92. Voi nu veţi a j u n g e l a [adevărata] evla-

vie decât dacă veţi face da-ruri din ceea ce vă este drag(. Şi Allah ştie tot ceea ce voi dăruiţi. 93. Toate mân-cărurile le-au fost îngăduite fiilor lui Israel, în afară de ceea ce Israel însuşi şi-a oprit, înainte ca Tora să fi f o s t t r i m i s ă . Spune-le:„Aduceţi Tora şi citiţi-o, dacă ceea ce spuneţi voi este adevărat!” 94. Şi aceia care născocesc după toate acestea minciuni pe seama lui Allah, aceia sunt cu adevărat nelegiuiţi. 95. Spune: „Allah a grăit adevăr! Urmaţi, aşadar, re-ligia lui Avraam cel drept întru credinţă, care nu a fost păgân!”96. Cea dintâi Casă [de închinare] ridicată pentru oameni este aceea din Bakka, cea binecuvân-tată şi călăuzire pentru toate lumile. 97. În easunt semne limpezi,[printre care] locul unde a stat Avraam, iar acela care intră în ea este în siguranţă. Este o datorie a oamenilor faţă de Allah [să împlinească] Pelerinajul la această Casă, dacă au mijloacele pentru aceasta. Cât despre aceia care tăgăduiesc, Allah nu are nevoie de aceste lumi. 98. Spune: „O, oameni ai Scripturii, de ce tăgăduiţi semnele lui Allah? Doară Allah este martor la cele pe care le făptuiţi!” 99. Spune: „O, oameni ai Scripturii, de ce îi abateţi de la calea lui Allah pe cei care cred şi de ce voiţi voi să o faceţi strâmbă când voi sunteţi martori?” Iară Allah nu este cu nebăgare de seamă faţă de ceea ce faceţi voi. 100. O, voi cei care credeţi! Dacă voi urmaţi unei părţi dintre aceia cărora li s‑a dăruit Cartea, aceasta vă va împinge de la credinţa voastră, făcându‑vă din nou necredincioşi!

101. Şi cum aţi putea voi să tă-găduiţi, când vi se recită versetele lui Allah şi între voi se află Trimisul Lui? Iar acela care se va ţine neclintit de Allah, va fi că-lăuzit pe un drum drept. 102. O, voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se cuvine să fie frica de El şi să nu vă săvârşiţi din viaţă decât fiind musul-mani! 103. Şi ţineţi-vă cu toţii strâns de Frânghia lui Allah şi nu vă scindaţi! Şi aduceţi-vă aminte de în-durarea lui Allah pentru voi, căci aţi fost duşmani [înainte de Islam] şi a făcut pace între inimile voastre [la primirea Islamului] şi prin harul Lui aţi devenit fraţi şi aţi fost pe marginea prăpastiei Focului, iar El v-a salvat de la el. Aşa va face Allah semnele sale lim-pezi, pentru ca voi să fiţi

bine călăuziţi. 104. Să se facă din voi o comunitate care să cheme la tot ceea ce este bun, să poruncească ceea ce este drept [ma’ruf] şi să oprească de la ceea ce este nedrept [munkar]! Aceştia sunt cei care izbândesc. 105. Nu fiţi asemenea acelor care s-au scindat şi au fost cu neînţelegere după ce le-au venit semnele limpezi, căci aceia vor avea parte de chin cumplit! 106. Într-o Zi, unele chipuri se vor lumina, iar alte chipuri se vor întuneca. Acelora cu chipurile întunecate [li se va spune]: „V-aţi lepădat de credinţă, după ce aţi fost credincioşi? Gus-taţi atunci chinurile pentru că v-aţi lepădat de credinţă!”. 107. Cât despre cei cu chipurile luminoase, ei se vor afla sub îndurarea lui Allah şi în ea vor sălăş-lui în veci. 108. Acestea sunt versetele lui Allah. Noi ţie, [Muhammed], ţi le re-cităm întru adevăr. Şi Allah nu voieşte nedreptăţirea lumilor.

109. Ale lui Al-lah sunt cele din ceruri şi de

pre pământ şi la Allah se întorc toate. 110. Sunteţi cea mai bună comunitate care s‑a ivit pentru oameni. Voi porunciţi ceea ce este drept şi opriţi ceea ce este nedrept şi credeţi în Allah. Dacă oamenii Scripturii ar fi crezut ar fi fost bine pentru ei. Printre ei sunt şi credin-cioşi, dar cei mai mulţi dintre ei sunt nelegiuiţi. 111. Ei nu vor putea ni-ciodată să vă pricinui-ască decât numai mică vătămare [cu vorba]. Iar dacă se vor lupta cu voi, vă vor întoarce spatele [fugind] şi nu vor fi aju-taţi [de nimeni]. 112. Ei sunt loviţi de umilinţă, oriunde se află, doar dacă vor fi ajutaţi de Al-lah sau de un legământ cu oamenii. Ei şi‑au atras mânia lui Allah şi umilinţa cade asupra lor şi asta pentru că au tăgăduit semnele lui Allah şi şi‑au omorât profeţii pe nedrept; aceasta pentru că s‑au răzvrătit [împotriva lui Allah] şi au întrecut măsura. 113. Dar ei nu sunt toţi la fel. Se află printre oamenii Scrip-turii o comunitate dreaptă, care recită versetele lui Allah în timp de noapte şi se prosternează [rugându‑se]. 114. Ei cred în Allah şi în Ziua de Apoi, poruncesc ceea ce este drept şi opresc de la ceea ce este nedrept şi se grăbesc la faptele bune; aceştia sunt printre cei cucernici. 115. Şi binele pe care ei îl fac nu poate fi tăgăduit, căci Allah îi ştie bine pe cei cuvioşi.

116. Cât despre cei care au tăgăduit, nici averile lor, nici copiii lor nu le vor fi de nici un folos la Allah. Aceştia sunt oaspeţii Focului şi în el vor sălăşlui veşnic. 117. Ceea ce cheltuiesc ei în această viaţă seamănă cu un vânt care aduce frig tăios, ce se abate peste ogoarele unor oameni, care au fost nedrepţi cu ei în-şişi, şi le prăpădeşte. Aşa-dar, nu Allah i‑a nedreptă-ţit, ci ei înşişi s‑au nedrep-tăţit. 118. O, voi cei care credeţi! Nu luaţi prieteni de încredere dintre cei ce nu sunt ai voştri, căci ei nu vor înceta să vă încurce! Ei doresc numai răul vostru. Ura se iveşte din gurile lor, dar ceea ce ascund piep-turile lor e şi mai mare. Noi v‑am arătat vouă semnele limpezi, dacă voi

puteţi pricepe. 119. Iată că voi îi iubiţi pe ei, în vreme ce ei nu vă iubesc pe voi. Voi credeţi în întreaga Carte. Când se întâlnesc cu voi, ei zic: „Noi credem [în Islam]”, dar când rămân singuri, îşi muşcă vârfurile degetelor de ciudă îm-potriva voastră. Spune: „Pieriţi cu ciuda voastră!”. Allah doară cunoaşte prea bine lăuntrul piepturilor. 120. Dacă voi aveţi parte de ceva bun, ei sunt mâh-niţi, iar dacă vi se întâmplă ceva rău, ei se bucură de aceasta. Însă dacă veţi fi cu răbdare şi vă veţi teme [de Allah], viclenia lor nu vă va pricinui nimic rău. Allah cunoaşte prea bine ceea ce fac ei. 121. [Adu‑ţi aminte, o, Muhammed,] când ai plecat dimineaţa de la familia ta, pentru a stabili credincioşilor locurile de luptă! Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [As‑Sami, Al‑’Alim].

1 2 2 . [ A d u ‑ ţ i aminte], când două oştiri de‑ale

voastre s‑au gândit să se întoarcă, [socotind că nu vor izbândi],dar Allah a fost Ocrotitorul lor?! Pe Allah trebuie să se bizuie credincioşii! 123. Allah v‑a făcut biruitori la Badr, măcar că eraţi umili. Deci fiţi cu frică de Allah şi poate că voi o să fiţi mulţumitori!124.[Şi adu‑ţi aminte], când tu le‑ai spus credincioşi-lor:Nu v‑a îndestulat D o m n u l v o s t r u ajutându‑vă cu trei mii de îngeri pogorâţi [ a n u m e p e n t r u aceasta]?!” 125. Ba da! Dacă voi răbdaţi şi aveţi frică [de Allah], atunci când [duşmanii] se năpustesc asupra voastră numaidecât, Domnul vostru vă va trimite întări cinci mii de îngeri înzestraţi cu semne. 126. Şi Allah nu a făcut‑o decât o veste bună şi pentru ca inimile voastre să se liniştească prin aceasta. Victoria nu poateveni decât de la Allah, Puternicul, Înţeleptul [Al‑’Aziz, Al‑Hakim]; 127. Pentru a nimici o parte dintre necredincioşi sau pentru a‑i supune prin umilire, astfel încât să se întoarcă dezamăgiţi. 128. Tu, [Muhammed,] nu ai nici un amestec în aceasta; fie că El primeşte căinţa lor, fie că îi osândeşte, pentru că ei sunt într‑adevăr nelegiuiţi. 129. Ale lui Allah sunt toate cele din ceruri şi de pre pământ; El iartă pe cine voieşte şi osândeşte pe cine voieşte. Căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].130. O, voi cei care credeţi, nu luaţi camătă înmulţită fără măsură. Şi fiţi cu frică de Allah, ca să izbândiţi! 131. Şi fiţi cu teamă de Focul cel pregătit pentru necredincioşi! 132. Şi fiţi supuşi faţă de Allah şi faţă de Trimis, ca să fiţi iertaţi!

133. Şi grăbiţi‑vă spre iertarea Domnu-lui vostru şi spre Raiul cel întins cât cerurile şi pământul, pregătit pen-tru cei evlavioşi, 134. Care dau milostenii atât atunci când au parte de belşug, cât şi atunci când sunt la necaz, care‑şi stăpânesc mânia şi care iartă oamenilor, căci Al-lah îi iubeşte pe cei care plinesc fapte bune 135. Şi pe cei care, dacă au săvârşit o faptă josnică sau au fost nedrepţi cu propriile lor suflete, îşi aduc aminte de [măreţia lui] Allah şi cer iertare pentru păcatele lor – şi cine poate ierta păcatele decât Allah?! – şi care nu persistă cu bună ştiinţă în ceea ce săvârşesc. 136. Răsplata acestora va fi

iertarea Domnului lor şi Grădini pe sub care curg pâraie şi în ele vor avea sălaş veşnic. Şi ce minunată răsplată pentru cei care fac bine! 137. Înainte de voi, multe legi s‑au statornicit. Umblaţi prin lume şi vedeţi care‑i sfârşitul mincinoşilor! 138. Aceasta este desluşire pentru oameni, călăuzire şi îndemn pentru cei cu frică [de Allah]. 139. Nu fiţi slabi şi nici întristaţi, căci voi veţi fi cei biruitori, dacă sunteţi credincioşi! 140. Dacă aţi primit o rană, şi ceilalţi oameni au primit răni asemenea ei. Astfel schimbăm Noi aceste zile între oameni, pentru ca Allah să‑i cunoască pe cei care cred şi să aleagă dintre voi martiri. Allah nu‑i iubeşte pe cei nelegiuiţi!

141. Şi pentru ca Allah să-i deosebească

pe cei care cred şi să-i pedepsească pe cei ne-credincioşi. 142. Sau aţi crezut voi că veţi intra în Rai fără ca Allah să-i ştie pe cei care au lup-tat dintre voi şi să-i ştie pe cei care au fost sta-t o r n i c i ? 1 4 3 . Bineînţeles, voi doreaţi moartea înainte de a o întâlni, dar acum aţi văzut-o, aţi privit [la ea cu ochii voştri]. 144. Şi Muhammed nu este decât un trimis şi au mai fost înainte de el şi alţi trimişi. Dacă el ar muri sau ar fi ucis, v-aţi întoarce voi pe căl-câiele voastre? Cel care s-ar întoarce pe căl-câiele lui nu i-ar aduce lui Allah nici o stricăci-une. Şi Allah îi va răsplăti pe cei mulţumitori. 145. Nici un suflet nu va putea muri fără de voia lui Allah, după sorocul scris. Cel care vrea răsplata în această lume, Noi i-o vom da în ea, iar cel care vrea răsplata în Lumea de Apoi, Noi i-o vom da în ea şi Noi îi vom răsplăti pe cei mulţumitori. 146. Câţi profeţi au luptat – şi laolaltă cu ei nenumăraţi ucenici – şi nu au slăbit în faţa loviturilor pe care le-au primit pe calea lui Allah! Nu au slăbit şi nu au cedat niciodată! Şi Allah îi iubeşte pe cei statornici! 147. Şi ei n-au avut alt cuvânt decât să spună: „Doamne, iartă-ne nouă păcatele noastre şi silnicia din pur-tarea noastră, întăreşte-ne picioarele noastre şi ajută-ne pe noi să-i înfrângem pe oamenii necredincioşi!” 148. Şi [ca urmare] Allah le-a dăruit lor răsplată în această lume şi bună răsplată în Lumea de Apoi, căci Allah îi iubeşte pe cei care fac bine [Al-Muhsinin].

149. O, voi cei care credeţi! Dacă vă veţi su-pune celor care au tă-găduit, ei vă vor face să vă întoarceţi pe călcâiele voastre şi veţi redeveni pierduţi! 150. Însă Allah este Stăpânul vostru şi El este cel mai bun din-tre sprijinitori. 151. Noi vom semăna spaimă în inimile celor care tă-găduiesc, pentru că I-au asociat lui Allah [idoli], fără ca El să fi trimis nici o dovadă pentru aceasta, iar sălaşul lor va fi Focul. Şi ce rău sălaş va fi pentru cei ne-drepţi! 152. Allah Şi-a ţinut făgăduinţa Sa faţă de voi, căci cu îngădu-inţa Lui i-aţi nimicit [pe duşmani] până ce v-aţi poticnit şi v-aţi îm-potrivit unii altora asu-

pra poruncii [date] şi nu aţi mai ascultat, după ce v-a arătat [biruinţa] pe care voi o voiaţi. Printre voi [s-au ivit] unii care voiau această lume şi alţii care voiau Lumea de Apoi. După aceea, v-a făcut El să daţi înapoi în faţa lor, pentru a vă încerca. Însă El v-a iertat, căci Allah este plin de har cu dreptcredincioşii. 153. [Aduceţi-vă aminte] când fugeaţi voi urcând, fără să vă întoarceţi spre nimenea, în vreme ce în urma voastră, Trimisul vă chema [să vă întoarceţi]! Atunci v-a răsplătit pe voi cu durere pentru durere, ca să nu fiţi mâhniţi pentru ceea ce aţi pierdut şi pentru ceea ce v-a lovit. Allah este Bineştiutor [Al-Khabir] a ceea ce faceţi voi.

154. Apoi a po-gorât El asupra voastră, după durere, o linişte,

un somn, care i-a învăluit pe o parte dintre voi, iar o altă parte a fost cuprinsă de griji, bănuind despre Allah lucruri neadevărate, întocmai cum fuseseră bă-nuielile celor din perioada p ă g â n i s m u l u i [Al-Jahiliyya], zicând: „Avem noi o parte în tre-aba aceasta?” Spune: „Această treabă în în-tregime este a lui Allah!”. Ascundeau în sufletele lor ceea ce nu voiau să lase să ţi se arate ţie, zicând: „Dacă noi am fi avut ceva în treaba aceasta, nu am fi fost omorâţi aici”. Spune: „Dacă aţi fi fost voi în casele voastre, acelora cărora le era scrisă ucide-rea ar fi ieşit la locurile [morţii] lor!”. Dar [toate acestea au fost] pentru că Allah a voit să ispitească ce se afla în piepturile voastre şi să cerce ce se afla în inimile voastre. Dar Allah este Cunoscător al lăuntrului piepturilor! 155. Pe aceia dintre voi care au întors spatele în ziua când s-au întâlnit cele două oşti, numai Şeitan i-a făcut să se poticnească pentru unele [fapte rele] pe care le-au agonisit. Dar Allah i-a iertat, căci Allah este Iertător, Blând [Ghafur, Halim]. 156. O, voi cei care credeţi! Nu fiţi asemeni celor care nu cred şi care spun despre fraţii lor ce bat drumurile sau purced la luptă: „Dacă ar fi fost la noi, ei nu ar fi murit şi nu ar fi fost omo-râţi”. Allah hotărăşte aceasta spre întristarea inimilor lor, căci Allah este Cel care dă viaţă şi moarte. Şi Allah este Cel care Vede Toate câte le faceţi [Basir]. 157. Iar de veţi fi omorâţi pe calea lui Allah sau de veţi muri, iertarea lui Allah şi îndurarea sa sunt mai bune decât ceea ce agonisesc ei [din averi].

158. Şi dacă veţi muri sau veţi fi ucişi, la Allah vă veţi aduna. 159. Şi da-torită îndurării lui Allah, tu, [Muhammed], ai fost aşa de blând cu ei! Iar de ai fi fost fără blândeţe şi aspru la inimă, ei ar fi fu-git din preajma ta. Deci iartă le lor şi roagă‑te [lui Allah] pentru iertarea lor! Sfătuieşte‑te cu ei asupra treburilor, dar o dată ce ai luat o hotărâre, încrede‑-te în Allah! Allah îi iubeşte cu adevărat pe cei care se încred [în El]. 160. Dacă Allah vă face să iz-bândiţi, nimeni nu vă va putea birui, dar de vă va părăsi pe voi, cine este acela care ar putea să vă ajute după El? În Allah trebuie să se încreadă dreptcredincioşii! 161. Un profet nu poate să‑şi în-

suşească o pradă! Iar acela care şi‑o va însuşi va veni în Ziua de Apoi cu ceea ce şi‑a însuşit. Atunci fiecare suflet va primi pe de‑a‑ntregul răsplata care şi‑-a agonisit‑o. Şi lor nu li se va face nedreptate. 162. Acela care a căutat mul-ţumirea lui Allah să fie la fel ca acela care şi‑a atras mânia lui Allah şi [al căru‑I Sălaş] va fi Gheena? Şi ce neplăcută menire! 163. Ei sunt [pe] trepte [diferite] la [răsplata lui] Allah şi Allah vede bine ceea ce fac ei. 164. Allah Şi‑a arătat bunăvoinţa faţă de credincioşi, trimiţându‑le un profet chiar din mijlo-cul lor, care să le recite versetele Sale, să‑i curăţească şi să‑i înveţe Cartea şi Înţelepciunea, chiar dacă au fost mai înainte în rătăcire învederată.165. Când o nenorocire v‑a lovit – dar voi aţi lovit altă dată de două ori pe‑atât! – aţi zis: „De unde a venit aceasta?”. Spune‑le lor: „A venit de la voi înşivă!”. Allah are putere peste toate!

166. Şi ceea ce a venit peste voi, în ziua când cele două

oşti s‑au întâlnit, a fost cu voia lui Allah, pentru ca El să‑i deosebească pe credin-cioşi. 167. Şi să‑i deosebea-scă pe aceia care numai se făţăreau. Li s‑a zis lor: „Veniţi şi luptaţi pe calea lui Allah sau îmboldiţi!”. Au răspuns ei: „De bună seamă, v‑am urma, dacă noi am şti sigur că este o luptă!” Dar ei erau atunci mai aproape de necredinţă decât de credinţă şi rosteau cu gurile lor ceea ce nu era în sufletele lor. Dar Allah ştia prea bine ceea ce ei ascundeau. 168. Aceştia sunt cei care au rămas [în căminele lor], zicând fraţilor lor: „Dacă ne‑ar fi dat ascul-tare, n‑ar fi fost omorâţi”. Spune‑le: „Ţineţi atunci moartea departe de voi, dacă voi spuneţi adevărul!”. 169. Să nu crezi că cei care au fost ucişi pe calea lui Allah [martirii] sunt morţi! Dimpotrivă, ei sunt vii la Domnul lor şi sunt bine dăruiţi [din roadele Raiului], 170. Veseli de binefacerea pe care le‑a dăruit‑o Allah. Ei se bucură pentru aceia care au rămas în urma lor şi nu li s‑au alăturat încă, pentru că ei nu au a se teme şi nici nu sunt mâhniţi. 171.

Ei se bucură de binefacerea lui Allah şi de harul Lui, precum şi de aceea că Al-lah nu lasă să se piardă răsplata credincioşilor. 172. Aceia care au răspuns che-mării lui Allah şi a Trimisului, cu toate că au fost loviţi, aceia dintre ei care au făcut bine şi au fost cu frică [de Allah] vor avea mare răsplată. 173. Acelora cărora lumea le‑a spus: „Oamenii s‑au adunat împotriva voastră, deci temeţi‑vă de ei!”, credinţa le‑a sporit şi au zis ei:„Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este Cel mai bun ocrotitor al nostru!

174. Şi ei s-au întors [după aceea] cu binefacerea lui Al-lah şi harul Său, fără să-i fi atins nici un rău. Ei au cău-tat mulţumirea lui Allah, căci Allah este Dătător de har nemăsurat. 175. Acela este Şeitan, care vă îndeamnă să vă temeţi de părtaşii săi, dar voi nu vă te-meţi de ei! Ci temeţi-vă de Mine, dacă sunteţi credinci-oşi! 176. Şi să nu te mâhnea-scă aceia care se grăbesc la necredinţă! Ei doară nu-i pot strica întru nimic lui Allah. Allah nu voieşte să le facă lor parte în Lumea de Apoi, ci pentru ei este mare chin. 177. Aceia care cumpără ne-credinţa cu credinţă, nu-I pot strica întru nimic lui Al-lah, iar pentru ei va fi chin dureros. 178. Şi să nu soco-tească cei care nu cred că ră-gazul pe care li-l dăm va fi spre binele lor, ci Noi avem

îndelungă răbdare cu ei pentru a creşte întru păcate. Iar ei vor avea parte de osândă umilitoare! 179. Allah nu-i va lăsa pe credincioşi în starea în care voi sunteţi, decât numai până ce-l va despărţi pe cel rău de cel bun. Şi Allah nu vă va dezvălui vouă tainele celor nevăzute, ci Allah alege [pentru aceasta] dintre trimişii Lui pe cine voieşte El. Credeţi, aşadar, în Allah şi în trimişii Săi! Şi dacă veţi crede şi veţi fi cu frică, veţi avea parte de răsplată mare. 180. Să nu creadă aceia care sunt zgârciţi cu ceea ce Allah le-a dăruit din harul Său că aceasta este spre binele lor! Dimpotrivă, aceasta este spre răul lor, căci cele cu care au fost zgârciţi li se vor încolăci[în jurul gâturilor] în Ziua de Apoi. A lui Allah este moştenirea cerurilor şi a pământului şi Allah este Bineştiutor [Khabir] al celor pe care le împliniţi .

181. Allah a auzit vorbele acelora care au

zis: „Allah este sărac, iar noi suntem bogaţi”. Vom scrie ceea ce au zis ei, precum şi omorârea de către ei a profeţilor pe nedrept şi Noi le vom zice:„Gustaţi chinul vă-păii!”. 182. Aceasta pen-tru ceea ce au săvârşit mâinile voastre mai îna-inte, pentru că Allah nu este nedrept cu robii [Săi]. 183. Acelora care au zis: „Allah ne‑a poruncit să nu credem într‑un trimis până ce el nu va aduce o jertfă pe care s‑o mistuie focul” spune‑le: „V‑au venit trimişi înainte de mine cu semne învederate şi cu ceea ce aţi zis voi. De ce i‑aţi omorât, dacă sunteţi iubitori de adevăr?” 184. [O, Mu-hammed,] dacă ei te vor socoti mincinos, şi alţi trimişi dinaintea ta au fost socotiţi mincinoşi, [deşi] au venit cu semne desluşite, cu psalmi şi cu Cartea cea Luminoasă. 185. Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veţi primi [întreaga] voastră răsplată în Ziua Învierii! Cel care va fi îndepărtat de Foc şi adus în Rai va fi izbânditor. Viaţa aceasta nu este decât plăcere amăgitoare. 186. Veţi fi încercaţi [în privinţa] bunurilor voastre şi [în privinţa] sufletelor voastre. Veţi auzi de la cei cărora Cartea le‑a fost dăruită mai înaintea voastră şi de la idolatri multe su-dălmi. Iar dacă sunteţi răbdători şi sunteţi evlavioşi [cu siguranţă] acesta este unul dintre lucrurile cele mai de preţ.

1 8 7 . [Aduceţi -vă aminte că] Al-lah a făcut cu acei cărora le-a fost dăruită Cartea legământul: „Faceţi-o cunoscută oamenilor şi nu o as-cundeţi!”. Dar ei au aruncat-o în spatele lor şi au vândut-o pe un preţ de nimic.Ce rău negoţ au făcut! 188.

Nu-ţi închipui că cei care se bucură de ceea ce au făcut şi cei cărora le place să fie lăudaţi pentru ceea ce nu au făcut şi nu-ţi închipui că ei vor birui chinul, căci lor le va fi chinul teribil. 189. A lui Allah este împărăţia ceruri-lor şi a pământului şi El este cu putere peste toate. 190. În crearea cerurilor şi a pământu-lui şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt

semne pentru cei dăruiţi cu minte, 191. Care îl pomenesc pe Allah, stând [în picioare], şezând [jos] sau pe o parte şi cugetă la facerea cerurilor şi a pămân-tului, [zicând]: „Doamne, n-ai făcut acestea în deşert! Slavă Ţie! Apără-ne pe noi de chinul Focului!” 192. „Doamne! Pe acela pe care îl faci să intre în Foc, Tu îl acoperi de ruşine, iar pentru cei nelegiuiţi nu este cine să-i ajute! 193. Doamne! Noi am auzit un vestitor chemând la credinţă: „Credeţi în Domnul vostru!” Şi am crezut. Doamne, iartă-ne nouă păcatele noastre, şterge faptele noastre rele şi ia-ne sufletele împreună cu cei evlavioşi! 194. Doamne! Dă-ne nouă ceea ce ne-ai făgăduit prin trimişii Tăi şi nu ne acoperi pe noi de ruşine în Ziua Învierii, căci Tu nu-Ţi calci făgăduinţa!”

195. Domnul lor le-a răspuns: „Eu nu las să se

piardă nici o faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopo-trivă unul cu altul! Iar pe cei care au pribegit, care au fost alungaţi din căminele lor, care au fost prigoniţi pe calea Mea, care au luptat şi au fost omorâţi voi să-i ispăşesc de faptele lor rele şi să-i fac să intre în Grădini pe sub care curg pâraie, drept răsplată din partea lui Allah”. La Allah se află bună răsplată! 196. Să nu te înşele peregrinatul prin ţări al celor care nu sunt credincioşi!197. Puţină plăcere [în lumea aceasta] şi apoi refugiul lor este Gheena! Şi ce pat rău este acesta! 198. Cât despre aceia care au frică de Domnul lor, ei vor avea Grădini pe sub care curg pâraie, în care vor sălăşlui veşnic: loc de primire de la Allah. Şi, ceea ce este la Allah, este mai bun pentru cei pioşi! 199. Printre oamenii Scripturii sunt unii care cred în Allah, în ceea ce vi s-a trimis vouă şi ceea ce li s-a trimis lor, smer-iţi înaintea lui Allah, care nu vând versetele lui Allah pe un preţ de nimic. Aceia vor avea răsplată de la Domnul lor, căci Allah este grabnic la socoteală! 200. O, voi cei care credeţi! Fiţi răbdători şi îndemnaţi la răbdare, luptaţi sta-tornic şi fiţi cu frică de Allah, pentru ca să aveţi parte de izbândă!

4 SURAT AN-NISA

(Medinit. [92]; 176 versete)

In numele lui Allah Cel Milostiv,

Indurator

1. O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v‑a făcut dintr‑o sin-gură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah în numele căruia vă conjuraţi [unii pe alţii] şi [fiţi cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi [Raqib]! 2. Şi daţi orfa-nilor bunurile lor şi nu‑l schimbaţi pe cel rău cu cel bun. Şi nu mâncaţi bunurile lor împreună cu bunurile voastre, căci aceasta este un mare păcat! 3. Iar dacă vă te-meţi că veţi fi nedrepţi cu

orfanii, luaţi de soţii pe acelea care vă plac dintre femei – două, trei sau patru, dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi [cu ele], atunci [luaţi] una singură sau ce se află în stăpânirea mâinilor voastre drepte. Aceasta [este situaţia care] vă dă cea mai mică putinţă de a purcede nedrept. 4. Şi oferiţi femeilor zestrea de bună‑voie, iar dacă ele se lipsesc – nesilite – de ceva, atunci voi cheltuiţi‑o după cum doriţi, cu plăcere! 5. Şi nu încredinţaţi celor nepricepuţi averile voastre, pe care Allah le‑a făcut pentru voi mijloc de trai, ci hrăniţi‑i din ele, îmbrăcaţi‑i şi spuneţi‑le lor vorbe cuviincioase! 6. Cercaţi‑i pe orfani până ce ei ajung la vârsta căsătoriei şi dacă simţiţi la ei judecată sănătoasă, încredinţaţi‑le bunurile lor! Nu le cheltuiţi, risipindu‑le cu nechibzuinţă, îna-inte ca ei să se facă mari! Cel care este înstărit să fie cumpătat, iar cel care este sărac să cheltuiască după cuviinţă. Iar atunci când le încredinţaţi bunurile lor, să fie de faţă şi martori, şi Allah este de ajuns, pentru a ţine socoteala.

7. Bărbaţilor le revine o parte din ceea ce au

lăsat în urmă părinţii şi rudele; asemenea le revine şi femeilor o parte din ceea ce au lă-sat în urmă părinţii şi rudele, de va fi puţin ori mult; o parte anumită [li se cuvine]. 8. Dacă la îm-părţire sunt de faţă rude apropiate, orfani şi săr-mani, oferiţi-le lor [ceva] din ea [din moştenire] şi spuneţi-le lor vorbe cu-viincioase! 9. Să se teamă aceia care, dacă au lăsat în urma lor de-scendenţi slabi, sunt în-grijoraţi pentru ei; să fie cu frică de Allah şi să spună vorbe bine chib-zuite! 10. Cei care mănâncă bunurile orfa-nilor pe nedrept, aceia mănâncă în pântecele lor foc şi ei vor arde în Iad. 11. Allah vă porunceşte în privinţa [moştenirii] copiilor voştri: un fiu are [o parte] cu partea a două fiice. Dacă sunt fete, mai mult decât două, primesc ele două tre-imi din ceea ce a lăsat [defunctul]. Dacă este una singură, capătă ea jumătate. Cât despre părinţii lui, primeşte fiecare dintre ei a şasea parte din ceea ce a lă-sat [defunctul], dacă el are un copil. Dacă însă nu are copil şi-l moştenesc părinţii lui, atunci mama sa are dreptul la o treime, iar dacă el are fraţi, atunci mama lui primeşte a şasea parte, după testament şi plata datoriilor. Voi nu ştiţi dacă părinţii voştri sau fiii voştri vă sunt mai folositori. [Aceasta este] o poruncă de la Allah, căci Allah este Atoateştiutor, Înţelept [‘Alim, Hakim].

12. Voi aveţi jumătate din ceea ce lasă după ele soţiile voastre, dacă ele nu au nici un copil. Dar dacă ele au un copil, vă revine un sfert din ceea ce lasă în urma lor, după testa-ment sau plata dato-riilor. Iar lor le revine un sfert din ceea ce lă-saţi voi [moştenire], dacă nu aveţi nici un co-pil. Dar dacă aveţi un copil, lor le revine a opta parte din ceea ce lăsaţi, după testament sau plata datoriilor. Dacă un bărbat sau o femeie moare fără a avea nici un moştenitor direct, dar are un frate sau o soră, fiecăruia dintre cei doi le revine a şasea parte. Dacă ei însă sunt mai mulţi de-atât, atunci ei toţi sunt păr-taşi la o treime, după

legatele testate sau plata datoriilor, fără prejudicierea [vreunuia]. [Aceasta este] porunca lui Allah, iar Allah este Atoateştiutor [şi] Blând [‘Alim, Halim]. 13. Acestea sunt orânduielile lui Allah, iar acela care este supus lui Allah şi Trimisului Său, pe acela îl va face [Allah] să intre în Grădini pe sub care curg pâraie, pentru a rămâne veşnic în ele, iar aceasta este mare izbândă. 14. Însă pe acela care nu este supus lui Allah şi Trimisului Său şi calcă orânduielile Lui, îl va face [Allah] să intre în Foc, rămânând veşnic în el şi el va avea parte de chinuri înjositoare.

15. Împotriva acelora care preacurvesc

dintre muierile voas-tre, chemaţi să facă mărturie patru dintre voi. Iar de au măr-turisit, atunci ţineţi-le închise în case până la moarte sau Allah va porunci pentru ele altă cale. 16. Pe cei doi din-tre voi [bărbaţi sau fe-mei] care se împreună între ei pedepsiţi-i cu asprime. Dar dacă ei se căiesc şi se îndre-aptă, atunci lăsaţi-i în Allah primeşte doar căinţa acelora care săvârşesc răul întru neştiinţă, dar se căiesc de îndată. Pe aceia Al-lah îi iartă, căci Allah este Atoateştiutor, Înţelept [‘Alim, Ha-kim]. 18. Însă iertare nu este pentru aceia care săvârşesc fapte rele până în clipa când moartea se iveşte la unul dintre ei şi atunci el strigă „M-am căit acum!” şi nici pentru aceia care mor necredincioşi. Pentru aceia Noi am pregătit chin dure-ros. 19. O, voi cei care credeţi! Nu vă este îngăduit să moşteniţi femei în pofida voinţei lor şi nici să le opriţi să se căsătorească [din nou] cu alţii, ca să le luaţi o parte din ce le-aţi dat [ca zestre], decât dacă ele au săvârşit un păcat învederat, ci purtaţi-vă cu ele după cuviinţă! Iar dacă nu vă este pe plac, se poate să nu vă fie pe plac un lucru pe care Allah l-a pregătit [să vă aducă] un mare bine.

20. Dacă vreţi să schimbaţi o soţie cu altă soţie [prin divorţ] şi i-aţi dat uneia dintre ele un qintal, nu luaţi nimic din el înapoi. Oare [voiţi voi să-l] luaţi înapoi cu clevetire şi cu păcat învederat?! 21. Cum să-l luaţi înapoi după ce v-aţi bucurat îm-preună şi ele au primit de la voi le-gământ sfânt? 22. Nu vă însuraţi cu muier-ile cu care au fost în-suraţi părinţii voştri – doar dacă s-au petrecut mai înainte – căci aceasta este o josnicie şi un păcat cumplit! Şi ce cale rea e s t e a c e a s t ă [căsătorie]! 23. Vă sunt oprite [pentru căsătorie] mamele voastre, fiicele voas-

tre, surorile voastre, mătuşile voastre după tată, mătuşile voastre după mamă, fiicele fratelui, fiicele surorii, doicile voastre care v-au alăptat, su-rorile voastre după doică, mamele nevestelor voastre, fiicele vitrege de la muierile voastre, la care aţi intrat – dar dacă nu aţi intrat încă la ele, atunci nu este păcat pentru voi – nevestele fiilor voştri din mădularele voastre, precum şi două surori deodată, doar dacă s-a petrecut mai înainte – căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim],