceinia unei morale frumoase (in aspectulimanent al eului), pot fi utile cateva exemplificäri §i päreri autorizaie.

Conceptul unei morale frumoase 0 a sufletului frumos aparebite() analiza relevanta a romanului Fra¡ii Karamazofi de Dosto-

Sergius Hessen, s Die Tragoedie des Guten in i Brueder Karamazoff s,jn Der Russische Gedanke, I, 1, 1929.

Pope, Essay on Man, Ep. I, 289, 292.

48 KALOKAGATHON

evsky, analizà facuta de Sergius Hessen Intr'un studiu numit a Tra-gedia Binelui in 4 Fratii Karamazoff » 1). Karamazoff-tatal nu are4e loe sentimente morale. El traqte aproape animalic. Dimitri, fiulcel mare, este, dimpotriva, capabil i de vieaTa morala 0 de anima-litate. El oscileaza intre idealurile cele mai inalte 0 depravatia ocamai josnica, iar In conduita sa Binele are o imediatitate elementara.Al doilea fiu e inzestrat Cu morala rationala. Hessen 11 identifica peel i purtatea sa cu aceea a unui erou kantian, ascultand de impera-tivul categoric. Dar o Binele ca iubire » este intruchipat in fiul celmic, Aliop, care iubwe liber t pentru nimic *, cum spune Gru-9enka. El este activ 0 contemplativ, in acela timp. Sergius Hessenspune ca Alioa poseda o idealul sufletului frumos *, ap cum 11 in-Telesese Friederich von Schiller.

Dragostea lui unifica inclinalia naturala cu datoria ra/ionala.t In fiecare virtute a lui Aliop, se poate vedea un moment estetic(t In jener schenkenden Tugend von Alioscha sieht man ein gleich-sam aesthetisches Moment enthalten »). Lumea este acceptata aiciin FiinIa ei, binecuvantata ca o creqie a lui Dumnezeu 0 fiecaresens al acestei lumi poate fi Inteles numai ca Iubire. Binele, dupa

i

autorul acestui studiu, ja la Alio§a forma iubirii active. PentruAlio§a, raul nu este altceva deck indolenta inimii `(Traegheit).-Dostoewsky concepe aceasta indolenta drept un pacat capital, fiindastfel de acord cu tradi%ia ,cretina.

Ideea frumuse%ii morale este mult desvoltata 0 la ganditori caShaftesbury, Hutcheson sau la poqi, ca discipolul lui Shaftesbury,poetul Pope care spunea:

Intreaga natura nu-i deck art.& necunoscuta /ie ;Once §ansa-i cale, pe care n'o poli vedea ;Orice discordie, armonie Inca neinTeleasa ;Once rau parlial, bine universal 2).

In eseurile lui Shaftesbury, frumuselea morala sau morala fru-moasa este conceputa, ca 0 In scrierile grecwi, drept o armoniein caractere fi ac(iuni.

In Etica lui Shaftesbury, realizarea morala de sine este cea maiinaltä ópera estetica. Omul este propriul sail arhitect. Cea mai Malta

Shaftesbury, Characteristicks, vol. II, The Moralists s, p. 197.Ibid., p. '191.

8) Ibid., pp. 194-195.4) Ibid., p. 226.') Shaftesbury's Characteristicks, vol. I, s Eseu despre libertatea inteli-

gentii qi a humorului s, '1743, p. 122. Toate italicele sunt in textul citat.


ordine a frumusetii este t ordinea frumusetii care nu formeaza doarceea ce numim simple forme, dar chiar formele care ele insu0 for-meaza, caci noi in0ne suntem arhitectii harnici In aceasta privinta

putem da forma trupurilor fara viata, le putem modela cu mainilenoastre. Dar ceea ce modeleaza spiritele 2nei contine in sine toatefrumusetile modelate de aceste spirite 9i este, in consecintä, prin-cipiul i izvorul oricarei frumuseti »1).

Shaftesbury pare sa priveasca lumea sub specie pulehri. El con-cepe lumea ca o seara ascendenta de humus*, dela formelemoarte », Oda la Creatorul lor, in care toate lucrurile sunt Unul.Totul este armonie sau proportie i singura deosebire dintre buna-tatea morala i bunatatea estetica pare a fi ea prima este calitateaobiectelor, in timp ce a doua este calitatea caracterelor. Dar, de-oarece ambele sunt partile unei aceleia0 realitati metafizice §i cumShaftesbury are o conceptie unitarä i sistematica a ei, putem lesneintelege de ce totul trebue sa fie bun i frumos. Shaftesbury esteun ganditor foarte consecvent: deoarece totul are o singura origine,pe Dumnezeu, totul trebue sä fie ca El 0 cum lumea este un totarmonios, fiecare parte fie ea forma moarta sau spirit uman saunumai trup umantrebue sa fie armonioasa. Procesul lumii este totatat de bun i de frumos, cum este §i originea ei. Frumusetea vir-tutii este proportia justa dintre partile i actiunile sale. Buna-vointa, Entuziasmul, Dragostea, Admiratia, totul pare sa facaparte din virtute 2). A inf rumuseta este Frumosul adeveirat. Arta estececa ce infrumuseteaza 3). In consecintä, virtutea este arta de afrumuseta eul. Aceasta arta, care aduce eului satisfactii, este buna-tatea. Intr'un astfel de proces, este implicata ratiunea i R chiaracel care respinge aceasta parte de cugetare sau deliberare, o facedinteo anumita ratiune 0 din persuasiune 4). Dar t nimic nu micamima mai mult decat ceca ce vine din ea Ensafi 0 din propria-inatura, ca, de Oda, frumusetea sentimentelor, gratia actiunilqr,tipul caracterelor i proportiile ci trail turile umane »5).

150 KALOKAGATHON

Pentru a-I inTelege pe Shaftesbury, trebue sa vezi lumea ca unproces artistic, emanând dela un Artist Suprem. In acest proces,totul este ce este 0 cuprinderea-i naturala este frumuseica. Moralaeste aproape sinonima cu aprehensiunea sau cuprinderea estetica,pentruca morala nu insemneaza lupta intre forIe opuse, ci descope.-rirea 0 invemia fiber& a ceea ce este. Prin simpla contemplatie,bunul gust indeplinwe o aqiune, atat moi6ala cà't 0 estetica. Toatefaptele sunt, daca 11 InTelegem bine pe Shaftesbury, evenimentecare cautà o integrare armonioasa in tot. Filosofia, inteo astfel deviziune, nu-i nimic altceva deck studiul fericirii 1). Fiecare dinnoi filosofeaza 2).

Valoarea lucrarilor lui Right Honorable Anthony, Earl ofShaftesbury nu consta pentru noi, in primul rand, nici din faptulca teoria sa etica poate fi tradusa intr'una estetica, dupa cum suge-reaza 9i Thomas Fowler, nici pentruca el a fost, in unele privinIe,predecesorul lui Diderot sau Lessing 3), ci consta In optimismul saumetafizic perfect consistent, optimism cu care Leibniz Insu0 era deacord 4).

Hutcheson a distrus economia acestui optimism, distingand intresensul moral 0 sensul frumuse(ii. Shaftesbury nu le separa. Ambelesunt unul 0 acela sens, aplicat insa la obiecte diferite. Ambelesunt imediate 0 se gasesc In natura omului. Aqiunile sunt bune saurele, dupa sensul moral, pe care-I poseda individul. Acest sens moraleste similar gustului artistic. Ambele sunt inascute, iar sancOuneelor este fericirea.

Dar aceasta morald binevoitoare mai are Inca o sanc/iune, maidefinitiva: credinIa In Dumnezeu. c PerfecIia §i culmea virtqiitrebue sa apaqina credinIei intr'un Dumnezeu » 5). Ca 0 In sistemullui Leibniz, iubirea de Dumnezeu este elevalia moral-a a indivizilor.Leibniz el 2nsu0 vede in Dumnezeu pe Constructor cat i pe Dcltd-torul de Legi. Ordinea naturii ti poarta legile 6), ca i in viziunea lui

9 Op. cit., vol. II, t Moralistii s, p. 222.3) Thomas Fowler, Shaftesbury and Hutcheson, p. 126.

Benjamin Rand, Introduction to Shaftesbury's Second Characters, p. 22.Fowler, op. cit., pp. 57, 137.

1 Shaftesbury, Characteristicks, vol. I, t An Inquiry concerning Virtue andMerit *, p. 61.

6) Leibniz, Monadology, p. 87 §i 89.


Shaftesbury. Armonia consta din faptul ca lucrurile pro greseazadela sine, de-a-lungul cailor naturale, catre grarie » 1).

In consecinIa ,din punct de vedere imanent, morala i arta suntuna. Din punct de Vedere al perspectivei transcendentale, moralaeste mai mult decat activitate estetica, §i anume este credinIa

Aici sta izvorul obligaTici morale, ca i cel al tuturor valori-ficarilor pozitive (prin gandire sau aqiune).

ViaIa imanenta este o continua experienIa, realizata in limi-tele raIiunii active i ale imaginalie.. Solidaritatea valorilor se releyaIn acriunea practica. Realizarea eului nu este nici act estetic per(am vazut ea actul estetic'este imaginea expresiv interioara, a im-presiilor noastre) i nici act raIional pur (am vazut ca raIiunea sin-gura nu poate indeplini nimio). Realizarea eului este o aqiune sin-tetica in care intra toate facultalile noastre: imaginaria concreta,rariunea practica, voinra final. Vedem Binele, credem in valoarea-ipractica, Il dorim. Morala -este arta infrumuseVárii existenIei,potrivit sensului nostru inascut de armonie, calauzit de obligaIiamorala, saditä in noi de &are Realitatea

Vorbind de analogia lui Shaftesbury intre Arta i Moralä, Fru-museIe 9i Virtute, Thomas Fowler declara aceasta analogie...mi se pare prea rafinata pentru a fi de mare folos in cercetareaetica » 2). Nu suntem de acord cu aceasta observaIie. Nimic nu-iprea rafinat pentru omenire, i chiar daca ar fi, nu este in acest cazun e§ec al moral4tilor §i nu a naturii noastre ? 3)

Ibid., 88.Fowler, op. cit., p. 94.In.semnatatea lui Anthony Ashley Cooper, al treilea duce of Shaftesbury,

este departe de a fi indeajuns cunoscutd, mai ales la noi. Numerofi gdnditoripoefi ca Leibniz, Kant, Voltaire, Diderot, Leasing, Mendelsohn, Wieland, Herderau lost inspira fi de acest neo-platonician, care aduce inceputului veacului alXVIII-lea mesajul helenismului fi dumnezeescul culi al Frumuselii.

Citind pe Shaftesbury ai aceiagi impresia, ca la Plato, uneori, cd The mu-setea este cams tainic, prin care poti participa la Binds suprem, cd frumusefeaeste o foriii ce te indreaptd spre adeviir, conjerind un complex entusiasm tn tapvielii fi a realitälii ultime. Entusiasmul apare ca dragoste de frumusefe si ca acti-vitate esteticd.

La jet de interesant, dar mai puf in personal, este urmaful fri apdreitorul luiShaftesbury, Francis Hutcheson, al dirui tratat Inquiry concerning Beauty,Order, Harmony, and Design (1725) precede tratatul Pärintelui Andri (1741)

152 KALOKAGATHON

Credem cà aprecierea estetia a lumii conduce la o vieala demna,plina de bucurie i activitate. A recunonte frumuse/ea lumii, inimaginalia pura, ca í in imaginalia obiectivata este cel mai bunremediu impotriva scepticismului i a inactivitaIii. Frumuseieacheama i contemplaIia noastra i acTiunea noastra. Aspectul con-cret al infrumuseteirii este meralitatea adevarat etica (0 pu

Astfel, imaginele clare ale idealismului nu mai sunt simpleelemente statice gi negative, ci sunt pozitive §i constructive. Este-tica pura implicä Etica. Morala este construire. Moralitatea nu estenumai legis1aie negativa, cum pare sa creada subtilul filosofliterat Santayana. De0 de acord cà judecalile estetice i moraletrebuesc clasate impreuna, spre deosebire de judecalile intelec-tuale deoarece primele dou'a sunt judeali de valoare, pe andcele din urma sunt numai judecaIi de fapt, George Santayana pune,totuO, In contrast valorile niorale i cele estetice, Land distincTiaa timp ce judecaiile estetice sunt, In primul and, pozitive,

fi pe Alexandru Baumgarten (1750) fi care sustine cd noi suntem fnzestrati cuun simt anumit, prin care percepem frumusetea, armonia fi proportia ; santreflex fi lifuntric sau s o putere pasivd de a recepta ideile frumuseta dela toateobiectele in care este Uniformitate in Varietate

Hutcheson mai mentioneazii, anticipdnd estetica modernii, cif diformitateaeste numai absenta Frumusetii sau delicienpi in frumusetea afteptatii in oncespecie o. Noi posedclm a o putere naturalci sau simtdyndntul fruniusetii In obiecte,antecedeAt oridirui obiceiu, oricdrei educatii sau pude s.

In Essay on the Human Nature and Conduct of the Pasions, Hutchesonenutradra simturile oinului, mentiontind s simtul jrumuseta s, simtul public sausensus communis s, prin care suntem determinati a fi incdntati de fericirea celor-lalti fi suinjeniti de nenorocirile lor (elemente de sociologie, deci) fi simtul moralsau simpl moral al frumusetii in actiuni sau afecfii, prin care percepern vir-

tulea sau viciul En noi infine fi la alta o, in fine simtul onoarei, simtul ridicolutui,etc. .Enumdrarea este desigur nesistematidi fi insulicient analiticii, dar cuprindemutate care lipsesc celor riguros sistematici.

Dacd Hutcheson e de acord cu Locke in privinta repudierii ideilor fruaiscutein schimb, nu e de aceiati pclrere cu el cdnd ajirmá eel noi posedcim ideia

personate, de-a-dreptul din conftanta.Cercetarea mai atentd decdt am putut-o noi intreprinde aici a tilosoliei lui

Shaftesbury fi Hutcheson creatorii Esteticii moderne fi pe temei neo-plato-nian ar putea aduce noui luniini in privinta relatalor dintre valori.secolului al XVIII-lea, cu exceptia lui Hume, ad fost deosebit de interesati Inproblemele morale, dar putini au lost mai aproape de frumusetea creatoare deBine ca acestia.

G. Santayana, The Sense of Beauty, p. 23. Dezacordul nostru fall deGeorge Santayana priveste mai mult unele principii filosofice fundamentaledeck rezultatele valoroasei sale ^ugetari i exceptionalelor sale intuitii. Defapt, lucrarea lui Santayana ne-a fost de mare kilos pentru punctul nostru devedere, deoarece arta este, pentru d-sa, un mod de viata pozitiv i esential.

Astfel, de pilda, G. Santayana concepe bunul gust ca t o buna posesiune,prietenul omului Intreg crede ch o imaginatie civilizata trebueleagä lumea t sa o slujeasca *. (Vd. The Life of Reason, Vol. IV, Reason inArt, p. 207). Imaginaria slujeste lumea, deoarece * arta.., este cel mai buninstrument al fericirii...». (I In arta, mai direct deck in oricare din celelalteactivitati, expresia-de-sine omeneasca este cumulativa gaseste imediatrasplata s (ibid., p. 229).

Robert Brjdges, The Testament of Beauty, cartea II, 846-849.Clive Bell, Civilization, p. 106.

FRIJMOSUL $1 BINELE 153

adica percemii ale binelui, judecalile morale sunt, in primul randfundamental negative, sau pereeplii ale'raului »1).

Morala este ceea ce oamenii pot realiza. Este libertatea de adescoperi, cu ajutorul ceea ce putem indeplini ca 0 construe-

a ceea ce dorim sa Indeplinim. Binele este atributul lumiica intreg; este chiar calitatea Constructorului 0 a Datatorului delegi ale naturii. Dar, in limitele puterilor umane, Binele esteart.; sensul moral este infrumuseIarea existemei; gustul este cali-tatea innAscuta de a distinge imediat ceca ce are valoare i ceea cenu are.

Vieata are misiune formativa. Noi dam forma la ceea ce esteexterior 0 exprimam ceea ce este interior. Instinctul de formareeste moral §i estetic. Ilabdarea istoriei 9i recunowerea radaeinilormetafizice ale naturii noastre sunt cei mai buni sfetnici, pentru sus-Tinerea acestuh punct de vedere, care acordä vieii omene§ti ace-lea0 atribute de perfecIie, ca 9i operei de arta.

Iar Arta, pe cand plasmue§te forme noua de frumusele,De9teapta noui idei, ce inainteaza spiritulIn viao Raçiunii catre inlelepciunea lui Dumnezeu 2).

Sfantul, eroul, filosoful, artistul,' omul de §tiinia sunt pllde deinalta realizare. Ei sunt rezultatul procesului de creaTie, care esteviaIa. O societate care-i apreciaza inIelege, Intrebuinfandu-ica modele, este o societate eivilizata. (Clive Bell vorbe§te de indi-vidualismul grec, care 9tia sa aprecieze pe omul inteligent, bate°lume de colectivism oriental 3).

154 KALOKAGA.THON

Cercetarea noastrà se poate ispravi daca desvoltam cele doufiimplica/ii ale concemiei noastre estetico-etice despre lume. Acesteavor forma obiectul urmätorului 9i ultimului capitol. Ele sunt demare importanId, deoarece, daca' socotim viaia noasträ ca o operade arta realizabila va trebui s'a' explicAm cum se poate ea indeplini9i and putem vorbi cu adevärat de o realizare-de-sine.

CAPITOLUL V

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI SI TEORIA VALORILOR

Am definit mai inainte Binele, ca fiind once calitate sau condiIiecare este apreciata 0 de care ne bucuräm in mod imediat. Frumosulam argumentat este un aspect al Binelui. Ceca ce incercam .satraducem in activitate concreta este satisfacIia sau placerea spiri-tuala, pe care o avem in actul pur al imaginaliei. Situalia estesimilara i pentru Adevar Adevarul este o certitudine logica, pecare incercam sa o traducem in activitate concreta', adica incercamsá lucram cu ea sau sä o aplicam particularului. In consecima,voinIa este tot atat de importantä in Estetica practica, precum i inLogica practica. Voin%a colaboreaza atat cu imaginaçia, cat i CuraIiunea. VoinIa este subordonata spiritului, iar selec/iile ei con-stituesc aspectul concret al realitaIii. Once fel de construcIie esteestetica pentruca urmeaza facultatea imaginaliei, a card activitatecontinua este aceea de a crea noui imagini i percepIii. A fi insem-neaza a fi imaginat i perceput. Once fel de gand, anterior acesteiconstruqii, este pur logic. Realitatea concreta este locul unde seintalnesc gandirea i imaginalia (imaginaIia libera' sau esteticaimaginalia perceptiva.), cu ajutorul voin%ei. Frumosul i Adevarulsunt in consecima, izvoare ale Binelui activ din existeno noastra.

Etica este, prin excelen/a, Binele numai pentruca activitatea saconsta inteo dreapta aqiune de cooperare a raIiunii, imaginaVei

voinIei.Aqiunea, dupa cum o caracterizeaza Blondel, este principiul

sintetic al realitalii, sau expresia sintetica a realitaIii prin viaomonadelor care oglindesc in ele intregul univers. Aqiunea pre-zinta (Iota aspecte de egala importanfá. Unul este motivarea sainterioara, care este etic, prin excelenTa ; celalalt este realizarea sa,

156 KALOKAGATHON

care este estetic prin excelen/ä. Primul este voin/a earmuita dera/iune; celalalt este construe/ia sa imaginativa. Once element dinvia/a, a9a dar, fie el cunwinfá, arta, manic& sau atitudini morale,este frumos, &And se desvolta armonios 0 ciar. Pe de alta parte,once element din via/a este bun din punct de vedere etic, candconduce spre acest proces armonios.

Din punct de vedere metafizic, valorile vie/ii nu pot fi separate,deoarece sunt aspectele esemiale ale fiecarei creaturi. De asemeneanu pot fi separate In aspectul practic al vie/ii, intru at fiecareac/iune poate fi in ace1a0 timp, frumoasa, buna §i adevarata. Via/a0 expresia-i cea mai inaltä, personalitatea, aduna laolalta atateaelemente. Imaginqia, ca pur act estetic, nu se intereseaza de impli-ca/iile morale ale expresiilor ei libere. De asemeni, nici cunowerea,nu se intereseaza, in ceea ce incl id sau exclude, de ceea ce estebine sau räu. $i, totu0, amandoua sunt bune, deoarece conduc sprearmonie §i adevar, and sunt obiectivate In ac/iunea 0 contempla/iaoamenilor.

Daca puterea omului ar fi nelimitata, probabil cà el nuar avea nevoie de sens moral. Libera aprehensiune a frumuse/ii,sau forma expresiei-imagina estetica 0 cunoa§terea de sine, subforma reqiunii §i a judeca/ii, ar fi atributele sale, 0 ca atarebune, deoarece ele i-ar permite sa se bucure 0 sa se apreciezepe sine.

Dar deoarece omul 10 are destinul de a se realiza in limitare §iconstrangere de sine 0 deoarece el are de impar/it cu ceilal/i, nucantitativ, ci calitativ, adica sintetic 0 prin intensitate Buna-tatea realitapi, el trebue sä se construiasca astfel incat sa se reali-zeze cat mai bine. Acesta este motivul pentru care exista realizareaetica ; pentruca omul este fiu i frate, 0 nu o entitate completindependenta. $i acesta este motivul pentru care realizarea saetica este obliga Ve data universului ski pentru a se desvoitaarmonios.

Suntem in totul de acord cu profesorul Ralph Tyler Flewelling,atunci and el concepe obliga/ia morala astfel: 1. descoperirea socra-tica: daca omul privew adanc in sufletul sail, « el va sim/i instinctivceca ce este bine 0 ceea ce este rau )>, sau corwiima morala ; 2. con-§tiin/a ca o inima universului este morala, prielnica drepta/ii »,ceca ce inseamna cá exista un Dumnezeu 0 de aceea aceasta

') Ralph Tyler Flewelling, The Relativity of Moral Obligation », In ThePersonalist, Aprilie 1931.

9 M. Blonde], L'Action, p. 283.3) Am subliniat la inceputul lucrArii noastre exagerArile celor cari diao

ciazA valorile de vieatA astfel hick vieata apare lipsitä de armouie vi cascenA de forte In luptä. Vezi pp. 1 vi urrn.

IDEALTJL ESTETIC AL ARMONIEI SI TEORIA VALORILOR 157

ton0iin0 moral-a din om este universala ; 3. 0 iubirea de aproapeca de tine-ins4 >>. Formula profesorului Flewelling este « sal-varea morala a lumii weapta adevarat proporlionata iubirefa0 de Dumnezeu, de eu §i de om 1). In aceasta formula,aqiunea morela este luata atat in sens etic cat §i in sens estetic.In om, Binele sau totalitatea valorilor trebue sä fie esteticpropollionat.

De fapt, fiecare mare misiune a omului solicita participareaintregii noastre personalit4i. In cadrul personalitaiii, valorile tre-bue sa conlucreze unitar, deoarece eul nu se poate realiza, prin ca§-tiguri fragmentare. Gänditori spirituali0i ca Maurice Blondel ne-auprevenit in privin0 primejdiei unilateralitaIii. « Nimio nu este maipericulos (in problemele morale) », spune Blondel, « decat deduc-Vile logice, ideile clare §i distincte, simplificarea dusa la extrem.CredinIele vitale ale omului sunt rezultatele unor continue dibuiri,nenumarate experimente 0, daca putem spune, al unei stabilizaritreptate in propria-i via-0 spirituala. Aceste procese conTin mai multäIn;elepciune 0 introspeqie, decat sistemul unui geniu stralucit saudecat gandirea adânca a unei intregi academii >> 2). i aceasta esteadevärat 0 pentru activitatea independenta a imaginaliei ca 0pentru morala insa0.

Adevärul, Binele 9i Frumosul 10 primesc adevarata lor valoaredefinitiva in valorificarea numita realizare-de-sine. In aqiunea per-sonalä putem gasi echilibrul, pentruca echilibrul s'a spus adeseanu este nimio deck o ac(iune armonioasei. tiinIe ea Logica, Etica 0Estetica, pot afirma 0 asuma, din motive metodologice, §i pe caleanalitica, autonomia acestor valori 3). Dar intr'o incercare meta-fizica, a§a cum este aceasta, care, in cea de a doua parte, se sile§tesá arate cum poate fi o existenIa frumoasä 0 dreapta in care valo-rile sa coopereze eat mai strans 0 mai intim avem de urmatconexiunile dintre valori, mai mult de( at diferenIele dintre ele.

1) Howard O. Eaton, The Austrian Philosophy ol Values, pp. 96 sq., 107,181 sq., 202.

I.58 KALaKAGATHON

CATEVA OBSERVATII REFER TOARE LATEORIA VALOAILOR

Tratand despre natura frumuse/ii, nu am vorbit aproape de locdespre placerea sau bucuria ce o produce; 0 aceasta pentru sim-plul motiv ca inso/irea hedonica, de0 importantä, nu este un ele-Ment constitutiv al frumuse/ii, ci derivä din ea. Pläcerea este pre-zentä in fiecare straduima izbutitä a noasträ, iar durerea se afläin fiecare straduinrd neizbutitä. Pläcerea poate fi gäsita si in ima-gina/ie, i in cugetare, 0 In arta, 0 in muncä.

Am evitat, de asemeni, cu grije, de a defini valoarea Frumosului,In termenii sim/irii sau chiar ai dorinIii, intru cat aceste elementenu sunt caracteristice pentru valoarea estetica, ci pentru toate valo-rile, sau mai bine zis, ele sunt radacinile psihologice din care acti-vitatea umanä i0 trage practica de a valorifica. Ehrenfels a definitvaloarea in sens de doriniä (u valoarea unui lucru este susceptibi-litatea de a fi dorit ») iar Meinong incerand sä vadä ce anumeare prioritate: sim/irea, adicä sensa/iile interioare actual experimen-ta te, sau dorin/a ajunge la concluzia ea valoarea nu poate fidefinitä prin dorima, ci mai de graba prin sim/ire. Meinong deose-beste intre valorificare 0 valoare, argumentand ca imediat ce sedobandeste valoarea intrinsecä, dorinla face loc sim/irii 1).

Teoria noastra asupra Frumosului, cerand o continua activitatede exprimare a impresiilor sub forma de imagini, nu intämpinaastfel de dificultali, deoarece imagina/ia este o activitate libera',permanenta si mereu spirituala, in care subiectul nu este niciodatadespär/it de obiectul sal', adica spiritul nu este niciodatä despar/itde imaginele sale interioare. i chiar and este vorba de obiectivareaimaginilor noastre, selec/ia sau alegerea elementelor care trebuescconcretizate posedä obiectul poten/ial, astfel ca descriind parteaafectivä a acestui proces, nu-i aducem o adevarata explica/ie. Ra-/iunea alege din imaginele exprimate pe acelea care sunt mai rele-vante prin dlaritatea §i distinc/ia lor. Claritatea este un motiv pozi-tiv 0 constructiv pentru obiectivarea estetica. Valoarea ei nu poateconsta numai in sim/irea starnita de aceste imagini, nici numai in

F. C. S. Schiller, Logic for Use, p. 35.Ibid., p. 44.

1 Ibid., p. 147.9 W. R. Sorley, Moral Values and the Idea of God, p. 123.

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI SI TEORIA VALORILOR 159

dorinIa unei imagini concretizate, de0 nu se poate tagädui ea amän-doud, i simIirea i dorinta, intrà n acest proces.

Ni se pare cä valoarea inseamna mai mult satisfacga functiitornoastre constitutive, oricare ar fi ele. In acest sens, Binelui,ca fiind once calitate sau condiIie de care ne bucuram §i pe cargo apreciem imediat, ni se pare adeväratO. Valoarea este legatO delibertatea descoperirii, adicä de putinIa de creatie §i cunowere.Aceastà desvoltare reu0ta a posibilit4ilor noastre este valoarea,care obline diferite grade de satisfacere dela imediata noastrO luci-ditate (awareness), sub forma unei vagi dorime, §i pänä ce perfectasa realizare este implinità in limitele personalitOlii noastre. Pentrua don i ceva, trebue sO avem ceva de dorit, iar aceasta este valoareainsä0, premiza intuitiv4 a valorificarii noastre.

In consecinIä, valorile sunt mai mult experienIe sau expresiiactive ale indivizilor cdtre un Tel ce se and in natura lor launtrica.In acest caz, valorile sunt punctele realizate sau realizabile aleacestui continuu proces de valorificare, care este viata omeneasa.Definind funcIia Logicei ca valorificarea gAndirii reale 1), profesorulF. C. S. Schiller propune tocmai acest punct de vedere dinamicasupra valorilor, ca având radd.cinile i ramificaIiile in personali-tatea umanä 2) §i fiind intotdeauna legate de un valorificator 3)(c( Caci ele sunt constituite din judecata lui .de aprobare sau desa-probare »).

Valoarea este realizarea evaluarii noastre. In câmpul valorilormorale, W. R. Sorley gände§te la fel, din moment ce, pentru el,In mOsura in care se realizeazO perfec%ia, in aceea0 mOsura exist-aacolo valoarea. Valoarea este posibild numai pentrucd existdm §i seata§eaz4 unicitàii noastre, pentrueä individul este totdeauna unic.

Standardul nostru definitiv de valoare este un ideal al valoriipersonale. Toate celelalte valori sunt relative la, pentru sau inteopersoand » 4).

Totu0, morala nu este subiectivA, deoarece Binele este in legä-turá cu intregul concret, iar Bunätatea apaqine ca intreg.Spiritele limitate ajung sd recunoascd valorile, care sunt posibile

160 KALOKA GATHON

numai printr'un sistem sau ordine a unei inteligente supreme. Elenu sunt nici cel putin o expresie a spiritului social, caci comunica tiaunui spirit cu altul i cre0erea cunostintelor 9i a ordinei sociale,implica faptul ca legile natruii i valorile morale sunt valide Inainte0 independent de recunoa0erea lor 1).

Aceasta pozitie este foarte favorabila punctului nostru de ve-dere. Noi credem ca obiectivitatea valorii trebue sa fie privita carezultatul uniformitatii naturii i datorita faptului ca unicitateanoastra este numai de grad intr'o armonie sistematic vie, a§a cumo concepe Leibniz. In consecinta, de0 apreciem, in general, viziunilesociologice, nu putem fi de acord cu E. Durkheim 0 Charles Bouglé,in conceptia lor despre valoare. De0 Durkheim recunoa0e ca idealuldepinde de cauze naturale, crede ca societatea desvolta aceste idea-luri prin interactiuni, detaOnd din sinteza lor o vinta spiritualade un nou tip 0 de o intensitate, pe care omul nu o posedä. Cu altecuvinte, valorile devin supraindividuale 2).

Pe de alta parte, Charles Bouglé, intelegand prin valori posibili-tkile permanente de satisfacer, sustine existenta caracterului impe-rativ al lor (promovat de G. Simmel i E. Durkheim) numai pentrucavalorile sunt colective. Mais s'ils sont impératifs, n'est-ce pas parce-qu'ils sont collectifs? 3).

Credem ca necesitatea de a valorifica viata, care se poate exprima§i colectiv, provine dintr'un izvor mai adanc deck societatea 0 adescrie procesul de evaluare ca b relatie intre un organism, o situa--tie 0 un obiect, a§a cum procedeaza C. H. Cooley 4), sau a sustine,Impreun6 cu acest psiholog social, ca exista un fel de valori numitevalori institutionale, deosebite de valorile naturii umane, este posi-bil numai daca ne dam seama ca aceste distinctii sunt derivatiirelative ale tendintelor metafizice, sklite In mod permanent Innatura, prin factorii reali, numiti indivizi sau monade. De fapt,toate aceste valorificari institutionale sunt expresii- colective aleunor spirite individuale, care au simtirea imediata a ceca ce estevaloare, iar validitatea lor sociala depinde de ele, de acordul sau

W. R. Sorley, op. cit., pp. 109, 116, 140, 352 i urm.E. Duikheim, a Jugements de valeur et jugements de réalité », In Revue

de Métaphysique et de Morale, 1911, p. 47 si urm.t) Ch. Bouglé, Lepons de Sociologie sur l'Évolution des Valeurs, pp. 19, 27.4) C. H. Cooley, Social Progress, pp. 284 si urm.

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI SI TEORIA VALORILOR r61

dezacordul dintre ele. Cand anumite valori devin institu/ionale,aceasta Insemneaza ea ele sunt comune pentru un mare numar deindivizi, sau ea ele sunt expresii ale naturii lor. Fara sa negärnputerea de crea/ie a vie/ii sociale, inceram sa nu vedem In ea nimicmai mult decât rezultatul unita/ii armonioase a naturii umane 6i64' subliniem ca armonia sociala sau lipsa de armonie se datore6tedoar diverselor grade de perfec/ie, pe care indivizii, in unicitatealor, le pot atinge, prin potemialele lor metafizice, societatea fiindaspectul colectiv al actualizarilor acestor poten/iale metafizice, fii e6teIn co, diçii variabile 6i de diferi à consti uctivitate.

Societatea poate atinge perfec/ia numai atunci and elementeleei constitutive Implinesc aceasta perfec/ie. Individul, InsA, poateajunge la perfeclie 6i Intr'o societate rea sau indiferenta, de6i cumult mai greu. Credera Impreuna cu W. R. Sorley nu numai

valorile caracterizeaza via/a personala completa i desavar6itaele sunt factori In Implinirea scopului, iar scopul este o esen/iala tra-saw a a personalita/ii 1), dar, de asemeni, ea pentru a dobandi oinIelegere adecvata a lumii, care, neindoios, este o lume de indivi:

trebue sa evaluam existen/a In cadrul factorilor respon-sabili, 6i nu in afara lor sau fara ei 2). Credem ca persoanele potrefuza ca natura lor sa fie evaluata de epoca 6i societate. In reali-tatea persoanelor exista ceva absolut, ca 6.1 faptul 1nsu6i al exis-ternii lor, iar valorile nu sunt In afarä sau independente de acestepersoane, cum cred G. E. Moore 6i discipolii säi 3), ci sunt expresiipersonale. Concep/ia realist& a valorii intrinsece face ca valoareasa depinda numai de natura intrinseca a obiectului valorificatnu de observator 4).

O astfel de pozilie ni se pare de nesuslinut, mai ales acum,cand Eistein a dovedit cá totul este relativ la un observator, iar

2) W. R. Sorley, if Value and Reality *, in J. H. Muirhead, ContemporaryBritish Philosophy (Personal Statements), p. 258.

Vezi, de asemeni, W. R. Sorley, Moral Values and the Ideas of God, p.233 si urm.

De pildl, Mary Evelyn Claike, care in A Study in ¿he Logic ol Value Inchelevaloarea nu este un element psihic * (p. 320) si s intru cât viepta Insasi

Au este Binele suprem, alte lucruri decett cei care existh in mod constient voravea adesea o valoare care nu cere pentru realizarea el niciun subiect viu *(p. 322).

G. E. Moore, Philosophical Studies, pp. 253 si urm.

I i

162 KALOKAGATHON

geometria universal este o imposibilitate. Primul nostru. capito/a prezentat §i a fost de acord cu implica/iile idealiste §i persona-liste ale §tiintei §i gandirii prezente. Nici concemia despre valoare,a§a cum o trateaza R. B. Perry, nu poate satisface noile tendinIefilosofice, pentruca, de§i d-sa considerä interesul constituind va-barca, in sensul ei de baza »1), concepe totu§i valoarea (a ori§icareobiect al oricarui interes. Valoarea apare ca o relaie specifica,In care lucrurile posedand once fel de situaIi4 ontologica, fie realasau imaginara, sa intre cu subiectele care sunt interesate 2).

De aici, valoarea este identificata cu obiectul interesului, nucu satisfacerea interesului §i nici cu interesul insu§i. Cu alte cuvinte,Binele ar trebui sa insemneze, dupa R. B. Perry, interesul faIa decaritate §i nu caritatea Insbi, nici Implinirea dorimelor de cari-tate, nici tendirga noastra innascuta spre voinIa de Bine, de oarece

valorile nu trebuesc valorificate, pentru a fi valori 3).

Convingerea noasira, bazata pe intreaga argumentare meta-fizica a lucrärii de faTa, este ea valorile sunt scopul tendinlelor noastreinn'dscute. Valorile sunt satisfacerea naturii noastre, fie cd sunt subforma de intuitie, imagine sau

Ele sunt, In acela§ timp, mijloace §i scopuri prin care ne reali-zam pe noi ln§ine 4). Ele se vad §i se realizeazä prin eurile active,In anumite grade de armonie §i claritate. Ele sunt obiective, insensul Ca sunt comune tuturor oamenilor, sadite In natura fiecaruiom §i pot fi implinite de once om. Valoare insemneazd totodatdactiune fi contemplage. Pentru a aprecia sau a ne bucura de cali-

R. B. Perry, General Theory of Value, p. 116.R. B. Perry, op. cit., ibid.

2) Ibid., p. 595.°) Prolesorul Tudor Vianu considera' Enlantuirea valorilor, o valoare putând

ajuta la realizarea alteia. Dar, spre deosebire de valorile relative, care pot func-fiona cdnd ca eco p, cdnd ca mijloc, cum este de Odd valoarea politicá, valorileteoret ice, estetice, morale fi religioase sunt e scoputi absolute, deoarece in cuprin-derea lar, congtiinia nu le postuleazcl niciodata ca mijloace in vederea unor scopurimai tnalte decdt ele. . . V alorile estetice sunt scopuri absolute ale congtiintei. Elenu se gdsesc In interiorul unei inliintuiri de valori deceit atunci cdnd, prin cuprin-dere inadecvatd, pot apiirea ca forme de expresie a adevdrului eau ca mijloaceIn vederea educatiei morale a omului » (Tudor Vianu, Introducere In Teoria Valo-rilor, pp. 82 sq., 120). In perspectiva rnetafizicd aici construitd, am aulatdemonstriim cd valorile nu mai sunt absolute fi se pot adecva miicar En parte fipentru anumite scopuri necesare misiunii omului.

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI I TEORIA VALORILOR 163

taTile date nouà sau semenilor no§tri, trebue sa avem, prin con-templalie, simOmantul lor imediat. Contempla-Pa ne releva' ceeace are valoare, n sensul de bun, adevärat, frumos, dar aqiunea fiverifica valoarea prin satisfacIia conferitä. Valoarea este expe-riemä, sau mai bine zis, exprese satisicicutcl. Ra-liunea este o valoare,a§a cum este §i imagina-0a. Una este o valoare de cunoWere, cea-laltä esteticä. Etica este o valoare complexa, rezultatul cooperäriidintre raiune, imaginalie i voinçe. sau concepte, imagini i iubire.

CONTEMPLATIE, ACTIUNE I ARMONIE

Aciiunea trece In fiecare moment in obiect de contempla-0e, in-trand In trecut. ContemplaIia /ine 9i de viitor, procurând noui

Contempla-0a este viziunea intregii noastre idea-sprijinita de imagini, concepte i dorinIi. Memoria §i imagi-

naIia fi sunt principalele elemente constitutive. ContemplaIia vede-sufletul, dincolo de aqiunea prezenta. Este expresia-imagina asufletului, dincolo de aqiunea prezenta. Ea vede pentru a vedeaceea ce devine dupä ce a vazut pentru aqiune.

Aqiunile se pot imita mai upr decat contemplaIiile lor. Con-templaVa este interioara i unicä pentru fiecare individ relevaadevärul fiin%ei sale. In contemplmie, suntem noi-In§ine i nicioimitmie a celorlalIi nu poate sa schimbe sau sä sporeasca adevarulnostru. Contemplalia este mai mult decat un act estetic, pentrucaea cauta §i In/elege prin simtire, imaginalie i gandire, destinulnostru i caile sale 1). Contempla0a, spre deosebire de aqiunea_

') Participarea este una din condifiile realizdrii-de-sine. Participare ceft malintened f i mai clara, inabogiffind simfirea f i netulbureind mintea astfel ca ed pierdaconfainia ierarhalor sau a deosebirii de calitate gi grad.

Simbolice ne par alirmaiiile lui Rabindranath Tagore : e Pentru a privi undrum sunt cloult puncte de vedere deosebite : unii vdd En el distanfa care-i des-parte de finta pe care trebue sà o ajungd, alfa veid in el, dimpotrivd, cateo cure-iduce la finto dorad n. (Vd, N. Bagdasar, Din problemele Cultura Eurapene, p. 89).Prima atitudine e cea a Europenilor, cea de a doua a Indienilor.

Parafrazdnd pe Tagore, putem apune al, In general, sunt unii gdnditori careInfeleg drumurile ci adevitrurile ca despeírtind pe oameni, iar alfil ca apropiindu-i.Cduteitorii de sinteze çi sustindtorii participdrii sunt, firefte, In ceo de a douacategorie.

Mesajul vechii Inda este semnificativ In aceastd privinfcl, fiind exprimatastfel de Tagore: e India a recunoscut un mare ademar: noi suntem in armonie.

li.

164 KALOKA GATHON

practica, insemneaza a ctivitate spirituala exemplara, discriminânddin viata noasträ interioara ceca ce este mai valoros i mai ne-cesar. Contemplatia ne reveleaza ob1igaii1e sau necesitatilenoastre. Un om care contempla §tie sa faca distinctie filtre alardeeficiente fi cele finale. Contemplatia implicà intreaga noastra§i revelându-ne pe noi, nouà înìne, cerceteaza toate exagerarile,gre§elile, imperfectiile. In seninatatea ei, vedem actiunile noastretrecute i viitoare i astfel le putem compara §i corecta, cu ochi deconstructori. Contemplatia este, in ultima analiza, piatra de. incer-care a frumusetii i a dreptatii. In contemplatie le avem pe toate

cu natura ; omul poate gandi pentrucd ideile lui sunt in armonie Cu lucrurile ;el poate intrebuinra pentru scopurile lui 'miele natura pentrucd forra lui sta inarmonie ca forra universala , scopurile lui nu se pot ciocni niciodatti, multa vreme,dusmanos ca scopurile natura D.

Insusi Plato a recurs la participare s pentru a evita ruptura absoluta filtrelumea adevitrate fi lumea aparenfelor, pentru a impcica pe Parmenide

care nu are ochi dedil pentru cea dintai cu pdrerea care nu atribue existenfadecrit celei de a doua... Termenul de imitarle, pe care Plato fl substitue, adesea,termenului de participafie, este departe de a lamina adeveirata-i natura... larcompara fia platoniana mire model fi copie nu ne ingiadue de a sesiza destul deciar ceca ce este propriu participariei, anume de a constitui intr'adevdrnoastra, in cursul rtnei stradanii, prin care, creindu-ne esertra nocrstril eterna, noigiihdim a nu lace nimic altceva dectit de a o regasi. Participarea este, fard indo-ialit, imitafie, asa cum bine a simrit Plato, dar este fi mai mult, fiind fi invenfie.Este imitarie pentruca-i subordonatcl unei reallfati ce o depiggegte. Dar ne darnseama cd in imitarie sunt grade atril c'e di/ente. Imitarea unui obiect deja rea-lizat rut-i dedil cea mai evidenta si mai grosolana forma a imitariei, pe aindimitarea unei tarife de catre alta este ceva mult mai gingaf. Aici avem, mai fruta,imitarea comportara ei sensibile, devertind apoi, incettil cu incetul, imitarea inten-rionalitclrii ei tainice fi, In once caz, aceasta imitare presupune o readaptare ori-ginald. Dar adevarata imitare este aceea prin care noi incerccim, fie prin gandire,fie prin acriune, de a lace ca lucrurile sci semene ideilor. mai ales sulletutnostru t'icen-4'm 844 modelan; d2pd ele. Dar astfel ne dam searna cd termenulimitafie nu mai este la local lui, avara/ a lace cu o participare adevaraid, Incare ideea devine a noastrii, gasind in noi Intruparea, finand de noi ceca ce o facesil fie in lame fi primind dela noi o viecifig insperfectii gi manifestii INTurnai

prin participare se statorniceste legatura In/re pasivitatea fiinfei mete psihologicefi Acial metalizic de care ea &cima si care interneiaza larga mea adevitrata(Louis Lavelle, De l'Ac te, Fernand Aubier, 1937, pp. 168-169).

Participarea valorilor etice la cele estetice fi invers, chiar daca in alte relariifi proporlii, este o necesitate pentru onstruirea-de-sine caca fi pentru creara;estetica.


noi suntem in toate. Intre empatie i contemplqie exista o con-tinuitate, pentruca ne gasim participAnd in §i cu intreaga lume.ContemplaIia este masura omului, ca unitate intreaga. In latura-imistica, individualitatea pare sa se anuleze, ca si in empatietotusi contemplaTia nu aduce numai o sporire a senzualitäIii insirrgire, dar si o dorin%5 de armonie, de unitate in varietate. Con-templaIia ne oferä nu numai. imperativul datoriei si misticismuldragostei, dar si un alt fel de imperafiv: creeazei-te astf el incdt intoate actiunile tale, In toata varietatea experientei tale, sei fii o uni-tate armonioasei, adeveiratel, dreaptei f i frumoasel pentru tine insu;i

pentruUn suflet nu poate fi frumos in simplitatea sa, ci numai in

armonia elementelor sale, in justa proporIie a manifestarilor sale,In substanTialitatea expresiilor sale. Valorile nu sunt absolute, cinumai derivaIii ale Singurului Absolut Posibil. Valorile sunt aceleelemente, a caror justa intrebuinIare aduce fericire. Fericirea nupoate fi numai intr'o activita'te contemplativa, cum crede Aristo-teles 3), ci trebue sa fie in intreaga expresie fi manifestare a fiintei.Fericirea este armonia perfecta a intregii noastre fiinçe 2). lar ar-

1) Aristoteles, Nichomachean Ethics, _X, 8.2 Armonia se relerd la relatiile calitative, pe card proporfia f i simetria la

cantitate. Tolugi, in cazul toate au aspect si calitativ, canti-tativ, deoarece ea nu e numai acumulare de fapte bune, ci lormarea unei perso-nalitan desavargite, in care gindul f i ¡apta, salletul f i ac(funile sa fie hurte ffruntoase. Fericirea este o existen(ci frurnoasd, aga caen o vedea f i Aristoteles, preci-zdnd cti virtutea este mi/local de a gunge fericlt. Fericirea e mai statorniciise obiectiveaz'a mai mull deed? plarerea. Aceasta, ca mijloc iar nu ca stop, poatefi un bine, inai ales cand este plcicere sau bucurie estetica, intovareigind traireavalorilor spirituale.

Moralitatea nu este o schema de via(cl sau o. comportare calatizita de unsingar principia sau unwind orbegte obiceiurile tradinei. E o continua experi-mentare, urrnarind uni licarea sau sinteza Binelui in cadrul pulerii omului dea se construi ca personalitate.

Fericirea este realizarea Bineltti in personalitate. Tehnicele acestei realizarisane plurale f i variaza dupcl calacinle inniiscute ale omttlui, dar f i dupa condi-fide in care se allá. In once caz, realizarea-de-sine nu-fi poate propane ca scopf i asigura tehnica necesara, ignorcind respectul valorilor spirituale f i neculli-vandu-le.

Desconsiderarea imaginaliei este tot alai de prime jilioasa, ca i desconsiderareaintelectului, ajar dacci unii oarneni au mai multa irnaginafie, lar aliii mai multe

z66 KALOKA GATHON

inonia nu este nimio altceva deck mijlocia sau masura de aur¿he golden mean din tre contemplatie i actiune, spirit i trup, datorie

pläcere, individ i societate dintre elementele etice 0 cele este-tice din fiinta noastra. Numärul de aur este existenta echilibratä ;este virtutea sufletului nosiru, corectat in contemplativäde actiunea practicA. Astfel un meter in once artä, spune Aristo-teles, evitä excesul i defectele i cautO mijlocia i 10 alegeaceastä mijloc'e nu in obiect, ci relatip la nob> 1). Oamenii, ca mweri-art4ti ai propriei lor realizdri-de-sine, au de ales, inainte de toate,mOsura dreaptà potrivit fiirei lor. Ei sunt proprii lor judeckori

art4ti, deoarece o mijlocie de aur obiectiva nu este cu putintàdin moment ce fiecare om are un grad deosebit de experientà-divCrse nuante finale. Dar aceasta nu implicg egoismul, pentrucä,egoismul este exces unilateral 2), iar mijlocia de aur este echilibrulintre a da i a lua, iar un om care dä atat de mult, pe cat ja, este

lar imaginatia sau intelectualitatea ¡aril ;dui Binelui, ca expresiearm ca diíruire lap de ceilalfi, reimcin sterpe gi nu aduc fericirea sau mul(umirea-de-sine, ce le verified valabilitafra.

Criticismul läuntric frzseamnii cumpanirea unui impuls cu altul, a uneiimagini cu alta, a unei idei cu alta, pastreind nurnai ceea ce echilibreaa armo-nizeaza, ceca ce avem ca ceca ce dobandim.

Distincfia lui Gabriel Marcel ca oamenii superiori sunt, iar ceilalli au sauposeda bunuri este plind de consecinfe. Tot ce dobeindegte omul realizat, dob4n-degfr pentru flinfa lui, devenind bun spiritual, iar nu avere.

Aga cum principiul Binelui se reduce pentru Plato la legea Frnmosului, la¡el ceea ce dobandim ne face sä ftm, nu sa avem. Binele este Frumosul gi provinedin prezenra simetriei, o scrie in nenumiirate locuri Plato,, dar simetria, sel nuuitdm, constä in alegere f i construire, prin imaginii-expresie En experienfa esteticii ;pi-in idee f i imagina In experienra

Kallos inseatnnii mai totdeauna ceca ce aspira la Bine. Chiar daca' pentruPlato arta copiazel natura, En sensul ea experienta estetica are a face cu aparenta

lumea perceptiei este o aparen(ii), mi-i mai puf in adeveirat a, En lumea aceastapcirelnicd, imaginafia fi arta sunt un ¡el de rulzuin(cl nitre Bine gi se arata casimbol al realului tAltim, a acelei lumi a Ideilor, ceirmuita de Supremul Bine.

Aristoteles, Nicomachean Ethics, II, 6.Dragostea spirituala de sine Ins*, compasiunea pe care o incerci faia

de tine Ensuti, se poate cherna egotism ; dar nimic nu-i este Mai opus decal ego-ismul vulgar. Caci din aceasta dragoste sau compätimire fafcl de tine insuti, dinxiceastä disperare de a nu fi lost inainte de a te fi näscut f i de a Enceta de aincti fi dupa moarte ajungi tu sä resimfi aceeagi compcItimire, adicit aceeagidragaste, si lap de semenii gi fara de frafii täi Entruapareng aceastel procesiunede umbre nenorocite care trec din neant In neant, scántei de congtiinla stralhcind


un om bun. Aristoteles insusi a observat acest adevär 0 a recoman-dat cä o omul bun ar trebui iubeasca eul (pentruca va pro-fita 0 el fäcând acte nobile, i vor profita i semenii lui) »1).

Mijlocia sau masura de aur mai inseamnä i disciplina de sineauto-constrangere, pentrucä ordinea este libertate armonizata

sau disciplina. Dupa cum artistul nu poate fi indulgent cu operasa, la fel i omul masurat nu poate fi indulgent, slab 0 unilateral.Disciplina de sine a fost recomandatä atat de Confucius, cat 0 deAristoteles. Conceptul chinez Chung (loialitate, devoliune, reveren0)a devenit principiu de baza in invalaturile lui Confucius : o Ja cre-dinla i sinceritatea ca prime principii 2), propovaduia Confucius,cerand o consecven(cl nedeviatcl, atát in vieqa individualà, catIn vieala sociala, i ca toate aqiunile sä fie onorabile 0 prudente 3).Iar discipolul sàu i contemporanul lui Aristoteles, Mencius i-adus invälatura mai departe, aratând cà o valoarea bunavoimeiatarnä in intregime de maturizared ei 4). Aceasta maturizare este

o clip, En besnele infinite i vefnice ». (Miguel de Unamuno, Le Sentimenttragique de la Vie, N. R. F., ed. 7-a, p. 89).

E o ipostazel pesimistd, care nici la Unamuno nu e ldsatei astlel fi ca at&mai puf in trebue lcisatd la cei cari cred eel, in ciuda scurtimii f i yiefiiindividuate, rdmdne destu/ loc pentru creatie f i cunoaftere, ceiftigändu-se in inten-sitate i calitate ceea ce nu se poate in cantitate.

De altfel, insufi Unamuno sustine o solutie constructivä : sci *ern ca neantul,dacd ni este sortit, sci fie o nedreptate ; sá luptiim impotriva destinutui, chiar frif circi ncidejdea unei victorii ; sä-1 combatem in ftlul lui Don Quichotte » (p. 165).Aceasta dupci ce citase pe Calderon care in La Vida es sueno meirturisefte : oVisezfi vreau sci activez cum trebu. e, cesci actiunea cea bund, chiar in vis, nu se pierde ».

Luatel ca vis sau ca joc, lumea deplifefte Endoiala fi infreinge indolerga, stator-nicind conven(iile lui o ca fi cum u Realizarea-de-sine este visul cel mai frumosal vis ului, dacd vis ar fi existen fa noastrd . lar rgalizarea aceasta e fi in act estetic,prin imagini f i emo(ii armonios cumpiinite.

Nu putem fi, deci, de acord ca principiul criticei maioresciene cd emotiaartisticci aduce uitarea de sine f i promoveazii o iniatare impersonal& fäcând, prinacest fapt, moralä arta. Depdfirea implicó de sigur o inaltare, dar tocmai nu prinuitarea de sine, ci prin conftiinta de sine. qi de aceea arta este f i mai moral&desciveirfind eul, afa cum egotismul com,piitimitor f i lupititor, interpretat de Una-muno, este profund estetic f i moral.

Aristoteles, Nicomachean Ethics'; IX, 8.') Confucius, Annalects, I, VIII, 2.') Ibid., XII, XIV, XV, II.4) Mencius, The Works of, VI, XIX.

168 KAL OKA GATHON

o tehnicä artistica i virtutea omului superior, sanätatea, frumu-setea i bunästarea sufletului »1). Chiar la un metafisician anti-activist, cum era Lao-Tze, pentru care u adevarata bunatate...Isi alege drept lacas o livada linistitä; drept inima, un vartejIncercuit. In generozitate este buna; In vorbä, sincera; In autori-tate este ordine; In afaceri este abilitate; In miscare, ritm; In ma-aura In care e mereu pasnIca, nu-i niciodata invinuita » 2), se gasestetotusi un principiu de aqiune armonioasä: pune ordine in lucruri,inainte ca M inceapd desordinea 3).

Observand, acum, vima de toate zilele, vedem ca omul mij-lociu este doar o construc%ie abstractä si cà foarte puini oamenisunt mijlocii. Majoritatea este unilateralä si nes iu oal e, iar ceea cenumim mediocritate nu este o cale de mijloc, o medie sau o unitateechilibratä, ci o limitä pejorativa. Aceasta aratä cat de greu sepoate ajunge la mijlocia sau mäsura de aur i cu cat sunt mai usoareo strälucire necontrolatä sau o stupiditate statica. Cea mai maredificultate este, asa dar, tocmai realizarea mijlociei de aur pen-trucä acolo este Binele viu. 0 atare realizare cere o tehnica

asa cum cere arta, pen trucä, dupa parerea noastra, mij-locia de aur nu Insemneaza atat de mult represiun- sau eliminarecat ordine armonioasa i a-tot-cuprinzatoare a intregii noastre

Raliunea trebue sá conduca in armonie cu dorin/a ;cu bunatatea eticä 4).

1) Plato, Republic, 444.1.ao-Tze, Tao-Telt-King, VIII.

3) Pentru parta construclivd a Metafizieei luí Lao-Tze: Hu-Shih, TheDevelopment of the Logical Method in Arzcient China, p. 17 i urm.

) Contemplarea frumosului nuturar pi a operelor de arid pricinuepte o imbu-curare pi transligurare, ca aceea a SIdniului Francisc din Assisi pentru carelumea cdntald de el palm Entr'adevcir pare o expresia vizibild a buncitcifii luiDumnezeu o.

Nu socotim de loc, ca Leon Chestov, cci este trulie necugetata sá crezi In omf i In puterile lui creatoare, dacd acestea aduc bucurie f i argire a imaginaiieiçi cunoapterii, realizdnd pe om ci lumea lui.

Chestov fine de rdu catolicismul ci chiar pe Socrates de a fi conlerit omului# puterea cheilor s, ca care el crede cd are dreptul de a deschide porfile cerului,date Slcintului Petru ci prin el Papei. ldeea puterii nelimitate pe ¿are o poseddomul in ceruri pi pe p'dmdrit ar veni din capul lui Socrates, sustine Chestov,

1DEALUL ESTETIC AL ARMONIEI SI TEORIA VALORILOR 169

Mijlocia de aur este ceea ce John Ruskin inIelegea prin minu-natul echilibru i simetrie a forlelor vitale '); este arta de a traibine. John Ruskin este cel care ne-a lasat acest minunat testament:

tot ce puteli face bine, sau devine onorabil, depinde de stdpdnireaacestor doua instincte, ordinea i bundtatea, prin acea mare facul-tate imaginativa, care va da mo0enirea trecutului, adancirea pre-zentului, autoritatea asupra viitorului » 2).

Acesta este tocmai fructul contemplaIiei 0 este o trasaturacaracteristica a omului superior, care se gânde§te mai mult la vir-tute, frumusqe, bunatate i adevar, decAt la confort, favoruri,convenienIe i relativitate. Binele este acest fel de implinire, saucum se exprima Mary Whiton Calkins, Binele, cea mai plinacompleta viaIa con0ienta posibila in comunitatea universala »,este scopul vitalitälii instinctive controlate i organizate s).

TendinIa de a ne controla pe noi-in0ne este sensul moral, intimp ce aceea de a ne organiza este sensul estetic 4). Imperativul de

denunicind-o ca un act de trufie (Leon Chestov, Potestas Clavium, tr. Boris deSehloezer, J. Sehiffrin, Paris, 1928).

Varietatea artei imbuncitä (ire dices' pe care omul are a le realiza,pentrd sine fi pentru progresul lurnii, nu-8 ireverenle lap- de Creator, ci slabeascultiíri ale sensului creator sildit de el in lume.

De sigur, omul nu poate schimba totul Fr: e rdspunziftor mai ales de ceea cepoate el, dar poate inlinit mai mull dealt realizeaa. &intern de acord ca Epictet

esen(a binelui este in ceea ce (Varna' de noi 8, dar nu Fi cu cealallci al irmafiea lui cci s singura cale care conduce la ea (la esen(a Binelui, n. r.) este disprefula ceea ce nu aidrnd de noi (Ench., XIX). Tocmai pentrucel nu Oita cera cenu ateirnei de noi ci nu Oita cat de intens ne putem realiza estetic Fi die, nu ¡rebussci disprequirn, ci mereu sci vedem dacii nu suntern in stare a preface ceea ce credemdi nu atcirnii de noi.

John Ruskin, Lectures on Art, p. 72.Ibid., p. 88.Mary Whiton Calkins, The Good Man and the Good, p. 98.Kirkegaard vede vie* prin stadii succesiv realiza te, contradictorii unele

fa(d de altele. Continuitatea este, pentru el, o abstraqie, viea(a spiritului landalatuilii din eta pe sau stadii, separate de rupturi absolute. El crede intr:o dialec-tied a opozi(iilor calitative, deosebitei de cea hegelianii, care suprimii opozi(iileajunge la sintezei. A jungi la etic, rupcind cu esteticul f i ajungi la religios rupdndcu eticul, sus fine Kirkegaard. (Vd. Jean Wahl, gtudes Kirkegaardiennes).

Deci la baza filosoliei existen(iale de acest jet, unitatea eului este mereu sfii-reimatit ci de aceea sinteza realize:Ira-de-sine nu poate fi susfinuld. Mergcind, had,pe unja idealismului antic ci leibnizian, eul poate fi explicat ca o unitate ncizaind

170 KALOKAGATHON

a ne creea pe noi-infine, le implick asa dar, pe amândouä, din mo-ment ce cere at:At intenIia, eat i realizarea. Un suflet frumos esteun suflet moral, creeat prin sine Insusi. Este adevárata personali-tate, care are nu numai grija de a urma reguli de felul acelora pro-puse de William Morris: sä nu ai nimic In casa ta, cáruia sA nu-icunosti utilitatea, sau sà nu crezi cá e frumos 1), dar care perso-nalitate Incearcrt sà facä fiecare aqiune i fiecare end coherent siarmonios cu intregul, devenind perfectä ca i in contemplaIie 2).

mereu spre sinteza, traind f i implinindu-se prin colaborarea valorilor, mergdnd-pcina la confluenta lor, prina la substanta lor metalizica.

Tot ceca ce am trait este bun trait, iar realizarea-de-sine constitue implinireasau desaydrfirea sau dovada oricarei etice adevarate.

Realizarea-de-sine este, de sigur, un act esential elle, dar care cuprinde ficultul celorlalte valori, caci lard devotiunea Ala' de adevar fi bucuria estetica, fdrao corelare vie fi autentica a acestor valori, realizarea eului nu este electuatii.

O rnetafizica humanista' implied tocmai aceasta corelare a valorilor esteticefi etice, puncind in joc desvoltarea omului intreg. Po(i urma legea lui Handing :o vezi bine care este pentru tine valoarea fundamentalii f i Intru cd,t se conformeazavoinfa ta i agiunile tale ca ea e, dar numai in sensul de a pref era o valoarealteia, in funclie de conftiinta ca o poli realiza tu mai bine dealt pe celelalte,prin vocafie f i specializare. Dar aceasta nu implica ignorarea sau dispreful celor-lalte valori.

Mai mult triar: din punct de vedere moral, cine ignora rigurozitatea adevaruluif i imbucurarea estetica, disprquind imagina(ia, contemplafia f i operele de arta

nu poate fi socotit un om realizat, vieqa lui fiind lipsita de armonia funda-mentalei f i de varietatea cunoasterii. Ala cum pentru un Croce logicul

fi esteticul, fiind o ridicare la noliuni peste sensibilitate sau intuiie, putem apuneca eticul implied esteticul, deoarece imagina-ex presieeste baza cunoafterii luniiifi actul spiritual pe care construim apoi toate ac(iunile fi atitudinile vitale.

Fares' estetices, etica reduce baza sentimentala fi serzsibila a spiritului, promo-vdnd eventual principii de vieala pentru o Pimp' care nu mai este tra' itii, caci noitrdim mai intdi prin imaginafie. Binele fi Frumosul pot fi uneori doi dufmani,In ochii acelor care Ii triliesc vie* din hurt-L.(i fi ca priva fiuni spirituale, darchiar fi aceftia ar trebui sa' infeleaga ca' cei doi dufrnani net se pot menfine unui¡and celalalt, ca insafi lupia Ii arata' apartindnd aceleiafi lumi fi aceleiafi familii.

1) William Morris, Hopes and Fears for Art, p. 108.') O identitate kal6kagathonica stabilefte in &moil, in lucrarea sa O viziune

româneaseA a lumii, Ovidiu Papadima, ardtând urrnätoarele : spre deosebire detrite elemente, in care folklorul nostru este trirdurit de creftinism, atunci and evorba de frumos fi de dragoste folklorul nostru e mull mai aproape de frumosulantic dealt de cel creftin. e Cosmosul nostru este clic in miisura to care e estetic,la fel ca fi cel antic. Binele in el nu poate fi decal frumos fi frumosul nu se poatesa nu fie recunoscut in lumea binelui. Fiinda at& cosmosul nostru folkloric cdt

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI I TEORIA VALORILOR 171

PERFECTIA ARMONIEI IN REALIZAREA OMULUISI AL TiSlULUI

Perfectia, in acest caz, poate avea o semnificatie praetica. Per-jeclie pentru intrebuintare nu este nimic alteeva decat implinireaunei trairi armonioase vi complete. Aceasta plinatate trebue sa fiecalitativä vi nu cantitativä. Inseamna ca eul trebue sat Implineasceitot ce are mai bun, pentru a ajunge la o anumita existenIa unitara

intreaga. Este ceea ce numim un om care s'a realizat pe sine 1).In implinirea personalitatii noastre, atingem anumite

care sunt pentru noi definitive. and o actiune a noastra este sufici-enta prin ea ins4i i prin scopul ei, atunci putem vorbi de perfectiaei (In special, daca ea nu este accidentala fiinei noastre) pentrucaeste o armonie satisfeicutei a artei de a träi. In acest sens, putem spuneca, devi pentru societate progresul este un fapt netagaduit, macardin punct de vedere statistic pentru personalitate i pentru artaIn general, este mai bine sa se vorbeasca de perfeclie, deck deprogres. Construe-Oa Parthenonului, moartea ironica a lui Socrate,

f i cel al mitologiei greco-latine e o lume de simetrii f i nu de individualitati, olume de perfecfn prestabilite ti nu una care se cauta pe sine, o lame de armoniiti nu de sbuciume. Omul pentru amsind,oull aceste viziuni de vieafa trebuesa se integreze f i fizirette In armonia ti per fecfia firii. Sii nu o contrazicii. Siigiísetti, adicii, in chipul lui simetriile f i linittea marea a lira. Frumosul folk-loric, ca çi cel antic, e astfel o problemil de proporfii fi nu una de expresie.

firesc sis' fie ata. Ca scl se integreze in armonia firii, omul trebue sá fie el insutio armonie... Poesia noastra a iubirii este in acelati limp f i una a frumosului,numai a lui. Aproape nicclieri in poesia aceasta nu se vorbette de sullet. 1 ubireacrette numai din admirafia Ala de infilfitarea statuara a omului. Urifenia deonce ¡el e gonitil din acest paradis cu biciul celei mai violente cruzimi... Deli-nii prin expresia t oameni insemna(i#, adial pecettuifi din naciere cu un stigmatde netters, ei stunt evitafi suspectali de cruzime, ca intrupiíri ale räului, potrivitconcepfiei Alklorice cif tot ce e urit in cosmos e fapta Diavolului... ,Ftiinfa mo-dernii explicá omul prin cosmos. V iziunea folkloricei explicii vieafa cosmica prinom... In cea folklorial, el se integreaza senin intr'o armonie universala » (pp.177-179, 219).

2) 0 pilduitoare realizare-de-sine etica fi Melia este aceea a lui T. E. Law-rence. Monumentala sa epopee Cei *apte StAlpi ai Intelepciunii editura Fun-dafiei Regale pentru Literaturii qi Artd, 1937), tradusd de noi cu o lungii intro-ducere, constitue, de Apt, un model de realizare-de-sine cu toute indoielite avcin-turtle spiritului, cu atdtea incerciiri ale viefii ci depatiri ale ei din dragastepentru Frumos, Bine fi Adeviir.

172 KALOKAGATHON

ridicarea catedralelor gotice, sunt realizari absolute, perfecteprin ele-insele, i pentru ele-insele. Arti§ti i ganditori ca AndréGide i Clive Bell se opun conceptiei evolutioniste a artei. Ultimul,concepand arta ca o religie, adica avand un sens definitiv, nu seferqte de a-0 exprima nemultumirea fata de conceptia evolutio-nista, in urrnatorii termeni o Niciodata, o minte de §arlatannu a produs o teorie mai dezastruoasa, deck aceea a evolutiei artei

Fara sá fim intru totul de acord, trebue sa marturisim ca incadrul temporal al personalitatii vii, evolutia are o slaba semnifi-ea-tie i ar putea duce la implicatii sceptice. Daca realizarea-de-sineare o semnificatie, atunci are una singura i anume ca o perfectaexcelenta posibila oricarui individ independenta de timpspatiu. Trebue sa adaogam ca de0 schimbarea nu poate fi täga-duita, In personalitate se afla anumite momente de fericire sau demultumire absolutä, care nu pot evolua pentruca sunt definitive.Asemenea momente pot fi realizate In viata actualä 0 ele constituescceca ce Jules de Gaultier nume§te o eternitatea In prezent » 2). Inastfel de momente, determinarea estetica, intrune§te toata reali-tatea §i ii trilefte idealurile. Realizarea de sine ea imaginatie obiec-tivatä ne este fericirea . o L'imagination objectivée est ame et corps,organisation complke à la manière des vivants: L'ideal s'est incarné,mais il a da subier des transformations, réductions et adaptationspour devenir pratique... 3) (Th. Ribot). .

Trairea definitiva a idealurilor este rezultatul organizarii armo-nioase a valorilor noastre. Suntem de acord cu acei ganditori carecred cá 'aloare absoluta este o contradictie de termeni. Dar nuputem fi de acord cu cei care neaga personalitatii puterea de a trai

de a realiza, prin suferinte §i corectari perfectia de/in itivä. Viataindividuala nu poate fi nici joca nici intrebare fàrà raspuns.individuala poate atinge d savar0lea In ea Insä0 §i pentru ea-insa0,pentruca eul este factorul raspunzator de propria sa fericire saumultumire, iar omul nu poate sa fie victinia unei soarte oarbe saua unui destin capricios, din moment ce este In stare sa realizezeatata armonie i atka bunatate.

3) Clive Bell, Art, p. 102.3) Jules de Gaultier: s Les Élèments esthétiques de la Moralité i, In Re-

vue Philosophique, Martie-Aprilie, 1930.3) Th. Ribot, Resat eur l'Imagination créatrice, p. 266.

1) Victor Cousin, Du Vrai, da Beau et du Bien, p. 170.Sporul pe care-I °Nine artistul crecind o opera sau omul etic, realizdndu-se

pe sine, conlirmii principiul cartezian cci o in elect trebue sä lie cel putin cdt incauza Artistul omul etic simt nevoia unei atitudini afilare, a unui stil exi-stential. Un ozn cu stil este convins cei nu e deajuns sci intreprindci lapte bane,dar fi sci aibá atitudine expresivd, construindu-si din sine o imagines' multumitoare.

Intr'un sujlet mare total e mare *, spunea Pascal. Mai ales total devinemare, cdnd se realizeazei intr'un om adeviirat.

Stilul e unitate, e intregime, e armonie permanentd.Grecii antici avdnd ca nornui de vieatii Binele fi Frumosul, acel Kalokaga-

thon, se obligau singuri sei-I trcliascci fi sii-I realizeze, neavcind nevoie de voinki,care gi lipsefte din morala lor ci de dortil perlectiei, de participarea lireascei

la ceea ce este semänat in tine fi trebue doar cultivat fi cules. Alumni Mud vie*ti s'a uritit stoicii fi epicureenii au sustinut despärtirea de vieatei, adicci stä-pcinirea ei prin inklepciune negativii. Atunci, gändul fi dorinta s'au despärtit defrumusek fi de vieatd. V iitorul omenirii va trebui sei intruneascd din nou valorileIn om fi societate, litcdndu-le &it mai solidare fi armonizándu-le in personalitiitirealizate, in oameni ca sal fi In societäti sau tntr'o singuril societate cu

IDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI $1 TEORIA VALORILOR 173

Perfectia este raspunsul pe care-I primim drept rasplata tuturorstradaniilor noastre etice i estetice. « L'homme de bien est à samanière le plus grand de tous les artistes » spunea Victor Cousin 1).Dar arta sa de a trai bine este mai grea deck viata insài, pentruncere acea tehnica necurman i grea, care este via-ta estetica

moralä. Cand un om ca Beethoven spunea vreau sa dovedescca oricine se comporta bine §i nobil, poate, numai prin aceasta, saindure nefericirea », el trebue sa se fi gandit ca a acIiona binenobil este o masura pozitiva i stabila de apreciere. Personalitatea,per se subsistens §i per se operans, are, aqadar, o semnificatie

pert ec(ia ei posibila, care este ant de definitiva, !neat nefe-ricirile pot fi suportate fan sa-i schimbe fericirea dobanditatemeinic 2).

Adevärul este aceasta perfectie, corqtient incercan de individulintreg; este solidaritatea armonioasa a tuturor valorilor finale dinexistema noasträ ; este mijlocia de aur caracterizata prin armoniesau InIelepciune. Cea mai bunä cale de a cunoWe o personalitateeste de a-i gasi poziia ca un punct cosmic coordonat prin valori.Pe o atare scan cosmin, fiecare punct 4i are fericirea de a fi deter-minat de care valori, in diferite propor/ii, potrivite Acelacare se creaza pe el insu0 exista sau este, atunci cand Içi indepline§temunca sau opera creatoare potrivit cu ceea ce are mai de preI in el,

174 KALOKAGATHON

prin harul lui Dumnezeu. Arta este devo/iune activa fa/5. de totceca ce avem vrednic sadit in natura noastra.

o Practicarea moralei, trebue sa ne amintim intotdeauna, nueste o chestiune de esteticä ; este o chestiune de arta »1). Asa incheieHavelock Ellis lucrarea Dance of Life, 0 cu concemia lui, mul/iesteticieni noi par sa fie de acord, pentruca, inpreuna cu el, cer caEstetica sa fie o partea metafizica a oricarei trairi productive » 2).Rttiene Souriau, In studiul au «sur l'objet d'une science naissante»,L' Avenir de l'Esthetique sugereaza ca Estetica sa fie stiima formelor,deoarece o orice speculaTie relativa la forma, este de natura este-tica » 3). Sora M. Basiline a studiat sistemele si judeca/ile primilorfilosofi greci, ca entit4i estetice, deoarece pentru ea, o once judecataeste estetica, prin aceea ea aduce o unitate, din datele ce le aresi o satisfac/ie cercetätorului » iar o sistemele sunt constituite, nupe o teorie a cunoasterii, ci pe o baza a Esteticii ; permanentul esteo unitate a unor par/i /inute intre ele, prin anumite principii, casimetria, echilibrul, propor/ia, potrivit acestora intervenind schim-bärile »4).

Daca Estetica este ftiinta inter-rela(iilor armonioase, dupa cumse pretinde ca este, atunci studiul realizärii morale, ca proces armo-nios, trebue sa aibä un Inceput tocmai aici.

Intreprinderea noasträ se sfirseste cu aceasta sugestie preten-Voasa pentru vkoare cercetäri. Am urmarit-o si noi, mai mult saumai pu/in, In relaVile dintre Metafizica, Etica' si Estetica. Din con-fluen/a apelor, am incercat sa deosebim unde puterea Bineilui seretrage In Frumos, iar Frumosul in Bine, ca astfel sa demonstram unadevär, care nu va Imbatrâni niciodata si anume ca o mäsura sisimetria sunt frumuse/e si virtute In toata lumea »6).

Educarea sufletului care-este personal itatea absoarbe In uni-tatea sa armonioasä toate aceste ape, dupa cum personalitatea luiIiAns Hristos, prin spiritul sail universal, a fost o capabila de aImbratisa si regenerea toute lucrurile » 6).

9 Havelock Ellis, The Dance of Life, p. 327.2) Ibid., p. 326.9 Etienne Souriau, L'Avenir de l'Esthflique, p. 36.4) Sister M. Basiline, The Aesthetic moat from Thales to Plato, pp. 1-3.9 Plato, Philebus, 64.°) Vladimir Solovyof, The Justification of the Good, p. 194.

1) Plotinus, Enn., I, 66.


Personalitatea, avand o expresie reu0ta, este frumoasa 0 avando funqiune reu0ta, este bunk'. Fericirea, mai presus de toate, estecea mai completa realizare a acestei func%ii expresive, multumitaputerii creatoare, daruita noua de Dumnezeu, acest spectator eternal tuturor timpurilor 0 al tuturor fiimelor.

...4 i se ca de a spunem ca in devenirea sufletului ceva bun0 frumos este devenirea lui ca Dumnezeu, pentruca din ceea ce-idumnezeesc provin tot R umosul §i tot Binele, in fiinIe. . . » ').

BIBLIOGRAFIE

12

L CaRTI

Aliotta A., The Idealistic Reaction against Science, Macmillan and Co., Lon-don, 1914.

Anstruther-Thompson C. and Vernon Lee, Beauty an,11 Ugliness. The BodleyHead, London, 1912.

Aquinas Thomas Saint, Summa Theologica, Part I, Burus Oates and Wash-bourne, London, 1920.

Aristotle, Ethica Eudemia, translated by J. Solomon, Clarendon Press, Ox-ford, 1925.Ethica Nicomachea, tr. by W. D. Ross, Clarendon Press, Oxford, 1925.Metaphysics, tr. by W. D. Ross, Clarendon Press, Oxford, 1925.Poetics, tr. by J. H. Butcher, Macmillan, London 1920.

Bahr, Hermann, Expressionism, tr. by R. T. Gribble, Frank Henderson, London.Baldwin, M. J. Genetic Theory of Reality, G. P. Putnam's Sons, New-York, 1915.Basiline M. Sister, The Aesthetic Motif from Thales to Plato, Schwartz, Kirwin

and Fauss, New-Xork, 1921.Bell Clive, Art, Chatto And Windus, London, 1928.

Civilization, Harcourt, Brace Co., New-York, 1928.Bergson, Henri, Creative Evolution, tr. by A. Mitchell, H. Holt, Nevv-York, 1911.

Matter and Memory, tr. by Nancy Margaret Paul and W. Scott Pal-mer, Allen Unwin, London.Mind-Energy, tr. by H. Wildon Carr, H. Holt, New-York, 1920.

Bibesco, Princesse, Au Bal avec Marcel Proust, Librairie Gallimard, Paris, 1928.Blaga, Lucian, Filosof ia Stilului, Cultura National5, Bucarest, 1924.Blondel, Maurice, L'Action, F. Alcan, Paris, 1893.Bogardus, S. E., A History of Social Thought, J. R. Miller, Los Angeles, 1923.Bosanquet, Bernard, A History of Aesthetic, G. Allen Unwinn, London, 1917.

Three Lectures on Aesthetic, Macmillan, London.Bouglé, Charles, Lecons de Sociologie sur l'Évolution des V aleurs, A. Colin,

' Paris, 1922.Boutroux, gmile, La Nature et ¿'Esprit, Librairie Philosophique, J. Vrin,

Paris, 1926.Bowne, Borden Parker, Metaphysics, American Book Co., New-York.Bridges, Robert, The Testament of Beauty, Oxford University Press, New-

York, 1930.

12*

18o BIBLIOGRAFTE

Calkins, Mary Whiton, The Good Man and the Good, Macmillian, New-York, 1918.Carpenter, Edward, The Art of Creation, G. Allen Unwinn, London.Carr, Herbert Wildon, A Theory of Monads, Macmillan, London, 1922.

Cogitans Cogitata 'University of Southern California, Los Angeles, 1930.Leibniz, Little Brown Co., Boston, 1929.The General Principles of Relativity, Macmillan, London.The Monad°logy of Leibniz, University of Southern California, 1930.The. Philosophy of Benedetto Croce, Macmillan, London, 1917.The Philosophy of Change, Macmillan, London, 1914.

Carritt, E. F., The Theory of Beauty, Macmillan, New-York, 1919.Chambers, Frank P., Cycles of Taste, Harvard University Press, Cambridge ,

1928.Chevalier, Jacques, La Notion du Nécessaire chez Aristote et chez ses prédéces-

seurs, F. Alcan, Paris, 1915.Cicero, De finibus malorum et bonorum, Heinemann, London, 1 914.Clarke, Mary Evelyn, A study in tlu3 Logic of Value, University of London

Press, 1929.Confucian Annalects.Cooley, C. H., Social Process, Ch. Scribner's Sons, New-York, 1927.Cousin, Victor, Du Vrai, du Beau et du Bien, Didier Co., Paris, 1858.Croce, Benedetto, Aesthetic as Science of expression and general linguistic, tr.

by Douglas Ainslie, Macmillan, London, 1922.Diogenes, Laertius, Lives of Eminent Philosophers, 2 vol., tr. by R. D. Hicks,

W. Heinemann, London, 1925.Doren, Maik Van, An Anthology of World Poetry, Albert and Ch. Boni, New-

York, 1928.Ducasse, Curt Jchn, The Philosophy of Art, Lincoln MacVeagh, New-Yolk, 1929.Eaton, Howald O., The Austrian Philosophy of Values, University of Okla-

homa Press, Norman, 1930.E ddington, A. S., The Nature of the Physical World, Macmillan, New-York, 1929.Ellis, Havelock, The Dance of Life, Houghton Mifflin Co., Boston, 1923.Emerson, Ralph 1/1 aldo, The Conduct of Life, J. N. Dent, London, 1915.Fawcett, Edwaid Douglas, The World as Imagination, Macmillan, London, 1916.Pite, Warner, Moral Philosophy, Lincoln MacVeagh, Ncw-Yoik, 1925.Flaccus, Louis W., The Spirit and the Substance of Art, F. S. Crofts, New-

York, 1926.Flewlling, Ralph Tyller, Bergson and Personal Realism, The Abbingdom Press,

New-York, 1920.Creative Personality, Macmillan, New-York, 1926.

Forkel, Johann Nikolaus, Johan Sebastian Bach, Harcourt, Brace and Co.,Ncw-Yoik, 1920.

Fotheringam, James, Studies of the Mind and Art of Robert Browning, H. Mar-shall and Sons, /London, 1900.

Fouillée, Alfred, La Morale? L'Art et la Religion d'après Guyau, F. Alcan, Paris.

BIBLIOGRAPII ItSY

Fowler, Thomas, Shaftesbury and Hutcheson, Putnam's Sons, New-York, 1883.Fry, Roger, Vision and Design, Bretano's, New-York.Gaultier, Jules de, Le Bovarysme, Mercure de France, Paris, 1921.Gentile Giovanni, The Reform of Education, tr. by Dino Bigongiari, Harcourt,

Brace Co., New-York, 1922.Gide, Andre, Prétextes, Mercure de France, Paris.Guyau, J. M., L'Art au point de vue sociologique, F. Akan, Paris.

La Morale d'Épicure, F. Alcan, Paris, 1917.Groos, Karl, The Play of Man, tr. by Elizabeth L. Bladwin, D. Appleton,

New-York, 1901.Harford, Joh, The Life of Michel Angelo Buonaroti, 2 vols., Longman, Brown,

Green, London, 1857.Hartmann, Cyril Hughes, The Cavalier Spirit, G. Rotlege, London, 1925.Hegel, G. W. F., The Philosophy of Fine Art, 4 vols., tr. by F. P. B. Osmaston,

G. Bell and Sons, London.Hirn, Yrjo, The Origins of Art, Macmillan, London, 1900.Hocking, W. E., The Self, its Body and Freedom, Yale University Press, New,

Haven.Hu-Shih, The Development of the Logical Method in Ancient China, A. Prob-

sthain, London, 1928.Kandinsky, Wasily, The Art of Spiritual Harmony, tr. by M. T. H. Sandler

Constablé, London, 1904.Kant, Cri tiqu of Judgment, Tr, by J. H, Bernard, Macmillan, Lodon, 1914.Kan , Criti ue of Practical Reason, Tr, by T. K. Abbott. Longmail, Green,

Co. London, 1904.Kant, Critique of Pure Reason, tr. by Norman Kemp Smith, Macmillan

London, 1930.Kroeber, A. L., Anthropology, Harcourt, Brace Co., New-York, 1930.K lpe °sm.:Ad, Einleitung in die Philosophie, S. Hirzel, Leipzig, 1928.Lai) d, John, The Idea of the Soul, Hodder Stoughton, London.

Lalo Ch arles, L'Art et la Morale, F. Akan, Paris, 1922.Langfeld, H. S., The Aesthetic Attitude, Harcourt, Brace and Co., New-York,

1920.Lao-Tze, Tao Tch King, Ir. by D. Goddard, Brentano's, New-York, 1919.Lee, Vernon, ard C. Anstruther-Thompson, Beauty and Ugliness, The Bodley

Head, London, 1912.Leibniz, Monadology, tr. by Montgomery, Open Court, Chicago.Lir &roan, Edmond C., Social Discovery, Republic Co., New-Yolk, 1924.Mann, 1-1(nri de, Jcy in 14 oar, Ir. of a Der Kempf um die Arbeitsfreude by

Eden and Cedar Paul, H. Holt, New-York.Maritain, Jacques, Art and Scholasticism, tr. by J. F. Scanlan, Ch. Scribner's

Sons, New-York.Trois Réformateurs, Pion, Paris, 1925.

Mencius, The Works of Mencius.

182 BIBLIOGRAFIE

Meumann, Dr. E., Einführung in die Aesthetik der Gegenwart, Quelle u. Meyer,Leipzig, 1919.Sistemul Esteticei, Roumanian translation by I. Gabrea, Casa $coa-lelor, Bucarest, 1926.

Moore, G. E., Philosophical Studies, Kegan Paul, Trubner Co., London, 1922.Morris William, Hopes and Fears for Art, Roberts Brothers, Boston, 1882.Muirhead, J. H., Contemporary British Philosophers (Personal Statements),

Macmillan, New-York.Mumford, Lewis, The Golden Day, Boni and Liveright, New-York, 1926.Miinsterberg, Hugo, The Principles of Art Education, The Pray Educational

Co., New-York, 1904.Nietzsche, Friedrich, The Birth of Tragedy, tr. by William Hausmann, T. N.

Foulis, London.Nenitesco Stefan, ¡atora Artei ca Filosofie a Istoriei, 3 vol., Bucarest, 1925.Osborn, Henry Fairfield, Man Rises to Parnassus, University of Princeton

Press, 1928%Men of the Old Ston,e Age, Ch. Scribner's Sons, New-York, 1924.

Ovid, Metamorphoses, W. Heinemann, London, 1916.Parker, Dewitt, The Principles of Aesthetics, Silver Burdett Co., New-York, 1920.Perry, R. B., General Theory of Value, Logman's Green, New-York, 1926.Plato, The Dialogues of Plato, 5 vols., tr. by B. Jowett, Oxford University

Press, 1924.Plotinus, The Ethical Treatises, tr. by Stephen Mackenna, The Medici Society,

London and Boston, 1926.Pope, .E'ssay on Man, Clarendon Press, Oxford, 1904.Prall, D. W., Aesthetic Judgement, T. Cromwell, New-York, 1929.Puffer, Ethel D., The Psychology of Beauty, Houghton, Mifflin and Co., 1905.Radulescu-Motru C., Curs de Psihologie, Cultura Nationalii, Bucarest, 1923.

Personalismul Energetic, Casa Scoalelor, Bucarest, 1927.Ribot, Th., Essai sur l'Imagination créatrice, F. Alcan, Paris, 1931.Riemann Hugo, gléments d'Esthétigue musicale, French Translation by G.

Humbert, F. Alcan, 1906.Rodin, Auguste, Art, tr. from the French of Paul Gsell, by Mrs. Romily Fedden,

Hodder and Stougton, London.Rolland Romain, Beethoven, tr. by B. Constance, Kegan Paul, London, 1924.

Beethoven the Creator, V. Gollancz, London, 1929.Ruskin, John, Lectures on Art, Clarendon Press, Oxford, 1870.Russell, Bertrand, Mysticism and Logic, Longmans, Green Co., London, 1921.

Our Knowledge of the External World, Open Court, Chicago, 1915.Santayana George, The Life of Reason, 5 vols., Reason in Art, vol. 4, Ch. Scrib-

ner's Sons, New-York, 1928.The Sense of Beauty, Scribner's Sons, New-York.

Schiller, Ferdinand Canning Scott, Logic for Use, Harcourt Brace Emd Co., 1930.o

Schiller, Friedrich von, Essays Aesthetical and Philosophical, G. Bell and Sons,London, 1875.

BIBLIOGRAFIE i$13

Schopenhauer, The World as Will and Idea, 3 vols., tr. by R. B. Haldane andJ. Kemp, Kegan Paul Treuch, Treubner, London.

Séailles, Gabriel, Essai sur le Génie dans l'Art, F. Alcan, Paris, 1911.Schlegel, Friedrich von, The Aesthetic and Miscellaneous Works, G. Bell, Lon-

don, 1889.Shaftesbury, Characteristich, 3 vols., 1744, 1745.

Second Characters, University Press, Cambridge, 1917.Sidgwick, Henry, The Methods of Ethics, Macmillan, London, 1874.Smith, Norman Kemp, 'Prolegomena to an Idealist Theory of Knowledge, Mac-

millan, London, 1924.Solovyof, Vladimir, The Justification of the Good, tr. by Nathalie Duddington,

Macmillan, New-York, 1918.Sorley, W. R., Moral Values and the Idea of God, Caxnbridge University Press,

1921.Souriau, ttienne, L'Avenir de l'EsthAtitique, F Alcan, Paris, 1929.Spencer, Herbert, The Principles of Psychology, 2 vols., William and Norgate,

London, 1881.Stace, W. T., The Meaning of Beauty, Grant, Richards and Humphrey, Lon-

don, 1929.Sfout, G. F., A Manual of Psychology, W. B. Clive, London, 1913.S umner, W. G., Folkways, Ginn and Co., Boston, 1906.Taylor, A. E., Epicurus, Constable, London, 1911..Thackeray, The Book of Snobs, Belford, Claike, Chicago.Thayer, Alexander Wheelock, The Lite of Ludvig van Beethoven, The Beethoven

Association, New-York, 1921.Tolstoi, What is Art? tr. by A. Maude, Cromwel and Co., New-York.Valéry, Paul, Eupalinos ou l'Architecte ; ¿'Ame et la Danse, Nouvelle Revue

Francaise, 1924.Vasari, Giorgio, The Lijes of the Painters, Sculptors and Architects, 4 vols.,

Everyman's Library.Viano Tudor, Dualismul Artei, Bucarest, 1925.Volkelt, Johannes, Kunst und Volkserziehung, C. H. Bechsche, Miinchen, 1911.Wang Yang-Ming, The Philosophy of, tr. by F. G. Henke, The Open Court,

London, 1916.Watson, John, Schelling's Transcendental Idealism, S. C. Griggs Co., Chicago,

1892.Wildenband, Dr. Wilhelm, A History of Philosophy, tr. by J. Tufts, Macmillan,

New-York, 1926.Wilson, G. A., The Self and its World, Macmillan, New-York, 1916.Wilson, Woodrow, When a Man comes to .FI imsel I, Harpers, New-York, 1915.Wittgenstein, Ludwig, Tractatus Logico-Philosophicus Harcourt, Brace and

Co., New-1 o k. 1922.Whitehead, A. N. The Concept of Nature, University Press, Cambridge, 1920.Worringer, Yvilhelm, Formprobleme der Gotik, R. Piper Co., Miinchen.

184 BIDLIO GRAF iE

U. ARTICOLE

Burke, Edmund, e On Taste 0, Harvard Classics, Vol. 24.Burns, Cecil De Lisle, 4 The Spiritual Power and Democracy *, The Interna-

tional Journal of Ethics, Oct. 1929.Case, Clarence Marsh, e Toward G stalt Sociology *, Sociology and Social

Research, Sept,-Oct, 1930.What is Social Progress D in Bogardus, A History of Social Tlwugt.

Cohen Morris, $ Vision and Technique in Philosophy *, The PhilosophicReview, March 1930.

Collingwood, R. G., e Plato's Philosophy of Art *, Mind, 1925.Comarnesco Petru, 4 Specifieul Romanesc In cultura gi arta 0, Acliune

Reacliune, Bucarest, 1930.Cowell, Henry, a The Process of Musical Creation 0, The American Journal of

Psychology, April 1926.Davis, Frank, A nineteenth century Fragonard: A. Renoir 0, The Illustrated

London News, June 12, 1930.Durkheim, E., e Jugements de valeur et jugements de réalité 0, Revue de Metha-

physique et de Morale, 1911.Ellis, Carlyle, 4 Rodin: A Self-revelation 0, Everybody's Magazine, Nov., 1912.Gaultier, Jules de, 4 De l'Éthique à l'Esthétique à travers la Mystique 0,

Revue Philosophique, Mai-Juin 1928.4 Les elements esthétiques de la moralité 0, Revue Philosophique,Mars-Avril 1930.

Hessen Sergius, Die Tragoedie der Guten in Br*.der Karamazoff 0, Der Rus-sische Gedardce, I, 1929.

Hornle, Alfred R. F., 4 Image, Idea and Meaning 0, Mind, January 1907.Hollands, Edmund S., 4 Nature and Spirit 0, The International Journal of

Ethics, July 1925.Lessing, e The Education of the Human Race 0, Harvard Classics, Vol. 32.Lipps, Th., 4 Einfühlung, innere Nachahmung und Organempfindungen 0,

Archiv fiir die Gesamte Psychologie, I. Band, 1903.Weiteres zur Eifafhlung 0, Archiv far die Gesamte Psychologie,

IV. Band, 1905.Montaigne, e Education of Children *, Harvard Classics, Vol. 32.Oppell, Baron von, 4 The Reality of Beauty s, Hibbert Journal, Jan. 1930.Ralea Mihail, e Definitia Omului 0, Viata Romdneascd, Iassy, Roumania, 1928.Randle, H. N., 4 Sense-data and sensible Appearances in Size-distance Per-

ception 0, Mind, July 1922.Sainte-Beuve, e Montaigne 0, Harvard Classics, Vol. 32.Schiller, Ferdinand Canning Scott, e Relevance s, Mind, April 1912.Schiller, Friedrich von, 4 Letters upon the Aesthetic Education of Man s,

Harvard Classic, Vol. 32.Starbuck, Edwin Diller, tc The Intimate Senses as Sources of Wisdom 0, The

Journal of Religion, March 1921.

CUPRINSUL Pag.

Prefatii

CapitolulNX'PLRA $1 ARTIFICIALITATE

Peisajul furtunos al gandirii contimporane. 13"Metoda cercetarii noastre 20Natura i spirit 25Eul, ca parte a Naturii 32Natura i Artificialitate 36

Capitolul IINATURA FRUMUSETII

Eul i posibila-i periedie In expresia-de-sine 42Frumusetea ca spiritualitate imaginativä 51Arta-oglinda metafizica a universuluiConsideratii psihologice i epistemologice asupra imaginatieiRealitatea activitatii estetice 67Teoria expresionista a artei, ca generalizare i baza pentru alte explicaçii 60Arta ca joe 70Arta ca proces empatic ........ 74Obiectivarea imaginatiei estetice . 76.

Excelenta universala a actului estetic 85

Capitolul IIIELEMENTELE ESTETICE ALE MORALEI $1 COMPORTARII

Ratiune i imaginatieImaginatie, ratiune §i Bine 91

0 exaluare a snobismului ca model inferior de comportare estetica 90Imaginatie i conduita 116

Gustul estetic §i comportarea etica 118

Stilul ca manifestare social-estetica 122

Capitolul 1VFRUMOSUL $1 BINELE

Vieata morala ca traire corqtientii a imaginatiei 132Imaginatia In conflict cu mores qi nit cu binele etic 134

Frumosu conducand la Bine 135

i86 CUPRINSULPAg.

Realizarea-de-sine ca imaginatie obiectivatii sau artii 140Ciiteva limpeziri filosofice referitoare la morala frumoasa, cu referint

specialii la Shaftesbury 147

Capitolul VIDEALUL ESTETIC AL ARMONIEI *I TEORIA VA LOR1LOR

Citeva observaiii privitoare la teoria valorilor 158Contemplatie, actiune si armonie 163Perfectia armoniei estetice in realizarea omului si artistului 171Bibliografie 174

1.10NITORUL OFICIAL4MPRIMERIILE STATULUI

IMPRIMERIA NATIONALA

4RUCURESTI, 1946

C 34.602.

kalokagathon£iilor...biblioteca de filosofie rom.a.neasca r _ petru comarnescu cercetare a...

Documents