24. [Asemenea, vă este oprit să luaţi] femeile

căsătorite,afară de acelea care se află sub stăpâni-rea dreptei voastre. Aceasta este porunca lui Allah pentru voi! Şi vă este îngăduit în afară de acestea, să căutaţi [de soţii], după averile voas-tre, prin căsătorie, fără să preacurviţi. Iar acelora cu care vă bucuraţi, [căsătorindu‑vă cu ele], daţi‑le zestrea lor, ca o datorie. Şi nu este nici un păcat pentru voi, dacă aţi încheiat un le-gământ între voi, după stabilirea zestrei, căci Al-lah este Atoa-teştiutor, Înţelept [‘Alim, Hakim]. 25. Acela dintre voi care nu are mijloace necesare să se însoare cu muieri slobode şi credin-cioase poate [să‑şi ia de nev-astă una] din fetele voas-tre credin-cioase aflate sub dreapta voastră, căci Allah cunoaşte prea bine credinţa voastră, căci sunteţi şi unii şi alţii [de aceeaşi religie]. Luaţi‑le de neveste cu voia stăpânilor lor şi daţi‑le zestrea lor, după cuviinţă, dar ele să fie virtuoase, să nu fie destrăbălate şi să nu fi avut ibovnici. Iar dacă s‑au măritat şi apoi prea-curvesc, atunci ele să primească jumătate din pedeapsa cuvenită muie-rilor slobode. Aceasta este îngăduită pentru acela care se teme de păcat. Dar să fiţi răbdători e şi mai bine pentru voi, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]. 26. Allah voieşte să vă facă vouă limpezi [poruncile Sale] şi să vă arate rânduie-lile acelora de dinainte de voi [cei bine călăuziţi] şi El vă iartă pe voi. Şi Allah este Atoateştiutor, Înţelept [‘Alim, Hakim].

27. Şi Allah voi-eşte să vă ierte pe voi, în vreme ce aceia, care ur‑mează poftele lor, râvnesc ca voi să vă abateţi cât mai mult [de la El]. 28. Allah voieşte s ă v ă u ş u r e z e [datorinţele,] căci omul a fost creat slab. 29. O, voi cei care credeţi! Nu vă mâncaţi averile voastre unii altora pe nedrept, doar dacă este un negoţ [legal], cu bună învoială între voi! Şi nu vă ucideţi voi înşivă! Allah este Îndurător [Rahim] cu voi! 30. Însă cel care săvârşeşte aceas-ta prin necumpătare şi fărădelege, pe acela Noi îl vom face să ardă în Foc, căci pentru Allah aceasta este un lucru uşor! 31. De vă veţi feri de păcatele mari, care vă sunt oprite, vă vom ierta pentru fap-tele voastre rele [mărunte] şi vă vom lăsa să intraţi într‑un loc nobil. 32. Nu râvniţi la ceea ce Allah a

dăruit [cu harul Său] unora dintre voi mai mult decât altora. Bărbaţii vor avea parte de ceea ce au agonisit şi femeile vor avea parte de ceea ce au agonisit. Deci rugaţi‑vă lui Allah pentru harul Său, căci Allah pe toate le ştie. 33. Tuturor le‑am dat moştenitori, pentru ceea ce le lasă părinţii şi rudele apropiate. Şi acelora cu care aţi împreunat mâinile voastre drepte, daţi‑le partea lor [din moştenire], căci Allah este la toate Martor.

34.Bărbaţii sunt proteguitori ai muierilor, da-

torită calităţilor deose-bite cu care i‑a dăruit Allah şi datorită chel-tuielilor pe care le fac din bunurile lor. Iar cele evlavioase [dintre femei] sunt ascultătoare şi păzi-toare [ale celor care tre-buiesc păzite] în absenţa [soţilor lor], pe care şi Allah le păzeşte. Pe acelea de a căror neascul-tare vă temeţi, povăţuiţi‑le, părăsiţi‑le în paturi şi loviţi‑le! Dar dacă ele [revin şi] ascultă de voi, atunci nu mai căutaţi pricină împotriva lor. Allah este Cel mai Înalt, Măreţ [‘Aliyy, Kabir]. 35. Dacă vă temeţi de o pricină între ei doi [cei doi soţi], atunci trim-iteţi un arbitru din nea-mul lui şi un arbitru din neamul ei. Dacă voiesc ei [arbitrii] împăcarea, Allah va rea-duce înţelegerea între ei [cei doi soţi]. Allah este Atoateştiutor, Bineştiutor [‘Alim, Khabir]. 36. Adoraţi‑L pe Allah şi nu‑I asociaţi Lui nimic! Purtaţi‑vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin, cu tova-răşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte, căci Allah nu‑i iubeşte pe cel trufaş şi pe cel lăudăros! 37. Acelora care sunt zgârciţi şi‑i îndeamnă pe oameni la zgârcenie şi as-cund ceea ce le‑a dăruit Allah din ha-rul Său, le‑am pregătit necredincioşilor osândă umilitoare.

38. Şi aceia care cheltuiesc banii lor [fac milos-tenie] numai ca să‑i vadă oamenii şi nu cred în Al-lah şi nici în Ziua de Apoi. Iar acela căruia Şeitan îi este tovarăş, rău tovarăş are el! 39. Şi ce vină li s‑ar putea aduce, dacă ar crede în Allah şi în Ziua de Apoi şi ar face milostenii din ceea ce le‑a dăruit Allah? Allah este Atoateştiutor [‘Alim] cu privire la ei! 40. Allah nu este ne-drept [faţă de nimeni], nici cât greutatea unui grăunte de praf, iar dacă este o bine-facere, El o înmulţeşte şi dă din partea Sa răsplată mare. 41. Şi cum le va fi [celor nedrepţi] când vom adu-ce din fiecare comuni-tate un martor şi te vom aduce pe tine, [Muhammed], martor îm-potriva acestora?!42. În ziua aceea, vor dori aceia care nu au crezut şi nu i‑-au dat ascultare Trimi-

sului să fie pământul întins peste ei şi ei nu vor putea să ascun-dă de Allah nici un cuvânt! 43. O, voi cei care credeţi! Nu vă apropiaţi de Rugăciune [As‑Salat] atunci când sunteţi beţi, ca să ştiţi ce spuneţi [lui Allah], nici atunci când sunteţi necurăţaţi – doar dacă sunteţi călă-tori pe drum – până ce nu vă veţi curăţa! Iar dacă sunteţi bolnavi sau în călătorie, ori dacă unul dintre voi se întoarce din locul unde şi‑a făcut nevoile, sau aţi atins muierile şi nu găsiţi apă, atunci căutaţi ţărână măruntă curată şi treceţi‑vă palmele peste faţă şi peste mâini, căci Al-lah este Îngăduitor, Iertător [‘Afuww, Ghafur]. 44. Nu i‑ai văzut, [o, Muham-med,] pe aceia cărora li s‑a dat o parte din Carte, cum cumpără ei rătăcirea şi voiesc ca şi voi să rătăciţi de la dru-mul [drept]?

45. Însă Allah îi cunoaşte mai bine pe duşmanii voştri şi Allah este de

ajuns ca Ocrotitor şi Allah este de ajuns ca Ajutor. 46. Printre cei care au îmbrăţişat iudaismul, sunt unii care schimonosesc sensurile cu-vintelor şi zic: „Am auzit şi nu ne‑am supus!” şi „Ascultă, dar să nu auzi!” şi Ra’i‑na!”, stâl-cindu‑şi lim-bile lor şi vătămând religia. Dacă, dimpotrivă, ei ar zice: „Am auzit şi ne‑am supus!” şi „Ascultă!” şi „Priveşte la noi”, ar fi mai bine pentru ei şi mai drept. Dar Allah i‑a bleste-mat din pricina ne-credinţei lor şi nu cred decât puţini [dintre ei]. 47. O, voi cei cărora vi s‑a dăruit Cartea! Credeţi în ceea ce am pogorât Noi, întărind ceea ce voi aveaţi deja, înainte ca Noi să mutilăm chipuri şi să le întoarcem pe dosurile lor sau să‑i blestemăm aşa cum i‑am blestemat şi pe oamenii Sabatului, căci porunca lui Allah este [întotdeauna] împlinită! 48. Allah nu iartă să I se facă vreun părtaş. Afară de aceasta, El iartă cui voieşte. Iar acela care pune în rând cu Allah un părtaş, născoceşte un mare păcat! 49. Nu i‑ai văzut pe aceia care se laudă că sunt evlavioşi? Însă numai Allah este Acela care socoteşte a fi evlavios pe cine voieşte El şi nu vor fi nedreptăţiţi [la răsplată] nici cât un firicel. 50. Priveşte cum născocesc ei minciuni pu-nându‑le pe seama lui Allah! Şi aceasta este îndeajuns un păcat vădit. 51. Nu i‑ai văzut pe aceia cărora le‑a fost dată o parte din Carte?Ei cred în Jibt şi în Taghut şi zic celor care nu cred : „Aceştia sunt mai bine călăuziţi pe drum decât cei care cred!”

52. Aceştia sunt cei pe care i‑a blestemat Allah, iar ce-lui pe care Allah l‑a blestemat nu‑i vei afla [în veci] ajutor. 53. Oare au ei parte de stăpânie?! Atunci nu dau ei oamenilor nici măcar cât punctul de pe sâmburele de curmală! 54. Îi pizmuiesc ei pe oameni pen-tru ceea ce El le‑a dat cu ha-rul Său? Or Noi i‑am dat neamului lui Avraam Cartea şi Înţelep-ciunea şi le‑am dat lor o mare împărăţie! 55. Unii dintre ei au crezut în El, alţii s‑au lepădat de El şi fo-cul Gheenei le va fi de ajuns! 56. Cei ce nu cred în Ver-setele Noastre, pe aceia îi vom lăsa să ardă în Foc şi de fiecare dată când pieile lor se vor coace, le vom schimba cu alte piei, ca să guste chinul! Allah este Pu-ternic [şi] Înţelept [‘Aziz, Hakim]! 57. Însă pe aceia care cred şi

săvârşesc fapte bune îi vom conduce în grădini pe sub care curg pâraie. În ele vor fi veşnic sălăşluitori şi vor avea în ele soaţe curăţite. Şi îi vom conduce pe ei la umbră deasă. 58. Al-lah vă porunceşte să daţi înapoi stăpânilor lor lucrurile încredinţa-te, iar dacă judecaţi între oameni, să judecaţi cu dreptate! Cât de minunat este acest lucru la care vă povăţuieşte Al-lah! Allah este Cel care Aude Totul [şi] Cel care Vede Totul [Sami’, Basir]!porunceşte să daţi înapoi stăpânilor lor lucrurile încre-dinţate, iar dacă judecaţi între oameni, să judecaţi cu dreptate! Cât de minunat este acest lucru la care vă povăţuieşte Allah! Allah este Cel care Aude Totul [şi] Cel care Vede Totul [Sami’, Basir]! 59. O, voi cei care credeţi! Fiţi cu su-punere faţă de Allah şi fiţi cu supunere [ascultare] faţă de Trimisul Său şi faţă de di-riguitorii voştri! Apoi, dacă aveţi neînţelegeri într‑o chestiu-ne, aduceţi‑o [întru judecare] la Allah şi la Trimis, dacă voi cre-deţi în Allah şi în Ziua de Apoi! Aceasta este mai bine şi cu mai bune urmări.

60. Nu i‑ai vă-zut pe aceia care pretind că

ei cred în ceea ce ţi s‑a trimis ţie, [Muhammed,] şi în ceea ce s‑a trimis mai înainte de tine? Ei voiesc să‑l ia ca judecă-tor pe Taghut, cu toate că li s‑a poruncit să nu creadă în el. Dar Şeitan voieşte să‑i împingă pe ei în lungă rătăcire. 61. Iar dacă li se zice lor: „Veniţi spre ceea ce a trimis Allah şi spre Trimis!”, îi vei vedea pe făţar-nici cum se întorc, îndepărtându‑se de tine. 62. Însă cum va fi dacă îi va lovi o nenorocire pen-tru ceea ce au făcut mai înainte mâinile lor?! Atunci ei vor veni spre tine şi vor jura pe Allah: „Noi nu am voit decât bine şi împăcare!”. 63. Aceştia sunt cei despre care ştie Allah ce se află în inimile lor. Deci depărtea-ză‑te de ei, povăţuieşte‑i pe ei şi spune‑le lor – în privinţa lor – vorbe convingătoare. 64. Noi nu trimitem nici un trimis, decât pentru a i se da ascultare, cu voia lui Allah. Şi dacă, după ce au fost ei nedrepţi cu propriile lor suflete, vor veni ei la tine şi se vor ruga de iertare lui Allah şi se va ruga pentru iertarea lor şi Trimisul, îl vor afla ei pe Allah Iertător, Îndurător [Tawwab, Ra-him]. 65. Însă, nu! [Jur] pe Domnul Tău! Nu vor crede ei [cu ade-vărat] până ce nu te vor lua pe tine ca judecător pentru cele care se iscă între ei şi nu vor mai afla în sufletele lor temere faţă de ceea ce tu ai hotărât şi nu se vor supune cu de-săvârşită supune-re [hotărârii tale].

66. Dacă Noi l e ‑ a m f i p o r u n c i t : „Omorâ ţ i‑vă voi înşivă!” sau „Ieşiţi din căminele voastre!”, nu ar fi făcut‑o decât puţini dintre ei. Dar dacă ei le‑ar fi făcut pe cele la care au fost îndemnaţi, ar fi fost mai bine pentru ei şi ar fi mai statorni-că [credinţa lor]. 67. Şi atunci Noi le‑am fi dat din partea Noas-tră răsplată mare. 68. Şi i‑am fi călăuzit Noi pe un drum drept.69. Cei care se su-pun lui Allah şi Trimisu-lui, aceia vor fi împre-ună cu cei pe care i‑a binecuvântat Allah cu harul Său, ca şi profeţii, adevăraţii evlavioşi, martirii şi cei pioşi. Şi ce buni to-varăşi vor fi aceştia!70. Acest har este de la Allah şi Allah este de ajuns ca Atoateşti-utor [‘Alim]! 71. O, voi cei care credeţi! Luaţi seama şi purcedeţi [la

luptă] în grupuri sau purcedeţi [la luptă] cu toţii deodată! 72. Printre voi este unul care rămâne în urmă [când se purcede la luptă] şi dacă asupra voastră se abate o ne-norocire, zice el: „Allah s‑a îndurat de mine cu harul Lui, căci nu am fost de faţă îm-preună cu ei!” 73. Dar dacă asupra voastră coboară harul lui Allah, atunci el va zice, ca şi când între voi şi între el nu ar fi fost nici o prietenie: „Ce păcat că nu am fost laolaltă cu ei, căci aş fi câştigat mare izbândă!”. 74. Să lupte, aşadar, pe calea lui Allah aceia care dau viaţa lumească de acum pentru Viaţa de Apoi! Iar aceluia care luptă pe calea lui Allah, de va fi ucis sau de va birui, Noi îi vom da mare răsplată!

-75. Şi ce este cu voi de nu luptaţi pe calea

lui Allah, şi pentru băr-baţii, muierile şi copiii slabi care zic: „Doamne! Scoa-te‑ne pe noi din cetatea asta cu neam nelegiuit şi dă‑ne nouă din partea Ta un ocroti-tor şi dă‑ne nouă din partea Ta un aju-tor!”. 76. Cei care cred, luptă pe calea lui Allah, iar cei care nu cred, luptă pe calea lui Taghut. Aşadar, luptaţi îm-potriva ali-aţilor lui Şeitan, căci vicleşugul lui Şeitan este, neîn-doielnic, slab! 77. Nu i‑ai văzut pe aceia cărora li s‑a zis: „Reţineţi‑vă mâinile voastre [de la luptă], pliniţ i Rugăciunea [As‑Salat] şi achitaţi Dania [Az‑Zakat]!”? Apoi, când li s‑a porun-cit lupta, o parte dintre ei au ajuns să se teamă de oameni, ca şi când ar fi încercat teama de Allah sau o teamă chiar mai puternică şi au zis: „Doamne, de ce ne‑ai poruncit nouă lupta? De ce nu ne‑ai mai păsuit până la un termen apropiat?” Spune: „Plăcerea aces-tei lumi este mică, iar Lumea de Apoi este mai bună pentru cei care se tem [de Allah] şi [acolo] nu veţi fi nedreptăţiţi nici cât un firicel!” 78. Oriunde aţi fi, moartea vă va ajunge, chiar de‑aţi fi în turnuri semeţe. Dacă au parte de bine, ei zic: „Aceasta este de la Allah!”, iar dacă îi loveşte un rău, ei zic: „Aceasta este de la tine, [Muhammed]!” Spune: „Toate sunt din partea lui Al-lah!”. Dar ce este cu oamenii aceştia că nu înţeleg ei aproape nici o vorbă? 79. Binele de care ai parte îţi vine de la Allah, iar răul care te loveşte îţi vine de la tine însuţi. Noi te‑am trimis ca Vestitor [trimis, profet] pentru oameni. Iar Allah este de ajuns ca martor

80. Cel ce se supune Trimisului se supune, neîndo-ielnic, şi lui Al-lah. Cât despre cei care întorc spatele, Noi nu te‑am trimis să fii peste ei păzitor! 81. Ei zic: „Supunere!”. Dar de îndată ce au ieşit de la tine, o parte dintre ei născocesc noap-tea [în gând, pe ascuns] cu to-tul altceva decât ceea ce ai spus. Allah scrie ceea ce născocesc ei noaptea [în gând, pe ascuns]. Îndepărtează‑te de ei şi încrede‑te în Allah! Şi Allah este de ajuns ca protector! 82. Oare nu cugetă ei la Coran? Dacă ar fi el de la alt-cineva decât de la Al-lah, ar găsi în el multe nepotriviri! 83. Când

vine la ei o ştire de linişte sau de spaimă, ei o răspân-desc de îndată. Dacă însă ei ar împărtăşi‑o Trimisului sau câr-muitorilor lor, aceia dintre ei, care caută să fie dumiriţi, ar afla [adevărul]. Iar de n‑ar fi harul lui Allah asupra voastră şi îndu-rarea Lui, l‑aţi urma pe Şeitan, afară de puţini [dintre voi]. 84. Luptă‑te pe calea lui Allah – tu nu eşti răspunzător decât pentru tine! – şi îndeamnă‑i pe dreptcredincioşi [la luptă]! Poa-te că Allah va opri răul celor care nu cred, căci Allah este mai de te-mut în forţă şi mai aspru în pedeapsă. 85. Cel care face o bună mijlocire [într‑o ches-tiune] va avea şi el o parte din ea, iar cel care face o rea mijlocire, asemenea va avea parte din răs-punderea [pentru ea], căci Allah este cu putere peste toate [Al‑Muqit]. 86. Dacă vi se dă bineţe, răspundeţi cu bineţe încă şi mai frumos sau [cel puţin] răspundeţi!Allah este Atoateso-cotitor [Hasib].

87. Allah! Nu există altă di-vinitate în afară

de El! El [jură că] vă va aduna în Ziua Învierii, neîndoielnic, căci cine este mai adevărat decât Allah în ceea ce se spune? 88. De ce sunteţi despărţiţi în două grupuri în privinţa făţarnicilor, când Allah i‑a întors [la necredinţă] pentru ceea ce au dobândit ei? Voiţi voi să‑i călăuziţi pe drumul cel drept pe aceia pe care Al-lah i‑a împins la rătăcire? Pentru acela pe care Allah l‑a dus la rătăcire nu poţi afla drum [de întoarcere]! 89. Ei ar vrea ca voi să nu credeţi, aşa cum nici ei nu cred, astfel încât să fiţi deopo-trivă. Nu vă luaţi dintre ei părtaşi, până ce ei nu vor purcede pe calea lui Allah! Dar dacă ei în-torc spatele, prindeţi‑i şi omo-râţi‑i, oriunde‑i veţi afla! Şi nu vă faceţi dintre ei nici părtaş, nici ajutor, 90. Afară de aceia care se unesc la un neam cu care voi aveţi un legământ sau vin la voi cu piepturile prea strânse pentru ca să mai lupte împotriva voastră sau ca să mai lupte împo-triva neamului lor. De‑ar fi voit Al-lah, le‑ar fi dat putere asupra voastră atunci când s‑ar fi războit cu voi. Dar dacă se de-părtea-ză ei de voi şi nu luptă împotriva voastră şi vă arată supunere, Allah nu vă mai dă vouă cale împotriva lor. 91. Veţi găsi pe alţii care vor voi să aibă încrederea voastră şi să aibă şi încrede-rea neamului lor. De fiecare dată când vor fi îndemnaţi la ispită, ei se vor lăsa împinşi spre ea. Dacă însă nu vor sta departe de voi şi nu vă vor arăta supunere şi nu vor opri mâinile lor [de la lupta împotriva voastră], atunci prindeţi‑i şi omorâţi‑i, oriunde i‑aţi afla! Asupra acestora Noi vă dăm dovadă sigură.

92. Nu se cade ca un dreptcred-incios să omoare un alt dreptcredincios, decât [dacă se întâmplă] din greşeală. Cel care omoară un dreptcredin-cios din greşeală, trebuie să slobozească un rob credincios şi să dea un preţ de sânge familiei lui, afară dacă aceasta îl iartă, în semn de milostenie. Dacă [cel omorât] este dintr‑un neam duşman vouă, dar el este drept-credincios, atunci trebuie să slobozească un rob credincios. Dacă este însă dintr‑un neam de care sunteţi legaţi printr‑un legământ, atunci trebuie un preţ de sânge dat fami-liei lui şi slobozit un rob cre-dincios. Cel ce nu găs-eşte [robul pentru slo-bozire] trebuie să postea-scă două luni, una după alta [fără întrerupere], căutând îndurare de la Al-

lah. Allah este Atoateştiutor şi Înţelept [‘Alim, Hakim]. 93. Cel care omoară un dreptcredin-cios precugetat, răsplata îi va fi Gheena, în care va rămâne veşnic, Allah se va mânia pe el, îl va blestema şi‑i va pregăti lui chin mare. 94. O, voi cei care credeţi! Dacă purcedeţi [la luptă] pe calea lui Allah, luaţi bine seama şi nu spuneţi aceluia care vă dă vouă bineţe [cu Es‑selamu ’aleikum]: „Tu nu eşti credincios!”, râvnind voi la bunurile acestei vieţi lumeşti, căci Allah are prăzi multe. Aşa aţi fost voi mai înainte, dar Allah v‑a binecuvântat cu harul Lui. Deci luaţi bine seama, căci Allah este bine ştiutor a ceea ce faceţi voi!

95. Nu sunt egali dreptcredincioşii care rămân în ca-

sele lor – afară de cei care au un beteşug – cu cei care luptă pe calea lui Al-lah, cu bunurile şi cu su-fletele lor. Allah vine cu mai mult har asupra celor care luptă cu bunurile şi cu sufletele lor decât asu-pra celor care rămân în casele lor [din pricina unui beteşug]. Tuturor le‑a făgăduit Allah cea mai bună răsplată, însă Allah vine cu mai mult har asupra celor care luptă decât asupra celor care rămân în casele lor şi cu mare răsplată, 96. Trepte din partea Sa, cu iertare şi îndurare, căci Allah este Iertător, Îndu-rător [Ghafur, Rahim]. 97. Îngerii, când iau sufletele celor care au fost nedrepţi cu ei înşişi, le zic lor: „Ce aţi făcut voi [pentru cred-inţa voastră]?” Şi răspund ei: „Noi am fost slăbiţi pe pământ!”Şi le zic [îngerii]: „Nu a fost pământul lui Allah destul de larg pentru ca voi să purcedeţi în lume?” Adăpostul acestora este Gheena şi ce soartă rea! 98. Afară de cei neputin-cioşi dintre bărbaţi, de femei şi copii, care nu sunt în stare să se descurce şi nu găsesc nici o cale, 99. Pe aceştia poate că o să‑i ierte Allah, căci Allah este În-durător, Iertător [‘Afuww, Ghafur]. 100. Şi cine pribegeşte pe calea lui Allah, va afla pe pământ multe [adăposturi] şi bogăţie. Şi cel ce iese din casa sa, ca să purceadă către Allah şi Trimisul Său, şi apoi îl va ajunge moartea, răsplata lui se află la Allah, căci Allah este Iertă-tor, Îndurător [Ghafur, Rahim].101. Iar dacă purcedeţi spre alt pă-mânt, nu va fi un păcat pentru voi de veţi scurta Rugăciunea [As‑Salat], dacă vă temeţi că cei care nu cred vă vor pricinui vreun rău, căci necredincioşii vă sunt duşmani învederaţi.

102. Iar atunci când tu, [Muhammed,] te vei afla printre ei [în timpul luptei] şi vei con-duce Rugăciunea lor [As‑Salat], o parte dintre ei să stea împreună cu tine şi să‑şi păstreze armele lor. Apoi, după o prosternare, să treacă în spatele vostru şi să vină celălalt grup, al celor care nu şi‑au făcut Rugăciunea, ca să‑şi facă Rugăciunea împreună cu tine, dar să fie cu băgare de sea-mă şi să‑şi ţină ar-mele. Cei care nu cred voi-esc ca voi să vă ne-glijaţi armele şi lucrurile voastre, pentru ca să se năpustea-scă asupra voastră deo-dată. Nu săvârşiţi nici un păcat dacă, stânje-niţi de ploaie sau bolnavi, puneţi armele voastre jos, dar fiţi cu băgare de seamă! Allah a pregătit pentru necred-incioşi osândă înjositoare. 103. Dacă aţi împlinit Ru-

găciunea [As‑Salat], pome-niţi numele lui Allah, stând în picioare, aşezaţi sau întinşi pe o parte! Dar când sunteţi în pace, atunci împliniţi Rugăciunea [As‑Salat] [în întregime], căci Rugăciunea [As‑Salat] este orân-duită pentru dreptcredincioşi la timpuri hotărâte! 104. Nu slă-biţi urmărirea oamenilor [necredincioşi], chiar dacă suferiţi, căci ei suferă la fel cum suf-eriţi voi, dar voi nădăjduiţi de la Allah ceea ce ei nu nădăjduiesc! Şi Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept [‘Alim, Hakim]. 105. Noi ţi‑am trimis Cartea cu Adevă-rul, ca să judeci între oameni aşa cum ţi‑a arătat Allah. Şi nu fi apărător al celor haini!

106. Şi cere‑I iertare lui Al-lah, căci Al-

lah este Iertător, Îndu-rător [Ghafur, Rahim]! 107. Şi nu te certa în fo-losul acelora care se hainesc pe ei înşişi! Allah nu‑l iubeşte pe cel care este hain şi p ă c ă t o s ! 1 0 8 . E i încearcă să se ascundă de oameni, dar ei nu se pot ascunde de Al-lah, căci El este cu ei atunci când născocesc în timpul nopţii vorbe ce Lui nu‑I plac şi Al-lah este ştiutor a toate câte se fac. 109. Iată că voi le‑a ţ i luat apărarea în această lume. Dar cine le va lua apărarea înaintea lui Allah în Ziua În-vierii sau cine le va fi lor ocrotitor? 110. Ace-la care săvârşeşte un rău sau este nedrept cu sine însuşi iar apoi se roagă lui Allah de iertare, acela Îl va afla pe Allah Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]. 111. Acela care dobânde-şte un păcat îl dobândeşte numai împotriva sa, iar Allah este Atoateştiutor [şi] Înţelept [‘Alim, Hakim]. 112. Iar acela care dobândeşte o gre-şeală sau un păcat şi apoi îl pune pe seama unui nevinovat, acela s‑a încărcat cu nedreptate şi cu păcat vădit. 113. De n‑ar fi fost harul lui Allah asupra ta, [Muhammed], şi în-durarea Lui, ar fi cercat o parte dintre ei să te împingă să rătăceşti [drumul], dar ei nu se împing la rătăcire decât pe ei înşişi şi nu vor putea să‑ţi aducă daună întru nimic. Iar Allah a pogorât asupra ta Cartea şi Înţelepciunea, te‑a învăţat ceea ce nu ştiai şi harul lui Allah asupra ta a fost nemăsurat .

114. Nu este nimic bun în cea mai mare parte a vorbelor lor tainice, în afara acelora care poruncesc milos-tenia, fapta bună şi îm-păcarea între oameni. Iar aceluia care face aceasta, căutând mul-ţumirea lui Allah, îi vom dărui mare răs-plată. 115. Însă pe acela care se îm-potriveş-te Trimisului, după ce i s‑a arătat lui calea cea dreaptă, şi care urmează un alt drum decât cel al dreptcredincioşilor, îl vom pune Noi împre-ună cu aceia cu care s‑a aliat, şi‑l vom lăsa să ardă în Gheena. Şi

ce rea menire [este aceasta]! 116. Allah nu iartă să I se facă semeni, dar iartă orice, în afară de aceasta, ce-lui care voieşte El. Acela care îi face lui Allah semeni, acela s‑a rătăcit departe! 117. Nu adoră în locul Lui decât nişte făpturi femeieşti şi nu adoră decât un şeitan răzvrătit. 118. Allah l‑a blestemat [pe Şeitan], iar el a zis: „Voi să iau o parte anumită din robii Tăi, 119. Îi voi duce întru rătăcire, le voi da speranţe deşarte, le voi porunci, şi ei vor tăia urechile dobitoacelor şi le voi porunci să schimbe creaţia lui Allah”. Dar acela care‑l ia pe Şeitan ca aliat, în locul lui Allah, va avea parte de pierdere vădită. 120. El le face făgăduinţe şi le dă speranţe amăgitoare, căci Şeitan nu le făgăduieşte decât himere. 121. Adăpostul aces-tora va fi Gheena şi nu vor afla de ea scă-pare.

122. Cât de-spre aceia care cred şi

plinesc fapte bune, pe ei îi vom face să intre în Grădini pe sub care curg pâraie, în care vor rămâne veşnic. Fă-găduinţa lui Allah este adevăr. Şi cine spune vorbe mai adevă-rate decât Al-lah?! 123. Nu este după dorinţele voas-tre, nici după dorin-ţele oamenilor Scrip-turii. Cine face un rău va fi răsplătit pentru el şi nu va găsi în spri-jinul său, împotriva lui Allah, nici un aliat şi nici un ajutor. 124. Oricine face fapte bune, bărbat sau fe-meie – credincios fiind– aceia vor intra în Rai şi nu vor fi nedreptăţiţi nici cât un punct. 125. Şi cine are credinţă mai bună decât acela care se supune lui Al-lah şi plineşte fapte bune, urmând religia lui Avraam cel drept întru credinţă? Şi Allah l‑a primit pe Avraam ca ales. 126. Ale lui Allah sunt cele din ceruri şi cele de pre pământ. Şi Allah este Atotcuprinzător. 127. Ei îţi cer sfatul în privinţa muierilor. Spune: „Allah vă sta-bileşte rânduieli în privinţa lor şi vă este vestit în Carte despre orfelinele, cărora nu le daţi ceea ce le‑a fost prescris şi pe care voiţi să le luaţi în căsătorie precum şi despre copiii încă mici”. Şi să fiţi cu dreptate faţă de orfani, căci Allah este Ştiu-tor al binelui pe care voi îl faceţi!

128. Dacă o fe-meie se teme de nepăsarea sau îndepărtarea bărba-tului ei, atunci nici o vină nu va fi asupra lor dacă ajung la o îm-păcare, căci împăcarea este mai bună, iar su-fletele sunt înclinate spre zgârcenie. Dar, dacă vă purtaţi bine şi vă temeţi [de Allah], Al-lah este Bineştiutor [Khabir] a ceea ce faceţi voi.129. Nu veţi putea să vă purtaţi întocmai la fel cu [toate] soaţele, chiar dacă aţi voi cu tot dina-dinsul. Dar nu vă întoarceţi cu totul [către vreuna dintre ele], lăsând‑o [pe cealaltă] ca atârnată!Însă dacă în-dreptaţi aceas-ta şi vă temeţi, Allah este Iertă-tor, Îndurător [Ghafur,

Rahim]. 130. Iar dacă cei doi se despart, atunci Allah poate să‑i înzes-treze pe amândoi cu dărnicia Sa. Şi Allah este Cel cu Har Ne-mărginit [şi] Înţelept [Wasi’, Hakim]. 131. Ale lui Allah sunt toa-te cele din ceruri şi de pre pământ. Noi le‑am poruncit celor cărora le‑a fost dată Cartea înaintea voastră, precum şi vouă: „Fiţi cu frică de Allah!”. Iar dacă voi nu credeţi, [aceasta nu‑I va aduce prejudicii lui Allah, căci] ale lui Allah sunt cele din ce-ruri şi de pre pământ şi Allah este Înstărit [şi] Vrednic de Laudă [Ghaniyy, Hamid]. 132. Ale lui Allah sunt cele din ceruri şi de pre pământ şi Allah este de ajuns ca Ocroti-tor [Wakil]. 133. Dacă El ar voi, v‑ar lua – o, oameni! – şi ar aduce alţii [în locul vostru], căci Allah are putere să facă aceasta. 134. Dacă voieşte cineva răsplată în lumea aceasta, la Allah se află răsplata şi pentru această lume şi pentru Lu-mea de Apoi, căci Allah este Cel care Aude Totul [şi] Cel care Vede Totul [Sami’, Basir].

135. O, voi cei care credeţi! Fiţi făptuitori neclin-

tiţi ai dreptăţii, martori înain-tea lui Allah, chiar împotriva voastră, îm-potriva părinţilor şi rudelor voastre – fie bogat sau sărac – căci Allah cunoaşte cel mai bine ce este spre binele lor! Nu urmaţi poftei, ca să nu vă abateţi [de la dreptate]! Iar dacă voi faceţi o măr-turie mincinoa-să sau vă sustrageţi, [să ştiţi că] Al-lah este Bineştiutor a ceea ce faceţi [Khabir]! 136. O, voi cei care credeţi! Fiţi cu credinţă ne-clintită în Al-lah şi în Trimisul Său, în Cartea pe care a pogo-rât‑o asupra Trimisului Său şi în Cartea pe care a pogorât‑o mai înainte(88)! Cel care nu crede în Allah, în îngerii Săi, în Cărţile Sale, în trimişii Săi şi în Ziua de Apoi, acela pribegeşte în cea mai îndepărtată rătăcire. 137. Pe aceia care cred, apoi nu mai cred, apoi iarăşi cred, apoi iarăşi nu mai cred, apoi sporesc în ne-credinţă, Allah nu‑i va ierta şi nu‑i va călăuzi pe o cale [dreaptă]. 138. Vesteşte‑le făţarnicilor că ei vor avea parte de un chin dureros; 139. Cei ce‑şi fac din necredinci-oşi aliaţi în locul credincioşilor, oare aceştia caută putere la ei? Puterea se află numai la Allah, în întregime! 140. El doară v‑a arătat [revelat] în Carte că dacă veţi auzi că versetele lui Allah sunt tăgăduite sau luate în derâdere, să nu staţi împreună cu ei decât dacă vor începe ei o altă discuţie, căci altcum, veţi fi asemenea lor. Allah îi va aduna pe făţarnici şi pe necredincioşi în Gheena, cu toţii.

141. Cei care vă pândesc pe voi, atunci când aveţ i parte de biruinţă zic ei: „Oare nu am fost noi împreună cu voi?”, iar dacă izbânda este de partea necredincioşilor, atunci ei zic: „Oare nu am fost noi mai tari decât voi şi nu v‑am apărat noi de credin-cioşi?”. Însă Allah va judeca între voi în Ziua Învierii şi nicioda-tă Al-lah nu le va face necred-incioşilor o cale [pentru a izbândi] asupra cred-incioşilor! 142. Cei făţar-nici încearcă să‑L înşele pe Allah, dar El întoarce î n ş e l ă t o r i a l o r [împotriva lor înşişi!] Când se ridică pentru Rugăciune [As‑Salat], se ridică ei cu lene, ca să fie văzuţi de oameni, şi nu pomenesc numele lui Allah decât foarte puţin. 143. Ei sunt şovăitori în-tru aceasta, [neho-

tărându‑se] nici la aceştia, nici la aceştia. Şi pentru acela pe care Allah l‑a dus în rătăcire nu vei afla drum. 144. O, voi cei care credeţi! Nu‑i luaţi pe necredincioşi ca aliaţi în locul credincio-şilor. Oare vreţi voi să‑I daţi lui Allah o dovadă desluşită împo-triva voastră?! 145. Cei făţarnici vor ajunge în fundul cel mai de jos al Iadului şi nu vei afla ajutor pentru ei, 146. Afară de cei ce se căiesc, se în-dreaptă, se leagă cu putere de Allah şi sunt sin-ceri în credinţa lor faţă de Allah. Aceştia vor fi laolaltă cu drept-credincioşii, iar Allah le va dărui credincioşilor răsplată ne-măsurată. 147. Ce face Allah cu pedepsirea voastră, dacă mulţumiţi şi credeţi? Allah este Mulţumitor [şi] Atoateştiutor [Şaker, ‘Alim].