Jurnalul unei Depresive

PentruAlessandra.

Depresia este o stare mentală de tristețe/amărăciune care persistă pe perioade îndelungate.

3 septembrieDraga cititorule,

îţi scriu eu.Cine sunt eu ?-te întrebi.Poţi să-mi spui Anabeth.Mereu mi-a plăcut numele acesta.Peste 3 zile voi împlini 17 ani.Nu sunt chiar atît de entuziasmată cum crezi.Defapt aniversarea de 17 ani este una dintre cele mai importante in viaţa unei adolescente.Si eu ar trebui să mă bucur.Dar nu am de ce,oricum nimic special nu se va întîmpla.Va fi o zi obişnuită în care voi merge la şcoala şi nu voi face nimic altceva decît să stau într-un colţ si să aştep pîna se termina lecţiile.După aceea voi merge in cabinet la doamna Temperance si voi avea o aşa-zisă lecţie de psihologie.A descoperit ca sunt depresiva cum un an şi jumatate.Crede ca dacă merg la ea dupa ore si vorbim despre ce am făcut toată ziua ma poate ajuta.Nimeni nu ştie nimeni ca sunt depresiva,aşa cred.Şi sper să rămăna un secret între mine si ea.

De ce scriu un jurnal?Nu prea ştiu nici eu.Trebuie să-mi ocup cu ceva timpul.Caut şi eu o cale sa nu înebunesc.Niciodată nu am iubit singuratatea,dar sunt destul de puternică să accept decît să încerc să mă infiltrez în rîndurile adolescenţilor.Nu pot să cred că sunt atît de slabă.Au trecut 2 ani de la moartea fratelui meu şi eu incă nu am trecut peste.Înca ma aflam în zilele triste aducîndu-mi aminte de el şi de momentele petrecute impreună.El era singurul care mă cunostea cu adevarat.Şi acum nu mai e linga mine.

Toate virtuţiile şi gingăşia celor rămaşi ăn viaţă nu sunt nimic pe lîngă farmecul deosebit al cuiva care nu mai este.

Nu mai ţin minte cine a spus asta,dar am citit-o dintr-o carte.Şi am înţeles asta doar cînd Seth a murit.Încă nici acum nu am uitat chipul lui alb ca varul cind am intrat în salonul din spital.Fusese lovit de o masină cind mergea pe bicicletă.Nu stiam daca era posibil ca după aşa ceva să ajungi în comă,dar acum ştiu.A stat 2 luni in comă şi apoi am deconectat aparatele care îl ţineau în viaţa.Uneori mă gîndesc ca dacă mai aşteptam puţin atunci poate s-ar fi trezit.

A fost un fiu minunat şi un frate exemplu.Pentru mine Seth fusese un frate,un prieten şi un părinte în aceealaşi timp.Petreceam mult timp împreună,eram nedespărţiţi-Dar totul luă sfirsit după accident.Nu am mai mers la meciurile lui de football,stigînd şi şuierînd ca o nebună la fiecare gol sau mişcare facută de el,sigur îi venea să intre în pămînt de ruşine.Nu l-am mai auzit cîntînd rock sau altceva cît timp pregatea faimoasa sa ciocolată caldă.Nu am mai stîns pumnii enervată cînd facea o gluma pe seama mea si nici nu m-am mai incruntat confuză la glumele lui penibile si la cele neînţelese.Dar cel mai dor mi-a fost de faţa lui roşie de furie cind observase că i-am amestecat acuarele în şampon.

După moartea lui ne-am mutat într-un oraş nou.Eu am fost înscrisă la liceul St.Benjamin.Am decis că nu voi face nimic altceva înafara de a sta departe de ceilalţi.La şcoală nu eram decît o invizibilă care statea ăn ultima bancă şi acasa eram lafel de invizibilă.Tata începu să bea prea mult dupa accident.Şi dacă era enervat ma puteam alege cu cîteva vînătăi sau poate cu o tăietură îngrozitoare de la o sticlă de bere care zburase exact in peretele de lîngă tine.Mama lucrează mult pentru a ne intreşine,iar tata doar bea si dispare undeva noaptea,întorcîndu-se dimineaţa.

Semnat,

Anabeth.

5 septembrie

Dragă cititorule,

sunt tot eu,Anabeth.Au trecut 2 zile decînd nu am scris în jurnal şi practic m-am obligat să scriu.Am decis sa-ţi povestesc despre vizita mea.Pe cine am vizitat?Mi se facu dor de Seth.Am cumpărat nişte trandafiri ali de la magazin.Mereu îmi daruia trandafiri albi .Era un fel de obicei.Cimitrul nu e departe,avem un oraş mic

şi a trebuit să merg doar jumatate de oră.Seth ura cimitirele si eu la fel.El le ura fiindca totul era prea calculat,fiindca toate mormintele erau la fel si era o ordine aproape imposibilă.Dar eu le uram fiindcă îmi dadeau fiori.

Am pasit printre celelate pietre pe care erau scrise numele decedaşilor şi am ajuns însfîrsit acolo unde doream.

Viaţa nu are limite,decît cele care ţi le impui singur.

Citesc în gînd citatul care era scris pe piatra lui Seth.Acesta era citatul preferat al lui Seth.A fost ideia mea să îl însemnăm pe piatră.În gînd îmi trec îmagini de la îmormîntarea fratelui meu.A venit multa lume,toţi îmbracaţi în negru,toţi trişti cu lacrimi în ochi.Era altfel cum mi-am imaginat.Am crezut ca v-a fi o zi poioasă şi ca soarele nu îşi va scoate capul de după norii negri,dar era complet invers.Atunci mi-am amintit de iubita lui,Kaitlyn.Lacrimile aproape că-i astupau vedearea şi doar o simplăclipire din ochi le putea elibera pe obrajii ei paliyi.Dar nu facuse asta.Ştiam ca suferea,însă ea era mei puternică decît mine.

Cînd s-a terminat nu mai eram eu.Eram doar o stana de piatră care nu trada nici o emoţie,doar priveam piatra pe care era scris numele lui Seth şi aşa va rămîne pînă cînd nu v-a fi doborîtă de ani şi farîmiţată de timp.

Semnat,

Fata depresivă.

6 septembrie

Salut,cine nu ai fi,

Îţi scrie fata depresivă.Îmi vine să plâng.Sunt din nou singură şi stau în colţul meu umbrit din cafeneaua DarkCoffee din apropierea liceului.Am împlinit 17 ani,acum cîteva ore.Ce trebuie să fac?Să mă bucur de faptul că sunt cu un an mai mare.Defapt trebuie să mă bucur.Fiindcă anul viitor voi fi majoră si voi putea să iau decizii singure.Asta înseamnă ca mama v-a putea divorţa şi că vom trăi împreună.Te întrebi de ce nu poate divorţa acum,cred?Păi,dacă v-a divorţa acum mă v-a pierde.Mama fusese la şcoala de corecţie cînd era adolescentă şi nu are voie să i-a sub custodia sa copii,doar în cazul ăn care e căsătorită. Şi eu v-a trebui să stau cu tata.Însă pînă la urmă se v-a descoperi că el e un alcoolic şi că nu poate avea grijă de mine,iar eu voi ajunge orfană.Ştiu că mama ar fi mai liniştită dacă voi ajunge la ofelinat decît să stau cu tata în aceeaşi casă.Ei nu-i pasă că acest lucru mă poate distruge,aşa e mama,dacă nu poate obţine ce vrea atunci nimeni nu-l v-a primi.Nu sunt un obiect,am şi eu viaţa,sentimente.Deşi nu prea le exprim.În ultimii ani am ajuns un trup care făcea lucrurile mecanic.Eram sigură că dacă incep să plîng şi să îmi arăt emoţiile atunci voi ajunge din nou captivă în zilele de după moartea lui Seth.Voi plinge în fiecare noapte pînă dorm şi voi începe să îmi tai palmele din nou.Mereu am ascunsă în husa telefonului o lamă,o port cu mine de aproape un an.Dar nu am scos-o niciodată de acolo fiind sigură că nu trebuie s-o fac.

Ca să nu te mint trebuie să-ţi povestesc şi despre băiatul care mă privea de departe,crezînd că nu-l văd.Mă privea deparcă încerca să-mi memoreze fiecare mişcare.Mi-am dat seama din prima cine era,era Derek Fayne.Un tip foarte popular printre cele din clasa a 10-a.În aceeasi clasă cu mine.Aveam matematica,istoria şi limba straină împreună.Timp în care mă privea pe furiş.

Deja ştiu ce voi face în privinţa asta.Mă voi ţine departe de el.

-Anabeth.

10 septembrie

Salut,din nou,necunoscutule.

Sunt iarăţi eu,cine mai poate să-ţi scrie?Nimeni,înafară de mine.Nu prea am scris fiindcă am crezut că e mai bine să îl ţin ascuns.De vreme ce Derek Fayne nu-şi i-a ochii de la mine.Cu toate că are o iubită, 60-90-60,roscată cu ochii căprui.E frumoasă,dacă nu te uiţi după unghiile de 5cm şi tot fardul care îi acoperă aproape toată faţa.Am aflat şi eu cîte ceva despre el.Bătăusul scolii.Ştiu doar că a avut o soră,Beth Fayne.Am auzit-o vorbind pe Annie,iubita lui,despre ea.Dar el i-a spus să tacă, enervat.Nici eu nu aş da voie uneia ca ei să vorbească despre Seth.Nu stiu ce vrea,dar nu cred că prezenţa lui îmi face bine.

-Anabeth

11 septembrie

Bună din nou,

De data asta am ce să-ţi povestesc.Nu ştiu cu ce să încep.La început trebuie să ştii că Derek s-a aşezat în locul meu din cafenea.Şi nu era o coincidenţă.Nimeni, nicodată nu s-a aşezat vreodată acolo.Cînd l-am văzut am făcut stînga-n prejur şi am pornit spre uşă.

~ Stai,nu pleca.Am vrut doar să vorbesc cu tine ...spune el,iar eu încremenesc cu spatele la el.

M-am aşezat pe un scaun alături de el şi am aşteptat să spună ceva.Încercam să îmi ascund palmele recent taiate şi ochii roşii din cauza plînsului.Mă gîndeam la ce întrebări putea să-mi pună şi cum să-i răspund ca să nu par o aiurită.

~Ce ai păţit la palmă?...mă întrebă el şi eu înjur în gînd fiindcă m-am dat de gol singură.

~Doar m-am tăiat.Cine eşti?...îl întreb prefăcîndu-mă că nu-l cunosc.

~Sunt Derek,coleg de clasă...îmi explică el zîmbind scurt

~Da.Mi-am adus aminte.-spun eu cu jumatate de glas,tonul nu trada nici o emoţie

~Spune-mi cum te cheamă...mă rugă el,iar eu înghit în sec sperînd că nu m-a văzut,dar apoi am observat că se încruntă uşor.

~Alissia...îl informez,iar glasul acum îmi era mai puternic.

El schiţă un zîmbet,după care continuă discuţia.

~Vreau să te cunosc,Alissia...mărturiseşte.

~De ce?...îl întreb evitîndu-i privirea şi incruntîndu-mă

~Ca să te ajut...spune el şi eu mă cutremur.

~Nu am nevoie de ajutor,mulţumesc...îl anunţ puţin cam dur după tonul meu.

~De ce nu ai venit ultima vreme în cafenea?

Era adevărat,în ultima vreme nu am venit la cafenea fiindcă nu vroiam să fiu din nou urmarită cu privirea de el.

~Nu am vrut.

~Nu ai vrut să vii sau nu ai vrut să dai de mine?...vine întrebarea din partea lui şi eu ma încrunt stîngîndu-mi pumnii enervată

~Lasă-mă în pace,OK?Sunt în regulă,nu am nevoie de ajutor!...îi trîntesc cuvintele în faţa sculîndu-mă de pe scaun.

~Tăieturile de pe palmă nu spun acelaşi lucru...îmi zice calm,prea calm faţă de cum îi vorbesc eu lui.

~ Ce-ţi pasă ţie?Nu pari persoana care îi ajută pe toţi...îi zic pu-in mai calmă,încercînd să nu ţip la el.

~Tu eşti diferită...murmură trist fără să privească spre mine,eu doar clipesc des confuză şi în clipa urmatoare mă trezesc afară.

Îmi închei jacheta şi pornesc spre casă.Încercind să-mi dau la o parte parul batut de vint,care îmi cadea pe faţa.

Închei aici,

Anabeth.

2 octombrie

Şi iată că îţi scriu din nou,

a ta Anabeth sau Alissia.A trecut aproape jumatate de lună de cînd nu am mai scris în jurnal.Pot să explic.Adică nu pot,pentru că nu am un motiv anume.Doar nu am scris şi am evitat jurnalul şi ceea ce e scris în el.Derek nu a vorbit cu mine din acea zi,dar puteam să îi simt privirile pătrunzătoare în timpul pauzei,la cantină şi cînd ne întîlneam din greseala pe holurile şcolii.

Azi dimineaţă m-am gîndit că ar fi bine să îl vizitez pe Seth.Am iesit din casă înainte ca tata să ajungă acasă.Azi e sîmbătă şi m-am simţit bucuroasă că nu aveam şcoală.Cred că ţi-am spus că uram cimitirele,dar pentru Seth făceam orice.M-am asezat pe un scaunde piatră din faţa mormîntului după ce am pus florile.Priveam numele fratelui meu.

Timp de doi ani,timp în care am învăţat să nu-mi arăt lacrimile şi să nu mă ataşez de nimeni,am împietrit,făcînd celelalte lucruri mecanic.Acum ca a apărut Derek, totul începe din nou.Iarăşi lacrimi şi iarăşi tăieturi cu lama.Nopţi nedormite şi amintiri dureroase.Mi-am ascuns faţa în mâinişi am dat drumul lacrimilor.Nu vreau să încep din nou asta,nu vreau ca să simt durerea din nou şi cînd văd un lucru legat d el să plîng şi să simt durerea prin tot corpul.Era bine cum se aranjaseră lucrurile,dar după ce Derek apăru totul se distruse.

Lacrimile sărate îmi răneau palmele tăiate.

O maină făcu contactul cu umarul meu şi am tresărit.Mi-am dus mainile de la faţa şi am privit cine era.Era Derek.

~Ce cauţi aici?...l-am întrebat cu jumatate de glas ştergîndu-mi lacrimile.

~Am venit să-mi vizitez sora...spune trist cu o voce joasă.

Am auzit povestea surorii sale.Murise la 12 ani de cancer.O iubise,o iubise la fel de mult precum eu l-am iubit eu pe Seth.Dupa ce Beth murise,mama lui pierduse copilul de 4 luni şi apoi parinţii au divorţat.El trăieşte cu mama,dar ea e mereu plecată şi nici nu-i atrage atenţia.Iar cu tata se vede în fiecare lună.Dar acesta avea deja o noua famile şi copii noi de care avea grijă.

Cînd m-am întors acasă l-am găsit pe tata în faţa televizorului cu o sticlă de bere în mâină şi multe altele pe masă.M-am ales cu o sperietură groaznică şi cu o tăietură nestul de gravă la umăr.Acum stau în camera mea pînă v-a pleca în oraş.

-Anabeth

8 octombrie

Şi iarăşi îţi scriu,cititorule,

tot eu.Nu ştiu cu ce să încep.Stăteam şi eu în bancă, liniştită, şi deodată îmi apare în faţă Annie cu cele 2 clone ale ei.Nu ştiu ce a apucat-o,pur şi simplu vine la mine şi îmi spune...

~Stai departe de Derek,ai înţeles?...se rasteşte ea la mine,eu doar am decis s-o refuz şi am continuat să citesc tema din carte la matematică dind doar din cap în semn că am înţeles.

Dar se pare că asta nu era de ajuns.A trebuit să-mi trîntească cartea la pămînt şi să-mi dea o palmă.Am rămas şocată,nu m-a durut atît de tare pe cît m-a uimit gestul ei.

~Să nu te apropii de el!

Simteam că lacrimile urmau să apară,aşa că doar mi-am aruncat totul î n geantă ieşind repede din clasă.M-am lovit de cineva, cînd mi-am ridicat privirea l-am vazut pe Derek.

Doar l-am înconjurat nervoasă şi nici nu m-am obosit să privesc în urmă cînd mi-am auzit numele rostit de el.

Fata depresivă

10 octombtie

Şi din nou citeşti ceea ce scrie fata depresivă.

Din păcate nu ştiu cine eşti,nu ştiu ciţi ani ai şi nici macar nu ştiu cîţi ani au trecut de cînd scriu eu jurnalul.Poate că acum au trecutmai mult de 10 ani şi tu acum imi citeşti povestea.E ciudat să-i scrii cuiva,să nu fii sigur că citeşte cineva, şi nici nu ştii dacă cel care citeşte este interesat de viaţa plictisitoare a unei depresive.

Am luat pixul în mâină şi am deschis acest jurnal fiindca trebuie să afli ce s-a întîmplat.Cineva nou a vorbit cu mine.O elevă nouă care s-a mutat la noi în clasă.

~Bună,sunt Jessica.Pot să stau lîngă tine?...mă întreabă zîmbind fermecător.

~Desigur...îi spun eu şi îmi dau seama că pentru o secundă am zîmbit după mult timp.

Cel mai mult mă fascinau ochii ei.Într-o lumină areu negri,în alta albastri intunecaţi şi cînd lumina era puternică erau violeţi.E din New York,a spus că s-a mutat aici fiindcă tatal ei a mostenit o casă şi o companie de la bunicul ei.Nu locuieşte departe de mine.Are un frate pe nume Dominic,cu un an mai mare decît ea.

M-a invitat la ea acasă şi eu am acceptat.

-Anabeth

20 octombrie

~ Lissia,coboară ,te rog...mă stigă mama.

~Vin,imediat...îi răspund deblocînd uşa camerei mele apoi coborînd pe scări.

Am ănteles că vocea mamei se auzea din baie.M-am îndreptat spre baie şi am încremenit în prag.L-am văzut pe Dominic,cu o faţă plină de sînge.M-am speriat.Uram sîngele,era slabiciunea mea cea mai mare.Nu suportam să văd sînge.

~Salut...mă salută ironic Dominic şi o lasă pe mama să îi dezinfecteze şi cureţe rana.Am ceva pentru tine,de la Jess.

Îmi întinde o cutie nu foarte mare.O las pe maşina de spălat şi o ajut pe mama cum pot.

~Cine ti-a facut asta?...îl întreb pe Dom,i-ar acesta se încruntă.

~Cînd pun mâina pe Derek o să-l......începe să spună el ,dar priveşte ceasul şi se ridică repede de pe scaun.Bulţumesc,domna Black.Dar trebuie să merg.

Îl petrec pînă la uşă.După cîteva minute mama e chemată de uurgenţă la spital pentru o operaţie şi eu ma bucur că nu voi trebui să-i explic cine e Derek,deocamdată.

Asta s-a întîmplat acum o săptămînă.

Azi după amiază,am terminat orele şi am plecat să îl vizitez pe Seth.Trecuse mult timp de cînd nu am trecut pe la el.L-am văzut pe Derek la un mormînt din apropiere,însă eram convinsă că va fi mai bine dacă îl îgnir.

~ Viaţa nu are limite,decît cele care ţi le impui singur... citeşte Derek în glas pronunţinf fiecare silabă clar.

Citisem de multe ori aceste cuvinte.Dar niciodată nu m-am emoţionat mai tare decît acum cînd le citise Derek.

~Alissia.De ce mă eviţi?...întreaba el trist şi mă întoarce spre el

Tac şi el vede ca deja lacrimile îmi apar în colţul ochilor.Se departează şi încearca să nu mă enerveze percă presimţind că încurînd voi începe să îl înjur în toate modurile posibile.

~De ce nu înţelegi că vrau să te ajut?...mă întreabă aprope soptind.

~Să mă ajuţi?Derek,de cînd ai aparut tu totul e dat peste cap.O iubită geloasă e acum pe capul meu,trebuie să dau explicaţii cine e cel care l-a lovit pe Dom şi tu încă vrai să mă ajuţi?...îl întreb mai mult enervată

~Ce ţi-a făcut Annie?...mă întreabă viyibil enervat,eu îl evit ştergîndu-mi lacrimile de pe obraji.Răspunde,Lissa!...am încremenit,nu din cauza că urla la mine,ci pentru că m-a numit aşa cum mă numea Seth.

Liss.Aud vocea furioasă a lui Seth cînd îşi dădu seama că facusem o prostie.Liss.Îl zăresc pe Seth în bucătărie pregătind clatite.Liss.Se încruntă ironic şi mă roagă din priviri să nu-l fac de rîs.

~Liss!...mă trezeşte din visare Derek şi eu scutur din cap parcă încercînd să alung un gînd rău din minte.

~Nimic...spun simplu aplecîndu-mă şi lasînd trandafirii albi linga mormînt apoi plec lăsînd-l pe Derek neucit şi confuz de tonul meu melancolic.

-Anabeth

21 octombrie

Salut,din nou.

Nerăbdăor să ştii ce e în cutie?O carte.Pentru tine cred că sună penibil,dar mie îmi place.Carte se numeşte... Alissia.Cînd mi-am citit numele pe copertă am deschis repede cartea curioasă.

Este o carte despre o adolescentă.De mică fusese lovită şi agresată cei care au furat-o de l-a părinţii ei adevăraţi.Pină la 13 ani îndurase foame,boală,bătaie excesivă şi alte lucruri îngrozitoare.Apoi după ce cei care au furat-o au fost găsiţi şi pedepsiţi,ea a ajuns l-a un orfelinat.Apoi îl întîlneşte pe Andrew,un baiat

orfan de aceeasi vîrstă cu ea.Se îndrăgostesc.Dar apoi Violet află că Andrew e implicat în lucruri ilegale şi după ce împlineşte 18 ani iesi din orfelinat lăsîndu-l pe Andrew în urmă,fiindu-i teamă că ar putea ajunge să-şi distrugă viaţa dacă rămîne cu Andrew.După doua luni află cine este şi că părinţii ei adevăraţi au murit,iar moştenirea i-a rămas ei.Se mută din Washington,în New York.Termină învăţătura ajungind în departamentul Antidrog al politiei de acolo.Peste 4 ani ea îl întîlneşte pe Mattew Brannan şi acesta îi spune că părinţii lor i-au logodit acum 18 ani şi că trebuie pentru un contract să se fie căsătorită un an cu Mettew.Nu are încotro ţi se întoarce în Washington D.C.Află că Mattew e fratele lui Andrew.Şi se îndrăgosteşte de Matt.Dar nu îl uită nuci pe Andrew.După un an află că e însărcinată.Dar nu ştie cine e tatăl copilului.Fuge lăsînd documentele pentru divorţ şi nu săpune nimănui nimic.Dar rămîne în Washington la o prietenă din orfelinat.În timpul acesta Matt se recăsătoreşte cu Kaitlyn.După ce afla că aceasta e însărcinată cu copilul lui.Kaitlyn naşte un copil mort,deoarece ea este purtătorul unei boli ce ucide copilul ănainte de al naşte,dar nu-i spune lui Matt fiindcă el o ţine doar din cauza copilului.Află că şi Violet e însărcinată şi că copilul e al lui Mattew.Şi ea fiind soţia marelui Mettew Brannan,care deţine cele mai multe relaţii în stat,schimbă copilul ei mortcu cel viu al lui Violet.

După ce Violet află de la doctori că copilul ei e mort din cauza unei boli pe care o are unul dintre parinţi,este distrusă.Dar cînd, peste 3 luni Andrew ajunge într-un accident de maşină.Ea se întoarce pentru a se asigura că e bine.Spune de ce a fugit şi cauza morţii copilului.Se află ca nici ea,nici Matt ţi nici Drew nu sunt purtătorii acestei boli.Kaitlyn este descoperită şi pedepsită.Iar cînd Andrew află că copilul e al lui Mattew,fiindc slab după accident,moare de la un atac de cord.Matt şi Violet sunt acum parinţii unei fetiţe minunate pe nume Alissia.

Este o carte minunată.Am citit-o in 3 zile,fiindcă e destul de subţire.

Trebuie să nu uit să-i multumesc Jessicăi pentru carte.

-Anabeth

23 octombrie

Sunt tot eu,

şi îţi scriu ţie,unicului şi importantului meu cititor.Am început să petrec mult timp cu Dom şi Jessy.Luăm prînzul împreună,eu şi Jess avem aceleaşi ore,înafară de matematică şi ed.fizică.Am început să mă ataşez de ei.Ea acum face parte din grupul elevilor care lucrează pe blog-ul liceului şi se ocupă de interviuri şi alte lucruri.Cea mai cunoscută lucrare a ei este lista baieţilor populari din clasele a 10-a.

1)Eric Howard

2)Derek Fayne

3)Logan Mickael

4)Cody Burns

5) Christian Flash

6) Andrew Gons

7) Tylor Dante

8)Will Jackson

9) Adam Terrio

10)Peter Cullen

Tammie Flash a fost cea care înscris lista fetelor populare din lasa a 10-a,o colegă de-a Jessicăi.

Cu Derek nu am vorbit şi nu l-am vazut aproape deloc.Am auzit că s-a despărşit de Annie,dar nu cred în zvonuri.Sunt doar vorbe deşarte.

Închei aici,

Anabeth

23 octombrie

Bună!

Cîteodată viaţa te schimbă în cel scurt timp.Acum cîteva săptămîini aram o fată simpla,o umbră printre umbre.Dacă cineva mi-ar spune că peste cîteva săptămîni voi fi invitată la un bal de Helloween,sigur i-aş fi spus că e bolnav psihic.Acum i-aş spune acelaşi lucru băiatului care m-a invitat.Nu vreau să te ţin în suspans.

Derek...m-a invitat.E un bal care se sărbătoreşte în fiecare an în luna noiembrie.Defapt se socoate un bal de Helloween.Nu îmi place Helloween-ul,acum.Înainte îl sărbătoream mereu cu Seth.Ne petreceam o săptămînă planificănd ziua.Eu îl machiam mereu făcîndu-l cît mai îngrozitor.Nu era greu,de vreme ce nu ştiam deloc cum să folosesc fardurile.El m-a învăţat să dau chipuri sinistre dovlecilor.Mereu spune....

Nu e important ceea ce vezi,ci ceea ce nu vezi.

Niciodată nu am înţeles ce vroia să spună.

A,da.Am promis că îţi voi spune de înviţatia la bal.Nimic special,doar mă prinse din urmă cînd ieseam singură din liceu şi a început să vorbească despre bel,Helloween şo pînă la urmă a întrebat...

~Dacă nu te-a invitatalt cineva(de parcă cineva m-ar învit?)şi nu eşti ocupată(cu ce?)ai vrea să mergi cu mine la balul de Helloween?(sigur am aşteptat asta toată viaţa!)

Eram sarcastică,desigur.I-am spus că am planuri şi că oricum nu nu-mi place Helloween-ul.A oftat şi apoi şi-s luat la revedere lăsîndu-mă singură pe drum spre casă.Dar în ultimul moment m-am răzîndit hotărînd s-o viyitey pe Jess care era bolnavă.

~Ştii...balul de Helloween?...o întebare destul de patetică

~Îhîm...murmură concentrată la leptop.

~Cu cine vei merge?...o întreb direct.

~Încă nu ştiu....mărturiseşte ea plictisită

~Am fost invitată...spun şi în următoarea secundă laptop-ul ajunge închis şi aruncat undeva prein pat,iar ea mă triveste atent.

~Cine?

~Ammm....Derek...îi spun muşcîndu-mi buza de jos cu putere.

~Ştiam eu că te v-a învita!Vă potriviţi de minune!...se bucură ea şi mă priveşte victorioasă.

~Nu.Nu te potrivim.Şi nu voi merge.În nici un caz cu el!...protestez aruncîndu-i o perna în faţă.

-Anabeth

24 octombrie

Salut din nou.

Cred că vrei să afli ce s-a întîmplat după aceea.Nimic înteresant,am încercat timp de patru ore să mă convingă că ar trebui să merg.Că ar trebui să-i dau o şansă şi că oricum mă voi distra.Cînd i-a spus lui Dominic despre ce sa întîmplat,acesta aproape s-a înecat cu sucul de portocale.Am rîs,practic nu mă puteam opri.Dar se pare că lui nu i se păru amuzant.

După aceea am plecat acasă,bucuroasă că nu l-am zărit pe tata în salon.Dar aprope că am încremenit văzîndu-l în bucătărie.Era complet aranjat,nu mai mirosea a alcool şi părea un om normal.Arăta aşa ca acum 3 ani.Cînd totul era bine şi frumos.

~Alissia.Vino să măînci.Pari obosită...îmi spune tata atent la mine.

I-am spus că nu vreau să mănănc şi că am luat cina la Jessy.Apoi m-am urcat pe scări şi am ajuns în cameră.Nu am uitat să încui uşa.Era ceva ciudat la el şi asta nu-mi place.Ştiu că ar trebui să mă bucur fiindcă s-a schimbat,dar eu mă simt şi m-ai stresată.

Noaptea nu am putut închide nici un ochi pînă în zori cînd oboseala îşi spuse cuvîntul.Însă nu a durat mult,am dormit doar 3 ore.Şi mi se păreau doar 3 minute scurte.A trebuit să merg la şcoală amintindu-mi că azi vine Jess.Şi dacă nu-mi fac apariţia atunci v-a fi în stare şi să apară aici cu tot cu medici.Eu ţin la ea foarte mult,e practic o soră pentru mine.La fel şi Dominic.Dar cîteodată el e prea protectiv şi ea e prea agitată chiar dacă vede că m-am la deget cu o foaie de hîrtie.Cînd m-a văzut tăieturile,i-am spus că am căzut şi am spart o sticlă ,tăindu-mă la palme.

-Anabeth

1 noiembrie

Ai avut vreodată presimţirea că deşi ţi s-a întîmplat ceva bun,nu crezi că e spre bine?

Eu am această presimţite acum şi nu vreau să cred că schimbarea tatei e fără motiv.Sper să aflu că doar m-am înşelat.

Fata depresivă.

9 noiembrie

Încep coşmarurile cu Seth.

Exact aşa cum s-a întîmplat înainte.După ce lacrimile îmi seacă şi mă calmez puţin,revin odată cu coşmarele.Acum am deja 3 zile de cînd nu merg la scoală.Nu vreau fiindcă sunt sigură că o să dau iarăşi de Annie,de clonele ei stupide şi de Derek.El îmi aduce prea mult aminte de Seth,deabia acum am înţeles asta.Deşi Seth avea ochii albaştri,iar Derek are ochi căprui şi la exterior nu semănau deloc,seamănă pa caracter ca două picaturi de apă.Mă priveşte şi se comportă în preajma mea deparcă m-ar cunoaşte.

Nu ştiu de unde,dar ştie că sunt alergică la margarete.Ştie că îmi place culoarea neagră şi rosie.Ştie că îmi place îngheţata de lămîie,că o dată mi-am luxat glezna fiindcă am călcat greşit purtînd tocuri şi că floarea mea preferată e liliacul.Ştie chiar că îmi plac cîinii husky.Am împesia că mă cunoaşte de viaţă.Dar eu nu ştiu nimic despre el.

Eu şi Derek am vorbit destul de des în ultima vreme,ca prieteni, împreună cu Jess şi Dominic.Însă am decis că ar fi mai bine să stau departe de el.Asta după ce l-am visat plind de sînge pe asfalt.De fiecare dată cînd îl privesc sau îi aud vocea în minte îmi apare imaginea îngrozitoare din vis.Aşa că l-am evitat şi m-am prefăcut că nu se întîmplă nimic.

-Anabeth

6 noiembrie

~Liss,de ce mă eviţi?Nu vreau să mă eviţi.Şi dacă am făcut ceva,îmi pare rău... eu doar din cap încercînd să îi evit privirea.Annie ţi-a făcut ceva?...încearcă el din nou şi eu doar fac la fel.

~Ce vrei?..spun repede,dar el nu mă ascultă.

După ce mergem amîndoi ceva vreme fără să vorbim el mă întreabă...

~Vii la balul de Helloween?... mă întreabă el cu jumătate de glas.

~Nu.

~De ce?...mă întreabă puţin cam dezamăgit.

~Ce-ţi iese ţie din asta?Adică,dor nu o să mă ajuţi pur şi simplu...încep eu şi mă gîndesc ce ar putea spune-

~Dansezi cu mine.Şi mergem la bal ca prieteni.Nu va fi aşa rău....pune el,iar eu mă uit plictisită la el.

~Eşti penibil...mărturisesc.Şi nu voi merge la bal.Sunt ocupată.

Pec lăsîndu-l pe drum confuz şi mă îndrept spre casă.Nu aveam de gînd să merg la bal şi nici un argument de-al Jessicăi nu îmi v-a schimba decizia.

Fata depresivă

10 octombrie

Se pare că pînă la urmă Jess m-a convins.

Voi merge la bal.Dar nu cu Derek.Voi merge cu Adam Terrio.Da,exact el.Un blond draguţ cu ochii albaştri.M-a invitat acum 3 zile.Şi eu am acceptat fiindcă nu vroiam să-l refuz.În plus îmi place fiindcă nu v-a fi în centrul atenţiei ca primii 5 de pe lista Jessicăi.Apropo de ea, a fost invitată de Tylor Dante.Nu m-am mirat deloc.E pur irezistibilă.Cu ochii ei minunaţi şi cu părul creţ de o culoare interesantă,poate cuceri o persoană doar cu un zîmbet.Derek s-a încruntat cînd a auzit că merg la bal cu altcineva.Dar în aceeaşi zi a invitat-o pe Denisse.Jessy vorbeşte mereu despre bal şi se gîndeşte la costume cît noi două.Am fost de acord s-o las pe ea ca stilist în acea seară cu condiţia să nu mă ,,deseneze,, în exces.

Şi încă o dată mi-am dat seama că cu Jess nu e de glumit cînd vrea ceva.

-Anabeth

1 decembrie

Şi te întrebi cum a fost la bal?

Îţi spun eu,îngrozitor.Nu chiar aşa de îngrozitor precum credeţi.Adam mi-a transmis un mesaj exact cînd am ajuns în sală şi spunea că nu poate veni.M-am enervat şi am decis să i-au o gură de aer.Cînd am ieşit din sală m-am lovit de cineva,eram gata să sărut asfaltul cînd acel cineva m-a prins de încheietură.Şi cine putea fi înafară de Derek?Doar el.Îmi zîmbeşte scurt,ajutîndu-mă să mă pun din nou în capul oaselor.

~Fii mai atentă.Nu vrei să ajungi pe asfalt,nu?...mă întreabă ironic.

Eu îmi dau ochii peste cap.Şi mă aşez pe o bancă din apropiere.Şi în clipa următoare el se aşează lîngă mine cu o ţigară în maină.M-am depărtat de el fiindu-mi greaţă de la fumul de ţigară.Un motiv bun pentru care

nimeni din familia mea nu fuma.

~Nu-ţi place parfumul meu?...întreabă privindu-mă confuz şi eu tuşesc.

~Îmi place parfumul,dar ....încep eu să spun însă Derek îsi dă seama de ceea ce vroiam să spun şi aruncă ţigara în urna din apropiere.

~Scuze,am uitat...îşi cere scuze el şi eu mă încrunt dîndu-mi seama că ştie despre mine mai mult decît i-am spus.

~De unde ştii?De unde ştii că mi-e rău de la fumul de ţigară,că sunt alergică la margarete şi că îmi place îngheţata de lămîie?...îl întreb oarecum enervată.

~Nu ştiu...mă minte,cînd minte nu mă priveşte în ochi,la fel ca Seth.

Am deschis gura să îi spun ceva,dar atunci a apărut Jess cu Tylor.Ea se apropie de noi şi îi analizey costumul.Îi stătea bine ca Lara Croft.Eu i-am ales costumul.Şi stă mai bine cînd e alături de domnul detectiv.Ty era costumat în poliţist.

~A pris momeala...spune ea zîmbind şi apoi se depărtează.

~Despre ce vorbeşte?...mă trezesc întrebînd şi îl văd pe Derek zîmbind victorios pe sub mustăţi.

~Doar nu credeai că scapi de mine doar pentru că mergi la bal cu Adam?A fos uşor să îl elimin din ecuaţie,Denisse m-a ajutat...mărturiseşte el şi eu mă încrunt enervată.

~Să ghicesc,acum dansează cu ea?...îl întreb ironică,iar el dă din cap zîmbind tîmpeşte. Te-ai gîndit că poate eu nu vreau să rămîn la bal?

Simp că se încordează şi îi zîmbesc victorioasă.Mai trece ceva timp şi el mă întreabă acum încrezut.

~De ce nu mergi să dansezi?

~Cu cine,dacă acum Adam e ocupat?Mulţumită ţie....adaug ultima propoziţie cu o uşoară urmă de ironie.

~Credeam că ştii la cine mă refeream.

Zîmbeşte.Sigur că ştiam la cine se referea,dar nu aveam de gînd să-i cad aşa uşor în plasă.

~Bună idee,am să îl sun pe Dom.Poate că vrea să vină...mă prefac entuziasmată de această ideie spotană.

~Dacă se apropie măcar l-a un metru de tine atunci v-a rămîne fără dinţi,garantez...îmi spune el,iar eu încep să rîd.

~Doar nu crezi că voi dansa cu tine?...întreb prin hohotele de rîs.

~Oricine ar vrea să dansese cu James Bond,nu fi ridicolă...îmi spune el serios şi îşi asează costumul.

Dar cu cît vroia să pară mai serios,mi-e mi se părea că şi el era pe punctul de a izbucni în rîs.

~Arăţi mai degrabă ca Jackie Chan...mă amuz pe seama lui şi atunci îl aud izbucnind în hohote.

~Şi tu cine eşti? Catwomen?

~Sigur.Cum ţi-ai dat seama?...îl întreb rîzînd şi văd că şi el nu poate să se oprească.

~Să fiu sincer a fost cam greu pentru că îţi lipseşte costumul de piele...spune zîmbind tîmpeşte şi privindu-mă ciudat.

Eu mă încrunt pentru o secundă.Şi el izbucneşte în rîs.

~Interesant,anul viitor vei îmbrăca costumul?...continue el prrivindu-mă în continuare ciudat.

~Visează în continuare,Bond...îi spun surîzînd,iar el fixează cu privirea asfaltul zîmbind prosteşte.

Eu nu mă abţin să nu-i dau una după cap.

Pînă la urmă a reuşit să mă convingă să dansez cu el.Nu a fost chiar atit de rău.M-ai mult m-am ascuns prin sală de Derek,decît am dansat cu el.

Pe la miezul nopţii durerea de picioare era insuportabilă şi am decis să merg acasă.A spus că mergem pe acelaşi drum fiindcă fusese invitat la o perecere dată de Eric Howard.Afară era destul de frig şi au eram îmbrăcătă doar într-o pereche de blugi negri şi o bluză decorată în stil japonez.El mi-apus sacoul său pe umeri şi după cîţiva paşi mi-am desprins cocul enervant .

~Nu a fost chiar aşa rău.Dar tot e vina ta pentru că am rămas fără partener...îi spun încercînd să par supărată.

~Ne vedem la şcoală...îni spune el trecîndu-şi o mâină prin parul şaten ciufulit.

M-am apropiat de el şi m-am ridicat pe vîrfuri aranjîndu-i părul ciufulit.Cînd am terminat privirile noastre s-au intersectat şi i-am întîlnit ochii căprui.M-am îndepărtat de el şi mi-am muşcat buza de jos.

~Gata,acum nu m-ai arăţi ca un boschetar...îi zic şi el dramatical îşi duce mâina la inimă prefăcîndu-se rănit.

Am surîs.La fel a făcut şi el.Apoi m-a sărutat pe obraz şi a plecat făcîndu-mi cu mâina.Eu doar am încremenit,apoi am intrat în casă.Am adormit repede trîntindu-mă direct în pat şi bucurîndu-mă de parfumul sacoului cu care eram acoperită.

Mîine voi merge la şcoală şi il voi da înapoi.Parfumul lui mi se părea familiar.Dar nu îmi dau seama unde l-am mai întîlnit.Poate că dor mi se pare.

-Anabeth

3 decembrie

Se pare că îţi scriu tot eu,

Am ajuns ieri la şcoală.Lecţiile au trecut rapid.În pauya de prîny am stat la masă cu Betty,o colegă de laora de matematică, Dominic,Coralline,iubita lui Dom şi ...tam,tam,tam,tam...Tylor şi Jess.Acum sunt oficial împreună.Nu cred că o să dureze mult,o ştiu pe Jess,nu e potrivit pentru ea.El e prea închis şi ea e prea energică şi comunicativă.Sau poate că Jess v-a reuşi să-l schimbe,aşa cum m-a schimbat pe mine.

~Ce părere aveţi despre bal?...mă întreabă Betty,ea e cea care s-a ocupat de ornamente şi de organizarea balului.

~Au fost mai bune decît anul trecut,asta-i sigur...o bucură Tylor.

~Dar tu,Alissia.Ţi-a plăcut balul?...întreabă Betty curioasă.

~Da.Mi-a plăcut...zîmbesc fals şi apoi îmi aţintesc privirea spre salata mea de fructe.

Încă mă gîndeam la bal.Şi în minte îmi apăreau imagini cu noul mea coşmar de ieri seară.Fără să-mi dau seama o lacrimă îmi scăpase căzînd pe mâina mea dreaptă.

~Ally,eşti bine?...mă întreabă Jess,era uşor să-mi dau seama cine era fiindcă doar ea îmi spune aşa.

~Da.Sunt bine...o mint şi nu-mi ridic privirea de la fructe,încercînd să mă concentrez pe discuţia dintre Betty şi Coralline despre nu-ştiu-ce.

Ştiu că apoi voi trebuie să-i spun Jessicăi o minciună destul de credibilă.

~Ţi-a făcut Derek ceva?...întreabă Dominic puţin cam prea curios.

~Nu.Totul e în regulă...mint cu neruşinare.

Jess vrea să spună ceva ,dar se opreşte cînd lîngă ea se aşează Eric Howard şi Kristen Anderson.Apoi am simţit din nou parfumul lui Derek.M-am abţinut cu greu să nu zîmbesc.Însă apoi mi-am mintint din nou de coşmaruri.

~Îmi pare mie sau popularii şi-au părăsit masa?...întreabă sarcastic Dominic.

~E cam enervant să îi auzi pe fiţoşii de acolo...spune Eric şi rînjeşte.

Peste cîteva minute aerele sau mai calmat.Fiecare găsind un subiect pe care să-l dezbată cu altul.Doar eu şi Derek am rămas tăcuţi.Aşa mi se părea că e cel mai bine.Apoi am auzit nişte paşi apăsaţi de tocuri şi mi-am ridicat capul.Atunci am văzut zîmbetul iritant al persoanei.

~Deci pentru ea mi-ai dat papucii?Nu ajunge nici căt o unghie de-a mea...pune Annie.

~Sigur.Asta pentru că ai unghiile de 2 metri...îi răspunde Derek încrezut.

Am observat cum toşi de la masă se abţineau să nu rîdă.Pînă la urma Dominic şi Eric au fost primii care s-au dat batuţi hohtind ca pshihopaţii,atrăgînd atenţia chiar şi elevilor de la cele mai îndepărtate mese.

Se apăropie de mine şi ridică palma să mă lovească.Dar o mâină puternică o opri apucînd-o strîns de încheietură.Era cel care stătea lîngă mine.

~Te atingi măcar cu un deget de ea şi o să-ţi zboare capul ăla frumuşel de pe umeri... se răsteşte el la Annie.Apoi slăbeşte stînsoarea din jurul încheietutii.

Annie pleacă izbucnind ca un vulcan din cantină.Şi cei de la masă încep a rîde cu poftă.E doar oftez şi mă scol de la masă.Arunc mîncarea care mi-a mai rămas şi pornesc pe holul şcolii.

~Liss,aşteaptă-mă...strigă din spatele meu Derek ajungîndu-mă din urmă.

M-a ajuns din urmă.Şi acum mergea într-un pas cu mine.

~Nu ai facut nimic.Doar mă durea capul...îl mint,iar el se încruntă.

~Minţi.Îţi strălucesc ochii cînd nu spui adevărul.

Şi din nou îmi demonstră că ştie prea multe despre mine.Nu ştiam de ce, dar eram sigură că ştia şi alte lucruri.

~Ţine,am uitat să ţi-l dau înapoi...îi spun deschizînd dulapul meu care era în apropiere,întinzîndu-i sacoul negru care încă mai mirosea a părfum.

Întinse mâina pentru al lua şi atunci i-am simţit atingerea rece ca gheaţa.M-am cutremurat.După ce materialul sacoului dispăru din palma mea am închis dulapul şi am pornit spre sala de clasă.

-Anabeth

8 decembrie

Mama şi tata divorţează!

Fata depresivă

10 decembrie

Cred că îţi dai seama ce se întîmplă.

Am vrut să scriu.Dar pur şi simplu nu eram în stare.Am ajuns din nou o piatră.Am trecut din nou la mişcările mecanice de acum citeva luni.Nu puteam să mă concentez maie la un lucru mult de 3 minute.Acum mi-am dat seama de ce tata se schimbase atit de tare.Acum lucra ca paznic într-un mall din apropiere.Nu mai consuma alcool.De aceea se schimbase,pentru ca să aibă măcar o şansă să rămîn cu el.Am aflat asta acum 2 zile cînd m-am trezit noaptea din cauza unui coşmar.Mi se făcu sete,de aceea am coborît scările.Dar acolo i-am găsit pe părinţii mei certîndu-se.Am înţeles că era vorba de divorţ.

Tot de am făcut a fost să urc în cameră şi să mă sprijin de uşă.M-am uitat pe geam.Apoi m-am îmbrăcat repede într-o pereche de blugi şi o jachetă la întîmplare.Am coborît scările.Păriţii încă se mai certau,erau atît de ocupaţi încît nici nu m-au văzut ieşind afară.

Eram distrusă.Complet distrusă.Simţeam că cu fiecare pas că durerea se dubla.Vroiam să fug,să dispar,să mă înghită pămîntul.Fără să-mi dau seama am ajus la 5 străzi depărtare de casa mea,era partea întunecată a oraşului,ca să spun aşa.Mă uitam pierdută în jur şi atunci m-am izbit de cineva.Nu puteam vedea chipul acelei persoane.Eram sigură că era un bărbat.Mi-am cerut scuze,iar el nu a spus nimic.L-am ocolit repede văzîndu-mi de drum.Luminele magazinelor şi ale clădirilor se aflau la 20 de metri înainte.Am auzit paşi în spatele meu.M-am întors zărind figura barbatului de care mă lovisem mai devreme.

Respiraţia mi se accelera,am grăbit pasul.Dar cînd aveam încă 15 metri pînă la partea cealaltă de stradă am fost prinsă de încheietură şi trasă de cineva între două clădiri vechi.Era întuneric,nu puteam vedea nimic.Acel cineva era un baiat,mă lipese de peretele unei cladiri.Astupîndu-mi gura şi imobilizîndu-mă.Era prea puternic pentru a mă împotrivi.I-am simţit respuraţia caldă pe frunte,apoi îmi şoptise la ureche.

~Liss,calmează-te sau ne va găsi...îmi spune băiatul şi auzind cum mă numise am simţit că genunchi îmi vor ceda.

Era Derek.E el.Doar el îmi spune aşa.Ştiam că eram în siguranţă,dar inima îmi bătea şi mai tare.M-am gîndit ce s-ar întîmpla dacă barbatul ar fi înarmat şi ne-ar găsi.

~Închide ochii...îmi şopteşte el,iar eu mă încrunt.

~De ce?Oricum nu văd nimic...îi şoptesc şi pot să jur că tocmai a surîs.

~Îţi stălucesc ochii în întuneric.Ne dai de gol...murmură şi eu îi închid.

Deabia actunci mi-am dat seama în ce poziţie eram. Între păreţii unei case abandonate cu Derek,care era încordat la maxim.Mâina cu care îmi astupase gura ca să nu ţip,acum ara în jurul meu ştrîngîndu-mă cu putere de parcă se temea să-mi dea drumul.Iar cealaltă după capul meu,cred că nu vroia să mă lovesc la cap.

Am stat aşa cîteva secunde.Eu cu ochii închişi,tremurînd din încheieturi.

~Aşteaptă aici.Nu deschide ochii...îmi spune el şi se depărtează de mine.

Dar eu îl apuc de braţ deschizînd ochii şi lăsînd lacrimile să curgă pe obrajii mei.Atunci m-am bucurat că nu mă vede,nu doream să mă vadă aşa slabă.

~Promite-mi că te vei întoarce...îl rog strîngîndu-l puternic de braţ mirîndu-mă că l-am putut opri la timp.

Înainte de a pleca.Îmi promise că se va întoarce după mine.El credea că-mi e frică să rămîn singură,dar defap îmi era frică să păţescă el ceva.Acum eram singură.Am închis ochii,nu fiindcă aşa îmi spuse el,ci fiindcă vroiam ca lacrimile să înceteze.Apoi am uzit o înjurătură,nu ştiam cine o spuse.Şi la auzul unei împuşcături genunchii mi-au cedat.Am ajuns pe asfaltul rece,căzînd pe o parte.Nu vroiam să mă ridic.

Seth era mort.Părinţii mei divorţează.Sunt depresivă.Şi acum e posibil să-l fi pierdut şi pe Derek.Gîndul acesta mă înfiora.Îmi amorţi copul şi îmi încetini respiraţia.Nici măcar nu ştiam dacă aveam ochii închişi.Acum totul mi se părea fără sens.În minte nu-mi apărea nici un gînd.Toate parcă erau ascunse în întunericul ce domina.

~Liss...se aude o voce subţire.

Apoi o lumină puternică apăru.M-a orbi şi deabia atunci mi-am dat seama că eram cu ochii deschişi.Am închis ochii cu greu.

~Liss.Liss.

Se apropie în grabă de mine,îi aud paşii.Îi simt braţul în jurul taliei mele şi altul sub genunchi.Mă ridică ţinîndu-mă în braţe . Fără să-mi dau seama a început să meargă,practic să alerge cu mine în braţe.Apoi se opri şi am uizit uşa unei maşini deschizîndu-se.

Mă aşeză pe scaunul din faţă şi-mi puse centura.Se mişca atît de repede încît îmi trebuia apropae 10 secunde pentru a înţelege unde era.Eram atît deconfuză ,parcă mă aflam într-o stare de somnoleţă.Nu puteam deosebi realitatea de iluziile şi imaginile din creierul meu.

-Anabeth

13 decembrie

Salut.

Ar trebui să-ţi spun ce s-a întîmplat după.Ştiu că Derek m-a salvat şi m-a adus teafără acasă.Dar tot nu pot să-l iert pentru faptul că a rămas pînă m-am trezit.Măcar nu m-a dus la spital şi nu a spus nimic penibil faţă de părinţii mei.Dar vestea bună e că părinţii mei au decis să amîne divorţul pînă cînd voi împlini 18 ani sau pînă mama va putea să mă i-a cu ea.

M-am trezit obosită.Mă simţeam de parcă nu aş fi dormit 3 zile la rînd.Mi-au trebuit 3 minute pentru a mă putea scula din pat.Eram ameţită.Aproape că am sărutat podeaua dezichilibrîndu-mă din primii paşi.Fără să vreau m-am uitat în oglinda din baia mea.Arătam îngrozitor.Aveam ochii roşii.Eram albă ca varul şi vînătăile de sub ochi se vedeau de la o poştă.Pe lîngă asta eram vînătă la o coapsă şi mă durea cotul drept,cred că din cauza acelei căzături.

După ce am făcut un duş rapid şi m-am îmbrăcat într-o pereche de lasini şi o bluză albă am coborît în bucătărie.Dînd peste părinţii mei care stăteau la masă.Mama cu o cană de cafea în maină şi tata îmbrăcat deja pentru lucru.Mama s-a ridicat îmbraţisîndu-mă şi din aproape sufocîndu-mă.

~Lissia.Ar fi bine să-i mulţumeşti băiatului care te-a adus acasă.E în curtea din spate....spune tata şi eu înghit în sec.

~E aici?..îl întreb uşor încruntîndu-mă.

Mama dă afirmativ din cap şi eu pronesc spre uşa din spate.Îmi iau pe mine o jachetă la întîmplare şi îmi

încalţ o pereche de ghete.Arătam ca un clov.Cu lasini portocalii,jacheta verde,bluza albă şi ghete albastre.În plus părul îmi era încă und după dus.

~De ce ai rămas?...îl întreb zărindu-l stînd pe scările de lemn.

Tresare uşor şi apoi se întoarce spre mine.Am obsrvat un mic zîmbet.Dar apoi se încruntă.

~Liss.Treci în casă...îmi spune el şi eu doar surîd.

~Da,ştiu că arăt ca un clovn...îi spun ironică.

~Deacord.Dar nu e deajus că ai leşinat,eşti slabă,mai vrei să şi îngheţi?Zăi că vrei să intru în comă cu prostiile tale....mă ceartă el şi eu îl privesc ironic.

Închid uşa în spatele meu şi mă aşez lîngă el.El îşi dă jos jacheta şi mi-o pune pe cap.

~Hei.Nu vezi bine sau ce?...mă încrunt spre el.

~Văd doar că cauţi probleme...mi-o întoarce el supărat.

-Liss

14 decembrie

Îţi scriu din nou,

tot eu.Sunt bucuroasă să îţi spun că coşmarele au încetat.Mă simt m-ai liniştită acum şi am decis după ore merg cu Jess la un film.

La şcoală totul a rămas la fel.Nimeni înafară de mine şi Derek nu ştie despre ce s-a întîmplat acum 9 zile.Asta mă face să mă simt mai calmă.Deşi el m-a salvat şi eu am leşinat crezînd că el a fost rănit,acum ne comportăm de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat.Acum două lecţii Annie s-a apropiat de mine şi de Jess în pauză făcînd pe populara.Din fericire pentru mine Jess i-a închis gura cu cîteva replici inteligente de-ale ei.Primele ore au trecut repede.Însă ora de matematică trecuse foarte greu.Ty stătea cu Jess,iar în clasă au rămas doar 3 locuri libere.Unul lîngă Lance,altul lîngă Annie care stătea în faţa mea şi un loc liber lîngă mine.Derek întîrziase la oră şi se aşezase lîngă mine.Eu credeam că alese să stea lîngă mine pentru că nu avea de ales.Cu annie nu s-ar aşeza nici în ruptul capulu-i.El şi Lance nu se suportă,aşa că se aşeză lîngă mine ştiind că nu voi scoate nici un cuvînt toată lecţia.

Aşa şi s-a întîmplat.El tăcea şi părea concentrat la lecţie sau la propriile gînduri,iar eu doar stăteam gîndindu-mă la cele întîmplate acum 9 zile.Vroiam să mă îndepărtez,dar el se încorda vizibil la fiecare centimetru făcut de mine.

Şi însfîrşit lecţia se termină.Mi-am strîns grăbită lucrurile fiind prima care ieşise din clasă.Am intrat în cantină.Se pare că Jess mă ajunse din urmă.Ne-am aşezat amîndouă la masă.

În scurt timp ceilalţi au venit.Toţi şi-au ocupat locurile,la fel ca înainte.Derek se aşeză lîngă mine şi eu am înghiţit în sec simţind cum mîinile au început să-mi trebuie amintindu-mi brusc de ultimul coşmar.Am stîns din pleoape puternic încercînd să alung acele imagini înfricoşătoare.

În timpul mesei nu am spus nimic,nici eu,nici el.Doar am stat abia atingîndu-ma de mîincarea din faţa mea.Brusc mi-a pierit foamea.M-am cutremurat simţind o mîină rece peste a mea.Atingerea elictrizantă îmi trecu ca un fulger prin corp şi îmi ridică sîngele în obraji.Mi-am retras mîina speriată ducîndu-mi-o la tîmplă şi lăsînd parul să-mi acopere obrajii roşii.Închid pentru o clipa ochii şi în cap îmi apar secvenţe întunecate din coşmarul de azi noapte.

Mă scol de la masă şi mă bucur că nimeni înafară de Betty şi Jessy nu mi-a atras atenţia.

31 decembrie

Nu am scris de mult în jurnal,

jurnalul a disparut.L-am căutat disperată.Mă gîndeam că va da cineva peste el şi îşi va da seama cine sunt eu.Era stresată şi mereu mă speriam de la orice persoană care trecea pe lănga mine.Apoi l-am găsit în dulapul meu.Nu am făcut nimic altceva decît să mă lovesc ca o proastă cu capul de uşa dulapului.

Ty şi Jessica s-au despărţit.E mult mai mult o pauză,dar nu cred că va ţine mult.Cora s-a despărţit de Dominic,el se întîlneşte cu Ashlyn.Ash a fost parteneră cu Tris şi ea s-a ocupat de muzică la balul de Helloween.

Derek şi Annie au început din nou să se întîlnească.Am fost destul de uimită,dar nu prea am atras atenţia.Oricum eu şi Jess ne aşezam mereu la altă masă.Dacă cineva întreba de ce nu ne aşezam cu ei,eu spuneam că nu vroiam să am probleme cu Annie sau că stăteam cu Jess.Iar ea spunea că vroia puţină linişte şi inventa diferite minciuni.Oricum Derek nu încetase să îmi cerceteze fiecare mişcare de cînd s-a împăcat cu Annie.Poate vroia să-mi vadă reacţia,dar mie nu-mi păsa.

Triss şi Ash se ocupă acum de organizarea balului care va avea loc mîine. Will Jackson,acesta a invitat-o pe Jess deîndată ce a aflat de despărţire.Însă ea a refuzat.Am încercat să o fac să accepte.Triss a decis că nu vrea să meargă cu nimeni şi că se va ocupa de organizare singură.Dom şi Ashlyn vor merge împreună.Iar eu cred că voi sta acasă cu Jessica şi ne vom uita la filme.Părinţii mei sunt plecaţi de 2 zile în alt oraş.

Se aude soneria,trebuie să plec.

-Anabeth

1 ianuarie

Eric m-a invitat la bal.

Da ştiu,nici eu nu cred în ceea ce scriu aici.El a fost cel care a venit ieri.A venit şi nu a plecat pîna nu am acceptat.

3 ianuarie

~Stai departe de ea,dacă nu vrei să ajungi în comă!-ţipă enervat Derek şi mă trege afară din sală.

Arunc o ultimă privire spre Eric care stătea pe podeaua înconjurat de o multime de adolescenţi privindu-l.

După ce Derek mă scoase afară din sală,mi-am eliberat încheietura din strînsoarea lui.

~Derek,ce faci?-îl întreb aproape ţipînd.

În minte îmi apar imagini cu Eric care ajunge împins violent de cel din faţa mea.Sunt sigurpă că se alese cu un pumn în maxilar din partea lui Derek.

Îl aud cum oftează şi se întoarce cu spatele la mine privind înspre scaunul unde am stat amîndoi acum cîteva luni în noaptea de Helloween.

~E doar un pariu.Eric a pariat că o să te sărute pînă la miezul nopţii.-spune furios şi mă priveşte.

Îi zăresc ochii,ma fixau furioşi.Dar nu era furios pe mine.Sper.Surîd dîndu-mi seama că am fos mai proastă decît credeam că pot fi.Îmi duc mîina la tîmplă şi continui ,ocolindu-l pe Derek şi îndreptîndu-mă spre scaun.M-am aşezat privind uşa şi mi-am aranjat mai bine rochia albastră.Pe faţă nu mi se citea nici o emoţie.Doar am împietrit fără să gîndesc.

~Trebuia să-mi dau seama.-spun mai mult pentru mine şi îmi muşc buza de jos.

Surîd încă o dată şi zîmbesc ca o nebună.Chiar dacă eram la un pas de a fi victima unui pariu stupid,nu îmi păsa.Mă bucur că Derek m-a anunţat la timp.

Mă scol repede şi în clipa aceia vreu doar să vorbesc cu Jess care era acum singură acasă.Dar simt cum corpul îmi devine din ce în ce mai slab.Ochii mi se închid încet şi atunci îl aud pe Derek.

~Anabeth.

Panica mă cuprinse. Dar nu am putut să fac nimic.Am leşinat din cauza slăbiciunii şi nu am putut să mă gîndesc decît la un singur lucru:Derek îmi citise jurnalul.

M-am trezit la spital.L-am văzut pe Derek,dormea pe scaunul de lîngă patul meu.Nu am putut să-mi stăpînesc zîmbetul.Sora medicală îmi spuse că a stat 6 ore lîngă mine şi că aproape a luat-o la bătaie pe o asistentă.

Medicul a spus că trebuie să respect regimul alimetar.Am leşinat fiindcă sunt slăbită.Derek m-a condus acasă.Nu m-a lăsat în pace pînă nu a fost sigur am mîncat.

Nu l-am întrebat de ce fusese atît de panicat,dar tot nu am uitat grija care o manifestă dupa ce fusesem externată din spital.

-Anabeth

10 ianuarie

Dragă cititorule,

te anunţ că am aflat ceea ce îl făcea pe Derek să aibă grija de mine.

Azi l-am întîlnit pe alee.Am decis să ne plimbăm.După citeva minute de tăcere îmi spuse...

~Jurnalul ţi-a căzut din geantă cînd ieşeai din clasă.

Am tăcut,apoi l-am întrebat...

~Şi?-adresez întrebarea,mulţumită că am putut să o ostesc măcar pe asta.

~Nu vreau ca prostia mea să strice relaţiile dintre noi.-îmi spune şi mă apucă uşor de încheietură.

Eu încremenesc,încercînd să schimb subiectul.

~Natasha a spus că erai pe cale să fii dat afară din spital.-inventez şi îmi retrag îmchietura din stînsoarea lui.

~Da.Am vrut să îi arăt vreo două secretarei,bine că te ţineam în braţe şi a scăpat.Aproape că am luat-o la bătaie pe o asistentă care nu-mi dădea voie să întru în salon.-mă anunţă zîmbind discret şi eu roşesc cînd aud că m-a dus în braţe.

Atunci îi simt mîina rece peste a mea şi senzatia de deja-vu mă izbeşte cu putere aducîndu-mi aminte de acea mîină rece din cantină.

~Nu trebuia să-mi citeşri jurnalul.Acum îţi e milă de mine.De aceea faci toate aste,doar din milă.-spun fixîndu-i ochii lui verzii cu privirea.

Mă strînge cu putere de mîină,împetindu-şi degetele cu ale mele şi îmi spune...

~Nu din milă.Mi-e frică,Liss.-am rămas perplexă neînţelegînd cuvintele lui.

A tacut studiindu-mi reacţia şi după ce-şi dădu seama că nu înţelegeam mă trase după el şi porni înspre vest.

~Ai încredere în mine,Liss.

Nu ştiam de ce,dar aveam încredere în el.Poate pentru că mă salvase deja de două ori.Mă scăpă de acel bărbat din partea întunecoasă a oraşului şi mă prinse atunci cînd am leşinat la bal.

Chiar dacă avea grijă de mine,apariţia lui mă cutremură din temelii.Mai întîi îmi era frică,apoi am început să cedez şi să am din nou coşmaruri cu Seth.Acum chiar dacă aş încerca nu pot să fiu din nou eu,nu pot să fiu acea fată care nu simţea nimic.Acum,odată cu apariţia lui am început din nou să simt dorul pentru Seth,să plîng gîndindu-mă la el şi să fiu din nou slabă.

Am ajuns în cimitir,încă mă ţinea de mîină.Merse,ţinîndu-mă aproape de el şi se opri în faţa unui piatre de marmură.Am citit numele întipărit pe piatră.

BETH FAYNE

09.081997 - 21.03.2010

~Aflase că avea cancer la vîrsta de 9 ani.După o operaţie la plămîni am crezut că totul va fi bine.Dar mai tîrzi, peste 2 ani am fost informaţi că încă era bolnavă.Moartea ei era sigură,nu i-am spus.Observasem că se schimbase,complet.Nu mai comunica aproape cu nimeni,peste cîteva zile ajunde o umbră neobservată de ceilalţi.Credeam că,credeam că are nevoie doar de timp,de linişte şi de singurătate pentru a se obişnui cu asta.Mă minţeam singur, îmi spuneam mereu cînd o vedeam deoparte că încurînd totul va fi bine,că încurînd va deveni din nou surioara mea specială.Dar nu a fost aşa. Într-o zi am găsit-o în baie.Îşi tăiase venele.După 4 ore murise la spital din cauza bolii şi a pierderii cantităţii mari de sînge.Avea doar 13 ani,Liss.Niciodată nu m-am iertat pentru asta.După moartea ei,nimic nu mai avea sens pentru mine.M-am prefăcut că nu mă afectase şi în tot acesţi ani am purtat doar o mască pentru ami ascunde durerea.Prima data cînd te-am văzut nu vroiam să cred că eşti depresivă.Dar am găsit jurnalul.Faptul că te-ai numit Anabeth,mi-a adus aminte de ea.Mi-a făcut să-mi dau seama că semănaţi mai mult decît credeam.Cînd roşea,privea mereu în jos şi-şi lăsa părul să-i astupe obrajii,exact cum faci tu.Cînd te concentrezi îţi treci mîina prin parul şaten,exac ca ea .La fel se întîmplă şi cînd te joci cu stiloul printre degete.-îmi povesteşte şi eu închid ochii şi încerc să-mi stăpînesc lacrimile.

După o pauză îmi spune rupînd liniştea...

~Mi-e frică să nu-mi dau seama la timp,să fie prea tîrziu.Mi-e frică să te pierd.

-Liss

15 ianuarie

Cred vrei să afli ce a fost mai departe.

Dar te asigur că nu a fost nimic ce merită să fie menţionat în acest jurnal.Am plecat acasă deoarece mama m-a sunat şi m-a informat că ea şi tata vor fi plecaţi două săptămîni în New York.

Casa va fi toată a mea şi iarăşi...singurătate.Cuvîntul acela îmi răsună şi acum în minte,ca un ecou.Nu voi merge le şcoală,e vacanţă.Părinţii au plecat,iar Dom şi Jess sunt plecaţi la rudele lor din California.Am rămas singură.Ciudat,acum cîteva luni vroiam să fiu singură.Însă acum acest sentiment pare a fi ce mai mare coşmar al meu.

Încă îmi aduc aminte de cuvintele lui Derek şi încerc să descifrez ceea ce-mi spuse.Să fie prea tîrziu pentru ce?Dacă nu ar fi fost el,eu aş fi căzut în plasa lui Eric.Dacă nu ar fi fost el,aş fi probabil moartă sau înjunghiată de acel bărbat de pe stradă.În toate aceste momente,ajunse la timp pentru a mă ajuta.Ajunse la timp pentru a fi lîngă mine.De la el nu am primit nici un semn de viaţă,cu Jess şi Dominic am vorbit acum o oră.Se pare că se distrează cu verii lor.

În mare parte mi-am petrecut timpul recitind cartea dăruită de Jess.

-Anabeth

17 ianuarie

Bună,

îţi scriu tot eu.Peste patru zile mama şi tata se vor întoarce acasă.Faptul că au plecat undeva,

împreună!...mă face să mă gîndesc la ce e mai rău.Jessica a venit din Callifornia.Nu am vorbit cu ea,

deoarece era foarte oboită după drum.Azi m-a invitat să ies cu ea,Dominic,Derek,Ashlyn şi Tylor în oraş.L-a început mi-a spus că ea şi Ty s-au împăcat,dar am rămas perplexă atunci cînd am auzit că Eric a rugat-o să mă invite.Sunt sigură că vrea doar să-şi bată joc de mine.Dar eu merg doar pentru că o să am ocazia să vorbesc cu Derek.Chiar vreau să ştiu ce mai face şi dacă nu regretă că mi-a povestit despre Beth.Sunt cu adevărat uimită de ceea ce mi-a spus.Nu cred că i-ar dezvălui oricui acest secret.

-Anabeth

18 ianuarie

Nu pot să cred,

Eric chiar şi-a cerut scuze.A jucat foarte bine rolul,dar nu cred că e adevărat.Nu e posibil ca cel mai popular băiat din clasele a 10-a să-şi ceară scuze de la una ca mine.Am stat doua ore în cafenea,după aceea am decis că ar fi mai bine să merg acasă.Jess a decis că ar fi bine să ne desparţim şi ea cu Ty au plecat.Eu am ieşit pe uşă şi mi-am frecat mîinile una de alta,deoarece era destul de frig afară şi atunci mi-am auzit numele strigat de Derek.

~Liss,stai.-mă roagă el,iar eu mă opresc privindu-l.

~Ce e?-îl intreb şi îmi prinde mîina dreaptă.

Simt căldura şi mă înfior.Se apropie de mine şi spune cu o voce răgusită.

~Vin-o cu mine,dacă vrei să ştii ce făceam noaptea în acea parte a oraşului.-eu înghit în sec şi surîn apoi în urmez.

Mă aşez în maşina lui şi apoi porneşte motorul mergînd printre puţinele maşini de pe autostradă.După cîteva minute de mers,zăresc casele între care ne-am ascuns atunci şi îmi aţintesc previrea spre ele.

~Derek.Nu mi-ai spus ce s-a întîmplat atunci.-îi aduc aminte aproape şoptind.

El refuză să-mi spună şi eu sunt nu îl forţez fiindcă nu vreau să îl supăr.Se opreşte în faţa unui club de noapte.La început am fost confuză, deoarece un club de noapte a fost ultimul loc în care credeam că voi ajunge.Încă nu mi-a dat drumul la mîină,acum mă ţinea de încheietură.Deschide uşa clubului şi eu mă încrunt,credeam că era închis.Întrăm într-o încăpere destul de întunecoasă.Analizez camera şi înţeleg că e un club luxos.Fotolii întunecate în jurul ringului de dans,scaune înalte lîngă bar,cîteva scene mici pentru dansatoarele la bară....toate acestea erau aranjate prin încăperea largă.Undeva,de după un perete a apărut un bărbat.Cu ochii albaştri şi părul brunet..Era îmbrăcat într-o pereche de blugi şi un tricou simplu, însă

dădea împresia că era un om împortant în acest club.Mă cercetă cu privirea şi apoi se opri la mîinile noastre,am vrut să mi-o retrag,dar Derek nu-mi oferise această ocazie.Am putut doar să roşesc.

~O altă iubită?-întreabă şi eu roşesc mai tare.

Chiar dăm împresia că suntem împreună?Cred că e din cauza mîinilor.Bărbatul surîde,Derek surîde şi el.

~O prietenă.-zice el scurt şi simt cum se încordează.

Bărbatul se apropie de mine şi se prezintă.

~Peter.-îmi spune cu o voce răguşită.

Vreau să mă prezint,dar cel de lîngă mine mi-o ia înainte.Înghit în sec şi zîmbesc pentru ca să îi intru în joc.

~Ea e Anabeth.

Apoi Derek mă trage spre o uşă din faţă noastră fără să spună nimic.Mai arunc o ultimă privire spre Peter care încă nu şi-a luat privirea de pe mîinile noastre.Întrăm în altă încăpere şi realizez că sunt într-o sală de lupte.Deabia atunci mi-a dat drumul la mîină.

~Box?-îl întreb încruntîndu-mă.

~Lupte corp la corp.-mă informează vizibil amuzat de reacţia mea.

Pă plimb prin sală cercetînd fiecare centimetru.Cîţiva saci de box,şi în centru o saltea roşie care acoperea o purţiune destul de mare a podelei reci din ciment.Pereţii erau albi,salteaua şi sacii erau roşii,iar podeaua era gri deschis.Simţeam mirosul de dezinfenctat şi în minte mi-a fulgerat ideiea că aici fusese vărsat sînge,mult sînge.Dar mi-am scuturat capul alungînd această ideie prostească.

El se apropie de un sac şi îl loveşte cu palma,întrebîndu-mă....

~Vrei să încerci?-eu mă încrunt cuprinzînd cu privirea sacul,apoi îi răspund ironică...

~Depinde.Dacă nu e nimeni aici să rîdă de mine...

Îmi dau jos jacheta şi o aşez pe un scaun din apropiere.La început îmi arată cîteva mişcări,apoi îmi spune poziţia corectă cînd lovesc sacul.

A fost destul de jenant cînd Derek a spus că pot face duş după aşa zisul ,,antrenament,,.Partea bună era că duşurile erau în cabine şi cabinele de duş se aflau în vestiar.

M-am îmbrăcat cu un tricou de-al lui Derek,dar acesta îmi ajungea la jumătatea coapsei şi putea fi numit cu uşurinţă o rochie.Am luat cureaua blugilor mei şi am folosit-o ca un fel de centură la ,,rochie,,.După aceia am luat pe mine jacheta neagră şi am ieşit din vestiar.

~Ştii cred că ar fi mai bine să îl rog pe Peter să-ţi împrumute cîteva haine de-ale iubitei lui...-îmi spune el,dar nu continuă ceea ce începu cînd mă vede.

Rîd cînd îi văd faţa şocată.Îmi dau seama că demult nu am mai rîs atît de bine.Ne pornim spre uşă şi în clipa aceea mă ciocnesc de cineva.

~Scuză-mă.-aud o voce şi mă cutremur.

Mă depărtez puţin pentru a vedea de cine m-am izbit.Văd un băiat de 17 ani,roşcat cu ochii căprui.Din urma lui mai vă încă doi,mai mari decît ce de care m-am lovit.Unul blond cu ochii albaştri şi altul cu ochii verzi şi părul brunet.Semănau foarte mult şi mi-am dat seama că erau fraţi.

~Nici o problemă.-îmi răspune înapoi cel roşcat.

Îşi duce mîina la tîmplă jenat.Eu mă încrunt şi îmi muşc buza de jos.Mă depărtez puţin ajungînd în statele lui Derek.Pînă la urmă el mă prezentă.Cel mai mare era cel blond,Jace.Chase,cel de care m-am izbit şi James.

~Fraţi?-îi întreb..

~Da.Nu e greu să-ţi dai seama.-rîde James,cel mai mare dintre ei, vizibil amuzat de situaţie.

Deodată Jace mă întreabă curios...

~Ştii ceva despre lupta corp la corp?-eu mă încordez şi dau să răspund,însă cel din faţa mea mi-o ia inainte.

~Defapt se descurcă foarte...-vrea să continue,dar îi dau un cot în coaste.

~Nu.Ne mai vedem.-le spun apucîndu-l pe Derek de braţ şi ies repede din sală.

Aud după uşă nişte hohote de rîs şi încep să chicotesc.Cînd ieşim din club încep să rîd,iar Derek mă priveşte cu un pocker face de nota 10.După care începe şi el să rîdă.

~Mă bucur că nu am împrumutat nişte haine de la Aby.-mărturiseşte,iar eu îl întreb de ce.

~Sunt mai largi decît tricoul tău?-mă interesez şi continui să rîd în hohote.

~Sunt mai strîmte.Şia cum în loc de rochie ai purta nişte minişorţi şi o bluză care nici nu ar exista.-zice cercetîndu-mi ţinuta şi eu mă cutremur.

Mă apropii de el şi pocnesc din degete în faţa ochilor lui,iar el dă din cap şi se încruntă.Nu rezist şi încep din nou să rîd cu poftă pînă la lacrimi.

Arunc o privire spre uşa clubului şi îi zăresc pe băieţi spionîndu-ne,dacă pot spune aşa.Îi fac semn lui Derek să privească spre uşă.Acesta doar îşi dă ochii peste cap şi eu le fac cu mîina,cînd ea mă ridică şi mă aşează pe umărul său.Continui să rîd,lovindu-l cu pumnii în spate.

~Derek,se uită băieţii la noi.-el doar surîde şi îmi spune victorios.

~Măcar nu-mi vor cere numărul tău de telefon.

-Liss

P.S.Derek mi-a promis că o să mă înveţe cîteva tehnici de apărare.

19 ianuarie

~Salut,Jess.Mulţumesc că m-ai invitat.-îi spun ironic plimbîndu-mă prin cameră şi zîmbind prostesc fără motiv.

~Unde aţi dispărut voi doi?-era curioasă.

Nu vroiam să o mint.Dar nu-i puteam spune adevărul.

~M-am plimbat.Şi el a mers cu mine pînă la maşina sa.-o mint cu neruşinare muşcîndu-mi cu putere buza de jos.

~Nu te cred.-spune ea şi eu o întrerup.

~Pa,trebuie să mă pregătesc.

~Pentru întîlnire?-se aude întrebarea ei din capătul celălalt al firului.

~Nu.Pentru prînz.-o înformez şi aud replică inteligentă din partea ei,după care închide.

Sunt sigură că nu mă credea şi încă nu mă crede.Am urcat în camera mea şi m-am îmbrăcat într-o pereche de colanţi negri şi o albastră.Mi-am prins părul într-un coc dezordonat şi am îmbrăcat jacheta neagră.

La uşă mă aştepta Derek.Faptul că mă aştepta şi era în faţa uşii mele,nu mi se părea normal.Am deschis uşa şi l-am găsit rezemat de un perete fumînd.Fără să-i spun stinse ţigara.

~Nu era necesar să stingi ţigara.-îi spun scurt privind în altă parte şi înjurîndu-mă singură că nu mi-am

lăsat părul pe spate pentru ami putea astupa obrajii.

Cînd am ajuns la club,i-am găsit pe băieţi antrenîndu-se în sală.Jace şi James se luptau pe suprafaţa moale a saltelei,iar Chase ieşise din vestiar purtînd doar o pereche de şorţi.Mi-am dat ochii ăeste cap deîndată ce s-au întors să mă salute.Derek încă mă ţinea de mîină şi am simţit cum s-a încrodat.Eu am chicotit aţintindu-mi privirea spre el.

~Să le facem cunoştinţă cu Jess şi Triss?-îl întreb la ureche simţindu-mă cel mai genial om de pe pămînt.

Încruntarea îi dispare de pe faţă şi mă priveşte uluit parcă de ideie.Îşi dă ochii peste cap şi îmi da drumul la mîină îndreptîndu-se spre vestiar.

~Aţi auzit-o pe Beth?Vim avea musafiri.-spune Derek zîmbind prostesc şi eu îngheţ cînd aud cum mă numi.

Îmi spuse Beth.Chiar o făcu cu adevărat.Nu ştiam de ce,dar mă simţeam uimită.Complet luată prin surprindere.Pentru prima dată l-am văzut rostind acest nume fără să pară trist.

Am sunat-o pe domnişoara Perfecţiune,aşa îi spuneam eu Jessicăi cînd eram ironică sau cînd vroiam să o enervez.Ei îi plăcea această poreclă,dar pînă la urmă a început s-o scoată din sărite.Triss a fost următoarea care am invitat-o.Mă gîndeam să încerc.Beatrice era o fată minunată,cei drept puţin cam retrasă.Cred că ea şi James sunt o pereche perfectă.

După ce băieţii s-au aranjat,iar Derek a ieşit din vestiar privindu-i cum se plimbă dintr-un colţ în altul al sălii a început să rîdă.

~Ce te-a apucat,frate?-îl întreabă Chase încruntîndu-se.

El era unicul dintre ei care nu se plimba prin sală,se aşezase pe scaun lîngă mine şi eu i-am arătat cîteva poze cu Kate,o adolescentă de aceeaşi vîrstă cu el pe care am invitat-o.Mi-am ridicat privirea din telefon,privindu-l pe Derek.Nu l-am văzut de ieri seară rîzînd.

~Emoţii?-se trezeşte Derek întrebîndu-i curios cu o faţă ironică.

~Vorbeşti de parcă nu ştii ce înseamnă asta.-îi replică ironic Chase,înervîndu-i mai tare pe cei doi.

Arunc o privire spre Chase şi apoi spre Derek care rămase încă în centrul sălii.Mă fixează cu privirea şi eu îngheţ pentru o chipă după care mă uit în telefon prefăcîndu-mă ocupată.

~Ştiu mai bine decît voi.-continuă el şi se apropie de scaun aşezîndu-se lîngă mine.

Au mei trecut 3 minute şi nimeni nu spunea nimic.Aşteptam să vină fetele.Putem să jur că în momentul acela Jess nu jtia cu ce să se îmbrace.Am surîs gîndindu-mă la acea ideie.Şi apoi întrebarea lui Jace spulberă liniştea.

~De ce nu-i inviţi o posibilă iubită şi lui Derek?-întrebarea era ironică şi eu mi-am dat ochii peste cap

văzîndu-i faţa.

~El are deja una.Şi în plus nu vreau să mă trezesc cu ea pe cap.-îi explic şi el îşi mută privirea în altă parte.

~Poate o chemi pe Liss?-mă întreabă Derek amuzat.

Din fericire băieţii nu-mi ştiau numele adevărat.Am zîmbit auzind întrebare,doar ca să-i intru în joc.

~E ocupată.-îi spun şi el zîmbeşte tîmp întrebînd...

~Nu ştiam că are iubit.

Încremenesc şi nu ştiu ce să spun,dar o ideie mi-a apărut din grabă şi am reuşit doar să-i spun o propoziţie penibilă.

~Nu ştii multe,Derek.-mă prefac nepăsătoare şi atunci privirea îmi fuge spre uşa care se deschide brusc.

Pe ea intră domnişoara Perfecţiune,urmată îndeaproape de Triss.Mă bucur că Jess a ales să îmbrace o pereche de blugi de data asta.Purta o gluză simplă cu spatele gol şi în mîină ţine jacheta de piele.Triss era la fel de sfioasă,dar am văzut cum roşeaţa din obraji se accentuă cînd Jace se prezentă.

Kate şi Chase s-au cunoscut repede şi apoi Jess cu James au mers în oraş,iar ceilalţi la o plimbare.Am rămas eu şi brunetul...singuri în sală.Mi-a arătat cîteva lovituri la sacul de box şi am început să exersez.Surptinzîndu-mă pe la mijlocul antrenamentului mă opri punîndu-şi palma pe abdomenul meu.

~Încordează-ţi muşchii.Bine.-aprobă lăsîndu-mă să continui antrenamentul.

Restul zilei a trecut repede.Am luat prînzul la Peter în apartament,care se afla la etajul doi.Am aflat că era vărul lui Derek şi am făcut cunoştinţă cu Aby,iubita lui Peter.E o persoană interesantă,chiar dacă e dansatoare la bară în club,lucreză aici pentru aşi plăti studiile.Vrea să fie medic.

Am ieşit din club şi m-am urcat în maşina lui Derek,acesta a pornit motorul întrebîndu-mă îngrijorat...

~Am observat că ai slăbit.Mănînci cum trebuie?

~Derek,sunt destul de mare să-mi port şi singură de grijă.Şi oricum mi-ai salvat viaţa deja de două ori,nu crezi că e prea mult?-îl întreb ironică şi el surîde.

~Nu.

Dupăce mă aduce pînă acasă şi mă petrece pînă la uşă ne luăm rămas bun.Dar după ce închid uşa,o deschid zărindu-l tot acolo.Îl sarut pe obraz şi el mă întreabă curios făcîndu-mă să îmi dau ochii peste cap.

~Pentru ce?

~Pentru tot.-îi răspun repede.

~Nu crezi că merit mai mult?-mă întreabă ironic şi eu mă încrunt închizîndu-i uşa în nas.

Aud doar hei şi apoi pleacă tropîind cu putere ca să aud.Mă lipesc cu spatele de uşă şi surîd dîndu-mi seama căasta chiar a fost o zi perfectă.

-Anabeth

20 ianuarie

Derek m-a minţit.

M-a minţit în tot acest timp.Am avut încredere în el.Credeam că e diferit.Credeam că nu mă va răni. Credeam greşit.

Am ieşit din apartamentul lui Peter,tocmai am ajutat-o pe Aby să-şi alegă hainele pentru a ieşi pe scenă.Sincer faptul că avea doar cîteva perechi de şorţi scurţi şi bluze care nu le puteai numi aşa fiindcă erau mai mici decăt o pereche de mănuşi,m-a jenat.Ştiam că ea e o femeie deşteaptă şi face asta doar pentru aşi plăti studiile,de aceea nu am judecat-o.

Am coborît scările atent deoarece lumina era foarte slabă,semn că clubul se deschise.Muzica puternică îmi rănise la început timpanele,dar m-am deprins repede.Am aruncat o privire spre cei care dansau şi se distrau în club.Chiar dacă Rhythm of fight era un club de noapte,puteam să observ că era cel mai civilizat din cite am auzit.Dansatoarele se îmbrăcau cît de cît decent şi dansau doar pentru spectatori.Iar aceştia nu încercau nici o mişcare brutală sau indecentă,plus că nimeni nu începuse să se bată.

Au auzit o voce cunoscută,chiar dacă muzica era dată la maxim,am recunoscut acea voce şi am zîmbit automat.Am vrut să ocolesc acel perete care ne derpărţea şi să îl sărut pe obraz.Dar cuvintele spuse de el m-au oprit.

~Kaitlyn.Ţi-am spus că voi avea grijă să nu afle.-spune el şi eu mă încrunt la auzul numelui.

Nu am auzit de mult mult nimele acesta.Gîndul îmi zbură imediat la Seth.O durere imposibilă mă lovi din plin şi m-am rezemat cu spatele de perete ascultînd fără să vreau.

. ~Nu.Nu vei avea grijă de asta!Te ştiu,Derek.De ce ai adus-o aici?Vrei să afle cine e fost el?Derek,te întreb.Vrei să afle despre Seth?-întreabă furioasă Kaitlyn,îi auzeam vocea tremurîndă prin perete.

~Nu.

O lacrimă îmi udase obrazul.Am luat o gură de aer încercînd să mă calmez.Dar aveam senzaţia că mă sufoc.Urmatoarele cuvinte ale ei mă durură cel mai tare.

~Ţine minte asta,Derek.Ea nu trebuie să afle despre asta.Ignor-o,răneşte-o,prefăte că nu-ţi pasă de ea.Dacă află va fi mai distrusă decît ceea cei vei face.Seth ar fi deacord cu mine.Mai bine ar fi murit decăt să-i spună Alissiei despre lupte.-spune Kaitlyn şi simt cum inima mi se rupe în bucăţi.

Lacrimile îmi inundă obrajii cu o rapiditate de care nu am ţinut cont pînă atunci.Simt cum corpul mi se fac eşi mai greu cu fiecare clipă.Privesc înainte,dar nu privesc de cît în întuneric.Acum holul e întunecat,fiindcă lumina se limita doar la cea din ring.

Întrebările din trecut,cele legate de apariţia lui Derek şi felul cum se compota cu mine au fost spulberate de cuvintele lui Kaitlyn care împăştiase ceaţa şi făcu conexiunea dintre ele.Derek ştia totul despre mine de la Seth,iar fratele meu se ocupase cu luptele ilegale.Ţin minte cînd tata citise în ziar despre nişte lupte ilegale care aveau loc în cluburile din oraş.Nu ştiam de ce îmi amintisem de el,poatepentru că după asta Seth se închise în cameră o zi întreagă şi apoi noaptea plecă undeva.El se ocupa cu luptele,în fiecare noapte cînd nu era acasă era acolo.De fiacare data cînd vorbeam –mă minţea.

Atunci am simţit că sunt goală pe dinăuntru.Faptul că fratele meu,cea mai scumpă persană din viaţa mea,mă minţise mereu.Nu eram sigură cine era cu adevărat el.Nu ştiam dacă se prefăcea sau era sincer cînd îmi spunea că mă iubeşte.Timp de 15 ani am trăit doar în minciună şi secrete.

Dar cel mai mult mă durea că Derek,salvatorul meu,cel în care am putut avea încredere,mă minţise în tot acest timp.Acum povestea surorii lui mi se părea doar o minciună,o altă plasă în care am picat.Am fost atît de proastă.Derek era cel care mă prinse mereu cu garda jos,nu,el era cel care mi-a dat garda jos.El a fost cel care m-a dezmorţit şi m-a făcut din nou să simt durerea.El,cel care seamănă izbitor de mult cu Seth şi ştie asta,cel care m-a adus aici ştiid că pînă la urmă voi afle,el deja mă rănise.Mă rănise nu prin faptul că nu îmi atrăgea atenţia,mă rănise din prima clipă în care îşi fixă privirea asupra mea.

Şriu doar că mi-am dus mainile în cap ciufulindu-mi părul desprins şi am alunecat cu spatele lipit de peretele rece pînă jos.Gîtul îmi era ud din cauza lacrimilor care îmi curgeau de pe obraji.Nu ştiu cît am stat acolo,ni mă puteam gîndi la nimic.Doar priveam în întuneric fără să-mi opresc lacrimile.Acea senzaţie de amorţire care am mai simţit-o în acea noapte în apropiere de club,reveni.Acum era mult mai puternică,nu ştiam ce era.Singurătate?Tristeţe?Durere?Era o emoţie mai periculoasă decît durerea,dar nu la fel de sfîşietoare.E un fel d durere care îţi răneşte creierul,nu-ţi permite să treci la alte gînduri şi te amorţeşte,tu fiind depăşit de situaţie.În acele clipe totul îţi pare complicat,totul e înţeţoşat,totul e imposibil şi irealizabil.

~Liss.-îi aud vocea răguşită şi nu reacţionez.

Nu vreau să reacţionez.Vreau să vadă că m-a rănit.Vreau să înţeleagă că m-a distrus.Vreau să simtă răceala,ura şi durerea mea,să regrete totul.Vreau să mă lase în pace şi să uit de tot.Doar timpul îmi va putea vindeca rănile,doar el mă va învăţa cum să păşesc mai departe şi pentru asta trebuie să-l uit pe el.

~Liss.-îi aud voce încă o dată şi apoi îi simt mîina pe umărul meu.

Nu reacţionez.Mă ridică rapid şi eu mă împotrivesc,încercînd să-l depărtez.Îmi prinde faţa în palme şi mă lipeşte de perete pentru a nu cădea şi am mă îmobiliza în acelaşi timp.

Era atît de aproape de mine,am încremenit.Acum totul mi se părea atît de clar,în ciuda întunericului de dinainte şi a lacrimilor care nu au încetat să curgă nici pînă în acel moment,acum vedeam chipul său.

Era apropae de mine,prea aprope.Nu şriam ce să fac,doar am împietrit cu buzele doar la cîţiva milimetri de ale sale.Poate dacă era întuneric,dacă nu-i vedeam ochii şi totul nu era atît de incontestabil,poate aveam să-l sărut.Deabia atunci am realizat că simt ceva pentru el şi reacţia lui trădă că şi el simte ceva pentru mine,dar nu eram sigură ce simţea.Poate o făcea doar din milă,poate pentru că semănam mult cu Beth sau poate că îl cunoscu pe Seth.Nu ştia.Dar cînd i-am zărit ochii,mi-am adus aminte imediat de minciuna lui.Cînd eram atît de aproape de el,uitam de tot.Dar de data asta durerea era prea mare pentru a uita.

L-am lovit pe obraz,iar acesta m-a privi confuz,depărţîndu-se.Mă rănise şi nu voi uita prea curănd.Am închis ochii încercînd să mă calmez.Dar nu era posibil,furia deja îmi urcase sîngele în obraji,iar buzele îmi tremurau.

~Te rog.Nu spune nimic.-îl rog încercînd să mă calmez.

Mă simţiam ca o grenadă,un singur cuvînt supus de el şi voi izbucni.Şi nu vroiam să îmi pierd controlul.Dar el nu mă ascultă,încercă să se apropie de mine.

~Beth.-numele rostit de el îmi răsună în urechi ca un ecou.Acum nu ţineam cont de întuneric,de muzica răsunătoare şi de ceilalţi care ar putea să ne zărească.Acum eram doar eu,el şi furia mea care în orice clipă avea să-l rănească.Asta vroiam?Sau nu?Nu eram sigură şi nici acum nu sunt sigură de asta.

~Ignoră-mă,răneşte-mă.Prefăte că nu-ţi pasă de mine.V-a fi mai bine pentru amîndoi.-îi spun şi plec înainte ca el să poată recţiona.

M-am ascuns prin mulţime sperînd că Derek nu mă va vedea printre cuplurile ce dansau.Am ieşit din club prinzîndu-mi părul într-o coadă şi am luat-o spre partea întunecată a străzii.Mi-am şters lacrimile cu dosul palmei.Afară era frig şi mi-am încheiat jacheta continuîndu-mi drumul.Ştiam că era periculos să merg pe acolo la miezul nopţii.

~Hei.Domnişoară,te duc undeva?-mă întreabă o voce de băiat şi îmi întorc privirea văzînd un băiat de 18 ani.

S-a apropiat de mine şi i-am putut zări faţa.Un băiat cu brunet cu ochii negri.În gură ţinea o ţigară subţire şi i-a simţit mirosul deîndată.

~Nu muşc.Nu chiar aşa tare.-spune amuzat chred de reacţia mea şi surîde.

Îşi scoate ţigara din gură şi se joacă printre degete cu ea fluturînd-o.Eu mă încrunt din cauza mirosului puternic,îndepărtîndu-mă cu un pas.

~Ce te face să crezi că voi merge cu tine?-îl întreb mai dur decît am vrut să pară.

~Încrezută,frumoasă şi puternică,îmi place.-spune şi îşi stînge ţigara călcînd-o după ce îi dă drumul să cadă pe asfalt.

Mă înfior,iar el surîde.Îşi trece o mîină prin păr.Am crezut că va face aşa cum a făcut Derek,va începe cu întrebările.Pînă la urmă mi-am dat seama că el e complet diferit de Derek.

~Primul motiv,e periculos ca o domnişoară să meargă singură noapte.Doi,dacă întrec măsura mă poţi pune la punc repede.Şi trei,e o ideie perfectă să îl pedepseşti pe Derek.-îmi spune zîmbind şmechereşte şi eu mă încrunt.

-Fata depresivă

21 ianuarie

Sunt de acord,nu trebuia să merg cu un străin.

Dar a meritat.A meritat fiecare secundă pe care am petrecut-o pe motocileta tipului din clipa in care Derek m-a văzut.Şi totuşi nu-mi placea că ma folosesc de cineva pentru al face să plătească.Nu vreau să ajung aşa ca Derek, nu vreau să fac rău cuiva pentru ca mie să-mi fie bine.

Blacke sau tipul care m-a adus acasă,