JUSTIŢIARealizat de:

Bălă Anamaria

Nica Miruna

Ce este justiţia?

• Totalitatea instanțelor judecătorești și a legilor unui stat.

• Justiţia este una dintre puterile statului.

Istoric

• Organizarea modernă a instanţelor judecătoreşti este rezultatul unei interesante evoluţii istorice.

• După unirea principatelor române s-a instituit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la baza căreia erau tribunalele.

Structura instanţelor judecătoreşti

• Instanţele judecătoreşti sunt compuse din:

- Judecătorii

- Tribunale

- Tribunale specializate

- Curţi de apel

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Judecătoriile

• Judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică şi funcţionează în judeţe şi în sectoarele Bucureştiului.

Tribunalele

• Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, care au sediu de regulă, în localitatea de reşedinţă a judeţului respectiv. În România se găsesc 42 de tribunale.

Tribunalele specializate

• Tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică, ce funcţionează la nivelul judeţelor şi a municipiului Bucureşti, au sediul în reşedinţele de judeţ, şi preiau cauzele de competenţă a tribunalelor în domeniile în care se înfiinţează.

• Scopul înfinţării lor este sporirea calitativă a actului de justiţie.

Curţile de apel

• Curţile de apel sunt instanţe cu personalitate juridică, ce funcţionează într-o circumscripţie, cuprinzând mai multe tribunale şi tribunale specializate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

• Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este singura instanţă supremă din România, cu personalitate juridică, ce funcţionează potrivit regulilor din Legea de organizare juridică, care prevede faptul că aceasta este organizată în următoarele secţii: secţia civilă şi de proprietate intelectuală, secţia penală, secţia comercială, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Simbolul justiţiei

• Justiţia este simbolizată de o femeie legată la ochi care ţine în mână o balanţă şi o spadă cu două tăişuri.

Un caz concret• În cererea sa adresată Curţii Europene la data de 8 iunie 2005, reclamanta a invocat, în

esenţă, faptul că nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţie, întrucât a fost obligată de instanţele de judecată să facă proba contrară prezumţiei de legalitate şi validitate de care beneficia un proces-verbal de contravenţie, prin care îi fusese aplicată sancţiunea amenzii contravenţionale.

• Situaţia de fapt• Printr-un proces-verbal întocmit de un lucrător de poliţie la data de 1 mai 2004,

reclamanta a fost obligată la plata unei amenzi contravenţionale în cuantum de 70 lei, în temeiul art. 2 alin. 1 din Legea nr. 61/1991, pentru o faptă de tulburare a liniştii locatarilor din imobilul în care locuia. Procesul-verbal purta semnătura unui martor, U., locatar al imobilului.

• Cu ocazia plângerii introduse de reclamantă la judecătorie, prin care solicita constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de contravenţie, cu motivarea că poliţistul nu i-a înmânat o copie a acestuia, nu i-a adus la cunoştinţă posibilitatea de a face obiecţiuni şi nu i-a solicitat să îl semneze, instanţa a constatat că reclamanta nu a formulat cereri de probe în apărare şi a respins plângerea, fără a considera necesar a audia martorul indicat în procesul-verbal.